Importanţa Educaţiei Socio-Emoţionale La Vârsta Preşcolară [PDF]

Zitiervorschau

Importanţa educaţiei socio-emoţionale la vârsta preşcolară Prof. înv. Preșcolar:Preda Beatrice, Grădinița cu P.P ,,Voiniceii’’ Craiova De-a lungul timpului oamenii de ştiinţă au observat că principalul predictor care asigură adaptarea la viaţa adultă nu sunt notele şcolare sau un potenţial cognitiv ridicat ci abilitatea copiilor de a stabili relaţii cu cei din jur. Aceste observaţii contravin credinţei majorităţii că un copil „deştept” va reuşi în viaţă. Prietenii sunt resurse emoţionale pentru petrecerea într-un mod plăcut a timpului liber. Cercetătorii arată că perioada de timp în care o persoană râde, zâmbeşte, vorbeşte cu cei din jur este mult mai mare între prieteni decât între persoane care se cunosc mai puţin. În aceste momente de relaxare se descarcă în organism anumite substanţe chimice „endorfine„ care întăresc sistemul imunitar. De asemenea, prietenii reprezintă o resursă tampon faţă de efectele negative a unor evenimente precum conflicte în familie, divort, probleme scolare. În aceste situaţii, copiii se distanţeaza putin de familie şi apelează la prieteni pentru a obţine suportul emoţional necesar. Astfel, ei sunt o resursă de învăţare în situaţii pe care un copil nu ştie cum să le rezolve. Copiii pot imita comportamentul prietenului atunci când el nu ştie ce să facă sau pot cere în mod direct ajutorul (ex. Cum să construiesc castelul?). Studiile arată că schimbul de informaţii şi deprinderi se face mult mai eficient între prieteni decât între copiii care nu se cunosc, deoarece au mult mai multă încredere unul în celalalt şi se simt mai puţin vulnerabili atunci când îşi exprimă dificultăţile într-un domeniu. Deoarece abilităţile emoţionale şi sociale au un rol atât de important în viaţa noastră, părinţii şi celelalte persoane implicate în educarea copiilor trebuie să fie informaţi despre problematica diferenţelor de gen şi despre necesitatea valorificării sau compensării acestor diferente în perioada preşcolară, perioadă care este optimă din punctul de vedere al achizitiilor socio-emoţionale. Părinţii şi educatorii, prin activităţile pe care le desfăşoară, pot sprijini şi oferi copiilor oportunităţi care să ajute dezvoltarea abilităţilor socio-emoţionale în mod adecvat, fără ca ea să fie limitată de stereotipurile de gen. Vârsta preşcolară constituie o perioadă destul de lungă în care se produc însemnate schimbări în viaţa afectivă a copilului. Emoţiile şi sentimentele preşcolarului însoţesc toate manifestările lui, fie că este vorba de jocuri, de cântece, de activităţi educative, fie de

îndeplinirea sarcinilor primite de la adulţi. Ele ocupă un loc important în viaţa copilului şi exercită o puternică influenţă asupra conduitei lui. Emoţia este o trăire a unei persoane faţă de un eveniment important pentru aceasta. Pentru a favoriza o bună adaptare socială şi menţinerea unei bune sănătăţi mentale, copiii trebuie să înveţe să recunoască ce simt pentru a putea vorbi despre emoţia pe care o au, trebuie să înveţe cum să facă deosebire între sentimentele interne şi exprimarea externă şi nu în ultimul rând să înveţe să identifice emoţia unei persoane din expresia ei exterioară pentru a putea, în felul acesta, să răspundă corespunzător. Dezvoltarea emoţională şi socială a copilului sunt aspecte esenţiale în evoluţia sa şi în special în procesualitatea învăţării, de aceea atât educatorii, cât şi părinţii trebuie să acorde o importanţă deosebită şi acestul segment de educaţie.Îmbrăţişăm de asemenea ideea că promovarea educaţiei emoţionale şi sociale trebuie să vizeze orice vârstă, urmând principiul învăţării permanente, pe tot parcursul vieţii, întrucât niciodată nu e prea târziu să devenim conştienţi de propriile emoţii şi sentimente (devenind capabili de autocontrol), precum şi de cele ale celor din jur.. Modalităţi de realizare a educaţiei socio-emoţionale în practica didactică din grădiniţă În vederea realizării obiectivelor educaţiei socio-emoţionale, a formării abilităţilor şi educării unui comportament corect din punct de vedere socio-emoţional, educatoarele de la grupele de copii preşcolari pot opta pentru una sau mai multe dintre variantele următoare: Integrarea conţinuturilor educaţiei socio-emoţionale în toate categoriile de activităţi de învăţare ce se desfăşoară în grădiniţă; Predarea/învăţarea integrată în grădiniţe, susţinută de toate documentele curriculare în vigoare, poate constitui o oportunitate pentru realizarea obiectivelor propuse de educaţia socio-emoţională; Implementarea unui program la nivel naţional de educaţie socio-emoţională a copiilor preşcolari, program structurat pe trei dimensiuni, una de formare, alta de intervenţie şi a treia de evaluare, a cărui grup ţintă să fie copiii preşcolari, părinţii şi educatoarele; Elaborarea şi desfăşurarea unor activităţi opţionale la nivelul grupelor, specific domeniului de educaţie socio-emoţională, având conţinuturi specific; Derularea unor proiecte complementare activităților curriculare, cu accent pe activitățile extracurriculare şi de voluntariat, cu accentuat caracter socio-emoţional, în parteneriat cu şcoala, părinţii şi comunitatea; Marcarea unor evenimente din viaţa copiilor în care sunt introduse elemente ale

educaţiei socio-emoţionale. Întrucât evenimentele în viaţa fiecărui copil nu se desfăşoară după o planificare anterioră, această strategie poate fi adoptată ocazional. Bibliografie : 1. BARBU, N., POPESCU, E. Activităţi de joc şi recreativ-distractive. Bucureşti, 1993. 2. BOROZAN, M. Tehnologia dezvoltării culturii emoţionale. Chişinău: Tipografia „Ion Creangă”, 2012. 3. CEMORTAN, S. Educaţia copiilor prin jocuri. Ghid metodologic pentru cadrele didactice din instituţiile preşcolare şi clasele primare. Chişinău, 2008.