Iluminismul Englez [PDF]

  • 0 0 0
  • Gefällt Ihnen dieses papier und der download? Sie können Ihre eigene PDF-Datei in wenigen Minuten kostenlos online veröffentlichen! Anmelden
Datei wird geladen, bitte warten...
Zitiervorschau

Reprezentantul David Hartley (1705-1757)

John Locke (29 august 1632 - 28 octombrie 1704)

Iluminismul în Anglia Date generale

Idei şi concepţii

- fondatorul asociaţionismului modern; - Cel mai important tratat al său , publicat în 1749, se intitula “Observaţii asupra omului”; - a practicat medicina; - a fost foarte interesat şi de istorie, muzică, filozofie, poezie şi religie;

- a propus un sistem de clasificare al plăcerilor şi durerilor; - a fost de asemenea preocupat de motivaţie şi de caracteristicile structurale şi funcţionale ale sistemului nervos; - a identificat şapte surse de durere şi de plăcere, de la (1) simţurile externe, (2) imaginaţie, (3) părerile altora despre noi, (4) posedarea mijloacelor de a fi fericit, (5) mila sau empatia pentru trăirile altora (bucurie sau suferinţa), (6) relaţia noastră cu Divinitatea şi (7) deschiderea noastră morală spre bine şi frumos sau spre rău şi urât; - credea că cele mai mari plăceri derivă din mila sau empatia pentru trăirile altora relaţia noastră cu Divinitatea şi deschiderea noastră morală spre bine şi frumos sau spre rău şi urât; ceea ce ne place sau ceea ce evitam intelectual face obiectul legilor învăţării sau asocierii;

-a fost un filosof şi om politic englez din secolul al XVII-lea, preocupat mai ales de societate şi epistemologie; - s-a născut la Wrington, Anglia; - a continuat linia empiric-materialistă a lui Bacon şi Hobbes, fundamentând orientarea senzualistă în teoria cunoaşterii; -Opera de vază: “Eseu asupra intelectului omenesc”,”

- afirmă că toate cunoştinţele provin din experienţa senzorială; - mintea omului este la naştere ca o foaie nescrisă (white paper, void of all characters) (tabula rasa): În intelect nu există nimic fără să fi fost înainte în simţuri; - care calităţile secundare (culoarea, gustul, mirosul etc.) ar fi subiective şi

- este numit mai întâi "Commissioner of appeals" iar apoi "Commissioner of trade and plantages"; - filosofia lui Locke a slujit drept punct de plecare atât materialismului secolului al XVIII-lea cât şi idealismului subiectiv a lui Berkeley.

- moare la Essex la 28 octombrie 1704; - Locke combate absolutismul şi tirania, apără libertatea şi dreptul, vede în puterea legislativă forţa supremă.

David Hume (n. 26 aprilie 1711 - d.25 august 1776)

numai calităţile primare (întinderea, figura, mişcarea etc.) ar avea un caracter obiectiv; - A fost unul din întemeietorii deismului; - Teoria ideilor înnăscute este o teorie gnoseologică idealistă potrivit căreia în conştiinţa omului ar exista de la naştere, independent de experienţă, anumite idei (ex. ideea de număr, de mişcare, de întindere). -el spune că nu există idei şi principii înnăscute; - Intelectul nu este în posesia anumitor idei cu care vine pe lume, când se naşte omul; - Intelectul, prin urmare, nu posedă originar şi nici nu poate crea idei, ci el numai prelucrează ceea ce-i furnizează simţurile.; - Intelectul este activ dar nu este creator; -În pedagogie, Locke recomandă să se deştepte în copil dispoziţiile naturale, să se ţină seama de individualitatea lui, să se predea un învăţământ intuitiv, să fie pregătit pentru muncă printr-o activitate plăcută.

- a fost un filozof, istoric şi economist scoţian, un - a respins şi a ridiculizat valoarea ideilor adept al empirismului, unul dintre reprezentanţii cei mai de seamă ai Iluminismului scoţian;

abstracte, a ideilor ce nu vin din realitate, din experienţă;

- a fost un critic neobosit al dogmatismului metafizic şi religios, devenind celebru pentru modul curajos în care a abordat, de pe poziţii sceptice, o serie de subiecte filozofice cum ar fi cauzalitatea, identitatea personală sau originea virtuţii; - Cele mai importante lucrări: „Tratat asupra naturii umane” şi „Eseuri privind înţelegerea umană”.

declarǎ drept unic obiect al cunoaşterii propria experienţǎ ; - Conceptul de experienţǎ apare mai elaborat, operându-se o distincţie între “impresii mai vii” (senzaţii şi percepţii) şi “idei mai puţin vii” (imagini sau amintiri). - defineşte relaţia cauzǎ – efect ca un gen nou de asociaţie prin contiguitate, purtând nota invariabilitǎţii succesiunii; - Dǎ relevanţǎ cauzalitǎţii ca mecanism intrapsihic al generǎrii datelor conştiinţei de cǎtre impresii, deci tot de fapte ale conştiinţei; - evenimentele din experienţă, nu sunt ţinute la un loc de nici o “legătura necesară” care poate fi stabilită prin raţiune; - nu se poate stabili faptul că o secvenţă de evenimente încărcată de semnificaţie din experienţă este condusă de o succesiune externă de evenimente care reflectă relaţii de genul cauză-efect; -viaţa mentală nu se pote baza pe nici un fel de substanţă mentală care să poată fi verificată prin intermediul raţiunii; -impresiile conţin în interiorul lor o forţă considerabilă, ele includ senzaţii, pasiuni (motive) şi trăiri afective. Astfel, un gust, o culoare, nevoia acută de a mânca, un sunet, un stimul neaşteptat care rezulta din teamă sau un miros constituie o impresie; -a arătat că impresiile sau ideile pot fi simple, ca o singură notă clară, sau complexe, aşa cum am putea întâlni când răspundem simultan la culoare, gust, miros şi simţ la un obiect precum mărul.;

-a afirmat că impresiile şi ideile se aseamănă; -. el credea că multe idei sunt nemijlocite prin faptul că se aseamănă foarte bine cu impresia căreia îi corespund; - omul poate avea de asemenea idei mediate care consistă în imagini ce corespund pur şi simplu unei impresii sau unei idei nemijlocite; - respingea orice noţiune de sine consistent şi nu a reuşit să găsească nici măcar o singură impresie sau idee care să justifice sentimentul nostru puternic de continuitate sau identitate; - toate trăirile afective “sunt întemeiate pe durere şi plăcere”; - credea că emoţii precum bucuria, dorinţa şi speranţa derivă din plăcere, în timp ce enervarea, dispreţul şi frica derivă din durere;

Bibliografie: 1“CURSUL ISTORIA PSIHOLOGIEI MODULUL II PERIOADA DE AVÂNT ÎN CERCETAREA PSIHOLOGICĂDE LA EMPIRISM ŞI ASOCIAŢIONISM LA FUNCŢIONALISM-ÎNTEMEIEREA PSIHOLOGIEI ŞTIINŢIFICE” Titular curs: Conf. univ. dr. MIHAI ANIŢEI , BUCUREŞTI 2005 / 2006 2 http://ro.wikipedia.org/wiki/John_Locke