Ideologii românești și est-europene [PDF]

Zitiervorschau

CAIETELE

VICTOR RIZESCU (coord.)

Ideologii române[ti [i est-europene

EDITURA

Colecþia

CAIETELE

este coordonatã de P A U L C E R N A T , C O S M I N P E R } A [i V I C T O R R I Z E S C U .

Apare împreunã cu revista

Redactori: C OSMIN P ER}A , R AUL H ULUBAN Coperta colec]iei: G HEORGHE B EJAN Tehnoredactare: I ONU} T OLONTAN Secretariat tehnic: J ENI G HINEA

© Funda]ia Amfiteatru, Bucure[ti, 2008 Str. Mexic nr. 2, bl I3, sc. 1, ap. 1, sector 1, Bucure[ti

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României Ideologii româneşti şi est-europene / Victor Rizescu (coord.). - Bucureşti : Cuvântul, 2008 Bibliogr. ISBN 978-973-88613-5-0 I. Rizescu, Victor (coord.) 32(4)

Ideologii [i istorii conflictuale: tradi]ii române[ti [i est-europene 8Victor Rizescu8 Dezbaterea ideologic` româneasc` s-a tradus \ntotdeauna printr-o confruntare a interpret`rilor istorice. Viitorul a fost proiectat la noi cu fa]a \ntoars` spre trecut, tot astfel cum st`pânirea asupra prezentului a fost revendicat` de tabere rivale \n limbajul nara]iunilor fondatoare. |n mod firesc, ideologiile structurate \n jurul unor discursuri istorice au pus \n mi[care o redutabil` dinamic` a viziunilor istorice orientate ideologic. Cel mai adesea, subiectul predilect al acestor istorii cu func]ie legitimatoare a fost tocmai critica structurilor ideologice ale epocilor anterioare. Pentru a plasa corect \n istorie curentele de idei române[ti cu aderen]` social`, care au influen]at spiritul public [i formele politicii, trebuie s` \ncepem prin a clasa diversele lecturi partizane pe care ele le-au c`p`tat succesiv [i a le deslu[i resorturile. Istoricul ideologiilor române[ti este nevoit s` r`t`ceasc`, deci, printr-un labirint de istorii ideologice. La fel ca \n multe alte chestiuni, trebuie s` ne \ntreb`m \n ce m`sur` aceast` situa]ie este o maladie local` sau doar forma particular` a unui fenomen universal. Chiar f`r` s` invoc`m arhaica [i \nr`d`cinata \nclina]ie uman` de a c`uta la cap`tul timpului perfec]iunea \nceputurilor, cu siguran]` politica reprezent`rilor istorice concurente nu a fost o inven]ie româneasc`. Istoricii ideilor i-au 5

reconstituit originile \n chiar acele locuri unde a debutat via]a politic` modern`. |nainte de a se ralia ideii de progres, revolu]iile moderne au \nceput prin a se exprima \n termenii legitimit`]ii restaurate [i au pretins s` recupereze vechi drepturi [i privilegii, compromise de guvern`ri abuzive1. Ulterior, Revolu]ia Francez` a servit ca o oglind` – tot mai \ndep`rtat` dar niciodat` acoperit` privirii – a alternativelor politice moderne. Aceasta a f`cut ca interpretarea sa neutr` s` apar` ca o iluzie, orice perspectiv` istoric` asupra laboratorului politic revolu]ionar antrenând o op]iune ideologic` cu repercusiuni \n prezentul autorului, dup` cum orice asemenea angajament ideologic a generat un anumit mod de a evalua faptele, oamenii [i simbolurile ce populeaz` scena istoric` revolu]ionar`. Acela[i exemplu ne arat` cât de dificil` este critica istoriilor ideologice [i tentativa de a ie[i din cercul lor vicios: François Furet a respins lecturile istorice care confer` legitimitate dictaturii leniniste prin invocarea precedentului iacobin, pentru a e[ua \ntr-o retoric` ce \nchide interpretarea revolu]iei [i a \ntregii culturi revolu]ionare \ntr-o critic` a totalitarismului din secolul al XX-lea2. |n orice caz, postmoderni[tii radicali nu se vor mira s` descopere \n mediul cultural românesc o asemenea pluralitate conflictual` a reprezent`rilor istorice cu func]ie ideologic`. Unii dintre ei au putut afirma c` pendularea \ntre reprezent`ri ale trecutului, \n absen]a oric`rei posibilit`]i de a le mai sorta prin apelul direct la fapte [i m`rturii, a ajuns s` defineasc` starea natural` de existen]` a omului cultivat. Lucru adev`rat mai ales \n ce prive[te episoadele de istorie cultural`: „[…] discu]ia despre Hobbes tinde s` se \nf`]i[eze tot mai mult ca o disput` asupra interpret`rilor existente decât asupra operei \ns`[i. Cât despre oper`, ea pare s` nu mai figureze decât ca un pretext aproape uitat al r`zboiului interpret`rilor \n curs de desf`[urare. […] Cu alte cuvinte, nu mai avem de-a face cu texte, nici cu substan]a trecutului istoric, ci doar cu interpret`rile lor“3. 6

Nu trebuie s` ne \ntreb`m deci cât de normal este h`]i[ul românesc al perspectivelor istorice „situate“ ideologic, ci care este topografia sa particular`. |n plus, dac` nu suntem dispu[i s` subscriem pesimismului postmodernist exprimat \n citatul anterior – dup` cum [tim, deja destul de demodat –, trebuie s` accept`m distan]area critic` [i c`utarea obiectivit`]ii ca pe un efort ne\ncetat. Ne-am obi[nuit s` privim instrumentaliz`rile comuniste ale istoriei – o practic` obi[nuit` a dictaturilor – ca pe un fapt cunoscut, cu o existen]` indiscutabil` (chiar dac` interpretarea propus` de Katherine Verdery – dup` care fenomenul nu trebuie abordat ca rezultatul exclusiv al manipul`rilor puterii, ci ca produsul competi]iei dintre actori sociali diver[i pe o pia]` a bunurilor simbolice definit` prin controlul statului – s-a bucurat de prea pu]in` popularitate la noi). Anii postcomuni[ti ne-au obi[nuit, de asemenea, cu o competi]ie pentru autoritate simbolic` purtat` \n jurul memoriei comunismului sau al momentului cultural 1930. Posteritatea tradi]iilor de gândire istoric` de acest fel ini]iate \naintea instaur`rii comunismului nu a fost recunoscut` \ns` ca un fapt de la sine \n]eles, [i \nc` mai pu]in au fost aceste curente de idei abordate ca forme redutabile de organizare a intereselor \n societatea timpului. A[a se face c`, dac` deform`rile cele mai naive [i populare ale istoriei au ajuns s` fie invocate ritualic – [i \n bun` m`sur` exorcizate inutil – \n calitate de proiec]ii ve[nic iradiante ale imaginarului colectiv, multe construc]ii istorice cu o veritabil` func]ie ideologic` \ntârzie s` fie identificate, cartografiate [i clasificate ca atare. O explica]ie este, desigur, alergia postcomunist` fa]` de orice problematic` ce a c`p`tat conota]ii caracteristice \n epoca anterioar`. Printre altele, chiar termenul de „ideologie“ este acum folosit la noi mai mult \n accep]iunea foarte specific` de perspectiv` totalizant` asupra lumii \n descenden]` gnostic` (cea mai cunoscut` este desigur defini]ia lui Alain Besançon), [i nu \n cea 7

mai larg` – preferat` spre exemplu de istoricii „contextuali[ti“ de felul lui Quentin Skinner – de discurs cultural conectat biunivoc cu dinamica social`. Chiar dac` nu reprezint` un caz particular de proliferare a reprezent`rilor istorice cu func]ie ideologic` – formulate fie pentru a ap`ra ordinea instituit` fie pentru a-i contesta legitimitatea –, România apar]ine unui spa]iu de civiliza]ie \n care asemenea forme culturale au fost umplute cu un con]inut specific. |n toate ]`rile Europei de Est, epoca istoric` ce a debutat \n preajma momentului 1800 s-a desf`[urat sub semnul unei continue dezbateri asupra moderniz`rii dup` model occidental. Pân` \n anii imediat ulteriori celui de-Al Doilea R`zboi Mondial – cu prelungiri dincolo de ei, \n propor]ii diferite de la o ]ar` la alta – confruntarea dintre diversele proiecte [i strategii de dezvoltare s-a desf`[urat pe fundalul unui angajament puternic [i cvasi-consensual \n favoarea ideilor na]ionale [i a obiectivelor construc]iei na]ionale. Continua redefinire a identit`]ii colective, \n rela]ie cu provoc`rile occidentaliz`rii, a fost corelat` cu permanenta analiz` a structurilor sociale, performan]elor economice [i tradi]iilor culturale ale locului, evaluate dup` etalonul – adesea interpretat eronat [i simplificat abuziv – al aceleia[i civiliza]ii apusene. |n consecin]`, fiecare familie ideologic` a revendicat \n folosul s`u istoria na]ional`, invocat` de fiecare dat` pentru a conferi autoritate unei anumite abord`ri a imperativelor moderniz`rii. Lecturile conflictuale ale trecutului medieval [i premodern au fost urmate de altele, având ca obiect primele etape ale procesului de schimbare accelerat` sub impactul influen]elor externe. Ini]ial, asemenea interpret`ri ale caracteristicilor [i traiectoriei istorice na]ionale aveau func]ia de a dezv`lui gradul de compatibilitate dintre corpul social local [i structurile civiliza]iei interna]ionale a capitalismului liberal. Ulterior, apelul la istorie a devenit necesar pentru a stabili [ansele de succes regional ale diverselor viziuni re8

volu]ionare menite s` \ndep`rteze neajunsurile aceleia[i ordini burgheze.

Putere [i opozi]ie Istoria ideologiilor din perioada moderniz`rii precomuniste române[ti – care s-a desf`[urat pe parcursul a mai pu]in de un secol [i jum`tate – poate fi \mp`r]it` \n dou` mari etape, separate de pragul anilor 1860. |n fiecare dintre ele, o elit` social` [i politic` dominant` a fost supus` unei contest`ri violente din partea unei contra-elite intelectuale ale c`rei discursuri critice au invadat spa]iul public [i l-au controlat hegemonic. |n ambele cazuri, discursurile menite s` ra]ionalizeze sistemul existent [i s` \i confere o baz` ideologic` au ocupat o pozi]ie minoritar`. Mai \ntâi, elita boiereasc` de origine premodern`, consolidat` prin Regulamentele Organice, s-a confruntat \n acest fel cu contesta]ia culturii pa[optiste, primind un sprijin ideologic din partea discursului conservator. Ulterior, elita modernizatoare grupat` \n jurul Partidului Liberal a avut de \nfruntat „cultura critic`“, ale c`rei argumente centrale au fost forjate ini]ial de conservatorismul evolu]ionist al grup`rii culturale junimiste, pentru a fi apoi \nsu[ite, reelaborate [i traduse \n alte idiomuri ideologice – \ntotdeauna \ns` cu aceea[i ]int` social` principal`. De aceast` dat`, ra]ionalizarea intelectual` a statu-quo-ului a c`p`tat expresii incomparabil mai sofisticate, care [i-au f`cut \ns` apari]ia foarte târziu, \n anii 1920, prin sociologiile istorice complementare ale lui {tefan Zeletin [i Eugen Lovinescu – chiar dac` elemente disparate ale acestor construc]ii teoretice au ap`rut cu ceva timp \nainte. Victoria politic` a liberalismului pa[optist – \n perioada ce a urmat \ndep`rt`rii protectoratului rusesc \n urma R`zboiului Crimeei [i a Conven]iei de la Paris – a mers \n paralel cu transformarea sa \ntr-o ideologie a guvern`rii – 9

\nso]it` de practicile aferente – cu o rezonan]` public` foarte limitat` [i foarte diferit` prin con]inut de mesajul intelectual insurgent ale epocii \ncheiate. Populismul democratic fervent al oamenilor de la 1848 las` loc liberalismului elitist, baricadat \mpotriva intruziunii maselor prin legile votului cenzitar, dup` cum proiectele de reform` social` clamate imprudent [i ineficient \n epoca revolu]ionar` sunt abandonate pe timp neprecizat \n favoarea unei abord`ri graduale a problemei ]`r`ne[ti, cu toat` considera]ia pentru echilibrul social [i exigen]ele dezvolt`rii na]ionale. Pa[opti[tii subscriu f`r` rezerve la teoriile economice ale liberului schimb – de sorginte britanic`, dar \nsu[ite de ei pe filier` francez` –, pe care le vedeau ca pe un complement necesar al op]iunii lor occidentaliste4. Partizanii liberalismului br`tienist, \n schimb, se aliniaz` opiniei lui Friedrich List, dup` care modernizarea capitalist` dup` model occidental presupune controlul protec]ionist al rela]iilor de schimb dintre metropolele capitalismului mondial [i periferia lor agrar` româneasc`, precum [i interferen]a curent` a statului cu procesele economice. Linia de continuitate dintre cele dou` etape ale liberalismului modernizator, peste punctul de inflexiune al transform`rii sale din partid de opozi]ie \ntr-o component` a elitei guvernante aflat` \n continu` ascensiune fa]` de rivala sa conservatoare, este adeziunea ferm` la programul construc]iei na]ionale, v`zut` ca dezideratul major [i prioritatea absolut` a politicilor de transformare social`. Aceast` form` de liberalism autoritar va \ntruni, dup` Primul R`zboi Mondial, aprobarea lui Zeletin [i Lovinescu, ce \i vor recunoa[te deschis caracterul „oligarhic“ pentru a-i oferi – cu ajutorul unor instrumente intelectuale diverse asamblate \n jurul determinismului marxist sau al sociologiei transferurilor culturale dintre civiliza]ii – argumentele inevitabilit`]ii istorice. 10

Dac` liberalismul de guvern`mânt se exprim` \n idiomuri culturale foarte diferite de acelea ale antecesorului s`u de opozi]ie, tab`ra ideologic` pe care ne-am obi[nuit s` o vedem – prin utilizarea mecanic` a unor taxonomii occidentale – ca pe o simpl` \ntrupare local` a dreptei conservatoare occidentale manifest` o remarcabil` [i \n[el`toare continuitate discursiv`. Ideea „organismului“ na]ional, a c`rui cre[tere natural` nu poate fi violentat` prin grefe legislative [i institu]ionale f`r` a produce un sindrom persistent al inautenticit`]ii [i disfunc]ii sociale [i culturale de durat`, se aclimatizeaz` \n mediile intelectuale române[ti treptat, din epoca primelor ecouri locale ale Revolu]iei Franceze [i ale reac]iilor contrarevolu]ionare provocate de ea \n Occident. Ea se precizeaz` \n epoca Revolu]iei de la 1848, pentru a fi preluat` apoi de junimism, care a transmis-o la rândul s`u, cu pre]ul ad`ug`rii unor noi inflexiuni, culturii tradi]ionaliste. Diferen]ele dintre aceste etape ale gândirii politice organiciste nu sunt \ns` mai pu]in semnificative. Astfel, conservatorismul boieresc al perioadei pa[optiste se pronun]a \n favoarea societ`]ii de drepturi [i privilegii particulare ale vechiului regim, \n vreme ce succesorul s`u din vremea monarhiei constitu]ionale accept` ca pe un fapt consumat [i evalueaz` pozitiv egalitatea civil` instaurat` \n virtutea unor drepturi universale [i legisla]ia napoleonian` care o \nso]e[te. Mult mai semnificativ este \ns` faptul c` primul discurs conservator românesc se revendic` de la \n]elepciunea autentificat` de secole a a[ez`mintelor str`vechi, \n timp ce urma[ul s`u evolu]ionist \[i bazeaz` pledoaria \n mod exclusiv pe autoritatea [tiin]ei sociale occidentale, al c`rei interpret local autorizat se consider` a fi. Respingând falsa modernitate româneasc` pentru caracterul s`u ne-organic, el respinge deopotriv` „barbaria oriental`“ ce a precedat modernizarea, f`r` a pune niciodat` la \ndoial` valabilitatea modelului occidental ca unic reper al 11

proiectelor de dezvoltare. Prin aceast` ultim` atitudine, junimismul se dovede[te mai degrab` un continuator al pa[optismului pe care \l blameaz`, decât al conservatorismului politic pe care \l sus]ine. |n fine, \nrudirea dintre companionii lui B`lcescu [i discipolii lui Maiorescu se manifest` \nc` [i mai pregnant \n privin]a func]iei sociale \ndeplinite, \n epoca respectiv`, de fiecare dintre cele dou` grup`ri. Ambele coaguleaz` [i dau o expresie coerent` nemul]umirilor fa]` de sistemul existent, constituindu-se \n veritabile „culturi de opozi]ie“ \n raport cu elita conduc`toare a epocii.

Sociologii ale elitelor Sociologia s-a n`scut, \n Occident, \n rela]ie strâns` cu viziunea conservatoare. Aceea[i und` de [oc a schimb`rii ce a dat na[tere unei gândiri [i sensibilit`]i specifice dreptei politice a stimulat [i reflec]ia asupra structurii [i dinamicii sociale, iar transform`rile induse de procesul egaliz`rii condi]iilor [i de revolu]ia industrial` au fost evaluate de c`tre \ntemeietorii noii discipline la fel de negativ ca [i de c`tre liderii contrarevolu]iei. Temele intelectuale lansate \n aceast` cheie ideologic` au migrat mai târziu pe suprafa]a spectrului politic, fiind \ncorporate de marxism [i de teoriile sociologice liberale5. Critica social` româneasc` a cunoscut o traiectorie de evolu]ie diferit`. Ea a fost alimentat` ini]ial nu de sentimentul de perplexitate \n fa]a schimb`rii nest`vilite, ci de revela]ia \napoierii [i a stagn`rii. Analiza condi]iilor sociale locale a fost declan[at` nu de compara]ia dintre zvârcolirile lumii urbane, industriale [i burgheze [i armonia vremurilor patriarhale, ci de cea dintre priveli[tea deplorabil` a lumii autohtone [i splendoarea celei apusene. |nsemn`rile lui Dinicu Golescu pot fi privite ca textul fondator al culturii pa[optiste nu doar pentru c` au impus re12

perul occidental ca un criteriu de evaluare al performan]elor autohtone \n toate domeniile, dar [i pentru c` au identificat principala surs` a r`ului \n structura economiei agrare [i \n formele de organizare social` marcate de slabele virtu]i ale clasei boiere[ti. Elaborate [i radicalizate \n deceniile urm`toare, pân` la lucr`rile Comisiei Propriet`]ii de la 1848 [i dincolo de ea, judec`]ile de acest fel au fost plasate \ntr-o perspectiv` istoric` asupra originilor [i evolu]iei raporturilor juridice [i economice dintre boieri [i ]`rani. Sociologia critic` junimist` – elaborat` de aceast` dat`, ca [i sociologia incipient` occidental`, cu materiale intelectuale preluate din repertoriul conservatorismului european – a construit, \n circumstan]e pe care o nou` genera]ie de intelectuali le percepeau ca radical diferite de cele ale primei jum`t`]i de secol, o alt` defini]ie a raporturilor de putere din societate. De[i marea proprietate funciar` era reprezentat` \n ambele partide de guvern`mânt [i chiar \n rândurile grup`rii culturale a[ezate „\n contra direc]iei“ urmate atunci de lumea româneasc`, junimi[tii au considerat c` ea se afla deja \n defensiv` \n fa]a unei categorii sociale al c`rei reprezentant politic privilegiat era Partidul Liberal [i care se autodefinea ca burghez`, func]ionând \n fapt ca o pseudoburghezie birocratic` ce spolia societatea prin intermediul mecanismelor statului. Servind o ma[in`rie institu]ional` dispropor]ionat` fa]` de resursele economice [i nevoile sociale reale ale na]iunii, [i care se amplifica \n continuare din cauza presiunilor sale crescânde, clasa func]ion`reasc` f`r` nici un rol productiv ac]iona ca un handicap al moderniz`rii dup` model capitalist al c`rei promotor \n România pretindea c` este. Descriind sistemul politic [i social local ca pe o „democra]ie bugetivor`“ (P. P. Carp) sau denun]ând falsificarea culturii sub zodia „politicianismului“ birocratic (Constantin R`dulescu-Motru), conservatorismul junimist – ce opta, \n acord cu interesele marii propriet`]i funciare 13

dar \n dezacord cu programul industrializ`rii prin metode interven]ioniste al partidului advers, pentru politica economic` a liberului schimb interna]ional – se putea recomanda ca un reprezentant mai autentic al gândirii [i practicii liberale europene decât liberalismul oficial al locului. |n epoca pa[optist`, ideile socialiste nu au ocupat o sec]iune distinct` a spa]iului politic, func]ionând doar ca o component` a viziunii culturale de ansamblu adoptate de intelectualitatea reformatoare. „Saint-simonismul“ [i „fourierismul“ se bucurau de o larg` popularitate printre criticii sociali care combinau entuziasmul fa]` de liberalismul economic manchesterian cu o pledoarie pentru armonizarea intereselor divergente [i fraternizarea dintre clase, de la care se a[tepta s` fie \nsufle]ite de acela[i elan na]ional6. |n anii 1880, spectrul ideologic românesc se extinde prin ad`ugarea unei componente marxiste, rezultat` de aceast` dat` nu din importul teoriilor occidentale ci prin contaminare din partea culturii revolu]ionare ruse[ti. Cele dou` curente rivale din cadrul acestei culturi a stângii – populismul agrar ce c`uta o cale de acces spre socialism prin ocolirea capitalismului [i social-democra]ia ce considera c` evolu]ia spre lumea socialist` pe calea orânduirii capitaliste este destinul de fier al oric`rei societ`]i – se revendicau cu egal` t`rie ca interpret`ri autorizate [i veritabile ale marxismului \n lumina provoc`rilor est-europene. Transplantat` pe teritoriu românesc, dezbaterea ruseasc` s-a contopit cu controversele locale despre configura]ia capitalismului periferic, pentru a da na[tere unor viziuni sociologice situate deopotriv` \n orizontul marxismului interna]ional [i \n descenden]a junimismului. Teoriile lui Stere [i Gherea, la fel ca [i ale ]`r`ni[tilor sau social democra]ilor interbelici care i-au continuat, au denun]at cu toat` vehemen]a fireasc` a stângii injusti]ia [i caracterul perimat al economiei agrare, reelaborând \n acela[i timp ideea confra]ilor conservatori din cadrul culturii critice anti-br`tieniste despre ascen14

den]a clasei func]ion`re[ti cu majoritate liberal` asupra celei mo[iere[ti cu predominare conservatoare \n interiorul sistemului politic [i social românesc.

Istorii concurente |n fiecare din cele dou` etape istorice pe care le-am delimitat mai sus, dezbaterea asupra realit`]ilor contemporane s-a tradus printr-un conflict al interpret`rilor istorice referitoare la epocile anterioare. Izvorât` din revela]iile tr`ite de mediile cultivate autohtone ale „momentului Dinicu Golescu“ \n fa]a civiliza]iei apusene [i animat` \n egal` m`sur` de ardoarea na]ionalist` [i de crezul occidentalist, cultura pa[optist` trebuia s` acrediteze ideea unei compatibilit`]i de esen]` – care s` fac` posibil` acultura]ia rapid` – dintre societatea româneasc` [i ]`rile situate pe o treapt` evolutiv` superioar`. Dovada acestei esen]e comune a moldovalahilor [i a occidentalilor – care, altminteri, era deja furnizat` de argumentul recent redescoperitei romanit`]i a celor dintâi, un semn evident al apeten]ei lor pentru occidentalizare – a fost g`sit \n trecutul mai \ndep`rtat al ]`rilor din R`s`rit. |n plus, gloria trecutului medieval, prin care na]iunea român` se dovedea depozitara acelora[i \nsu[iri ca [i popoarele din Apus, trebuia s` fie invocat` ca un argument al inautenticit`]ii –[i ca atare al ilegitimit`]ii – formelor sociale [i politice prezente, rezultate din degenerarea unor a[ez`minte s`n`toase ca urmare a opresiunii str`ine [i a subversiunii interne. |n viziunea istoric` pa[optist`, care a c`p`tat expresia cea mai caracteristic` \n scrierile lui B`lcescu, Evul Mediu românesc ofer` priveli[tea unei societ`]i cvasi-egalitare de ]`rani proprietari [i neaservi]i, capabil` s` furnizeze o for]` militar` redutabil` statului voievodal. Subminat` de extinderea puterii aristocratice sub influen]a st`pânirii turce[ti, a guvern`rilor fanariote [i apoi a protectoratului exercitat de autocra]ia ]arist`, democra]ia 15

medieval` a disp`rut, \mpreun` cu mica proprietate ]`r`neasc` liber`, l`sând loc unor inegalit`]i sociale flagrante ce alimenteaz` sl`biciunea politic`. Cum trecutul \ndep`rtat românesc [i prezentul occidental \[i dau mâna \ntr-o condamnare a istoriei recente [i a a[ez`mintelor contemporane locale, rezult` c` influen]ele democratice [i socialiste venite din Apus vor deschide drumul regener`rii na]ionale, iar vechile libert`]i medievale vor fi re\ntemeiate sub o form` nou`, \n acord cu spiritul timpurilor. Ambi]ia de a oferi o dezlegare sociologic` a chestiunii ]`r`ne[ti \l \mpinge deci pe autorul eseului „Despre starea so]ial` a muncitorilor plugari \n Principatele Române \n deosebite timpuri“ (1846) s` elaboreze primele rudimente ale unei sociologii istorice române[ti. Teza sa central` – prioritatea propriet`]ii ]`r`ne[ti fa]` de cea boiereasc` –, având rolul de a acredita legitimitatea \mpropriet`ririi, va fi \ntâmpinat` de teza opus`, formulat` de pe pozi]ii conservatoare de Barbu Catargiu. Ambele teorii vor avea o bogat` posteritate. Extinse [i reelaborate \n contextul celei de-a doua etape a chestiunii agrare, de la \nceputul secolului al XX-lea, ele vor fi \nsu[ite de intelectuali critici [i istorici profesioni[ti cu orient`ri politice diferite, care au reu[it treptat – doar par]ial [i nu \n aceea[i m`sur` – s` disocieze miza [tiin]ific` a dezbaterii de dimensiunea sa ideologic`. Totu[i, perspectiva istoric` „democratic`“ a lui B`lcescu a putut fi folosit` tot atât de bine de Radu Rosetti pentru a argumenta – \n asociere cu poporani[tii – necesitatea unei noi \mpropriet`riri [i de Nicolae Iorga pentru a respinge statul modern \n numele democra]iei organice medievale, \nainte de a fi reinterpretat` novator de Henri H. Stahl [i integrat` \n corpul unei veritabile sociologii istorice moderne ce satisface toate criteriile cercet`rii obiective. |n acela[i fel, teoria „aristocratic`“, dezvoltat` succesiv \n scrierile junimi[tilor C. Giurescu, G. Panu [i I. C. Filitti, a fost \ncorporat` \n sin16

teza istoric` original` – deopotriv` [tiin]ific [i ideologic – a lui P. P. Panaitescu, pentru a fi apoi redescoperit`, din motive cu totul diferite, \n cadrele istoriografiei marxiste din prima faz` a comunismului, ce trebuia s` interpreteze epoca medieval` româneasc` \n lumina modelului teoretic cu valabilitate universal` al modului de produc]ie feudal7. Istoriile ideologice produse de pa[opti[ti [i de adversarii lor se refereau la lumea tradi]ional`. Cele ale epocii postpa[optiste au fost absorbite de marea dilem` a moderniz`rii, conceptualizat` vreme de opt decenii, de la faimoasele eseuri din 1868 ale lui Maiorescu pân` \n anii 1940, \n termenii opozi]iei dintre forme [i fond. Dac` pa[opti[tii condamnau protipendada regulamentar` ca pe un efect al degener`rii sociale ce urma s` fie redresat` prin influen]a salvatoare a Occidentului, istoria polemic` a culturii critice denun]` elita modernizatoare – de la \nceputurile sale pa[optiste pân` la coagularea sa \ntr-un partid de guvern`mânt – ca pe produsul unei abord`ri gre[ite a obiectivelor occidentaliz`rii. Condus` de o fals` burghezie care prezideaz` asupra unei distorsiuni a economiei capitaliste – ce combin` o reeditare a feudalismului \n ve[minte legislative moderne cu o industrie artificial` [i bugetivor` – [i a unei culturi inautentice, societatea româneasc` este angajat` pe o alt` traiectorie de evolu]ie decât Occidentul. Mai grav, ea a deviat [i se dep`rteaz` \n continuare de la acea traiectorie tocmai din cauza strategiei de recuperare a decalajelor de dezvoltare. Tentativa de a arde etapele pe parcursul unei moderniz`ri accelerate, propagând schimbarea social` de sus \n jos prin intermediul statului, a aservit ]ara clasei birocratice [i clientelei sale industriale [i bancare, \n coabitare cu mo[ierimea neofeudal`. A[a cum vor preciza nu doar autorii de stânga, dar [i conservatorul R`dulescu-Motru, toate aceste elemente ale elitei conduc`toare ac]ioneaz` ca agen]i coloniali ai burgheziei occidentale, interesat` s` in17

tegreze România \n circuitele capitalismului mondial f`r` s` contribuie la restructurarea sa capitalist` intern`. De[i s-au exprimat ca teoreticieni ai autenticit`]ii culturale, junimi[tii nu au construit o teorie a specificului na]ional. Ei au respins \ns` viziunea pa[optist` despre români ca un popor occidental prin esen]a sa latin`, \mpreun` cu lectura pa[optist` a istoriei medievale. Pornind de la aceast` critic`, tradi]ionalismul post-junimist ini]iat de Eminescu a localizat caracteristicile autentice ale na]iunii \n universul ]`r`nesc anterior moderniz`rii. Câteva [coli tradi]ionaliste ulterioare au elaborat defini]ii diferite ale matricei stilistice na]ionale, ce au privilegiat fie componenta sa religioas` ortodox`, fie fondul s`u etnic primordial de sorginte tracic`. Aceste redefiniri identitare au fost \nso]ite de o contestare a viziunii istorice hegeliene, ce ierarhiza culturile pe o traiectorie evolutiv` culminând cu modernitatea occidental`8. |n cele din urm`, noul relativism cultural românesc s-a \ntâlnit cu curentele europene de critic` a modernit`]ii, pe platforma ideologic` a revolu]iei conservatoare. Pe parcursul ultimelor dou` decenii, viziunile culturale elaborate de Eliade, Cioran sau Noica \n orbita experimentului politic de dep`[ire a modernit`]ii liberale pe calea dreptei radicale au p`rut s` focalizeze \n mod esen]ial perplexit`]ile [i tribula]iile ideologice române[ti \n fa]a provoc`rilor moderniz`rii. Prin compara]ie cu aceast` popularitate – exprimat` deseori \n termeni negativi –, construc]iile ideologice ale lui Zeletin [i Lovinescu continu` s` exercite o hegemonie t`cut` asupra presupozi]iilor dominante ale viziunii noastre istorice despre caracterul [i rolul structurilor sociale [i al curentelor ideologice \n procesul de modernizare. Dac` junimi[tii plasau entuziasmul imitativ pa[optist [i egoismul de clas` al birocra]iei din epoca br`tienist` pe aceea[i linie a calamit`]ilor, cei doi ap`r`tori ai elitei politice din anii 1920 ne-au obi[nuit s` ignor`m diferen]ele dintre cele dou` vârste ale liberalismului românesc, 18

ascunzându-ne astfel natura programului modernizator \n favoarea c`ruia au pledat nemijlocit. Oferindu-ne propria lor istorie legitimatoare ca pe o expresie a lucidit`]ii [i spiritului critic, ei au plasat lecturile istorice provenite din tab`ra culturii critice \n categoria prejudec`]ilor tradi]ionaliste. Ata[ând cultura de opozi]ie pa[optist` la propria genealogie [i respingând-o \n bloc pe cea de descenden]` junimist` ca pe o barier` \n calea moderniz`rii, ei ne invit` s` accept`m ca p`r]i inevitabile [i benefice ale trecutului fenomene pe care suntem obi[nui]i s` le consider`m anomalii ale prezentului. Aceasta nu este, probabil, decât cea mai important` dintre mo[tenirile ideologice ce ne-au fost transmise de perspectivele istorice cu func]ie legitimatoare ale epocii precomuniste9.

Repere comparative Pe m`sur` ce integrarea european` se \nr`d`cineaz` \n con[tiin]e iar procesul de restructurare mondial` \nceput odat` cu dezagregarea blocului sovietic \[i continu` cursul, contururile Europei de Est ca o regiune istoric` distinct` devin tot mai neclare. |n anii 1980, intelectualii polonezi, cehi [i unguri au revendicat pentru ]`rile lor o identitate istoric` „central european`“, apt` s` sublinieze tradi]iile lor compatibile cu pluralismul occidental [i implicit inadaptabile la autoritarismul comunist hr`nit dintr-o cultur` politic` diferit`10. Dup` 1980, ideii de Europa R`s`ritean` i-a fost contestat` valoarea euristic`, ea fiind denun]at` de unii ca o inven]ie intelectual` occidental` a R`zboiului Rece iar de al]ii, mai radicali, ca no]iunea central` a unui discurs hegemonic „orientalist“ cu origini iluministe11. Compara]iile intra-regionale nu s-au bucurat la noi de prea mult` popularitate academic` \n ultimele decenii, pesemne pentru c` p`reau s` implice asumarea unui inconfortabil statut periferic. Iat` c` procedeul de a plasa istoria româneasc` \ntr-o 19

perspectiv` regional` are nevoie acum de o pledoarie \ndreptat`, de aceast` dat`, \mpotriva unor tendin]e intelectuale interna]ionale. |n epoca de apogeu a R`zboiului Rece [i la \nceputul perioadei de maxim` dezvoltare a studiilor comparative despre modernizare, Hugh Seton-Watson – unul dintre fondatorii studiilor est-europene din Occident – descria jum`tatea r`s`ritean` a b`trânului continent ca pe cel mai important laborator istoric al proceselor de schimbare generate de expansiunea planetar` a civiliza]iei moderne [i al dinamicii ideologice asociate cu acelea[i transform`ri: „Istoria recent` a Asiei, Africii [i Americii Latine a ar`tat c` multe fenomene considerate anterior a fi specifice Europei de Est erau de fapt caracteristice pentru fenomenul general al impactului occidental asupra societ`]ilor ne-occidentale. […] Aceast` descoperire plaseaz` istoria Europei de Est […] \ntr-o nou` perspectiv`, pe care observatorii externi din jurul lui 1914 nu o \ntrez`reau. […] Istoria regiunii respective prezint` un interes mai general datorit` acelor aspecte ale dezvolt`rii sociale [i culturale prin care ea se aseam`n` sau se deosebe[te de evolu]ia Europei Occidentale pe de o parte [i de cea a ]`rilor «subdezvoltate» din afara Europei pe de alt` parte“12. Aceast` viziune despre Europa de Est ca cea mai apropiat` [i mai asem`n`toare dintre periferiile Occidentului [i ca un teren de experimentare al fenomenelor moderniz`rii cu care s-au confruntat, \n etape ulterioare, societ`]ile grupate pân` nu demult sub rubrica Lumii a Treia \[i p`streaz`, cred, valabilitatea, ca perspectiv` istoric`, [i dup` ce studiile despre modernizare au trecut prin câteva schimb`ri succesive de paradigm`13, iar disolu]ia comunismului mondial a impus o nou` geografie mondial` a dezvolt`rii [i \napoierii14. Tr`ind revela]ia decalajelor de dezvoltare \naintea celor din alte p`r]i ale lumii ne-occidentale, elitele politice 20

[i intelectuale est europene au elaborat r`spunsuri caracteristice la dilemele occidentaliz`rii. Structurile intelectuale ap`rute \n Europa de Est a epocii precomuniste vor fi apoi redescoperite \n alte contexte ale moderniz`rii tardive. Diferen]ele indiscutabile dintre cele trei mari subdiviziuni ale regiunii – Rusia, Europa Central` [i Balcani –, datorate unor evolu]ii de lung` durat`, nu \mpiedic` deci invocarea acesteia ca un \ntreg \n rela]ie cu cea mai emblematic` dintre experien]ele sale istorice15. Cele cinci texte reunite \n acest volum prezint` câteva perspective complementare asupra dezvolt`rii curentelor de idei \n Europa de Est, din primele decenii ale secolului al XIX-lea pân` \n epoca interbelic`. |n trei dintre ele, problema asupra c`reia am st`ruit \n paginile anterioare – aceea a recursului constant la istorie pentru a legitima proiecte de modernizare [i a pleda, \n strâns` leg`tur` cu ele, legitimitatea unor op]iuni politice – ocup` o pozi]ie central`. Astfel, articolul lui Maciej Janowski intitulat „Trei istorici“ este foarte explicit \n acest sens. Studiind comparativ discursurile istoriografice poloneze, cehe [i maghiare, el distinge \n toate cele trei cazuri acelea[i dou` etape de evolu]ie, \n orizontul c`rora viziunile istorice cele mai reprezentative sunt solidare cu op]iunile ideologice dominante ale acelora[i epoci. Mai \ntâi, acea formul` a na]ionalismului ce rezoneaz` cu o adeziune f`r` rezerve la proiectul occidentaliz`rii rapide – dominant` \n toate cele trei ]`ri \n deceniile de \nceput [i de mijloc ale secolului al XIX-lea – este sus]inut` de perspective istorice care „occidentalizeaz`“ retrospectiv istoria na]iunii r`s`ritene pentru a-i dovedi acesteia compatibilitatea profund` pentru modernizare dup` tipar occidental [i identitatea de esen]` cu lumea apusean`. Ulterior, aceste forme de gândire istoric`, \n cadrele c`rora na]ionalismul romantic se coreleaz` cu liberalismul [i radicalismul democratic, sunt criticate \n numele sobriet`]ii [tiin]ifice, dar to21

todat` respinse \n lumina unor op]iuni politice conservatoare, ce combin` o atitudine mai pu]in entuziast` fa]` de Occident cu o perspectiv` ostil` fa]` de mo[tenirea primului val al moderniz`rii locale. Autor al unei c`r]i de referin]` despre istoria liberalismului polonez16, Janowski abordeaz` de aceast` dat` curentele de gândire politic` ale Europei Centrale pe versantul raport`rii lor la trecut. Textul Dianei Mishkova despre „Interesanta anomalie a liberalismului balcanic“ parcurge drumul invers, pornind de la efortul de a defini caracteristicile liberalismului din Serbia, Bulgaria [i România secolului al XIX-lea, pentru a se concentra apoi asupra viziunilor istorice \ncorporate \n acelea[i discursuri liberale. Cele dou` articole se \ntregesc nu doar dup` criteriul geografic. |ntr-adev`r, este remarcabil c` autoarea descoper` \n toate cazurile cercetate comparativ perspective istorice menite s` legitimeze proiectele respective de modernizare liberal` [i care se conformeaz` foarte bine modelului istoriografiei romantice de orientare politic` liberal` [i democratic` pe care Janowski \l stabile[te cu referire la Polonia, Cehia [i Ungaria. Angajamentul ideologic al liberalilor din Balcani – de-a lungul deceniilor care corespund epocii pa[optiste române[ti – se traduce prin descoperirea unor precedente locale \ndep`rtate ale practicilor libert`]ii [i a unor versiuni indigene medievale ale democra]iei organice, care certific` apeten]a pentru modernizare a na]iunilor \n cauz` [i \nr`d`cineaz` totodat` ideile politice recent importate din Occident \n istoria na]ional`. Formula „na]ionalismului occidentalist“ se v`de[te a fi ac]ionat, astfel, pe \ntreaga suprafa]` a regiunii, ca principalul suport ideologic al moderniz`rii „entuziaste“ din primele trei sferturi ale veacului al XIX-lea. Tocmai pentru a sublinia deosebirea frapant` dintre aceast` form` discursiv` dominant` \n epoca primei \ntâlniri cu modernitatea din Europa de Est [i pluralitatea dis22

cursurilor politice [i istorice care s-au format \n perioada urm`toare, autorul acestor rânduri [i-a \ng`duit s` reia aici un text de-al s`u, ce red` un fragment din dinamica istoriilor ideologice române[ti. „Cum poate fi citit Kog`lniceanu?“ juxtapune câteva lecturi conflictuale ale epocii pa[optiste elaborate de autori din primele decenii ale secolului al XX-lea, care elaboreaz` pe marginea distinc]iei – cu o lung` carier` ideologic` – dintre abordarea mecanic` a moderniz`rii adoptat` de revolu]ionarii munteni [i organicismul lui Kog`lniceanu [i al pa[optismului moldovenesc. Diver[ii interpre]i ai liderului politic [i intelectual din secolul al XIX-lea \l revendic` pe acesta, succesiv, pentru genealogia familiilor ideologice de care apar]in. Lectura paradoxal` oferit` de gândiristul Radu Dragnea se situeaz`, cred, \n r`sp`rul caracteriz`rilor curente ale tradi]ionalismului religios din anii 1920 [i al clasific`rilor utilizate \n mod conven]ional pentru a descrie dezbaterile perioadei interbelice. Giganticul imperiu rusesc a constituit, cu siguran]`, teatrul celei mai dramatice confrunt`ri asupra dezirabilit`]ii, strategiilor [i ritmului moderniz`rii care s-a desf`[urat vreodat` \n cadrul unei na]iuni confruntate cu eviden]a decalajelor de dezvoltare. Istoria intelectual` rus` din secolul al XIX-lea a cristalizat paradigme intelectuale ale c`ror avataruri [i aproxim`ri pot fi descoperite \n toate celelalte ]`ri din zon`, [i prin raportare la care acestea din urm` pot fi mai bine \n]elese. Andrzej Walicki s-a impus ca un clasic al subiectului, iar articolul s`u intitulat „Gândirea social` rus`“, reprodus aici, este un rezumat concentrat a trei dintre cele mai cunoscute c`r]i ale faimosului reprezentant al „[colii de la Var[ovia“ de istorie intelectual`17. Titlul, pu]in \n[el`tor, este caracteristic pentru o viziune asupra subiectului \mp`rt`[it` de Walicki cu al]i autori din domeniu dar exemplificat` de el poate cel mai bine: \n Rusia [i \n \ntreaga Europ` de Est, „gândirea politic`“ a avut ca obiect analiza so23

ciet`]ii \n lumina proiectului de modernizare. Pentru a-i \n]elege formele specifice trebuie s` o abord`m deci, \n mod preponderent, prin dimensiunea sa social`. Din nou, nara]iunile istorice – care caut` \n trecutul \ndep`rtat al Rusiei argumente \n favoarea unor opinii politice sau diagnostice sociologice ale prezentului, sau care fac bilan]ul moderniz`rii pentru a reitera obsesiva \ntrebare „ce-i de f`cut“ – ocup` o pozi]ie central` \n text, chiar dac` nu \ntro manier` la fel de explicit` ca \n cazurile celorlalte trei articole men]ionate mai sus. Redefinirile identitare [i ideologice operate prin compara]ie cu na]iunile \nvecinate s-au interpenetrat cu cele guvernate de logica raport`rii la Occidentul modern. Subiectul „alterit`]ilor constitutive“ ale identit`]ilor colective s-a impus de mult \n domeniul studiilor despre Europa de Est, dar articolul inedit al lui A. S. St\kalin, „Rusia [i Polonia: identit`]i colective \n oglinzi paralele“ aduce o perspectiv` recent`. L-am inclus aici pentru a ad`uga o dimensiune esen]ial` procesului de constituire, diferen]iere [i reproducere a discursurilor ideologice est-europene. Bucuria de a \ntocmi o asemenea antologie nu ar fi fost posibil` f`r` ajutorul câtorva persoane, c`rora \mi face pl`cere s` le adresez aici mul]umirile mele. Raluca Dun` [i Gabriela Eftimie au tradus textele lui Walicki, Janowski [i Mishkova. Lui Lauren]iu Constantiniu i se datoreaz` nu doar traducerea articolului lui St\kalin, dar [i sugestia de a-l include \n volum. Raul Huluban, Cosmin Per]a [i Ionu] Tolontan au colaborat la redactarea c`r]ii pentru tipar. |n fine, Sorin Antohi se cuvine amintit aici cu gratitudine pentru imboldul ini]ial de a strânge câteva texte despre istoria intelectual` est-european` \ntre coper]ile unui volum al colec]iei ce \nso]e[te pa[ii revistei Cuvântul. 24

Note: 1. J. G. A. Pocock, Politics, Language and Time: Essays on Political Thought and History, London, Methuen, 1972; Idem, „Conservative Enlightenment and Democratic Revolutions: the American and French Cases in British Perspective“, \n Government and Opposition 23, 1989, pp. 81-106. 2. Michael Scott Christofferson, „An Antitotalitarian History of the French Revolution: François Furet’s Penser la Révolution française in the Intellectual Politics of the Late 1970’s“, \n French Historical Studies 22: 4, 1999, pp. 557-611. Vezi [i François Furet, dir., L’Héritage de la Révolution française, Paris, Hachette, 1989. 3. F. R. Ankersmit, „Historiography and Postmodernism“, \n History and Tropology. The Rise and Fall of Metaphor, Berkeley, The University of California Press, 1994, pp. 162-163. Desigur, al]i istorici ai ideilor consider` c` \[i pot asuma sarcina de a descoperi, de exemplu, „Ce a spus deci Marx pentru ca noi s`-l fi putut face s` spun` atâtea lucruri?“: vezi Raymond Aron, Le marxisme de Marx, ed. par Jean-Claude Casanova et Christian Bachelier, Paris, Éditions de Fallois, 2002, p. 629. 4. Eugen Demetrescu, Influen]a [coalei economice liberale \n România \n veacul al XIX-lea, ed. de Victor Rizescu, Bucure[ti, Dominor, 2005 [1935]; Jacques Valier, Brève histoire de la pensée économique, d’Aristote à nos jours, Paris, Flammarion, 2005. 5. Robert A. Nisbet, The Sociological Tradition, New York, Bacic Books, 1966; Reinhard Bendix, „Tradition and Modernity Reconsidered“, \n Comparative Studies in Society and History 9: 3, 1967, pp. 292-346; Massimo Boffa, „Contre-Révolution“, \n François Furet, Mona Ozouf, dirs., Dictionnaire critique de la Révolution française, vol. 4: Idées, Paris, Flamarion, 1992 [1998], pp. 87-101. 6. G. Zane, „Saint-simonism [i fourierism \n România“, \n Studii, ed. de Elena G. Zane, Bucure[ti, Ed. Eminescu, 1980, pp. 61-81. 7. Florin Constantiniu, De la R`utu [i Roller la Mu[at [i Ardeleanu, Bucure[ti, Ed. Enciclopedic`, 2007, pp. 237-262. 8. Ana Siljak, „Between East and West: Hegel and the Origins of the Russian Dilemma“, \n Journal of the History of Ideas 62: 2, 2001, pp. 335-358. 9. Victor Rizescu, „Subverting the Canon: Oligarchic Politics and Modernizing Optimism in Pre-communist Romania“, \n New Europe College Yearbook 2002-2003, pp. 283-328. 10. Sorin Antohi, „Habitudini mentale: geografii simbolice \n Europa de dup` 1989“, \n Sorin Antohi, Vladimir Tism`neanu, coord., De la uto-

25

pie la istorie. Revolu]iile din 1989 [i urm`rile lor, trad. de Marilena Andrei et al., Bucure[ti, Curtea Veche, 2006, pp. 107-131. 11. Larry Wolff, Inventing Eastern Europe: the Map of Civilization on the Mind of the Enlightenment, Stanford, Stanford University Press, 1994. 12. Hugh Seton-Watson, „The Intellectuals and Revolution: Social Forces in Eastern Europe since 1848“, \n Richard Pares, A. J. P. Taylor, eds., Essays Presented to Sir Lewis Namier, London, Macmillan, 1956, pp. 429-430. 13. Andrew C. Janos, „Paradigms Revisited. Productionism, Globality, and Postmodernity \n Comparative Politics“, \n World Politics 50: 1, 1997, pp. 18-149. 14. B. R. Tomlinson, „What Was the Third World?“, \n Journal of Contemporary History 38: 2, 2003, pp. 307-321. 15. Ivan T. Berend, „The Historical Evolution of Eastern Europe as a Region“, \n Ellen Comisso, Laura D’Andrea Tyson, eds., Power, Purpose and Colective Choice. Economic Strategy in Socialist States, Ithaca and London, Cornell University Press, 1986, pp. 153-170. 16. Maciej Janowski, Polish Liberal Thought before 1918, Budapest, Central European University Press, 2004. 17. Andrzej Walicki, „Leszek Kolakowski and the Warsaw School of the History of Ideas“, \n Critical Philosophy 1: 2, 1984, pp. 5-23.

26

Gândirea social` rus`: o introducere la istoria intelectual` a Rusiei din secolul al XIX-lea 8Andrzej Walicki8 Din perspectiva prezentului, secolul al XIX-lea \n istoria intelectual` rus` apare ca o epoc` autonom` [i bine conturat`. A fost un secol \n care ru[ii educa]i au ajuns s` fie fascina]i de ]ara lor ca de o dilem` ce se cerea dezlegat`; un secol \n care problema de a \n]elege de unde vine [i \ncotro se \ndreapt` Rusia \n istorie – ce putea fi abordat` din perspectiv` filozofic` [i deopotriv` sociologic`, istoric`, [i economic` –prezenta un interes vital pentru orice rus dornic s` r`spund` la „afurisita \ntrebare“ ce-i de f`cut? Aceast` preocupare absorbant` cu „destinul rusesc“ nu avea nimic \n comun cu provincialismul \ngust. Dimpotriv`: to]i gânditorii ru[i de secol XIX, indiferent de atitudinea pe care o adoptau fa]` de Occident, erau profund „occidentaliza]i“, \n sensul c` erau familiariza]i cu, [i profund interesa]i de via]a intelectual` european`; ei a[ezau Rusia \n contextul problemelor europene [i, \n reflec]iile lor despre destinul Rusiei, utilizau instrumentele de gândire concepute de min]ile cele mai luminate ale ]`rilor occidentale dezvoltate. Unul dintre avantajele specifice ale \napoierii era acela c` Rusia putea s` \nve]e din experien]a Europei [i s` se foloseasc` de realiz`rile acesteia, iar impactul cultural [i intelectual al Occidentului ac]iona ca un puternic catalizator pentru dezvoltarea gândirii sociale ruse[ti. Tocmai prin 27

adâncirea [i intensificarea contactelor culturale s-a ridicat Rusia la nivelul con[tiin]ei de sine, \nzestrându-se cu o intelighen]ie ve[nic preocupat` de a deslu[i sensul istoriei na]ionale [i traiectoria sa de evolu]ie1.

Karamzin [i decembri[tii Domnia lui Alexandru I a fost o epoc` de tranzi]ie. |n unele privin]e a fost \nceputul unei noi ere; \n altele, o continuare a secolului precedent. Acest caracter dual este bine exemplificat de dou` structuri ideologice ale timpului, relevante pentru dezvoltarea ulterioar` a gândirii ruse[ti. De[i diferite [i chiar conflictuale, ele aveau totu[i ceva \n comun: ambele exprimau spiritul plin de contradic]ii [i ambi]iile politice ale micii nobilimi ruse[ti occidentalizate, scoas` din amor]eal` de r`zboaiele napoleoniene [i de proiectele constitu]ionale ale \mp`ratului. Cele dou` grup`ri intelectuale erau conservatorismul lui Karamzin [i liberalismul revolu]ionar al decembri[tilor. Nikolai Karamzin (1766-1826), cunoscutul scriitor sentimental care a cur`]at limba rus` de arhaismele slavonei vechi, fusese \n tinere]ea sa un mason liberal, adept al unui umanitarism cosmopolit; mai târziu, \ns`, când ideile timpului au fost „clarificate“ de Revolu]ia Francez`, a devenit un \ndârjit conservator na]ionalist. |n adâncul sufletului, spune el2, a „r`mas \ntotdeauna un republican“, dar studiul mai aprofundat al istoriei ruse[ti [i reflec]iile asupra Europei contemporane l-au convins cât de salutar fusese pentru ]ara sa ca institu]iile „republicane“ ale perioadei kievene s` fie zdrobite de autocra]ie, care r`m`sese de atunci [i avea s` r`mân` \n continuare singurul „palladium al Rusiei“. El a formulat aceste opinii \n Istoria statului rus, lucrare neterminat` \n 12 volume [i, mai ales, \n „Memoriu despre vechea [i noua Rusie“ (1811), text cu caracter confiden]ial adresat lui Alexandru I [i menit s` contracareze proiectele 28

constitu]ionale ale lui Speranski3. Realizarea acestor proiecte, spunea Karamzin, ar fi \nsemnat o violare a tradi]iei na]ionale [i a drepturilor istorice nobiliare. Autocra]ia nu trebuia s` degenereze \n tiranie, ca \n vremea lui Ivan cel Groaznic. Monarhul rus se bucur` de o putere absolut` [i indivizibil` \n sfera politic`, dar nu [i asupra vie]ii sociale [i private a supu[ilor. Petru cel Mare a comis multe erori \nc`lcând aceast` regul` nescris` tradi]ional`: a umilit boierii [i Biserica, a distrus unitatea dintre clasele de sus [i cele de jos ale societ`]ii, a jignit spiritul na]ional [i a rupt continuitatea istoriei ruse[ti. Asemenea erori nu trebuia s` se mai repete niciodat`. |n critica sa la adresa lui Petru cel Mare, Karamzin a formulat multe idei ce vor deveni ulterior o parte integrant` a slavofilismului [i a altor curente de gândire conservatoare din Rusia secolului al XIX-lea. Totu[i, conservatorismul s`u era foarte diferit de cel al slavofililor. Prin interesul s`u pentru continuitatea istoric` [i spiritul na]ional, el se manifesta ca un discipol al lui Montesquieu, [i nu ca un conservator romantic; respectul s`u pentru religie se men]inea \n limitete unei sobriet`]i pragmatice, iar idealizarea oamenilor de rând ca purt`tori ai unor valori superioare \i era complet str`in`. Subliniind c` Rusia nu trebuia s` imite Europa, el nu o concepea nici ca pe o antitez` spiritual` [i cultural` a Occidentului. Activitatea [i programul strict politic al decembri[tilor nu ]in de subiectul acestui eseu4. M` voi limita la remarci generale despre „revolu]ionarismul nobiliar“ al acestora, problem` care se contureaz` bine prin referire la vederile lor istorice. |mpotriva apologiei pe care Karamzin o f`cea autocra]iei ruse[ti, decembri[tii au oferit o apologie a principiilor republicane prezente \n istoria Rusiei. Ei invocau cu entuziasm „republicile“ medievale din Pskov [i Novgorod, fiind convin[i c` „vechiul spirit rusesc al libert`]ii“, de[i 29

\n`bu[it \n repetate rânduri, era \nc` viu. Rileev credea c` ar fi fost suficient` o b`taie a vechilor clopote pentru ca oamenii din Novgorod, care nu se schimbaser` de-a lungul secolelor, s` se strâng` \n pia]a ora[ului. Kakhovski vedea comunele ]`r`ne[ti ca pe ni[te „mici republici“, r`m`[i]e vii ale vechii libert`]i slave5. Autocra]ia era v`zut` de decembri[ti ca o institu]ie str`in`, de origine t`tar`. Ivan cel Groaznic era tratat de ei ca un tiran sângeros; atunci când se refereau la lupta lui cu nobilimea, ei luau partea celei din urm` (vezi, de exemplu, „Duma“ lui Rileev, despre Kurbski). Sfatul Boieresc [i Adunarea General` a }inuturilor, ce \nfloriser` sub primii Romanovi, erau v`zute ca germeni ai guvern`rii reprezentative moderne. Fa]` de Petru cel Mare, decembri[tii aveau o atitudine ambivalent`. El era deopotriv` un despot, ca Ivan cel Groaznic, [i creatorul Rusiei moderne, occidentalizate. N. I. Turgheniev \l numea „tiran“, dar N. A. Bestuzev declara c` „\l iubea cu pasiune pe acel tiran“6; Rileev \l pre]uia pe Petru, dar \n acela[i timp \l idealiza pe hatmanul Mazepa care luptase \mpotriva lui Petru pentru vechile drepturi ale cazacilor (vezi poemul lui Rileev, „Voinarovski“). Despotismul lui Petru putea fi trecut cu vederea de decembri[ti, datorit` reformelor lui, dar cel al succesorilor s`i nu-[i mai g`sea nicio scuz`. Ca atare, ei comentau cu v`dit` simpatie tentativa de reform` constitu]ional` e[uat` a vechii aristocra]ii de la 1730. |n opinia lui Pu[kin, care cuno[tea bine mediul decembrist, mi[carea acestora era ultima faz` a vechii lupte dintre autocra]ie [i aristocra]ia ruseasc`. Aceast` perspectiv` era cu siguran]` exagerat`, dar con]inea [i un gr`unte de adev`r. „Revolu]ionarismul nobililiar“ era \n esen]` un amestec particular \ntre idealizarea retrospectiv` a „vechilor libert`]i“ – care \nsemnaser` desigur, chiar dac` nu exclusiv, libert`]i pentru nobili – [i noul liberalism burghez; astfel, mul]i decembri[ti credeau c` lupt` pentru restaurarea libert`]ii \n Rusia. E semnificativ, \n aceast` privin]`, faptul 30

c` ei erau foarte interesa]i de Polonia, care fusese \n trecut un exemplu clasic de ]ar` a „republicanismului“ feudal [i era pe cale s` devin` un exemplu la fel de clasic de „revolu]ionarism nobiliar“; de asemenea, se sim]eau aproape de Lelewel, care, polemizând cu Karamzin, punea accentul pe principiile „republicane“ ce ac]ionaser` \n istoria na]iunilor slave7. Exista, totu[i, o diferen]` important` \ntre „revolu]ionarii nobili“ ru[i [i cei polonezi. Decembri[tii (spre deosebire de polonezi) d`deau glas unui mod de gândire mai apropiat de iluminism decât de romantism. Chiar [i aceia care (asemenea lui Rileev [i Küchelbecker) simpatizau cu unele tendin]e romantice din literatur` erau foarte departe de na]ionalismul romantic, care trata na]iunile ca pe individualit`]i colective unice, fiecare dintre ele având de \mplinit o misiune special` \n istoria universal`. Pestel, \n proiectul s`u constitu]ional numit „Justi]ia ruseasc`“, definea na]iunea ca o simpl` aglomerare de indivizi vie]uind \n acela[i stat [i colaborând pentru bun`starea general`8 (nu e de mirare, deci, c` rusificarea minorit`]ilor na]ionale \n cadrul viitorului stat constitu]ional i se p`rea o sarcin` meritorie, ra]ional` [i u[or de \ndeplinit). Proiectul constitu]ional al Societ`]ii Nordice (elaborat de Nikita Muraviev) pleda, \n opozi]ie cu centralismul lui Pestel, pentru o federalizare a statului rus, dar acest federalism se baza pe o viziune la fel de mecanic` [i anistoric` a societ`]ii: e suficient s` ne gândim la faptul c` grani]ele dintre „statele“ viitoarei federa]ii ruse urmau s` fie trasate \ntr-o manier` complet artificial`, f`r` a se acorda nici o aten]ie criteriilor istorice [i etnice. Convingerea decembri[tilor c` „vechile libert`]i ruse[ti“ puteu fi restaurate nu era, cu toate acestea, decât o form` de auto-am`gire. De fapt, libertatea pentru care luptau ei nu era altceva decât noua libertate burghezo-liberal` din Occident. Mi[carea lor poate fi caracterizat` drept „liberalism revolu]ionar“ – o combina]ie care nu s-a mai repetat nicio31

dat` \n istoria ulterioar` a gândirii revolu]ionare ruse[ti. Din acest punct de vedere cauza decembri[tilor nu a g`sit niciun succesor \n Rusia. Se spune adesea c` decembri[tii l-au stimulat pe Herzen; e oarece adev`r \n aceast` afirma]ie, dar nu trebuie s` trecem cu vederea faptul c` cel din urm` era un „nobil revolu]ionar“ covertit apoi la populism [i care a ajuns s` se delare nesatisf`cut de viziunea „pur liberal`“ a libert`]ii. Pestel – cel mai radical dintre decembri[ti – este adesea tratat ca un precursor al „iacobinilor“ ru[i din anii ’60 [i ’70. Faptul este de \n]eles dac` lu`m \n considerare concep]ia sa despre lovitura de stat militar` [i \nclina]iile sale centraliste, dar op]iunea sa pentru doctrina liberal` a libert`]ii politice [i pentru o economie de tip laissez faire \l distinge net de ceea ce se va numi „iacobinism“ \n a doua jum`tate a secolului. |n mod caracteristic, \n gândirea politic` ruseasc` de dup` decembri[ti liberalismul a \ncetat s` mai fie revolu]ionar, tot astfel cum revolu]ionarii au \nceput s` \ntoarc` spatele mo[tenirii liberale a Occidentului.

Slavofilii [i occidentali[tii |nfrângerea mi[c`rii decembriste a inaugurat o nou` epoc` \n gândirea ruseasc` – o epoc` \n care intelighen]ia ruseasc`, pierzându-[i speran]a \ntr-o schimbare politic`, [i-a redirec]ionat aten]ia dinspre chestiunile politice spre cele filozofice. Sub domnia despotic` a lui Nicolae I, orice activitate politic` a devenit imposibil`; profunda insatisfac]ie existent` \n mediile educate a fost astfel \n mod necesar „interiorizat`“, transferat` deci \n sfera „gândirii pure“, unde [i-a g`sit expresia \ntr-o c`utare intens` a sensului vie]ii personale [i a celei na]ionale9. Cel mai important rezultat al acestor c`ut`ri filozofice a fost reformularea problemei fundamentale a rela]iei dintre Rusia [i Occident. Primul gânditor care a conferit adâncime filozofic` acestei probleme a fost, indubitabil, Petr Ceaadaev (1794-1856). 32

Ca tân`r ofi]er al g`rzii regale el a fost apropiat de decembri[ti, dar nu mai târziu de 1821-1822 a suferit o criz` spiritual` ce l-a \ndreptat spre religie, criz` acutizat` dup` suprimarea insurec]iei decembriste. Rezultatul a fost ciclul de opt „Scrisori filozofice“, scrise (\n francez`) \ntre 1828 [i 183110. Dintre aceste „Scrisori“ doar prima – consacrat` problemelor ruse[ti – a fost publicat` (\n ziarul Telescop, 1836) \n timpul vie]ii autorului. Urmându-i pe tradi]ionali[tii francezi11, Chaadaev aborda \n „Scrisorile“ sale problema autonomiei morale [i intelectuale a individului. Ordinea natural` a lucrurilor, argumenta el, se bazeaz` pe dependen]` [i supunere; intelectul individual trebuie subordonat ra]iunii universale a umanit`]ii. Fiin]a e stratificat` ierarhic: la vârf se afl` Dumnezeul transcendent; emana]ia sa este „lumea con[tiin]ei“ – adic` a con[tiin]ei sociale supra-individuale –, vie]uind \n conformitate cu tradi]ia [i dezvoltându-se odat` cu ea; dedesubt se afl` con[tiin]a empiric` a indivizilor izola]i; pe treapta cea mai de jos se afl` natura pre-uman`. Ceaadaev vedea esen]a istoriei [i punctul nodal al „con[tiin]ei universale“ \n cre[tinism, iar cea mai „istoric`“ [i „social`“ form` de cre[tinism era pentru el Biserica Romano-Catolic`. |n opozi]ie cu Europa (mai ales cu Europa catolic`), Rusia era, \n ochii s`i, o ]ar` uitat` de Providen]`, f`r` trecut [i viitor, o na]iune ciudat` c`reia \i lipsea continuitatea supraindividual` a tradi]iei, vie]uind izolat` fa]` de restul omenirii [i f`r` s` joace niciun rol \n istoria universal`. Ru[ii erau, prin urmare, condamna]i la sterilitate, având a se sim]i ve[nic asemeni unor „nomazi f`r` patrie“, indivizi singuratici [i diviza]i suflete[te. Nu-i de mirare c` prima sa „Scrisoare filozofic`“ a trezit o indignare extrem` \n cercurile oficiale [i printre ru[ii conservatori [i na]ionali[ti. Ceaadaev a fost declarat nebun [i a fost pus sub supraveghere medical`, revista Telescop a fost desfiin]at` iar editorul s`u, Nadejdin, a primit o amend`. 33

|n „Apologia unui nebun“ (1837), Ceaadaev [i-a modificat vederile asupra Rusiei, reformulându-le mai pe gustul patrio]ilor ru[i. A recunoscut c` „lipsa istoriei na]ionale“ putea constitui [i un soi de privilegiu: f`r` „povara trecutului“, Rusia nu avea de \ntâmpinat niciun obsatcol pentru a \nv`]a din experien]a Europei [i pentru a-[i \ntemeia viitorul pe baze pur ra]ionale. Astfel, acest admirator rus al tradi]iei a formulat opinia c` privilegiul specific al Rusiei consta \n faptul c` era o tabula rasa – o viziune care, transmis` prin intermediul lui Herzen, avea s` se potriveasc` bine cu ]elurile revolu]ionarilor ru[i. |n controversa dintre slavofili [i occidentali[ti, pozi]ia lui Ceaadaev era mai degrab` atipic`. El era un \nfocat occidentalist, f`r` s` fie \ns` nici liberal, nici democrat; iubea Europa veche, aristocratic` [i idealiza Evul Mediu ca pe o epoc` a ordinii universale [i unit`]ii spirituale. Ca [i slavofilii, el tânjea dup` o reconciliere \ntre filozofie [i religie, ceea ce l-a \mpins c`tre anti-hegeliana „filozofie a revela]iei“ a lui Schelling. Slavofilii (termenul fusese la origine o porecl`) erau un grup de latifundiari educa]i care criticau occidentalizarea Rusiei [i predicau \ntoarcerea la „adev`ratul cre[tinism“ [i la principiile slave ale vie]ii ruse[ti de dinainte de Petru. Ideologia lor, care s-a cristalizat la sfâr[itul anilor ’30, era, \ntr-un fel, un r`spuns la pesimismul lui Ceaadaev. Pentru ei, ceea ce Ceaadaev spusese despre ru[i \n general era \n esen]` corect \n privin]a ru[ilor occidentaliza]i: ace[tia erau \ntr-adev`r „nomazi apatrizi“, aliena]i [i dezr`d`cina]i; dar ei puteau s`-[i recâ[tige patria [i s`-[i recapete s`n`tatea moral` prin \ntoarcerea spre popor, care r`m`sese fidel cre[tinismului ortodox [i vechilor principii slave ale „vie]ii comunitare“. Principalul filozof al slavofililor a fost Ivan Kireevski (1806-1856). Gândirea sa filozofic` [i istoriozofic` se baza pe critica ra]ionalismului [i a individualismului european. Ra]ionalismul \n via]a social` – argumenta el – duce la atomizarea societ`]ii; societatea ra]ionalizat` este un artefact 34

mecanic, care \i leag` pe oameni unul de altul f`r` a izbuti s`-i uneasc`. Un prototip al societ`]ii de acest fel era Roma antic`, al c`rei ra]ionalism juridic a exercitat o influen]` fatal` asupra cre[tinismului occidental. Un alt factor care a determinat dezvoltarea istoric` a Europei au fost cuceririle – surs` de antagonisme, f`când imposibil` crearea unei societ`]i organice, cu unitate interioar`. Rusia, care nu a experimentat nici influen]a Romei, nici vreo ocupa]ie, era, spre deosebire de Occident, o societate \nchegat` \nl`untru, bazat` pe comunitatea de credin]` [i obiceiuri, o societate ai c`rei factori integratori nu erau simplele interese, ci convingerile morale, nu lucrurile ci valorile. Antiteza dintre Rusia [i Europa o presupunea – dup` Kireevski – pe cea dintre dou` tipuri de personalit`]i [i dou` tipuri de cunoa[tere: personalitatea integral` se opunea celei dezintegrate; cunoa[terea integral` [i vie era contrapus` gândirii abstracte [i logice. Ra]ionalismul este o boal` care distruge unitatea primordial` a spiritului; cunoa[terea ra]ional` transform` realitatea \ntr-un agregat de fragmente izolate sau \n cel mai bun caz \ntr-un ]esut dialectic de no]iuni abstracte, f`r` substan]`. Doar unind toate for]ele spirituale, prin concentrarea religioas` a spiritului, putem g`si \n noi \n[ine „r`d`cina interioar` a cunoa[terii“ [i atinge, prin ea, „o viziune integral`“. Pentru a-[i sus]ine vederile, Kireevski se referea la critica lui Schelling la adresa lui Hegel, ad`ugând, totu[i, c` filozofia pozitiv` cre[tin` ce \i servea ca postulat lui Schelling putea s` r`sar` doar din solul cre[tin`t`]ii ortodoxe ruse12. Ideile lui Kireevski au fost dezvoltate de Alexei Khomiakov (1804-1860), care a creat teoria slavofil` despre biseric`. |n tratatul s`u intitulat „Biserica este unic`“ [i \ntro serie de scrisori c`tre teologul W. Palmer de la Oxford (pe care a \ncercat s`-l converteasc` la cre[tinismul ortodox)13, el definea Biserica drept „un organism viu al adev`rului [i iubirii“, o comunitate supraindividual` bazat` pe principiul 35

lui sobornost, adic` unitate \n spa]iul libert`]ii [i concilierii – din cuvintele ruse[ti sobor (consiliu, adunare) [i sobirat (a aduce \mpreun`, a uni). Sobornost, conceput ca un dar al Sfântului Duh, era, dup` Khomiakov, o precondi]ie a adev`ratei comunit`]i [i a veritabilei cunoa[teri. Bisericile occidentale, infestate de ra]ionalism, [i-au pierdut acest dar de nepre]uit [i trebuiau s` aleag`, prin urmare, \ntre „unitate f`r` libertate“ (catolicismul) [i „libertate f`r` unitate“ (protestantismul). Singura depozitar` a adev`ratului sobornost era, dup` Khomiakov, Biserica Ortodox`. |n ciuda acestei concluzii, operele sale ecleziologice au fost interzise \n Rusia [i publicate \n str`in`tate: din punctul de vedere al Sfântului Sinod, sobornost era un principiu periculos, echivalând cu o negare a autorit`]ii [i o neglijare a formelor exterioare, institu]ionale, ale vie]ii religioase. Printre slavofilii genera]iei urm`toarte, cel mai original gânditor a fost Konstantin Aksakov (1817-1860). |n tinere]e el fusese, ca [i prietenul s`u cel mai bun, Iu. Samarin, un hegelian, [i \ncercase s` g`seasc` calea de mijloc \ntre slavofilism [i occidentalism; mai târziu, \ns` (la mijlocul anilor ’40), a devenit un na]ionalist ardent [i cel mai fanatic inamic a tot ce \nsemna Occident. Preocup`rile sale de c`petenie se \ndreptau spre interpretarea filozofic` a istoriei ruse. Occidentul – sus]inea el – alesese „adev`rul exterior“, \n timp ce Rusia reprezenta „adev`rul interior“. Prin „adev`r interior“ el \n]elegea vocea con[tiin]ei, tradi]iile interiorizate ale societ`]ii; prin „adev`r exterior“, \n]elegea formele alienate, „artificiale“ ale vie]ii sociale, \n primul rând toate formele juridice [i politice. Legea [i Statul, dup` el, reprezentau „principiul sclaviei“, care \nlocuia con[tiin]a uman` cu un „aparat institu]ional extern“. Autocra]ia \n sfera politicii era, \n teoria lui Aksakov, nu doar compatibil` cu libertatea, dar chiar o condi]ie esen]ial` a ei: libertatea era conceput` nu ca libertate politic`, ci ca eliberare de politic [i o asemenea libertate nu putea exista decât sub un conduc`tor autocrat, 36

care s` poarte pe umerii s`i povara guvern`rii. |n Rusia moscovit`, rela]ia dintre „Stat“ [i „P`mânt“ consta \n non-interven]ie mutual`: oamenii nu \ncercau niciodat` s` conduc`, iar monarhii nu se amestecau \n via]a social`. Ideea de stat absolut, care poate altera sau distruge \n mod arbitrar principiile active ale societ`]ii, a fost introdus` \n Rusia de c`tre Petru cel Mare14. Dup` reformele sale violente, doar via]a poporului a p`strat vechiul „adev`r interior“. }`r`nimea patriarhal` ruseasc` [i-a g`sit \n Aksakov admiratorul cel mai entuziast [i necritic. Comuna ]`r`neasc` era v`zut` de el ca celula de baz` a unei societ`]i ideale, unite de principiile morale ale unanimit`]ii [i concordiei, f`r` loc pentru egoism [i dispensându-se de „adev`rul exterior“ impus cu for]a de justi]ie. Slavofilismul era, prin urmare, o utopie retrospectiv`, o form` a nostalgiei dup` armonia pierdut`, o variant` ruseasc` a romantismului conservator, situat` \n opozi]ie cu institu]iile [i valorile civiliza]iei capitaliste moderne. Utopismul romantic \i depsebea pe slavofili de Mihail Pogodin (1800-1875), cunoscut istoric [i editor al ziarului Moscovitul, care altminteri se situa de partea lor \n lupta \mpotriva occidentaliz`rii. Pogodin nu tânjea dup` Rusia de dinainte de Petru; dimpotriv`, el era un apologet al lui Petru cel Mare, \n calitatea sa de creator al puterii politice ruse[ti. El considera c` superioritatea Rusiei asupra Occidentului rezida \n institu]ia autocra]iei nelimitate [i nu \n comuna patriarhal` sau \n spiritul lui sobornost din biserica rus`. Vederile lui sunt adesea etichetate drept „na]ionalism oficial“, dar acest procedeu este \ntrucâtva \n[el`tor: el era un panslavist convins [i din acest punct de vedere nu putea fi un purt`tor de cuvânt al cercurilor oficiale, care se ag`]au de principiile legitimismului tradi]ional15. |n timpul domniei lui Alexandru al II-lea, noile condi]ii politice au f`cut posibil [i chiar au impus ca slavofilii s` treac` de la teorie la practic`. Slavofilismul a fost transfor37

mat pe de o parte \n panslavism, [i pe de alt` parte \n aripa dreapt` a liberalismului nobiliar. Ivan Aksakov (fratele lui Konstantin Aksakov) a devenit liderul mi[c`rii panslaviste: Samarin [i Ko[elev au jucat un rol activ \n emanciparea [erbilor, ap`rând comuna ]`r`neasc` ca pe un meterez \mpotriva proletariz`rii [i un furnizor de mân` de lucru ieftin` pentru domeniile nobiliare. |n ambele cazuri, utopia romantic` a fost abandonat` [i \nlocuit` de scopuri politice mai realiste, cu o acceptare cel pu]in tacit` a moderniz`rii capitaliste a statului rus. S` ne \ntoarcem acum la occidentali[ti. Figura cea mai important` a acestui grup a fost faimosul critic literar Vissarion Belinski (1811-1848). |n anii ’30 el era entuziasmat de filozofia german` [i, \mpreun` cu tân`rul Bakunin, era liderul spiritual al cercului filozofic ini]iat de Nikolai Stankevici (1813-1840). Ca [i al]i membri ai cercului, el trecuse prin [coala hegelianismului. Teza lui Hegel, „ceea ce este real este ra]ional, ceea ce este ra]ional este real“, l-a f`cut s` proclame (spre sfâr[itul lui 1837) „reconcilierea“ sa filozofic` cu „realitatea“. De fapt, era vorba despre o pseudoreconciliere, izvorât` din sentimentul dureros al neputin]ei protestului individual \mpotriva unei realit`]i sociale oribile, dar puternice. „Ra]iunea“ realit`]ii, sus]inea Belinski, este o lege necesar` a dezvolt`rii acelui Weltgeist, complet independent de voin]a subiectiv` a indivizilor; revolta unui individ \mpotriva Ra]iunii Istoriei, spunea Belinski, este \ntotdeauna particular` [i prin urmare futil`, subiectiv` [i ira]ional`. La \nceputul anilor ’40, Belinski renun]a la „reconcilierea“ sa, realizând c` no]iunea sa de „realitate ra]ional`“ nu fusese suficient de dialectic` [i c` ar fi trebuit s` dezvolte [i „ideea de nega]ie“. El s-a revoltat \mpotriva teodiceei istoriozofice, a respins mo[tenirea iluminismului francez, a \nlocuit istoricismul conservator cu filozofia hegelian` de stânga „a ac]iunii“ [i a propus ideea de individ liber, autonom, ireductibil la condi]ia de simplu instrument 38

al unor for]e impersonale. La sfâr[itul vie]ii sale el s-a apropiat mult de materialismul lui Feuerbach, \n care recuno[tea antropocentrismul filozofic, cel care elibera individul de puterea despotic` a „spiritului absolut“ [i reabilita „latura natural`“ a existen]ei umane. |n estetica sa, Belinski s-a inspirat din idealismul [i romantismul german16, pe care a \ncercat s` le transforme \ntrun fundament teoretic pentru realismul literar – reprezentat \n Rusia de Gogol – [i de ceea ce se va numi mai târziu „[coala naturalist`“. El a \ncurajat dezvoltarea unui caracter na]ional distinctiv al literaturii ruse, dar a protestat viguros \mpotriva stabilirii unei opozi]ii dintre acesta [i valorile general umane sau a limit`rii lui la sfera folclorului [i la temele istoriei na]ionale. Arta era pentru el „contemplarea imediat` a adev`rului sau gândirea \n imagini“; \n critica literar`, el revendica „metoda social` [i istoric`“. V`zând \n literatur` un instrument puternic \n slujba gândirii progresiste, el a propagat ideile democrate [i a ajuns s` fie recunoscut, de o \ntreag` genera]ie de scriitori [i cititori ru[i, drept un educator [i drept cea mai important` autoritate moral`. Cât de pasionat` era atitudinea sa fa]` de literatura rus` se poate vedea din faimoasa sa scrisoare c`tre Gogol (15 iulie 1847)17, pe care l-a acuzat violent c` tr`deaz`, \n ultima sa carte (Pagini alese din coresponden]a cu prietenii), misiunea progresist`, de emancipare, pe care o aveau scriitorii ru[i. Logica interioar` a c`ut`rilor filozofice ale lui Belinski l-a condus spre un conflict deschis cu slavofilii. Valorile sale se aflau \ntr-un conflict acut cu conservatorismul romantic: el concepea personalitatea ca pe o negare radical` a credin]ei [i tradi]iei „imediate“, acceptate ca atare, f`r` nicio reflec]ie critic` asupra lor; postula autonomia individului [i vedea esen]a istoriei \n cre[terea gradului de individualizare a omului [i \n ra]ionalizarea societ`]ii; accepta – de[i nu \n mod necritic – burghezia, progresul european [i solicita 39

continuarea occidentaliz`rii \n Rusia. Reformele lui Petru cel Mare constituiau pentru el nu o apostazie na]ional`, ci placa turnant` \n procesul de transformare a „poporului“ patriarhal rus \ntr-o „na]iune“ modern`. To]i occidentali[tii \mp`rt`[eau ideea de personalitate liber`, autonom` – nimic altceva decât ideea \mpotriva c`reia slavofilii \[i construiser` concep]ia lor despre personalitatea armonioas`, „integral`“, a omului \n stadiul pre-individua]iei. Astfel, Timofei Granovski (1813-1855), membru al cercului lui Stankevici [i, mai târziu, profesor de istorie european` la Universitatea din Moscova, va interpreta istoria ca pe un proces de „individualizare a maselor prin intermediul gândirii“ [i va proclama c` libertatea personalit`]ii era principalul criteriu al progresului. Discipolul lui Granovski, Konstantin Kavelin (1818-1885), a aplicat aceast` concep]ie la istoria Rusiei, argumentând, \n „Perspectiv` asupra rela]iilor juridice din vechea Rusie“ (publicat \n primul num`r din revista Contemporanul, 1847), c` procesul istoric rusesc consta \n disolu]ia gradual` a leg`turilor sociale patriarhale [i \nlocuirea lor prin ordinea juridic` a Statului centralizat, care las` mai mult spa]iu pentru libertatea individual`. V`zut din aceast` perspectiv`, Petru cel Mare ap`rea ca primul individ complet emancipat din istoria ruseasc`. Vederile lui Kavelin au fost dezvoltate mai târziu de Boris Cicerin (1828-1904), filozof, istoric [i jurist, care a combinat economia politic` liberal` [i o ferm` ap`rare a drepturilor civile cu hegelianismul de dreapta [i cu sus]inerea unui stat puternic, centralizat. El se considera un discipol al lui Granovski [i, de[i din punct de vedere cronologic apar]inea unei genera]ii mai tinere, el a r`mas \ntr-un anumit sens „un om al anilor ’40“. Ca liberal pro-occidental convins, era un adversar al slavofililor [i al populi[tilor, pe care \i acuza de a ignorara rolului legii [i al formelor juridice \n via]a social`. Spre deosebire de slavofili [i de Cern\[evski, 40

el cerea abolirea comunei ]`r`ne[ti, \n care vedea cea mai mare opreli[te pentru dezvoltarea normal` a Rusiei, sus]inând (\n mod eronat) c` era o institu]ie artificial` [i relativ modern`, creat` de Stat pentru a impune ]`ranilor o responsabilitate fiscal` comun`. |n construc]iile sale istorice el a reprezentat (\mpreun` cu Kavelin) a[a-zisa „[coal` etatist`“ – un curent de gândire care \ncerca s` dovedeasc` faptul c` statul fusese \ntotdeauna principala for]` creatoare [i progresist` din istoria rus`. Alt curent occidentalist era reprezentat \n anii ’40 de Valerian Maikov (1823-1847), un tân`r critic literar foarte apropiat pentru un timp de cercul de la Petersburg al lui Buta[evici-Petra[evski. |n acest cerc (activ din 1845 pân` \n 1849) se purtau dezbateri ideologice \n jurul doctrinelor sociali[tilor utopici francezi [i al materialismului antropologic al lui Feuerbach. Petra[evskienii combinau \ntr-un stil propriu viziunea utopic` a lui Fourier cu naturalismul lui Feuerbach: \n ambele doctrine ei g`seau ideea de „reabilitare a materiei“ [i de iminent` regenerare a umanit`]ii („Armonia“ lui Fourier, idealul lui Feuerbach de om nealienat, „asemenea lui Dumnezeu“); filozoful german \i ajuta s` elimine ideea de Dumnezeu din \nv`]`tura lui Fourier, dar numai pentru a o \nlocui cu ideea „antropoteistic`“ de „divinitate a Omului“. Astfel, interesul lor pentru Feuerbach se armoniza pe de o parte cu reac]ia pozitivist`, naturalist`, \mpotriva idealismului filozofic, dar, pe de alt` parte, le permitea s` r`mân` fideli spiritului maximalist al unei epoci care \mbr`]i[a toate sistemele [i viziunile utopice ale mântuirii intramundane. Ei [i-au exprimat o parte din idei \n cele dou` p`r]i ale Dic]ionarului de buzunar de cuvinte str`ine, publicat \n 1845-184618. Ideologia lor politic` [i social` \ncerca s` combine fourierismul cu ideile republicane sau cel pu]in constitu]ionale, dar aceasta nu a dus la transformarea cercului lor \ntr-o organiza]ie politic` clandestin` (Petra[evski \nsu[i se opunea la asemenea tendin]e). Totu[i, \n 41

ciuda acestui fapt, din punctul de vedere al guvernului ]arist, activit`]ile cercului erau extrem de periculoase – mai ales prin prisma mi[c`rilor revolu]ionare care se petreceau \n Occident. Principalii membri ai cercului au fost aresta]i [i (\n decembrie 1849) condamna]i la moarte. Doar \n ultimul moment \nainte de execu]ie a fost schimbat cumplitul verdict printr-unul de exil cu munc` silnic` \n Siberia. Printre cei 21 de Petra[evski[ti care au trecut prin aceast` experien]` de co[mar era [i scriitorul Feodor Dostoievski. Valerian Maikov reprezenta minoritatea pre-pozitivist` cu o gândire sobr` din cercul lui Petra[evski. El combina filozofia lui Feuerbach nu cu \nv`]`tura lui Fourier, ci cu ideile lui Comte [i Mill, [i credea \n [tiin]`, ca propulsor prim al progresului social. Occidentalismul s`u – [i din acest punct de vedere vederile sale erau \mp`rt`[ite pe deplin de Petra[evski – se traducea printr-un soi de „umanism cosmopolit“: sentimentul na]ionalit`]ii, afirma el, sl`be[te odat` cu progresul civiliza]iei; un individ, pentru a se emancipa cu adev`rat, trebuie s` se ridice peste na]ionalitatea sa [i s` scape de tr`s`turile specifice ale contextului s`u na]ional. Ar trebui ad`ugat c` aceste opinii erau direc]ionate nu doar \mpotriva slavofilismului, dar [i \mpotriva vederilor lui Belinski, care trata na]iunile ca pe „individualit`]i ale omenirii“ [i care vedea \n ele instrumente indispensabile ale progresului istoric19. Astfel, \n opozi]ie cu slavofilismul, mi[carea occidentalist` ruseasc` a anilor ’40 nu a fost o [coal` de gândire omogen`; a fost mai degrab` un numitor comun al unor curente poten]ial divergente, o platform` comun` pentru to]i gânditorii – atât democra]i ca Belinski, cât [i liberali modera]i precum Kavelin – care credeau c` Rusia putea [i trebuia s` urmeze modelul general al progresului european. El se formase prin opozi]ie cu slavofilismul [i era condamnat s` se dezintegreze \n fa]a unor noi probleme, imposibil de rezolvat \n cadrul unei controverse istoriozofice abstracte despre valorile ruse[ti 42

[i cele europene. Dup` evenimentele revolu]ionare din anii 1848-1849, ru[ii progresi[ti, con[tientizând pe deplin c` progresul european era un proces contradictoriu [i c` Europa nu era un \ntreg omogen, au fost for]a]i s` ajung` la concluzia c` no]iunea de „occidentalism“ era prea general` [i c` trebuiau s` aleag` m`car \ntre Occidentul burghez [i cel socialist.

De la occidentalismul hegelian la „socialismul rus“ Un caz edificator pentru disolu]ia occidentalismului democratic este reprezentat de evolu]ia ideologic` a lui Aleksandr Herzen (1812-1870). Nota distinctiv` a biografiei sale intelectuale e dat` de faptul c`, \nc` de la \nceput, el considera epoca sa ca pe una de criz`, din care – \n concordan]` cu legile „palingenezei“ sociale – se va na[te o lume nou`, regenerat`. |n cercul studen]esc de opozi]ie pe care l-a organizat \mpreun` cu prietenul s`u Nikolai Ogarev (18131877) [i \n timpul anilor de exil la Perm, Viatka [i Vladimir (1834-1840), el a studiat, al`turi de filozofia german`, operele romanticilor sociali francezi (saint-simoni[tii, Leroux, Ballanche) [i, sub influen]a lor, a comparat civiliza]ia Europei contemporane cu civiliza]ia decadent` a Romei antice, iar pe sociali[tii europeni cu primii cre[tini. Acest mod de a gândi l-a f`cut s` se \ntrebe dac` nu cumva ru[ii, [i slavii \n general, nu jucau \n istorie rolul noilor barbari. Deja \n prima jum`tate a anilor ’40, el lua \n considerare posibila valabilitate a unor idei ale slavofililor sau ale poetului polonez Adam Mickiewicz20, expuse de acesta \n conferin]ele sale de la Paris. Cu toate acestea, \n operele sale filozofice din anii ’40, care sunt [i cele mai bune produc]ii ale hegelianismului de stânga din Rusia, Herzen a r`mas un occidentalist. Era interesat \n mod particular de „filozofia ac]iunii“, pe care o concepea \n opozi]ie cu „panlogismul“ lui Hegel21. |ntr-o se43

rie de eseuri cu titlul „Diletantismul \n [tiin]`“ (1843), el scria: „Ac]iunea e personalitatea \ns`[i“22. Aceasta \nsemna c`, pentru a deveni o personalitate, omul trebuia s` dep`[easc` „natura sa natural` imediat`“, s` se ridice la nivelul gândirii impersonale, abstracte, s` se piard` \n domeniul „Generalului“ [i apoi s` se reg`seasc` [i s` se exprime prin activitatea con[tient`, liber`, schimbând lumea \n direc]ia ra]ional` pe care o dore[te. |n opera sa filozofic` cea mai important`, „Scrisori despre studiul naturii“ (1845), problema personalit`]ii era expus` pe fundalul dezvolt`rii istorice a atitudinilor filozofice despre Natur`. Leitmotivul „Scrisorilor“ era imperativul reconcilierii dintre empirismul naturalist (identificat cu materialismul) [i idealismul, cu o insisten]` special` asupra ideii ca aceast` reconciliere s` se realizeze nu doar de dragul [tiin]ei, ci spre beneficiul personalit`]ii umane. Idealismul, dup` Herzen, reprezenta „Generalul“ [i amenin]a s` ignore [i s` anihileze individualul; „materialismul“, pe de alt` parte, amenin]a s` reduc` omul la particularit`]ile sale naturale „imediate“; viitoarea sintez` a celor dou` puncte de vedere ar salvgarda drepturile individului [i ar „reabilita natura“, dar f`r` ca marile realiz`ri ale idealismului, ce ridicaser` omul la nivelul gândirii abstracte, s` se piard`. La \nceputul anului 1847, lui Herzen i s-a permis, \n cele din urm`, s`-[i realizeze vechiul proiect de a c`l`tori \n Occident. El nu fusese niciodat` un admirator f`r` discern`mânt al Occidentului burghez, dar Fran]a lui LouisPhilippe i s-a p`rut chiar mai rea decât se a[teptase. |n „Scrisori din Fran]a [i Italia“ (1847-1852), el [i-a dat glas sentimentelor printr-o critic` estetic`, \n not` oarecum aristocratic`, a civiliza]iei burgheze occidentale, pe care a prezentat-o ca pe t`râmul urât al mediocrit`]ii banale. Victoria burgheziei \n revolu]ia de la 1848 a fost pentru el un [oc violent, care l-a f`cut s`-[i piard` credin]a \ntr-un progres inevitabil, conceput teleologic. |n cartea sa De pe cel`lalt ]`rm 44

(1850), el s-a desp`r]it pân` la urm` de hegelianism23: istoria, afirm` el, nu are nicio „Ra]iune“, nu e decât un joc orb al norocului, o etern` improviza]ie, care nu se repet` niciodat`. Dup` ce a ajuns la concluzia c` socialismul nu avea nicio [ans` \n Europa, de vreme ce Europa \[i g`sise deja „echilibrul“ \n structura burghez`, Herzen a conceput o doctrin` a „socialismului rusesc“, dezvoltat` mai ales \n lucr`rile sale „Du développement des idées révolutionnaires en Russie“ (1850), „Le peuple russe et le socialisme“ (1851) [i „Lumea veche [i Rusia“ (1854). Afl`m aici câteva idei caracteristice ale lui Ceaadaev, ale slavofililor [i ale occidentali[tilor liberal-democra]i din anii ’40. Ca [i Ceaadaev, creatorul „socialismului rusesc“ afirma c` Rusia era o ]ar` f`r` istorie, o ]ar` unde nici o „povar` a trecutului“ nu va \mpiedica introducerea unei noi organiz`ri sociale, mai bune. Ca [i slavofilii, el credea c` imensa superioritate a Rusiei asupra Occidentului rezida \n comuna ]`r`neasc` [i \n lipsa unei tradi]ii juridice ferme a propriet`]ii private; el credea, totu[i, c` structurile sociale „comunitare“ trebuiau s` fie p`trunse de „ideea de personalitate“, care fusese importat` de Rusia din Occident, fiind \ncorporat` \n intelighen]ia ruseasc`, mai ales \n mica nobilime educat`. Libertatea individual`, gândea Herzen, se dezvoltase cel mai deplin \n Anglia, dar aceast` dezvoltare fusese pl`tit` cu dispari]ia total` a principiului comunitar; de cealalt` parte, ]`ranul rus \[i p`strase via]a comunitar`, dar fusese \nghi]it de ea. Sarcina „socialismului rus“ era prin urmare acela de a reconcilia valorile intelighen]iei ruse[ti occidentalizate cu „comunismul“ ]`r`nimii ruse: „de a p`streza comuna [i a elibereza individul“24. |n ciuda deziluziei sale fa]` de Occident, Herzen a ales s` emigreze, s-a stabilit la Londra [i a organizat, cu ajutorul democra]ilor polonezi, societatea Presa Ruseasc` Liber`. (Din 1856 el a fost ajutat \n aceast` sarcin` de c`tre Ogarev.) |n primii ani ai domniei lui Alexandru II, publica]iile sale – mai 45

ales ziarul The Bell – au exercitat o influen]` puternic` asupra cercurilor liberale din Rusia. Aceast` influen]`, totu[i, nu a putut supravie]ui valului crescând de [ovinism rusesc ce a urmat insurec]iei poloneze din 1863 (Herzen s-a situat de partea polonezilor). La mijlocul anilor ’60 autoritatea lui Herzen dec`zuse chiar printre revolu]ionari, care vedeau \n el pe reprezentantul unei genera]ii dep`[ite [i \l acuzau de aristocratism [i liberalism. {i el, de altfel, a criticat aspru caracterul rudimentar [i plebeu al rivalilor s`i [i a accentuat cu mândrie, \n splendidele sale memorii, Trecutul [i gândirea mea, c` era unul dintre „oamenii anilor ’40“25. Ar trebui ad`ugat c`, spre sfâr[itul vie]ii sale, Herzen nu a mai opus Rusia Europei, [i-a recuperat \ncrederea \n socialismul occidental [i a renun]at la viziunea sa catastrofic` despre demolarea revolu]ionar` a „vechii lumi“. |n scrisorile sale deschise c`tre Bakunin („Scrisori c`tre un vechi camarad“, 1869), el \[i punea toate speran]ele \n Interna]ionala I, v`zând \n ea o organiza]ie care, spre deosebire de mi[carea anarhist`, prefera s` foloseasc` metodele de lupt` legale, non-revolu]ionare.

„Ilumini[tii“ anilor ’60 |nfrângerea Rusiei \n R`zboiul Crimeei, \mpreun` cu moartea nea[teptat` a lui Nicolae I, au creat o situa]ie \n care schimb`rile politice [i sociale erau de neevitat. Noul ]ar, Alexandru al II-lea, a \n]eles c` unele reforme, \nainte de toate emanciparea [erbilor, nu mai puteau fi amânate, c` era necesar` o relaxare a sistemului autocratic al lui Nicolae I. „Liberalismul“ s`u era unul cu jum`tate de inim`, dar totu[i a suscitat speran]e, a creat atmosfera unui „dezghe]“ [i a permis dezvoltarea unei opinii publice relativ puternice, cu orient`ri politice bine definite. |n domeniul gândirii socio-politice, evenimentul cel mai important a fost apari]ia unui nou radicalism democratic. El 46

exprima idei [i atitudini ale elementelor non-conformiste din raznochintsy, adic` intelighen]ia provenit` din afara nobilimii, oamenii educa]i de origine modest`, care au \nceput s` joace un rol proeminent \n via]a intelectual` [i social` a Rusiei. Organul principal al noii tendin]e era ziarul lui Nekrasov Contemporanul, iar conduc`torii s`i ideologici erau amândoi fiii unor preo]i de ]ar`: Nikolai Cern\[evski (18281889), jurnalist cu o minte enciclopedic`, de savant, [i discipolul s`u, criticul literar Nikolai Dobroliubov (1836-1861). Sim]ind acut diferen]a dintre ei [i „oamenii anilor ’40“, ei s-au prezentat ca reprezentan]i ai „oamenilor noi“, cu totul deosebi]i de liberalii ideali[ti [i nehot`râ]i ai nobilimii. Semnificativ din acest punct de vedere este mai ales articolul lui Dobroliubov „Ce este oblomovismul?“ (1859), o lung` recenzie a romanului Oblomov, de Goncearov: „oamenii anilor ’40“ erau acuza]i aici de visare lene[` [i de paralizia voin]ei, rezultat al e[ecului lor \n a se rupe de mentalitatea [i modul de via]` parazitar al clasei privilegiate26. |n vederile lor filozofice, „oamenii noi“ reprezentau materialismul [i ra]ionalismul sim]ului comun, combinate cu o credin]` ferm` \n natura uman` conceput` ca \n mod fundamental neschimb`toare [i ra]ional`. Conceptele de „ra]iune“ [i „natur` uman`“ le-au servit ca mijloace puternice \n lupta pasionat` \mpotriva institu]iilor, tradi]iilor [i prejudec`]ilor unei societ`]i semi-feudale, o lupt` similar` aceleia purtate de gânditorii Iluminismului francez; pentru acest motiv ei au [i fost numi]i mai târziu „ilumini[tii ru[i“. Ra]ionalismul anistoric [i dogmatic de secol XVIII era puternic \nr`d`cinat mai ales la Dobroliubov, care vedea esen]a \ns`[i a progresului \n lupta pentru tendin]ele „naturale“ ale dezvolt`rii [i \mpotriva celor „nenaturale“. Vederile filozofice ale lui Cern\[evski, expuse mai ales \n Principiul antropologic \n filozofie (1860)27, erau mai complicate, pentru c` el \ncerca s` combine naturalismul [i ra]ionalismul Iluminismului cu câteva elemente de istoricism [i cu dialecti47

ca hegelian`. El se considera un discipol al lui Feuerbach, [i \ntr-adev`r existau câteva motive tipic feueurbachiene \n antropocentrismul s`u, \n ap`rarea dârz` a individului uman \mpotriva uzurp`rilor sale din partea ipostazelor hegeliene ale „Universalului“. Identific`m aceste motive chiar [i \n estetica sa, \n teza de tinere]e despre „Rela]ia estetic` a artei cu realitatea“ (1853), \n care proclama c` cea mai \nalt` [i mai autentic` frumuse]e se g`se[te nu pe t`râmul idealurilor platonice ale Spiritului hegelian, ci printre oamenii vii, din carne [i oase, printre fiin]ele umane (concluzia logic` a acestei judec`]i era c` arta este un simplu substitut al naturii [i c` frumuse]ea e totuna cu plin`tatea vie]ii). |n etic`, el a dezvoltat o teorie a „egoismului ra]ional“, foarte asem`n`tor teoriei lui Helvetius [i doctrinei utilitarismului englez. |n ansamblu, totu[i, „principiul antropologic“ al lui Cern\[evski coincidea \n esen]` cu mai schematicul concept de „natur` uman`“ al lui Dobroliubov; componenta sa moral` inseparabil`, accentul asupra antropocentrismului [i eliber`rii individului \l distingeau de scientismul pozitivist, f`cându-l consonant cu adev`ratul spirit al Iluminismului european. |n multe privin]e – ca de exemplu \n aderen]a sa la viziunea conform c`reia eliberarea individului este valoarea central` [i criteriul de baz` al progresului istoric, \n convingerea c` Rusia ar trebui s` recunoasc` umil superioritatea realiz`rilor occidentlale [i s` \nve]e din acestea – Cern\[evski a continuat linia ccidentalismului rusesc. Totu[i, a existat un moment (\n anii 1856-1857) când el a crezut c` trebuie s` se rup` de epigonii occidentalismului [i s` se declare, din mai multe puncte de vedere, mai aproape de pozi]iile slavofililor. Aceast` apropiere se referea la atitudinea sa fa]` de economia politic` liberal` [i de comuna ]`r`neasc`. El chiar a propus slavofililor un fel de alian]` pentru a ap`rara \mpreun` comuna \mpotriva economi[tilor liberali, care cereau abolirea ei dimpreun` cu abolirea 48

aservirii feudale. Totu[i, aceast` alian]` nu putea ajunge la o finalitate, \ntrucât motiva]iile celor doi parteneri erau complet diferite: slavofilii doreau s` men]in` rela]iile sociale pre-capitaliste \n sate, \n timp ce Cern\[evski vedea comuna ca pe un mijloc potrivit pentru tranzi]ia direct` spre un colectivism socialist ra]ional. |n articolele sale de economie politic` (care erau uneori criticate, dar \ntotdeauna apreciate superlativ de c`tre Marx), Cern\[evski opunea liberalismului burghez o concep]ie a „economiei politice a oamenilor muncii“. El \i denun]a pe apologe]ii industrializ`rii burgheze c` fac un idol din „binele na]ional“, neglijând bun`starea oamenilor. El recuno[tea deschis progresul dezvolt`rii capitaliste din Occident, dar era con[tient de asemenea de tragicele sale contradic]ii [i \[i dorea pentru patria sa un progres mai uman [i, \n acela[i timp, mai rapid. |n „Critica prejudec`]ilor filozofice \mpotriva comunei ]`r`ne[ti“ (1859), el argumenta c` Rusia – [i ]`rile \napoiate \n general– puteau profita de pe urma experien]ei [i achizi]iilor [tiin]ifice ale Occidentului „pentru a trece peste fazele intermediare ale dezvolt`rii sau cel pu]in pentru a le reduce substan]ial durata“28. Argumentul s`u principal \n favoarea comunei se baza pe o viziune dialectic` a progresului: el sus]inea c` prima etap` a oric`rei dezvolt`ri era, de regul`, similar` ca form` celei de-a treia; astfel, colectivismul comunal primitiv era asem`n`tor ca form` colectivismului dezvoltat al societ`]ii socialiste, ceea ce poate face mai u[oar` tranzi]ia c`tre acesta din urm`. Critica lui Cern\[evski la adresa liberalilor se ridica [i \mpotriva liberalismului politic. |ntr-o serie de articole despre istoria politic` francez`, el distingea net \ntre liberali, care ]inteau spre o libertate „pur [i simplu politic`“, [i democra]i, care se preocupau \n primul rând de bun`starea social` a oamenilor. El nu a ezitat s` spun` chiar c` Siberia era o ]ar` mai democratic` decât Anglia, \ntrucât ]`ranii sibe49

rieni tr`iau mai \n largul lor decât proletarii englezi („Monarhia din Iulie“, 1858). Aceast` concep]ie despre democra]ie a exercitat o influen]` profund` asupra gândirii populiste ruse[ti, dar, ca o ironie a sor]ii, nu acesta a fost ultimul cuvânt al lui Cern\[evski. Metodele nedemocratice ce se foloseau pentru a preg`ti abolirea [erbiei l-au convins c` libertatea politic` era, \n Rusia, o condi]ie necesar` a adev`ratului progres social. Astfel, \n „Scrisori f`r` adres`“ (1862) – adresate de fapt ]arului Alexandru al II-lea – el a trecut de partea nobilimii liberale din Tver’, care cerea o constitu]ie liberal` pentru Rusia29. Evolu]ia gândirii lui Cern\[evski a fost \ntrerupt` de arestarea (1862) [i deportarea lui \n Siberia r`s`ritean` pentru munc` silnic`. A fost acuzat de activit`]i revolu]ionare, mai ales de redactarea unei proclama]ii c`tre ]`rani, dar acuza]iile au r`mas nedovedite. |n exil, p`strându-[i integritatea pân` la final, a refuzat cu hot`râre s` cear` \ndurare. |n temni]`, a[teptând judecata, a scris romanul Ce-i de f`cut?30. Aici i-a \nf`]i[at pe „oamenii noi“ din Rusia – „egoi[tii ra]ionali“, devota]i cauzei progresului – precum[i [i un tip de revolu]ionar ascetic, care se sacrific` pentru cauz` (Rahmetov). Datorit` aprob`rii unui cenzor, romanul a fost publicat \n Contemporanul [i a devenit o surs` important` de inspira]ie pentru mai multe genera]ii de tineri progresi[ti ru[i. Dup` \ndep`rtarea lui Cern\[evski [i moartea lui Dobroliubov, cel mai popular scriitor din tab`ra democrat` a fost Dmitrii Pisarev (1840-1868), publicist [i critic literar la ziarul Cuvântul Rus31. Vederile sale politice erau relativ moderate dar, cu toate acestea, nici el nu a sc`pat de persecu]ie [i a stat la pu[c`rie patru ani. (A fost condamnat \n 1862 pentru scrierea unei proclama]ii ilegale \n ap`rarea lui Herzen. |n pu[c`rie, totu[i, i s-a permis s` citeasc` [i s` scrie, a[a c` \n anii de temni]` nu [i-a \ntrerupt activitatea literar`.) Preocuparea lui principal` era emanciparea individului de credin]ele [i regulile de comportament tradi]ionale; el atri50

buia un rol fundamental \n eliberarea oamenilor de prejudec`]ile [i leg`turile sociale ira]ionale tocmai dezvolt`rii [i populariz`rii [tiin]elor naturale. |n articolele sale a pledat pentru atitudinea „reali[tilor gânditori“, al c`ror prototip literar \l vedea \n Bazarov, eroul „nihilist“ din romanul lui Turgheniev P`rin]i [i copii32; opunându-se genera]iei „ta]ilor“, el era de acord s` se numeasc` pe sine \nsu[i „nihilist“ \n sensul \n care respingea tot ce nu se putea justifica din punct de vedere realist [i utilitar. Pentru el, cel mai mare du[man al „realismului“ era „esteticul“, prin care \n]elegea o atitudine estetic` [i idealist` \n fa]a vie]ii, caracteristic` intelectualilor proveni]i din rândurile nobilimii. |n lupta sa obsesiv` \mpotriva „esteticului“ a mers atât de departe \ncât s` proclame c` prin crea]ia [i consumul produselor „strict artistice“ se contrazice principiul „economiei de for]e materiale [i intelectuale“, a[a c` muzica [i artele plastice sunt cu totul inutile pentru omenire. |ntr-o recenzie („Distrugerea Esteticii“, 1865), el a interpretat teoria estetic` a lui Cern\[evski ca ducând la eliminarea total` a esteticului, iar \n articolele sale strânse sub titlul „Pu[kin [i Belinski“ a ridiculizat poezia lui Pu[kin [i a criticat aprecierea ei de c`tre Belinski, pe care l-a caracterizat drept un „semirealist“. Aceste atitudini de iconoclasm agresiv [i radicalism puritan \n domeniul artei constituiau un soi de compensa]ie pentru modera]ia programului s`u social, care se reducea la recomandarea muncii lini[tite, r`bd`toare, pentru progresul material [i intelectual. |n ciuda arogan]ei sale adolescentine [i a dogmatismului s`u utilitar, Pisarev a avut o contribu]ie considerabil` la „luminarea“ noii intelighen]ii democrate. Influen]a sa a fost semnificativ` mai ales printre elevii de liceu [i s-a \ntins pân` \n cele mai \ndep`rtate col]uri ale Imperiului Rus. Spre deosebire de Cern\[evski, el nu a fost atins de ideile socialiste [i a fost prea pu]in interesat de problema agriculturii; importan]a sa se limiteaz` la lupta pentru un om nou, 51

ra]ional, \ncrez`tor \n for]ele sale, eliberat de prejudec`]i [i capabil s` munceasc` din greu pentru binele comun. Aceast` lupt` era \ns` atunci una din sarcinile de c`p`tâi ale „ilumini[tilor ru[i“.

Anarhi[ti [i populi[ti A doua jum`tate a secolului al XIX-lea a fost marcat` \n Rusia de apari]ia [i dezvoltarea mi[c`rii revolu]ionar-democrate. Ideologiile acestei mi[c`ri s-au inspirat din mai multe surse: \n primul rând din Cern\[evski, dar [i din emigra]ii politici apar]inând genera]iei „p`rin]ilor“, ca de exemplu Herzen, Ogarev [i Mihail Bakunin (1814-1876). Teoriile lui Bakunin sunt importante nu doar pentru impactul lor asupra gândirii ruse, dar mai ales ca expresia cea mai articulat` ideologic a anarhismului european33. Via]a lui Bakunin a fost vijelioas` [i pitoreasc`. |n anii ’30, ca lider al cercului lui Stankevici, el c`uta salvarea \n filozofia german` [i interpreta hegelianismul ca pe o filozofie conservatoare a „reconcilierii“. La \nceputul anilor ’40 a plecat la Berlin – „Noul Ierusalim“ al ideali[tilor ru[i – [i foarte curând a devenit un hegelian de extrem` stâng`, un apostol al „nega]iei“ radicale, revolu]ionare, a „lumii vechi“34. Curând dup` aceasta el s-a desprins de filozofia german` [i a \nceput „c`utarea unui Dumnezeu \n Revolu]ie“. La sfâr[itul acestei lungi [i furtunoase cariere revolu]ionare, ce a cuprins [i o perioad` de panslavism revolu]ionar, el a ajuns liderul recunoscut al mi[c`rii anarhiste europene [i principalul oponent al lui Marx din cadrul Interna]ionalei I. Operele sale teoretice de c`p`tâi – Imperiul knuto-germanic [i revolu]ia social` (1871) [i Statul [i anarhia (1873) – reprezentau o polemic` pasionat` \mpotriva lui Marx, pe care \l acuza de etatism german [i intelectualism evreiesc [i cu care se lupta de pe pozi]iile spontaneit`]ii revolu]ionare inerente, credea el, \n caracterul popoarelor latine [i slave. 52

Miezul anarhismului lui Bakunin se afla \n concep]ia sa despre libertate. El identifica libertatea cu spontaneitatea ira]ional` a vie]ii [i o opunea nu determinismului (a fi determinat din`untru nu \nseamn` a fi supus unei for]e exterioare), ci unor forme variate de alienare, mai ales religiei autoritariste [i statului. Spre deosebire de Stirner, Bakunin nu predica o revolt` individualist` \mpotriva societ`]ii; dimpotriv`, era un colectivist convins. Anarhismul s`u se baza pe o distinc]ie ferm` \ntre „societate“ [i „stat“: prima constituie mediul „natural“ al oamenilor, deci o dependen]` interiorizat`, pe când statul este putere alienat`, for]` anti-social` strâns legat` de obliga]iile legale [i de institu]ia propriet`]ii private, care distruge \n oameni instinctele sociale \nn`scute. Societatea se poate dispensa complet de stat [i de toate formele de interven]ie dinafar`; nici chiar [tiin]a nu ar trebui s` interfereze cu dezvoltarea ei spontan`. „Socialismul [tiin]ific“ al lui Marx, argumenta Bakunin, va fi \n mod necesar birocratic [i autoritar: va duce la o tiranie a „gândirii abstracte“ asupra „vie]ii reale“, la dictatura celor \nv`]a]i asupra oamenilor muncii, needuca]i. Cel mai capabil continuator rus al gândirii lui Bakunin a fost prin]ul Piotr Kropotkin (1842-1921), un populist revolu]ionar care \n 1876 a reu[it s` scape din fort`rea]a Petru [i Pavel din Sankt Petersburg, s-a stabilit \n Elve]ia [i a devenit unul dintre teoreticienii de frunte ai anarhismului european. El era mai pu]in radical decât Bakunin; principalul accent al gândirii sale era pus nu atât pe ideea distrugerii totale [i imediate a statului, cât, mai degrab`, pe cea a auto-guvern`rii de tip comunitar [i a cooper`rii \n via]a social`. |n opera sa clasic` Ajutorul mutual ca factor al evolu]iei el a protestat \mpotriva societ`]ii capitaliste, competitive [i a justific`rilor sale ideologice oferite de „darwinismul social“. El \nsu[i un naturalist [i un evolu]ionist, a \ncercat s` arate c` evolu]ia biologic` [i istoria social` erau propulsate nu doar de lupta pentru existen]`, dar [i de pu53

ternici factori de cooperare. De[i suprimat de etatism, ajutorul mutual constituia \nc` o surs` de progres etic [i o for]` social` regeneratoare; \nflorirea lui deplin` urma s` fie atins` \n societatea anarhist` [i comunist` a viitorului. |n anii ’70, ideile lui Bakunin au exercitat o puternic` influen]` asupra ideologiei populismului rus; marea mi[care „|napoi la Popor“ (1874) a fost inspirat` \n mare parte de aceast` credin]` a lui \n instinctele revolu]ionare ale ]`ranului rus [i de viziunea lui asupra unei federa]ii de comune ]`r`ne[ti auto-guvernate; mai mul]i tineri care au luat parte la aceast` mi[care – aceia care credeau \n posibilitatea unei erup]ii revolu]ionare imediate – s-au numit pe ei \n[i[i „bakunini[ti“. |n ansamblu \ns`, populismul, ca structur` de gândire, era foarte diferit de anarhism. Populi[tii erau preocupa]i nu atât de problema „etatismului [i anarhismului“ cât mai degrab` de cea a strategiei – capitaliste sau non-capitaliste – de dezvoltare economic` [i social`. Existau populi[ti cu \nclina]ii anarhiste puternice, dar exista de asemenea [i un \ntreg curent de gândire populist` care postula \nt`rirea [i extinderea interven]iei statului, v`zând \n aceasta singurul remediu posibil \mpotriva tendin]elor capitaliste din via]a economic` (G. Eliseev [i a[a-zisul „populism legalist“). Cuvântul „populism“ (narodnichestvo) are mai multe \n]elesuri35. Din punct de vedere istoric, \n sensul s`u cel mai strict, el se refer` la un curent de gândire revolu]ionar` caracteristic organiza]iei „P`mânt [i Libertate“ din a doua jum`tate a anilor ’70 – care punea accent pe ac]iunile \ntreprinse \n mijlocul oamenilor (i.e., printre ]`rani), \n numele idealurilor autentice ale ]`r`nimii (ca opuse idealurilor intelighen]iei). Pare totu[i adecvat s` folosim termenul „populism“ [i \ntr-un sens mai larg, denumind toate ideologiile democratice din Rusia (atât revolu]ionare, cât [i non-revolu]ionare) care, \ncercând s` reprezinte interesele micilor produc`tori \ntr-o societate \napoiat`, post-feudal`, c`utau 54

moduri de dezvoltare non-capitalist`. |n acest sens [i Cern\[evski a fost un populist, de[i el nu era cu siguran]` \n primul rând un populist. |nainte de orice, el era un „iluminist“, principalul accent al concep]iei sale c`zând pe elementul anti-feudal, mai degrab` decât pe cel anti-capitalist; \n ciuda vederilor sale despre comuna ]`r`neasc`, idealizarea formelor economice arhaice (atât de caracteristic` gândirii populiste) \i era complet str`in`. Populismul propriuzis a luat o form` definitiv` doar dup` abolirea [erbiei, \n condi]iile dezvolt`rii capitaliste. Putem spune c` populi[tii erau discipolii lui Cern\[evski, care, dup` ce au perceput (adesea [i cu ajutorul lui Marx) contradic]iile dezvolt`rii capitaliste, [i-a pierdut \ncrederea \n progresul „european“; ei au v`zut \n capitalism doar un fenomen de regres [i au combinat opozi]ia lor democratic` fa]` de tot ce era „feudal“ cu idealurile nostalgice ale socialismului ]`r`nesc. Mi[carea revolu]ionar` specific populist` s-a configurat la \nceputul anilor ’7036. Tr`s`tura ei specific` era dat` de o prejudecat` profund` \mpotriva constitu]ionalismului [i a parlamentarismului liberal, v`zute ca simplu instrument al domina]iei burgheze. Lupta cu scopuri „politice“ se opunea, pentru ei, luptei cu scopuri „sociale“ (economice), prima fiind nu doar neglijat`, dar [i respins` sec ca „burghez`“ \n con]inutul ei de clas`. Formal, pozi]ia populi[tilor coincidea \n acest punct cu pozi]ia lui Bakunin, dar exista totu[i o diferen]` de accent: Bakunin proclama c` sociali[tii nu ar trebui s` ia parte la lupta politic`, ci s` ]inteasc` spre zdrobirea oric`rei forme de putere politic`; populi[tii, de cealalt` parte, puneau accentul pe rela]ia strâns` dintre „libertatea politic`“ [i dezvoltarea capitalismului, concluzionând c` o constitu]ie liberal` ar \nt`ri \n Rusia clasele capitaliste [i ar d`una serios [anselor unei transform`ri socialiste rapide. Aceast` \nc`p`]ânat` [i ciudat` „indiferen]` politic`“ era \n deplin` armonie cu psihologia masochist` a „nobilimii cu con[tiin]a marcat`“, care, al`turi de raznochintsy, a 55

jucat un rol important \n mi[carea revolu]ionar` ruseasc`. Respingerea „luptei politice“ era pentru ace[ti tineri un act de auto-renun]are, pe care \l f`ceau ca reprezentan]i ai ]`r`nimii, pentru care „libertatea politic`“ constituia ceva abstract [i inutil. Acest puternic spirit al sacrificiului de sine, \mpreun` cu credin]a ardent` \n marea misiune progresist` pe care intelighen]ia se credea chemat` s` o \mplineasc` \n istoria Rusiei, [i-a g`sit expresia \ntr-o c`rticic` intitulat` Scrisori istorice (1869). Autorul era Piotr Lavrov (1823-1900), filozof [i sociolog, care \n anul urm`tor a fugit \n str`in`tate, unde a devenit unul din liderii recunoscu]i ai mi[c`rii revolu]ionare ruse[ti37. Enorma popularitate câ[tigat` printre tinerimea democrat` de Scrisorile istorice s-a datorat mai ales unui capitol, „Pre]ul progresului“. Posibilitatea de a vorbi despre progres, cugeta Lavrov, a fost pl`tit` scump de rasa omeneasc`. Dezvoltarea personal` a câtorva membri ai claselor privilegiate a fost posibil` datorit` muncii [i suferin]elor mai multor genera]ii de oameni exploata]i din greu. „Minoritatea care are con[tiin]`“ nu ar trebui s` uite niciodat` aceast` datorie [i ar trebui s` depun` toate eforturile pentru a [i-o pl`ti. Sentimentul puternic c` „datoria fa]` de popor“ trebuie pl`tit` prin fapte i-a condus pe populi[ti spre respingerea demonstrativ` a tuturor teoriilor care afirmau c` progresul este „obiectiv“, inevitabil [i automat; \n circumstan]ele din Rusia, aceste teorii nu erau decât unelte convenabile pentru apologe]ii progresului capitalist, care aprobau [i justificau suferin]ele maselor referindu-se la „legile obiective ale istoriei“ [i la „legile de fier ale economiei politice“. |mpotriva unui astfel de „obiectivism“ Lavrov [i-a configurat propria ap`rare a „subiectivismului“. |n acest demers, a fost sus]inut de alt gânditor populist, criticul literar Nikolai Mihailovski (1842-1904). Tr`s`turile comune ale vederilor lor au fost etichetate (mai degrab` neinspirat) drept „sociologie subiectiv`“ sau „metod` subiectiv`“. 56

Premisele de baz` ale „sociologiei subiective“ pot fi cuprinse \n trei afirma]ii. Mai \ntâi, ea este o ap`rare a eticului – o convingere ferm` c` valorile nu pot fi derivate din fapte, c` r`ul moral nu poate fi justificat „[tiin]ific“ [i c` protestul moral \mpotriva suferin]ei este important [i obligatoriu, indiferent de condi]iile „obiective“. |n al doilea rând, „sociologia subiectiv`“ reprezint` o pozi]ie epistemologic` [i metodologic`, ce neag` sau pune \n discu]ie posibilitatea metodelor „obiective“ \n [tiin]ele sociale. Conform acestei viziuni, cunoa[terea istoric` [i sociologic` nu poate fi niciodat` cu adev`rat „obiectiv`“, pentru c` depinde de emo]iile incon[tiente sau (cazul mai fericit) de idealurile \nsu[ite \n mod con[tient de c`tre oamenii de [tiin]`. |n al treilea rând, ea este o filozofie a istoriei care pretinde c` „factorul subiectiv“ – gândirea [i voin]a uman` – se poate opune efectiv a[a-ziselor „legi“ ale dezvolt`rii [i poate s` joace un rol decisiv \n procesul istoric. Lavrov [i-a bazat pe aceste idei „filozofia practic`“, \n care sus]inea c` „indivizii care gândesc critic“, dac` s-ar uni \ntr-un partid, ar putea deveni o for]` social` capabil` s` modifice st`rile de lucruri actuale \n sensul indicat de propriile lor scopuri „subiective“. |n ciuda premiselor comune, teoria progresului a lui Lavrov era diferit` de cea a lui Mihailovski. Pentru Lavrov, progresul \nsemna dezvoltarea individului [i \ncarnarea treptat` a adev`rului [i a drept`]ii \n institu]iile sociale, un proces \ndeplinit prin mijloacele gândirii critice a indivizilor care lucreaz` pentru a-[i transforma cultura. Prin „cultur`“ , Lavrov \n]elegea o structur` social` sta]ionar` bazat` pe religie, tradi]ii [i obiceiuri, func]ionând f`r` gândire critic`.Apari]ia „indivizilor care gândesc critic“ constituia punctul de cotitur` al istoriei, \nceputul unei transform`ri graduale a „culturii“ \n „civiliza]ie“, adic` \ntr-o structur` social` dinamic`, dependent` de activitatea con[tient` a oamenilor. Marea fascina]ie exercitat` de aceast` teorie se datora, desigur, faptului c` tinerii populi[ti sim]eau c` ar fi 57

ei \n[i[i ni[te „indivizi care gândesc critic“. Pe de alt` parte, \nv`]`tura lui Lavrov nu se \mp`ca prea bine cu idealizarea comunist` a comunei ]`r`ne[ti, care, indiferent de rolul ei poten]ial \n scurtarea tranzi]iei spre socialism, apar]inea mai degrab` „culturii“ sta]ionare. |n]elegând acest lucru, adep]ii care l-au urmat pe Lavrov, spre deosebire de „bakunini[ti“, nu au f`cut apel la „instinctele“ ]`ranului rus, ci au \ncercat s`-l lumineze, s`-i trezeasc` gândirea critic`. Mihailovski, care era preocupat de combaterea teoriilor lui Spencer, nu \mp`rt`[ea credin]a lui Lavrov dup` care istoria Europei moderne, cu toat` suferin]a maselor, era o istorie a progresului. |n tratatele sale „Ce este progresul?“ (1869) [i „Lupta pentru individualitate“ (1875), el a propus o concep]ie sociologic` ce pretindea c` dezvoltarea diviziunii muncii \n societate era \n mod esen]ial un regres, de vreme ce se ajunsese la ea cu pre]ul dezintegr`rii [i fragment`rii personalit`]ii umane. „Progresul“, scria el \ntr-un pasaj faimos, este „o gradual` apropiere spre individul integral, spre cea mai deplin` [i mai diversificat` diviziune a muncii \ntre organele omului [i cea mai redus` posibil diviziune a muncii \ntre oameni“38. Doar \ntr-o societate omogen`, egalitarist`, individualitatea uman` poate fi divers`, integral`, \mplinit`. Acesta era un argument potrivit \n favoarea unei utopii ]`r`ne[ti nostalgice, ce idealiza economia natural` [i autarhia primitiv` a comunei ruse[ti. }`ranul rus, sus]inea Mihailovski, tr`ie[te o via]` primitiv`, dar deplin`; el \[i este suficient sie[i din punct de vedere economic [i de aceea independent, „\mplinit“ [i „\ntreg“; el \[i satisface nevoile prin munca mâinilor sale, folosindu-[i toate capacit`]ile, fiind agricultor [i pescar, p`stor [i artist, \ntr-o singur` persoan`. Absen]a sau sub-dezvoltarea formelor de „cooperare complex`“ face ca ]`ranii din Rusia s` fie mutual independen]i, \n timp ce „cooperarea simpl`“ (adic` cea \n care oamenii sunt implica]i ca „fiin]e \ntregi“) \i une[te \ntr-o solidaritate moral` bazat` pe simpatie mutual` [i 58

\n]elegere. Trebuie distins \ntre nivele [i tipuri de dezvoltare. Comuna ]`r`neasc` reprezint` un nivel mai sc`zut de dezvoltare decât o \ntreprindere industrial` capitalist`, dar \i este superioar` acesteia ca tip de dezvoltare. Acela[i lucru r`mâne valabil \n cazul individualit`]ii: omul occidental este situat, cu siguran]`, la un nivel de dezvoltare mai ridicat, dar, \n acela[i timp, el apar]ine unui tip inferior celui al ]`ranului rus, care nu [i-a pierdut \nc` „integraliatea“ sa primitiv`. Provocându-i pe liberali, Mihailovski a afirmat c` era complet lipsit de temei s` credem c` individul fusese eliberat de capitalism; dimpotriv`, capitalismul a transformat individul \ntr-un „simplu organ“ al organismului social, sacrificând f`r` mil` omul concret, viu, pentru idolul „maximei productivit`]i“. Printre autorii care l-au influen]at pe Mihailovski \n elaborarea acestei perspective asupra capitalismului, cel mai important era Marx. |n Capitalul, populi[tii au descoperit dramatica poveste a exproprierii micilor produc`tori, care au fost deturna]i \n mod for]at de la mijloacele lor de subzisten]` (pentru a folosi limbajul lui Mihailovski) [i au fost deposeda]i de „auto-suficien]a“ [i „integralitatea“ lor individual`. Ca [i al]i populi[ti, Mihailovski a tras de aici concluzia c` ]ara lui trebuia s` treac` peste „etapa capitalist`“ [i c` ru[ii trebuiau s` fac` orice pentru a preveni industrializarea dup` modelul englez. Mai mult, adaptarea vederilor lui Marx la propria concep]ie l-a convins pe Mihailovski c` socialismul modern [i comuna ]`r`neasc` nu ar reprezenta decât niveluri diferite ale aceluia[i tip [i, decii, c` \n Rusia cauza muncitorilor era \n esen]` una conservatoare, solu]ionarea ei depinzând de p`strarea [i dezvoltarea formelor existente de munc` [i de proprietate din cadrul comunei. Totu[i, o alt` variant` de populism a fost avansat` \n anii ’70, de c`tre Piotr Tkacev (1844-1886) – teoreticianul de frunte al „iacobinilor“, un curent „blanquist“ al mi[c`rii revolu]ionare ruse[ti. Discipol \ntârziat al lui Morelly [i Ba59

beuf, el a fost purt`torul de cuvânt al acelui „comunism primitiv“ care, dup` Marx, „nega personalitatea omului \n toate sferele“39. Criticându-l violent pe Lavrov, el respingea cu totul „principiul individualit`]ii“, v`zând \n el chintesen]a ideologiei burgheze, profund str`in` de popor [i \ndreptat` \mpotriva acestuia. „Formula“ lui de progres cerea un nivel cât mai \nalt posibil de individualitate, egalitate „psihologic`“, intelectual` [i moral` pentru indivizi, ca o pre-condi]ie a fericirii sociale. El a respins de asemenea „subiectivismul“ sociologic, \n care a v`zut [i o doz` periculoas` de relativism [i a pretins c` teoriile sale erau „evidente logic“[i, prin urmare, adev`rate \ntr-un sens obiectiv, absolut. |n concep]iile sale politice, Tkacev era un revolu]ionar extremist elitist. Sarcina „nivel`rii indivizilor“ urma s` fie preluat` de c`tre avangarda revolu]ionar`, care, ajungând la putere, avea s` organizeze un sistem centralizat de cre[tere [i de educa]ie a copiilor, frânând dezvoltarea individualit`]ilor excep]ionale pentru a p`stra astfel egalitatea intelectual` [i moral` \n societate. Este interesant s` observ`m c` Tkacev a fost primul revolu]ionar rus care a \ncercat s` asimileze \n ideologia sa câteva elemente din marxism. Deja \n anii ’60, el scria c` „via]a social` \n toate manifest`rile ei, inclusiv literatura, [tiin]a, religia, formele juridice [i politice, este rezultatul unor principii economice clare, care se afl` la r`d`cina tuturor fenomenelor sociale“40. El a \mprumutat f`r` \ndoial` aceast` idee de la Marx, dar a interpretat-o \n mod diferit, respingând opinia conform c`reia un nivel \nalt de dezvoltare economic` ar fi condi]ia necesar` a socialismului. |n Rusia, afirma el, revolu]ia socialist` putea izbândi ori \n viitorul \ndep`rtat, dup` ce ]ara va fi trecut prin toate fazele capitalismului ori chiar \n acel moment, \nainte ca economia capitalist` s` prind` r`d`cini, deci atâta timp cât ideile egalitare aveau \nc` o baz` economic` \n institu]iile comunale ale poporului rus. Existen]a celei de-a doua posibilit`]i era pentru 60

el o dovad` a faptului c` Rusia era, dup` toate probabilit`]ile, mai aproape de socialism decât Occidentul capitalist. Aceast` opinie a fost ridiculizat` de Engels; Tkacev i-a r`spuns lui Engels \ntr-o „Scrisoare deschis`“ (1874), acuzându-l de tr`darea oportunist` a adev`ratului spirit revolu]ionar [i de necunoa[terea condi]iilor din Rusia41. Populi[tii ortodoc[i, care credeau \n munca printre oameni [i prin oameni, au condamnat aspru elitismul lui Tkacev [i l-au suspectat pe acesta c` ar \ncerca s` \nlocuiasc` revolu]ia „politic`“ printr-una „social`“. Totu[i, importan]a acordat` de Tkacev organiz`rii centralizate a revolu]ionarilor [i luptei politice imediate \mpotriva autocra]iei [i-a g`sit un teren ideologic mai favorabil \n a doua jum`tate a anilor ’70, când dezam`girea fa]` de metodele „non-politice“ de lupt` cuprinsese \ntreaga mi[care revolu]ionar`. Critica lui Tkacev la adresa diverselor forme de munc` printre oameni a servit drept catalizator pentru ideologia acelor populi[ti care, \n 1879, s-au desp`r]it de organiza]ia P`mânt [i Libertate pentru a-[i crea propriul partid, botezat Voin]a Poporului.

Gândirea reac]ionar` Asasinarea lui Alexandru al II-lea de c`tre membrii grup`rii Voin]a Poporului a avut rezultate diferite fa]` de cele scontate de conspiratori: ceea ce a urmat a fost o lung` perioad` de reac]iune continu`, promovat` [i simbolizat` de figura \ntunecat` a lui Konstantin Pobedono]ev, influentul procuror-general al Sfântului Sinod. Trebuie totu[i s` observ`m c` spiritul acestei reac]iuni rapide se n`scuse mai devreme, \n timpul domniei „]arului eliberator“. Explozivul val de [ovinism reac]ionar \n favoarea Rusiei Mari, ce lupta pentru domina]ia rus` asupra slavilor [i rusificarea for]at` a a[a-ziselor „teritorii de frontier`“ (mai ales Polonia), fiind \nso]it de ura \ndreptat` \mpotriva revolu]ionarilor [i a liberalilor [i de un flagrant anti-semitism tot mai 61

intens dateaz` din timpul insurec]iei poloneze a anului 1863. De atunci \ncolo, aceast` orientare ideologic` a jucat un rol important \n politica guvernului rus. Ar fi imposibil s` descriem \n aceast` scurt` prezentare evolu]ia tuturor curentelor de gândire reac]ionar` din Rusia. Ca o alternativ`, ne vom ocupa de doi gânditori caracteristici, totu[i foarte originali: Nikolai Danilevski (18221885) [i Konstantin Leontiev (1831-1891). Primul era teoreticianul de frunte al panslavismului rus, care a devenit o mi[care organizat` dup` R`zboiul Crimeei, a ob]inut primele succese la Congresul Slav de la Moscova din 1867 [i a atins maxima dezvoltare \n anii de dinaintea r`zboiului ruso-turc din 1877. Cel de-al doilea, un romantic al reac]iunii, a fost cel mai pitoresc [i mai extremist gânditor reac]ionar rus. Lui \i apar]in sinistrele cuvinte: „Rusia ar trebui \nghe]at` pentru a o salva de la putrezire“. Cartea lui Danilevski, Rusia [i Europa (1871), era o \ncercare de a a[eza „ideea slav`“ pe fundamente naturaliste [i de a o salva astfel de influen]a slavofilismului romantic [i a „sentimentalismului mistic“ din timpul Sfintei Alian]e. Concret, aceasta \nsemna o negare hot`rât`, dac` nu chiar brutal`, a valorilor umane universale, o respingere a universalismului atât ra]ionalist, cât [i cre[tin. Dup` Danilevski, nu exist` lucruri precum „Umanitatea“, civiliza]ia uman` sau progresul uman general; unit`]ile reale ale studiului istoric sunt „tipuri istorico-culturale“ diferite, autosuficiente (de[i nu \n mod necesar [i \nchise) [i care nu pot fi \n]elese ca simple „etape“ ale unei istorii pretins „universale“. Fiecare „tip istorico-cultural“cunoa[te un ciclu de dezvoltare organic`, dar e absurd s` vorbim despre o dezvoltare general` a „Omenirii“. Civiliza]ia eropean` sau romano-germanic` a intrat deja \ntr-o perioad` de declin, dar slavii, din fericire, nu apar]in Europei – ei au deci menirea de a crea, sub hegemonia Rusiei, o \ntreag` nou` civiliza]ie, mai puternic` [i mai plutivalent` decât toate cele care au 62

precedat-o. Pentru a-[i \mplini aceast` menire, Rusia trebuia s` cucereasc` Constantinopolul, s`-i elibereze pe slavi de sub st`pânirea turceasc` [i austriac`, s`-i uneasc` „sub aripile vulturului rusesc“ [i astfel s` devin` o putere politic` invincibil`. |n aceast` lupt` pentru putere toate mijloacele sunt permise. Etica cre[tin` nu impune obliga]ii decât \n sfera rela]iilor individuale; statele [i na]iunile nu au suflet, a[a c` nu pot avea valori superioare propriilor interese p`mânte[ti. |n politic` nu e loc pentru idealism [i umanism; singura regul` este „ochi pentru ochi [i dinte pentru dinte“ sau „principiul utilit`]ii“ al lui Bentham. La ea acas`, Rusia ar trebui, desigur, s` se angajeze \ntr-un r`zboi \mpotriva influen]elor distructive ale Occidentului decadent – mai ales \mpotriva liberalismului [i „umanismului abstract“. Astfel, teoria „tipurilor istoricoculturale“ – \n sine o interesant` anticipare a viziunii lui Spengler – s-a dovedit a fi o teorie a na]ionalismului reac]ionar [i a expansionismului f`r` niciun scrupul. Leontiev, care timp de zece ani a fost consulul Rusiei \n Turcia, nu era un panslavist, de[i \n anumite privin]e se considera un discipol al lui Danilevski. Principala tendin]` \n gândirea sa o constituia dezgustul adânc, aristocratic [i estetic, fa]` de civiliza]ia burghez` a Occidentului. |n filozofia istoriei elaborat` de el (prezentat` pe larg \n tratatul s`u „Bizantinismul [i lumea slav`“, 1875), el a propus o doctrin` tripartit` a procesului de dezvoltare istoric`. Conform acesteia, orice organism cultural se ridic` de la stadiul unei „simplit`]i ini]iale“ la cel al unei „complexit`]i \nfloritoare“, prin individualizarea p`r]ilor sale [i comasarea lor \ntr-o „despotic` unitate a formelor“. Punctul culminant al acestei etape este reprezentat de stadiul unei diversit`]i maxime \n interiorul unei uniuni morfologice individualizate; dup` aceea, dezvoltarea intr` \ntr-o faz` de declin – p`r]ile individualizate devin din nou omogene, organismul cultural ca \ntreg trece printr-un proces distructiv de „simplific`ri se63

cundare“ [i printr-o „inter-fuziune nivelatoare“, care duc \n final la disolu]ia [i moartea sa. Occidentul capitalist al modernit`]ii este un trist exemplu de cultur` muribund`; Rusia ar putea \nc` s` evite acest destin sumbru, cu condi]ia s` se bazeze pe fundamentele bizantinismului, a c`rui mo[tenire a fost p`strat` de autocra]ia rus` [i de cre[tinismul ortodox. F`r` bizantinism, ru[ii, [i slavii \n general, nu sunt decât un „material etnografic“ pasiv, c`ruia \i lipse[te o individualitate cultural` distinct`. Mi[c`rile na]ionale \n rândul slavilor din Balcani sunt \n mod fundamental odrasla „proceselor liberal-egalitariste“, anti-culturale [i nivelatoare din Occident. Rusia ar trebui prin urmare s` abandoneze programul panslavist de sprijinire a acestor mi[c`ri. |n prezent, ar fi mai bine ca ea s` ofere sprijin turcilor [i fanario]ilor greci, pân` când Rusia \ns`[i, vindecat` de cancerul liberalismului [i revolu]ionarismului, va fi \n stare s`-[i sus]in` drepturile de unic mo[tenitor al Imperiului de R`s`rit. Leontiev era [i un gânditor religios – la sfâr[itul vie]ii sale el chiar s-a c`lug`rit \n secret. El a abjurat orice soi de cre[tinism sentimental, „colorat \n roz“, \nclusiv „democratismul ecleziastic“ al slavofililor, a apreciat valoarea religioas` a fricii, timor Domini, [i a predicat un cre[tinism bizantin „negru“, bazat pe rit, ascez` [i supunerea fa]` de autoritate. A respins cu sadism orice form` de credin]` optimist` \n fraternitatea uman`, \n armonia [i fericirea universal`. Toate marile religii erau, \n ochii lui, „doctrine ale pesimismului, care aprob` suferin]ele [i nedrept`]ile vie]ii p`mânte[ti“42. Remarca lui Leontiev despre „cre[tinismul roz“ era \ndreptat` \mpotriva lui Dostoievski, care, \n discursul s`u despre Pu[kin (din aprilie 1880) a profetizat reconcilierea dintre rebela intelighen]ie ruseasc` [i umilul popor rus pravoslavnic. {i mai dezgust`toare erau pentru Leontiev \nv`]`tura lui Tolstoi [i filozofia religioas` a lui Vladimir Soloviev, pe 64

care ini]ial \l admirase, dar care apoi \l dezam`gise crud, pentru c` se ag`]ase de idealurile liberale ale progresului. S` ne oprim acum la ideile acestor trei scriitori men]iona]i mai sus. Ei au fost, f`r` \ndoial`, foarte diferi]i, dar fiecare dintre ei a participat la re\nvierea interesului pentru religie care a avut loc \n Rusia \n ultimele decade ale secolului al XIX-lea.

Literatura profetic` [i filozofia mesianic` Pentru c` nu e nevoie de nicio introducere pentru Fiodor Dostoievski (1822-1881) [i Lev Tolstoi (1828-1910), ne vom m`rgini s` facem un scurt rezumat al contribu]iilor acestora la gândirea filozofic`, religioas` [i social` ruseasc`. |n romanele lui Dostoievski se desf`[oar` o uria[` controvers` – controversa dintre umanismul rebel, ateist [i „adev`rul cre[tin“, \ntre „omul-ca-Dumnezeire“ [i „Dumnezeul-ca-umanitate“. Civiliza]ia Europei moderne s-a ab`tut de la calea lui Christos, calea Dumnezeului-om, [i a ales \n schimb deificarea omului. Atât capitalismul, cât [i socialismul, erau, \n ochii lui Dostoievski, rezultatul \ndep`rt`rii de Dumnezeu – primul ap`rea ca un regat al ra]ionalismului calculat [i al libert`]ii individualiste care[i permite orice; al doilea, ca o \ncercare arbitrar` de \nlocui leg`turile sociale dizolvate printr-o uniune artificial` [i for]at`. Ruptura de tradi]ia cre[tin` a eliberat for]ele ira]ionale distructive din oameni (vezi |nsemn`ri din subteran`, 1864) [i a dat na[tere unei gândiri pernicioase, care a dus la descompunerea unit`]ii spirituale, non-ra]ionale a societ`]ii [i, de aici, la dezintegrarea personalit`]ii umane. F`r` Dumnezeu, libertatea individualist` \i duce pe oameni ori la sinucidere (vezi sinuciderea lui Kirilov din Demonii, 1872), ori la cel mai deplin imoralism, \n care totul e permis (vezi teoria lui Raskolnikov din Crim` [i pedeaps`, 1866); reversul ei este despotismul diverselor „teorii abstracte“ care \ncearc` 65

s` salveze omenirea f`r` ajutorul lui Dumnezeu (vezi ideile lui {igalev din Demonii). Poporul rus, mai ales umilul ]`ran rus, era conceput ca un „purt`tor de Dumnezeu“, p`strând \n credin]a sa ortodox` r`d`cinile unei viitoare regener`ri (vezi ideile lui {atov din Demonii [i versiunea lor modificat` din Jurnalul unui scriitor). „Hoinarii“ ru[i, adic` alienata intelighen]ie occidentalizat`, erau chema]i s` se prosterneze \n fa]a poporului, totu[i cu recunoa[terea faptului c` arz`toarea c`utare a adev`rului [i universalismul viziunii lor vor amplifica [i \mbog`]i valorile tradi]ionale. Un rezumat al ideologiei lui Dostoievski poate fi g`sit \n ultimul s`u roman, Fra]ii Karamazov (1880), mai ales \n capitolul cu titlul gr`itor „Pro [i contra“. Ivan Karamazov se revolt` aici \mpotriva teodiceei, refuz` s` accepte „armonia“ pl`tit` cu pre]ul suferin]ei nevinova]ilor. Aceast` revolt` \l conduce \n cele din urm` spre sistemul prezentat \n „Legenda marelui inchizitor“43. Confruntarea acestui sistem cu t`cutul Christos [i cu figurile lui Alio[a Karamazov [i a c`lug`rului ortodox, b`trânul Zosima, trebuia s` dovedeasc`, \n inten]ia lui Dostoievski, c` revolta \mpotriva lui Dumnezeu nu poate duce decât la o total` distrugere a libert`]ii [i c` adev`rata libertate este posibil` doar \ntru Christos, care a spus c` omul nu tr`ie[te doar cu pâine. Spre sfâr[itul vie]ii sale, Dostoievski era \n rela]ii amicale cu Pobedonos]ev, iar ideile lui erau exploatate intens de cercurile reac]ionare. Cu toate acestea, Dostoievski \nsu[i nu a fost doar un reac]ionar; \nl`untrul lui, a existat mereu o nelini[te moral`, care i-a subminat utopismul conservator [i care a f`cut ca scrierile sale s` devin` tot mai ambigue, dar [i mai profunde. De aceea [i opera sa a ajuns mo[tenirea comun` a mai multor curente de gândire, printre care [i ramura ateist` a existen]ialismului. De[i a fost un adversar hot`rât al ra]ionalismului, ca gânditor religios, Dostoievski nu poate fi numit un transcendentalist – \ntrucât pe el \l preocupa \n primul rând func]ia 66

social` a religiei, importan]a miracolului pentru solidaritatea social` [i integritatea individual`. Vederile religioase ale lui Lev Tolstoi erau \nc` [i mai mundane; Tolstoi, dup` ce trecuse, la sfâr[itul anilor ’70, printr-o criz` spiritual` (magnific descris` \n Confesiunile sale), s-a \ntors spre credin]`, dar, creându-[i propria versiune de cre[tinism, unul heterodox, complet ra]ionalist [i moralist. Era o doctrin` neortodox` de tip „evanghelic“, prosl`vind via]a omului simplu [i respingând natura divin` a lui Christos, de[i vedea \n el cel mai mare \ndrum`tor moral al omenirii. Aceast` doctrin`, expus` pe larg de Tolstoi \n Ce cred eu (1884), Ce-i de f`cut? (1886), |mp`r`]ia lui Dumnezeu se afl` \n tine (1893) [i alte tratate, era un amestec bizar de cre[tinism non-confesional, ra]ionalist, [i utopism social nostalgic, amintind \n multe privin]e de ideile anarhi[tilor [i populi[tilor ru[i, dar diferit de acestea prin accentul pus pe respingerea violen]ei. Textul biblic fundamental era, pentru Tolstoi, Predica de pe Munte, cu accentul s`u asupra caracterului non-violent al rezisten]ei \n fa]a r`ului. Prin r`u, Tolstoi \n]elegea tot ce contrazicea bunul sim] [i modul de via]` al oamenilor simpli, truditori, mai presus de orice al ]`r`nimii patriarhale, a c`rei via]` i se p`rea cea mai natural`, mai ra]ional` [i mai cre[tin`. |n consecin]`, el ataca cu for]` statul, cu aparatul s`u institu]ionalizat de violen]` [i ordinea social` bazat` pe inegalitate, competi]ie [i proprietate privat`; \n contrast puternic cu na]ionalismul romantic al lui Dostoievski, Tolstoi detesta sentimentele na]ionale [i predica pacea universal` [i fr`]ia cosmopolit` dintre oameni. El ajungea la extreme când acuza [tiin]a de faptul c` serve[te interesele artificiale ale privilegia]ilor sor]ii, iar arta (\n particular arta modernist` de la sfâr[itul secolului, dar [i ce a a mae[trilor din trecut, ca Shakespeare [i Pu[kin, precum [i propriile sale romane) de faptul c` este un simplu divertisment, un mijloc de a-i excita pe cei sofistica]i [i lene[i din clasele de sus, fiind prin urmare inin67

teligibil` [i nefolositoare pentru popor. Arta, a declarat el, este o chestiune serioas`; este un mijloc puternic de comunicare interuman`, deci calitatea ei depinde de valoarea [i inteligibilitatea sentimentelor pe care \ncearc` s` le exprime (Ce este arta?, 1898). Asem`n`rile dintre tolstoianism [i populism sunt poate mai vizibile dac` le abord`m printr-o compara]ie dintre doctrina lui Tolstoi cu cea a lui Mihailovski. Ca [i Mihailovski, Tolstoi punea sub semnul \ntreb`rii [i respingea concep]ia \n vog` despre progres, sus]inând hot`rât c` „vârsta de aur se afl` \n spatele nostru“; de acord cu „sociologia subiectiv`“, sus]inea suprema]ia punctului de vedere etic [i condamna teoriile ce sus]ineau existen]a unor legi inexorabile ale istoriei, acuzându-le de imoralism [i de optimism orb; ca [i Mihailovski, Tolstoi a criticat vehement teoriile sociologice „organice“ [i explica]iile apologetice ale diviziunii muncii, \n care nu vedea altceva decât „neru[inata scuz` a celor lene[i“; \mpotriva „muncii specializate“, [i el, ca [i criticul populist, propunea idealul dezvolt`rii multilaterale a omului. Desigur, diferen]ele dintre cei doi sunt [i ele importante: dincolo de dezacordul evident asupra non-violen]ei, Mihailovski nu \mp`rt`[ea atitudinea lui Tolstoi fa]` de [tiin]` [i art` [i nici entuziasmul s`u fa]` de familia patriarhal`. Amândoi au creat o utopie ]`r`neasc` retrospectiv`, dar Mihailovski, \n opozi]ie cu contele de la Iasnaia Poliana, a \ncercat s` o adapteze tradi]iei „ilumini[tilor“ [i valorilor general acceptate ale intelighen]iei progresiste. Influen]a tolstoianismului nu trebuie supraestimat`. Vocea profetului rus al regener`rii morale s-a f`cut auzit` \n toat` lumea, dar pu]ini au fost cei care au \ncercat s` pun` ideile lui \n practic` (el \nsu[i nu a reu[it acest lucru). Poate c` cel mai important efect al acestor idei e constituit de influen]a lor ulterioar` asupra lui Gandhi, dar explica]ia acestui fapt trebuie c`utat` \n chiar tradi]iile gândirii indiene. 68

Cel de-al treilea gânditor, Vladimir Soloviev (18531900), prieten [i admirator al lui Dostoievski [i un adversar convins al tolstoianismului, era un transcendentalist [i un gnostic, un vizionar mistic [i un mesianist. Hr`nit cu ideile slavofililor44 [i saturat de mo[tenirea filozofic` a romantismului german, mai ales de filozofia [i teozofia lui Schelling, cu sursele sale neo-platonice [i mistice, el \l concepea pe Christos nu ca pe un om, precum f`cea Tolstoi, ci ca pe Logosul divin, iar lumea ca pe o manifestare a lui Dumnezeu. El era un filozof cu sistem, unul ditre primii [i cu siguran]` cel mai influent din Rusia, dar cariera sa universitar`, \nceput` dup` str`lucitoarea sus]inere a tezei Criza filozofiei occidentale (1874), a fost foarte scurt` – \n 1881 a fost nevoit s` se retrag` de la catedra universitar`, datorit` apelului s`u c`tre ]arul Alexandru al III-lea de a-i gra]ia pe regicizii populi[ti. La pu]in timp dup` aceasta, s-a desp`r]it de epigonii slavofililor [i, \mpotriva ideii de specific na]ional [i religios promovat` de ace[tia, a propus o viziune ecumenic` [i o concep]ie universalist` asupra umanit`]ii. Filozofia lui Soloviev era una a „unit`]ii totale“. Concepând lumea ca Absolutul \n procesul devenirii, el distingea pe parcursul acestuia din urm` trei momente, corespunz`toare celor trei persoane ale Sfintei Treimi: momentul unei unit`]i statice, nediferen]iate, momentul individua]iei [i al diferen]ierii [i, \n cele din urm`, momentul suprem al unei „unit`]i totale“, libere [i diferen]iate. Ideea unei astfel de unit`]i cosmice – Sophia sau „sufletul lumii“ – se \ndep`rtase la un moment dat de Logosul divin, plonjând \n lume, \ntr-o lupt` haotic` de elemente ostile. Actul al doilea al dramei cosmice l-a constituit apari]ia omului. De atunci Sophia, identificându-se cu „umanitatea ideal`“, a \nceput s` se ridice spre o nou` unitate cu Dumnezeu, \n ipostaza Dumnezeului-ca-om (Discursuri despre Dumnezeul-ca-om, 1878). Unirea dintre Logos [i Sophia, dintre Dumnezeu [i om, se \mplinise prin Iisus. R`mâne, totu[i – 69

pentru a se ajunge la re\nnoirea [i transfigurarea total` a lumii – ca Occidentul [i Orientul s` se \mpace, ca bisericile cre[tine s` se uneasc` [i s` se \mplineasc` astfel, pe plan istoric, \mp`r`]ia Sfântului Duh. |n ciuda pozi]iei centrale pe care o de]ine \n filozofia lui Soloviev, no]iunea de Sophia nu e foarte clar`. |n unele scrieri, Soloviev distinge \ntre Sophia [i „sufletul-lumii“, definind-o pe prima ca pe „substan]a Sfântului Duh“, elementul feminin, pasiv, din Divinitate, „eternul Feminin“. De acest din urm` sens al cuvântului „Sophia“ se leag` teoria sa asupra iubirii sexuale (Semnifica]ia iubirii, 18921894), \n care pretinde c` adev`rata semnifica]ie a iubirii nu st` \n procrea]ie, ci \n aspira]ia omului spre asem`narea sa cu Dumnezeu, prin restaurarea unit`]ii androgine45. |n sferele crea]iei umane, ale cunoa[terii [i ale vie]ii sociale, „unitatea-total`“ ar trebui s` se manifeste ca „demiurgie liber`“, ca „teozofie liber`“, unind \ntr-o sintez` superioar` empirismul, ra]ionalismul [i misticismul, [i de asemenea ca „teocra]ie liber`“, prin care s` se dep`[easc` separa]ia dintre biseric`, stat [i societate (Fundamentele filozofice ale cunoa[terii integrale, 1877 [i O critic` a principiilor abstracte, 1880). Ar trebui ad`ugat totu[i c` aceast` utopie teocratic` era amestecat` cu o critic` liberal` \ndr`znea]` a „cre[tin`t`]ii istorice“ [i a politicii autocra]iei ruse[ti, mai ales \n chestiunile na]ionale [i religioase. |n anii ’90, Soloviev a ajuns s` fie nemul]umit de idealul s`u teocratic. |n Justificarea Binelui (1897), el [i-a bazat sistemul etic pe fundamentul concep]iei kantiene despre autonomia Binelui, f`când astfel o concesie notabil` secularismului. Sfâr[itul vie]ii sale a fost marcat, \n schimb, de presentimente escatologice [i de viziuni apocaliptice descrise \n Trei convorbiri [i Povestirea despre Antichrist (1900). Influen]a postum` a lui Soloviev a fost \ntr-adev`r enorm`. Marele poet Aleksandr Blok a fost fascinat de ideea de „etern Feminin“ [i de concep]ia sa „demiurgic`“ despre 70

art`; [i al]i simboli[ti s-au inspirat masiv din opera sa. La \nceputul secolului XX a ap`rut \n Rusia o \ntreag` pleiad` de filozofi ai religiei (S. Bulgakov, S. Frank, \ntr-o anumit` privin]` N. Berdiaev [i mul]i al]ii) care s-au inspirat \n principal din Soloviev [i care \i datoreaz` acestuia elementele principale ale concep]iei lor.

Plehanov [i controversa asupra capitalismului |n gândirea revolu]ionar` rus`, \nceputul anilor ’80 a fost marcat de un eveniment semnificativ: Gheorghi Plehanov (1856-1918)48, fostul lider al Redistribu]iei Negre, care, \n opozi]ie cu Voin]a Poporului, continuase \n exil linia ortodox` a populismului, a fost convertit la marxism [i a creat, \mpreun` cu adep]ii s`i, Grupul pentru Emanciparea Muncii (1883) – prima organiza]ie din Rusia care [i-a formulat programul pe baza fundamentelor teoretice ale marxismului. Nu e deloc \ntâmpl`tor c` Plehanov – cel mai serios teoretician al „populismului“, \n sensul strict, istoric al cuvântului – a fost cel care, pentru prima oar`, s-a desp`r]it de populism [i a acceptat dezvoltarea capitalist` a Rusiei. Ca avocat convins al muncii printre oameni [i prin oameni el a fost \ntotdeauna un inamic al „blanquismului“, de care [ia acuzat adversarii din Voin]a Poporului; materialismul istoric [i exemplul concret al social-democra]iei germane i-au permis s` se angajeze pe calea luptei politice, p`strând, \n acela[i timp, linia anti-blanquist` a „vechiului populism“. |n acela[i timp, ca populist „ortodox“, el a fost mereu \mpotriva impunerii idealurilor „abstracte“ ale intelighen]iei asupra poporului, a[a c` atunci când datele statistice l-au convins c` \n Rusia comuna se dizolva [i c` tendin]a „natural`“ a economiei ]`r`ne[ti era capitalismul, Plehanov nu a avut de ales [i l-a acceptat pe cel din urm` ca pe o lege necesar` [i universal` a dezvolt`rii. 71

|n primele sale c`r]i marxiste (Socialismul [i lupta politic`, 1883 [i Diferen]ele noastre, 1885), Plehanov a lansat un atac p`tima[ \mpotriva celor dou` concep]ii care puneau \n pericol mi[carea revolu]ionar` rus`: vechea prejudecat` populist` \mpotriva „libert`]ii politice“ [i ideea „blanquist`“ despre preluarea puterii. Marxismul rusesc era, \n ochii lui, o continuare a occidentalismului rus; marea misiune a clasei muncitoare din Rusia era s` \mplineasc` opera lui Petru cel Mare. Dac` sociali[tii revolu]ionari ar pune mâna pe putere s-ar \mpiedica realizarea acestui scop [i s-ar produce un uria[ regres istoric. Adev`ratul socialism este imposibil f`r` un nivel \nalt de dezvoltare economic` [i f`r` un nivel la fel de \nalt al con[tiin]ei de clas` \n rândul muncitorilor. Revolu]ionarii care \ncearc` s` impun` socialismul \ntr-o ]ar` \napoiat` „vor c`uta salvarea \n idealurile comunismului patriarhal [i autoritarist“, având o cast` socialist` \n locul „Copiilor Soarelui“ [i ai slujba[ilor acestora din Peru47. Pentru a preveni aceast` situa]ie, revolu]ionarii ru[i ar trebui s` aleag` mai degrab` „lunga [i dificila cale a capitalismului“ – un drum al luptei politice prin mijloacele agita]iei \n rândul muncitorilor, \n cooperare cu liberalii [i cu toate for]ele progresiste ale societ`]ii. Revolu]ia socialist` trebuia separat` de revolu]ia politic` (i.e., de \nfrângerea absolutismului) printr-o perioad` de timp suficient de lung` pentru a se atinge gradul maxim de industrializare capitalist` [i pentru a educa muncitorii la [coala legalit`]ii [i a libert`]ii politice. Aceast` perioad` ar fi mai scurt` decât \n Occident, pentru c` \n Rusia (datorit` influen]ei occidentale) mi[carea socialist` a \nceput foarte devreme, \n faza ini]ial` a capitalismului. Dar aceast` perioad` nu trebuie s` fie prea scurt` – scurtarea \n exces a oric`rui proces duce \ntotdeauna la rezultate finale indezirabile. |n argumentele lui Plehanov se pot distinge dou` direc]ii de ra]ionament: el sus]ine uneori c` dezvoltarea european`, capitalist` este cea mai bun` cale de urmat pentru Rusia, dar 72

mai des se refer` la o presupus` „necesitate“, pretinzând c` nu ar exista alte posibilit`]i [i c` programul s`u s-ar baza pe cunoa[terea [tiin]ific` a „legilor obiective ale istoriei“, iar valabilitatea prognozei sale poate fi dovedit` cu „precizie matematic`“. |n mod evident, el era \nclinat s` generalizeze tipul occidental al dezvolt`rii sociale, desp`r]indu-se \n acest punct, f`r` s`-[i dea seama, de Marx, care era departe de a crede c` ]`rile \napoiate, Rusia mai ales, nu aveau alt` alternativ` decât s` repete modelul de dezvoltareal ]`rilor occidentale avansate. Din punctul s`u de vedere, prezentat cel mai sistematic \n cartea Cu privire la dezvoltarea perspectivei moniste a istoriei (1895), el se pretindea a fi un filozof marxist ortodox. |n realitate, el oferea totu[i o interpretare extrem de necesitarist` a materialismului istoric [i dialectic. Necesitarianismul era, desigur, o tr`s`tur` comun` a versiunii dominante, pozitiviste a marxismului, ce diminua rolul activ al con[tiin]ei [i transforma materialismul istoric \ntr-o teorie a progresului istoric semi-automat. Trebuie s` ad`ug`m, totu[i, c` la Plehanov (\n contradic]ie cu evolu]ionismul naturalist al unui Kautsky) exista [i o puternic` influen]` provenit` de la Hegel, \n a c`rui filozofie el a \ncercat s` g`seasc` argumente \mpotriva „subiectivismului“ populist. Caracteristic` pentru „p`rintele marxismului rusesc“ era fascina]ia sa adânc` fa]` de „reconcilierea cu realitatea“ a lui Belinski: el vedea aici o eroare, dar o eroare genial`, ce consta nu \ntr-o atitudine general` fa]` de „realitatea ra]ional`“, ci \ntr-o \n]elegere prea static`, nondialectic` a acesteia. Revolta \mpotriva Weltgeist-lui \n numele unui ideal nobil, dar „subiectiv“, a fost denumit` de el „p`catul originar al gândirii teoretice“48. Pozi]ia lui Plehanov \n interiorul Voin]ei Poporului era v`zut` ca echivalând cu o tr`dare a socialismului, ceea ce era de \n]eles [i inevitabil totodat`. Mai periculoas` pentru Plehanov a fost \ns` \ntâmplarea c` adversarii s`i populi[ti au putut \mprumuta argumente nu doar din „sociologia su73

biectiv`“, dar [i dintr-o teorie a progresului economic care se pretindea pe de-a-ntregul „obiectiv`“, bazat` pe o atent` examinare a faptelor empirice. Aceasta a fost teoria lui V. Voron]ov (1847-1918), reprezentantul de frunte al populismului „legal“, non-revolu]ionar, pe care el a expus-o \n cartea sa Soarta capitalismului \n Rusia (1882)49. Capitalismul din Rusia, sus]inea Voron]ov, este unul artificial, o parodie de capitalism. El nu se poate dezvolta f`r` s` fie subven]ionat substan]ial de c`tre guvern. Poten]ialul s`u productiv este foarte limitat, pentru c` nu poate concura cu capitalul ]`rilor industrializate mai avansate: pie]ele str`ine au fost deja \mp`r]ite; pia]a local` nu se poate extinde datorit` s`r`ciei crescânde a maselor, care \nso]e[te inevitabil capitalismul \n faza sa incipient` de dezvoltare. |n Occident, capitalismul a \mplinit o mare misiune progresist`: \n Rusia, totu[i, [i \n toate ]`rile care „[i-au \ntârziat intrarea \n arena istoriei“, el este doar o form` de exploatare a maselor pentru beneficiul unui grup restrâns. O industrializare de succes a Rusiei poate fi \ndeplinit` doar cu mijloacele planific`rii socialiste, prin intermediul ac]iunilor guvernului. Voron]ov se a[tepta, desigur, ca industrializarea socialist` s` fie mai pu]in dureroas`, mai uman` decât varianta sa capitalist`, ca ea s` protejeze ]`r`nimea rus` [i pe micii produc`tori de atrocit`]ile „acumul`rii primitive“. Teoriile lui Voron]ov au fost dezvoltate [i modificate de un alt „populist legal“, Nikolai Danielson (1844-1918). El a corespondat cu Marx [i Engels [i a fost traduc`torul \n ruse[te al primului volum din Capitalul (aceasta a fost prima traducere a c`r]ii \n orice limb`; publicat` \n 1872, ea a fost citit` intens de tinerii populi[ti). |n domeniul economiei politice el se considera un marxist, \ncercând s` aplice metoda marxist` la problemele specifice ale unei ]`ri \napoiate. El a formulat astfel principala sarcin` a acestei \ntreprinderi: „trebuie s` ridic`m industria ruseasc` la nivelul \nalt al in74

dustriei occidentale, crescând bun`starea poporului, f`r` s` ajungem dependen]i economic de ]`rile mai civilizate“50. El vedea solu]ia acestei probleme \n na]ionalizarea [i planificarea socialist`. Ca to]i populi[tii, era preocupat, \nainte de toate, de ap`rarea „produc`torilor direc]i“ de pericolul exproprierii capitaliste. El se distingea de Voron]ov prin solicitarea unor mijloace mai radicale: era sceptic \n leg`tur` cu jum`t`]ile de m`sur` ca reducerea taxelor \n agricultur`, creditele mici sau promovarea asocia]iilor de mici produc`tori; el punea accentul mai mult pe industria modern` de mare amploare, creat` [i controlat` de stat. Punctul slab al argumenta]iei lui Voron]ov [i Danielson rezida \n ideea implicit` dup` care programul lor economic putea fi realizat de c`tre statul ]arist existent; de aceea, Plehanov i-a numit cu dispre] „sociali[tii din poli]ia secret`“. Populi[tii, la rândul lor, \i tratau pe marxi[tii ru[i ca pe ni[te apologe]i deghiza]i ai capitalismului. Controversa dintre cele dou` curente de gândire a atins punctul culminant \n anii ’90, odat` cu emergen]a a[a-numitului „marxism legal“. Figura cea mai proeminent` a „marxi[tilor legali“ a fost Piotr Struve (1870-1944), ale c`rui Note critice privind dezvoltarea economic` a Rusiei (1894) con]inea faimoasa fraz`: „Trebuie s` recunoa[tem c` ne lipse[te cultura [i s` mergem la [coala capitalismului“51. Dup` cartea lui Struve, „marxismul legal“ a devenit un aliat ideologic influent al programului de industrializare capitalist` a Rusiei al lui Witte, având propriile sale reviste [i reprezentan]ii s`i \n universit`]i [i \n alte institu]ii de educa]ie superioar` (M. TuganBaranovski, A. Scvor]ov [i al]ii). Nu se poate nega c` „marxi[tii legali“ erau \n esen]` liberali, [i nu sociali[ti, fiind interesa]i \n primul rând de cre[terea economic` [i de libertatea constitu]ional` [i tratând socialismul ca pe o chestiune ce ]inea de viitorul \ndep`rtat. Chiar [i \n construc]iile lor teoretice ei erau, de la \nceput, destul de departe de marxismul ortodox; Stru75

ve a anticipat, \n Notele critice, câteva din ideile cruciale ale revizionismului lui Bernstein [i de asemenea a afirmat c` marxismului \i lipsea \nc` un fundament filozofic adecvat, de[i era cea mai riguroas` [tiin]ific dintre teoriile progresului social. |n jurul lui 1900, majoritatea fo[tilor „marxi[ti legali“ s-au desp`r]it finalmente de social-democra]ii ru[i [i s-au al`turat mi[c`rii liberale \n plin` ascensiune. |n afar` de Grupul pentru Emanciparea Muncii [i de „marxi[tii legali“, mai exista \n anii ’90 o a treia variant` de marxism rusesc: marxismul revolu]ionar, care se dezvolta, spre deosebire de cel al grupului lui Plehanov, nu \n exil, ci \n Rusia, continuând \n multe privin]e tradi]iile revolu]ionare ale populismului. Mul]i membri ai cercurilor revolu]ionare din anii ’80 [i de la \nceputul anilor ’90, mai ales din zona Volg`i, combinau, \n vederile lor, un amestec de marxism cu un cult al grup`rii Voin]a Poporului [i cu ideea populist` a unei tranzi]ii directe la socialism. |n anii ’80, cel mai reprezentativ pentru aceast` forma]ie intelectual` de tranzi]ie, semi-marxist`, semi-populist`, a fost Aleksandr Ulianov, care \n 1887 va fi executat pentru \ncercarea, e[uat`, de a-l ucide pe ]ar. Fratele s`u mai mic, viitorul Lenin, va deveni \n curând un marxist sut` la sut`. Desigur, el \i datora mult lui Plehanov, dar \n anumite privin]e s-a desp`r]it de vederile acestuia chiar din operele sale de tinere]e. Aceste diferen]e erau poate cele mai notabile \n atitudinea sa vizavi de populi[ti [i de „marxi[tii legali“ (vezi, mai ales, tratatul s`u polemic Con]inutul economic al populismului [i critica lui din cartea lui P. Struve, 1895). Spre deosebire de Plehanov, tân`rul Lenin l-a suspectat de la bun \nceput pe Struve c` ar fi un liberal burghez [i l-a acuzat c` a accentuat prea mult diferen]ele dintre marxism [i populism, pierzând din vedere ]elurile comune, \ntrucât ambele erau ideologii ale produc`torului direct52. Lenin s-a rupt de „obiectivismul“ lui Struve, observând cu abilitate c` el ar putea degenera u[or \ntr-o justificare a condi]iilor existente, [i a ridicat, \mpotriva acestuia, spiritul lui partiinost53. Capitalismul rus 76

a fost tratat de el (\n contradic]ie atât cu Struve, cât [i cu Plehanov) nu ca o structur` ce se va dezvolta pe deplin [i va da roade doar \n viitor, \n condi]iile unei libert`]i politice, ci ca pe „ceva deja [i definitiv existent“54, ca o structur` ce era deja suficient de coapt` pentru a justifica angajarea plenar` \n lupta \mpotriva ei. El i-a acuzat pe populi[ti nu c` ar fi fost prea anti-capitali[ti, ci, din contr`, c` nu erau destul de con[tien]i de tendin]ele capitaliste din via]a contemporan` [i, \n consecin]`, c` s-ar fi ag`]a de iluziile burgheze. Semnifica]ia acestor particularit`]i ale pozi]iei lui Lenin \n controversele anilor ’90 poate fi cânt`rit` pe de-antregul din perspectiva dezvolt`rii ulterioare a gândirii sale politice. Operele sale timpurii arunc` o lumin` revelatoare asupra unor idei de-ale sale precum: ap`rarea rolului important pe care-l are „factorul subiectiv“ – con[tiin]a revolu]ionar` [i voin]a organizat` – \n procesul istoric; interesul s`u profund pentru problema agrar`; refuzul s`u de a trata ]`ranii ca pe o „mas` reac]ionar`“ (atitudine caracteristic` lui men[evicilor [i \ntregii Interna]ionale a II-a); tactica sa politic` de alian]` nu cu liberalii (cum postulase Plehanov), ci cu ]`r`nimea democrat`. Istoria acestor lucruri apar]ine, totu[i, unei perioade ulterioare [i nu poate fi separat` de dificila [i complexa istorie a social-democra]iei ruse [i a mi[c`rii muncitore[ti din primele dou` decade ale secolului al XX-lea. (traducere de Raluca Dun`)

Note: 1. Eseul de fa]` este un scurt rezumat, inevitabil simplificat, a dou` din c`r]ile mele despre istoria intelectual` a Rusiei, publicate \n englez` – The Controversy over Capitalism, Oxford, 1969 [i The Slavophile Controversy, Oxford, 1975 – [i a unei ample Istorii a filozofiei [i a g\ndirii sociale ru-

77

se[ti de la Iluminism la marxism (Rosyiska filozofia i myśl społeczna od Oświecenia do marksizmu),Var[ovia, 1973. Eseul inten]ioneaz` (1) s`-i familiarizeze pe speciali[ti cu principalele idei ale perspectivei mele sintetice [i (2) s` le ofere non-speciali[tilor (mai ales studen]ilor) o introducere general` \n aceast` tematic`. Prin urmare, am evitat deliberat s` men]ionez \n note vasta literatur` secundar` ruseasc` [i sovietic`; este cunoscut` de c`tre speciali[ti, iar non-speciali[tii care nu citesc ruse[te pot u[or g`si informa]ia bibliografic` \n c`r]ile publicate \n englez`. 2. Vezi aceast` scrisoare c`tre I. I. Dmitriev din 1818 (citat` din R. Pipes, „Karamzin’s Conception of the Monarchy“, Harvard Slavic Studies` 3, 1957, p. 35. 3. Vezi R. Pipes, Karamzin’s Memoir on Ancient and Modern Russia, Cambridge, Mass., 1959. 4. Ele sunt tratate pe larg \n A. G. Mazour, The First Russian Revolution, 1825, ed. a II-a, Stanford, 1961. 5. Citat din S. S. Volk, Istoricheskie vzgliady dekabristov, Moscova, 1958, p. 303. 6. Ibid., p. 413. 7. Vezi P. K. Christoff, The Third Heart. Some Intellectual-Ideological Currents and Cross-Currents in Russia, 1800-1830, Haga, 1970, pp. 88-89. 8. Vezi Izbrannye Sotsia’no-politicheskie i filosofskie proizvedeniia dekabristov, 3 vol., Moscova, 1951, 2:77. 9. O interesant` discu]ie a acestor chestiuni se afl` \n M. Malia, Alexander Herzen and the Birth of Russian Socialism, Cambridge, Mass., 1961, cap. 5. 10. Dou` edi]ii ale operelor lui Ceaadaev au fost publicate recent \n englez`: R. McNally, ed. and trans., The Major Works of Peter Ceaadaev, Notre Dame, Ind., 1969; P. Chaadayev, Philosophical Letters and Apology of a Madman, trans. by M. B. Zeldin, Knoxville, Tenn., 1969. 11. Mai ales Joseph de Maistre, Louis de Bonald [i Félicité de Lamennais. 12. Vezi articolul lui Kireevski, „On the Necessity and Possibility of New Priciples on Philosophy“, \n J. Edie, et al., Russian Philosophy, 3 vol., Chicago, 1965, 1:71-213. Cele mai importante contribu]ii \n limba englez` la studiul slavofilismului rus sunt: N. V. Riasanovsky, Russia and the West in the Teaching of the Slavophiles, Cambridge, Mass., 1952, P. K. Christoff, An Introduction to Nineteenth Century Russian Slavophilism, a Study in Ideas, vol. 1, A. S. Xomiakov, Haga, 1961; vol. 2, I. V. Kireevski, Haga, 1972. A Gleason, European and Muscovite. Ivan Kireevsky and the Origins of Slavophilism, Cambridge, Mass., 1972. 13. Coresponden]a lui Khomiakov cu Palmer a fost publicat` \n W. J. Birkbeck, Russia and the English Church, Londra, 1895.

78

14. Vezi Aksakov, „Memoir of the Internal State of Russia“, \n M. Raeff, Russian Intellectual History. An Anthology, New York, 1966. 15. Contribu]ia lui Pogodin la ideologia „na]ionalismului oficial“ [i locul s`u special \n interiorul acestuia sunt discutate \n N. V. Riasanovsky, Nicholas I and Official Nationality in Russia, Berkeley, 1959. 16. Vezi V. Terras, Belinskij and Russian Literary Criticism: the Heritage of Organic Aesthetics, Madison, Wisc., 1974. |n aceast` monografie se acord` aten]ia cuvenit` faptului c` estetica lui Belinski era (mai ales \n anii 1830) profund impregnat` de spiritul romantic [i c`, \n ciuda campaniei sale pentru realism, el a fost dintotdeauna un admirator al marilor realiz`ri ale literaturii romantice. Aceea[i tez`, coroborat` cu o analiz` semantic` detailat` a termenului „romantism“ \n scrierile lui Belinski, se poate g`si \n cartea mea Osobowość a Historia. Studia z dziejow literatury i myśli rosykiej, Var[ovia, 1959. O descriere stimulant` [i o analiz` a ideilor pro-occidentalismului rus al anilor 1840 se poate g`si \ntr-o serie de articole de Isaiah Berlin, publicate \n Encounter (1955-1956), sub titlul „A Marvellous Decade, 1838-1848: The Birth of the Russian Intelligentsia“. Vezi de asemenea M. Malia, Alexander Herzen. 17. Pentru traducerea \n englez` vezi Russian Philosophy, vol. I, pp. 312-320. 18. Vezi Filosofskie i obshchestvenno-politicheskie proizvedeniia petrashevtsev, Moscova, 1953. 19. Belinski a polemizat cu Maikov \n a sa Privire asupra literaturii ruse la 1846. Vezi V. G. Belinski, Selected philosophical works (Moscova, 1956). 20. Vezi jurnalul lui Herzen din 1843-1844 (A. I. Gertsen, Sobranie sochinenii, 30 vol., Moscova, 1954-1965), vol. II, pp. 228, 333-336. 21. Expresia „filozofia ac]iunii“ (Philosophie der Tat) a fost folosit` de un eminent hegelian polonez, August Cieszkowski, a c`rui carte Prolegomena zur Historiosophie (Berlin, 1838) a fost foarte apreciat` de Herzen [i i-a influen]at propria concep]ie. Vezi A. Walicki, „Cieszkowski und Herzen“, \n antologia Hegel bei den Slaven (Praga, 1967). 22. Principalul eseu al acestui ciclu, „Budismul \n [tiin]`“, este disponibil \n limba englez` \n Russian Philosophy, vol. I, pp. 321-327; pentru citatul de mai sus, vezi p. 332. 23. Vezi A. Herzen, From the Other Shore and The Russian People and Socialism, Cleveland, 1963. 24. A. Gertsen, Sobranie sochinenii. 25. Vezi A. Herzen, My Past and Thoughts: the Memoirs of Alexander Hertzen, trad. de Constance Garnett, revizuit` de Humphrey Higgens. Cu o introducere de Isaiah Berlin, 4 vol., New York, 1968. 26. Vezi E. Lampert, Sons Against Fathers, Oxford, 1965. Cea mai nou` carte despre Cer\[evski, publicat` \n limba englez`, este N. G. O. Pereira, The Thought and Teachings of N. G. Cernyshevskij, Haga, 1975.

79

27. Pentru traducerea \n englez` a acestei opere, vezi N. G. Chernyshevski, Selected Philosophical Essays, Moscova, 1953. 28. Acest articol a fost citit de Marx [i l-a influen]at \n vederile sale despre posibilit`]ile dezvolt`rii economice din Rusia. Vezi V. M. Shtein, Ocherki razvitiia russkoi obshchestvenno-ekonomicheskoi mysli XIX-XX vekov, Leningrad, 1948, p. 236. 29. Pentru o analiz` a pozi]iei liberalilor nobili din Tver’, vezi T. Emmons, The Russian Landed Gentry and the Peasant Emancipation of 1861, Cambridge, 1968. 30. Vezi traducerea englez`: N. G. Chernyshevsky, What Is to Be Done? Tales About New People, New York, 1961. 31. Vezi A. Coquart, Dimitry Pisarev et l’idéologie du nihilisme russe, Paris, 1946. |n cartea unui ideolog sovietic, A. I. Novikov, Nigilizm i nigilisty, Leningrad, 1972, „nihilismul“ rus al anilor 1860 este analizat din perspectiva dezvolt`rii ulterioare a ideilor nihiliste \n gândirea rus` [i occidental`. 32. Despre conflictul lui Turgheniev cu „oamenii noi“ din anii 1860 vezi I. Berlin, Fathers and Children; conferin]` ]inut` la Sheldonian Theatre, 12 noiembrie 1970, Oxford, 1972. 33. Cartea lui P. Avrich, The Russian Anarchists, Princeton, 1967, con]ine o bibliografie important` pe aceast` tem`. 34. Hegelianismul lui Bakunin e tratat pe larg \n dou` monografii de A. A. Kornilov: Molodye Gody M. A. Bakunina, Moscova, 1915 [i Gody stranstvii Mikhaila Bakunina, Moscova, 1925. Vezi [i D. I. Chizhevskii, Gegel’ v Rossii , Paris, 1939 [i E. Lampert, Studies in Rebellion, New York, 1957 (cartea se ocup` [i de Belinski). Principalul document despre hegelianismul de stânga al lui Bakunin – articolul s`u „Reac]iunea \n Germania“, publicat \n Deutsche Jahrbücher für Wissennschaft und Kunst, 1842 – este disponibil \n traducere englez` \n Russian Philosophy, vol I, pp. 385-406. 35. Pentru o analiz` istoric` [i semantic` a termenului „populism“ vezi capitolul 1 din cartea mea Controversy over Capitalism. 36. Cea mai complet` istorie recent` a mi[c`rii revolu]ionare populiste este cea a lui F. Venturi, Roots of Revolution, Londra, 1960). 37. Vezi P. Pomper, Peter Lavrov and the Russian Revolutionary Movement, Chicago, 1972 (cartea con]ine o bibliografie pe aceast` tem`). Scrisorile istorice ale lui Lavrov au fost traduse [i publicate cu o introducere [i note de J. P. Scanlan, Bekeley, 1967. 38. Citat din Russian Philosophy, vol II, p. 187. 39. K. Marx, Early Writings, trad. [i ed. de T. B. Bottomore, Londra, 1963, p. 153 (Economic and Political Manuscripts, vol. III). 40. P.N. Thachev, Izbrannye sochineniia na sotsial’no-politicheskie temy, vol. 1-5, Moscova, 1932-37, vol. V, p. 93.

80

41. Polemica dintre Engels [i Tkachev este analizat` \n cartea mea Controversy over Capitalism. Cartea con]ine [i analiz` istoric` detaliat` a atitudinilor schimb`toare ale lui Marx [i Engels vizavi de populi[tii ru[i [i vice versa. 42. K. N. Leontiev, Sobranie sochinenii, 9 vol., St. Petersburg, 1912-14, 7:230. 43. Clasica analiz` a Legendei, din cartea lui V. Rozanov Dostoievsky [i Legenda Marelui Inchizitor este disponibil` acum \n englez`, tradus` (dup` a treia edi]ie rus` din 1906) de E. Roberts (Ithaca, N.Y., 1972). 44. Pentru rela]ia dintre Soloviev, Dostoievski [i slavofilismul rus, vezi N. Zernov, Three Russian Prophets: Khomyakov, Dostoevsky, Solovyov, Londra, 1944. 45. |n crearea acestei curioase teorii, Soloviev s-a inspirat din unii romantici germani (\n primul rând din Franz von Baader), dar [i din Nikolai Fedorov (1828-1903), gânditor religios rus, care dorea s` \nlocuiasc` „voin]a de procrea]ie“ prin „voin]a \nvierii“. Pentru fragmente din scrierile lui Fedorov, vezi Russian Philosophy, vol III, pp. 16-54; pentru o analiz` a ideilor sale vezi V.V. Zenkovsky, A History of Russian Philosophy, 2 vol., New York, 1953, vol II, cap. 2. 46. Cea mai important` monografie despre Plehanov \n limba englez` este S. H. Baron, Plekhanov. The Father of Russian Marxism, Londra, 1963. 47. G .V. Plekhanov, Sochineniia, ed- a II-a, 24 vol., Moscova, 1920-27, vol. II, p. 81. 48. Cf. A. Walicki, The Controversy over Capitalism, pp. 160-165. 49. O discu]ie interesant` despre „populi[tii legali[ti“ versus „marxi[ti legali[ti“ se poate g`si \n A. P. Mendel, Dilemmas of Progress in Tsarist Russia. Legal Marxism and Legal Populism, Cambridge, Mass., 1961. 50. Nikolai-on [Daniel’son], Ocherki nashego poreformennogo obshchestvennogo khoziaistva, St. Petersburg, 1893, pp. 300-301. 51. Vezi R. Pipes, Struve, Liberal on the Left, 1870-1905, Cambridge, Mass., 1970. Fraza citat` este din P. Struve, Kriticheskie zametki po voprosu ob ekonomicheskom razvitii Rossii, St. Petersburg, 1894, p. 288. 52. V. I. Lenin, Opere complete, Moscova, 1960, vol. I, p. 394. 53. Ibid., p. 401. 54. Ibid., p. 495.

81

82

Trei istorici 8Maciej Janowski8 Excelenta bibliotec` a Universit`]ii Central Europene de la Budapesta, o pl`cere [i o tenta]ie irezistibil` pentru pasiona]ii ca mine care petrec ore \n [ir printre rafturile sale accesibile publicului, este aranjat` conform principiului tematic, a[a cum se practic` ast`zi. |n mod previzibil, exist` un raft dedicat istoriografiei, ad`postind numeroase lucr`ri, unele dintre ele dedicate unor obiecte de studiu ciudate [i ermetice, cum ar fi metodologia istoriei sau filozofia istoriei. Cei interesa]i de marile figuri ale profesiunii de istoric pot g`si acolo o bogat` surs` de informa]ii. M-a surprins, \ns`, c` lucr`rile referitoare la istoriografia est-central-european` se afl` \ntr-un alt loc. Cei care doresc s` citeasc` ceva despre, s` zicem, František Palacký, Joachim Lelewel, Gyula Szekfű sau Alexandru Xenopol, trebuie s` cerceteze rafturile \nsemnate cu numele ]`rilor din care provin autorii respectivi. Exist` o explica]ie pentru aceasta. Lucr`rile lui Burckhardt sau Ranke sunt reprezentative pentru tradi]ia gândirii istorice europene [i, ca atare, sunt esen]iale pentru cei interesa]i de gândirea istoric`, istoriozofie, imaginile trecutului [i de alte subiecte conexe. |n schimb, Lelewel, Palacký [i Iorga sunt doar ni[te „na]ionali[ti“, interesan]i ca atare numai pentru cei care studiaz` istoria popoarelor respective sau rubrica „istoricilor constructori de na]iuni“ a teoriei na]ionalismului. Altminteri, mo[tenirea lor intelectual` nu pare a fi foarte fecund`. Cu toate acestea, poate c` merit` efortul de a-i aborda pe unii dintre ace[ti autori ca pe ni[te gânditori autentci, nu doar ca figuri ale istoriei na]ionalismului. Poate c` exist` 83

lucr`ri de-ale lor care ar trebui mutate (doar simbolic, desigur) de pe raftul dedicat „Istoriei est-europene“ pe cel al „Problemelor centrale ale istoriografiei europene“. Chiar dac` speran]a mea de a \mbog`]i mo[tenirea gândirii istorice europene prin studierea ideilor de baz` a trei istorici provinciali se va dovedi ne\ntemeiat`, efortul nu va fi totu[i inutil. Studierea câtorva paralele dintre istoriile intelectuale polonez`, ceh` [i maghiar` ne poate ajuta s` \n]elegem mai bine aspecte particulare ale fiec`ruia dintre cele trei cazuri \n parte, fiind deci de interes nu doar pentru cei preocupa]i de istoria comparativ`1. |mi propun s` compar, \n acest eseu, ideile a trei istorici eminen]i: Michal Bobrzyński (1849-1935), Josef Pekar (1870-1937) [i Gyula Szekfű (1883-1955)2. To]i trei au fost conservatori, fiind foarte critici fa]` de viziunile romantice asupra istoriilor na]ionale respective. Paralela polonezoceh` pare cea mai concludent`, \n timp ce cazul Ungariei ofer` atât analogii, cât [i unele diferen]e. Au existat – mai \ntâi la Cracovia, apoi la Praga – [coli istorice importante a c`ror influen]` a dep`[it cu mult cercul \ngust al c`rturarilor profesioni[ti. Cea mai marcant` caracteristic` a lor a fost tocmai reac]ia \mpotriva istoriografiei romantice.

}inta: romantismul Viziunile romantice asupra istoriilor polonez` [i ceh` sunt foarte asem`n`toare. Doi mari istorici, Joachim Lelewel [i František Palacký, au oferit – pe baza unor cuno[tin]e vaste [i a unui efort perseverent – o imagine \nsufle]it` a trecutului glorios, dominat` de lupta dintre elementul local al democra]iei primordiale [i spiritul str`in, aristocratic al feudalismului occidental (adic` german). Potrivit acestei reconstituiri istorice, democra]ia original` slav` a triburilor poloneze sau cehe a fost suprimat` de feudalismul ap`rut ca efect al coloniz`rii medievale germane. Spiritul democratic 84

nu a pierit \ns`, continuând s` reapar` ori de câte ori circumstan]ele \i erau favorabile. |n Boemia, contextul favorabil a fost creat de r`zboaiele husite, \n Polonia el a ap`rut ceva mai târziu, odat` cu dezvoltarea „democra]iei nobiliare“. |n timp ce Lelewel accentua faptul c` aceast` form` de democra]ie a \ndeplinit, pentru prima dat` \n istorie, marele ideal al libert`]ii politice, Palacký afirma acela[i lucru despre husi]ii care, dup` el, puseser` \n practic` un ideal pe care Occidentul avea s` \l \n]eleag` abia trei secole mai târziu, odat` cu Iluminismul [i Revolu]ia Francez`. |n viziunea [i \n operele intelectualilor de talia lui Palacký sau Lelewel, aceste idei aveau o clar` orientare occidentalist` [i liberal`; concep]iile liberale occidentale erau dovedite a coincide cu cele autohtone, cu scopul de a se u[ura astfel adoptarea liberalismului apusean [i de a convinge cititorul c` nu se ascundea nici un pericol \n spatele unor idei atât de apropiate de propriile tradi]ii na]ionale. Epigonii lor, \n schimb, au ajuns la concluzii extrem de diferite. Ideea conform c`reia poporul din care proveneau fusese cu mult \naintea Occidentului \n ceea ce prive[te libertatea individului [i democra]ia (un mod de gândire „protocronist“, pentru a \mprumuta un termen foarte util al istoriografiei române) era considerat` o dovad` clar` a superiorit`]ii fenomenelor autohtone asupra a tot ce era importat; \n consecin]`, ideea respectiv` a alimentat stereotipurile na]ionaliste [i autosuficien]a, precum [i o atitudine general` de dispre] fa]` de str`ini. Con]inutul metodologic al acestor teorii romantice era, poate, mai important decât mesajul lor politic. Accentuând iubirea \n`scut` pentru libertate a popoarelor ceh [i polonez, ele sus]ineau implicit c` istoria ]`rilor respective se dezvoltase \ntr-un mod special [i unic. Ele afirmau cu mândrie c` authohtonii dezvoltaser` ideile libert`]ii [i egalit`]ii \ntr-o perioad` când Occidentul tr`ia sub cel mai \ntunecat despotism. Pre]ul ce trebuia pl`tit pentru aceasta consta \n 85

faptul c` istoria na]ional` nu mai putea fi \ncorporat` \n cea universal` \ntr-un mod cât de cât semnificativ. Din nou, nu Palacký sau Lelewel sunt de condamnat, cu atât mai mult cu cât cei doi istorici aveau cuno[tin]e ample de istorie universal` – ci epigonii lor post-romantici, vinova]i pentru izolarea istoriei na]ionale de orice context mai larg. Astfel, diversele istorii na]ionale au devenit reciproc incomprehensibile, izolate [i autosuficiente; ceea ce \nseamn` c` nu mai existau instrumentele necesare pentru o interpretare serioas` a datelor colectate (orice am \n]elege prin interpretare sau explica]ie, ele trebuie s` aib` leg`tur` cu a[ezarea faptelor \ntr-un context mai larg [i cu raportarea lor la concepte universale). Astfel, simplific`rile post-romantice ale istoriografiei romantice aveau toate [ansele s` se transforme \n propagand` patriotic`, util` pentru construc]ia na]ional`, dar nu [i foarte stimulativ` intelectual.

Reac]ia anti-romantic`: cazurile Poloniei [i Cehiei Reac]ia a venit, ca peste tot \n Europa, odat` cu r`spândirea pozitivismului, f`r` s` fie, neap`rat, un efect al acestuia. Schimbarea climatului mental a coincis (oare doar \ntâmpl`tor?) cu transform`ri evidente \n domeniul politic. E[ecul revoltei poloneze din 1863, apari]ia dualismului austro-ungar (1867) [i \nfrângerea francezilor \n r`zboiul \mpotriva Prusiei, urmat` de unificarea Germaniei (1871) au marcat \nceputul unei perioade relativ stabile care avea s` dureze pân` la 1905, dac` nu chiar pân` la 1914. Speran]ele legate de schimb`ri politice radicale, atât de fervente \n 1848 [i la \nceputul anilor 1860, au fost \nlocuite de un soi de resemnare sau con[tientizare a faptului c` situa]ia era cu mult mai stabil` decât le-ar fi pl`cut multora s` admit`. De[i afirma]iile superficiale sunt \ntotdeauna riscante, se poate spune c` aceast` schimbare politic` a fost, la \nceput, mult mai decisiv` pentru crearea noii paradigme istorio86

grafice decât r`spândirea pozitivismului. |ntr-adev`r, prima critic` \ndreptat` \mpotriva „[colii vechi“ a venit din partea autorilor care erau departe de un Weltanschauung pozitivist, chiar dac` unii au fost instrui]i \n metodele de cercetare germane moderne. Acest lucru este valabil \n primul rând pentru Józef Szujski (1835-1883), un critic excep]ional al istoriografiei romantice [i, \n multe privin]e, un predecesor al lui Bobrzyński, fiind un istoric care [i-a exprimat deseori nemul]umirea fa]` de gândirea pozitivist`, considerat` de el o amenin]are la adresa culturii [i moralit`]ii tradi]ionale. Foarte probabil, schimbarea atitudinilor ar fi avut loc [i f`r` apari]ia pozitivismului, chiar dac` filozofia pozitivist` a fost cea care a f`cut ca atacul s` devin` mai dur [i mai persuasiv. Pekar a subliniat \n mod explicit aderen]a sa la gândirea pozitivist`3, \n timp ce crezul metodologic al lui Bobrzyński4 \l plaseaz` clar \n orizontul aceluia[i curent de gândire, chiar dac` nu la modul explicit. Conceptul pare oricum demodat pentru omul de [tiin]` contemporan. A numi pe cineva un „istoric pozitivist“ este mai degrab` o insult` decât un compliment. Chiar [i printre istoricii profesioni[ti, „pozitivismul“ trece drept „plictisitor“, „lipsit de imagina]ie“ sau „pur factologic“. Pentru orice eventualitate, simt nevoia s` subliniez c` aceste opinii sunt nefondate. Pozitivismul poate \nsemna cel pu]in dou` lucruri diferite pentru domeniul istoric. Mai \ntâi, se poate referi la convingerea c` studiul aplicat al documentelor, sus]inut de tehnicile [tiin]ifice moderne ale criticii surselor (f`r` prezump]ii teoretice) este suficient pentru \n]elegerea cursului real al evenimentelor din trecut. |n al doilea rând, poate \nsemna o filozofie a istoriei la fel de dependent` ([i \n egal` m`sur` la fel de con[tient`) de idei teoretice [i filozofice ca oricare alta, doar c` respectivele idei sunt pozitiviste. František Kutnar, care ne reaminte[te de aceast` distinc]ie (f`r` a sus]ine c` este o inven]ie proprie), nume[te prima variant` „pozitivism filologic“, iar a doua – „poziti87

vism filozofic“5. Istoricii la care ne referim foloseau termenul \n cea de-a doua accep]iune. Pentru ei, pozitivismul \nseamna, de fapt, trei lucruri. Primul este evident: un Quellenkritik meticulos, \n manier` german`. Atât Pekar, cât [i Bobrzyński se mândresc cu statutul lor de istorici „[tiin]ifici“, ce \nlocuiser` atitudinea ira]ional` a romantismului cu cea „modern`“, luminat`. Cea de-a doua tr`s`tur`, de[i mai pu]in asociat` cu supozi]iile generale referitoare la istoriografia pozitivist`, a fost considerat` o parte esen]ial` a perspectivei pozitiviste \n perioada [i spa]iul despre care vorbim, [i anume occidentalismul. Polonia [i Boemia s-au dezvoltat \n contextul culturii occidentale, chiar dac` de pe pozi]ii oarecum marginale. Istoria lor poate fi \n]eleas` doar \n contextul european. Nu exist` loc pentru „protocronism“, pentru presupusa prioritate a dezvolt`rii unor idei \n raport cu Occidentul. Nu poate exista o schem` separat` a dezvolt`rii istorice cehe sau poloneze. {i, \n sfâr[it, ultima tr`s`tur`: importan]a periodiz`rii. Atât Bobrzyński cât [i Pekar au dedicat eseuri separate acestei probleme, fiind convin[i de caracterul real (nu conven]ional) al periodiz`rii [i de importan]a strategiilor periodiz`rii pentru con]inutul analizelor istorice. Aceast` caracteristic` merit` o aten]ie special`, având \n vedere c` ne ghideaz` \n miezul gândirii istorice a ambilor autori. Ace[tia au fost de p`rere c` periodizarea istoriei na]ionale trebuie s` fie aceea[i cu cea aplicat` continentului european \n general, dar principiile conform c`rora ei fac aceast` periodizare este considerabil diferit`. Datorit` studiilor juridice, Bobrzyński a adoptat periodizarea legal` german` [i a \mp`r]it istoria Poloniei \n epoca statului patriarhal, cea a statului patrimonial [i cea a statului legal modern. Adoptând periodizarea conven]ional` folosit` \n istoria artei, Pekar a \mp`r]it istoria Cehiei \n trei perioade: gotic`, renascentist` [i baroc`. 88

Nici unul din ei n-a fost perfect con[tient de schema aleas`. Bobrzyński a trebuit s` divid` \n mai multe sec]iuni cea de-a treia perioad`, care \ncepea \n jurul anului 1500 [i acoperea aproape dou` treimi a „istoriei poloneze“, \n edi]ia final` a lucr`rii sale. Pekar a avut ezit`ri de-a lungul activit`]ii sale. Uneori a unit perioada baroc` [i cea renascentist` \ntr-o Románska doba, alteori a introdus alte varia]ii. Cu toate acestea, principiul a r`mas \ntotdeauna acela[i, de aceea perioada gotic` se reg`se[te \n toate versiunile, fiind cea mai important` pentru interpretarea pe care autorul o d` husitismului. |n timp ce periodizarea lui Bobrzyński a fost pozitivist` la modul „clasic“, Pekar a fost influen]at clar de Geistesgeschichte. El a invocat numele colegului s`u de la seminarul Jaroslav Goll, renumitul istoric de art` Max Dvořák [i cartea sa, Kunstgeschichte als Geistesgeschichte, indicând-o drept principala sa surs` de inspira]ie. Acest fapt nu anuleaz`, cred, aderen]a sa la gândirea pozitivist`, odat` ce ne gândim la pozitivism ca la o atitudine ce adopt` diferite nuan]e, \n func]ie de atmosfera intelectual` a perioadei respective, [i nu ca la o singur` epoc` a gândirii umane6. A[adar, Pekar poate fi considerat un reprezentant al „versiunii moderniste a pozitivismului“. Atât Pekar, cât [i Bobrzyński au crezut c` periodiz`rile lor se pot aplica, mai mult sau mai pu]in, \ntregului spectru al \ndeletnicirilor umane. Combinând conceptul de Geistesgeschichte cu ideile lui Karl Lamprecht despre o nou` istorie, Pekar a fost convins c` periodizarea preluat` din istoria artelor descrie orient`rile culturale de ansamblu ale unei genera]ii – orient`ri care se exprim` \n egal` m`sur` \n via]a economic`, \n op]iunile politice [i \n gusturile estetice. Identificarea acestor orient`ri culturale generale poate reprezenta baza unei sinteze istorice atotcuprinz`toare. Bobrzyński sus]inea explicit c` periodizarea sa avea rost 89

doar \n cazul \n care se putea aplica oric`rei activit`]i umane. El afirma, de asemenea, c` punctele de cotitur` ale istoriei sunt reprezentate de apari]ia stilurilor romanic, gotic [i respectiv renascentist. |n cel de-al treilea volum al istoriei sale a Poloniei, Bobrzyński [i-a \ntitulat un capitol „Politica romantic`“, apropiindu-se astfel de viziunea lui Pekar despre periodizare dup` criteriile Geistesgeschichte. Astfel, ambii autori s-au \mpotrivit abord`rilor conven]ionale ale periodiz`rii (trebuie men]ionat c` importan]a acordat` de Bobrzyński criteriului periodiz`rii \[i va g`si ecoul abia dup` un secol la un alt mare istoric ale c`rui metodologii [i viziuni politice sunt diametral opuse premerg`torului s`u, [i anume la Witold Kula). Ambii autori se considerau ni[te „reali[ti“, criteriile periodiz`rii p`rându-le strâns conectate cu „adev`ratul“ trecut. Mai important, \ns`, e faptul c` cei doi au recunoscut rolul crucial al periodiz`rii, ceea ce a influen]at (\n mod decisiv) viziunea lor asupra trecutului. Vom analiza \n continuare aceast` viziune. La fel cum \n dezvoltarea istoric` european` a existat un tipar comun, \n istoria umanit`]ii nu au existat „scurt`turi“. Drumul duce de la comunit`]ile primitive, trece prin feudalismul medieval care-[i g`se[te \mplinirea \n sistemul st`rilor din perioada medieval` târzie [i de la \nceputul perioadei moderne, pân` la absolutism care, la rândul s`u, este transformat \n sistemul parlamentar [i reprezentativ modern, \n form` monarhic` sau republican`. |ntârzierea nu poate fi considerat` o virtute (a[a cum au sperat numero[i democra]i ru[i, inclusiv Herzen), iar institu]iile tribale vechi nu pot fi transformate \n democra]ie modern`. Ceea ce exclude, desigur, orice fel de idealizare a trecutului p`gân slav. Adoptarea feudalismului german, atât de vehement condamnat` de c`tre genera]ia romantic`, este prezentat` acum ca o binecuvântare care a f`cut posibil` supravie]uirea na]iunilor \n cauz`. Probabil c` Pekar a fost cel 90

care a mers cel mai departe \n acest sens. Spre deosebire de istoricii romantici, el a atras aten]ia asupra lipsei diferen]elor specifice dintre triburile medievale timpurii slave [i cele germanice („slavii, asemenea altor popoare barbare...“ – a[a se exprim` autorul \n manualul s`u de istorie a Cehoslovaciei)7. Pekar a aplaudat includerea Boemiei \n Sfântul Imperiu Roman, ca pe un factor important al apropierii de civiliza]ia occidental`8, recunoscând rolul decisiv al germanilor \n urbanizarea medieval` a provinciei9. |n acela[i timp, a refuzat s` cread` c` mi[carea husit` a fost o manifestare precoce a unor idei universale precum libertatea [i egalitatea. Ceea ce pentru Palacký era „prioritatea“ husit` \n inventarea ideilor liberale adaptate mai târziu de Occident, avea s` fie denumit ulterior humanita de c`tre Masaryk, pentru ca aceast` ultim` no]iune s` capete un rol central \n istoria ceh`. |n numeroase schi]e cu caracter popular, precum [i \ntr-o lucrare [tiin]ific` \n patru volume consacrat` unuia dintre cei mai importan]i conduc`tori husi]i (Žižka [i epoca sa), Pekar a \ncercat s` distrug` viziunea lui Palacký asupra husitismului – considerat un vestitor al ideilor democratice moderne. Mi[carea husit`, afirm` foarte conving`tor Pekar, a fost doar o erezie medieval`, \n timp ce Hus \nsu[i a fost un devotat cre[tin catolic, interesat \n primul rând \n reformarea Bisericii. Orice fel de idee modern` despre toleran]a religioas` sau democra]ia politic` i-ar fi fost str`in`, dac` nu [i de ne\n]eles. Când Hus \[i \ndemna adep]ii s` apere adev`rul, nu se referea la adev`rul [tiin]ific, ra]ional, opus prejudec`]ilor (a[a cum au crezut mul]i creatori de na]iune liberali din Cehia secolului al XIX-lea). „Adev`rul“ pentru Hus – subliniaz` Pekar – a putut s` \nsemne doar adev`rul lui Dumnezeu [i cuvântul Lui10, conform spuselor lui Hristos: „Eu sunt Calea, Adev`rul [i Via]a“. Bobrzyński s-a raportat la concep]ia „democra]iei nobiliare“ aproximativ la fel ca [i Pekar \n chestiunea „umani91

tarismului“ husi]ilor. Atitudinea lui Bobrzyński fa]` de cultura slav` p`gân` a fost aceea[i ca cea a lui Pekar, chiar dac` mai pu]in evident`. E de presupus \ns` c` el a considerat lupta deja câ[tigat` [i c` n-a \ntâlnit nici un ap`r`tor important al viziunilor romantice referitoare la democra]ia slav`. |n plus, Bobrzyński \[i ascu]ea armele pentru un inamic mai pe m`sura lui: principala sa ]int` nu era Evul Mediu, ci o perioad` mai târzie. El a contestat caracteristicile leleweliene ale democra]iei nobiliare – un subiect considerat de actualitate \n secolul al XIX-lea ([i \ntr-o oarecare m`sur`, [i \n secolele al XX-lea [i al XXI-lea). Aceasta, scrie Bobrzyński, n-a fost un predecesor al democra]iei moderne, ci pur [i simplu o form` contorsionat` [i târzie a sistemului st`rilor, al c`rei echilibru a fost zdruncinat de preponderen]a exagerat` a unei singure st`ri (nobilimea). La rândul ei, aceast` preponderen]` a anulat orice posibilitate de evolu]ie \n direc]ia statului de drept modern. Expresia folosit` mai târziu de c`tre Otto Hintze \n analiza sistemului politic al uniunii polonezo-lituaniene – unfertigter Zustand der Staatsbildung – n-a fost adoptat` de c`tre Bobrzyński \n aceast` form` concis` [i lucid`, dar ideea este explicit prezent`. Sistemul politic al uniunii a fost pentru Bobrzyński tocmai acest unfertigter Zustand – o transformare neterminat` a sistemului st`rilor \n statul modern, deraiat undeva \ntre secolul al XV-lea [i cel de-al XVI-lea. Pân` atunci, lucrurile au mers mai mult sau mai pu]in „normal“: monarhul \[i dezvolta aparatul administrativ, ora[ele se dezvoltau [i conduc`torii \ncercau – \n modul cel mai tipic cu putin]`, la fel ca peste tot \n Europa, scrie Bobrzyński – s` atrag` de partea lor mica nobilime pentru a-i ]ine \n frâu pe magna]i [i a dezvolta un centru de putere solid care ar fi putut servi drept germene pentru construirea statului modern (a[a cum s-a \ntâmplat \n Prusia, am putea ad`uga retrospectiv). Aceast` \ncercare a e[uat [i, dup` cum era de a[teptat, constitu]ia din ce \n ce mai ana92

cronic` a statului de st`ri a dus inevitabil la divizarea Poloniei. Nici o tent` moralizatoare, nici o condamnare a puterilor vecine sau o deplângere a nedrept`]ii istorice, atât de comune pentru jurnalismul [i istoriografia polonez` a epocii respective – doar descrierea unei devieri simple de la cursul „normal“ al dezvolt`rii (vest-europene). Nici o scurt`tur` de la feudalism spre democra]ia modern`. Orice \ncercare de a evita absolutismul trebuia s` sfâr[easc` exact \n felul \n care a sfâr[it de fapt. Aceasta e natura lucrurilor, ar fi spus Montesquieu. Istoria respectiv` nu se reduce \ns` la aceast` schem` „meta-istoric`“. Analiza lui Bobrzyński referitoare la perioada modern` timpurie este mult mai complicat`. Istoricul \ncearc` s` demonstreze c` viziunea lui Lelewel [i a epigonilor s`i provine dintr-o \n]elegere gre[it` a lucrurilor, ei prezentând sistemul st`rilor \ntr-un mod anacronic, prin prisma categoriilor politice contemporane. A[adar, pentru Polonia secolului al XVI-lea nu se poate vorbi despre libertate politic` – c`ci libertatea \nseamn` implicit \ntâietatea legii care presupune, la rândul s`u, un sistem de guvernare suficient de puternic pentru a o putea impune. „Noi n-am avut guvernare [i asta a fost singura cauz` a pr`bu[irii noastre“11 – iat` cum a rezumat Bobrzyński principala tez` a faimoasei sale lucr`ri, interpretând guvernarea \ntr-un sens mai larg, ca fiind suma tuturor sistemelor de administra]ie [i nu doar puterea nelimitat` a monarhului. Contrar acuza]iilor frecvente de acest fel, Bobrzyński n-a fost un admirator f`r` rezerve al despotismului. El a f`cut o distinc]ie – \n mare m`sur` din perspectiv` weberian` – \ntre absolutismul „modernizator“, care d` na[tere institu]iilor statale eficiente [i cel stagnant care conserv` structurile premoderne12. A luat \n considerare varianta conform c`reia dieta putea da na[tere unei forme de putere central` eficace, care s` \[i asume rolul unui parlament modern, 93

dezvoltând un sistem administrativ controlat de la centru; de aceea, Bobrzyński a interpretat favorabil a[a-numita „mi[care a execu]iei“, cea mai important` \ncercare de reform` constitu]ional` a nobilimii poloneze din secolul al XVI-lea. |n aceea[i ordine de idei, a presupus c`, \n contextul realit`]ilor istorice europene moderne timpurii, absolutismul a fost cel care a oferit cea mai u[oar` metod` de dezvoltare a unui stat modern centralizat. Dac` exist` vreo diferen]` \ntre Bobrzyński [i Pekar, aceasta provine din felul \n care ei au tratat epoca baroc` [i cea a contrareformei. Abordând-o din perspectiva sa juridic` [i prin prisma respectului s`u pentru institu]iile statului, Bobrzyński a condamnat-o. |ntr-adev`r, dac` e s` g`sim un punct comun \ntre el [i rivalul s`u, Lelewel, acesta ar fi condamnarea iezui]ilor. |n timp ce Lelewel a accentuat intoleran]a religioas` [i \nt`rirea oligarhiei magna]ilor, despre care spunea c` sunt rezultatul influen]ei iezuite, Bobrzyński – recunoscând totu[i rolul cultural pozitiv pe care l-au avut ace[tia \n secolul al XVI-lea – a acuzat neputin]a iezui]ilor de a construi structuri statale stabile [i op]iunea lor de a sprijini tendin]ele anarhice ale nobilimii13. Atitudinea lui Pekar a fost cât se poate de diferit`. Desigur, n-a aprobat deloc politica represiv` a Habsburgilor \n Boemia dup` b`t`lia de la Muntele Alb. A condamnat centralizarea administrativ` a posesiunilor habsburgice, ini]iat` de Maria Tereza. Dar, \n acela[i timp, a r`mas un sincer admirator al culturii baroce. Paginile dedicate pio[eniei caracteristice contrareformei din eseurile sale despre b`t`lia de la Muntele Alb [i despre Sf. Ion din Nepomuk, precum [i din capodopera sa intitulat` Kniha o Kosti, sunt printre cele mai bune pe care le-a scris, ele combinând lirismul, empatia [i respectul cu distan]a critic` a unui intelectual citadin din secolul al XX-lea. |n total` discordan]` fa]` de \n]elepciunea popular`, Pekar a subliniat rolul pozitiv al 94

contrareformei \n dezvoltarea con[tientei na]ionale moderne a Cehiei. Istoricul i-a dedicat un eseu lung Sfântului Ion din Nepomuk, al c`rui cult a reprezentat – din punctul de vedere al progresi[tilor cehi – paradigma supersti]iilor reac]ionare [i simbolul loialit`]ii pro-habsburgice tr`d`toare. Acest cult, un moment de concentrare a evlaviei populare, a devenit – dup` p`rerea lui Pekar – un element important al organiz`rii con[tiin]ei na]ionale timpurii \n rândurile popula]iei rurale cehe. Pekar i-a evaluat altfel pe iezui]i decât Bobrzyński. Iezui]ii (\n special Bohuslav Balbín) n-au vrut s` cedeze statul ceh Vienei (a[a cum sus]inuse tradi]ia istoriografic` post-romantic`) atunci când au dezvoltat imaginea unei „Bohemia Sacra“, cu coroana ceh` loial` Bisericii Romei. Dimpotriv`, accentuând loialitatea religioas` a Boemiei, au cerut pentru ea o pozi]ie demn` [i independent` \n familia popoarelor cre[tine. Astfel, Pekar \ncerca s` demonstreze c` idealul ceh a fost sprijinit \n egal` m`sur` de sus]in`torii Habsburgilor, cât [i de cei care au ales protestanismul (precum Comenius). Oricum, dac` ne \ndrept`m aten]ia spre istoria politic` [i nu spre cea cultural`, observ`m c` atitudinea lui Pekar e asem`n`toare celei a lui Bobrzyński. Trebuie doar s-o compar`m cu analiza lui Bobrzyński referitoare la secolul al XIX-lea, nu la cel de-al XVII-lea. „Na]iunea polonez` a urm`rit idealul independen]ei \n dou` moduri: prin revolte militare [i prin activitate organic` [legal`]“ – scria Bobrzyński pe prima pagin` a volumului 3 al Schi]ei de istorie polonez`, dedicat perioadei de dup` parti]ii, publicat pentru prima oar` \n 1931. Unul dintre principalele argumente se referea la patriotismul celor care (precum Bobrzyński) au aspirat la dezvoltarea [i civilizarea ]`rii, pledând pentru o politic` a concilierii. Astfel, \ncercarea de a reconcilia dou` tradi]ii contradictorii ale trecutului na]ional – cea insurgent` [i cea loia95

list` – este vizibil` [i \n lucr`rile colegului s`u de breasl` ceh, chiar dac` exemplele provin dintr-o alt` epoc`. Pentru a finaliza aceast` compara]ie sumar`, trebuie s` ne \ndrept`m aten]ia spre o alt` problem` important`, [i anume rolul institu]iilor statului \n concep]ia fiec`ruia dintre cei doi autori. |n cazul lui Bobrzyński, lucrurile sunt clare: el a fost un etatist convins. Dac` l-am plasa \n universul tradi]iilor politice habsburgice (c`rora le-a [i apar]inut par]ial), ar trebui s`-l etichet`m drept un adept târziu al josefinismului (cu toate c` el \nsu[i nu a revendicat aceast` categorisire). Afirma]ia de mai sus nu este contrazis` cu nimic de un fapt evident, [i anume c` „Polonia“, despre a c`rei istorie scria, era o entitate mai mult sau mai pu]in identic` celei a na]iunii poloneze (vag definit`). Cu alte cuvinte, Bobrzyński a considerat institu]iile statului ca fiind principalul factor ce a influen]at istoria na]ional`, acordându-le, \n consecin]`, un rol important \n prezentarea sa. Este suficient s` citim pasajul \n care elogiaz` reformele administrative inspirate de regele ceh Wenceslas al II-lea, \n calitate de rege al Poloniei, \n special introducerea func]iei de starosta: avem impresia c` evenimentul respectiv a fost la fel de important ca [i convertirea polonezilor la cre[tinism. Entuziasmul cu care se refer` la reformele „\mprumutate“ din Boemia dezv`luie \nc` o tr`s`tur` a etatismului lui Bobrzyński, [i anume occidentalismul s`u declarat, f`r` rezerve. El nu d` dovad` de simpatie pentru institu]iile, ideile sau caracteristicile colective „autohtone“. Vorbe[te doar cu ironie [i dispre] despre ideeea conservatorilor de a extrage orice reform` sau institu]ie nou` din trecutul na]ional. |ntr-adev`r, convingerile sale „josefiniste“ despre caracterul salutar al reformelor iluministe introduse de sus \n jos \l \mping \nc` [i mai departe. Uneori pare s` aprobe orice institu]ie statal` introdus` \n Polonia, chiar [i pe cele considerate \ndeob[te a avea origini str`ine. E mai bine – a[a pa96

re s` gândeasc` Bobrzyński – s` ai un stat str`in, chiar ostil, decât s` nu ai nici un fel de stat. Cu tot respectul acordat reformelor iluministe poloneze de la sfâr[itul secolului al XVIII-lea, autorul e foarte sceptic \n privin]a rezultatelor acestora. Adev`rul e c` institu]iile statale moderne au fost introduse \n Polonia doar de c`tre puterile parti]ioniste [i, pân` la urm`, o asemenea evolu]ie a fost benefic` – aceasta este concluzia pe care o putem trage din lucr`rile sale. Polonezii s-au instruit astfel \n tehnicile vie]ii publice moderne, au avut [ansa s` observe [i uneori s` participe la activit`]ile birocra]iei moderne centralizate a statului (am putea spune, a statului weberian), lucru considerat de Bobrzyński o condi]ie sine qua non a oric`rui tip de dezvoltare. Polonezii nu au avut decât de câ[tigat de aici. Interesul lui Pekar pentru dezvoltarea institu]iilor statale este mai pu]in pronun]at [i pleac` de la premise diferite. Similitudinea cu atitudinea lui Bobrzyński const` \n opozi]ia fa]` de atitudinile na]ionale radicale care tind s` diminueze importan]a institu]iilor statale. Din punct de vedere politic, Pekar a fundamentat revendic`rile cehilor \n cadrul monarhiei habsburgice prin teoria Staatsrecht-ului boemian (státní právo). Aceasta accentua statalitatea autonom` a }inuturilor Sfântului Wenceslas de-a lungul istoriei, reducând leg`turile legale cu dinastia habsburgic` la prevederile Sanc]iunii Pragmatice din 1721, ceea ce \i permitea Boemiei s` cear` o solu]ie constitu]ional` asem`n`toare celei maghiare. Dând dovad` de o loialitate politic` admirabil` – chiar dac` mai degrab` teoretic` – Pekar a refuzat s` accepte \ncerc`rile \mp`ratului Carol de a federaliza monarhia \n octombrie 1918, afirmând c` „Maiestatea Sa domne[te asupra noastr` doar \n calitatea sa de rege al Boemiei“14. Suntem tenta]i s` credem c` Pekar a[tepta apari]ia unui Deák ceh, sperând c` un nou r`zboi pierdut va obliga Viena s` procedeze cu cehii \n 1918 a[a cum o f`cuse cu ungurii \n 1867. Dup` cum [tim, lucrurile au luat o alt` \ntors`tur`. 97

|ntr-un eseu lung scris la cea de-a 300-a aniversare a b`t`liei de la Muntele Alb, cu toat` compasiunea ar`tat` fa]` de victimele represiunii habsburgice, istoricul a atras aten]ia asupra faptului c` politicile centraliste ale contrareformei nu trebuie confundate cu politicile na]ionaliste moderne ale germaniz`rii. Dup` Muntele Alb nu s-a \ntâmplat „nimic altceva“ \n afara faptului c` regele ceh a anihilat puterea st`rilor din Cehia – un eveniment asem`n`tor cu \nfrângerea Frondei franceze. Acest lucru n-a afectat pozi]ia politico-legal` a Coroanei Boemiene – [i de-abia \n secolulul al XVIII-lea, când Maria Tereza [i Iosif al II-lea au \nceput s` unifice sistemul administrativ, a devenit relevant din punct de vedere politic faptul c` regele \[i avea re[edin]a la Viena [i nu la Praga. Pekar n-a vrut s` diminueze propor]iile tragediei de dup` 1620 – sus]inea doar c` liderii executa]i \n timpul revoltelor anti-habsburgice n-au fost ni[te patrio]i cehi, ci doar ni[te r`zvr`ti]i. |n al s`u opus magnum, biografia \n patru volume a conduc`torului husit Jan Žižka, Pekar a accentuat \n repetate rânduri pericolele ce derivau din tendin]a de a subestima importan]a institu]iilor statale boemiene. Acestea erau semnificative pentru c` reprezentau o parte a identit`]ii na]ionale [i ca atare era nejustificat ca insurgen]ii husi]i s` fie privi]i doar ca lupt`tori pentru cauza na]ional`. Astfel, pentru a g`si paralele mai apropiate pentru pozi]ia lui Bobrzyński \n istoriografia ceh`, poate ar trebui s` ne \ndrept`m aten]ia spre Waclaw Wladiwoj Tomek [i Antonín Rezek, nu spre Pekar. Ei au fost cei care au subliniat caracterul modernizator al absolutismului modern timpuriu. Tomek a afirmat \n mod explicit faptul c` victoria Habsburgilor \n b`t`lia de la Muntele Alb a cru]at Boemia de soarta Poloniei (anarhie intern` [i pr`bu[ire cauzat` de preponderen]a nobilimii). |n timp ce influen]a lui Tomek [i (mai ales) a lui Rezek asupra lui Pekar sunt incontestabi98

le, el a respins evaluarea integral pozitiv` pe care ace[tia o d`deau absolutismului de dup` 1620. Pe scurt, Bobrzyński [i Pekar se aseam`n` \n câteva privin]e. Opera lor s-a n`scut din opozi]ia fa]` de perspectiva istoriografic` romantico-patriotico-democratic`. Ei [i-au pornit campaniile polemice \n numele [tiin]ei empirice, „pozitive“. Au renun]at la ideea presupusei „democra]ii“ primordiale a slavilor p`gâni [i la concep]iile istoricilor romantici ce sus]ineau c` ar fi g`sit \n istoria ceh` [i polonez` germenii democra]iei liberale moderne (\n democra]ia nobiliar`, respectiv \n husitism). Au subliniat rolul institu]iilor statului \n istoria na]ional` [i, opunându-se miturilor unicit`]ii na]ionale, au tratat trecutul propriilor na]iuni ca pe o parte integrant` a tiparelor de dezvoltare europene cu valabilitate universal`. Metoda pozitivist` [i atitudinea occidentalist` au fost strâns legate cu loialitatea fa]` de monarhia habsburgic`, cu conservatorismul [i cu simpatiile romano-catolice.

Dimensiunea maghiar` |n timp ce elaboram paralela de mai sus, mi-am dat seama c` – m`car de dragul elegan]ei [i al simetriei –, o investiga]ie a cazului Ungariei ar putea fi [i ea revelatoare. Ar fi ciudat – m` gândeam – s` nu g`sim analogii cu situa]ia Poloniei [i a Cehiei \n istoriografia Ungariei, având \n vedere similitudinile generale dintre contextele intelectuale [i politice ale celor trei ]`ri. |ntr-o mare m`sur`, b`nuielile mi s-au adeverit; cu toate acestea, paralele stridente [i semnificative pe care le-am descoperit se \ntrep`trund cu câteva diferen]e, nu mai pu]in stridente [i semnificative. De aceea, mi s-a p`rut mai potrivit` o prezentare separat` a cazului Ungariei. |n primul rând, istoriografia Ungariei n-a avut niciun istoric na]ional romantic de statura lui Palacký din Boemia, [i 99

cu atât mai pu]in de cea a lui Lelewel din Polonia. De[i indiscutabil o personalitate marcant`, Mihály Horváth n-a exercitat totu[i o influen]` la fel de puternic`15. Cu toate acestea, stereotipurile descoperite \n cazurile ceh [i polonez sunt prezente [i aici. Ideea spiritului democratic al triburilor maghiare [i viziunea „protocronist`“ asupra istoriei constitu]ionale maghiare [i-au g`sit [i aici aderen]i. Compara]ia dintre constitu]ia britanic` [i cea maghiar` era un loc comun al epocii. Istoriografia liberalo-romantic` manifesta o predilec]ie pentru principatul Transilvaniei, \n special principii Gabriel Bethlen [i Francisc Rákóczi bucurându-se de o imagine de lupt`tori pentru libertate foarte asem`n`toare viziunii populare a cehilor despre husi]i. Toleran]a religioas` din Transilvania f`cea parte din miturile na]ionale, la fel ca cea din Polonia secolului al XVI-lea sau din Boemia husit`. Este interesant de observat c`, \n toate cele trei cazuri, accentul era pus pe caracterul unic al toleran]ei na]ionale \nn`scute, prin opozi]ie cu intoleran]a Europei. Dac` este s` c`ut`m un autor care s` fi oferit cea mai sus]inut` critic` a versiunii „romantico-patriotico-democratice“ a istoriei, cu siguran]` acesta nu poate fi decât Gyula Szekfű. |ntr-adev`r, cartea sa A száműzött Rákóczi (Rákóczi exilat) din 1913 a provocat dezbateri [i proteste similare celor care au \nso]it prima edi]ie a Scurtei istorii (1879) a lui Bobrzyński sau care au f`cut parte din dezbaterea dintre Pekar [i Masaryk referitoare la cartea celui din urm`, intitulat` Česká Otázka (Problema ceh`). Sinteza sa \n limba german`, Der Staat Ungarn (1918) seam`n` atât cu Scurta istorie a lui Bobrzyński, cât [i cu concisa Dějiny československé (Istoria Cehoslovaciei) a lui Pekar16. Szekfű a fost un adept al Geistesgeschichte [i un critic al pozitivismului. |n mod surprinz`tor, nu exist` diferen]e majore \ntre pozi]ia sa metodologic` [i cea a lui Pekar, cel pu]in nu la prima vedere. Diferen]ele teoretice fa]` de Bo100

brzyński sunt mai u[or de perceput, dar cu toate acestea ele nu au \mpiedicat existen]a unor multiple afinit`]i interpretative. Varietatea pozi]iilor teoretice nu exclude compara]ia. Ceea ce ar trebui s` ne duc` mai departe, spre urm`toarea \ntrebare. Cât de mult e influen]at` opera unui istoric de declara]iile sale teoretice, [i \n ce m`sur` acestea din urm` (chiar dac` sincere, din punct de vedere subiectiv) sunt doar un tribut pl`tit modelor epocii, f`r` s` afecteze prea mult „practica“ cercet`rii istorice? Aceasta este una dintre cele mai importante probleme ale istoriei istoriografiei; cu toate acestea, nu face parte din preocup`rile noastre. |n studiul Der Staat Ungarn, Szekfű identific` diferitele epoci ale istoriei maghiare \ntr-o manier` asem`n`toare periodiz`rii lui Bobrzyński, chiar dac` mai pu]in consecvent: mai \ntâi epoca monarhiei „na]ionale“ a Arpazilor, apoi cea caracterizat` de Ständestaat [i \n fine cea a constituirii statului modern. Una dintre ideile principalele, anume apartenen]a Ungariei la marea familie a popoarelor cre[tine-germanice, poate fi privit` ca similar` celor prin care Bobrzyński [i Pekar \[i sus]in pledoaria occidentalist`, atunci când prezint` monarhia habsburgic` asemenea unei pun]i de leg`tur` cu Occidentul. Barocul [i contrareforma sunt descrise aproape la fel ca [i \n cazul lui Pekar. Szekfű subliniaz` rolul jucat de sus]in`torii catolicismului habsburgic, considera]i tot atât de patrio]i ca [i rivalii lor calvini[ti [i anti-habsburgici. Meritul catolicilor este men]inerea ideii de integritate teritorial` a Ungariei. Szekfű analizeaz` contribu]ia iezui]ilor la dezvoltarea ideii na]ionale maghiare (conceptul de Regnum Marianum) \ntr-un mod asem`n`tor analizei lui Pekar despre Balbín [i confra]ii lui. |ntr-o bro[ur` polemic` publicat` \n timpul Primului R`zboi Mondial, Szekfű \[i declar` deschis simpatia pentru tab`ra catolic`17. Aceste pasaje pot fi comparate cu una dintre pu]inele judec`]i de valoare emise de Pekar, atunci când \[i 101

declar` simpatia fa]` de cultul catolic popular al Sfântului Ion din Nepomuk, opus de el scepticismului \mbr`]i[at de „progresi[tii“ lumina]i. Caracterizarea pe care i-o face lui Rákóczi poate fi pus` \n paralel cu descrierea dat` de Pekar revoltei cehe din 1618. Atât principele transilv`nean cât [i insurgen]ii cehi au ap`rat libert`]ile st`rilor, [i nu independen]a na]ional`. |n schimb, accentul pus pe új, komoly munka (munca nou`, serioas`), caracteristic` Ungariei habsburgice dup` exilul lui Rákóczi18, ne aminte[te de vederile lui Bobrzyński despre Polonia secolului al XIX-lea, unde contrastul dintre „munca“ continu`, perseverent` a anti-insurec]ioni[tilor [i „politica romantic`“ a insurec]iilor este principiul organizator al nara]iunii. Un lucru \nc` [i mai important: \ntreaga diatrib` \mpotriva domina]iei exercitate de argumenta]ia constitu]ional`“ (közjogi, adic` „legat de dreptul public“) \n dezbaterile politice ale Ungariei din secolul al XIX-lea aminte[te de una dintre principalele preocup`ri ale lui Bobrzyński [i ale altor conservatori cracovieni. Subliniind analogia dintre anarhia modern` (reprezentat` mai ales prin opozi]ia radical` a sus]in`torilor independen]ei \mpotriva dualismului austro-ungar) [i vechea anarhie nobiliar`19 de la \nceputul secolului al XVI-lea (anarhie ce a dus la dezastrul de la Mohács din 1526 [i la \mp`r]irea ]`rii, la fel cum anarhia recent` a dus la dezastrul de la Trianon din 1919 [i la o nou` \mp`r]ire teritorial`) – Szekfű repet`, incon[tient desigur, unul dintre principiile doctrinei conservatoare cracoviene. Vechiul [i perniciosul principiu liberum veto, care \i permitea oric`rui nobil s` \ntrerup` sesiunile parlamentare cu protestul s`u individual [i care a condus direct la \mp`r]irea final` a Poloniei din 1795, [i-a g`sit o nou` \ntrupare la fel de pernicioas` \n principiul liberum conspiro, conform c`ruia oricine avea dreptul s` urzeasc` un complot separatist [i s` provoace astfel represiunea, z`d`rnicind astfel str`daniile celor care voiau o dezvoltare lini[tit`, perseve102

rent`, prin munca de zi cu zi. Atât liberum veto cât [i liberum conspiro sunt manifest`ri ale aceluia[i spirit anarhic al nobilimii poloneze. Teoria rezumat` mai sus a fost elaborat` de c`tre prietenul [i predecesorul lui Bobrzyński \n domeniul revizuirilor istoriografice, Józef Szujski, excelentul istoric decedat mult prea devreme. Ideile \n cauz` au devenit un bun comun al \ntregii [coli istorice cracoviene, fiind acceptate [i de Bobrzyński. Scriind dezaprobator despre caracterul aristocratic al Partidului Independent Maghiar de dup` Compromisul din 1867, criticând exclusivismul social al micii nobilimi maghiare [i nepriceperea sa \n a rezolva problema agrar`, Szekfű se apropie foarte mult de Bobrzyński. Neputin]a nobilimii de a men]ine echilibrul social este o tem` constant` a Scurtei istorii a lui Bobrzyński. Una dintre cele mai dure expresii ale acestei opinii se reg`se[te \n analiza problemei ]`r`nimii din secolul al XIX-lea \n statul satelit polonez creat de Napoleon, Marele Ducat al Var[oviei. Dup` introducerea codului napoleonian, cu prevederile sale referitoare la egalitatea \n fa]a legii, libertatea individului, etc., ]`ranii au fost considera]i doar ni[te chiria[i, liberi, dar f`r` nici un drept asupra p`mânturilor pe care le foloseau din genera]ie \n genera]ie, uneori din timpuri str`vechi. De[i preasl`vea libertatea [i egalitatea civil`, Bobrzyński numea deprivarea ]`ranilor de dreptul lor la p`mânt „un mare pas revolu]ionar \napoi“20. Atitudinea lui Pekar fa]` de nobilime a fost oarecum diferit`: p`rea s` fi nutrit ni[te sentimente vagi de simpatie fa]` de perspectiva tradi]ionalist` asupra rela]iei „organice“ dintre castel [i sat (de[i n-a \mpins niciodat` prea departe aceste sentimente). Analizând caracteristicile revoltei st`rilor boemiene din 1618, Pekar a subliniat totu[i natura ei aristocratic`, a[a cum o f`cuse [i Szekfű \n cazul r`zboiul lui Rákóczi. |n acest moment, sunt necesare ni[te precau]ii. Oricât ar fi fost de dure criticile lui Szekfű sau ale lui Bobrzyński la 103

adresa nobilimii maghiare, respectiv poloneze, ele nu aveau nimic \n comun cu criticile care pot fi numite „romanticopopuliste“ [i care deplâng \ns`[i existen]a nobilimii \n istoria na]ional`. To]i cei trei c`rturari au fost ni[te eliti[ti care considerau existen]a elitelor „na]ionale“ drept comori ale na]iunilor respective. |ntr-adev`r, aceasta era una dintre chestiunile asupra c`rora se deziceau de istoriografia romantic`, ce glorifica orice mi[care \ndreptat` \mpotriva nobilimii sau aristocra]iei. Ori de câte ori criticau nobilimea, Bobrzyński, Szekfű [i (\ntr-o mai mic` m`sur`) Pekar \i repro[au c` nu-[i \ndepline[te obliga]iile de elit` a na]iunii. Necesitatea existen]ei nu era \ns` niciodat` pus` sub semnul \ntreb`rii. |n definitiv, nobilimea a fost un element constitutiv \n tiparul european unitar al dezvolt`rii istorice. Pentru a \nchide aceast` paralel`, atât Bobrzyński, cât [i Szekfű se considerau ni[te educatori ai na]iunii. Erau convin[i c` rolul lor era acela de a distruge iluziile na]ionale [i de a face cunoscute adev`rurile istorice [i realit`]ile politice dure, dar poten]ial salutare. Aceasta era o atitudine comun` pentru toat` [coala cracovian`. Uneori pedagogia na]ional` adopta tonalit`]i biblice. |n cazul lui Pekar, lucrurile st`teau altfel (sau poate doar accentele erau puse diferit). Pe la 1900, na]iunea ceh` nu se sim]ea \ntr-o situa]ie atât de dificil` ca poporul polonez \ntre 1860 [i 1870 – dup` ce trauma care a urmat dezastrului din 1863 a agravat-o \nc` [i mai mult pe cea nevindecat`, a \mp`r]irilor teritoriale – sau ca poporul maghiar dup` trauma Trianonului. |n consecin]`, mebrii [colii Jaroslav Goll au adoptat mult mai rar tonul semi-profetic, deseori \ntâlnit \n scrierile lui Szekfű sau la [coala cracovian`. Pekar era la fel de dispus s` ini]ieze polemici ca [i Szekfű sau Bobrzyński, dar nu credea c` viitorul na]iunii depindea de acceptarea sau contrazicerea perspectivei sale despre trecut. P`rea mai degrab` iritat de persisten]a oponen]ilor s`i (Masaryk [i câ]iva adep]i de-ai lui) \n a subscrie unor anacro104

nisme [i simplific`ri stridente. Accentuând rolul elementului catolic pro-habsburg \n istoria ceh`, obiectivul s`u „na]ional-pedagogic“ (dac` [i-a stabilit a[a ceva) pare s` fi fost cel de a l`rgi spectrul istoriei na]ionale, precum [i de a transmite un anume optimism, ce deriva din demonstrarea faptului c` ideea na]ional` nu se limitase la partizanii unui singur curent politic. Ideile sale istorice erau identice cu cele ale lui Szekfű, dar obiectivul urm`rit era oarecum diferit21. Nu \ncape \ndoial` c` aceste analogii sunt importante [i revelatoare. Uneori Szekfű este identic cu Pekar (\n ce prive[te evaluarea perioadei baroce [i a iezui]ilor, \n critica sa referitoare la libertatea st`rilor, \n privin]a metodologiei Geistesgeschichte), alteori se apropie de pozi]ia lui Bobrzyński (\n critica \mpotriva versiunii maghiare a lui liberum conspiro, \n accentul pus pe „munca serioas`“, \n periodizarea sa din Der Staat Ungarn, preluat` din istoria justi]iei, precum [i \n tonul moralist-polemic din luc`rile cele mai importante). |n problemele cele mai generale (polemica \mpotriva istoriografiei „romantico-na]ional`-democrat`“ de pe pozi]ii conservatoare) se apropie de amândoi. De aceea, poate fi considerat ca o „conexiune“ sui generis \ntre cei doi. Cu toate acestea, felul \n care Szekfű \n]elege istoria Ungariei, mai ales perioada de dup` 1918, prezint` câteva diferen]e la fel de importante ca analogiile. |n cea mai important` carte a sa, intitulat` Trei genera]ii, Szekfű ne relateaz`, \n esen]`, istoria unui declin moral [i politic. Responsabilitatea pentru pr`bu[irea [i dezmembrarea ]`rii e atribuit` ultimei genera]ii, cea care a \nflorit \n primele decenii ale secolului al XX-lea. Unul dintre principalii vinova]i este liberalismul occidental – o ideologie doctrinar` importat` [i transplantat` f`r` discern`mânt \n contextul maghiar. Al]i vinova]i sunt evreii, dar cea mai mare vin` o poart` liberalii dogmatici maghiari care au deschis por]ile pentru imigra]ia evreiasc` \n mas`. „Cea de-a treia genera]ie“, oaia neagr` a lui Szekfű, a p`c`tuit mai ales prin 105

autoam`gire \n leg`tur` cu perspectivele „imperialismului“ maghiar [i cu statutul de putere al ]`rii. Noua civiliza]ie urban`, centrat` \n Budapesta, \n care evreii asimila]i jucau un rol determinant, a fost principala surs` a acestor periculoase iluzii de grandeur. Prin diseminarea dogmelor liberale \n rândurile publicului maghiar, presa din Budapesta a f`cut imposibil` vindecarea problemelor na]ionale, c`ci aceast` vindecare ar fi trebuit s` includ` anumite m`suri care erau anatem` pentru ortodoxia economic` liberal` (de pild`, limitarea comercializ`rii terenurilor sau protejarea produc`torilor agricoli). Szekfű prezint` o perspectiv` interesant` – chiar dac` afectat` de antisemitism – a civiliza]iei evreie[ti din Budapesta. Nu e greu de demonstrat c` aceast` pretins` civiliza]ie „evreiasc`“, atât de nociv` \n ochii lui Szekfű, era unul [i acela[i lucru cu ceea ce numim civiliza]ie „modern`“. Noi tipuri de demagogie politic`, noi variante de mass media, cum ar fi presa tabloid` sau romanul melodramatic, propaganda vulgar-na]ionalist` [i altele de acest fel puteau fi g`site nu numai \n Berlin, Budapesta sau Viena (cele mai importante centre ale culturii evreie[ti, dup` p`rerea lui Szekfű), ci practic \n \ntreaga Europ` ([i de asemenea \n regiunile \n curs de modernizare ale lumii non-europene). Chiar dac` Szekfű are dreptate \n privin]a domina]iei evreie[ti \n via]a cultural` a Budapestei, aceasta nu face decât s` demonstreze c` evreii au fost cei mai eficien]i promotori ai moderniz`rii (o analiz` asem`n`toare g`sim la Steven Beller, despre situa]ia din Viena). Ceea ce nu \nseamn` c` principalele caracteristici ale civiliza]iei budapestane erau evreie[ti. |ntr-o mare m`sur`, antisemitismul lui Szekfű este o atitudine anti-modernist` distorsionat`. Acesta rezid`, probabil, cea mai mare diferen]` dintre cei trei eroi ai analizei mele. Cu toate \ndoielile [i re]inerile de care d`deau dovad`, Bobrzyński [i Pekar erau ni[te modernizatori, pe când Szekfű, cu toate concesiile [i \n]elegerea de106

monstrat` fa]` de necesitatea reformei, era mai degrab` un critic al modernit`]ii. S` ne gândim la capitole relevante din Scurta istorie a lui Bobrzyński sau la cele din Istoria Cehoslovaciei a lui Pekar (dar [i la Memoriile lui Bobrzyński sau la necrologul scris de Pekar \n onoarea lui Franz Jozef22). E clar c` cei doi autori apreciaz` progresul material [i cultural \nregistrat de Boemia [i Gali]ia \ntre 1867 [i 1914. Bobrzyński nu pare s` aib` \nclina]ii antisemite. El comenteaz` pe un ton rece uciderea \n mas` a evreilor din Lemberg, de c`tre popula]ia polonez`, la sfâr[itul anului 1918 – spunând c` acest act a f`cut de ru[ine o na]iune care, la rândul ei, luptase atât de mult pentru propria libertate [i care folosea ideea libert`]ii popoarelor ca slogan23. Cât despre Pekar, acesta a publicat \n 1919 cel pu]in dou` articole de ziar [oviniste, unul antisemit (despre Revolu]ia Rus`, cu unele idei similare celor ale lui Szekfű) [i altul anti-maghiar24. Oricum, antisemitismul este complet absent din convingerile sale istorice sau filozofico-istorice. Bobrzyński, un politician activ [i un birocrat important \n anii de dinaintea Primului R`zboi Mondial, ar fi fost foarte probabil categorisit de Szekfű ca un membru al celei dea „treia genera]ii“. Pân` la urm`, Bobrzyński a dispre]uit tot timpul ideea ce st`tea la baza conservatorismului lui Szekfű, anume aceea c` reformele nu trebuiau „importate“, ele trebuind s` decurg` „organic“ din trecutul na]iunii respective. Acestea au fost, dup` Szekfű, caracteristicile ideilor reformatoare ale lui István Széchenyi, care cosntituiau [i cele mai importante diferen]e \ntre Széchenyi [i liberalii maghiari. |n cazul Gali]iei, un argument similar celui al lui Szekfű era avansat de stânga moderat`, \n special \n privin]a dezbaterii despre educa]ia na]ional`. Ca [ef al Consiliului Provincial a Educa]iei (Landesschulrat), Bobrzyński a protestat mereu \mpotriva celor care cereau alinierea sistemului educa]ional la specificul local al Gali]iei sau la caracterul na]ional polonez. Cu o solemnitate ironic`, el \ncerca s` 107

\i conving` pe deputa]ii din Landtag-ului gali]ian \n privin]a imposibilit`]ii de a stabili empiric tr`s`turile profilului na]ional polonez (ceea ce ar fi necesitat convocarea unui comitet special de reprezentan]i ai mai multor discipline [tiin]ifice)25. |ntr-un alt loc, Bobrzyński ataca \ns`[i ideea unui sistem de educa]ie polonez separat \n Gali]ia. „S` ne dorim acum un sistem educa]ional separat, f`r` s` avem nevoie de el, \nseamn` s` \not`m \mpotriva curentului. [...] Institu]iile noastre educa]ionale [...] n-ar trebui s` se izoleze de Austria, ci, dimpotriv`, ar fi bine s` accepte toat` mo[tenirea cultural` pe care le-a oferit [i le va oferi acest mare stat; ar trebui s` se \nt`reasc` [i s` se dezvolte \ntr-o competi]ie nobil` [i vivace“26. Acestea sunt afirma]ii foarte grave. Pu]ini patrio]i polonezi ar \ndr`zni s` prezinte \mp`r]irea Poloniei drept o [ans` de reu[it` cultural`. Asemeni majorit`]ii conservatorilor europeni ai genera]iei sale, Szekfű a cochetat cu idealuri sociale corporatiste, ce erau anatem` pentru Bobrzyński. Centralismul birocratic al lui Bobrzyński a fost urma[ul târziu al tradi]iei Iluminismului polonez. |n viziunea sa „iozefinist` târzie“, orice tip de corporatism trebuia considerat ca o tr`s`tur` a exclusivismului feudal [i al spiritului de cast` atât de dispre]uit, o reminiscen]` a influen]ei st`rilor pe care statul modern, supus legii, unitar [i centralizat trebuia s` o anihileze \n interesul individului. A[adar, conservatorismul lui Bobrzyński are un puternic substrat hobbesian, v`zând \n statul puternic [i drept o precondi]ie a libert`]ii individuale. Memoriile sale atest` acest lucru. Scrise chiar \naintea izbucnirii Primului R`zboi Mondial, centrate \n jurul activit`]ii sale de guvernator (Statthalter) al Gali]iei (19081913), memoriile au fost gândite pentru a fi publicate imediat, servind ca o arm` politic` (cu toate c` au fost publicate abia \n 1957). La prima citire, par foarte plictisitoare. Acest istoric eminent, polemist vivace, cu o minte profund sintetic` [i-a uitat talentele – cel pu]in, a[a pare – [i a produs un 108

raport nes`rat, birocratic al activit`]ii sale economice zilnice, al dezbaterilor de la Landtag, cu detalii despre negocierile zilnice referitoare la reforma electoral`. Abia dup` un timp ne d`m seama c` aceasta a fost o alegere con[tient`, o „apoteoz`“ a activit`]ilor birocratice de zi cu zi, cele mai importante \n politic`. Chiar [i memoriile nes`rate, scrise \ntr-un stil simplu, ale lui Bobrzyński pot fi interpretate (a[a cum au [i fost, de fapt) ca „cezareene“27. Acest stil clasic, folosit nu \ntr-un raport despre cucerirea Galiei ci \ntr-unul despre o epidemie a vitelor sau despre reforma sistemul de asigur`ri \mpotriva inunda]iilor, ridic` aceste activit`]i seci [i concrete la nivelul unor evenimente eroice. Toate acestea ar fi fost cu siguran]` caracterizate de Szekfű ca ni[te schimb`ri „formale“, „de exterior“, care nu pot vindeca na]iunea f`r` o reform` moral` „mai adânc`“ (cum a criticat [i \ncerc`rile lui István Tisza de a face parlamentarismul s` func]ioneze \ntr-o Ungarie aflat` \n pragul Primului R`zboi Mondial)28. |n ciuda frecventelor sale \nc`ier`ri politice ([i a faptului c` a refuzat propunerea venit` din partea unui partid politic din Cehoslovacia de a candida la pre[edin]ie \n 1935), Pekar a fost implicat \n politic` \ntr-o mai mic` m`sur`, spre deosebire de Szekfű sau de Bobrzyński. N-a l`sat \n urm` nici lucr`ri detaliate despre istoria contemporan`, de aceea este dificil s`-i reconstituim p`rerile depre societatea modern`. Pe baza celor câteva observa]ii r`zle]e, se pare c` era mai apropiat de Bobrzyński decât de Szekfű. Simpatia moderat` pentru reformele jozefiniste, detectabil` \n Istoria Cehoslovaciei, are alte surse decât la Bobrzyński, care a admirat crearea birocra]iei moderne \n mod special. Iozefinismul lui Pekar e unul ]`r`nesc, ca s` spunem a[a: asemenea ]`ranilor cehi \n casele c`rora atârnau tablouri ce-l reprezentau pe Iosif al II-lea \n spatele plugului, Pekar admira legisla]ia agrar` a \mp`ratului, distan]ându-se de zelul s`u ra]ionalistutopic, de a construi o birocra]ie atotcuprinz`toare29. Ca 109

[i Bobrzyński, Pekar nu pare s` simpatizeze cu ideile „extrase“ direct din spiritul na]iunii, contestând opinia lui Palacký [i a lui Masaryk, conform c`reia ar exista o continuitate direct` \ntre husitism [i iluminismul modern ceh [i sus]inând, \n schimb, c` iluminismul occidental [i romantismul au ac]ionat ca referin]e mult mai importante. S-a sugerat c` atât Pekar, cât [i Bobrzyński au fost deseori considera]i mai degrab` liberali decât conservatori. Pekar considera comer]ul liber un leac mult mai eficient pentru deficien]ele economiei de dup` r`zboi decât reglement`rile statului30. Pretinsul s`u dezinteres fa]` de factorul religios \n istorie l-a f`cut pe Masaryk s`-l critice ca pe un liberal, la fel cum Bobrzyński a fost ]inta unor atacuri asem`n`toare din cauza ra]ionalismului [i occidentalismului s`u, precum [i din cauza caracterului secular al istoriozofiei sale. Cu greu ni-l putem \nchipui pe Szekfű acuzat de liberalism. Dincolo de diferen]ele de atitudine fa]` de problema moderniz`rii [i de cea a evreilor, au existat [i alte caracteristici particulare ale lui Szekfű. La o privire mai atent`, nici occidentalismul lui nu pare atât de evident. No]iunea „comunit`]ii cre[tino-germanice“, exprimat` \n timpul Marelui R`zboi e, la urma urmelor, dubioas`. Poate fi \ndreptat` \mpotriva alia]ilor, ceea ce ar face destul de selectiv con]inutul s`u pro-occidental31, chiar dac` nu [i lipsit de sens, având \n vedere c` \n cazul Ungariei (la fel ca [i \n cel al Poloniei sau Cehiei), Germania a fost principala surs` de diseminare a civiliza]iei occidentale. Chiar [i-acolo unde analogiile par evidente, nu putem s` ignor`m diferen]ele. Szekfű [i Bobrzyński [i-au propus acela[i obiectiv: s` distrug` iluziile na]ionale d`un`toare. Acuzând na]iunea de pasivitate, auto-am`gire [i lips` de realism politic (folosind aproximativ acelea[i cuvinte ca [i colegul s`u de breasl` polonez), Szekfű imunizeaz`, \n acela[i timp, na]iunea la critic`. Dac` am p`c`tuit – pare s` spun` (de[i 110

nu explicit) – prin neglijen]`, toleran]` [i pasivitate, nu noi, na]iunea, suntem vinova]ii, ci elitele liberale sau evreii. Autocritica lui Szekfű pare s` alunece uneori spre exhibarea tarelor na]ionale, doar pentru a le atribui unor elite str`ine. La Bobrzyński nu g`sim astfel de exhib`ri, critica sa \ndreptat` spre deficien]ele na]ionale fiind mult mai nemiloas`. To]i cei trei istorici au fost acuza]i de [ovinism [i de lipsa sentimentelor patriotice. De aceea, ar fi interesant s` analiz`m rolul problematicii na]ionale \n scrierile lor. Dup` cum se [tie, \n secolul al XIX-lea tratarea problematicii na]ionale era printre principalele puncte slabe ale multor istorici altminteri excelen]i, \n special din cauza atribuirii culorii na]ionale „moderne“ unor fenomene politice, culturale, religioase sau literare pre-na]ionale. Regii medievali, episcopi sau \mp`ra]i au fost tot timpul acuza]i sau, dimpotriv`, aprecia]i pentru comportamentul lor „benefic“ sau, dup` caz, „d`un`tor“ (conform p`rerii istoricilor) pentru interesul na]iunii \n perioada respectiv`. Conservatorii, dar mai ales conservatorii catolici aveau toate [ansele s` evite aceast` capcan`, ei fiind, ca s` spunem a[a, „instinctiv“ sceptici fa]` de stereotipurile patriotico-progresiste (de[i pozi]ia lor \i f`cea s` par`, la rândul lor, extrem de susceptibili de multe alte stereotipuri, dar aceasta este deja o alt` poveste). Cât au avut de câ[tigat autorii no[tri din plasarea lor \ntr-o asemenea pozi]ie „privilegiat`“? S`-l l`s`m pe Bobrzyński pentru moment, c`ci cazul cel mai interesant este de aceast` dat` al lui Pekar. Putem observa un interesant volte-face. Pekar era foarte departe de teoriile legate de „modernitatea na]iunii“. |ntr-adev`r, polemicile sale cu Masaryk au fost provocate de faptul c` el ap`ra caracterul na]ional ceh al revolu]iei husite, \mpotriva ideii lui Masaryk, ce insista asupra caracteristicilor sale ne-na]ionale, umanitare. Pekar era \ns` atât de convins de importan]a elementului na]ional \n secolul al XV-lea, \ncât sublinia pre111

ponderen]a sa oriunde se putea, atât la husi]i, cât [i la inamicii lor, la regele Sigismund al Luxemburgului [i la crucia]ii lui, dar [i la conduc`torii husi]i. Dar dac` toat` lumea este motivat` \n egal` m`sur` de principiul na]ional, atunci acesta nu poate fi folosit drept explica]ie pentru un anume tip de comportament particular. Dac` to]i sunt patrio]i, nimeni nu e patriot. Trebuie g`site alte categorii analitice pentru explicarea fenomenului husit, factorul na]ional disp`rând din ecua]ie. Cu alte cuvinte, el este atât de supraevaluat de c`tre Pekar, \ncât \[i pierde orice importan]` practic`. De fapt, p`rerile lui Pekar despre rolul factorului na]ional par surprinz`tor de „moderne“. Pe baza teoriei sale despre „spiritul“ gotic, cel romanic, etc., Pekar pare s` spun` c` popoarele diferitelor na]iuni, apar]inând aceleia[i epoci, au mai multe \n comun decât popoarele aceleia[i na]iuni, care tr`iesc \n diverse etape ale istoriei. Ernest Gellner a comentat astfel: „\n mod ironic, particularistul sentimental Pekar avea un sim] mai acut al unit`]ii europene decât universalistul Masaryk“32. G`sim [i la Szekfű unele asem`n`ri. Accentul pe care-l pune pe spiritul patriotic al loiali[tilor pro-habsburgi din Ungaria secolului al XVII-lea anuleaz` importan]a factorului na]ional, l`rgindu-i raza de ac]iune pe ambele p`r]i ale baricadei. Pe de alt` parte, Szekfű n-a contenit niciodat` s` scoat` \n eviden]` caracterul na]ional al statului maghiar de-a lungul lungii sale istorii, nici s` diminueze contribu]ia popoarelor ne-maghiare la spiritul maghiar, a[a cum a f`cut-o Pekar sau Bobrzyński \n cazurile Cehiei sau Poloniei. |n concluzie, Szekfű a fost mult mai na]ionalist decât ceilal]i doi istorici [i, \n anumite aspecte, poate chiar mai apropiat de dreapta na]ionalist` modern` decât de conservatorismul clasic. Diferen]ele nu anuleaz` totu[i analogiile, dar pun o problem` \n plus. De ce a luat versiunea maghiar` a anti-romantismului o turnur` diferit` fa]` de cea polonez` sau ceh`? Putem doar s` emitem presupuneri. 112

Revolta anti-romantic` polonez` \n istoriografie a \nceput la sfâr[itul anilor ’60 ai secolului al XIX-lea. |n Scurta istorie, Bobrzyński a rezumat [i popularizat idei care se f`ceau auzite \n cercul istoricilor cracovieni de peste 10 ani. Mi[carea ceh` a avut loc un deceniu dup` cea din Polonia, odat` cu primele studii ale lui Jaroslav Goll din 1880 [i faimoasele campanii ale manuscriselor. Pekar, asemeni lui Bobrzyński, apar]ine celei de-a doua genera]ii de revizioni[ti. El a l`rgit aria de influen]` a campaniei anti-romantice [i a f`cut-o cunoscut` [i \n afara sferei profesionale, lansânduse \ntr-o dezbatere cu Masaryk la cump`na secolelor (\n acest sens, rolul s`u \n dezbatere a fost similar celui al lui Bobrzyński). Atât \n Polonia, cât [i \n Boemia, revolta anti-romantic` s-a desf`[urat sub stindardul pozitivismului. |n Ungaria, putem vorbi despre un fenomen diferit. |n toat` perioada dualist`, a dominat versiunea post-romantic`, mai simpl`, mai stereotip` [i mai schematic` a istoriei, atât \n rândul publicului educat, cât [i \n cercurile profesioni[tilor. Unul dintre factori era \ntâietatea problemelor externe (közjogi – adic`, referitoare la rela]iile cu Austria) \n dezbaterile politice ungure[ti. Dac` atitudinea general` \n Ungaria fa]` de Compromisul din 1867 era (\n ciuda eforturilor guvernului maghiar) din ce \n ce mai critic`, atunci nu e de mirare c` era preferat` viziunea istoric` ce elogia Transilvania calvinist`, anti-habsburgic`, iubitoare de independen]`, prin opozi]ie cu politicienii pro-habsburgici. Se pare c` [i pozitivi[tii maghiari au adoptat aceast` viziune, chiar dac` numai par]ial. A[a se face c` revolta anti-romantic` a \ntârziat cu cel pu]in o genera]ie (prin compara]ie cu Polonia), sau cu o jum`tate de genera]ie (prin compara]ie cu Boemia). Oarecum paradoxal, orientarea anti-romantic` a fost ini]iat` de genera]ia neo-romantic`. A[adar, nu e de mirare c` acest curent de gândire a fost mai antiliberal decât \n cazul Cehiei sau al Poloniei, pozitivismul figurând ca una dintre ]intele sale, mai degrab` de113

cât ca un aliat \mpotriva romantismului. Atmosfera intelectual` european` a suferit schimb`ri la rândul ei, la mod` fiind mai ales pozi]iile liberale. Adoptând o pozi]ie anti-liberal` mai radical`, reac]ia maghiar` anti-romantic` a fost mai pu]in critic` la adresa miturilor na]ionale, astfel \ncât, la momentul 1900, o dreapt` „modern`“, orientat` spre viitor nu putea avea decât o orientare „na]ional`“ pentru a supravie]ui. De aceea, criticând istoriografia na]ionalist-romantic`, Szekfű a accentuat aspectul na]ional al propriei viziuni istorice \n mai mare m`sur` decât colegii s`i din Polonia [i Cehia. Desigur, explica]ia poate fi mult mai simpl`, ea derivând din evolu]ia intelectual` [i politic` personal` a lui Szekfű. Se poate argumenta c` Szekfű [i-a schimbat unele p`reri dup` 1918, iar ideile exprimate \n Trei genera]ii nu sunt tocmai acelea[i cu cele din Rákóczi exilat. Lucrarea Der Staat Ungarn se situeaz` undeva la limita dintre cele dou` perioade. Desigur, aceast` explica]ie nu o contrazice pe precedenta.

Contexte [i evalu`ri Am spus deja câte ceva despre mecanismele de dezvoltare a analogiilor [i diferen]elor dintre cazurile polonez, ceh [i maghiar. Cu toate acestea, este nevoie s` st`ruim asupra unor aspecte. |n primul rând, ne putem \ntreba: au existat oare contacte con[tiente? Jaroslav Goll, fondatorul istoriografiei cehe pozitiviste34, a analizat \n detaliu realiz`rile [colii de la Cracovia, i-a \ndemnat pe studen]ii s`i s`-l citeasc` pe Bobrzyński [i a \ncredin]at traducerea Scurtei istorii unui student de-al s`u, Jaroslav Bidlo (Bidlo afirm` c` ini]ial [i-ar fi dorit s` i-o \ncredin]eze lui Jindrich Vancura, renumit pentru traducerile sale din Arnold Denis). Pekar era considerat un polonofil, un admirator al lui Mickiewicz, pe care-l cita deseori (cea mai cunoscut` carte a sa are un motto din Pan Tadeusz), iar Bidlo era autorul unei scurte 114

biografii despre Bobrzyński. Se pare c` istoriografia ceh` nu era foarte cunoscut` \n mediile universitare poloneze, pe când cehii o cuno[teau pe cea polonez` (cu toate c`, eminentul istoric al economiei din Polonia, Franciszek Bujak, a elogiat polonofilia lui Pekar [i valoarea lucr`rilor sale despre istoria economiei). Contactele istoriografiilor polonez` [i ceh` cu cea maghiar` erau [i mai superficiale (cu toate c` ar merita s` vedem dac` termenii szerves munka sau organikus munka, folosite deseori de Szekfű, nu aveau ceva \n comun cu conceptul polonez de „munc` organic`“). Fundalul comun germano-austriac poate fi un alt factor. Atât istoricii cracovieni, cât [i cei praghezi \[i desf`[urau activitatea sub influen]a istoriografiei pozitiviste germane, \n special a seminariilor lui Georg Waitz din Göttingen. Bobrzyński a fost influen]at de istoricii [i teoreticienii germani ai dreptului, mai ales de Robert Mohl, unul dintre coautorii faimosului Staatslexicon, publicat de Rotteck [i Welcker \n anii 1840 – o carte care a stat la baza liberalismului german din secolul al XIX-lea. Pekar [i Szekfű au fost influen]a]i de conceptul de Geistesgeschichte. Aceast` explica]ie poate fi confirmat` de factorul vienez. Contele Leo Thun, ministrul educa]iei \n anii 1850, a avut un rol important \n infleun]area intelectualilor conservatori din universit`]i. Sprijinind \nfiin]area unui Institut für Österrechische Geschichtsforschung, Thun a dorit s` \ncurajeze cercetarea asupra istoriei austriece ca un \ntreg, inclusiv asupra istoriilor particulare ale diverselor popoare. To]i cei trei c`rturari, strâns conecta]i la realit`]ile vieneze, pot fi considera]i ca produse ale acestei tradi]ii austriece. |n toate cele trei ]`ri, tradi]ia patriotic` conven]ional` era legat` de romantism [i de ideea unei forme de rezisten]` \mpotriva opresiunii str`ine, precum [i de anumite \nclina]ii „progresiste“ sau „democratice“ vag definite. Reac]ia advers` fa]` de astfel de stereotipuri putea veni atât din par115

tea stângii, cât [i din cea a dreptei, din partea gânditorilor sociali[ti sau a celor conservatori, dar din diferite motive, ce ar merita mai mult` aten]ie, istoriografia marxist` n-a produs prea multe valori \n cea de-a doua jum`tate a secolului al XIX-lea [i la \nceputul celui de-al XX-lea – epoca sa de glorie avea s` vin` mai târziu. |n parantez` fie spus, marxismul din Europa Central` [i de Est n-a reu[it s` \nving` stereotipurile romantice sau post-romantice despre trecutul na]ional nici m`car \n secolul al XX-lea. El [i le-a \nsu[it \n schimb, traducându-le \ntr-o frazeologic` marxist` care se potrivea de minune cu concep]iile despre poporul „progresist“ [i aristocra]ia „tr`d`toare“. Astfel, \n contextul politic, social [i intelectual est-central-european al momentului 1900, o provocare la adresa viziunii istorice sanctificate nu putea veni decât din partea dreptei moderate. Situa]iile personale ale celor trei istorici prezint`, de asemenea, unele asem`n`ri. E important de men]ionat faptul c` to]i trei proveneau din familii catolice [i au p`strat o simpatie clar` fa]` de romano-catolicism (chiar dac` aceasta nu a \nsemnat neap`rat credin]e religioase ferme), aceasta \n ciuda faptului c` \n Ungaria [i Boemia tradi]ia patriotic` era puternic protestant`, cu iz clavinist, respectiv husit. |n cazul Poloniei, unde catolicismul era dominant, lucrurile stau aparent altfel. Aici, ideile centrale romantic-na]ionalistdemocratice se dezvoltau tot ca o reac]ie la ortodoxia romano-catolic`. |n Polonia, ca [i \n Boemia sau Ungaria, un credincios catolic era obligat s` fie oarecum sceptic fa]` de anumite manifest`ri ale mi[c`rii na]ionaliste poloneze. Cât despre Bobrzyński, separarea acestuia de mi[carea patriotic` dominant` putea fi generat` de \nc` un factor: el nu provenea dintr-o familie de nobili, ci dintr-una de burghezi cracovieni, iar scrierile sale exprim` o simpatie v`dit` fa]` de aspira]iile lui tiers état. (Acela[i factor ar explica ideologia lui Szekfű, care provenea dintr-o familie de burghezi din Székesfehérvár, \n timp ce originile ]`r`ne[ti ale lui Pekar nu116

l deosebeau pe acesta de majoritatea intelectualilor [i conduc`torilor spirituali cehi). Contrat aparen]elor, conservatorismul lui Bobrzyński pare s` fi avut leg`tur` cu originile sale sociale. Asemeni altor intelectuali de provenien]` modest` de dinaintea sa (precum Jan Czynski, Karol Boromeusz Hoffmann sau chiar Józef Szujski), istoricul \i percepea pe democra]ii radicali polonezi din secolul al XIX-lea ca simpli continuatori ai vechii anarhii nobiliare, care nu \[i abandonaser` exclusivismul social odat` cu adoptarea frazeologiei democratice moderne. Pentru astfel de observatori, ideea conservatoare a guvern`rii puternice ar fi putut p`rea – \n bun` tradi]ie iluminist` – ca cel mai bun mod de democratizare a structurilor sociale poloneze, o modalitate pentru a uni „castele“ ce dezbinau societatea \ntr-o na]iune modern`, unitar`. Am avea nevoie de un studiu separat pentru a-i plasa pe eroii no[tri \n contextul european al gândirii istorice. Am atins deja problema unor influen]e str`ine; acum a[ vrea s` propun o posibil` modalitate de interpretate. La \nceputul anilor 1930, Bálint Hóman, unul dintre cele mai importante personaje ale curentului Geistesgeschichte din Ungaria, colaboratorul lui Szekfű la monumentala Istorie a Ungariei, adresa urm`toarele critici istoriografiei europene romantico-liberale: „Dac` mai demult cineva care scria despre trecutul eroic al dinastiei \[i plasa regii [i eroii \ntr-o pozi]ie privilegiat`, [...] istoricii romantici au procedat la fel cu caracterul [i specificul na]ional – un construct teoretic artificial – iar istoricii liberali tot astfel cu ideea revolu]ionar` francez` [i cu principiul «progresist» al revolu]iei. Atât romanticul, cât [i liberalul [...] au recurs la anacronisme, proiectând ideile, principiile [i aspira]iile propriei epoci \napoi \n trecut, \n epoci care nu au avut nici o reprezentare despre ele“35. Pekar [i Bobrzyński ar fi putut scrie \n acela[i fel despre epigonii lui Palacký sau Lelewel. Nu e de neglijat nici fap117

tul c`, aproape simultan cu textul lui Hóman, a ap`rut [i faimosul pamflet al lui Herbert Butterfield, intitulat The Whig Interpretation of History. Ideea principal` a acestui text este aceea[i ca [i cea din citatul de mai sus: istoriografia liberal` (Whig) a evaluat fiecare epoc` a treculului \ntr-un mod anacronic, categorizând drept „bun`“ sau „rea“, \n func]ie de felul \n care „sprijinea“ sau „frâna“ dezvoltarea libert`]ii individuale, a guvern`rii constitu]ionale, a toleran]ei religioase [i a altor valori dragi unui liberal din secolul al XIX-lea. Astfel, opera celor trei istorici ai no[tri poate fi considerat` un efort paralel celui al lui Butterfield, o versiune est-european` a luptei \mpotriva unei interpret`ri liberale a istoriei. Dispre]ul fa]` de viziunile dogmatic „progresiste“ asupra istoriei este prezent \n ambele cazuri; la fel ca [i avertismentul \mpotriva anacronismului, cea mai mare gre[eal` pe care o poate face un istoric. Analogiea poate fi \nt`rit` prin \nc` o analogie. Cea mai ambi]ioas` lucrare a lui Pekar, cele patru volume dedicate lui Žižka [i epocii sale, avea drept ]el reinterpretarea epocii husite. Dup` ce stabile[te conexiunile dintre personajul s`u [i fenomenele politice, sociale [i intelectuale care-i sunt contemporane, Pekar insist` asupra faptului c` dore[te s` evite o interpretare anacronist`, care l-ar transforma pe Žižka \ntr-un „erou na]ional“. Primul volum se ocup` cu m`rturiile contemporanilor lui Žižka, aranjate sub form` de interviu (termenul \i apar]ine lui Pekar). Scopul este prezentarea contextului mental [i conceptual de baz` \n care s-a desf`[urat via]a eroului principal. Acest cadru \i permite autorului s` resping` de la bun \nceput anumite intepret`ri complet nepotrivite cu atmosfera epocii respective. Metoda \l apropie pe Žižka de una dintre lucr`rile clasice ale istoriografiei europene din secolul al XX-lea – Le problème d’incroyance au XVIe siècle a lui Lucien Fébvre36. Autorul dezv`luie cadrul cultural general pe baza „m`rturiilor“ contemporanilor lui Žižka, pentru a exclude anacronismele interpretative, [i abia dup` aceea \[i 118

formuleaz` obiectivul – analiza religiei lui Rabelais. Desigur, influen]ele reciproce sunt pu]in probabile: contextele intelectuale sunt cele care au produs reac]ii similare. Paralela este sugestiv`, având \n vedere c` argumentul lui Fébvre este apropiat de cel a lui Butterfield, chiar dac` este formulat \ntr-un stil mai doct: o critic` la adresa practicii anistorice de a atribui unei epoci \ndep`rtate idei formulate \n perioade [i circumstan]e diferite. |n acela[i timp, critica est-central-european` adus` istoriografiei liberal-romantice se caracterizeaz` prin ni[te constante specifice. Din pamfletul lui Butterfield lipse[te componenta „na]ional`“. Mai \ntâi, elementul „protocronist“ al istoriografiei clasice, liberale britanice se ascunde \n fundal: Anglia secolului al XIX-lea chiar era cea mai mare putere a Europei, de aceea nu exista nici o nevoie psihologic` de a-i demonstra meritele [i grandoarea. |n plus, istoricii liberali erau atât de convin[i de faptul c` Anglia a fost cea care a introdus libertatea \n Europa, \ncât nu mai considerau necesar s` insiste asupra acestui fapt. |n al doilea rând, problema supunerii sau a rezisten]ei fa]` de o putere str`in` lipse[te evident \n lucr`rile lui Macaulay sau ale Lordului Acton. Dezbaterea „loialitate vs. rezisten]`“ (\n feluritele sale versiuni) a fost unul dintre subiectele preferate ale jurnali[tilor, pamfletarilor, politicienilor sau gânditorilor politici din \ntreaga Europ` Est-Central` (istoria comparat` a dezbaterii repective \n diferite ]`ri urmeaz` s` fie scris` de-acum \ncolo). Nu-i de mirare c`-i include [i pe istorici. |n istoriografia european` est-central`, aceast` dezbatere a fost strâns legat` de cea referitoare la viziunile liberal-romantice asupra istoriei. Astfel, dimensiunea „loialitate vs. rezisten]`“ poate fi tratat` drept o contribu]ie a Europei Est-Centrale la interpretarea liberal` a istoriei. Situa]ia altor ]`ri est-europene poate fi, de asemenea, relevant`. Cazul Ucrainei pare [i el deosebit de interesant. Istoriografia populist`, cea care l`uda democra]ia slavon` 119

primordial` a cazacilor [i exulta la ideea caracterului democratic al na]iunii ucraineene, poate fi pus` \n paralel cu ideile romantice ale Poloniei [i Boemiei, \n timp ce accentul pus de Vjaceslav Lypynskyj pe importan]a unei elite conduc`toare [i a unor structuri statale stabile poate avea ceva \n comun cu istoricii de care ne-am ocupat. Na]iunea ucrainean`, sus]ine Lypynskyj, e ca un Sancho Panza f`r` Don Quijote, atât \n sens cultural, cât [i \n sens social. Este alc`tuit` exclusiv din straturi sociale populare, nu are elite [i, de aceea, cultura sa con]ine doar tr`s`turi prozaice „practice“, f`r` idei „\n`l]`toare“. Aceast` \ncercare de a „dovedi“ c` nobilimea joac` un rol important [i pozitiv \n istoria unei na]iuni \l apropie pe Lypynskyj de Pekar. Lypynskyj a studiat istoria la Cracovia [i leg`turile sale cu [coala istoric` de acolo sunt evidente (de[i a fost mult influen]at de post-pozitivi[ti [i de curentul neo-romantic al istoriografiei poloneze)37. Un alt candidat pentru astfel de compara]ii ar putea fi mi[carea Junimea din România, dezvoltat` \n cea de-a doua jum`tate a secolului al XIX-lea, mai ales prin scrierile unuia dintre liderii s`i, Titu Maiorescu. Criticile conservatoare la adresa istoriografiei romantic-populist-patriotice se reg`sesc cu siguran]` \n aceste scrieri, cu toate c` mi[carea nu pare s` fi produs un istoric de talia lui Pekar sau Bobrzyński (Maiorescu nu a fost istoric, ci critic literar). Poate ar trebui s` ne \ntreb`m dac` aceast` lupt` cu miturile n-a nimerit cumva \n propria-i capcan`, dac` nu a dus la \nlocuirea miturilor romantice cu altele, opuse? Pân` la urm`, problema era mult mai complicat` decât au presupus protagoni[tii epocii, [i \n nici un caz n-a fost vorba doar despre o lupt` a [tiin]ei ra]ionale, critice \mpotriva prejudec`]ilor pre-ra]ionale ale unor demagogi (cum par s` fie convin[i eroii eseului nostru). Formulate \ntr-un stil mai inteligent [i mai doct, argumentele rivalilor lor nu sunt chiar \n \ntregime absurde. |n definitiv, ideea conform c`reia a 120

existat cândva o a[a-numit` „libertate german`“ a triburilor barbare germanice, care s-a pr`bu[it sub influen]a legisla]iei romane, [i de asemenea conform c`reia unele institu]ii ale acestor triburi (procesul cu jura]i de exemplu) au fost instrumente utile pentru construirea libert`]ii liberale „moderne“, este prezent` \n operele unor istorici eminen]i, precum Otto Gierke. {i atunci, care este diferen]a \ntre aceast` teorie [i ideea lelewian-palackian` a vechii libert`]i slave? Teoriile lui Lelewel [i ale lui Palacký pot fi gre[ite, dar cu siguran]` nu sunt absurde. Putem argumenta c` „interpretarea conservatoare (Tory) a istoriei“ procedeaz` \n aceea[i manier` a priori ca [i rivala sa. Probabil c` singurul repro[ serios care i s-a adus lui Bobrzyński [i [colii cracoviene este faptul c` privesc \ntreaga istorie a Poloniei prin prisma \mp`r]irilor teritoriale, judecând fiecare aspect \n func]ie de felul \n care el a gr`bit sau a stânjenit pr`bu[irea Statului Polono-Lituanian de la sfâr[itul secolului al XVIII-lea. Un astfel de argument nu este \ntru totul nefondat, de[i cred c` nu poate fi formulat \n termeni atât de categorici. Este, totu[i, acela[i repro[ pe care Bobrzyński [i colegii s`i \l aduceau romanticilor [i epigonilor acestora, anume repro[ul anacronismului. {i atunci, nu este vorba despre un simplu caz de opunere a unor stereotipuri \mpotriva altora, [i unele [i celelalte la fel de nedemonstrabile [i de contaminate politic? Este adev`rat, uneori Bobrzyński pare a adopta o pozi]ie total apologetic`, mai ales când descrie presupusele succese al conservatorilor cracovieni \n activitatea lor de conduc`tori al Gali]iei. Este la fel de adev`rat c` Pekar sun` incredibil de neconving`tor atunci când \[i prezint` argumentul ca pe o victorie a Ra]iunii lipsite de prejudec`]i asupra supersti]iilor lui Masaryk. {i, mai presus de toate, s` ne gândim la Szekfű care, \n Trei Genera]ii, precum [i \n considera]iile sale târzii asupra caracterologiei maghiare, se apropie periculos de mult de ni[te stereotipuri na]ionale la fel de pu]in con121

ving`toare ca [i cele ale vechilor s`i rivali. Cu toate acestea, r`spunsul meu la \ntrebarea formulat` mai sus este negativ. Diferen]a dintre o abordare „stereotip`“ [i una „[tiin]ific`“ (orice ar \nsemna aceasta) a istoriei rezid` (printre altele) \n nivelul de complexitate [i de \n]elegere a nuan]elor – sau, ca s` formul`m altfel – \n form`, mai degrab`, decât \n con]inut. Astfel, atât interpretarea Whig, cât [i cea Tory pot fi prezentate ca \ncerc`ri serioase de a \n]elege trecutul, sau, dimpotriv`, ca generalizare stupide [i supersti]ioase. Cu siguran]`, atât Pekar cât [i Bobrzyński \[i desf`[oar` argumentele \ntr-un mod mult mai nuan]at [i mai inteligent decât oponen]ii lor. Atunci când e \n form` bun` – ca \n monografia despre Gabriel Bethlen – chiar [i Szekfű \[i prezint` vederile \ntr-un mod mult prea complex, nuan]at [i provocator, \ncâ s` poat` fi reduse la o schem` stereotip`. Categoriile cu care opereaz` Bobrzyński sunt preluate din filozofia german`, dar adaptarea lor la situa]ia unei ]`ri mult mai marginale decât Germania este, f`r` \ndoial`, meritul s`u. Gândirea istoricilor cracovieni, mai ales cea a lui Bobrzyński, poate fi privit` ca o teorie incipient` a \napoierii – nu economic`, ci legal` [i institu]ional`. Dispre]ul s`u fa]` de stereotipiile patriotismului polonez, acuitatea (\n lipsa unui termen mai potrivit) spiritului s`u de observa]ie [i abilitatea de a-[i privi subiectul „din afar`“ fac din Scurta istorie cea mai bun` sintez` de istorie polonez`, cel pu]in dup` p`rerea mea. Nu acurate]ea detaliilor ar trebui c`utat` \n cazul s`u; nici m`car valabilitatea interpret`rilor de detaliu. Cartea trebuie considerat` mai degrab` un fel de model teoretic, o viziune sintetic` asupra unei dezvolt`ri \ntârziate, „contaminate de \mprumuturi“, [i ne\mplinite care, din cauza pesimismului extrem, poate s` nu se potriveasc` \ntocmai cazului polonez sau oric`rui altuia, ceea ce \ns` nu-i reduce deloc valoarea. Cea mai frumoas` carte a lui Pekar, Kniha o Kosti, \n acela[i timp doct` [i sentimental`, este o combina]ie rar` de 122

istorie a culturii [i a economiei, oferindu-ne [i un studiu de caz despre domeniul feudal boemian de-a lungul secolului al XVII-lea. Aceast` microistorie avant la lettre, netradus`, din p`cate, \n nici o limb` str`in`, este o \ncercare fericit` de a construi pe baza unei analize detaliate un fel de imagine general`, atotcuprinz`toare, dup` prescrip]iile lui Karl Lamprecht. Ca toate operele m`re]e, cartea prezint` o lume \ntreag` \ntr-o pic`tur` de ap` – culoarea local` \l preocup` pe autor cu siguran]`, dar, cu toate acestea, cel mai important este pentru el felul \n care se manifest` problemele generale ale istoriei sociale, religioase [i politice ale Europei secolului al XVII-lea \ntr-un caz particular. Astfel „este posibil s` prezent`m universalul prin individual“39. Nu are rost s` fa]` de cititor faptul c` eseul de fa]` s-a n`scut din admira]ie fa]` de doi mari istorici: Michal Bobrzyński [i Josef Pekar, ale c`ror lucr`ri sunt printre cele mai interesante c`r]i istorice pe care le-am citit vreodat`. Dac` cititorul a sesizat m`car o umbr` a acestei admira]ii pe parcursul lecturii, atunci pot spune c` scopul meu a fost \ndeplinit. Nu vreau s` demonstrez c` personajele eseului meu au rezolvat unele probleme \naintea istoriografiei „occidentale“. O astfel de dovad` de „protocronism“, aplicat` istoricilor care s-au str`duit s`-l combat`, ar fi clar deplasat`. Dintr-o perspectiv` actual`, n-are relevan]` cine a formulat primul anumite idei sau solu]ii interesante ale istoriografiei. Istoricii trata]i aici merit` citi]i \n continuare ca ni[te clasici doar dac` se dovedesc capabili s` ne mai \nve]e ceva – \ntr-un sens larg al termenului, nu doar \n chestiuni de factologie. Ei ne pot furniza anumite chei interpretative care se pot dovedi nefolositoare tocmai pentru cazurile c`rora le-au fost ini]ial destinate, dar folositoare pentru alte cazuri, care pot servi deci ca modele euristice. Ne pot \ndrepta cercet`rile \n anumite direc]ii, sau pur [i simplu ne pot atrage aten]ia asupra unor corela]ii interesante, cu relevan]` \n diverse contexte. 123

A demonstra c` eroii mei sunt capabili de a[a ceva este cam acela[i lucru cu a dovedi „m`re]ia“ unui poet. Totu[i, nu m` pot opri s` reflectez c` este mult mai interesant s` cite[ti operele lor decât pe acelea pline de cli[ee romanticpatriotice ale oponen]ilor lor. Note: 1. Problemele tratate \n acest eseu au \nceput s` m` preocupe acum opt, poate chiar zece ani – de[i, \ntr-un fel, ele au fost \ntotdeauna vag conectate cu cercet`rile mele principale. Am avut ocazia s` discut despre ele cu multe persoane, dintre care \i men]ionez pe Prof. Miloš Havelka (\n timpul stagiului meu ca Junior Fellow la Institut fuer die Wissenschaften vom Menschen din Viena \n 1997) [i Prof. Iván Zoltán Dénes. Am \nv`]at multe de la ei despre istoriografiile ceh` [i maghiar`. Am primit câteva observa]ii interesante de la Pavel Kolář, care lucreaz` pe subiecte asem`n`toare [i cu care am avut ocazia s` discut la Berlin \n 1999 la Zentrum für Vergleichende Geschichte Europas. Nu e nevoie s` mai men]ionez c` toate eventualele erori \mi apar]in. Am decis s`-mi a[tern gândurile pe hârtie [i s` prezint un eseu pentru volumul omagial (Festschrift) dedicat eminentului istoric americano-ucrainean, Jaroslav Pelensky (pân` acum, volumul \nc` nu a ie[it de sub tipar). Balázs Szalontai a avut bun`voin]a s`-mi \mp`rt`[easc` observa]iile sale pe marginea acestui text timpuriu. Astfel, \n 1999 am prezentat o versiune ini]ial` a ideilor mele ca habilitation lecture la Institutul de Istorie al Academiei Polone de [tiin]e din Var[ovia, de care apar]in. Anumite idei din 1999 au fost reluate aici, dar unele gre[eli au fost corectate iar concluziile sunt mult diferite fa]` de cele ale versiunii ini]iale. 2. Pentru biografii standard vezi Waldemar Lazuga, Michal Bobrzyński. Myśl historyczna a dzialalnośc polityczna, Var[ovia, 1982; Zdeněk Kalista, Josef Pekař, Praga, 1994; Irene Raab Epstein, Gyula Szekfű. A Study in the Political Basis of Hungarian Historiography, New York-Londra, 1987. De[i toate trei sunt echilibrate [i foarte bine informate, cartea lui Kalista (scris` la \nceputul anilor 1940, dar publicat` pentru prima oar` integral \n 1994), e de departe cea mai bun`, ea combinând profunzimea analitic` cu ata[amentul cald fa]` de un prieten [i profesor. 3. Josef Pekař, „Smysl českých dějin“, \n O smyslu českých dějin, Praga, 1990, p. 386. 4. Michal Bobrzyński, W imie prawdy dziejowej. Rzecz o zadaniu historii i dzisiejszym jej stanowisku, republicat` ca anex` \n M. Bobrzyński, Dzieje Polski w zarysie, Var[ovia, 1974, pp. 411-442.

124

5. František Kutnar, Přehledné dějiny českého a slovenského dějepisectví, vol. I, Praga, 1973, pp. 190-191. 6. Astfel este tratat pozitivismul \n Leszek Kolakowski, Filozofia pozytywistyczna (od Hume’a do Kola Wiedenskiego), Var[ovia, 1966. 7. Josef Pekař, Dějiny československe pro nejvyšší třídy škol středních, Praga, 1921, p. 8; vezi de asemenea p. 9 (despre „superioritatea cultural`“ a triburilor germanice). Vezi [i Idem, „Svatý Václav“, \n O smyslu, p. 14. 8. Ibidem, pp. 43-44. 9. Idem, „Objevy Bretholzovy čili od které doby sedí Němci v naší vlasti“, \n O smyslu, pp. 101-102. Idem, Dějiny československe, p. 36. 10. Idem, „O Husovi a husitstvi“, \n O smyslu, pp. 122-123. Vezi [i „K boji o Husa“, \n Ibidem, p. 120. 11. |n capitolul final, intitulat „Uwagi“ (Preciz`ri), din Bobrzyński, Dzieje Polski, Var[ovia, 1974, p. 400. (Aceasta este o reeditare a primei edi]ii din 1879. |n edi]ia a patra, ultima publicat` \n timpul vie]ii autorului, capitolul „Uwagi“ este mult revizuit iar expresia sun` mai pu]in „aforistic“, chiar dac` tonul general este acela[i. Dzieje Polski w zarysie, vol. II, Var[ovia, 1927, p. 309). 12. Vezi critica sa referitoare la absolutismul spaniol, \n Idem, Dzieje Polski, vol. II, pp. 309-310 (not` de subsol). 13. Vezi rolul iezui]ilor \n secolul al XVII-lea [i la \nceputul secolului al XVIII-lea, Ibidem, pp. 223-225. 14. Josef Pekař, „Zas proti nám“, \n Na ceste k samostatnosti, ed. J. Hanzal, Praga, 1993, p. 97 (text publicat pentru prima oar` \n 18 octombrie 1918). 15. Vezi Mónika Baár, „The Intellectual Horisons of Liberal Nationalism in Hungary: The Case of Mihály Horváth (1809-1878)“, \n B. Trencsényi et al., ed., Nation Building and Contested Identities: Romanian and Hungarian Case Studies, Budapesta-Ia[i, 2001, pp. 21-41. 16. Activit`]ile lui Szekfű de dup` 1945, \n calitate de tovar`[ de drum al comuni[tilor, nu ne intereseaz` aici. 17. Gyula Szekfű, Mit vétettem én? Ki gyalázta Rákóczit?, Budapesta, 1916, p. 75. 18. Gyula Szekfű, A száműzött Rákóczi, Budapesta, 1993, p. 78. 19. Gyula Szekfű, Három nemzedék és ami utána következik, Budapesta, 1989 (reeditare a celei de-a treia edi]ii ap`rute \n 1934), p. 299. 20. Bobrzyński, Dzieje Polski, vol. III, Var[ovia, 1931, pp. 43-46, mai ales p. 45. 21. El se considera de asemenea un partizan al „realismului“ \mpotriva „romantismului“, dar \n]elegea ace[ti termeni ca \n sens [tiin]ific, mai de-

125

grab` decât ca ni[te etichete politice. Vezi Josef Pekař, „O nový názor na české dějiny“, \n M. Havelka, ed., Spor o smysl českých dějin 1895-1938, Praga, 1995, p. 535. 22. Josef Pekař, „František Josef I“, \n Na ceste, p. 19. 23. Bobrzyński, Dzieje Polski, vol. III, p. 391. 24. Josef Pekař, „Madarské akademii“ [i „Židé a bolševictvi“, ambele \n Světová válka. Stati o jejím vzniku a jejích osudech, Karlín, 1921, pp. 221-228 [i 229-237. 25. Stenograficzne sprawozdanie z 1 sesji VII periodu Sejmu Krajowego Królestwa Galicji i Lodomerii ..., p. 742 (\ntâlnirea din 5 februarie 1896). 26. Michal Bobrzyński, Statut Rady Szkolnej Krajowej galicyjskiei. Studium prawno-polityczne, Cracovia, 1903, p. 111. 27. Caracterul „cezareean“ al memoriilor este men]ionat de Waldemar Lazuga, Michal Bobrzyński. Myśl historyczna a dzialalnośc polityczna, Var[ovia, 1982, p. 167 (cu referire la opinia lui Czeslaw Lechicki). Aceast` prelucrare \n stil „cesareean“ \nc` [i mai puternic` la Bobrzyński, Dzieje Polski, vol. III, pp. 345-351, unde autorul analizeaz` propriile sale \nf`ptuiri ca guvernator al Gali]iei, \ntotdeauna referindu-se la „Bobrzyński“ la persoana a treia. 28. Szekfű, Három nemzedék, p. 375. 29. Pekař, Dějiny československe, p. 114. 30. Ibidem, p. 196. 31. Vezi Iván Zoltán Dénes, Európai mintakövetés – nemzeti öncélúság. Értékvilag es identitáskeresés a 19-20. századi Magyarországon, Budapesta, 2001, pp. 154-155. 32. Ernest Gellner, „The Price of Velvet: Thomas Masaryk and Václav Havel“, \n Czech Sociological Review 1, 1995, p. 49. 33. Vezi declara]ia din „Introducere“ la Gyula Szekfű, Der Staat Ungarn, Berlin, 1918, p. 7. 34. Vezi Jaroslav Marek, Jaroslav Goll, Praga, 1991. Aceasta este mult mai mult decât o biografie: o excelent` introducere \n istoriografia [i cultura ceh` din secolul al XIX-lea, ea ofer` un cadru istoric indispensabil pentru subiectul tratat \n acest articol. 35. B. Hóman, „A történelem útja“, \n B. Hóman, ed., A magyar történetíás új útjai, edi]ia a II-a, Budapesta, 1932, pp. 15-16. 36. Am folosit traducerea englez`, Lucien Fébvre, The Problem of Unbelief in the Sixteenth Century: The Religion of Rabelais, Cambridge, Mass., 1982. 37. Vezi Vjaceslav Lypyns’kyj, „Tragedija ukrajins’koho Sanco Panca [1920]“, \n Harvard Ukrainian Studies 9: 3-4, 1985, pp. 397-406. |ntre-

126

gul num`r este dedicat lui Lypyns’kyj [i con]ine mai multe contribu]ii relevante pentru subiectul nostru. 38. Vezi Lucia Boia, History and the Myth in Romania Consciousness, Budapesta, 2001, pp. 54-59. 39. „So liess sich das Allgemeine im besonderem geben“ („Introducerea“ lui Lamprecht la primul volum din lucrarea sa Deutsches Wirtschaftsleben im Mittelalter (1885), \n Karl Lamprecht, Alternative zu Ranke. Schriften zur Geschichtstheorie, ed. H. Schleier, Leipzig, 1988, p. 48).

127

128

Interesanta anomalie a liberalismului balcanic Diana Mishkova

I Pân` \n ziua de ast`zi, conceptul de liberalism balcanic sun` nefiresc. F`r` \ndoial`, cei care studiaz` istoria ideilor politice din Europa, fie fascina]i de exemplele clasice de gândire politic` modern`, fie obi[nui]i s` vad` structurile politice ca prelungiri ale celor economice [i sociale, ezit` s` ia \n serios liberalismul din Balcani1. Pe fondul scepticismului crescând din perioada interbelic`, Eugen Lovinescu, unul dinpre promotorii cei mai radicali ai occidentaliz`rii din România, scria \n cartea sa Istoria civiliza]iei române moderne urm`toarele: „Chiar dac` suntem de acord, \n principiu, c` sentimentul na]ional [i sentimentul libert`]ii personale au evoluat genetic din condi]iile capitalismului, trebuie totu[i s` admitem c` noi le-am adoptat, \n forma lor complet` [i fundamental`, pe calea ideologiei“. Lovinescu vroia s` sublinieze poten]ialul ideologiei de a revolu]iona [i de a accelera istoria, astfel c` punea \n centrul influentei sale analize contradic]iile [i conflictele (cât se poate de evidente) decurgând din disparitatea dintre capitalism [i liberalism \n România – un precursor demn de luat \n seam` al conceptului lui Reinhart Kosellek de co-temporalitate a ceea ce nu e co-temporal. |n acest mod, el punea bazele unei dezbateri de substan]` despre natura liberalismului românesc [i, \n general, balcanic. Dar, cu excep]ia anumitor lucr`ri conjuncturale, dezbaterea nu a mai avut loc niciodat`. 129

Discu]ia ar merita relansat` pe mai multe direc]ii. Una ar fi \ncercarea de a regândi r`d`cinile [i fundamentele amestecului evident dar, se spune, [i paradoxal dintre universalismul [i particularismul secolului al XIX-lea sau, cu alte cuvinte, dintre proiectele modernit`]ii [i proiectele de prezervare a „fiin]ei na]ionale“. |n mai multe privin]e importante, acest amestec poate fi urm`rit \napoi \n timp p\n` la conceptele iluminismului târziu, ceea ce subliniaz` nevoia de a regândi rela]ia dintre tematiz`rile caracterului na]ional [i cele ale reformismului liberal. O alt` direc]ie este con[tientizarea din ce \n ce mai limpede a nevoii de a aborda istoria gândirii politice \n termenii unui dialog continuu \ntre tradi]ii culturale „centrale“ [i „periferice“. Sub numele de transfer conceptual sau de paradigm` ne confrunt`m – de[i \n propor]ii diferite, \n func]ie de context – cu ceva ce nu a \nsemnat niciodat` un impact undirec]ional (dup` cum sugereaz` \n mod obi[nuit concepte precum „influen]`“, „import“, „adaptare“), ci o circula]ie a ideilor \n care traiectoriile complexe de interac]iune [i modurile diferite de implicare a culturii „receptoare“ sunt esen]iale. Din aceast` pespectiv`, \ntrebarea nu este cât de bine a fost asimilat` o tradi]ie mainstream „vest-european`“ \n afara locului ei de origine, decizându-se \n acest mod problema „validit`]ii“ ei2. |ntrebarea, de fapt seria de \ntreb`ri, ar trebui s` vizeze de ce anumite idei au devenit paradigmatice pentru o varietate de „cazuri structurale“; care au fost versiunile sau elementele selectate pentru implementarea local`; care au fost a[tept`rile [i poten]ialit`]ile ata[ate lor; [i cum am putea explica similarit`]ile [i diferen]ele dintre toate acestea. Cu alte cuvinte, discu]ia solicit` o mai mare aten]ie acordat` articul`rilor regionale ale unei filozofii universale, adic` o luare \n calcul a autonomiei valorilor politice [i a periodiz`rii transferului cultural, dar [i a institu]iilor sociale [i a contextelor culturalo-politice. 130

II Teza lui Lovinescu sugereaz` o abordare evident` a acestei problematici complicate – referirea paradigmatic` [i rela]ional` la „sentimentul na]ional“ [i „libertatea personal`“. Aceast` asociere este semnificativ` [i, dac` ne gândim la cazurile istorice cunoscute ale Europei de Est, cu o larg` r`spândire. |n centrul constitutiv, normativ, al modernit`]ii balcanice din secolul al XIX-lea, liberalismul [i na]ionalismul, ca [i liberalismul [i romantismul, formeaz` un \ntreg inextricabil. Departe de a fi erodat` de tensiunea dintre suveranitatea popular` [i libertatea individual`, tocmai aceast` asociere este cea care explic` atrac]ia „constructiv`“ [i for]a mobilizatoare a liberalismului balcanic.El nu a ap`rut ca o direc]ie de gândire filozofic` sau etic`, stimulat` de polemici teoretice „intrinseci“ [i nici nu a devenit vreodat` a[a ceva. Orientarea sa – veritabilul raison d’être – era activismul, ingineria social` [i politic`. Ideile [i mi[c`rile liberale au fost \n primul r\nd responsabile pentru apari]ia [i definirea socio-politic` a primelor concepte locale privind statul modern, precum [i a primelor institu]ii moderne; \ntr-adev`r, lor ar trebui s` le fie atribuit meritul cre`rii statelor-na]iuni balcanice. Lor le apar]ine ideologia na]ionalismului liberal, sub stindardul c`ruia au fost duse luptele de independen]` [i unificare na]ional` [i a fost implementat un concept de guvernare legitim` diferit` de cea tradi]ional`: o guvernare reprezentativ`, opus` celei autocratice sau birocratice, exercitat` de liberalii \n[i[i \n numele na]iunii suverane. |n acest sens, liberalismul \nsemna o politic` [i o filozofie politic`, un set de institu]ii politice [i o retoric`. Realiz`rile remarcabile ale liberalismului balcanic au fost posibile \n virtutea unei evidente „devieri“ de la sau, \n func]ie de perspectiv`, „extinderi“ ale „arhetipurilor“ europene normative. Pentru c` esen]a lui nu consta \n atacarea privilegiilor sociale sau politice sau \n ap`rarea dreptu131

rilor „naturale“ ale individului reabilitat, cu atât mai pu]in \n laissez-faire-ul economic sau \n anticlericalism. Esen]a lui consta \n proiectarea conceptului individualist de drepturi naturale asupra corpului na]ional \n \ntregul s`u – traducerea libert`]ii personale [i a drepturilor civile prin dreptul fiec`rei na]ionalit`]i la „propriul“ ei stat suveran [i la propria sa dezvoltare „liber`“. Pe lâng` confec]ionarea tehnicilor moderne de construire a na]iunii [i a statului modern, liberalismul din Balcani a furnizat – pentru a folosi expresia lui Brian A. Porter despre liberalismului polonez de la sf\r[itul secolului al XIX-lea – „o nou` modalitate de a descrie na]iunea [i de a-i imagina viitorul“3. Spre deosebire de Polonia de dup` 1863, \ns`, liberalii din Balcani puteau combina \n mod efectiv no]iunea de „cauz`“ cu cea de „societate“, sau „na]iunea ca actor istoric“ cu „na]iunea ca o comunitate“, \n modul lor de conceptualizare a colectivit`]ilor moderne aflate \n formare. Pentru a explica poten]ialul activist al acestui tip romantic de liberalism \n contexte atât de diferite structual precum cele din Serbia, Bulgaria [i România, trebuie mai \ntâi s` examin`m peisajul social [i cultura politic` \n cadrul c`ruia el a ap`rut. |n fiecare din aceste ]`ri, marea provocare pentru orice elit` modernizatoare p`rea a fi capacitatea ei de a g`si mijloace de mobilizare a unei societ`]i imobile, \n mare parte tradi]ionale [i rurale, c`reia \i lipsea aproape \n totalitate fermentul capitalismului modern [i cel al democra]iei. Inevitabil, predominan]a social` covâr[itoare a satului avea s` aib` un impact important asupra \ntregului spectru de proiecte socio-politice. {i totu[i, \n ciuda fundamentelor economice asem`n`toare, existau divergen]e structurale majore \ntre cele trei state, cu r`d`cini \n statutul particular pe care fiecare \l avusese sub administra]ia otoman`; de aici decurgeau diferen]e \n privin]a profilului social. Chiar [i \n a doua jum`tate a secolului al XIX-lea, Ser132

bia rural` reprezenta o societate relativ nediferen]iat`, egalitar` din punct de vedere social, de ]`rani liberi – sau iobagi elibera]i – proprietari de p`mânt. Leg`tura social` dintre pionierii ordinii politice moderne din Serbia – modera]ii liberali sârbi – era satul din Shumadia. De acolo au plecat ei spre universit`]ile franceze [i germane, [i cu gândul la dorul de libertate [i la tradi]ia creatoare redescoperit` a aceluia[i sat – acea matrice folcloric` a na]iunii sârbe – [i-au edificat ei proiectele lor moderne. Peisajul social din România prezenta o imagine destul de contrastant`: marii proprietari de p`mânt [i statul de]ineau aproximativ 70% din p`mântul agricol, iar m`rimea relativ` [i importan]a public` a claselor de mijloc urbane, chiar dac` foarte eterogene din punct de vedere etnic, erau mult mai mari decât \n Serbia. Performan]ele economice mai bune ale României erau \nso]ite, pe fundalul contrastelor sociale dure, de conflicte recurente. De[i cre[terea economic` era mult mai mic` \n Serbia, diferen]ierea social` era [i ea mai mic` acolo, iar stabilitatea social` mai ridicat`. Aceste diferen]e majore sunt foarte importante pentru a explica profilurile sociale destul de diferite ale claselor politice din cele dou` ]`ri. Dac` tr`s`tura comun` a elitelor sârbe moderne \n formare era originea ei ]`r`neasc`, cea a clasei politice sau intelectuale din România era originea ei cvasi-aristocratic`, de proprietari de p`mânt strâns asocia]i cu puterea. Cazul Bulgariei este, prin compara]ie, unul amestecat sau „intermediar“, \n sens politic [i social. Ca [i \n Serbia sau România, statul bulgar nu a reu[it s` fie creat decât \n 1878, iar mi[carea na]ional-liberal` bulgar`, care se dezvoltase \n cadrul Imperiului Otoman t\rziu, [i-a p`strat caracterul subversiv pentru aproape \ntreg secolul al XIX-lea. Cu toate acestea, \ncepând din 1830 imperiul \nsu[i suferea un proces de reform` administrativ` [i social`, de pe urma c`reia au beneficiat considerabil elitele incipiente bulgare de 133

notabilit`]i locale \n ascensiune economic`, manufacturieri [i negustori, ca [i intelighen]ia (\n majoritate rus` [i greac`, mult mai pu]in educat` \n Apus). {i chiar dac` desprinderea de imperiu a dat o lovitur` grea celor mai prosperi dintre ei, iar redistribuirea p`mântului a produs un num`r cople[itor de mici proprietari independen]i, la \nceputurile ei statale societatea bulgar` [i infrastructura ei civic` ofereau o imagine mult diferit` de cea a principatului sârb din prima jum`tate a secolului al XIX-lea. Chiar dac` \n nici unul din aceste cazuri profilul social specific nu a determinat \n totalitate alegerea filozofiilor politice, el explic` unele diferen]e importante \n tipul de coagulare, modul de legitimare [i etosul grup`rilor constitutive ale elitelor conduc`toare din cele trei ]`ri. Caracteristicile acestor clase politice diferite, evoluând \n contexte distincte, nu trebuie niciodat` uitate atunci când discut`m, \n cazul fiec`reia dintre cele trei ]`ri, despre succesiunea specific` de teme liberale, cu propria lor viziune asupra societ`]ii [i perspectivelor ei de progres. Mo[tenirile fazei ini]iale de formare a na]iunii [i statului sunt puternic conectate cu toate aceste aspecte, fiind esen]iale pentru variantele de liberalism promovate [i implementate \n fiecare caz particular. Peste tot \n Balcani, pân` la mijlocul secolului al XIX-lea – cu alte cuvinte \n timpul primelor etape ale edific`rii statului modern – monopolul comun asupra puterii exercitat de monarhie [i de oligarhiile aristocratice sau birocratice nu a fost contestat, rivalitatea dintre ele reprezentând singura form` legitim` de opozi]ie politic`. |n condi]iile stabilit`]ii politice rezultate, aceast` clas` asociat` statului \[i urm`rea \n siguran]` obiectivele ei iredentiste [i de edificare a statului \n domeniile adiminstra]iei, fiscalit`]ii, justi]iei [i educa]iei. Indiferent dac` suprema]ia apar]inea absolutismului monarhic sau adversarilor acestuia, centralizarea birocratic` 134

avansa constant, ca o consecin]` a dorin]ei acestor state de a atinge un nou statut politic, demolând agresiv r`m`[i]ele auto-guvern`rii populare. Aspira]iile la independen]` [i unificare, la progres social [i cultural au r`mas subordonate conceptului tradi]ional de na]iune, structurat ierarhic. Acest fapt merit` accentuat, deoarece evalu`rile istoriografice dominante ale luptelor armate de la \nceputul secolului al XIX-lea – purtate de sârbi sau greci, sau de românii din Principate – trateaz` de obicei regimurile politice rezultate \n aceste ]`ri nu doar ca pe ni[te cadre institu]ionale \n care devenea posibil` edificarea viitoare a statelorna]iuni, ci ca [i cum ar fi presupus din start apari]ia unor astfel de state. Este adev`rat c` r`scoalele eliminaser` controlul politico-administrativ otoman [i transferaser` puterea unei clase politice autohtone. Cu toate acestea, \n prima jum`tate a secolului aceast` clas` nu sus]inse [i nici nu demonstrase \n niciun fel – prin intermediul organiz`rii [i exercit`rii puterii politice – c` urm`rea crearea unui stat na]ional – sau, altfel spus, a unui stat modern. Principala ei grij` fusese institu]ionalizarea noului stat, care, \n condi]iile unor mijloace foarte limitate, a reu[it s` absoarb` elitele politice autohtone [i popula]ia ]`r`neasc` [i s` se promoveze pe sine ca unic factor de legitimitate \n via]a politic`4. Astfel c`, p\n` la mijlocul secolului al XIX-lea, elitele conduc`toare nou ap`rute, ne-tradi]ionale, au c`utat s`-[i justifice preten]ia de a conduce \ntr-o manier` ce rezona cu concep]ia atavist` despre putere a ]`ranilor. {i exist`, \ntr-adev`r, suficiente dovezi ale influen]ei politice a ]`r`nimii [i ale schimb`rilor pe care ideile acesteia despre ce \nseamn` guvernarea bun` le-a impus clasei politice5. Acestea erau mo[tenirile complicate de care liberalii din Balcani se vedeau obliga]i s` ]in` seam` – mo[teniri care, de asemenea, stabileau limite tran[ante diferitelor strategii ce puteau fi urmate. Pe acest fundal este chiar uimitor s` vedem cum, de la apari]ia lor furtunoas` pe scena politic` \ntre 135

sf\r[itul deceniului cinci [i \nceputul deceniului [apte, „patrio]ii liberali“ au reu[it s` r`mân` \n aceast` pozi]ie, ca actori politici importan]i, iar \n România [i Bulgaria s` de]in` frâiele puterii \n marea majoritate a perioadei de pân` la Primul R`zboi Mondial. Profesiunea de credin]` a acestor intelectuali din cele trei ]`ri, \n majoritate educa]i \n str`in`tate, era remarcabil de uniform exprimat`: statele lor progresau numai dac` adoptau institu]iile politice liberale ale Occidentului „progresist“. Avansul economic era posibil, pentru ele, cu condi]ia cre`rii unui climat politic favorabil, ale c`rui atribute principale erau suveranitatea na]ional`, guvernarea reprezentativ` [i drepturile civile. Studen]ii sârbi din str`in`tate ne spun c` unul dintre liderii lor spirituali, Vladimir Jovanović, era afectat de „divergen]ele dintre Serbia patriarhal`, agrar`, a cresc`torilor de animale, [i ]`rile avansate, cultivate“, dar \n acela[i timp erau convin[i c`, „odat` cu eliberarea [i unificarea poporului sârb, [Serbia] avea s`-[i ocupe locul ei \n lumea avansat` [i cultivat`“6. Dar ce \nsemna pentru ei, de fapt, eliberarea [i unificarea poporului? Acestea erau sloganurile vitale folosite de majoritatea protagoni[tilor importan]i din secolul al XIX-lea [i de diferitele tipuri de na]ionali[ti ca explica]ii auto-suficiente – \n acela[i fel \n care sunt invocate drepturile inalienabile ale omului \n celebrul pasaj din Declara]ia American` de Independen]`. |ns` cheia \n]elegerii acestui tip bizar de liberalism european este tocmai r`spunsul, foarte dificil, la \ntrebarea de mai sus, \mpreun` cu defini]ia corespunz`toare a acelei entit`]i care are dreptul la libertate [i unitate – comunitatea na]ional`.

III „Patrio]ii iubitori de libertate“ [i propaganda lor politic` apar \n Serbia \ncepând din 1848. De[i aveau pu]in` \n]elegere pentru regimul oligarhic al clasei conduc`toare pater136

naliste [i birocratice, mesajul lor avea o destina]ie \ntru totul „extern`“: realizarea eliber`rii na]ionale, \n primul rând prin ob]inerea independen]ei depline a principatului sârb– la acea vreme autonom, dar \nc` vasal fa]` de suzeranul otoman – [i, \n al doilea rând, unificarea „tuturor sârbilor“ \ntr-un stat na]ional. Acestea erau obiectivele ce st`teau \n spatele sprijinului pe carei ei \l acordau clandestin sârbilor rebeli din Voivodina habsburgic`, precum [i \n spatele proiectului de creare a unui stat unificat slav de sud. Mi[c`rile din Serbia de la 1848 au avut \ns` o magnitudine considerabil mai redus` decât cele din alte teritorii habsburgice vecine, sau chiar din principatele române[ti. V. Jovanović scria \n memoriile lui c`, dac` spiritul timpului a stimulat ceva \n Serbia, aceasta a fost „o mi[care de idei care, chiar dac` nu a reu[it s` schimbe \n bine situa]ia politic` intern`, cel pu]in a adus opiniei publice con[tiin]a solidarit`]ii na]ionale dintre Serbia [i celelalte p`r]i ale ]inuturilor sârbe[ti [i, odat` cu aceasta, con[tiin]a unit`]ii slave“7. |n timpul deceniului urm`tor, elevii de la liceul din Belgrad, care se adunau la a[a-numitul Club Liberal, au mai ad`ugat câteva articole liberale pe lista obiectivelor liberale – libertatea presei, de asociere [i de credin]`, educa]ie [i comer] liber, siguran]` personal` [i inviolabilitatea propriet`]ii, precum [i l`rgirea [i \mbun`t`]irea re]elei de drumuri [i [coli8. Cu toate acestea, ei [i adep]ii lor din exil continuau s` fie lipsi]i de orice drept legal de a exprima [i a promova \n ]ar` aceste revendic`ri. Na]ionalismul liberal, diferit de [i dep`[ind cu mult proiectele etatiste ale unui „Piemont balcanic“, apar]inând unor birocra]i importan]i precum Ilia Gařasanin, a r`mas o for]` nesemnificativ` \n Serbia \nceputului de secol XIX. Adunarea Na]ional` convocat` \n 1858, la cincisprezece ani dup` precedenta ei \ntâlnire, pentru a ratifica schimbarea prin]ului, avea s` marcheze un punct de cotitur` \n istoria 137

propagandei liberale din Serbia. Ea a devenit primul forum politic major de la care a fost anun]at` public platforma liberalismului s\rb. |n numele unui mic grup de deputa]i, Jevrem Grujić a propus o nou` lege a Adun`rii Na]ionale, potrivit c`reia poporul sârb avea dreptul la suveranitate absolut` exercitat` prin adunare, care avea s` fie \nvestit` cu puteri legislative supreme \n toate domeniile, abolind astfel absolutismul regal [i stabilind controlul asupra executivului, care trebuia ales de to]i b`rba]ii s\rbi adul]i. Ideea suveranit`]ii populare, proclamat` pentru prima oar` \n 1858 de o mân` de liberali sârbi, a reu[it s` r`stoarne \n mai pu]in de un deceniu normele anterioare ale legitimit`]ii politice [i s` transforme \ntreaga ordine politic` din ]ar`. Pentru a explica modul \n care a devenit posibil` aceast` schimbare [i semnifica]ia ei trebuie s` ne referim la capitolul anterior, privind formarea na]iunii [i a statului \n principatul sârb. Dup` cum am v`zut, la mijlocul secolului – la momentul \n care liberalii sârbi au \nceput s` redefineasc` no]iunea de suveranitate [i s` instituie conceptul de na]iune – practica ademenirii [i „\mblânzirii“ ]`r`nimii prin supunere fa]` de valorile ei tradi]ionale fusese deja institu]ionalizat` de noua clas` politic` venit` la putere. Acesta e un factor esen]ial \n orice \ncercare de definire a dimensiunii politice, ca [i a celei sociale, a diferitelor c`i de tranzi]ie spre modernitate din Balcani. Este de asemenea un criteriu esen]ial \n evaluarea direc]iei pe care tinerele elite politice „moderne“ din Balcani, indiferent de orientarea lor ideologic`, se considerau obligate s` o urmeze \n condi]iile unui sistem politic cu adev`rat reprezentativ. Varietatea bizar` de na]ionalism liberal promovat` de ace[ti enfants terribles este cheia succesului lor de mare anvergur`. |n spatele ei st`tea no]iunea leg`turii inextricabile dintre libertatea „interioar`“ [i cea „exterioar`“. Ultima se referea la „dreptul natural“ al fiec`rei na]ionalit`]i la un 138

stat suveran: implementarea acestuia era condi]ia necesar` pentru implementarea ideilor liberale de libertate [i pentru desc`tu[area \ntregului poten]ial al fiec`rei na]iuni. Liderul liberalilor sârbi habsburgici [i al Tineretului Sârb Unit, Svetozar Miletić, scria c` „faptul c` membrele popoarelor [sârb [i grec] au fost smulse“ constituie cauza pentru care „spiritul \ntregii na]iuni nu are posibilitatea de a lucra la dezvoltarea lui na]ional` [i politic`... [iar] via]a acestor na]iuni nu s-a ar`tat \nc` \ntr-o lumin` mai bun` [i nu a \nflorit pe deplin“. |ns` realizarea acestui drept nu era suficient`9. „Suntem sârbi [i cet`]eni“, ad`uga Miletić. Un stat este liber „\n interior“ numai atunci când guvernul reprezint` poporul [i ac]ioneaz` \n numele lui, unde puterea monarhiei este limitat` iar drepturile [i libert`]ile personale sunt protejate. Libertatea interioar`, la r\ndul ei, este cea care poate asigura unitatea „extern`“ [i m`re]ia na]iunii: „doar o Serbie \nzestrat` cu institu]ii politice libere e capabil` s`-i str\ng` la un loc pe to]i s\rbii de sub domina]ie str`in`; doar \ntr-o astfel de Serbie poate fi eliberat spiritul entuziasmului [i sacrificiului na]ional, f`r` de care nu poate fi dus` o mare lupt` de eliberare na]ional`“10. Leg`tura osmotic` dintre libertatea interioar`, adic` guvernarea democratic`, [i eliberarea extern` \nso]it` de unificare, adic` iredentismul, a fost caracteristica multor mi[c`ri na]ional-liberale [i radicale din Europa secolului al XIX-lea. Aceasta era, mai exact, o leg`tur` dintre reformele domestice de tip democratic [i proiectele de unificare na]ional`, dintre na]ionalismul intern (civic) [i cel extern (iredentist). Liberalii sârbi urm`reau delegitimarea vechiului regim acuzându-l c` a produs un stat care nu a reu[it s` ofere libertate nici interioar`, nici exterioar`. Nu exista un stat propriu-zis dac` el nu se dovedea capabil s` \[i ating` „]elul“: oamenii din cadrul lui s` fie liberi nu numai extern, dar [i intern11. 139

Ascenden]a iluminist-romantic` a acestei dialectici a libert`]ii se dezv`luie \ntr-un text considerat a fi prima declara]ie a liberalismului \n Serbia [i fundamentul platformei politice a Tineretului Sârb Unit. |ntr-un articol din 1849, intitulat „O viziune a statului“, Jevrem Grujić, viitorul purt`tor de cuvânt al liberalilor \n Adunarea sârb`, postula c` educa]ia, menit` s` creeze o „na]iune luminat`“, era „vital` pentru a da poporului sârb posibilitatea de a se elibera de opresiunea [extern` [i intern`]“. Natura acestei educa]ii e definit` dup` cum urmeaz`: „Poporul ar trebui 1) pentru eliberarea lui exterioar`, s` fac` \ntreaga na]iune sârb` con[tient` de fostul ei imperiu [i de viitorul ei str`lucit; de asemenea trebuie s` se familiarizeze mai bine cu [i s` se apropie mai mult de celelalte ramuri ale na]iunii sârbe; 2) pentru eliberarea lui interioar`, s` fac` na]iunea con[tient` de ceea ce e ea cu adev`rat, ce drepturi ar trebui s` aib`; ce \nseamn` guvernarea, de ce exist` ea, de la cine pleac` [i care sunt limitele ei; na]iunii trebuie s` i se spun` ce \nseamn` s` tr`ie[ti \ntr-un stat, ea trebuie \ndemnat` s` tr`iasc` \n acel mod“12. Aceast` \nscriere a trecutului \n viitor – de fapt, justificarea istoric` a dreptului de a avea un viitor – ca [i leg`tura dintre educa]ia politic` a na]iunii [i educarea cu privire la originile [i caracterul ei, sunt teme la fel de caracteristice pentru intelectualii slavi ilumini[ti din secolul al XVIII-lea ca [i pentru na]ionali[tii de secol XIX din \ntreaga Europ`. Viziunea modernist` [i cea romantic` asupra comunit`]ii na]ionale se pot \mpleti \n diferite propor]ii [i cu diferite coduri discursive, dar meta-limbajul politic \n cadrul c`ruia ele coexist` – limbajul na]ionalismului liberal – dezv`luie o fundamental` continuitate [i coeren]` de-a lungul \ntregului secol al XIX-lea. „Sârbii, un popor iste], \nzestrat [i eroic“, scria S. Miletić \n 1863, \ntr-un stil romantic mai emfatic, „capabili s` se pasioneze pentru o idee \nalt` [i s`-[i dea via]a pentru ea, 140

ar putea, cu ajutorul unui plus de constan]` [i aplica]ie, care pot fi cultivate prin dezvoltarea cultural` urm`toare, s` stea al`turi de cele mai bune na]iuni… Cu toate acestea, principalul este c` to]i cre[tinii dispun de caracteristica principal` – punctum saliens – a tuturor organismelor superioare, iar acesta este con[tiina lor na]ional` ca baz` a unei na]iuni [i con[tiin]a politic` drept baz` a statalit`]ii; au to]i un gând comun care \i une[te [i care \nl`tur` orice obstacol \n timp de criz`; un punct imobil care domin` mi[carea \ntregii vie]i na]ionale [i care nu permite ca aceasta s` ias` din perimetrul ei; acesta este sentimentul profund c` sunt un popor care are un trecut [i care merit` un viitor; un sentiment profund al ]elului lor \n istoria culturii europene [i tendin]a de a se al`tura [i de a-[i concentra for]ele [i \nclina]iile lor, indiferent cât de diferi]i ar fi, asupra unui gând mai important. Sentimentul de mândrie [i glorie, sentimentul de libertate na]ional`, atât extern`, referitoare la stat, cât [i intern`, referitoare la politic` [i constitu]ie, acestea pot aduce popoarele cre[tine la cel mai \nalt nivel al sacrificiului de sine. Sursa extazului pentru popoarele cre[tine nu este fanatismul distructiv al turcilor, ci voin]a de a crea – o for]` spiritual` creatoare [...]“13. De[i metafizica spiritului na]ional plutea deja \n aer, aceasta nu era considerat` \nc` autosuficient`. Pentru a desc`tu[a poten]ialul creator al na]iunii, ea trebuia s` fuzioneze cu con[tiin]a politic` [i s` se concretizeze \n „libertatea na]ional` a statului, a politicii [i a constitu]iei“. Aceea[i descenden]` tipologic`, p`truns` de o cantitate considerabil` de patos popular, transp`rea [i din defini]ia libert`]ii interne. |n miezul ei, ca [i \n cazul \ntregii doctrine sârbe na]ional-liberale, st`tea principiul suveranit`]ii na]ionale. |n formularea lui Jevrem Grujić, „[noi vrem] s` p`str`m \n uz actuala lege, conform c`reia poporul este sursa [i purt`torul \ntregii puteri din Serbia [i conform c`reia el exercit` aceast` putere prin Adunarea Popular`“14. 141

Drepturile civile ale sârbilor [i libertatea propriet`]ii [i a activit`]ilor economice erau cruciale, iar ele trebuiau protejate prin constitu]ie: \n aceast` privin]`, ideologia liberalismului sârb era \n concordan]` cu viziunea liberal` normativ` a societ`]ii. Cu toate acestea, pentru ca o astfel de societate s` devin` posibil, „voin]a general` trebuie s` fie lege suprem` [i st`pân absolut – trebuie s` fie suveranul“. Toate valorile [i institu]iile emblematice ale doctrinei liberale – ideile de conducere prin parlament, egalitate \n libertate, domnia legii, responsabilizare a executivului – erau extrase de liberalii sârbi din preceptul esen]ial al suveranit`]ii populare, „voin]a general`“ \nsemnând „voin]a tuturor, exprimat` prin votul general, adic` votul fiec`ruia, pân` la ultimul, pe baza libert`]ii“, dup` cum spunea principalul lor teoretician, Vladimir Jovanović. Din aceast` ierarhie de valori liberale ap`ruser` [i avansaser` spre centrul scenei liberale solicit`rile pentru un parlament unicameral [i, \nc` mai important, pentru eliberarea necondi]ionat` a iobagilor. Liberalii opuneau temerilor privind un legislativ ales de o na]iune analfabet`, deci predispus la demagogie [i abuz al puterilor sale extensive, teza potrivit c`reia libertatea [i participarea politic` [i libertatea alegerilor [i a presei erau cele mai bune [coli de educa]ie politic` pentru popor [i o garan]ie c` acesta avea s` fie reprezentat de cei mai buni „fii ai poporului“15. Acesta este punctul \n care liberalismul sârb timpuriu – \nc` impulsiv, auto-legitimator [i rebel – a deviat considerabil atât de la versiunile contemporane majore sau practicate ale liberalismului european – sensibil la amenin]area prezentat` de „tirania majorit`]ii“ – cât [i de la liberalismul mult mai elitist al „progresi[tilor sârbi“ târzii, care au venit la putere dup` 1880. Ceea ce ne izbe[te \n tot acest proiect politic nu sunt normele „clasic liberale“ recognoscibile, aparent \mprumutate de la cea mai nou` teorie constitu]ional`. |ntr-adev`r, la prima vedere pare straniu c` reformatorii liberali foarte culti142

va]i considerau aceste norme potrivite pentru realitatea social` a Balcanilor. Dar ceea ce f`ceau ei, de fapt, era s` racordeze viziunea arhaic` asupra func]iunilor acestor institu]ii la no]iunea modern` a suveranit`]ii populare [i s` „extrag`“ normele statului modern din tradi]iile institu]ionale ale vechiului sistem al auto-guvern`rii [i al vechilor datini. Descoperind \n societ`]ile lor contemporane prea pu]ine precondi]ii pentru modernitatea „de tip occidental“, liberalii s-au \ntors spre istoria na]ional` \n „c`utarea de rudimente ale institu]iilor liberale occidentale [i pentru [prezentarea] \ntregii noastre mi[c`ri democratice ca \ntoarcere a poporului nostru la caracterul lui istoric“16. „Sârbul \[i exprim` libertatea lui interioar` [...] \n acele zone ale ac]iunii colective asupra c`rora comunitatea decide liber, pentru ea \ns`[i, [iar] libertatea lui exterioar` prin [acceptarea] unui [ef de stat de origine sârb`, un conduc`tor care s` provin` din popor [i s` fie personificarea acestuia“, spune o bro[ur` publicat` pentru prima oar` \n Fran]a, \n 1853, de c`tre liderii studen]ilor sârbi liberali din Paris17. Peste tot \n Balcani liberalismul politic a fost un crez [i un cadru teoretic importat, un hibrid \ntre prototipurile occidentale [i populismul romantic autohton care se hr`nea din venerarea tradi]iilor de democra]ie popular`. El \ncerca s` sus]in` conceptul modern de stat prin identificarea elementelor lui vitale cu elemente din trecutul [i datinile „na]ionale“. Pentru a câ[tiga legitimitate [i sprijin, statul na]ional liberal – cel care exprima leg`tura inextricabil` dintre libertatea „interioar`“ [i cea „exterioar`“ – trebuia s` se dezvolte natural din esen]a adev`rat`, dar \ndelung reprimat`, a trecutului na]ional. Virtu]ile morale ale „spiritului public sârb“ [i tradi]iile institu]ionale ale vie]ii patriarhale erau esen]iale pentru dezvoltarea Serbiei \n conformitate cu valorile liberalismului [i democra]iei moderne18. Dovada crucial` a capacit`]ii Serbiei de a deveni democratic` erau institu]iile reprezentative, democratice, „iubi143

toare de libertate“ – acestea erau \ntruchiparea naturii autentice a trecutului na]ional. Misiunea liberalilor era de a aduce din nou la via]` aceste institu]ii, iar obiectivul lor era de a ar`ta c` sunt purt`torii unei tradi]ii mai adânci decât aceea a „b`trânului \n]elept“ sau a clasei privilegiate. „De[i divizat` politic \n patru p`r]i“, scria Vladimir Jovanović, „na]iunea sârb` r`mâne una, unit` \mpotriva domina]iei str`ine ca [i \mpotriva oric`rui fel de opresiune intern`; una prin origine [i limb`, obiceiuri sociale, sentiment na]ional [i literatur`, precum [i prin toate calit`]ile [i energiile care constituie identitatea ei“. Aceast` coeren]` cultural` [i rezisten]` na]ional` proveneau dintr-o \nclina]ie colectiv` comun` care se \ntâmpla s` fie, \n acela[i timp, [i luminist`, liberal` [i modern`, anume aceea c` „sârbii sunt profund p`trun[i de convingerea c` to]i oamenii sunt crea]i egali, c` to]i oamenii [i toate na]iunile au drepturi naturale egale [i c` dreptul unei na]iuni la existen]` separat` [i independent` este inviolabil, indiferent de circumstan]e“19. Pe un ton pozitivist [i \ncrez`tor, V. Jovanović a elaborat un \ntreg set de institu]ii populare care alimentau aceast` convingere. „Sentimentul de libertate [i independen]` na]ional`, care este gravat indelebil \n inima sârbilor, i-a f`cut s` perpetueze sentimentul de comuniune printr-o institu]ie ciudat`, Pobratimstvo. Este o uniune sacr` \ntre sârbii din familii diferite, bazat` pe o preg`tire pentru sacrificiu de sine reciproc [...] \n lupta pentru libertatea na]ional` [i uman` [i pentru independen]` [...] Iluminarea maselor, care ar trebui s` rezulte din egalitatea \n drepturi, a fost \ntotdeauna [i \nc` este sus]inut` \n rândurile sârbilor de institu]iile tradi]ionale Slava [i Sabori [...], toate servind unui schimb continuu de idei, experimente [i cunoa[tere util` [...]“20. Cele mai importante pepiniere ale cet`]eniei democratice erau institu]iile vechiului sistem de auto-guvernare local`, \n principal adun`rile comunale. „Adunarea Popular` este una dintre cele mai vechi [i sacre institu]ii ale Princi144

patului Sârb. Ea \ntruchipeaz` voin]a legitim` a \ntregului popor sârb“, se spunea \n proiectul liberal pentru Legea Adun`rii Na]ionale din 185821. Legea comun` a adun`rii, sus]inea Grujić, autorul acestui proiect, era baza tuturor institu]iilor ]`rii [i o „cerin]`“ a vie]ii poporului. „Auto-guvernarea municipal` [i local` deriv` din egalitatea \n drepturi, care este baza democra]iei“, nota V. Jovanović. „Institu]iile municipale tradi]ionale ale sârbilor sunt libere. Comunitatea sârb` – ob[cina – este, a[a cum se [tie prin tradi]ie, complet independent` \n rela]ia cu statul [...] Adunarea na]ional` sârb`, \n forma ei tradi]ional`, asigur` guvernarea poporului de c`tre poporul egal reprezentat, ceea ce este esen]ial \ntr-o democra]ie. Pentru a ne face mai bine \n]ele[i, ad`ug`m c` adunarea na]ional`, \n forma ei de institu]ie tradi]ional` [i sacr`, este suveran`, guvernând prin principalii ei reprezentan]i, astfel \ncât s` asigure controlul direct al poporului asupra propriului s`u destin [...] Egalit`]ii \n drepturi, atât de adânc \nr`d`cinate \n spiritul public [i \ncorporat` \n institu]iile tradi]ionale ale Serbiei, \i corespunde egalitatea responsabilit`]ii“22. Aspira]ia liberalilor, a[a cum o formula Jovanović, era „configurarea liber` a institu]iilor noastre de stat \n spirit popular [i democratic, \n acord cu preceptele istorice [...] [care] exist` de secole \n via]a poporului nostru“23. Constitu]ionalismul [i guvernarea reprezentativ` erau, astfel, distilate direct din tradi]iile democra]iei populare, ca m`rturie a maturit`]ii poporului sârb de a-[i exercita „libertatea intern`“. Libertatea individual` [i libertatea poporului, egalitatea \n fa]a legii [i solidaritatea fratern` erau valori familiare sârbilor; ele f`ceau parte din trecutul lor [i fuseser` p`strate ca idealuri de c`tre „spiritul popular“ de-a lungul epocilor de dominare str`in`. „Organizarea veche sau originar` a statului sârb era una democratic`, ceea ce \nseamn` c` ea se baza pe ideea c` oamenii guverneaz` ei 145

\n[i[i pe baza egalit`]ii \n fa]a legii [i a egalit`]ii \n drepturi a tuturor“, sus]inea Jovanović. |nfrângerea sârbilor la Kosovo [i supunerea lor a fost pedeapsa pentru tr`darea de c`tre boieri (aristocra]i) a „spiritului democratic“. Regimurile birocratice [i autocratice din Serbia contemporan` continuau s` manifeste „natura corupt` a sârbului“, de vreme ce ]ara nu era dominat` de „spiritul democratic, spiritul contractului public [i a auto-guvern`rii poporului“24. Insisten]a liberalilor asupra faptului c` „spiritul sârb popular“ fusese \ntruchipat [i poten]at de institu]iile guvern`rii democratice reprezentative provenea din fuziunea dintre acel spirit [i ideea suveranit`]ii populare – emblema central` a na]ionalismului liberal sârb [i a modului \n care el \n]elegea libertatea interioar`. |n timp ce ideea propriet`]ii ca atribut al cet`]eanului era f`r` \ndoial` prezent` \n ea, bazele ei erau accentuat egalitare. „Ceea ce asigur` stabilitatea unit`]ii fraterne dintre sârbi este \ntreg ansamblul sentimentelor lor na]ionale, care poate fi rezumat prin egalitatea \n drepturi [i responsabilit`]i dintre to]i cet`]enii, ca oameni [...] |n Serbia emancipat` nu poate fi g`sit` nici un fel de distinc]ie de ordin sau clas`, nici o urm` din vechea aristocra]ie. Sârbii sunt atât de adânc p`trun[i de sentimentele de egalitate [i fraternitate, \ncât nu se vor putea \mp`ca niciodat` cu nici un fel de distinc]ii nedrepte [i ereditare \ntre oameni. Egalitatea este asigurat` din punct de vedere material prin respectul fa]` de proprietate [...] |n locul a câteva mii de proprietari, exist` acum multe sute de mii. Marea mas` a oamenilor a devenit proprietar` de p`mânt [...] Marile aglomer`ri de avere au devenit excep]ii rare, marile averi se supun legii bunurilor mobile care domin` celelalte averi, [i orice fel de privilegiu aristocratic sau nobiliar, care ar putea servi la concentrarea de averi \n mâinile unui mic num`r de oameni, este imposibil \n Serbia. Bog`]ia este, \n general, distribuit` echitabil \n rândurile sârbilor, astfel \ncât s` asigure faptul c` nimeni nu 146

poate fi suficient de bogat pentru a cump`ra pe altcineva, [i nimeni atât de s`rac \ncât s` se vând`. Pauperismul este complet necunoscut \n Serbia“25. Astfel c`, \n virtutea structurii ei economice tradi]ionale, \n special a importantei ei „clase mijlocii ]`r`ne[ti“ ce se opunea inerent privilegiului [i nedrept`]ii sociale, Serbia era potrivit`, \n mod organic, pentru normele modernit`]ii politice. Alte institu]ii tradi]ionale, precum zadruga (comuna ]`r`neasc`), comunitatea rural`, auto-guvernarea local`, toate formele activit`]ii colective precum [i etosul colectivist din care se hr`nea aceasta, erau instrumentate politic sub egida aceluia[i program radical modern. „Acestea sunt institu]iile pentru lucrul \n comun, pentru sprijinul reciproc \n munc` [...] Dar avantajele care decurg \n vreme de r`zboi dintr-o astfel de conlucrare sunt mari [i, dincolo de orice \ndoial`, de cea mai mare importan]`. Fiecare persoan`, b`rbat sau femeie, tân`r sau b`tr\n, pe scurt to]i cei care se numesc sârbi \[i \ndeplinesc misiunea lor \n r`zboi [...] Conlucrarea general` \ntr-un r`zboi patriotic este \ntotdeauna acompaniat` de un sacrificiu general dar voluntar al intereselor individuale \n fa]a necesit`]ii publice [...] Fiecare sârb este \ncântat s` dovedeasc` \n timp de r`zboi aceasta: (apar]inând \ntregului na]iunii)“26. |n mod previzibil, depozitarul suprem al acestui spirit [i al virtu]ilor sale putea fi g`sit \n folclor – c`r`mida principal` a poeticilor mitologice ale identit`]ii na]ionale. Se considera c` acesta m`rturise[te despre permanen]a unui cod etic \n r\ndurile sârbilor, care oferea „baza virtu]ilor civice“ [i f`r` de care societatea democratic` nu putea supravie]ui. Ca \ntruchipare a memoriei colective [i depozitar al virtu]ilor \ntruchipate de „puterea [i m`re]ia sârbeac`“, folclorul epic era redescifrat pentru a deveni un „rezervor“ de m`rturii ale psihologiei na]ionale [i ale capacit`]ii sârbilor 147

nu doar de a lupta pentru libertatea lor, dar [i de a crea un stat democratic [i de a se supune regulilor institu]ionale ale liberalismului27. Datorit` obiceiurilor [i institu]iilor ei tradi]ionale [i patriarhale, epopeilor nobile [i codului moral na]ional, ca [i datorit` spiritului democratic [i acordului popular asupra auto-guvern`rii, Serbia se dovedea a fi, \n cele din urm`, potrivit` organic pentru adoptarea unei ordini politice [i economice liberale, dac` nu [i pentru crearea activ` a acesteia. |n limbajul politic al na]ionalismului liberal din timpul perioadei constitutive a modernit`]ii sârbe, „ideile liberale“ [i tradi]iile nu erau v`zute dihotomic28. |n acela[i timp, este la fel de evident c` liberalii din Serbia nu c`utau s` reinstaleze vechea ordine patriarhal` prezervat` de „spiritul popular“, nici nu erau tradi]ionali[ti, \n nici unul din sensurile acceptate ale termenului: pentru ei tradi]ia nu era o alternativ` la modernitate sau un fel de modernitate alternativ`. Pentru ei era singura baz`, materialul fundamental din care puteau evolua institu]ii viabile [i principiile majore ale statului na]ional. Asta se aplica atât pe plan intern cât [i extern, de vreme ce „\n opinia sârbilor, egalitatea trebuie s` existe pentru toate popoarele, ca [i pentru to]i cet`]enii unui anumit stat. Ei consider` de la sine \n]eles c`, prin intermediul toleran]ei [i fraternit`]ii interna]ionale, trebuie c`utate condi]iile p`cii universale [i, \n consecin]`, condi]iile cele mai propice pentru societatea sârb` [i pentru toate celelalte societ`]i umane“29. |ncercarea na]ionali[tilor-liberali de a realiza o sintez` \ntre tradi]ie [i modernitate provenea, \n ultim` analiz`, din efortul lor de a „condensa“ timpul istoric necesar pentru implantarea formelor moderne ale organiz`rii sociale, \n special ale libert`]ii economice [i politice [i, mai mult decât orice, ale statului na]iune30. Liberalii sârbi urm`reau, \n cele din urm`, s` adapteze ambi]iosul lor program de „re148

forme progresive“ la structurile de organizare social` autohtone, \n mare parte comunitare. |n \ncheierea capitolului s`u despre „Unitatea, libertatea [i independen]a sârbilor“, Jovanović scria c` „aceast` scurt` trecere \n revist` a comportamentului, modului de gândire, sentimentelor [i vie]ii domestice [i sociale a sârbilor arat` c` ei sunt democra]i \n inima lor. Atât de ata[a]i de leg`turile de familie [i obiceiuri, ei sunt \n acela[i timp anima]i de spiritul libert`]ii, asocierii, ajutorului reciproc [i sacrificiului de sine \ntre]inut de puternicul sentiment de afec]iune fr`]easc`, care \mbr`]i[eaz` nu doar membrii aceleia[i na]ionalit`]i, dar [i celelalte rase, [i care este \nt`rit de o dorin]` arz`toare de progres al umanit`]ii: acesta este, \n câteva cuvinte, spiritul na]iunii sârbe“31. Aceasta este o formulare exemplar` a na]ionalismului liberal balcanic. Scopul lui Jovanović era, desigur, de a dovedi disponibilitatea sârbilor pentru modernitate, chiar \nclina]ia lor c`tre aceasta. Procedând astfel, el era pu]in dispus s` disting` \ntre liberalism [i romantism, \ntre universal [i particular, \ntre modernismul politic [i vechea politic`. |n schimb, el oferea un amestec remarcabil \ntre preceptele clasic liberale [i civice (egalitatea \n drepturi, „iluminarea“ tuturor, reprezentarea politic` egal` [i auto-guvernarea local` – sau democra]ia, respectul pentru proprietate, respingerea privilegiului ereditar, principiul asocierii), limbajul na]ionalist („unitate fratern`“ marcat` de „origine, limb` [i sentiment na]ional“; drepturi na]ionale, libertate, independen]`; „sacrificiu voluntar al intereselor individuale fa]` de necesitatea public`“) [i celebrarea romantic` a tradi]iei (institu]iile „sacre“ ale pobratimstvo, slava, zadruga, ob[tina [i corespondentele lor etice – „lucrul \n comun“, „sprijinul reciproc“, „proprietatea comun`“, „totul e narodsko“, egalitarianism). Non nova, sed nove. Na]ionali[tii liberali din Serbia secolului al XIX-lea puteau astfel s` \[i legitimeze proiectul lor ca universal [i ra]ional, pe de o parte, [i local [i ancestral, pe de alt` parte. 149

|ns` nu liberalii au fost aceia care au cules fructele acestui compus ingenios. Pentru c`, fiind p`trun[i de \nalta lor misiune de a prezerva adev`ratele interese na]ionale, corect \n]elese, liberalii sârbi nu sim]eau nevoia s` ]in` seama de opiniile „na]iunii ]`r`ne[ti“ sau s` o instruiasc` \n domeniul practicii. Aceast` nevoie avea s` fie sesizat` de adversarii lor de la „stânga“ – radicalii sârbi populi[ti agresivi – al c`ror uluitor succes popular avea s` se datoreze atât luptei nemiloase \mpotriva politicii modernizatoare a liberalilor, cât [i implica]iilor pe termen lung ale ingeniozit`]ii teoretice a acestora.

IV Liberalismul bulgar, cu diferitele lui tipuri, prezint` similarit`]i generice cu cel sârb. Dar accentele lui erau diferite sub mai multe aspecte, din dou` motice principale: lipsa pân` \n 1878 a unui stat na]ional bulgar [i a oric`rui tip de institu]ii politice autonome [i prezen]a competitorilor care aveau astfel de state [i care se luptau pentru mo[tenirea Turciei europene, a[a cum era cunoscut` partea balcanic` a Imperiului Otoman. Aceast` ultim` caracteristic` explic`, mai mult decât orice, cea mai profund` schism` din interiorul grupului liberal bulgar: aceea dintre tab`ra reformist` sau dualist` [i tab`ra revolu]ionar` sau secesionist`. Orice ar fi avut ele \n comun, schisma produs` \n acest fel, prin raportare la obiectivele politice ale reformismului liberal, a dus practic la o stare de r`zboi \ntre cele dou` tabere [i [i-a pus amprenta asupra interpret`rilor pe care fiecare dintre ele le avansau cu privire la ce trebuia s` reprezinte [i constituia gândirea liberal` bulgar`. De aceea, este important s` privim mai atent c`tre fiecare din grup`ri, explorând, \n lumina acestei probleme, prolificele scrieri polemice ale celor dou` personalit`]i principale ale na]ionalismului liberal bulgar: Petko R. Slaveykov [i Lyuben Karavelov. 150

Perspeciva reformist`, al c`rei cel mai elocvent purt`tor de cuvânt era Slaveykov, era conturat` de dou` premise fundametale: preeminen]a amenin]`rii na]ionaliste grece[ti [i nevoia de a consolida na]ionalitatea bulgar` \n cadrul Imperiului Otoman. |n mare parte, cele dou` se presupuneau una pe cealalt`. Pentru \ntreaga tab`r` reformist`, cel mai mare pericol pentru „trezirea“ na]ional` bulgar` erau politicile asimila]ioniste ale clerului grec al Patriarhiei din Constantinopol [i [colile grece[ti, amândou` sus]inute din ce \n ce mai puternic de tân`rul [i agresivul regat grec. Astfel, transformarea na]ionalismului bulgar \ntr-o mi[care mai larg`, cu un mesaj social [i cultural caracteristic, s-a petrecut \n cursul luptei pentru o biseric` bulgar` – care s` fie administrat` de un sinod bulgar [i s` dispun` de un cler bulgar. Iar prima mare victorie câ[tigat` de cauza na]ional` bulgar` a fost nu asupra puterii centrale otomane, ci asupra Patriarhiei din Constantinopol, dominat` de greci, prin emiterea de c`tre sultan a unui firman (act legal) pentru \nfiin]area unei Biserici autocefale, Exarhatul Bulgar, \n 1871. Slaveykov [i tovar`[ii lui considerau c` orice „schimbare radical` a st`rii de lucruri din Turcia“ \n timpul acestei b`t`lii cruciale ar fi implicat amenin]area unui „viitor drept politic al elementului grec asupra \ntregului Imperiu Otoman, asupra noastr` [i a celorlalte na]ionalit`]i“. „|napoierea [i senilitatea“ imperiului – ]intele preferate ale atacurilor \ndreptate de secesioni[tii radicali \mpotriva statu quo-ului – s-au dovedit a fi foarte profitabile pentru planul reformi[tilor liberali. „Adev`ratele interese na]ionale“, scria Slaveykov \n 1867, \n sprijinul proiectului dualist, solicit` ca na]ionalitatea bulgar` s` se alieze cu conduc`torii turci care, „chiar dac` nu f`r` unele neajunsuri, consider` c` vor continua, din cauza religiei [i pozi]iei lor, s` fie cei mai neutri fa]` de problemele noastre na]ionale [i cei mai corec]i fa]` de noi [i care, datoriz` unei anumite idei anacronice atât 151

de str`in` epocii contemporane, continu` s`-[i izoleze interesele morale [i materiale de cele ale celorlalte na]ionalit`]i ale Imperiului“32. „Ideea anacronic`“ \n discu]ie era \ntruchipat` de „sistemul reprezentativ“ otoman, care l`sa comunit`]ile cre[tine, [colile [i bisericile s` fie conduse de „lideri populari [i patriarhi“. Dac` aceast` auto-guvernare civic` [i religioas`, cunoscut` \n mod obi[nuit ca sistemul millet – cel care „a p`strat [i dezvoltat identitatea noastr` na]ional` [na[ata li[nost]“ – fusese corupt` \n decursul timpului, vina le revenea grecilor [i abuzurilor lor sociale [i etnice, nu otomanilor care r`m`seser` credincio[i autonomiei comunale. Orice tulburare \n conducerea acestui imperiu multietnic ar fi expus con[tiin]a bulgar` incipient` la „abuzuri din partea unei comunit`]i str`ine [grece[ti]“ [i la „exterminare politic`“. Obsesia reformi[tilor liberali privind „grecomania“, Biserica bulgar` [i problemele [colii – \n general privind „amenin]area greac` – a fost rezultatul unui imperativ de a defini identitatea [i drepturile bulgarilor vizavi de un na]ionalism rival agresiv, mai degrab` dec\t \mpotriva unei puteri imperialiste \nc` dominante, dar pre-na]ionaliste. Mai mult, protec]ia imperiului era considerat` benefic` pentru economia na]ional`, deoarece pie]ele lui ofereau [anse mult mai bune pentru prosperitate, \n timp ce „oamenii \nfometa]i [i s`raci sunt rareori de folos patriei natale“33. |ntr-adev`r, este important de observat c` tocmai campionul politicii pragmatice de sprijinire a unui regim imperial ineficient [i anacronist a devenit una dintre emblemele na]ionalismului bulgar. Totu[i, loialitatea lui Slaveykov fa]` de Imperiul Otoman „pre-modern“ n-a fost doar o op]iune stratetig`: ea se supunea vederilor sale evolu]ionare-organiciste asupra dezvolt`rii [i naturii umane. Aceste vederi erau \n egal` m`sur` iluministe, liberale [i na]ionalist-conservatoare \n ceea ce 152

prive[te sursele [i scopul lor, la fel ca \ntregul vocabular al lui Slaveykov. Libertatea interpret`rilor sale \ncorpora un \ntreg set de valori liberale, definite \n mod conve]ional ca „spiritul secolului“ sau „for]a animatoare“ a perioadei respective: „succes nem`rginit, dezvoltare, libertatea cuvântului, libertatea gândirii, libertatea personal`, libertatea de a discuta [i speran]a unui viitor mai luminos [...], perfec]iunea acestei lumi, fraternitatea, egalitatea [i separarea publicului de privat“34. Implementarea politic` a libert`]ii avea [i un aspect ra]ionalist [i cultural. Pe de o parte, era o „condi]ie natural`“ a fiin]elor umane, „binecuvântate cu libertatea de a alege“. Pe de alt` parte, de[i liberalii reformi[ti-modera]i s-au dovedit neputincio[i s-au ab]inut de la a cere ruptura politic` necesar`, solicit`rile lor repetate pentru o egalitate efectiv` a na]ionalit`]ilor imperiului, bazat` pe auto-guvernare [i inviolabilitatea drepturilor na]ionale, sugera clar caracteristicile societ`]ii pe care [i-o doreau, ca subiect al alegerii libere ra]ionale35. Libertatea \n aceast` stare dedublat` nu era posibil` f`r` \ntâietatea legii, cu alte cuvinte, „existen]a unei st`ri de siguran]` care \i permitea fiec`rui cet`]ean s` urmeze [...] exercitarea drepturilor sale naturale“36. |n sfâr[it, libertatea era un câ[tig doar \n cazul \n care „cei care aspirau la ea sau o dobândiser` deja [tiau cum s` se bucure de ea, punând-o \n practic`.“ |n consecin]`, practicarea pozitiv` a libert`]ii, un drept natural, cum spuneam, nu ]inea de un talent \n`scut. Ea era rezultatul unui proces de \nv`]are [i exerci]iu – [i cea mai bun` [coal` care ar fi putut-o preda na]iunii (pe care ar fi putut-o \nv`]a s` profite de bun`starea politic` public`) era constituit` de auto-guvernarea local`, practicarea „libert`]ii comunale“37. Pentru liberalii bulgari, la fel ca \n Serbia nou-creat` sau \n alte ]`ri din Europa de Est, practica politic` a liberalismului a ajuns s` semnifice fuziunea ideilor iluministe cu formele preexistente, tradi]ionaliste ale 153

auto-guvern`rii. Modernitatea politic` \n Balcani reprezenta, de fapt, \ntr-o mare m`sur`, rezultatul acestei fuziuni. Comparabil` prin concep]ie era [i interpretarea „principiului“ liberal constitutiv al „\naint`rii“ – Progresul – \n]eles \n general ca fiind vital [i universal „pentru toate popoarele, c`ci a \nainta \nseamn` a tr`i \n conformitate cu legile naturii umane ra]ionale“. Departe de a d`una vie]ii publice, iubirea de sine era „sursa [i cauza celor mai \n`l]`toare fapte, a sacrificiului de sine“39. Nu egocentrismul era adev`ratul viciu uman, ci ignoran]a: pentru Slaveykov [i liberalii bulgari, \n general, cheia spre punerea \n practic` a valorilor liberale [i pentru \mbun`t`]irea condi]iei umane era educa]ia. Beneficiile cuno[tin]elor [i ale educa]iei erau vizibile \n domeniul economic, fiind indispensabile pentru „bun`starea politic`“ a oric`rei societ`]i. |n deplin` armonie cu Jevrem Grujić [i liberalii din Serbia, P.R. Slaveykov considera „educa]ia popular`“ – cea a „p`turilor de sus [i de jos“ ale societ`]ii – ca o condi]ie esen]ial` pentru exerci]iul libert`]ii. Totu[i, misiunea eliberatoare a educa]iei nu inten]iona s` defineasc` libertatea individual` ca o valoare \n sine, ci mai degrab` „bun`starea oric`rui stat, prosperitatea oric`rei na]iuni“, deoarece „f`r` o libertate intern`, omul nu poate fi liber [i din punct de vedere extern“. Aceasta \nsemna c` „fiecare na]iune ar trebui s` beneficieze de o iluminare [na]ional`] corespunz`toare [...] [[i] c` fiecare na]iune poate supravie]ui [i \nainta doar conform firii sale, respectiv prin educa]ia na]ional`“40. Acela[i lucru era valabil pentru dezvoltarea industrial` – urm`toarea pe lista motoarelor progresului, pe lâng` educa]ie. Dac` industria era „cea mai puternic` for]` motrice a prosperit`]ii“, asta se explica mai ales prin faptul c` „datorit` simplei sale existen]e, \ncrederea na]iunii \n propriile puteri [i independen]a sa sunt \nt`rite“. De aceea, exista o leg`tur` direct` \ntre abilitatea pentru progresul social [i 154

implementarea principiului na]ionalit`]ii; na]iunile puteau face pa[i decisivi spre progres „doar atunci când erau con[tiente de propria lor identitate“ [i de interesele lor41. Valoarea total` a educa]iei [i a industriei, \n acela[i timp, a fost m`surat` cu instrumentul \n`l]`rii [i prosperit`]ii na]ionale, statutul na]iunii reprezentând justificarea pentru existen]a acestei valori: „|n zilele noastre, nicio na]iune nu poate urm`ri un program politic onorabil, nu se poate bucura de independen]` politic` total`, nu poate \nt`ri sau câ[tiga recunoa[terea reputa]iei sale decât dac` e bogat`, dac` a dezvoltat o industrie proprie [...] |n zilele noastre, gloria [i puterea nu se afl` \n mâinile c`rturarilor, nici \n mâinile celor puternici [i distrug`tori, ci \n cele ale celor mai bogate [i mai productive na]iuni, pentru c` industria schimb` fa]a lumii. Puterea [i suprema]ia [i-au schimbat locurile, iar legile [i rela]iile reciproce dintre na]iuni au suferit modific`ri [...]“42. Tocmai secven]a logic` a acestei ra]ion`ri liberale a condus liberalii balcanici din fruntea statelor tinere spre cele mai grave tr`d`ri ale doctrinei politico-economice liberale: controlul protec]ionist al statului asupra industriilor pe cale de dezvoltare. Asimilarea universalului de c`tre na]ional a fost tr`s`tura distinctiv` a fenomenelor descrise mai sus – [i a epocii respective \n general, a[a cum au subliniat-o diver[i protagoni[ti ai liberalismului. |nsu[irea practic` a oric`rui principiu universal, spunea Slaveykov, „ar trebui s` se conformeze nevoilor na]ionale [i caracteristicilor spiritului na]ional“: „Esen]a anumitor reguli poate fi aceea[i pentru toate na]iunile, dar forma exteriorizat` \n care se manifest` aceasta ar trebui s` fie caracteristic` fiec`rei na]iuni, adaptându-se particularit`]ilor sale“43. Bulgarii ar trebui s` se fereasc` de la crearea unei na]iuni care ar \nseamna simpl` emula]ie, s`mân]a transmis` de \nainta[ii lor ar trebui s` z`misleasc` un fruct nemai\ntâlnit, care s`-[i p`streze tr`s`turile dis155

tincte datorit` influen]ei spiritului [i caracterului na]ional; progresul trebuie s` se bazeze „pe ceea ce ne caracterizeaz`, pe ceea ce ne apar]ine“, trebuie s` fie „propriul nostru scop [i trebuie s` redea propria noastr` imagine“44. Aceasta este o inversare interesant` a rela]iei dintre tradi]ie [i modernitate, a[a cum a fost ea elaborat` \n cazul Serbiei. Pentru V. Jovanović, tradi]ia (valorile [i institu]iile sale) nu avea o valoare intrinsec`, fiind, mai degrab`, funda]ia potrivit` pe care putea p`[i modernitatea. Slaveykov descoperise la rândul s`u acordul fundamental dintre principiul decentraliz`rii, „pentru care Europa lupt` [i acum“, [i „aranjamentul domestic al vie]ii noastre na]ionale“, bazat pe adânc-\nr`d`cinata auto-guvernare comunal`, care nutrea „un sentiment individual, deci con[tient de sine, \nsufle]ind pe orice bulgar cu un spirit al autonomiei“45. Pentru el, tradi]ia („via]a na]ional`“, „nevoile poporului“, „spiritul na]ional“) nu era util` \n validarea unui proiect radical modern, ci mai degrab` singura, unica resurs` valabil` pentru definirea [i protejarea identit`]ii na]ionale bulgare. Diferen]a de accent a ap`rut odat` cu programele politice diferite, care presupuneau asocieri \ntre liberalism [i identitatea colectiv`: liberalii sârbi \ncercau s` legitimeze constuirea unei identit`]i \n contextul autorit`]ii unui stat na]ional sus]inut de liberali; pentru liberalii bulgari, ce nu dispuneau \nc` de astfel de instrumente politice, prima preocupare a fost definirea identit`]ii na]ionale \n fa]a puternicelor presiuni ale universalismului [i na]iunilor str`ine. Avem de-a face cu o dilem` notorie a na]ionali[tilor secolului al XIX-lea – o dilem` care, din cauzele sus-men]ionate, a fost sim]it [i mai acut de liberalii bulgari decât de cei sârbi. P.R. Slaveykov ilustreaz` \n mod elocvent aceast` pozi]ie controversat`, plasat` \ntre valorile ([i func]iile care i s-au atribuit) tradi]iei [i n`zuin]a de a deveni modern (sau european, cum reie[ea din str`vechea metonimie care 156

circula \n mod curent), adic` \n mod esen]ial antinomic tradi]iei. Slaveykov i-a criticat pe imitatorii necritici ai Occidentului de pe o pozi]ie democratic` [i egalitar` rigid`, considerându-i diferi]i „\n \mbr`c`minte [i exprimare“ de oamenii obi[nui]i, insensibili fa]` de nevoile [i vie]ile lor, dispre]uindu-i ca pe ni[te „creaturi stupide“ [i pozi]ionându-se la un nivel superior fa]` de ei. |n \ncerc`rile lor de a p`rea europeni, ace[ti domni distrugeau „simplitatea [i modestia na]ional` patriarhal`“, ultima surs` de virtu]i na]ionale46. |ngrijorarea aceasta era \mp`rt`[it` de mul]i contemporani: implica]iile imprevizibile, dac` nu chiar periculoase, ale „europeniz`rii“ asupra identit`]ii na]ionale construite cu ardoare [i contestate din punct de vedere politic. Aspira]ia oarb` spre ajungerea din urm` a str`inilor [i de a deveni la fel ca ei, i-a f`cut pe bulgari s` dispre]uiasc` tot ce era a lor: cu cât progresau, cu atât se \ndep`rtau de via]a str`mo[ilor lor [i se apropiau de pr`bu[ire. Magnitudinea acestei drame devine aparent` când Slaveykov \i spune pericolului pe nume: „s` \ncet`m s` exist`m ca popor – noi, care abia am \nceput s` ne resuscit`m via]a na]ional`!“47. Acest discurs n-a avut pereche \n limbajul politic al liberalismului sârb din secolul al XIX-lea – nici \n faza sa ini]ial`, idealist`, nici (mai ales) când acesta a ajuns la putere. A fost modelat [i r`spândit cu mare succes abia de urma[ii politici ai liberalilor, rivali \n cadrul stângii – populi[tii radicali, na]ionali[tii narodnik din jurul lui Nikola Pasić – cei care [i-au dat seama rapid de poten]ialul s`u mobilizator inerent. {i totu[i, nelini[tea lui Slaveykov era de sorginte esen]ialmente liberal`, nu socialist`, anticipând astfel diagnosticul sumbru al viitorilor modernizatori, referitor la progresul non-organic. Desigur c`, la origine, nu retorica era miza. Dac` inevitabilul corolar al admira]iei fa]` de Europa \nsemna recu157

noa[terea faptului c` propriul t`u grup e „cât se poate de inferior, vulgar [i prostesc“ (idee exprimat` [i de unul dintre personajele scriitorului revivalist D. Voynikov), atunci ce op]iuni s` fi avut cel care dorea s` trezeasc` na]iunea din letargie? Avem de-a face aici cu necesitatea intrinsec` a proiectului modernit`]ii – [i cu tensiunea practic` [i intelectual` ce rezult` de aici – [i anume, cea a autodefinirii identit`]ii na]ionale, care trebuie s` se raporteze la revendic`rile universaliste ale Iluminismului [i liberalismului. Dilema respectiv` avea \nc` un aspect important, formulat de antropologistul sârb Sl. Naumović: „ [...] pentru a-[i p`stra identitatea cultural`, adic` sim]ul de a apar]ine unei na]iuni, \n fa]a superputerilor militare, economice [i culturale, sau a vecinilor amenin]`tori, [na]ionali[tii est-europeni] au fost nevoi]i s`-i imite tocmai pe opresorii sau agresorii posibili de care sperau s` scape, [i asta a subminat fundamentele na]ionale preluate de la \nainta[ii lor. Astfel, era nevoie de dep`[irea unei duble ambivalen]e, provenit` din dou` respingeri simultane – cea a dominatorului str`in, ce se justifica doar prin dep`[irea standardelor introduse chiar de acesta, precum [i cea a tradi]iei mo[tenite, simbol al identit`]ii dar [i obstacol \n calea avans`rii spre viitorul dorit“48. Faptul c` avem de-a face cu o dilem` tipic` a modernit`]ii devine evident nu doar printr-o citire retroactiv`, printr-o gril` teoretic`, dar – [i \nc` mai mult – dac` examin`m felul \n care au articulat-o cei „implica]i“, \n acel moment. Nelini[tea fa]` de supravie]uirea identit`]ii na]ionale era doar un aspect; cel`lalt era legat de standardele „adev`ratei europeniz`ri“, \n numele c`reia ap`r`torii tradi]iilor criticau importul lipsit de discern`mânt al „formelor“ occidentale. „Tr`im \n Europa“, spunea Slaveykov, „dar nu suntem europeni [...] Vedem progresul [i aspir`m spre el, dar tot nu \n]elegem bazele pe care e cl`dit [i instrumentele care \l pun \n mi[care. Fapte, [i nu vorbe, sau, ca s` formulez [i mai sim158

plu, e nevoie de munc`, nu de vorb`rie [...] Acestea [i altele sunt lucruri pe care nu le-am \n]eles deocamdat`; [i, mai presus de toate, faptul c` e nevoie de munc`, activitate [i vigoare! [...] Cât despre situa]ia de acum, hainele noastre [i sus]inerea ridicol` c` suntem europeni (evropeystvo) ne fac doar anacronici [i nimic mai mult, \n contextul european“49. N-avem cum s` nu observ`m empatia [i coeren]a ironic` dintre patriarhalitatea de inspira]ie ]`r`neasc` a lui Slaveykov, reveren]a sa cvasi-protestant` fa]` de „simplitate [i modestie“ [i preferin]a sa utilitar` pentru „fapte, [i nu vorbe“. Occidentali[tii radicali de mai târziu n-ar trebui s` aib` nimic de obiectat fa]` de astfel de critici „tradi]ionaliste“. Problema teoretic` [i practic` r`mâne \ns` aceea[i: cu ce instrument m`sur`m modernitatea autentic` [i care ar fi valoarea ce i-ar justifica existen]a? Rela]ia axiologic` \ntre universal [i local fusese explicat` „\n cuno[tin]` de cauz`“ – [i, aparent, fusese g`sit` [i solu]ia. |ntr-un articol publicat \ntr-unul din cele mai respectate ziare na]ionaliste ale anilor 1870, intitulat Datoria cet`]eanului, patriotismul (otechestvolyubie sau „iubirea ]`rii-mam`“) era contrapus sferei private („iubirea familiei“) [i celei universaliste („iubirea umanit`]ii“ sau „cosmopolitismul“). Autorului anonim al articolului \i era mai u[or s` demonstreze c` iubirea fa]` de familie presupunea iubirea ]`rii-mam`, decât s` afirme c` cea din urm` \i era superioar` iubirii fa]` de oameni. C`utarea „guvern`rii civile egale pentru \ntreaga lume“ era, desigur, datoria „fiec`rei persoane bune“ dar nu era oare prea devreme pentru umanitate s` fac` acest salt? |n orice caz, „pentru a ajunge atât de departe, individul trebuie s` treac` prin iubirea fa]` de ]aramam` [i na]iune [i nu invers; [i, desigur: cum s` iubim lumea \ntreag` [i na]iunile sale, dac` n-am \nv`]at s` ne iubim ]ara [i poporul din care facem parte?“50. De pe pozi]ii aparent universaliste [i umanitare, P.R. Slaveykov a stabilit 159

deja aceast` leg`tur` organic`. Bulgarii ar trebui s` „iubeasc` omenirea \n general“, fiindc` „omenirea e o mare familie“. Membrii acestei familii universale tr`iesc \n continu` interac]iune, mai ales \n vremurile contemporane, dar o fac nu \ntr-o manier` individual`, ci ca membri ai altor familii „naturale“ – iar iubirea fa]` de na]iuni este ultima surs` de virtute uman` [i de perfec]iune.“ Un om perfect ar trebui s` fac` multe lucruri pentru umanitate; dar pentru ]ara-mam` [i pentru na]iunea din care face parte (narod), ar trebui s`-[i sacrifice toate posesiunile, bun`starea, gloria, via]a, posteritatea [i tot ce are – ar trebui s` sacrifice totul [...] |n afara sferei na]ionalit`]ii (narodnost) [i a educa]iei na]ionale, nu exist` nici o m`re]ie, nici o bun`stare, nici un viitor pentru na]iuniile Europei [i ale \ntregii lumi. S` nu uit`m acest principiu \n`l]`tor: omul perfect nu iube[te na]iunea din care face parte [i nici ]ara-mam`, dar este un cet`]ean de care ]ara sa poate fi mândr`“51. Defini]ia dat` de Slaveykov na]ionalit`]ii [i na]iunii (narodnost, narod – termeni \nrudi]i din punct de vedere etimologic \n bulgar` cu „neam“ sau „popor“) merit` aten]ie special`. Nu pentru c` ar fi foarte lucid`, ci pentru c` \mbin`, din nou, \ntr-un fel similar cu cel al liberalismului sârb, paradigme destul de diferite. Pentru el, comunitatea na]ional` este un \ntreg organic, natural, cu „o via]` a sa, gânde[te, simte [i \[i exprim` gândurile“. De[i nu duce lips` de caracteristici tangibile, ea nu poate fi definit` \n termeni ra]ionali sau materiali: existen]a sa este de net`g`duit, dar inefabil`. Pe de o parte, na]iunea este o comunitate de „oameni lega]i prin limb`, origine, moravuri, cu calit`]i morale comune, cu acelea[i aspira]ii, aceea[i dorin]` de a avea o guvernare comun`. |n plus, via]a politic` din trecut, istoria na]ional` comun`, prin urmare, memoria comun`, mândria [i umilin]a na]ional` [...] sunt lucruri ce atest` existen]a na]ionalit`]ii, indiferent dac` ea este independent` sau 160

nu din punct de vedere politic“52. Cel mai proeminent atribut este limba, a c`rei descriere ca expresia suprem` a „puterii [i gândirii unei na]iuni“ are un carater herderian53. Pe de alt` parte, na]ionalitatea nu este un concept la \ndemâna oricui; nu este un dat absolut. Ceea ce \nsufle]e[te comunitatea na]ional` este con[tiin]a propriei existen]e. „Con[tiin]a na]ional`!“, exclama Slaveykov \ntr-o limbaj romantic ce aminte[te de Svetozar Miletić – „iat` for]a principal` care re\nvie na]ionalit`]ile, care le \nt`re[te, le face s` se \ntremeze, le conduce spre \mbun`t`]irea condi]iei lor sociale, le umple de gânduri [i sentimente nobile [...]“54. Cu toate acestea, factorii trezirii con[tiin]ei de sine \n stadiul pre-statal al na]ionalismului bulgar prezentau o problem` serioas` care nu putea fi rezolvat` decât cu pre]ul unei noi „anomalii“ \n privin]a doctrinei. Atât liberalii-reformi[ti, cât [i liberalii-radicali [i-au imaginat un tip de conducere na]ional`, care era \n acela[i timp o oglindire a aspira]iilor na]iunii, dar [i educatorul s`u, unul care ar fi putut „\ntruchipa spiritul na]ional“ [i „ar fi iluminat [i condus opinia na]ional`“55. Cu toate acestea, singura institu]ie „a \ntregii na]iuni“, capabil` s` transmit` mesajul acestor conduc`tori \ntregii comunit`]i, era biserica. De unde [i „anticlericismul“ atipic al na]ionali[tilor liberali bulgari. „Clerul na]ional“ – de fapt, „clerul iluminat [i patriotic“ – fiind cel mai apropiat de popor, de „gândurile [i aspira]iile na]iunii“, era grupul animator, cel \ncredin]at cu misiunea de a r`spândi lumin`, cuno[tin]e [i con[tiin]` na]ional`, chiar [tiin]`, pentru deschiderea [colilor [i propagarea libert`]ii. „Credin]a“ [i „iluminarea“ se pot \ntrep`trunde cu u[urin]`, a[a cum au f`cut-o deseori \n textele na]ionali[tilor – chiar [i la un moralist liberal precum Slaveykov, care nu pare s` fi fost deranjat de impactul pervertitor pe care-l avea aceast` asociere asupra „credin]ei oarbe \n fundamentele supranaturale ale credin]ei \ns`[i“56. Administra]ia bisericii bulga161

re, \nfiin]at` \n 1871, era considerat` o [coal` important` – pentru predarea [i exercitarea competen]elor \n ceea ce prive[te guvernarea democrat` – de to]i na]ionali[tii bulgari, mai ales de cei radicali. |ntr-adev`r, ponderea mare a radicalismului politic este ceea ce explic` articularea puternic` a subiectelor iluministe [i na]ionaliste de c`tre tab`ra liberal` aflat` \n opozi]ie. Lyuben Karavelov [i-a elaborat platforma [i filozofia \n numeroase articole publicate mai ales \n presa revolu]ionar` a emigra]ilor. |n ciuda convingerilor lor educa]ioniste, „liberalii de stânga“ erau mai pu]in preocupa]i de transform`rile pa[nice. Pentru ei, controversa eclesiastic` [i toat` mi[carea de rupere de fa]` de Patriarhia Greac` erau doar primele faze ale unui mar[ spre trezirea na]iunii [i a con[tiin]ei na]ionale. Semnifica]ia sa adev`rat`, recunoscut` abia retrospectiv, era s` serveasc` drept o etap` preg`titoare mobilizatoare pentru o transformare adev`rat`: revolu]ia eliberatoare balcanic`, eliminarea complet` a puterii otomane din Europa [i ridicarea federa]iei liberale ale ]`rilor balcanice pe ruinele ei. No]iunea libert`]ii politice la Karavelov era una de avangard`, dar foarte complex`. |nainte de toate, ea \nsemna o ruptur` politic` radical`: „Revolu]ia, [i numai revolu]ia e singura noastr` salvare, nimic altceva“, a insistat, deseori confruntând direct ra]ionamentul dualist „à la Deak“ al frac]iunii liberale reformiste. „Nu exist` alt` salvare pentru noi [i nici nu pate fi [...] Aproape totul depinde de libertatea noastr` politic`: odat` ob]inut`, problema bisericii [i toate celelalte probleme mari [i mici se vor rezolva de la sine. Vremurile s-au schimbat [i na]iunile caut` ast`zi ceva diferit“57. |n continuare, libertatea politic` presupunea \ncredere \n for]ele [i eforturile na]iunii, nu strig`tul de ajutor c`tre statele puternice ale Europei. Nu exista alt` modalitate pentru a demonstra capacitatea ]`rii de a-[i ap`ra drepturile [i 162

interesele, cu alte cuvinte, „maturitatea sa pentru o via]` politic` liber`“. Pornind de la afirma]ia lui J.S. Mill, cum c` libertarea unei na]iuni e rezultatul capacit`]ilor, energiei [i \ncrederii membrilor s`i, Karavelov n-a \ncetat niciodat` s` predice faptul c` „libertatea e câ[tigat`, nu acordat` de cineva“; „vrem s` fim liberi, prin urmare, nu avem nevoie de tutorat“. |ntr-un stil polemic caustic, el sublinia binecuvânt`rile ambigue ale interven]iilor marilor puteri \n favoarea cre[tinilor din Balcani, inclusiv cele venite din partea Rusiei, cea mai favorabil` [i mai declarat anti-otoman` dintre puterile mondiale. Totu[i, acest Realpolitik balcanic formulat de Karavelov, pus fa]` \n fa]` cu puterea superioar` a Imperiului Otoman, s-a \mbinat armonios cu predilec]iile sale liberal-democratice: „bestia“ oriental` [i oprimarea na]ional` puteau fi \nfrânte doar prin unirea for]elor tuturor cre[tinilor din Balcani – sârbi, croa]i, români, bulgari [i greci – to]i având aceea[i cauz` comun`, „libertatea personal` [i na]ional`“, [i un inamic comun, „cele dou` state barbare [i inumane, adic` Turcia [i Austria“. Ocrotirea libert`]ii astfel dobândite – „\mp`r`]ia libert`]ii, egalit`]ii [i umanit`]ii“ construit` pe ruinele celor dou` state nedrepte – ar fi datoria „federa]iei danubiene“ a tutoror na]iunilor, a c`rei consitu]ie ar urma modelul elve]ian“58. Atitudinea ostil` [i uneori cinic` fa]` de imperiile represive [i politica marilor puteri europene a coexistat cu admira]ia sa total` fa]` de federalismul elve]ian [i fa]` de democra]ia nord-american`. Ideea principal` a acestui crez liberal-na]ional a fost formulat chiar de c`tre el: „Un stat durabil, fun]ional [i progresiv nu poate fi decât 1. compus dintr-o na]ionalitate sau m`car un grup etnic (pleme) posedând acelea[i moravuri, obiceiuri [i religie; 2. bazat pe principii liberale, precum [cele ale] Statelor Unite, ale Elve]iei sau Belgiei59. Aceste principii liberale aveau menirea de a asigura „libertatea, na]ionalitatea (narodnost) [i iden163

titatea (svoyata licnost)“ a cincizeci de milioane de cre[tini, tr`ind sub domina]ia otomanilor [i a Habsburgilor, putând fi \ntrupate \n „federa]ia fratern` [construit`] pe o baz` \n \ntregime liberal`“. Aceast` federa]ie ar fi cl`dit` pe autonomia politic` a fiec`rei na]iuni, pe func]ionarea unor legi [i a unei vie]i comunitare potrivite, cu respectarea acelora[i drepturi pentru celorlalte na]ionalit`]i. Singura excep]ie fa]` de acest aranjament „generos“ urmau s` fie turcii: ei puteau s` r`mân` \n spa]iul lor de habitat, dar trebuiau s` accepte noile „legi cre[tine“. Unitatea politic` ar fi fost reprezentat` de un parlament comun, ales de c`tre toate na]iunile federa]iei, ale c`rei func]ii ar fi \ns` limitate la „politica extern` [i la nimic mai mult“60. Majoritatea acestor teme na]ional-democratice [i federaliste sunt u[or de plasat \ntr-un context intelectual [i politic mai larg. Karavelov a fost un colaborator apropiat al Tinerilor Liberali sârbi, mai ales al conduc`torilor exila]i ai acestora, Svetozar Miletić [i Vladimir Jovanović. Atrac]ia sa fa]` de ideea unit`]ii slavilor de sud, fa]` de ideea federa]ie ca \ntruchipare suprem` a „libert`]ii externe“, [i fa]` de ideile „libert`]ii, siguran]ei publice (\ntâietatea legii), autoguvern`rii na]ionale [i taxelor sc`zute“ – ce constituiau cheile spre „libertarea intern`“ [i prosperitate – se explic` \ntr-o mare m`sur` prin leg`turile sale personale [i afinit`]ile ideologice cu cei doi. Totu[i, proiectul politic al lui Karavelov era clar mai radical [i mai modernizator \n sensul institu]ional [i constructivist, la fel ca stilul s`u retoric: nu prea \i p`sa de baza social` sau cultural` a activismului s`u liberal, [i cu atât mai pu]in de caracterul s`u tradi]ional. Dac` ne uit`m la felul \n care el desemneaz` \ntruchip`rile privilegiate ale standardelor sale politice [i ale tendin]elor progresiste, elemente ce completeaz` proiectul s`u revolu]ionar-federalist, putem estima amploarea acestui constructivism liberal optimist. Astfel, spre deosebire de majoritatea 164

„na]ionali[tilor regeneratori“ ai secolului al XIX-lea, cei de felul lui Karavelov nu prea d`deau dovad` de respect \n fa]a „Europei“ ca metonimie a modernit`]ii [i progresului. |n cazul lui Karavelov, nu Europa, cu dinastiile [i nobilii s`i, cu structurile sale sociale rigide [i politicile sale \nvechite, era cea care ar fi putut servi drept model pentru na]iuniile tinere [i viguroase. Un model mai potrivit era oferit de Statele Unite ale Americii: educa]ia american`, democra]ia, guvernarea federalist`, ra]ionalismul, progresul [tiin]ific [i tehnologic, dispre]ul fa]` de structurile \nvechite – iat` calit`]i care \i erau pe placul firii utilitariste, ra]ionaliste [i liberal-na]ionaliste ale lui Karavelov. Pentru el, Elve]ia [i America erau adev`ratul „Occident“, unde „fericirea uman`“ luase form` concret` – tocmai pentru c` doar acolo ea se baza pe „libertate uman` \n stare pur`“; „L`sa]i-i pe turci s` studieze civiliza]ia francez` [i s` o imite, fiindc` [ei, turcii] n-au nevoie de [tiin]` [i cuno[tin]e [...]“61. De pe aceast` pozi]ie bine stabilit`, tab`ra revolu]ionar` [i-a lansat atacurile multiple asupra Europei, inclusiv cele cu adres` social`, un element mai pu]in obi[nuit la vremea aceea: „[tim prea bine c` aceast` Europ` care se laud` \n fa]a Asiei [i Africii cu progresul [i cuno[tin]ele sale chiar [i \n ziua de azi instruie[te \n [colile sale solda]i, iezui]i [i teologi \nv`]a]i, altfel spus, [i \n ziua de azi o ia pe c`i dosite [i vrea s` men]in` \n stare de supunere omul de rând [i s`-l mulg` ca pe o vac`“62. |n mâinile unor lideri pragmatici cum era Karavelov – iar ace[tia erau militan]ii care au câ[tigat teren \n cadrul mi[c`rilor na]ionaliste [i au preluat ulterior frâiele conducerii statului bulgar – „Europa“ \[i pierde orice coeren]` intrinsec`, cu excep]ia aceleia a unor gigan]i care conspir` sau se r`zboiesc \ntre ei, participan]i la un joc de ordin diferit, [i care, din principiu, reprezint` un pericol la adresa supravie]uirii [i bun`st`rii na]iunilor mai mici. Diversele contribu]ii la cultur`, progres [i civiliza]ie 165

erau explicate de obicei \n termeni na]ionali istoriciza]i, nu universali[ti. Perspectiva opus` a acestui radicalism politic o reprezenta viziunea aproape transcendental` a opresorului, mai presus de diferen]ele ce ]ineau de cultur` [i civiliza]ie. St`pânirile imperiale turceasc`, german` [i maghiar` erau toate la fel de intolerabile [i anacronice \n era libert`]ii [i a na]ionalismului. Totu[i, existau anumite diferen]e de grad. Ca ecou al taxonomiei deterministe a lui Montesquieu, extins` prin no]iunea incompatibilit`]ii Islamului cu concepte ca egalitatea [i drepturile omului, mai ales ale femeii, Karavelov sus]inea c` „turcii sunt incapabili pentru civiliza]ie [i progres [...]“. Ba chiar sus]inea ferm c`, pentru a atinge „umanul“, turcul ar trebui s` \nceteze s` mai fie turc63. |n aceea[i logic`, nici maghiarii nu se situau pe o pozi]ie mult superioar`: chiar [i \n prezent, ei \[i p`straser` „fanatismul asiatic [i tendin]a de stagnare asiatic`“, dovedindu-se „incapabili s` beneficieze de pe urma mi[c`rii europene [i de pe urma progresului [i civiliza]iei omene[ti“. |n ceea ce-i prive[te pe germani, „suntem con[tien]i c` exist` o mare similitudine \ntre Austria [i Turcia; unica diferen]` este c` germanii vor s`-[i p`streze controlul asupra altor na]iuni prin sistemul de educa]ie, \n timp ce turcii, incapabili de orice educa]ie, \[i \mpiedic` [i supu[ii s` progreseze“64. Cercul conceptual \n cadrul c`ruia evolueaz` argumenta]ia lui Karavelov merit` aten]ie. Acesta define[te un liberalism mai ra]ionalist [i mai utilitarist din multe puncte de vedere – mai „iluminist“ – decât al reformi[tilor liberali. Atitudinea lui Karavelov fa]` de st`pânirea otoman`, fa]` de turci [i, prin extensie, maghiari era orientat` \ntr-un sens crucial [i spre „Evul Mediu“ slav. Ea rezona izbitor cu viziunea iluminist` asupra acelei perioade a istoriei ca intrinsec ira]ional` [i \ntunecat` – un fel de „nonistorie“ – luând ca premis` neexplorat` problema genezei sale [i prognosti166

când dreptul la viitor cu condi]ia instaur`rii ra]ionalismului. De[i Karavelov a exprimat cu mai mult` pasiune argumentul respectiv, respingerea de c`tre Slaveikov a atrac]iei rousseauiste pentru „primitivism“, precum [i teza acestuia, \mbr`]i[at` de to]i liberalii, dup` care doar cei ralia]i la spiritul epocii sunt demni s` „intre \n Istorie“, reprezenta ecoul unei viziuni comune: ea se baza pe ideea c`, \nainte de marile realiz`ri ale [tiin]ei [i de progresul modern, nu exista nicio istorie demn` de a fi luat` \n considerare; \nainte de autocon[tientizare [i alegerea c`ii spre progres, nu se poate vorbi de fiin]e umane [i de na]iuni care ac]ioneaz` ra]ional. Na]ionali[tii liberali cum era Karavelov sus]ineau mai consecvent aceast` viziune radical` asupra identit`]ii. |n primul rând pentru c` platforma lor politic` le permitea s` stabileasc` semnul egalit`]ii \ntre barbarie, supersti]ie, „antira]ionalism“ [i musulmanii turci. Lupta pentru independen]` na]ional` [i autoguvernare era a[adar prezentat` ca o problem` de salvare individual` [i colectiv`, nu de alegere; prin urmare, dualismul [i reformismul otoman erau doar ni[te iluzii mortale. Mai mult decât atât, tab`ra reformist` p`stra, odat` cu respectul pentru educa]ie, o anumit` considera]ie pentru statul medieval bulgar de dinainte de Imperiul Otoman – cel pu]in ca modalitate de legitimare politic`. Nu [i tab`ra radical`. „Dreptul istoric, Imperiul Bizantin, Regatul lui Simeon, coroana lui Du[an [i toate celelalte nu-[i au locul \n c`utarea libert`]ii [i a vie]ii [...] \n secolul nostru, al XIX-lea, atât dreptul istoric, cât [i acela canonic [i-au pierdut sensul [i toate popoarele ar trebui s` fie libere, a[a cum to]i oamenii ar trebui s` fie liberi, iar toate na]ionalit`]ile au pe deplin dreptul de a tr`i pe cont propriu [i de a-[i dezvolta patrimoniul mo[tenit de la str`mo[i [...] Timpurile trecute [i moarte nu mai au importan]` pentru na]iunile vii care exist` [i prop`[esc \n aceste vremuri. [...] Doar atunci când o na]iune nu mai e capabil` s` se dezvolte [i s` prop`[easc` va \nce167

pe ea s` scormoneasc` printre cronicile trecutului \n c`utarea drepturilor istorice [i canonice de care na]iunilor s`n`toase [i puternice pu]in le pas`“65. Concep]iile na]ionali[tilor radicali asupra educa]iei [i cunoa[terii erau strâns legate de aceast` atitudine fa]` de trecut [i istorie. Bulgarii aveau nevoie de modernizare [i ra]ionalism, nu de educa]ia clasic` – „o [tiin]` umanist` pozitivist`, autentic`“, cuno[tin]e „bazate pe adev`ruri matematice“, servind „adev`rurile necesare fiin]ei ra]ionale“. Educa]ia \n domeniul literaturii [i filosofiei clasice era dep`[it` [i inutil`, total irelevant` \n epoca contemporan`. Doar [tiin]a \i oferea omului bun`stare [i \mplinire [i \i ar`ta calea spre libertate, fericire [i bog`]ie. Cuno[tin]ele „capabile s` cl`deasc` o na]iune [i s`-i asigure \mplinirea [i m`re]ia [...] trebuie c`utate la germani, englezi [i americani, \n nici un caz la Paris“. Din acest motiv, misiunea [colilor populare era s` predea acele „adev`ruri sacre \n stare s` trezeasc` omenirea din iluziile sale, s` o familiarizeze cu legile naturii, s`-i dezvolte capacit`]ile mentale [i s` o \nzestreze cu mijloacele de a-[i \mbun`t`]i condi]ia moral` [i material` [i de a accede la o via]` mai sigur`. Pe scurt, [coala are datoria de a preg`ti cet`]eni cinsti]i, muncitori, prosperi, liberi [i \mplini]i“, iar orice materie „care te \ndeamn` s` crezi \n loc s` judeci este d`un`toare“66. |nc` o dat`, concep]ia generic iluminist` reiese limpede. Totu[i, viziunea lui Karavelov despre ce anume constituie ingredientele perene ale eului na]ional era, ca [i \n cazul lui Slaveikov, mult mai ambivalent` \n ce prive[te sursele intelectuale [i frazeologia. Am v`zut deja c` el refuza dreptului istoric orice validitate ca baz` de revendicare a unor drepturi politice moderne. De asemenea, el sus]inea c` atât na]iunile, cât [i indivizii nu pot progresa atâta timp cât nu sunt \n stare s` resping` ideea c` orice relicv` ce a supravie]uit din vremuri vechi era demn` de a fi p`strat`67. 168

|ns`, insista Karavelov: „bulgarii ar trebui s` aib` propria dezvoltare na]ional`, propriile reguli interne corespunzând obiceiurilor lor [i caracterului lor na]ional, c`ci Bulgaria are propria ei istorie (nu una politic`, ci una na]ional`)“. A[adar, apropierea de sârbi, pentru a forma o na]iune unic` „nu este posibil`, c`ci ar \nc`lca libertatea na]iunii [i libertatea individului“68. Fiec`rei na]iuni \i era destinat` o via]` istoric` unic`, pe care o for]` extern` ar putea-o accelera sau frâna, \ns` niciodat` nu ar putea-o distruge69. |n mod semnificativ, nevoia de dezvoltare organic` a colectivit`]ii na]ionale era validat` de asemenea, ca [i respingerea dreptului istoric, \n spiritul epocii [i potrivit valorilor „lumii civilizate“: \n secolul al XIX-lea, toate drepturile preexistente erau subsumate libert`]ii [i drepturilor individului; \ns` \n acela[i secol fiecare na]iune n`zuia s` „se autoguverneze \n func]ie de drepturile [i obiceiurile sale fire[ti [i s`-[i apere limba [i identitatea de influen]ele str`ine“70. Pentru a spulbera incertitudinile legate de tradi]ia cu care se identifica, Karavelov [i-a trasat genealogia propriei filozofii politice pân` la „principiile libercuget`torilor din secolul al XVIII-lea, principii care au deschis calea noilor concepte [asupra na]ionalit`]ii]“ [i care au câ[tigat teren mai \ntâi \n Serbia [i Grecia, apoi „la 1848 \n Austria, odat` cu r`zboiul cu Italia [i chestiunea Schleswig-Holstein“71. Astfel se intersectau diverse stiluri de concepere a identit`]ii na]ionale. De exemplu, tendin]a de a privi natura uman` ca pe o constant` etern` ce variaz` doar sub imperiul cauzelor naturale: Karavelov era convins c` dac` Newton sau Voltaire s-ar fi n`scut \n Persia, s-ar fi dedicat citirii \n stele a sor]ii [ahului72. No]iunea de experien]` istoric`, ca element formator al caracterului na]ional nu lipsea totu[i, de[i era cumva contradictorie: „Acum mult` vreme, bulgarii, ca toate celelalte popoare [i na]ionalit`]i [narodnosti], nu existau \n forma sub care exist` acum“. Astfel \[i \ncepe Karavelov 169

studiul despre „ilumini[tii Bulgariei“, Chiril [i Metodiu, p`rin]ii bizantini ai alfabetului chirilic73. |n final, concep]ia cultural` despre na]ionalitate combinat` cu cerin]a dezvolt`rii organice a aruncat o punte c`tre stilul romantic. {i totu[i, \n ultim` istan]`, ceea ce prevala era optimismul liberal, [i nu anxietatea romantic`. Spre deosebire de „poe]ii poporului“, cum era Slaveikov, na]ionali[tii liberal-revolu]ionari de felul lui Karavelov nu vedeau mari motive de \ngrijorare \n privin]a importurilor [i din Occident – unitatea de m`sur` suprem` a modernit`]ii na]ionale pe care o adoptaser` diver[ii liberali ai vremii: „Atunci când o na]iune trece printr-o rena[tere, f`când eforturi s` prop`[easc`, e de la sine \n]eles c` aceast` na]iune va \mprumuta elemente de la alte na]iuni, ca modalitate de a ie[i din situa]ia ei curent` [i de a schimba vechile idei cu unele noi. Bulgaria nu s-a mai aflat niciodat` \ntr-un asemenea tumult ca \n prezent [...] {i marile mi[c`ri \[i au marile lor vicii [...] A[a se explic` faptul c` unele aspira]ii ale noastre cap`t` un caracter dureros. Pentru a \nv`]a, trebuie s` imit`m...“ |ns` cum putem s` [tim, când alegem lucrurile pe care vrem s` le imit`m, care element e bun [i care e r`u? Karavelov a dat un r`spuns cam ocolit, \ns` care se \ncadreaz` \n concep]ia sa: prin intermediul [tiin]ei [i mijloacelor ei critice. „Orice imita]ie [i inova]ie, inclusiv moda, face bine vie]ii na]iunii“; \ns` criticii aveau datoria de a „p`stra doar ceea ce aduce beneficii concrete [i neechivoce“. Oricum, „fiecare na]iune \ncepe prin a adopta tot ce \i atrage privirea din exterior [i abia dup` aceea \i transform` [i mintea. Fiecare societate se cuvine s` cunoasc` boala modelor“74. Recapitulând, cele dou` tabere ale mi[c`rii na]ionale bulgare au extras inspira]ie [i argumente din acela[i rezervor de tradi]ii intelectual-politice. Rezultatele, \n termeni de „politic` identitar`“, au prezentat \ns` diferen]e importante. Un rol au jucat interesele politice diferite [i adesea con170

flictuale: \n mod clar, una era s` sus]ii \nt`rirea fibrei morale [i materiale a componentei etnice bulgare \n contextul politic al Imperiului Otoman [i alta era s` militezi pentru o revolt` na]ional` \n numele emancip`rii cu orice pre] a statului-na]iune. |ns` nici asem`n`rile nu erau mai pu]in semnificative, [i devin [i mai semnificative când avem \n minte cazul liberalismului din Serbia. Ceea ce merit` amintit este c` punctul asupra c`ruia au convenit liberalii bulgari [i sârbi de toate orient`rile a fost ceea ce se poate numi tehnicile de construc]ie ale na]iunii. Dup` o logic` similar` celei a lui Jevrem Grijić, Slaveikov a evocat mereu nevoia tot mai urgent` a unei „educa]ii general populare, care s` se \ntind` \n toate straturile popula]iei [...], \ntr-un cuvânt, la nivelul fiec`rui membru al na]iunii“75. Efectul demonstrativ al educa]iei pe tema construc]iei na]iunii cu greu putea fi exagerat: cu cuvintele lui Slaveikov, „victoria prusacilor la Sadova nu a fost ob]inut` cu ajutorul tunurilor prusace, ci al [colilor primare prusace, nu de solda]ii prusaci, ci de elevii prusaci“76. Atitudinea pragmatic` a lui Karavelov fa]` de educa]ie, pe de alt` parte, nu intra \n conflict cu convingerea lui c` scopul principal al sistemului de educa]ie este „de a forma oameni [i cet`]eni“, „cet`]eni cinsti]i [i patrio]i autentici“77. Totu[i, instrumentul de baz` pentru f`urirea colectivit`]ii na]ionale [i mobilizarea capacit`]ii acesteia de a ac]iona \n numele acelei colectivit`]i era [conceptul de] egalitate [i participare politic`. Atât Slaveikov, cât [i Karavelov \mp`rt`[eau credin]a liberalilor sârbi \n corelarea libert`]ii interne cu cea extern`. Karavelov o exprim` \ntr-un limbaj aproape identic: dac` statele belgian [i elve]ian progresau (spre deosebire de Fran]a lui Napoleon al III-lea), aceasta se datora faptului c` „se constituiser` pe baze cu adev`rat constitu]ionale [i liberale“; \n ciuda propor]iilor reduse, „prosperau pentru c` fiecare cet`]ean era gata s`-[i apere 171

drepturile cu pre]ul vie]ii, [...] pentru c` acolo unul e pentru to]i [i to]i pentru unul“78. Totu[i, \n cazul lui Karavelov, filozofia liberalismului politic s-a cristalizat \ntr-o viziune mai utilitarist` [i mai pu]in romantic` asupra democra]iei na]ionale, \n concordan]` cu exemplele sale preferate. Dup` ce a ales Statele Unite [i Elve]ia ca port-drapele ale politicii liberale [i nefiind constrâns de realitatea politic` a unui stat monarhic, Karavelov a fost capabil s` pun` \n discu]ie idealuri republicane [i democratice mult mai deschis decât erau confra]ii s`i sârbi. Dac` \n Lumea Nou` o na]iune puternic` putea fi cl`dit` din zeci de religii [i na]ionalit`]i, „aceasta se datoreaz` faptului c` \nsu[i poporul se \ndrum` pe sine [i \[i creeaz` propriile legi, \n conformitate cu propriile dorin]e [i exprimându-[i propria voin]`“79 . Aceasta era motiva]ia ultim` din spatele procedurilor democratice de alegere a conduc`torului Bisericii Bulgare [i a episcopilor. |n situa]ia \n care lipseau institu]iile de stat, mai ales un sistem de educa]ie sponsorizat de stat la nivel na]ional, „institu]ia na]ional`“ a bisericii avea misiunea de a forma patrio]i [i de a instrui democra]i. |n acela[i timp, ea privea cu ochi buni dictonul favorit al liberalilor: „o singur` persoan` poate gre[i oricând, rareori \ns` un \ntreg popor“. Influen]a preo]ilor asupra enoria[ilor, sus]inea Karavelov, era direct propor]ional` cu capacitatea acestora de a accelera progresul unei na]iuni, altfel spus, de a ac]iona \n calitate de „cler patriotic“, a[a cum f`ceau preo]ii americani. Slaveikov a sprijinit \ntru totul acest punct de vedere asupra clerului [i asupra statutului bisericii. |n rândurile bulgarilor nu se g`seau nobili, sus]inea el, [i oricum vremea aristocra]iei trecuse \n secolul al XIX-lea. „Ast`zi [uvoiul n`valnic al idealurilor democratice n`v`le[te pretutindeni [...] impunând egalitatea: egalitate \n [tiin]`, egalitate \n bun`stare [i \n demnitate uman`“. De aici rezulta c` „\ntreaga na]iune bulgar`“ ar trebui „instruit` s`-[i exercite dreptu172

rile fire[ti“, \ng`duindu-i-se s`-[i aleag` \ndrum`torii spirituali80. Era doar o modalitate extrem` de a pune accentul pe un mesaj familiar: progresul na]ional rapid [i bun`starea personal` erau posibile acolo unde „cei care guverneaz` [i cei guverna]i sunt egali unii fa]` de al]ii [i \n fa]a legii“81. Riscul erorilor, experimentelor [i crizelor ce ar putea ap`rea odat` cu „acordarea libert`]ii de a vota dup` chef“, sus]inea Slaveikov, punând [i mai multe paie pe foc, nu ar trebui s` sperie pe nimeni, c`ci o na]iune, \ntocmai ca un individ, \nv`]a [i progresa prin intermediul „[colii lume[ti“ a gre[elilor, experien]elor [i greut`]ilor prin care trecea82. Mutatis mutandis, reformi[tii liberali [i revolu]ionarii din Serbia [i Bulgaria aveau acela[i crez: politica liberal`, mai precis viabilitatea proiectului politic liberal din societ`]ile lor era strâns legat de exercitarea practic` a democra]iei populare. Fundamentele egalitare ale celei din urm`, dat` fiind pozi]ia central` a no]iunii de suveranitate popular`, se vor dovedi la fel de puternice \n tradi]ia liberal` bulgar` ca [i \n cea sârb`. |n Bulgaria, acest lucru a ie[it poate cel mai limpede la lumin` \n timpul dezbaterilor legate de crearea noului stat, la 1878. Tocmai aceast` caracteristic` de baz` explic` de ce, odat` ce controversa destabilizatoare dualism-secesiune a fost rezolvat` cu for]a de r`zboiul ruso-otoman, P.R. Slaveikov, politicianul \nainte moderat, s-a aflat \n fruntea taberei unite a liberalilor de stânga \n Adunarea Constituant`, lâng` fratele lui Linben Karavelov [i viitorul lider al Partidului Liberal, Petko Karavelov. Amândoi avuseser` ocazia s` denun]e un „ulcer grav care afecta via]a public` [i na]ional` a Bulgariei“ – ruptura ce-i separa pe cei educa]i de cei needuca]i, pe ]`rani de or`[eni – care punea \n pericol „sensul uniformit`]ii, fr`]iei [i dragostei“, un sim] care „crease [i sus]inuse coeziunea na]iunii“83. |ns` de abia \n timpul [i dup` dezbaterile Adun`rii Constituante acest „sim] al uniformit`]ii“ a luat forma unui limbaj politic emfatic, \ncorporat \n institu]ii concrete. 173

Bulgarii nu aveau mo[tenirea unui regim monarhic sau al unor privilegii, a sus]inut Slaveikov \ntr-un discurs lung ce se opunea cre`rii unei a doua camere, la propunerea unui grup de liberali mai modera]i (numi]i \n consecin]` „conservatori“). Prin urmare nu aveau nevoie de un senat sau consiliu de stat. Considera]iile care urmeaz` pot fi privite ca o caracteristic` a filozofiei pe care se baza acea viziune populist` a na]ionalismului liberal ce va fi \mbr`]i[at` de liberalii bulgari dup` crearea statului. Pentru ca bulgarii s` de]in` „un guvern puternic [i s`n`tos“, continu` Slaveikov, n-ar trebui s` existe bariere \ntre acesta [i guverna]i: „poporul trebuie s` fie \n rela]ie direct` cu guvernul“. Toate argumentele conven]ionale ale constitu]ionalismului contemporan \n favoarea unei a doua camere sunt descalificate pe rând \n virtutea unei acuza]ii de baz` pe care \nsu[i Slaveikov o rezum`: „E o insult` la adresa unei \ntregi na]iuni ca aceasta s` admit` verdictul p`rtinitor al incapacit`]ii sale totale, al incompeten]ei sale de a regla probleme na]ionale, [i s` accepte ca persoane capabile [i competente tocmai un grup de oameni privilegia]i [...] Una dintre cele mai r`spândite iluzii ale omenirii este aceea c` fiecare om trebuie s` se considere mai inteligent [i mai bun decât ceilal]i [i c` ceilal]i au nevoie de inteligen]a [i puterea sa de decizie [...] Liderii individuali, oricât de inteligen]i [i de lumina]i, sunt mult mai \nclina]i s` gre[easc` decât comunitatea matur` sau opinia popular`“84. Nu avem aici o concep]ie tocmai liberal`, \ns` avem cu siguran]` una democratic`. Democra]ia egalitar` era instrumentul politic cu ajutorul c`ruia liberalii bulgari \ncercau s`-[i revendice baza legitimit`]ii moderne – poporul. Constitu]ia de la T\rnovo, care avea s` r`mân` \n vigoare pân` dup` Al Doilea R`zboi Mondial, con]inea câteva prevederi ultraliberale, inclusiv sufragiul universal pentru b`rba]i, o singur` camer`, interzicerea titlurilor nobiliare [i a servitu]ii de orice fel, libert`]i 174

civile extinse [i responsabilitate ministerial`. Din cauza form`rii sale relativ târzii, statul bulgar nu a trecut printr-o faz` oligarhic` restrictiv`, p`[ind direct \n aceea liberal-na]ionalist` care a caracterizat celelalte state balcanice dup` deceniul [ase al secolului al XIX-lea. |ns` punerea \n practic` a modernit`]ii sale politice a urmat aceea[i cale „popular-democratic`“ sau populist`, iar democra]ia egalitar` va deveni o parte constitutiv` a identit`]ii politice a statului bulgar modern. Revolu]ia \n modul de concepere a conducerii legitime pe care am descris-o pân` acum este o parte integrant` a na]ionalismului modern. Ea constituie un principiu fundamental al guvern`rii moderne. Un rol central era jucat \n contextul sârb [i bulgar nu atât de preceptele liberale ale conducerii luminate, cât de no]iunea tradi]ional` a autoguvern`rii populare. Caracteristic` acelei no]iuni era viziunea egalitar` asupra democra]iei ce descinde din desemnarea popular` monolitic` a comunit`]ii \nzestrate cu dreptul la autoguvernare [i din \n]elegerea libert`]ii ca „libertate popular`“ [i „libertate a unit`]ii na]ionale“. Fundamentul statelor moderne sârb [i bulgar trebuia s` fie astfel reprezentat de na]ionalismul liberal [i democratismul constitu]ional al ]`ranului sârb [i bulgar, deci de aptitudinea sa de a forma o comunitate [i de a se autoguverna. Fiind \ns` \ncrez`tori \n rolul lor de a promova interesele na]ionale autentice, \n]elese corect, liberalii nu prea au dovedit vreo \nclina]ie s` respecte opiniile acestei „na]iuni agrare“ sau s` expliciteze no]iunea de apartenen]` a individului la ea. Ei nu \n]elegeau suveranitatea \n termeni politici practici, ci doar \n rela]ie cu o na]iune abstract` [i un popor f`r` nume, ai c`ror reprezentan]i con[tien]i [i creativi erau cei educa]i [i lumina]i. A[adar, odat` ce s-au confruntat cu exigen]ele guvern`rii practice, nu le-a fost greu s` renun]e la idealul unei democra]ii bazate pe o na]iune de 175

]`rani \napoia]i. |n schimb, [i \n armonie cu confra]ii lor mult mai discriminatori din România, ei [i-au asumat rolul de a-[i reforma societatea, trecând de la patriarhal la modernitate, prin f`urirea unei noi identit`]i na]ionale – civice – [i prin modernizarea sectorului urban al economiei, \n locul celui rural. |ns` costurile politice au fost ridicate: pe la sfâr[itul deceniului opt, partidele liberale din Serbia [i Bulgaria au ajuns la cheremul cur]ilor regale, f`r` nici un sprijin popular, iar victoriile la urne s-au bazat invariabil pe manipulare [i folosirea for]ei. Opozan]ii lor n-au pierdut ocazia de a se folosi de oportunit`]ile astfel create. |n mod semnificativ, ace[tia erau de stânga – provenind din cercurile radicale [i agrariene – iar succesul lor s-a bazat pe un act de redefinire radical. Purt`torii suveranit`]ii na]ionale au \ncetat s` mai fie voin]a na]ional` abstract` [i avangarda elitei menit` s` traduc` aceast` voin]` \n transform`ri progresiste. Purt`toarea suveranit`]ii na]ionale a devenit entitatea colectiv`, definit` \n termeni aproape fizici, a ]`r`nimii s`race. Departe de a fi demolat, modelul liberal ini]ial a fost \mpins pân` la consecin]ele sale ultime.

V Istoria na]ionalismului liberal din }ara Româneasc` [i Moldova este, prin compara]ie cu celelalte dou` ]`ri, cea mai lung` [i, din punctul de vedere al accesului la puterea guvernamental`, poate cea mai \ncununat` de succes. Pe lâng` faptul c` unele teme liberale iluministe au ap`rut aici relativ devreme, mai important este c`, dup` unirea principatelor la sfâr[itul deceniului cinci, liberalii români au reu[it s` se impun` ca for]` dominant` \n noul stat-na]iune, de]inând controlul tuturor compartimentelor institu]ionale necesare pentru a pune \n practic` versiunea proprie a liberalismului. Era o situa]ie semnificativ diferit` de aceea din Serbia, unde liberalismul nu a rezistat mult la putere, [i chiar 176

de peisajul politic monoliberal din Bulgaria, dominat \ns` dup` 1879 de crize externe [i o configura]ie de partide puternic fragmentat`. Cu siguran]`, diferen]ele de acest fel, care au marcat natura [i evolu]ia liberalismului românesc, s-au \ntins \nc` [i mai departe. Men]inerea structurii de st`ri, administrarea autonom` sub suzeranitate otoman` [i r`d`cinile comune, tradi]ional-aristocratice ale elitei române[ti moderne – toate aceste caracteristici, a[a cum am observat mai sus, au fixat parametrii sociologici ale acestor diferen]e. Au existat \ns` [i parametri culturali: fie din cauza for]ei de]inute de teoria latinist` asupra originii limbii române elaborate de {coala Ardelean`, fie datorit` \ndrum`rii acaparatoare a unor romantici ca Jules Michelet [i Edgar Quinet, na]ionalismul romantic francez [i liberalismul occidental ([i nu corespondentele lor central-europeane) au avut un rol formativ mult mai puternic asupra liberalismului românesc decât asupra versiunilor sârb` [i bulgar`. Defini]ia liberalismului românesc de la sfâr[itul secolului al XVIII-lea [i \nceputul secolului al XIX-lea drept liberalism de sorginte aristocratic` implic` probleme tipologice similare acelora pe care le \ntâlnim \n cazul Poloniei contemporane85. Nu este greu de \n]eles de ce majoritatea istoriografiei na]ionale române[ti a ales s` interpreteze opozi]ia marii nobilimi fa]` de st`pânirea absolutist` a principilor fanario]i drept „programul na]ional“ originar sau „na]ionalismul progresist“ al boierilor români86. |ns`, l`sând la o parte lecturile teleologice, exist` pu]ine motive pentru a accepta retorica patriotic` [i autolegitimatoare a boierilor drept ceea ce ea pretinde s` fie. Revendic`rile lor au c`utat poate s` impun` nobilimea ca unica p`str`toare a tradi]iilor statului român [i a suveranit`]ii „na]ionale“ (cu sensul implicit de „na]iunea boierilor“). Totu[i, programul politic din spatele acestor revendic`ri era pus \n mi[care strict de 177

motiva]ii de cast` – [i nu de sorginte etnic` sau de politic` na]ional`, dac` prin cele din urm` se \n]elege (a[a cum trebuie) dreptul poporului la autoguvernare [i congruen]a grani]elor etnice (culturale) cu cele politice. |n aceast` privin]`, exist` o interdependen]` \ntre libert`]ile st`rilor [i drepturile entit`]ii statale; prin urmare, nu este u[or s` se disting` \ntre cererile de restaurare a statuturilor sociale tradi]ionale social [i proiectele moderne de creare a unui „stat românesc“. E suficient s` not`m c` tocmai \ntrebarea „cine apar]ine na]iunii române?“, adic` cine ar putea s` o reprezinte \n mod legitim, a aprins conflictele dintre marea [i mica nobilime, pentru a \n]elege c` nu exist` un r`spuns simplu [i tran[ant. Gândirea politic` de la sfâr[itul secolului al XVIII-lea ilustreaz` probabil cel mai bine corela]ia dintre mi[c`rile intelectuale iluministe [i limit`rile practice ale reformismului politic preconizat de ele. Reflec]iile critice ale micii nobilimi asupra st`rii societ`]ii [i a institu]iilor din cele dou` principate – administra]ia fanariot`, suzeranitatea otoman` [i parazitismul economic al marii nobilimi – erau clar marcate de preceptele sofisticate ale Iluminismului occidental. |ns` aceast` analiz` critic` se \ndep`rta mult de solu]iile radicale ([i la mod`) ale gândirii sociale [i politice franceze. Din „meniul“ ideilor iluministe, \nv`]a]ii români au ales filosofia contractului social, drepturile personale [i nevoia de educa]ie, ra]ionalism [i ordine. Formulele politice specifice variau – de la absolutismul luminat la un stat condus de boieri, ba chiar la o republic` aristocratic` – \ns` toate implicau invariabil o echivalen]` \ntre starea boiereasc` [i o organizare politic` legitim`. Studierea originilor daco-romane ale românilor [i a precedentelor istorice i-a furnizat opozi]iei aristocratice argumente respectabile, \ns` de-abia \n deceniul al treilea toate acestea s-au concretizat \ntr-un program politic de unire a celor dou` principate pe consi178

derente etnice. |ntre timp, cel mai puternic catalizator care a eliberat poten]ialul politic al acestui na]ionalism cultural a fost r`scoala de la 1821, care a marcat \ntoarcerea la putere a boierilor [i \nceputul sciziunii lor istorice. „Revolu]ia na]ional`“ de la 1821, a[a cum a fost numit` aceast` revolt` antiotoman`, \[i merit` reputa]ia prin rezultatele ei, nu prin ideologie. Ca urmare a ei, puterea politic` \n cele dou` principate danubiene a trecut ireversibil \n mâinile clasei politice române. |n contextul general istoric de la \nceputul secolului al XIX-lea, acest` „reinstaurare a drepturilor str`vechi“ – de mult` vreme ]elul marii nobilimi – va duce la dezvoltarea cadrului institu]ional propice cre`rii treptate a statului-na]iune român modern. Cât despre ambi]iile micii nobilimi, aflat` \ntr-o pozi]ie dezavantajat`, ele nu erau \nc` sus]inute de o ideologie adecvat`. Revolu]ia din 1821, departe de a vesti apari]ia unei orient`ri liberale \n interiorul st`rii boiere[ti, „transformat` dintr-o revolu]ie social` \ntr-o revolu\ie na\ional`, a devenit punctul de plecare al unei regener`ri etnice, f`r` alte repercusiuni sociale“87. Scopul [i succesul ei, cum a subliniat [i Nicolae B`lcescu, unul dintre conduc`torii mi[c`rii din 1848, era \nfrângerea fanariotismului [i „\n`l]area rom`nismului la putere“88. Luptele dintre principe [i oligarhie, caracteristice primilor ani ai statului sârb, [i chiar rezultatul lor, \[i g`sesc o bun` analogie \n principatele danubiene din primele dou` decenii care au urmat acestei revolte. Doar c`, \n cazul românilor, putem vorbi de o oligarhie aristocratic`, [i nu birocratic`. Proiectele constitu]ionale ale oligarhiei urm`reau s` asigure o baz` legal` solid` pentru drepturile istorice senioriale, atât pe plan politic cât [i economic. Este adev`rat c` boierii mai mici continuau s` \nvioreze dezbaterile politice cu revendic`rile lor reformiste luminate. A[a-numita „constitu]ie a c`rvunarilor“ din 1822 – poate cel mai bun 179

exemplu al crezului politic sus]inut de mica nobilime – pleda pentru guvernare constitu]ional`, separarea puterilor legislativ` [i executiv`, egalitate \n fa]a legii, drepturi civile fundamentale. {i totu[i, toate aceste idei liberale au r`mas \ncastrate \n codul fundamental al privilegiilor st`rilor, fiind vorba de egalitate doar \n interiorul caterogiei boierilor. Existen]a altor clase sociale \n societatea româneasc` nu era nici m`car men]ionat`. Mai era o cale lung` pân` când nobilimea „occidentalizat`“ s` \ncerce s`-[i investeasc` preceptele politice moderne \n programe sociale [i teorii economice la fel de moderne89. Pân` atunci – \n termeni programatici prin anii 1840, [i \n practica politic` pe la sfâr[itul anilor 1850 – principii domnitori [i nobilii au continuat s` se raporteze la tradi]ia reformist` moderat` a deceniilor precedente, ale c`ror modele institu]ionale erau iluministe [i ale c`ror valori erau patriarhale [i aristocratice. Treptat, \n anii 1840, a \nceput s` se contureze o contestare serioas` a regimului, de pe pozi]iile activismului politic radical. Campionii s`i, autointitula]i „liberali“, se ridicaser` dintr-o genera]ie nou` compus` \n principal din mici boieri [i fo[ti func]ionari de stat care-[i dobândiser` rangul boieresc abia recent, precum [i din odrasle ale membrilor elitei tradi]ionale, aflate la putere. Educa]ia european` (mai ales francez`) a \nsemnat pentru tân`ra genera]ie de boieri – cel pu]in pentru cei cu vederi largi, sensibili la amenin]area de a-[i pierde puterea – \nsu[irea instrumentelor ideologice ale politicii moderne [i ale formelor de legitimimare moderne. Grupul liberal, la fel ca [i „burghezia“ româneasc` din prima jum`tate a secolului al XIX-lea, erau formate, a[adar, din reprezentan]i ai nobilimii „intelectualizate“ [i „comercializate“. |ntre 1821 [i 1858, conservatorismul [i liberalismul românesc nu au avut baze de clas` distincte: ele s-au disociat ca rezultat al conflictului ideologic [i politic din interiorul st`rii boiere[ti, unde 180

pân` [i diviziunea \ntre e[aloanele (privilegiate) mari [i cele (mai pu]in privilegiate) mici era neclar`, dac` e s` o raport`m la pozi]ia asumat` de c`tre fiecare actor politic. Mesajul radical transmis de acest contingent de odrasle boiere[ti con]inea dou` teme centrale: democra]ia [i na]ionalismul. Cea dintâi presupunea abolirea privilegiilor, egalitate \n fa]a legii [i rezolvarea problemei ]`r`ne[ti; cea de-a doua \nsemna unirea [i independen]a celor dou` principate, ale }`rii Române[ti [i Moldovei. Ca peste tot \n Balcani, cele dou` sloganuri erau sus]inute de noul concept de na]iune – care nu mai era identicat` cu elita tradi]ional`, semnificând „poporul“ \n \ntregul s`u – [i de o nou` no]iune de guvernare legitim` – care se revendica de la interesele tuturor românilor. Promotorii acestor idei gravitau \n jurul Societ`]ii Studen]ilor Români din Paris – un grup impresionant de viitori oameni de stat, reprezentând \ntregul spectru al opiniilor liberale, de la cele mai radicale pân` la cele mai moderat-reformiste. Clipa mult a[teptat` de c`tre ace[ti ideali[ti a sosit \n prim`vara anului 1848. Pentru români, adev`rata revolu]ie – „democratic` [i social`“, cum a numit-o B`lcescu – a avut loc \n }ara Româneasc`. „Ideile [i interesele poporului se pref`cuser` [i revolu]ia a[teptat` nu se mai putea m`rgini \n sinteza de la 1821. Acum nu era de ajuns numai ca statul s` se fac` românesc, trebuia \nc` a dezlega problema s`r`ciei poporului, a da o alt` organiza]ie propriet`]ii, baza societ`]ii, a bog`]iei [i fericirii publice. Zdrobind Regulamentul care monopolizase statul, proprietatea p`mântului [i capitalul \n mâinile ciocoiului, era neap`rat a proclama democratizarea statului prin egalitatea drepturilor, a p`mântului prin \mpropriet`rirea ]`ranilor [i a capitalului prin institu]iile de credit organizate de stat. De-aici nevoia de a opera o revolu]ie democratic` [i social`. Astfel fu programul revolu]iei de la 1848“, scria B`lcescu la doi ani dup` 181

izbucnirea sa90. Deziratele ei erau formulate [i \n Proclama]ia de la Islaz, „constitu]ia“ revolu]ionar` care marca punctul culminant al ideologiei na]ional-democratice a pa[opti[tilor români. „Poporul român se treze[te [...] ca s`-[i declare drepturile suverane“, trâmbi]a primul paragraf al proclama]iei, urmat de o list` remarcabil` de revendic`ri [i obiective liberale. Singurele chestiuni care au provocat disensiuni \n tab`ra liberal`, fiind l`sate, pân` la urm`, nerezolvate, erau cele ale problemei ]`r`ne[ti [i ale drepturilor electorale – acelea[i care aveau s` alimenteze disputele parlamentare \ntre conservatori [i liberali pân` la izbucnirea Primului R`zboi Mondial. Lec]ia pe care au extras-o atât conservatorii cât [i liberalii din e[ecul revolu]iei a fost aceea c`, indiferent cum era \n]eleas` modernizarea, ea nu putea reu[i \ntr-un cadru „suprana]ional“, definit prin diviziunea administrativ` a celor dou` principate [i supunerea lor fa]` de o st`pânire str`in`. „Libertatea dinl`untru e peste putin]` a dobândi f`r` libertatea din afar`“, \ncheia B`lcescu \n lucrarea sa citat` mai sus, dedicat` importan]ei revolu]iei \n formarea spiritului na]ional românesc. |n }ara Româneasc` [i Moldova, dialectica dintre libertatea intern` [i cea extern`, caracteristic` liberalismului sârb [i bulgar, a fost \mpins` \n direc]ia „unit`]ii na]ionale [i a na]ionalit`]ii“. B`lcescu se str`duia s` demonstreze existen]a unei „sinteze revolu]ionare“ \n evolu]ia românilor, ca o punte singular` \ntre „universal“ [i „particular“. De aceea, exagerând, a denumit revolta din 1821 „o revolu]ie democratic`“, fiindc` aceasta „a vrut ca tot românul s` fie liber [i egal, iar statul s` se fac` românesc“. Revolu]ia din 1848 care a urmat „a vrut ca românul s` fie nu numai liber dar [i proprietar, f`r` care libertatea [i egalitatea e minciun`. Pentru aceea ad`ug` la deviza sa cuvântul fr`]ie, aceast` condi]ie de c`petenie a progresului social. Ea fu o revolu]ie social`“. Dar ultima secven]` \n lan]ul revolu]iilor a fost transformat` \ntr-o condi]ie esen]ial` pentru 182

succesul celorlalte dou`. „Revolu]ia vitoare nu se mai poate m`rgini a voi ca românii s` fie liberi, egali, proprietari de p`mânt [i de capital [i fra]i asocia]i la fapta unui progres comun. Ea nu se va m`rgini a cere libertatea dinl`untru, care e peste putin]` a dobândi f`r` libertatea din afar`, libertatea de sub domnirea str`in`, ci va cere unittea [i libertatea na]ional`. Deviza ei va fi Dreptate, Fr`]ie, Unitate. Ea va fi o revolu]ie na]ional`“. Preeminen]a acestei revolu]ii „finale“ rezulta din \ns`[i definirea termenului de „libertate“: „Dac` na]ionalitatea este sufletul unui popor, dac`, atâta vreme cât p`streaz` acest semn caracteristic al individualit`]ii sale, acest spirit de via]`, el este investit cu dreptul neprescriptibil de-a tr`i liber, unitatea na]ional` este chez`[uirea libert`]ii lui, este trupul lui trebuincios ca sufletul s` nu piar` [i s` amor]easc`, ci din contra s` poat` cre[te [i a se dezvolta. Unitatea na]ional` fu visarea iubit` a voievozilor no[tri cei viteji, a tuturor b`rba]ilor no[tri cei mari, care \ntruchipar` \n sine individualitatea [i cugetarea poporului, spre a o manifesta lumii“91. Aceasta este exact ceea ce Svetozar Miletić a numit punctum saliens al „unui organism na]ional superior“: \mpreunarea „sufletului“ metafizic „al unui popor“ cu „trupul unit`]ii na]ionale“ – de fapt, un alt termen pentru „libertate“ – de unde se putea dezl`n]ui „for]a spiritual` creatoare“ a na]iunii. Amestecarea similar` a subiectelor „romantice“ [i na]ionalist „civice“ este cu atât mai remarcabil` cu cât B`lcescu [i Miletić n-au apar]inut aceluia[i cerc de revolu]ionari [i intelectuali , iar sursele lor de inspira]ie erau fran]uze[ti \ntr-un caz [i germane \n cel`lalt; singurul element comun era leg`tura lor activ` cu mi[carea iredentist` italian`. Perioada dintre 1848 [i 1859, \n acord cu anatomia revolu]iei române elaborat` de B`lcescu, a fost marcat` de propaganda febril` a a[a-numitului „partid na]ional“, condus de exila]ii liberali de la Paris, dar care reprezenta un spectru larg al elitei, pentru unirea Principatelor Române 183

\ntr-un stat na]ional. |n acest stadiu, liberalismul românesc, ca [i celelalte mi[c`ri asem`n`toare din imperiile vecine, a avut un caracter \n mare m`sur` subversiv [i revolu]ionar [i s-a suprapus cu lupta pentru emancipare [i unitate na]ional`. Realinierile diplomatice de dup` R`zboiul Crimeei au f`cut posibil` unirea celor dou` principate, pe cale pa[nic`, \ntre 1859 [i 1863. Prin m`suri etatiste [i o guvernare autoritar` (nu amabilit`]i liberale), Alexandru Ioan Cuza, principele unificator [i Mihail Kog`lniceanu, primministrul s`u [i un fost pa[optist, au reu[it s` introduc` un mare num`r de reforme drastice \n legisla]ie, \n regimul economiei agrare, \n educa]ie [i administra]ie, care \mpreun` au pus bazele statului na]ional modern. Istoria liberalismului românesc de guvern`mânt, adic` \ns`[i istoria statului român modern, putea s` debuteze acum in actu. Spre deosebire de liberalismul din Serbia sau Bulgaria, cel din România a avut [ansa istoric` de a dep`[i ceea ce Lovinescu numea „faza revolu]iei ideologice“, pentru a p`trunde \n cea a „revolu]iei economice“92. |mp`rt`[ind acelea[i principii de baz` ale liberalismului epocii ca [i colegii lor din sudul Dun`rii, liberalii români se deosebeau de ace[tia prin realiz`rile institu]ionale [i zelul modernizator. |ntr-o perioad` foarte scurt`, [i cu prec`dere \ntre 1860 [i 1870, statul român emergent a adoptat aproape tot pachetul institu]ional [i legislativ european. De asemenea, liberalii români au adoptat o versiune mai normativ „liberal`“ a democra]iei, prin compara]ie cu camarazii lor sârbi sau bulgari (cu \nclina]ii v`dit ]`r`niste), idealul lor nefiind autoguvernarea unei na]iuni a ]`r`nimii \napoiate, ci guvernarea reprezentativ` \n mâinile celor mai educa]i [i mai responsabili membri ai societ`]ii. Scopul lor declarat era modernizarea sectorului urban al economiei, [i nu al celui rural, aceasta urm`nd s` se \ndeplineasc` prin industrializare for]ar` sub protec]ia statului [i prin sprijinul clasei urbane 184

mijlocii. Toate acestea se asociau cu o perspectiv` liberal` mai \ngust burghez`, o versiune de liberalism-la-putere, numit uneori „sectar“, dominant` \n Europa anilor 18601870 [i al c`rei „accent principal era pus pe libertatea economic`, pe preemine]a politicii de \ncurajare a liberei ini]iative [i a \ntreprinderilor private“93. Acest tip de liberalism european târziu a fost cel care a inspirat politica Partidului Na]ional Liberal din România, \ncepând din ce-a de-a doua jum`tate a anilor 1860. „Liberalismul progresivist“, aflat pentru scurt` vreme la putere \n Serbia, precum [i câteva partide liberale mai mici din Bulgaria \mp`rt`[eau anumite principii politice elitiste ale acestei doctrine, dar nu [i tr`s`turile sale principale: accentul pus pe economia urban` [i pe for]a sa motrice – clasa mijlocie „na]ional`“ – din care decurgeau multe din caracteristicile distinctive ale liberalismului românesc. |n ciuda acestor diferen]e tipologice, liberalii români erau la fel de dornici s` identifice principiile fundamentale liberale – considerate a a se potrivi cu scopurile lor constructiviste – \n tradi]iile [i valorile trecutului na]ional, [i nu \n canonul intelectual occidental, de unde ele fuseser` de fapt preluate. Pentru c`, a[a cum ar`ta Mihail Kog`lniceanu, cel mai de seam` liberal moldovean, „adev`rata civiliza]ie este aceea pe care o tragem din sânul nostru, reformând [i \mbun`t`]ind institu]iile trecutului cu ideile [i prop`[irile timpului de fa]`“94. Epocile istorice \n care liberalii români, lansa]i \n c`utarea „tradi]iei“ constitutive a identit`]ii colective, plasau „miezul“ nep`tat al na]iunii, erau cea antic`, daco-roman`, [i „evul mediu“ românesc, considerat a se \ntinde pe o perioad` larg`, din secolul al XIV-lea pân` la \nceputul celui de-al XVIII-lea. P`rea s` nu existe nici conflict \ntre mo[tenirile acestor perioade istorice (a c`ror coabitare, \n termenii politicilor identitare moderne, era considerat` proble185

matic`) [i precondi]iile modernit`]ii. Dimpotriv`, chiar [i politicienii pragmatici, precum liderul liberal Ion C. Br`tianu, se considerau obliga]i s` se refere \n mod frecvent [i pasionat la un anume modelul primordial, oferit de trecutul românesc, [i s` extrag` de acolo elemente moderne ale doctrinei liberale. Astfel, dup` p`rerea lui I. C. Br`tianu, romanii care s-au stabilit \n Dacia antic` au p`strat viu spiritul republican. Acest spirit nu venea de la Roma, unde flac`ra libert`]ii se stinsesela acea vreme, ci din mediul rural care p`strase vechile credin]e [i virtu]i. Coloni[tii romani din aceste ]inuturi erau un fel de emigran]i politici, refugia]i care se ascundeau aici tocmai din cauza convingerilor lor – un fapt care f`cea ca fondarea na]iunii române s` apar` comparabil` cu cea a na]iunii americane, ambele \mp`rt`[ind religia libert`]ii. Asemenea puritanilor englezi emigran]i, „democra]ii vedeau bine atunci c` nu mai au mijloace de restaurare \n Italia. {i de aceea, ca s` scape de jocul fiscului, de insolen]a favori]ilor, de amenin]area de a fi dezmo[teni]i de proprietarii cei mai scârbi]i de saturnalele despotismului, luar` \ntr-o mân` fierul plugului [i \n cealalt` palo[ul [i venir` s` \mplânte pomul libert`]ii \ntr-un p`mânt nou, tân`r [i puternic, departe de atmosfera molipsit` de putrejiunele despotismului“. Acestea erau coloniile romane \n care „tradi]iile democratice au r`mas sacre [i pure“. Astfel, poporul român „nu numai are mintea [i sufletul preg`tite pentru democra]ie, dar a p`strat-o ne\ncetat \n inima [i moravurile ei“95. Cât despre institu]iile reprezentative, trebuie s` amintim faptul c` „România are propriul s`u trecut, [i-n timp ce alte state au fost subjugate de despo]i, aici am avut un regim [...] [care era] prea liberal [i, am putea spune, chiar parlamentar“. Legea guvern`rii locale era prezentat` drept o re\nviere a tradi]iei romane antice – „una dintre institu]iile noastre vechi“ – care a \nsemnat „salvarea“ românilor timp de secole, pân` când „conduc`torii str`ini au sosit [i au distrus-o“96. 186

Era aici o argumenta]ie care s-ar fi potrivit cu tratatele lui Vladimir Jovanović despre democra]ia organic` a sârbilor. |nc` o dat`, atributele „proto-liberale“ ale fiin]ei istorice române[ti, la fel ca [i cele identificate de liberalii sârbi \n trecutul Serbiei, erau menite s` legitimeze un concept modern al statului prin apelul la tradi]ii [i obiceiuri str`vechi. Dar, \n acela[i timp, ele trebuiau s`-i infuzeze na]iunii, \n ciuda condi]iei materiale mizerabile \n care se afla, un sim]`mânt al apartenen]ei la o lume c`tre care ea de fapt asipra o str`duin]` ciudat` de a endogeniza exogenul, \ntr-un act de „bovarism geocultural“ românesc, pentru a relua metafora lui Sorin Antohi97. |ntr-adev`r, \ns`[i \napoierea românilor nu era decât consecin]a misiunii lor str`vechi de „avangard` a cre[tinit`]ii [i pav`z` \n fa]a invaziilor asiatice“. Acestei misiuni salvatoare i s-a ad`ugat \nc` una – cea de metereze ale Europei democratice. „Sunt acum 18 veacuri“, scria D. Br`tianu \n 1851, „de când p`timim, ne str`duim [i lupt`m \n t`cere, f`r` a uita o singur` clip` c` suntem chema]i s` reprezent`m \n Europa R`s`ritean` gândul de libertate individual` [i de progres colectiv care ne-a consfin]it pe noi europenii, drept apostoli ai umanit`]ii, c` noi suntem avangarda rasei greco-latine [i trebuie s` fim una din verigile de leg`tur` destinate a \mbia activitatea sa cu a rasei slave [i maghiare. Niciodat`, nici chiar \n cele mai rele zile ale noastre, nu ne-am \ndoit de menirea noastr` \n omenire“98. A[adar, din pozi]ia de discipoli ai Occidentului, românii au trecut \n cea de ap`r`torii ai lui [i, la o analiz` mai atent`, \n cele din urm`, chiar de str`mo[i al lui. Cândva ap`r`tori ai Europei cre[tine, acum românii se prezentau drept gardieni ai Europei democratice, propagatori ai civiliza]iei \n R`s`rit, modele de europenitate pentru alte state balcanice ce porniser` pe calea regener`rii na]ionale. La fel de \nfl`c`rat` era [i descrierea na]iunii ca o comunitate unit`, f`r` clase sociale antagonice, despre „unitatea na]ional`“ ca „sentiment popular“. Sursa acestor 187

afirma]ii era, din nou, existen]a unei tradi]ii democratice autentice \n România. N. B`lcescu a descris societatea româneasc` medieval` ca bazat` pe principii democratice [i egalitare, de unde [i afirma]ia sa c` na]iunea român` fusese cl`dit` pe vechea triad` a boierilor, ]`ranilor [i lupt`torilor, to]i fiind \ndritui]i la proprietate [i la purtarea armelor99. Boierii români, departe de a oprima ]`r`nimea, „sunt cei care [...] au construit ]ara noastr` pe institu]ii atât de umane [i de egalitare, c` nici legile lui Licurg sau ale lui Solon nu se pot compara cu ele“. |n plus, aristocra]ia român` „nu e ereditar` ci deschis` oric`rui fiu al patriei noastre“. |ntr-adev`r, ea a prevestit [i apoi a adoptat democratismul revolu]iei franceze100. Solu]ia liberal`, cea mai apropiat` dintre toate de modelul occidental, era astfel prezentat` \n România, la fel ca [i \n Bulgaria sau \n Serbia contemporan`, ca o reactualizare a trecutului cu valoare normativ` ce a sfâr[it odat` cu Evul Mediu târziu, prin supunerea „na]iunii“ de c`tre o st`pânire str`in` corup`toare. Implica]iile mobilizatoare ale acestei exalt`ri romantice sunt evidente [i deloc originale \n contextul intelectual [i politic european101. Totu[i, \nc` o dat`, reinventarea [i redefinirea „tradi]iilor na]ionale“ [i a caracterului moral colectiv de c`tre liberalii români nu r`spundeau unor obiective autohtoniste. Sau, pentru a relua \ntr-o form` oarecum inversat` taxonomia riguroas` oferit` de Sorin Antohi pentru (auto)referin]ele simbolice române[ti102, acest proiect nu a culminat cu sublimarea caracterului local. Mai degrab`, s-a dorit obliterarea localului \n sine, fie prin negarea unicit`]ii sale (temut` sau sublimat`), fie, invers, prin postularea unei „esen]e folclorice“, \n timp ce occidentalul normativ putea fi descoperit \n locurile cele mai nea[teptate – \ntr-un soi de Volksgeist corect din punct de vedere politic. Istoria României din secolele imediat precedente fusese doar o abera]ie, un accident istoric, a c`rei dep`[ire avea s` duc` ]ara \n locul de care apar]inea \n mod 188

natural. Liberalii, cum a precizat un cercet`tor al gândirii politice române[ti, promovau un soi de concept genetic al comunit`]ii române[ti, conform c`ruia aceasta \[i p`strase intacte „instinctele“ originale, formate \n clipa na[terii sale când, datorit` romanilor, devenise parte integrant` a civiliza]iei europene. Aceste tr`s`turi originale constituiau esen]a tradi]iei na]ionale, pe baza c`reia s-au putut construi institu]iile democratice ale „României medievale“, [i permanen]a lor f`cea ca adoptarea unor astfel de institu]ii s` fie acum nu doar posibil`, ci chiar u[oar`. Asta pentru c` nu era vorba despre un \mprumut din afar`, ci despre reunirea a dou` structuri similare care \mp`rt`[eau aceea[i origine. Tradi]ia, localizat` \n Antichitate [i Evul Mediu, [i nu \ntro epoc` premodern` vag definit` (ce constituia referin]a istoric`, invocat` la modul abstract, a conservatorilor), nu era victima moderniz`rii, ci mai degrab` punctul s`u de plecare [i fundamentul s`u fertil. Ceea ce liberalii numeau tradi]ie nu avea nimic de-a face cu mo[tenirea secolelor de declin politic; pentru ei, tradi]ia era constituit` de esen]a etnic` româneasc` [i premisa institu]iilor democratice care func]ionaser` \ntre secolele al XIV-lea [i al XV-lea103.

VI Diferen]ele dintre elementele identificate ca vitale pentru evolu]ia proiectului liberal \n cele trei ]`ri scot \n eviden]` tr`s`turile distincte ale contextelor socio-culturale respective. Liberalii sârbi, \n admira]ia lor pentru virtu]ile normelor patriarhale [i comunitare ale satului, au oferit o descriere inten]ionat popular` a istoriei sârbe [i a „spiritului public sârb“. Liberalii români \ns` au venit cu un fel de „interpretare Whig“ a specificului na]ional românesc, ale c`rui element-cheie, pe lâng` predilec]ia pentru misionarism, erau respectul pentru libertatea individual` [i na]ional`, drepturile de proprietate bine \ntemeiate [i unitatea na]io189

nal`, precum [i angajamentul fa]` de principiile progresiste ale lumii civilizate. Cercetarea no]iunilor de proprietate, ca \ntruchip`ri ale etosului public dominant din cele dou` contexte na]ionale, este ilustrativ`. Dac` românii nu au sucombat ca urmare a subjug`rii [i disloc`rilor produse de invaziile asiatice [i au rezistat migra]iilor, acest lucru s-ar fi datorat \n primul rând ata[amentului lor fa]` de [i a identific`rii lor cu proprietatea. Spre deosebire de ei, slavii, care au cunoscut doar „proprietatea colectiv`“, au fost condamna]i la „mi[care ne\ntrerupt`, fiind u[or de subjugat, lucru care explic` a[ezarea lor pe teritoriul românesc104. Este interesant de observat c` tocmai aceste diferen]e dintre slavi [i celelalte popoare, ce ]ineau de concep]iile despre proprietate – invocate cu un semn de evaluare pozitiv – au fost cele prin referire la care liberalii sârbi, dar mai ales radicalii, au argumentat predispozi]ia poporului pentru dezvoltarea modern`. |n acest sens, viziunea liberalilor români, ce cuprindea defini]ia dat` de ei „specificit`]ii na]ionale“, sem`na mult mai bine cu cea a progresi[tilor sârbi decât cu cea a omologilor cu aceea[i titulatur` din Serbia. |n ambele cazuri, cvasi-populismul doctrinelor [i practicii liberale este evident. Peste tot \n Balcani, pe m`sur` ce distrugeau culturile rurale tradi]ionale prin reformele lor constructiv-moderniste, liberalii c`utau s` dezgroape „trecutul na]ional formativ“ din lumea simbolic` premodern` a ]`r`nimii „na]ionale“. Scopul lor nu era elaborarea unei ontologii populare per se, ci stabilirea unei leg`turi naturale \ntre formele de via]` adânc \nr`d`cinate [i structurile modernit`]ii sociale [i politice. Autocunoa[terea prin istorie putea avea o func]ie similar`, cum a demonstrat [i liderul modernizator Mihail Kog`lniceanu, care explica leg`tura dintre istoria na]ional` [i construirea identit`]ii na]ionale moderne: „numai na]iile bancrute vorbesc necontenit de str`mo[ii lor, bun`oar` ca [i evangheli[tii sc`p`ta]i. S` ne 190

scoborâm din Ercul, dac` vom fi mi[ei, lumea tot mi[ei ne va ]inea; [i dimpotriv`, dac` izgonind democra]ia [i neuniunea ob[teasc` care ne va darm` spre pieire, ne vom sili cu un pas mai sigur \n a ne \ndrepta pe calea fr`]iei, a patriotismului, a unei civiliza]ie s`n`toas` [i nu superficial`, cum o avem, atunce vom fi respecta]i de Europa, chiar dac` ne-am trage din hoardele lui Gengis Han. A[adar, domnilor mei, eu nu v` voi ascunde c` regele, c` limba, c` \nceputurile noastre din romani: istoria de mult a v`dit aceste adev`ruri; dar \nc` o dat` v` mai spun, sunt departe de a m`guli o manie ridicol`, vorbindu-v` de faptele romanilor, ca [i când ar fi ale noastre; ci voi face ceva mai folositor: m` voi sili a v` \ndemna, c` dac` vroi]i s` fi]i cunoscu]i de adev`ra]i fii ai romanilor, apoi s` face]i [i d-voastr` ceva care s` se poat` s`m`lui cu ispr`vile poporului de lume domnitor“105. Majoritatea liberalilor bulgari, \n frunte cu Slaveykov [i Karavelov, ar fi fost de acord cu aceast` atitudine deta[at` [i pragmatic` fa]` de istorie, la fel cum ar fi procedat cu c`utarea „civiliza]iei s`n`toase, nu superficiale“ prin „fapte“, nu prin „str`mo[i“. Trimiterile liberalilor la istorie [i tradi]ie sunt a[adar importante pentru obiectivele noastre doar \n m`sura \n care ne ajut` s` \n]elegem mai bine premisele lor politico-filozofice – mai ales \n ceea ce prive[te insuficientul fond teoretic al politicii lor de construc]ie na]ional`. Semnifica]ia acestei filozofii, din perspectiva lungii perioade \ncepute dup` mijlocul anilor 1870, \n care liberalismul s-a aflat cel mai adesea la putere, deriv` din felul \n care au \n]eles rolul revolu]ionar al ideilor [i al institu]iilor create pentru a \ntruchipa [i promova aceste idei. |n acest domeniu, s-a petrecut atunci o muta]ie \n modul de auto-legitimare al liberalilor, de la sus]inerea unei conformit`]i cu realitatea social` existent` (nepotrivit`) spre crearea uneia potrivite. Dup` cum am v`zut, \ns`[i selec]ia referin]elor [i 191

precedentelor istorice a fost ghidat` de inten]ia de a resuscita [i reabilita un context românesc esen]ialmente modern, sincron cu cel „european“. |ntreaga ideologie [i politic` a liberalilor români pleac` de la premisa c` orice schimbare progresist` profund`, modernizarea \n general, se poate desf`[ura „\n ]`rile tinere“ \ntr-o singur` direc]ie: dinspre idee spre realitate, dinspre form` spre substan]`, dinspre elite spre mul]imi. La remarca liderului politic conservator, Petre P. Carp, dup` care „democratizarea s-a f`cut la noi de sus \n jos, iar nu de jos \n sus“, Constantin Rosetti, unul dintre liberalii de vaz` ai deceniului, a ripostat: „Noi toat` via]a am zis [i vom zice c` revolu]iile trebuie s` se fac` de sus \n jos, iar nu de jos \n sus“106. Modernizarea profund` a sferei politice, \nceput` odat` cu reformele principelui Cuza, a urmat un silogism crud, dar lucid: \nainte de toate, \n mod necesar, trebuie s` fie construirea formelor de stat [i institu]ionale moderne care, la rândul lor, prin politici con[tiente, ar trebui s` lucreze la transformarea unei societ`]i române \napoiate, „anacronice“. Toate acestea au fost strâns legate de convingerea na]ionali[tilor liberali c` modernizarea societ`]ii \n felul men]ionat era legat` inextricabil de succesul unit`]ii na]ionale [i de accelerarea progresului – \n ultim` instan]` de supravie]uirea na]iunii \ntr-un mediu interna]ional (geo)politic [i economic agresiv. Degeaba au avertizat conservatorii (conecta]i, la rândul lor, la realit`]ile occidentale) c` „civiliza]iunea creeaz` libertatea, iar nu libertatea civiliza]iunea“107. Respingerea formelor f`r` fond care \ncepeau s` se manifeste, ca rezultat al transplant`rii lipsite de discern`mânt a ideilor [i institu]iilor occidentale, a reprezentat o critic` acceptat` dinainte: liberalii erau destul de con[tien]i de faptul c` acea constitu]ie liberal` din 1866 nu „transforma \n legi tot ce devenise deja un fapt“, a[a cum [i-ar fi dorit Titu Maiorescu, un alt critic talentat al occidentaliz`rii mimetice române[ti. 192

|ntr-un mod destul de con[tient, ea fusese introdus` mai ales ca instrument pentru producerea faptelor corespunz`toare – o form` care-[i creaz` substan]a. Dup` ce \n 1875 [i-au \nfiin]at partidul \n jurul celui mai dinamic [i mai zelos grup format din cei mai radicali dintre ei, liberalii s-au aflat la cârma unei structuri organizatorice capabile de a transpune \n fapte viziunile lor constructive. La baza platformei [i politicilor lor liberale s-a aflat \ncurajarea clasei mijlocii care atunci se forma printr-un program de urbanizare [i industrializare: „un devotament feroce fa]` de interesele burgheziei urbane \n curs de modernizare [i de cauza Omului Economic“108. Poate c` aceasta este cea mai important` diferen]` dintre liberalismul românesc [i cel sârbesc, \ntr-o mare m`sur` [i cel bulg`resc, diferen]` din care au rezultat altele. Func]ia de legitimare atribuit` de liberalii sârbi [i bulgari principiului suveranit`]ii populare a fost \ndepplinit` \n cazul liberalismului românesc de identificarea sa cu clasa de \ntreprinz`tori burghezi de la ora[e [i cu industria modern`. |n mod remarcabil, aceast` identificare a fost deja articulat` \n faza ini]ial`, subversiv` a liberalismului românesc, atunci când acesta nu era \nc` institu]ionalizat [i se afla \n c`utarea unui sprijin cât mai larg. |n anul revolu]ionar 1848, pentru prima oar`, Ion Ghica, un boier proeminent [i un liberal moderat, a declarat clasa mijlocie ca cea mai progresist` parte a societ`]ii române[ti, cea care \i f`cea cele mai mari servicii na]iunii, declara]ie pe baza c`reia Ghica a exprimat revendic`rile politice ale aceleia[i clase [i a solicitat \nt`rirea sa viitoare. Imediat dup` aceea, Ion C. Br`tianu a ad`ugat pe un ton pompos c` „omul civilizat este un rezultat al schimbului, al comer]ului“, ceea ce urma s` „transforme p`mântul \ntr-un paradis [i pe om \n \nger“109. Noutatea acestor declara]ii consta nu doar \n misiunea industriei [i a clasei comerciale, dar [i \ntr-un etos nou, o mo193

ralitate utilitar` a „intereselor materiale m`resc fericirea na]iunilor“ pentru c` „motorul oric`rei activit`]i umane este iubirea de sine“. Minoritatea restrâns` – chiar [i \n ora[e – a produc`torilor de orgine etnic` român`, burghezia mult c`utat`, a fost a[adar ridicat` la rangul de singur reprezentant legitim al „poporului suveran“, \ntruchipând misiunea sa civilizatoare, „noua societate“ [i „România ren`scut`“. Conform cuvintelor lui I. C. Br`tianu, burghezia nu era „o clas`, ci o societate nou`, prin care se manifeast` con[tiin]a na]ional`, geniul chiar al României. [...] Ea posed` toate calit`]ile de energie [i de moralitate ce caracterizeaz` aceast` clas` \n toate societ`]ile europene: ea posed` \ns` nu numai instinctul amor libert`]ii, ce este firesc unei clase de o natur` democratic`, ci [i al patriotismului cel mai \nalt, cel mai entuziast. |n sânul clasei comerciale, ce a luat o mare \ntindere [i putere, se afl`, mai cu osebire, \n s`mân]` civiliza]ia român` [i numai cu stârpirea ei ar putea s` mai piar` [i civiliza]ia [i libert`]ile publice \n România“110. Dup` instalarea la putere \n1876, politica guvernamental` a liberalilor a fost subordonat` obiectivului deosebit de important de a sprijini ponderea demografic` [i economic` a clasei mijlocii române[ti prin protec]ie direct`, o diminuare a pozi]iei economice a str`inilor [i un program de na]ionalizare a industriei [i finan]elor pe termen lung. Lupta lor na]ionalist` cu antreprenoriatul str`in, \n care au investit toate resursele noului stat, nu s-a purtat \n jurul problemei de a stabili cum ar trebui s` se dezvolte economia român`, ci a celei de a acredita cine erau cei chema]i s` \ndeplineasc` acest ]el. |n aceast` lupt`, burghezia neao[` român` nu s-a limitat la a-[i asuma misiunea cea mai important` pentru ]ar` [i na]iune; \n aceast` lupt`, burghezia neao[` româneasc` se construia pe sine \ns`[i. „Clasa“ urban` emancipat` primise, a[adar, \n ideologia liberal`, o misiunea cultural` echivalent` cu \n]elesul 194

identic celui pe care ]`r`nimea \l avea pentru na]ionali[tii liberali sârbi [i bulgari: era \ntruchiparea celor mai de seam` calit`]i ale na]iunii [i for]a motrice a progresului s`u, un indiciu [i o garan]ie c` România era preg`tit` pentru a face parte din lumea civilizat`. Nu existau multe dubii \n privin]a aplicabilit`]ii unui model exogen al dezvolt`rii, a ideii occidentale despre rolului vital al lui tiers état, aceasta dovedind o ignorare profund` a structurii agrare române[ti. Liberalismul românesc, spre deosebire de celelalte variet`]i balcanice din epoc`, nu a c`utat s` extrag` legitimitate politic` din a-[i afirma conexiunea cu structurile, institu]iile [i valorile na]ionale „autentice“ – cu alte cuvinte cu realitatea social` existent` – ci din \ncercarea de a crea o baz` scomplet nou`, care s` func]ioneze ca o justificare a existen]ei sale – burghezia neao[` român` [i „capitalismul na]ional“ – deci din crearea unei realit`]i sociale complet noi. Prin urmare, liberalii români erau mai pu]in preocupa]i cu racordarea liberalismului la profilul rural al na]iunii, decât cu „transformarea“ aceleia[i na]iuni astfel \ncât ea s` poat` sprijini „rolul civilizator“ al României \n R`s`rit, \n conformitate cu viziunile lor moderne. Totu[i, aceea[i utopie a generat majoritatea problemelor practice ale liberalismului românesc. Oponen]ii liberalismului din tab`ra conservatoare au fost primii care s` conteste validitatea proiectului liberal, \n special \n privin]a organiz`rii institu]ionale a statului: având \n vedere c` proiectul nu avea nici un fundament social \n ]ar`, \ntruchiparea sa aflat` la putere, Partidul Liberal, nu era mai mult decât un „partid bugetar“, ce „exista \n principal prin virtutea politicii [i prin politic`“111. Liberalii nu puteau contracara atacurile conservatorilor decât legitimându-[i existen]a prin asociere cu o clas` social` ce trebuia creat`. |n acest sens, burghezia român` a fost cu adev`rat o crea]ie a politicii, f`cut` cu scopuri politice. 195

O asemenea sarcin` avea implica]ii mai largi. Dac` proiectul liberal avea vreun merit pentru români, acesta nu se reg`sea \n prezent, fiind doar o promisiune pentru viitor. La sfâr[itul secolului al XIX-lea, liberalii nu prea aveau ce s` arate ca reprezentând contribu]ia lor la \mbun`t`]irea condi]iei românilor, sau la mai echitabila distribuire a puterii \ntre ei. Mai vizibil` era \n schimb confuzia moral`, impactul ruin`tor al moderniz`rii asupra majorit`]ii românilor, „convulsiunile na]ionale, reac]iunea fireasc` a mentalit`]ii siluite, maltratate“112. Aparent, acest fel de inginerie social` era inaccesibil celorlal]i liberali din Balcani, obliga]i s` opereze \n sisteme politice deschise, na]ional-democratice – [i chiar [i a[a, atât \n Serbia cât [i \n Bulgaria ei au fost contesta]i de interpre]i mai autentici ai „voin]ei na]ionale“. Acelea[i constrângeri, al`turi de auto-identificarea cople[itoare a liberalismului sârbesc [i bulg`resc cu vox populi, explic` [i de ce „anti-occidentalismul“ unor liberali (precum P.R. Slaveykov) nu s-a concretizat acolo \ntr-un program cultural-politic alternativ, ca cel al oponen]ilor români ai liberalismului, a[a-numi]ii junimi[ti, de la sfâr[itul secolului. Viziunea caracteristic` asupra na]iunii a liberalilor români se poate deslu[i prin abordarea problemei p`mântului ([i a ]`r`nimii). Pentru genera]ia de la 1848, aceast` problem` era \n continuare cea mai grav`, „problema politic` [i social` cea mai important` a celor dou` principate“, cum o numea Nicolae B`lcescu: de rezolvarea ei depindea nu doar viitorul principatelor, dar „viitorul românilor, \n general“. Pe lâng` faptul c` aduce argumente istorice pentru reformatorii liberali, novatoarea analiz` pe care B`lcescu o face problemei agrare stabilea o leg`tura inextricabil` \ntre rezolvarea ei [i existen]a românismului [i a na]iunii române, \ntre succesul revolu]iei sociale [i al celei na]ionale113. Aceea[i conexiune a inspirat reforma agrar` de la 1864, al c`rui pl`smuitor, Mihail Kog`lniceanu, credea c` „problema 196

de]inerii p`mântului, problema ]`r`nimii [...] [este] cea mai important` problem` a na]ionalit`]ii române“. Tehnocra]ii liberali precum Petre Aurelian aveau de ad`ugat la aceasta argumente despre ira]ionalitatea economic` [i productivitattea sc`zut` a muncii for]ate, nevoia conformit`]ii \ntre legile sociale [i economice [i a l`rgirii pie]ei interne prin redistribuirea \n mas` a p`mânturilor. Priorit`]ile liberalismului românesc de dup` unirea pa[nic` a celor dou` principate s-au modificat vizibil. „De aceea am zis capului statului când eram la guvern, s` nu atingem chestia propriet`]ii“, spunea I. C. Br`tianu \n timpul primelor dezbateri referitoare la reforma agrar`, „s` c`ut`m \ntâi a \nfr`]i spiritele [i a lumina pe ambele p`r]i, s` facem \ntâi institu]iile necesare [i, când vom rezolva chestia propriet`]ii, s` o rezolv`m astfel \ncât s` aduc` regenerarea României, iar nu s` punem \n pericol existen]a noastr` na]ional`, c`ci un r`zboi civil este nefericierea cea mai mare“114. A[adar, consolidarea na]ional` \n numele „existen]ei na]ionale“ [i construirea statului \naintea abord`rii problemei p`mântului – iat` care erau priorit`]ile celor mai radicali membri ai taberei liberale. |ntr-adev`r, problema agrar` a fost destul de ignorat` pân` \n 1907, când s-a impus spre rezolvare \ntr-o manier` \nsp`imânt`toare clasei politice române[ti, sub forma celei mai mari [i mai violente r`scoale ]`r`ne[ti din Europa secolului al XX-lea. O alt` cheie pentru \n]elegerea no]iunii centrale de „consolidare na]ional`“ este atitudinea liberal` fa]` de drepturile [i participarea politic`. |n mod previzibil, retorica pa[optist` abunda \n referiri la na]iunea suveran` (\n numele c`reia liberalii pretindeau s` vorbeasc`): „poporul român decide [...] poporul român vrea [...], puterea suveran` vine de la Dumnezeu [i apar]ine \ntregii ]`ri [...], statul român este poporul român [...]“. Dar pe lâng` puterea de atrac]ie popular` a acestui tip de retoric` revolu]ionar`, Constantin Rosetti a 197

fost poate singurul liberal român care a \mp`rt`]it convingerea colegilor lui sârbi [i bulgari, cum c` „\n alegerile sale, majoritatea oamenilor unui popor nu poate da gre[ niciodat`, pentru c` vocea poporului e \ns`[i vocea lui Dumnezeu“, iar B`lcescu [i Kog`lniceanu erau printre pu]inii a c`ror no]iune de democra]ie f`cea un loc [i pentru satul românesc. |n 1853, Br`tianu argumenta c` „no]iunile de na]ionalitate, libertate [i democra]ie sunt strâns legate“115 . Dar sarcina de a exercita o presiune real` pentru extinderea drepturilor cet`]ene[ti dincolo de segmentul urban ce constituia fieful liberalilor a fost l`sat`, pân` la Primul R`zboi Mondial, grupului zgomotos dar lipsit de putere al social-democra]ilor români. Toate acestea fiind spuse, nu ne mir`m s` descoperim c` asocierea dintre liberalism [i na]ionalism – o tr`s`tur` caracteristic` pentru cazul românesc \n aceea[i m`sur` ca [i pentru cele ale Bulgariei [i Serbiei – a dus la adoptarea unor abord`ri diferite \n cele trei cazuri – \n ciuda faptului c` leg`tura \ntre schimb`rile sociale (contemporanii [i cei din genera]ia imediat urm`toare preferau formularea pompoas` de „revolu]ie social`“), dezvoltarea progresiv` (sau modernizare) [i na]ionalism (unitate na]ional` [i un stat na]ional puternic) le era comun`. Ridicarea no]iunii de na]ionalitate la nivelul a ceea ce Ion C. Br`tianu a numit o „condi]ie sine qua non a civiliz`rii [Europei de Est]“, „un element natural [i constitutiv al umanit`]ii [...], prin urmare absolut necesar pentru dezvoltarea acesteia“116 nu era o viziune original`. Pu]in`tatea lucr`rilor liberale pe tema na]ionalismului român [i a „con]inutului“ na]iunii române, \n perioada anterioar` r`zboiului, este uimitoare. Aceasta nu \nseamn` \ns` c` ar lipsi dovezile strânsei conexiuni care se f`cea \n epoc` \ntre na]ionalitate [i interesul na]ional, ca principal` ra]iune de a exista a statului [i institu]iile liberale al c`ror ]el principal 198

era s` le serveasc`. Ion C. Duca va confirma ulterior c`, pentru Partidul Liberal Român, „na]ionalismul e de mai multe feluri“ – ideologic, cultural [i economic117. La nivel practic, fapt se profila \n mod evident – \ncepând cu deceniul opt, absorb]ia normelor liberale \ntr-un sistem de „priorit`]i na]ionale“ devenea din ce \n ce mai vizibil`. Tocmai teama c` România nu va supravie]ui \n competi]ia interna]ional` i-a condus pe liberalii români la acea „tr`dare“ fundamental` a doctrinei liberale – transformarea proasp`tului stat-na]iune \ntr-un instrument agresiv al schimb`rii socio-economice. Tot ceea ce conta \n fond, \n acest caz [i \n altele similare, era interesul na]ional, nu teoria liberal`, cu preceptele sale clasice. Liberalismul economic sau laissez-faire-ul, a explicat Ion C. Br`tianu, era un precept periculos \ntr-o o ]ar` ca România. El a fost inventat \n Anglia, \ntr-o perioad` când industria englez` atinsese deja faza \n care „putea s` \nving` toate celelalte societ`]i negustore[ti“. |ns` dac` o ]ar` ca România adopta liberul schimb, ar fi r`mas pe vecie „\nrobit` de societ`]ile industriale“; de aceea trebuia s`-[i protejeze industria na]ional`, care de-abia acum f`cea primii pa[i. Obiectivul de a cur`]a economia urban` româneasc` de str`ini a decurs din aceea[i concep]ie, c`ci, a[a cum avertiza Br`tianu, o na]iune cucerit` cu armele \[i p`steaz` \nc` dreptul la libertate, \ns` dac` este „cucerit` cu mijloace economice, este distrus` pentru totdeauna, atât legal, cât [i real“118. Antisemitismul românesc, de pe la jum`tatea secolului, provenea din acela[i amestec de na]ionalism [i analiz` economic`, iar argumentele sale erau mai degrab` socio-economice decât religioase sau rasiale. „Str`inii“, [i evreii \n primul rând, au devenit o problem` din cauza preocup`rii anxioase de a asigura prevalen]a „românismului“ \n sectoarele cheie ale economiei pe care liberalii le considerau cruciale pentru proiectul lor de modernizare119 . 199

|n mod semnificativ, diversele abord`ri conflictuale ale arz`toarei probleme agrare se legitimau \n mod similar, prin referire la efectului pe care \l puteau avea asupra unit`]ii na]ionale. Liberalii de la 1848 considerau \mpropriet`rirea general` o arm` eficace pentru trezirea con[tiin]ei na]ionale a ]`ranilor [i a dorin]ei lor de a-[i ap`ra patria – pentru ei nu era vorba deci \n primul rând despre o problem` a raporturilor dintre mo[ieri [i ]`r`nime, ci despre una de interes na]ional. Dup` cum spunea Mihail Kog`lniceanu, „Pentru ca ]ara noastr` s` devin` civilizat`, trebuie s` avem numero[i proprietari, c`ci doar de la ei putem a[tepta s` aib` dragoste dragostea de patrie [...] Problema ]`r`neasc` [...] este \ns`[i problema na]ionalit`]ii române“120. |ns`, a[a cum am v`zut, tot \n numele „fiin]ei na]ionale“ [i al „regener`rii României“, liberalii din parlamentul României au respins orice solu]ie radical` la problema agrar`. |n acela[i timp, micile loturi pe care le-au primit iobagii prin reforma din 1864 au fost declarate inalienabile pe o perioad` de treizeci de ani. Motiva]ia acestei atitudini antiliberale era diferit` de aceea ce st`tea \n spatele unor m`suri similare luate \n Serbia [i Bulgaria: asemenea distribu]iei par]iale a terenurilor statului, politica \n cauz` avea scopul de a evita s`r`cirea extrem` [i, deci, radicalizarea ]`r`nimii. Toate aceste m`suri aparent controversate decurgeau prin urmare dintr-o ierarhizare imanent liberal` a priorit`]ilor sociale [i politice, ceea ce ne ajut` s` explic`m ceea ce un cercet`tor provenit din Romania rural` numea „leg`tura intim` [i v`dit` dintre ridicarea statului na]ional [i dec`derea social` a ]`r`nimii“121. Problema egalit`]ii [i particip`rii politice a fost abordat` de pe pozi]ii bine definite. Dac` to]i liberalii români erau de acord c`, pentru ca poporul s` fie animat de-un „unic ]el [...] o unic` voin]`, patriotismul“, era nevoie, a[a cum ar`ta Kog`lniceanu, ca to]i s` beneficieze \n egal` m`sur` de ac200

cesul la bog`]iile ]`rii [i de drepturi egale; [i dac` Br`tianu sus]inea c` „stindardul na]iei, libert`]ii [i democra]iei e unul [i acela[i“ – aceasta nu \nsemna c` promovarea egalit`]ii sau ap`rarea stindardului na]ional-liberal putea fi l`sat` pe seama na]iunii \nse[i. |n acord cu François Guizot, unul dintre primii lor mentori politici, ei preferau s` respecte maxima liberal` \ngust` dup` care „pu[ca [i votul sunt arme puternice“: dac` nu le folose[ti cu un spirit „luminat“, pot pune \n pericol \ntreaga societate122. Pentru na]ionalismul liberal român, timpul reformelor radicale politice [i sociale a sosit doar odat` cu incertitudinile r`zboaielor balcanice [i primejdia unei conflagra]ii europene mult mai mari. Dar a venit ca o recunoa[tere a e[ecului. Drama liberalismului românesc nu a constat neap`rat \n faptul c` „premisele necesare“ succesului s`u ar fi lipsit \n România secolului al XIX-lea, ci \n aceea c` el nu a reu[it niciodat` s` stabileasc` o coresponden]` \ntre cauza liberal` [i na]ionalismul civic, sau \ntre libertatea „extern`“ [i cea „intern`“, pe care liberalii de la sud de Dun`re puteau sus]ine cu t`rie c` o \ntruchipeaz`. |n România exista mai degrab` o ruptur` \ntre cele dou` dimensiuni, a[a cum a reie[it \n 1907 [i mai târziu, \n cadrul unei configura]ii politice modificate. |n termenii propriei sale ideologii, na]ionalismul liberal românesc s-a confruntat cu un dublu e[ec: s-a dovedit incapabil s` aduc` probe concrete pentru ideea c` clasa mijlocie reprezint` na]iunea [i de asemenea s` reconcilieze marea majoritate a na]iunii române cu „ideea de stat“ – cu convingerea c` statul liberal ap`ra \n modul cel mai autentic bun`starea [i t`ria na]iunii. Tot a[a, nu a reu[it s` ajung` la o identificare cu „interesele poporului“ – cu a[tept`rile legitime ale na]iunii pe care crease chiar el o crease. |n decursul secolului al XIX-lea liberal nu s-a putut impune nici o viziune percutant`, de larg ecou, asupra na]iunii române. O asemenea viziune avea s` fie oferit` \n 201

condi]iile foarte diferite cu care se confrunta România Mare dup` Primul R`zboi Mondial, iar cei care au avansat-o erau tocmai rivalii na]ionalismului liberal de secol XIX [i ai continuatorilor lui.

VII |n ultim` intan]`, realizarea cea mai durabil` a liberalilor balcanici s-a dovedit a fi nu mobilizarea maselor, \n ciuda apelurilor ideologice [i programatice care le erau adresate acestora, sau a promov`rii unei oarecare politici sociale fa]` de ]`r`nime. Consecin]a cea mai durabil` a influen]ei exercitate de liberali pe scena politic` balcanic` a fost crearea unui sistem politic modern [i instaurarea statuluina]iune ca unic` form` legitim` de putere politic`, prin implementarea gradual` a reformelor politice [i sociale [i cultivarea con[tiin]ei na]ionale. |n timp ce, \nainte de accederea lor la putere, legitimarea politic` se baza pe criterii tradi]ionale (obiceiuri str`vechi, st`pânire monarhic` [i educa]ie elitist`), dup` aceea politicienii au considerat necesar s`-[i justifice puterea prin calitatea lor de autentici reprezentan]i ai poporului. Clasa politic`, \n ansamblul ei, a ajuns s` se bazeze pe un unic fundament – na]iunea – [i pe un unic ideal – suveranitatea na]ional`. Puteau exista disensiuni doar pe terenul comun al na]ionalismului \n]eles \n primul rând ca un sentiment generalizat de frustrare \n leg`tur` cu \napoierea socit`]ii [i totodat` de team` c` aceasta nu putea fi dep`[it` decât cu pre]ul de a pierde identitatea na]ional`. Conflictele aveau s` se constituie, din acel moment, pe tema naturii specifice a na]iunii, a suveranit`]ii [i a intereselor na]ionale, iar asem`n`rile fundamentale dintre diversele conceptii politice moderne au fost mult mai importante decât divergen]ele teoretice. |n Serbia [i Bulgaria, totu[i, stânga liberal` [i ramurile sale radicale, agrariene [i socia202

liste, au reu[it s` preia conducerea \n mod spectaculos. Prin grefarea tendin]elor [i a valorilor tradi]ionalist-comunitare pe conceptul de autoguvernare popular`, \ntr-un limbaj retoric mobilizator, ace[ti oameni ai stângii au reu[it s` revendice \n folosul lor ideea de na]iune [i s` \[i impun` propria viziune canonic` asupra politicii. Dup` aceea, oricine a crezut c` poate fi un mai bun reprezentant al poporului decât liberalii radicali a trebuit s` se defineasc` prin raportare la acel nivel, deja \nalt, al radicalismului. Mai presus de orice, aceast` asociere a na]ionalismului civic – mo[tenirea principal` a na]ionalismului liberal – cu doctrinele de stânga a constituit principala cauz` pentru ascenden]a \ndelungat` a celor din urm` \n Balcani. Tot ea explic` \n bun` m`sur` cum au devenit posibile integrarea na]ional` [i activismul ]`r`nesc \nainte ca ]`rile balcanice s` fi trecut printr-o transformare socio-economic` de propor]ii. De[i ar fi desigur un reduc]ionism s` limit`m explica]ia la acest aspect, ne punem \ntreba \n ce m`sur` sprijinul excep]ional` pe care l-au acordat ]`ranii români dreptei radicale interbelice a avut de-a face cu e[ecul liberalismului român de a crea o sintez` asem`n`toare \ntre liberalismul „popular“ [i na]ionalismul civic. |n cele din urm`, purt`torii de cuvânt ai clasei mijlocii cu convingeri liberale din Balcani au fost redu[i la t`cere de purt`torii de cuvânt ai na]iunilor suverane balcanice. Acest fapt nu a fost un accident istoric, el decurgând din \ns`[i logica statului-na]iune pe care chiar liberalii \l creaser`: odat` introdus ca element cheie al libert`]ii „interioare“, sistemul reprezentativ a permis afirmarea competitorilor politici care aveau s` l`rgeasc` defini]ia na]iunii. A urmat apoi mobilizarea politic` a ]`r`nimii. Partidele care au urm`rit acest obiectiv– printre care se num`r` Radicalii din Serbia, Uniunea Na]ional` Agrar` din Bulgaria [i, ceva mai târziu, Partidul Na]ional-}`r`nist din România – au reu[it s` \l \nde203

plineasc` prin radicalizarea considerabil` a conceptelor de na]iune [i suveranitate popular`, introduse [i ini]ial monopolizate de liberali. (traducere de Gabriela Eftimie)

Note: 1. Atunci când m` aflam la Institutul European din Floren]a, de exemplu, am primit pu]ine \ncuraj`ri pentru a m` ocupa de un asemenea subiect, fiind consiliat`, \n schimb, s` \l abordez pe cel, mult mai relevant, al na]ionalismului balcanic. Cu siguran]`, anumite contingen]e (geo)politice explic` \n bun` m`sur` prevalen]a acestui mod de gândire. Dac` lectura socialist` a liberalismului de secol XIX obi[nuia s` \l prezinte fie ca pe un epifenomen al mi[c`rilor de „eliberare na]ional`“, \n timpul „fazei lor progresiste“, fie ca pe o etichet` fals` pentru corup]ia burghez`, revirimentul neoliberal ce a marcat prima jum`tate a anilor 1990 a avut tendin]a de a supra evalua continuitatea tradi]iilor liberale [i a valorilor liberale „occidentale“ \n ]`rile est-europene. 2. Aceast` abordare a dominat pân` acum studiile, foarte pu]in numeroase, despre liberalismul balcanic: vezi, de exemplu, Victoria Brown, „The Adaptation of a Western Political Theory in a Peripheral State: the Case of Romanian Liberalism“, \n St. Fischer-Gala]i, R. Florescu, G. Ursul, eds., Romania Between East and West. Historical Essays in Memory of Constantine C. Giurescu, Boulder, Colo., East European Monographs, 1982, pp. 269-301. 3. Brian A. Porter, „The Social Nation and Its Futures: English Liberalism and Polish Nationalism in Late-Nineteenth-Century Warsaw“, \n American Historical Review 101: 5, 1996, p. 1470. 4. Lucru adev`rat [i pentru statul grec dup` \ntemeierea sa \n 1830 [i cel pu]in pân` \n anii 1860, vezi Kostas Kostis, „The Formation of the State in Greece, 1830-1914“, \n Dogo, Marco, Guido Franzinetti, eds, Disrupting and Reshaping. Early Stages of Nation-Building in the Balkans, Ravenna, Longo Editore, 2002, pp. 47-64. 5. Pentru o elaborare mai ampl` a acestui argument vezi Diana Mishkova, Prisposobiavane na svobodata: modernost v Srbiia i Ruminiia prez XIX vek, Sofia, Paradigma, 2001. 6. Vladimir Jovanović, Uspomene, Belgrad, BIGZ 1998, p. 67. 7. Ibidem, p. 38.

204

8. Dragomir Janković, O političkim strankama u Srbiji XIX veka, Belgrad, Prosveta, 1951, pp. 109-111; Jasa Prodanović, Istorija političkih stranaka i struja u Srbiji, vol. I, Belgrad, Prosveta, 1947, pp. 257-258. 9. Svetozar Miletić, „Istočno pitanje“, \n Miroslav Jerkov, ed., Izabrani članci Svetozara Miletića, Novi Sad, Štamparija Jovanović i Bogdanov, 1939. Publicat pentru prima oar` \n Srbski Dnevnik, 1863. 10. Slobodan Jovanović, Druga vlada Miloša i Mihaila, 1858-1868, Belgrad, Geca Kon, 1933, p. 282. 11. Jevrem Grujić, „Obzor drzave“, Neven Sloge, Belgrad, Družina mladeži srbske, 1849, pp. 171-172. 12. Ibidem, pp. 175-180. 13. Miletić, „Istočno pitanje“. 14. Jevrem Grujić, Zapisi Jevrema Grujića, vol. II, Belgrad, 1923, p. 71. 15. Cea mai complet` elaborare intelectual` a liberalismului sârbesc pe aceast` linie se g`se[te \n scrierile lui Vladimir Jovanović. Vezi Milan Subotić, Sricanje slobode, Ni[, Gradina, 1992, pp. 85-92. 16. Slobodan Jovanović, Vlada Milana Obrenovića, vol. I, Belgrad, Geca Kon, 1934, p. 44. 17. Jevrem Grujić, Milovan Janković, Slaves du Sud ou le peuple Serbe avec les Croates et les Bulgares, Paris, 1853. Republicat \n Nikola Pavlovič, ed., Etnografski zapisi Jevrema Grujića: kritičko izdanje i prevod neobjavljene arhivske grade, Belgrad, Srpska akademija nauka i umetnosti, 1992. 18. Vezi Gale Stokes, Legitimacy through Liberalism: Vladimir Javanović and the Transformation of Serbian Politics, Seattle, University of Washington Press, 1975. Stokes, 1975. 19. Vladimir Jovanović, The Emancipation and Unity of the Serbian Nation or the Regeneration of Eastern Europe by the Reconstitution of the Nationalities, Geneva-Londra, Trubner & Co., 1871, p. 103. 20. Ibidem, p. 103 [i urm. 21. Jovan Miličević, „Prilog poznavanju porekla srbijanskog parlamentarizma“, \n Zbornik filosofskog fakulteta, 9: 1, 1970, pp. 614-15. 22. V. Jovanović, The Emancipation and Unity of the Serbian Nation. 23. Apud Milan Subotić, Sricanje slobode, Ni[, Gradina, 1992, p. 91. 24. Vladimir Jovanović, Osnovi snage i veličine srbske, Novi Sad, Platonova štamparija, 1870, p. 50. Teoria liberal` a istoriei sârbe[ti este cel mai bine elaborat` \n Vladimir Jovanović, Serbian Nation and the Eastern Question, Londra, 1866. 25. V. Jovanović, The Emancipation and Unity of the Serbian Nation. 26. Ibidem. 27. Cele mai complete abord`ri ale liberalismului sârbesc sunt Stokes, Legitimacy through Liberalism [i Subotić, Sricanje slobode.

205

28. O asemenea ruptur` discursiv` este mai relevant` pentru „liberalismul-la-putere“ de scurt` durat` al progresi[tilor sârbi care, \mpreun` cu regele Milan, au avansat o versiune mult mai elitist` [i occidentalist` de liberalism, apropiat` de cea a liberalilor români. Vezi, de exemplu, Andrej Shemyakin, „Serbiya na perelome. Obretenie nezavisimosti i problema modernizatsii“, Tokovi istorije, vol. 1-2, Belgrad, INIS, 2000, pp. 19-46. 29. V. Jovanović, The Emancipation and Unity of the Serbian Nation. 30. Subotić, Sricanje slobode, p. 156, formuleaz` o idee asem`n`toare atunci când nume[te aceast` sintez` „modernitatea \napoierii“. 31. V. Jovanović, The Emancipation and Unity of the Serbian Nation. 32. „Iztalkuvanieto“, \n Makedoniya 1: 12, 18 feb. 1867. 33. „Lyubopitstvoto i dlazhnostite“, \n Makedoniya 1: 13, 1 apr. 1867; „Minaloto, segashnoto i budushteto“, \n Makedoniya 3: 3, 14 dec. 1868. 34. „Nakade navalyat narodite v Evropa“, \n Makedoniya 1: 33, 15 iulie 1867. 35. „Politicheskii duh na savremennata istoriya“, \n Makedoniya 1: 35, 29 iulie 1867; „Narodnost“, \n Makedoniya 1: 37, 12 aug. 1867. 36. „Obshtestveniya red i svobodata“, \n Makedoniya 1: 11, 11 feb. 1867. 37. „Prakticheskata svoboda“, \n Makedoniya 2: 51, 18 noiem. 1868. 38. „Postanovleniyata i naredbite za napredvane“, Makedoniya 2: 38, 17 iulie 1868. 39. „Ot samolyubieto li ili ot nevezhestvoto iztichat niskite raboti?“, \n Makedoniya 4: 71, 4 aug. 1871. 40. „Obrazovanieto“, \n Gayda 3: 10, 15 mai 1866; „Narodnoto obrazovanie i narodnoto duhovenstvo“, \n Makedoniya 1: 51, 18 noiem. 1867; „Narodno vazpitanie“, \n Makedoniya 2: 4, 23 dec. 1867. 41. „Uchenieto i industriyata“, \n Makedoniya 4: 23, 7 feb. 1870; „Narodnost“, \n Makedoniya 1: 37, 12 aug. 1867. 42. „Uchenieto i industriyata“, Makedoniya 4: 23, 7 feb. 1870. 43. Dup` cum \[i exemplific` Slaveykov teza: oricât de importante [i respectate erau reformele lui Petru cel Mare, formele lor str`ine au adus rezultate numai printre cei apar]inând „Rusiei oficiale“, \n vreme ce poporul rus a continuat s` tr`iasc` \ntr-un „vis letargic“. Vezi „Postanovleniyata i naredbite za napredvane“, \n Makedoniya 2: 38, 17 iulie 1868. 44. „Vsintsa nashi za nas si“, \n Makedoniya 1: 33, 15 iulie 1867. 45. „Gradovete i selata edni za drugi“, \n Makedoniya 3: 50, 1 noiem. 1869. 46. „Petna v nashiya obshtestven zhivot“, \n Makedoniya 5: 4, 26 ian. 1871. 47. Chtlalishte 3: 1, 1872; 3: 31,1872. Cu siguran]`, existau [i atitudini de respingere complet` a importurilor culturale (\mbr`c`minte, dansuri,

206

maniere de exprimare, neologisme), de pe o pozi]ie tipic slavofil`, \n numele conserv`rii patriarhalismului. Vezi, de exemplu, cazul lui Rajko Zhinzifov. 48. „Romanticists or Double Insiders? An Essay on the Origins of Ideologised Discourses in Balkan Ethnology“, \n Ethnologia Balkanica 2, 1998, p. 113. 49. Gayda 3: 7, 1 apr. 1866 (Sachineniya, vol. V, p. 229). 50. Chtlalishte 3, 1872-1873, pp. 335-336. 51. „Otechestvolyubie, Rodolyubie i chovekolyubie“, \n Gayda 3: 15-16, 1 [i 15 aug. 1866. 52. „Narodnost“, \n Makedoniya 1: 37, 12 aug. 1867. 53. „Opravdanie i svestyavane“, \n Makedoniya 2: 11, 10 feb. 1868. 54. „Opravdanie i svestyavane“, \n Makedoniya 2: 6, 9, 10, 11, ian.-feb. 1868. 55. „Narodnoto mnenie“, \n Makedoniya 1: 58, 19 aug. 1867. 56. „Narodnoto obrazovanie i narodnoto duhovenstvo“, \n Makedoniya 1: 51, 18 noiembrie 1867; „Dvete kasti i vlasti“, \n Makedoniya 6: 18, 27 iulie 1872. 57. Svoboda 1: 32, 27 iun. 1870; 2: 26, 10 dec. 1871. 58. Svoboda 1: 14, 5 feb. 1870; 1: 30, 10 iun. 1870; 1: 49, 11 noiem. 1870; 1: 51, 2 dec. 1870; 1: 35, 22 iulie 1870; 2: 9, 27 feb. 1871. 59. Svoboda 1: 42, 16 sept. 1870. 60. Svoboda 2: 11, 13 martie 1871; „Shto iskat balgarite“, \n Svoboda 1: 27, 14 mai 1870. 61. Zastava 4: 35, 1869 (Sabrani sachinenija, vol. VII, p. 58); Svoboda 1: 11, 1870. 62. „Kakvo e Prosveskenije?“, \n Nezavisimost 3: 39, 16 iun. 1873. 63. Svoboda 1: 18, 5 mar. 1870; 1: 9, 4 ian. 1870; 1: 20, 22 mar. 1870; 1: 44, 30 sept. 1870; 2: 3, 17 ian. 1870. 64. Svoboda, II, 14, 3 apr. 1871; I, 42, 16 sept. 1870. 65. „Moi bratya“, \n Narodnost 2: 16, 9 mar. 1869; Svoboda 1: 4, 26 nov. 1869; 1: 7, 17 dec. 1869; 2: 8, 20 feb. 1871. 66. Svoboda 1: 11, 18 ian. 1870; 1: 4, 26 nov. 1869; Nezavisimost 4: 41, 27 iulie 1874. 67. Svoboda 1: 3, 19 nov. 1869. 68. „Kakvo ni tryabva?“, \n Zastava 4: 32, 14 mar. 1869. 69. Svoboda 1: 32, 27 iun. 1870. 70. Libertatea 3, 20 ian. 1871; Svoboda 2: 24, 27 nov. 1871. 71. Zastava 4: 31, 7 mar. 1869. 72. Ljuben Karavelov, Sabrani s\chineniya, vol. VI, Sofia, Balgarski pisatel, 1985, p. 77.

207

73. Kiril and Metodii, balgarski prosvetiteli, Bucure[ti, 1875, p. 1. 74. „Krivorazbranata civilizatsija“, \n Svoboda 2: 20, 1871. 75. Petko R. Slaveykov, „Za obrazovaniieto na naroda“, \n Makedoniya 2: 14, 2 mar. 1868. 76. „Osnovnite uchilishta i darzhavite“, \n Makedoniya 4: 79, 8 sept. 1870. 77. Svoboda 3: 2, 8 iulie 1872; Nezavisimost 4: 41, 27 iulie 1874. 78. Libertatea, 3, 20 ian. 1871. 79. Svoboda 1: 45, 7 oct. 1870. 80. Makedoniya 5: 1, 1871. 81. Makedoniya 2: 2, 11 ian. 1871. 82. Makedoniya 3: 19, 5 apr. 1869. 83. „Obshtestveniya nash zhivot“, \n Makedoniya 5: 39, 1871. 84. Protokolite na Uchreditelnoto Narodno Sabranie v T\rnovo, Plovdiv etc., 1879, pp. 265-266. 85. Vezi contribu]ia lui Maciej Janowski la volumul de fa]` [Maciej Janowski, „Marginal or Central? The Place of the Liberal Tradition in Nineteenth-century Polish History“, \n Iván Zoltán Dénes, ed., Liberty and the Search for Identity. Liberal Nationalisms and the Legacy of Empires, Budapesta, Central European University Press, 2006, pp. 239-271]. 86. Pentru cele mai recente interpret`ri de acest fel, vezi Gheorghe Platon, „Societatea româneasc` \ntre medieval [i modern“, \n Gh. Platon, V. Russu, Gh. Iacob, V. Cristian, I. Agrigoroaiei, Cum s-a \nf`ptuit România modern`, Ia[i, Editura Universit`]ii „Al. I. Cuza“, 1993, pp. 21-22, 24-25, 29-31; Florin Constantiniu, Constantin Mavrocordat, Bucure[ti, Editura Militar`, 1985, p. 17; Keith Hitchins, The Rumanians, 1774-1866, Oxford, Clarendon Press, 1996, pp. 54-57. 87. Eugen Lovinescu, Istoria civiliza]iei române moderne [1925], vol. I-III, Bucure[ti, Minerva, 1972, p. 92. 88. B`lcescu, 1967, p. 279. 89. A[a cum a ar`tat Vlad Georgescu, Istoria ideilor politice române[ti (1369-1878), München, Jon Dumitru Verlag, 1987, p. 101: „marea boierime era interesat` de progresul ora[ului, dar nu de al or`[enimii, de care uneori reu[e[te s` fac` complet abstrac]ie“. 90. Nicolae B`lcescu, „Mersul revolu]iei \n istoria românilor“ [1850], \n Opere, vol. 2, ed. de G. Zane [i Elena G. Zane, Bucure[ti, Editura Academiei, 1982. 91. Ibidem. 92. Lovinescu, Istoria civiliza]iei române moderne, p. 478. 93. Brown, „The Adaptation of a Western Political Theory in a Peripheral State“, p. 277. Vezi [i Carlton J. H. Hayes, A Generation of Materialism, 1871-1900, New York, Harper Torchbooks, 1963, p. 49.

208

94. Apud Lovinescu, Istoria civiliza]iei române moderne, p. 122. 95. Ion C. Br`tianu, Acte [i cuvânt`ri, vol. I., Bucure[ti, Cartea Româneasc`, 1938, pp. 21-22. 96. I. C. Br`tianu, Acte [i cuvânt`ri, vol. VIII, p. 178; vol. IV, p. 31. 97. Sorin Antohi, „Romanian and the Balkans. From Geocultural Bovarism to Ethnic Onthology“, \n Tr@nsit-Virtuelles Forum 21, 2002, accesibil la http://www.iwm.at/t-21txt8.htm. 98. Georgescu, Istoria ideilor politice române[ti, pp. 79-80. Vezi [i Lucian Boia, Istorie [i mit \n con[tiin]a româneasc`, Bucure[ti, Humanitas, 1977, pp. 30-32, 36-37. Istoricii critici de felul lui Mihail Kog`lniceanu nu erau nici ei imuni fa]` de tenta]ia de c`uta o pozi]ie privilegiat` pentru români \n istoria universal` (vezi Boia, Boia, Istorie [i mit) 99. Nicolae B`lcescu, Românii supt Mihai Voievod Viteazul, Ia[i, Junimea, 1988, p. 14. 100. „Vechii boieri nu se temeau de republica francez` [...] pentru c` f`cuser` boieri noi din slujitorii lor [i le d`duser` pe fiicele [i nepoatele lor de neveste“, vezi Ion Eliade R`dulescu, Echilibrul \ntre antiteze, vol. I, Bucure[ti, Editura Minerva, 1916, pp. 85, 133. 101. Privind \napoi c`tre aceast` perioad` a carierei sale politice, Vladimir Jovanović putea spune: „Dac` vroiam s` devenim o parte a marii mi[c`ri na]ionale ce \nsufle]ea atunci Europa, trebui s` ne de[tept`m poporul, c`ci un popor care doarme nu poate nutri nici o speran]`“. Vezi Slobodan Jovanović, Moji savremenici-Vladimir Jovanović, Windsor, Avala Printing & Publishing, 1961, p. 32. 102. Antohi, „Romanian and the Balkans“. 103. Georgescu, Istoria ideilor politice române[ti, pp. 84-85. 104. Ion C. Br`tianu a dezvoltat pe larg aceast` tez` \ntr-o cuvântare din timpul campaniei electorale a anului 1883. Vezi Apostol Stan, Ion C. Br`tianu [i liberalismul român, Bucure[ti, Globus, 1993, pp. 390-391. 105. Mihail Kog`lniceanu, „Cuvânt de deschidere la Academia Mih`ilean`“ [1843], \n Scrieri literare, istorice, politice, Bucure[ti, Tineretului,1967, p. 173. 106. Apud Lovinescu, Istoria civiliza]iei române moderne, p. 149. 107. Petre P. Carp, Discursuri, vol. I, Bucure[ti, Socec, p. 202. 108. Brown, „The Adaptation of a Western Political Theory in a Peripheral State“, p. 282. 109. Br`tianu, Acte [i cuvânt`ri, vol. I., p. 159. 110. Apud Lovinescu, Istoria civiliza]iei române moderne, pp. 192-193. Vezi [i Georgescu, Istoria ideilor politice române[ti, pp. 101-102. 111. Constantin Gane, P.P. Carp [i locul s`u \n istoria politic` a ]`rii, vol. I., Bucure[ti, Editura Ziarului Universul, 1936, p. 194.

209

112. Aurel C. Popovici, Na]ionalism sau democra]ie. O critic` a civiliza]iunii moderne, Bucure[ti, Minerva, 1910, p. 85. 113. Nicolae B`lcescu, Opere, vol. 2, ed. de G. Zane [i Elena G. Zane, Bucure[ti, Editura Academiei, pp. 151-162. 114. Apud Lovinescu, Istoria civiliza]iei române moderne, p. 194. 115. Br`tianu, Acte [i cuvânt`ri, vol. I., p. 471. 116. Ibidem, p. 472. 117. Ion G. Duca, „Doctrina liberal`“, \n Doctrinele partidelor politice. 19 prelegeri politice organizate de Institutul Social Român, Bucure[ti, Institutul Social Român, 1924, pp. 103-105. 118. Br`tianu, Acte [i cuvânt`ri, vol. I., pp. 249-250; vol. II, pp. 1, 159. 119. Vezi William Oldson, A Providential Anti-Semitism. Nationalism and Polity in Nineteenth Century Romania, Philadelphia, American Philosophical Society, 1991, pp. 139-164. 120. Apud Andreia Roman, Le populisme quarante-huitard dans les principautés roumaines, Bucarest, Les Éditions de la Fondation culturelle roumaine, p. 56. 121. David Mitrany, The Land and the Peasant in Romania. The War and Agrarian Reform (1917-1921), Londra, H. Milford, 1930, p. 568. 122. Mihail Kog`lniceanu, Discursuri parlamentare din epoca Unirii, Bucure[ti, Editura [tiin]ific`, 1959, pp. 28-45; I. C. Br`tianu, Acte [i cuvânt`ri, vol. II, pp. 217-218.

Periodice de epoc` utilizate: Chtlalishte, 1872 Gayda, 1864-1866 Libertatea, 1871 Makedoniya, 1867-1871 Narodnost, 1869 Nezavisimost, 1873-1874 Svoboda, 1870-1872 Zastava, 1869

210

Rusia [i Polonia: identit`]i colective \n oglinzi paralele. Reflec]ii asupra unei c`r]i 8A. S. St\kalin8 Studiul imaginii pe care [i-o formeaz` popoarele vecine unul despre cel`lalt – reprezentare care ia na[tere \n urma \ndelungatelor contacte istorice dintre ele – a devenit, \n ultima perioad`, una dintre direc]iile de cercetare de perspectiv`, din domeniul istorico-cultural, apt` – prin amplele probleme puse [i prin rezolvarea lor – s` grupeze oameni de [tiin]` cu diferite specialit`]i: istorici, filologi, folclori[ti, etc. O m`rturie \n aceast` direc]ie o reprezint`, \n special, cooperarea fecund` dintre speciali[tii ru[i [i polonezi, care, \n ultimul deceniu [i prin for]e proprii, au preg`tit un [ir \ntreg de lucr`ri colective, \ntre care [i culegerea de studii analizat` de noi [i care reprezint` una dintre contribu]iile cele mai valoaroase ale genului1. Evident c`, mult timp \nainte de apar]ia acestor lucr`ri, experien]a raporturilor dintre cele dou` popoare – experien]` bogat` \n fapte [i evenimente, contradictorie [i plin` de confrunt`ri dramatice – a devenit, \n diversele ei manifest`ri, obiectul unei ample istoriografii2. Dar, gra]ie importan]ei explor`rilor empirice ulterioare, nivelul de dezvoltare atins de polonistica rus` (ca [i de rusistica polonez`) permite rezolvarea unor probleme destul de complicate. Este vorba, \n special, de elaborarea unei metode „imagologice“ \n studierea rela]iilor bilaterale culturale. Cât de con211

stante sunt reprezent`rile imaginile (stereotipurile), despre Rusia [i ru[i, care s-au format \n con[tiin]a na]ional` polonez` [i cele ap`rute \n con[tiin]a na]ional` rus` referitoare la Polonia [i polonezi, ca rezultat al raporturilor multiseculare dintre cele dou` popoare? Cum s-au modificat aceste stereotipuri odat` cu diversificarea rela]iilor [i dobândirea unei noi experien]e istorice de c`tre cele dou` popoare? Cum s-au reflectat ele \n operele culturii spirituale a celor dou` popoare? |ncerc`ri serioase de a r`spunde la acesta precum [i la alte probleme necesit` re\nnoirea [i perfec]ionarea instrumentarului ideologic, cu atât mai mult cu cât formele de manifestare ale stereotipurilor – atât la nivelul culturii populare, cât [i la cel al culturii intelectuale – sunt extrem de diverse3. Totodat`, \n fiecare caz concret, specialistul care se ocup` de istoria culturii este nevoit s` pun` \n lumin` reprezent`rile persistente ale popoarelor – unul despre cel`lalt – precum [i corelarea dintre momentul subiectiv [i cel obiectiv. Abia dac` mai trebuie demonstrat c` stereotipurile etnice se afl` \ntr-o rela]ie intermediar` cu realitatea istoric`, caracterizând, probabil, \ntr-o mai mare m`sur`, tipul de mentalitate pe care-l genereaz`, decât obiectul reflect`rii sale. Contravenind, adesea, faptelor (istorice – n. trad.), stereotipurile au, totu[i, un rol activ \n formarea con[tiin]ei unor \ntregi genera]ii. Ele devin, \n special, un factor puternic [i subiectiv al procesului istoric. Odat` cu schimbarea condi]iilor sociale, stereotipurile pot, evident, evolua, pot dobândi noi semnifica]ii, p`strând, \n acela[i timp, esen]a sensului lor semantic; se pot actualiza \n anumite momente ale istoriei, [i, mai ales, \n situa]ii conflictuale. Prezen]a \n memorie a conflictelor precedente, reprezent`rile constante despre alte popoare [i ]`ri, n`scute de aceast` memorie, au fost intens exploatate, \n toate timpurile, de politic` [i ideologie prin intermediul propagandei, mai ales când era vorba despre rela]iile cu vecinii. {i aceasta deoarece pe fundalul apropierii etnice, al \nrudirii lingvistice [i 212

al vecin`t`]ii geografice deosebirile culturale [i confesionale ac]ioneaz` – a[a cum \n repetate rânduri s-a remarcat \n literatura de specialitate – cu o puternic` expresivitate. Trebuie s` fim de acord cu A.V. Lipatov potrivit c`ruia „coexisten]a for]elor centrifuge [i centripete \ntr-o zon` cu un caracter etnogenetic clar nu este nicidecum un domeniu al slavilor“ (p. 8); \n aceast` privin]` pot fi aduse nu pu]ine exemple din istoria popoarelor apar]inând grupurilor lingvistice germanice [i romanice. |n lumea slav` se men]ine o profund` izolare confesional-cultural` \ntre popoare, unele foarte apropiate chiar din punct de vedere lingvistic – cum ar fi, de exemplu, \ntre sârbi [i croa]i –, fapt care a provocat confruntarea lor politic` [i a relevat caracterul neviabil – cel pu]in din punctul de vedere al duratei lungi istorice – al proiectelor privind statalitatea iugoslav`, elaborate \n teorie [i care, pe hârtie, s-au dovedit excelente. Pe de alt` parte, \ns`[i existen]a ideii iugoslavismului ([i a cehoslovacismului, la vremea sa) [i, mai ales, transpunerea lor \n via]` cu succes, \n condi]ii istorice concrete, ne amintesc de tendin]ele centripete din interiorul lumii slave, care s-au manifestat, de regul`, \n momente când amenin]`rile externe, \n special cea german`, erau prezente4. |n privin]a contradic]iilor ruso-poloneze, \nstr`inarea celor dou` popoare, manifestat` din timpuri str`vechi, a l`sat o puternic` amprent` – \n ultimele patru secole – asupra istoriei fiec`reia dintre cele dou` ]`ri, ea fiind vizibil` [i ast`zi \n rela]iile dintre cele dou` state. Trebuie admis faptul c` „\ndelungata tradi]ie a unei vecin`t`]i dificile nu putea s` nu se repercuteze asupra psihicului [i a mentalit`]ii poloneze; nu putea s` nu s`deasc` \n con[tiin]a polonezilor un complex al inamicului [i s` favorizeze apari]ia unui sindrom al «amenin]`rii de la Est», care, \n viziunea noastr`, s-a \ntruchipat \n dorin]a de a intra \n NATO“ (p. 10). |n plus, potrivit lui A.V. Lipatov, referitor la polonezi, \n cazul de fa]` poate fi 213

vorba nu atât de un act agresiv, cu caracter antirus (dup` cum anumite persoane presupun \n Rusia), ci, mai degrab`, de o nou` tentativ` de autoeliberare de complexele de team` fa]` de Est, care sunt \nc` prezente. Reprezent`rile constante despre polonezi \n Rusia [i despre ru[i \n Polonia \[i au originile \n secolul al XVI-lea5. Momentul de cotitur` dintre cele dou` comunit`]i, apropiate din punct de vedere etnic, s-a manifestat \n plan confesional. Diferen]ierea istorico-cultural` a popoarelor Europei, printre care [i a slavilor, a fost determinat` de schisma din sânul cre[tin`t`]ii [i de delimitarea ulterioar` a sferelor bizantin` [i latin` \n cadrul civiliza]iei europene. {i atitudinea fa]` de polonezi \n Rusia secolului al XVI-lea (\n scrisorile lui Ivan cel Groaznic [i alte documente ale gândirii sociale) a fost, \ntr-o mare m`sur`, condi]ionat` de \nclina]ia acestora spre o alt` (aici cu sensul de „fals`“!) credin]`6. Diferen]ele dintre formele de statalitate au ajutat, de asemenea, la con[tientizarea deosebirilor dintre Rusia [i Polonia. Analiza mo[tenirii epistolare a lui Ivan cel Groaznic demonstreaz` c` primul ]ar rus se raporta extrem de negativ la democra]ia nobiliar`, v`zând \n alegerea regelui ([i, \n plus, pentru o durat` limitat` de timp), jocul hazardului, adic` o surs` a sl`biciunii [i relativit`]ii puterii: suveranul ales, potrivit logicii monarhului rus, nu era independent \n afacerile sale, libertatea sa fiind \ngr`dit` de arbitrajul nobililor care l-au ales. Totodat`, reflec]iile lui Ivan cel Groaznic cu privire la caracterul puterii au devenit parte a reprezent`rilor sale despre proiectul divin [i voin]a popular`. |nc`lcând ordinea lumeasc` \ntemeiat` de Dumnezeu, statul polonez [i, personal, regele se aflau \n afara grani]elor sistemului de valori cre[tine. De cealalt` parte, [i \n con[tiin]a elitei politice a Republicii Poloneze deosebirea dintre cele dou` sisteme de stat era interpretat` \ntr-un mod cu totul diferit: libertatea polonez`, \nc` din acea vreme, se opunea scla214

viei [i despotismului rus. De asemenea, nu \ntotdeauna se lua \n considerare faptul c` o autoritate centralizat` \n Europa secolului al XVI-lea, chiar [i \n secolul al XVII-lea, reprezenta, mai degrab`, o regul`, iar Polonia una dintre pu]inele excep]ii. Pentru a fi obiectivi, trebuie afirmat c` o parte a tradi]iilor privind statalitatea rus` nu se afla \n câmpul vizual al polonezilor. Este vorba, \n special, despre sistemul politic al ora[ului Marele Novgorod, din secolele XIV-XV, care avea destul de multe \n comun cu orânduirea de stat existent` \n Polonia, \n secolele XVI-XVII (democra]ia nobiliar`, care \ngr`dea autoritatea regelui). |n Rusia, \ns`, aceast` tradi]ie a avut de suferit ca urmare a presiunilor exercitate de c`tre autoritatea monarhului (a marelui cneaz [i, ulterior, a ]arului – n. trad.). |n Polonia, acelea[i realit`]i, apropiate din punct de vedere tipologic, au continuat s` supravie]uiasc`, dând na[tere „unei mentalit`]i specifice a societ`]ii civile, \n cadrul aceleia[i categorii sociale“ (p. 85). La aceasta se poate ad`uga faptul c`, \n virtutea particularit`]ilor sistemului s`u politic, Polonia a devenit – \nc` din timpul lui Andrei Kurbskii – ad`post pentru persecuta]ii din Imperiul Rus. Pentru a evita simplific`rile involuntare din analiza stereotipurilor privind felul cum era perceput` Polonia \n Rusia de dinainte de Petru cel Mare, este necesar s` se aib` \n vedere urm`torul aspect: \n con[tiin]a colectiv` rus` exista, de asemenea, chiar [i la periferie, un model al Poloniei (care includea [i Marele Cnezat al Lituaniei) mult mai liber, mai civilizat [i care se deosebea printr-o mai mare toleran]` religioas` decât cea din Rusia, o Polonie unde \[i c`utau [i \[i g`seau refugiul cei care nu doreau s` se \mpace cu tirania moscovit` (al`turi de Andrei Kurbskii pot fi ad`uga]i primul tipograf Ivan Feodorov [i ereticul liber cuget`tor Teodosie Kosov). |n pofida faptului c` apartenen]a la confesiuni [i la sisteme de organizare politic` diferite a determinat, \ntr-adev`r, 215

\nc` din perioada Evului Mediu, diferen]ierile de la nivel mental dintre polonezi [i ru[i, atrac]ia reciproc` dintre cele dou` culturi nu trebuie omis`. |n pofida st`rii conflictuale inter-confesionale, sferele de influen]` cultural` latin` [i bizantin` „nu s-au dovedit a fi de nep`truns, fie [i ca urmare a comuniunii originare de valori cre[tine [i a culturii universale (transna]ional`) a Europei, bazat` pe ele“ (p. 8). Instabilitatea social-politic` din perioada „vremurilor tulburi“, de la \nceputul secolului XVII, au obligat elita politic` s` renun]e, \ntr-o anumit` m`sur`, la reprezent`rile anterioare privind caracterul de sine st`t`tor al Rusiei ca „a treia Rom`“, [i s` priveasc` la Occidentul „eretic“ pentru a cauta c`i de ie[ire din criza care se prelungea. Mult mai ample decât \n epoca lui Ivan cel Groaznic [i Boris Godunov, deschiderea spiritual` [i n`zuin]a elitei politice ruse spre cunoa[terea lumii exterioare, au contribuit la cre[terea receptivit`]ii fa]` de cultura european` din acea perioad`, influen]a Republicii Poloneze – devenit` pentru ru[i un fel de anticamer` a Occidentului – fiind, \n secolul al XVII-lea, puternic` [i variat`. Tocmai prin intermediul barocului polonez, cultura Moscovei s-a \nscris \n contextul european, fapt care a \nsemnat nu numai \mprumutarea formelor exterioare (din punct de vedere arhitectural, decorativ etc.). Con[tientizarea alterit`]ii culturii catolice a constituit, din ce \n ce mai pu]in, o piedic` pentru atrac]ia fa]` de orient`rile axiologice, elaborate de Occidentul latin: personalism, primatul personalit`]ii. Astfel, apari]ia \n con[tiin]a rus` a percep]iei de sine este inseparabil` de influen]a polonez`, fapt care poate fi urm`rit foarte bine \n operele beletristice. |n pofida caracterului religios al culturii ruse din perioada premerg`toare lui Petru cel Mare, care a determinat considerabil perceperea Poloniei prin prisma divergen]elor confesionale cu Rusia, odat` cu extinderea contactelor bilaterale s-a format o imagine mult mai complex` a acestei ]`ri [i a locuitorilor ei. 216

|n perioada petrin` [i post-petrin`, Rusia se afirm` \n rândul puterilor europene \n momentul \n care Polonia, dimpotriv`, pierde pozi]iile de]inute anterior. |n mod corespunz`tor, importan]a direc]iei poloneze din politica extern` rus` se diminueaz`: statutul Poloniei \n Europa [i for]a ei politico-militar` au oferit, tot mai pu]in, motive de nelini[te Sankt Petersburg-ului. Toate acestea au generat \n rândul cercurilor conduc`toare sentimentul superiorit`]ii Rusiei \n raport cu Polonia [i, \n special, al unui sistem politic \n raport cu cel`lalt. Potrivit interpret`rii lor, ideologii lui Petru cel Mare eviden]iau \n mod constant superioritatea asbolutismului asupra egocentrismului de [leaht` [i a democra]iei nobiliare cu anarhia individualist` caracteristic` ei, \n detrimentul interesului general8. Cu timpul, atitudinea arogant-dispre]uitoare a elitei aristocrat-birocratice ruse fa]` de regimul de stat din Polonia s-a amplificat, iar aceast` percep]ie s-a r`spândit tot mai mult \n rândul aristocra]iei ruse. La aceasta a contribuit [i R`zboiul de {apte Ani (17561763), care a ar`tat clar \ntregii Europe sl`biciunea Republicii poloneze, al c`rei regim politic se identifica tot mai des cu anarhia [i neputin]a. Extinderea privilegiilor aristocra]ilor de c`tre Ecaterina a II-a, a f`cut „ca, \n viziunea lor, statutul de stare social` al mo[ierilor ru[i s` fie mult mai pre]uit decât libertatea nobililor polonezi“9. Percep]ia privind avantajele formei ruse de guvernare, de asemenea, s-a consolidat. Critica artistocratic` a absolutismului, care f`cea apel la Polonia ca la ]ara unde sunt pe deplin respectate drepturile aristocra]ilor, [i-a pierdut fundamentul. „Niciodat` atotputernic`, republica nobiliar` este permanent redus` (teritorial – n. trad.) [i, treptat, la sfâr[itul secolului al XVIII-lea, este [tears` de pe harta politic` a Europei de c`tre vecinii s`i, monarhiile absolutiste“ (p. 88). Dup` cum just remarc` A.V. Lipatov, un pretext decisiv pentru lichidarea definitiv` a Poloniei a fost Constitu]ia din 217

anul 1791, ce i-a alarmat pe vecinii s`i absoluti[ti, care, nu f`r` motiv, vedeau \n acest cod legislativ manifestarea ideilor Revolu]iei Franceze. De atunci, vreme de aproape 150 de ani, via]a social` a na]iunii poloneze va fi inclus` \ntr-un sistem de coordonate al unei statalit`]i str`ine [i lipsit` de tradi]ie pentru ea, [i, din acel moment, condi]iile de existen]` ale na]iunii au fost create pentru prima oar`, pentru sute de ani, nu de c`tre polonezii \n[i[i. Polonezii [i, \n special aceia care s-au aflat \n zona rus` a Poloniei nu au putut (sau au reu[it \ntr-o foarte mic` m`sur`) „s` se integreze \ntr-o alt` sfer` a culturii, s` o asimileze din punct de vedere ideologic [i, cu atât mai mult, confesional deoarece \n spatele lor se afla nu numai o ampl` istorie de existen]` autonom` [i, \n acela[i timp, de mare putere \n spa]iul geopolitic occidental, care avusese un rol special [i \ndeob[te recunoscut de avanpost [i, \n acela[i timp, de avangard` a Bisericii catolice [i culturii latine, ci [i un sistem special al democra]iei nobiliare“ (p. 25). Tocmai \n virtutea acestei tradi]ii democratice nobiliare [i a mentalit`]ii generate de ea10 apar o multitudine de probleme legate de transformarea nobilimii poloneze, mai ales a elitei, \n supu[i loiali ai unui imperiu str`in lor. Lupta pentru supravie]uire a unei na]iuni lipsite de statalitatea sa [i identificarea modalit`]ilor de autoconservare devin o dominant` a istoriei poloneze, mai ales pentru c`, de-a lungul secolului al XIX-lea [i la \nceputul secolului XX, problema polonez` [i-a p`strat \nsemn`tatea interna]ional`, r`mânând, potrivit formulei lui A.V. Lipatov, unul din „punctele nevralgice“ ale politicii europene. Cele trei \mp`r]iri ale Poloniei (1772, 1793, 1795) au determinat, astfel, pentru multe decenii, vectorul de evolu]ie al rela]iilor ruso-poloneze. Antinomia \n plan etnic, confesional [i mental a ac]ionat ca un puternic stimulator \n rela]iile oficiale ale Petersburg-ului cu celelalte minorit`]i etnice ale imperiului11. Reprimând, prin politica promovat`, 218

sentimentele na]ionale ale polonezilor, autorit`]ile imperiale nu au f`cut altceva decât s` le \nt`reasc`, suflând, astfel, \n c`rbunii \ncin[i ai con[tiin]ei na]ionale. Astfel, Rusia apare \n mentalul colectiv polonez \ntr-o nou` lumin`: nu numai ca purt`toare a originilor despotice orientale, de neacceptat pentru statalitatea polonez`, ci [i ca una dintre poten]ialele surse de amenin]are extern`. |n Rusia este v`zut adev`ratul asupritor [i cotropitor. Ne\ncrederea [i chiar adversitatea fa]` de ru[i, izvorâte din experien]a istoric` conflictual` de la sfâr[itul secolului al XVIII-lea [i \nceputul secolului al XIX-lea, au devenit elementul durabil al con[tiin]ei na]ionale poloneze, \n timp ce \n con[tiin]a na]ional` rus` aceia[i experien]` era evaluat` \ntr-un mod cu totul diferit, rezultatul fiind formarea imaginii Poloniei ca aceea a unui vecin sângeros, preg`tit \n permanen]` s` loveasc` pe la spate. Astfel, luând prea pu]in \n considerare specificul polonez [i ne]inând cont de specificul mentalit`]ii poloneze, autocra]ia rus`, a creat ea \ns`[i problema polonez`, care avea nu numai o dimensiune politico-culturalo-confesional`, ci [i una psiho-social`. Este adev`rat c`, la \nceputul secolului al XIX-lea a existat o perioad` care putea prevesti o alt` evolu]ie a evenimentelor. Dup` cea de-a treia \mp`r]ire a Poloniei, polonezii din zona aflat` sub ocupa]ie rus` au primit cele mai multe libert`]i: limba polonez` a continuat s` se foloseasc` \n institu]ii [i \n educa]ie, s-au men]inut unele elemente ale autoguvern`rii [leahtei. La insisten]ele ]arului, Congresul de la Viena, din anul 1815 a consacrat \n planul dreptului interna]ional existen]a Regatului Polonez ca entitate statal` autonom`, aflat` \n compunerea Imperiului Rus (\n frunte cu Alexandru I, \n calitate de monarh constitu]ional). Cu toate acestea, rela]iile dintre autorit`]ile ]ariste [i elita polonez` nu au fost dintre cele mai bune, fapt care a avut ca urmare declan[area revoltei din 1830. |n cele din urm`, autonomia 219

a fost lichidat`, universit`]ile din Var[ovia [i Vilnius au fost \nchise [i a fost introdus` starea de r`zboi, care a fost men]inut` pentru mul]i ani. Pe fondul unei presiuni din ce \n ce mai mari, unica [i inevitabila form` de manifestare a spiritului na]ional a reprezentat-o confruntarea activ`. Potrivit cunoscutului istoric rus N. I. Kostomarov, revolta din 1830 „a trezit inimile [i min]ile \n Rusia“, speriind societatea cu „fantoma destr`m`rii statului“12. |n pofida idealurilor sale de tinere]e, A. S. Pu[kin a preferat s` vad` \n aceste evenimente nu un avânt byronian, ci, mai ales, o amenin]are la adresa statalit`]ii ruse13. Reac]ionând la evenimentele ce aveau loc \n partea polonez` aflat` \n cadrul Imperiului Rus, A. S. Pu[kin, \n cunoscutele sale poezii Def`im`torilor Rusiei [i Aniversarea b`t`liei de la Borodino, nu se adresa atât cona]ionalilor s`i sau polonezilor, ci Europei Occidentale, care urm`rea iritat` evenimentele din estul continentului [i care nu se zgârcea la comentarii, fapt ce i se p`rea umilitor omului de cultur` rus, educat \n spiritul acelora[i idealuri iluministe. F`când apel la opinia public` european` s` se ab]in` de la amestecul \n treburile „de familie“, Pu[kin s-a lipsit de un vot hot`râtor („l`sa]i-i, este o ceart` a slavilor, \ntre ei“). Din poezia Aniversarea b`t`liei de la Borodino r`zbat temerile privind pierderea Ucrainei, Bielorusiei [i a Regatului Lituanian de c`tre Rusia, fiind, astfel, vorba, \n primul rând, de mo[tenirea Marelului Regat Lituanian, m`r al discordiei dintre Polonia [i Rusia. |ntr-o scrisoare din anul 1831, c`tre P.A. Viazemski, poetul [i-a exprimat punctul de vedere \ntr-un mod conceptual, care [i-a g`sit o exprimare mult mai expresiv` \n urm`toarea formul` literar`: „pentru noi, revolta din Polonia este o afacere de familie, o ceart` veche, mo[tenit`; noi nu o putem judeca dup` impresiile europene“ (p. 105). Potrivit lui A.V. Lipatov, \n spatele formulei „ceart` de familie“ se ascunde o pozi]ie de stat (cu alte cuvinte, de mare 220

putere). Sprijinind demersurile oficiale ale Rusiei \n conflictul polonez, geniul rus – afirm` A.V. Lipatov – „[i-a \mplântat pumnalul s`u poetic \n rana sângerând` a Poloniei, strivit` de oastea viteaz` a marii puteri“ (p. 93). Un astfel de demers nu poate fi \n]eles \n afara gândirii imperiale ruse. Potrivit concep]iei propuse de A.V. Lipatov, pentru percep]ia rus` asupra lumii [i pentru con[tiin]a rus`, mai ales \n perioada deceniilor de maxim` suprema]ie a Imperiului Rus, supunerea deplin` a individului institu]iilor puterii [i, \n special, ]arului autocrat, aflat \n vârful ierarhiei, era determinant`. Aceast` idee, conform lui Lipatov, a dobândit expresia clasic` \n Istoria Statului Rus, a lui N. M. Karamzin, [i \n C`l`re]ul de aram`, al lui A. S. Pu[kin. Pozi]ia lui Pu[kin fa]` de evenimentele din 1830-1831 nu a fost \n niciun fel \ntâmpl`toare. Este vorba despre reac]ia tipic` a reprezentantului unui stat – cu modul s`u propriu, ideologizat [i depersonalizat de a gândi – care contrasteaz` cu deschiderea universal` a altui tip de gândire, caracteristic unei societ`]i civile. |n acest context, tipului de gândire rus „na]ional-de stat“ \i este opus cel „na]ional-general uman“ polonez. Mândria nobililor polonezi de a apar]ine unei st`ri sociale (aristocra]ia) este inseparabil` de sentimentul propriei demnit`]i. Spre deosebire de istoriografia rus`, dominat` de Karamzin, care \ndeplinea un ordin al statului, istoriozofia polonez` s-a dezvoltat \n condi]iile existen]ei societ`]ii civile (chiar [i \n cadrele limitate de existen]a st`rilor sociale), s-a bazat pe libertatea personal` [i „s-a str`duit spre interpretarea sor]ii propriului s`u popor \n raport de interdependen]` cu universalitatea ideii cre[tine [i nu cu subordonarea politic` intereselor statalit`]ii na]ionale“ (p. 91). Personalismul gândirii occidentale, r`spândit \n Polonia [i promotor al autonomiei spirituale a fiec`rui individ, contravine, astfel, ortodoxiei specifice [i sobornicit`]ii autopercep]iei ruse. 221

|n pofida abunden]ei de lucr`ri [tiin]ifice consacrate lui A.S. Pu[kin, se poate, evident, vorbi [i scrie \n continuare (f`r` a risca epuizarea subiectului) despre felul \n care el a \n]eles patriotismul [i, \n leg`tur` cu aceasta, despre atitudinea sa fa]` de tradi]ia rus` de stat, consfin]it`, pentru el, de numele lui Petru cel Mare; despre modul de reflectare al acestei atitudini \n motivele literare: atât Petru \nsu[i (eroul de la Poltava), cât [i cetatea sa; despre \mp`carea, aproape hegelian`, a maturului Pu[kin cu realitatea rus`, contemporan` lui; despre refuzul s`u de a accepta radicalismul politic [i despre faptul c` studiul, ca istoric, al r`scoalei lui Pugaciov, l-au obligat – „ira]ional [i intolerant“ – s` evalueze avantajele unei conduceri autocrate [i iluministe. Pot fi, \ns`, exagerate aspira]iile de m`re]ie ale statului, manifestate de genialul poet rus, refuzându-i, totodat`, personalismul gândirii? Aici s-ar putea discuta despre apologia vie]ii private [i valorile aferente ei din poemul Evgheni Oneghin, al c`rui erou, de fapt, nu s-a aflat niciodat` \n serviciul statului, fapt care nu s-ar fi putut s` nu apar` contemporanilor ca o frond`. Mult mai corect` este referirea la poezia Din Piemont (scris` \n 1836), care [i ast`zi este perceput` ca un triumf [i o apoteoz` a libert`]ii personale, aflat` \n antitez` direct` atât cu valorile de grandoare ale statului, cât [i cu „sobornicitatea“, cât` era, care ac]iona \n mod direct, \n numele poporului. Se crede c`, \n fond, con]inutul de idei, infinit mai complex, al C`l`re]ului de aram` exprim` ap`rarea ambi]iilor imperiale, „reflectarea n`zuin]elor patriotice ale membrilor unei societ`]i de stat, mândri de acele grandioase succese, care marcau intrarea triumfal` a Rusiei \n Europa [i dobândirea, de c`tre cea dintâi, a statutului de una dintre cele mai mari puteri“ (p. 89). „Universalitatea“ lui P. Ia. Ceaadaev se opune, pân` la un punct, unei anumite „limit`ri na]ionale“ a lui A. S. Pu[kin. Con[tientizând impasul mo[tenirii bizantine din Rusia, 222

Ceaadaev, potrivit lui A. V. Lipatov, a c`utat c`ile de ie[ire din labirintul na]ional-istoric [i din izolarea spiritual` spre perspectiva universalist` [i general-uman`, fapt ce l-a apropiat de cei mai proeminen]i contemporani ai s`i polonezi, incluzându-l pe A. Mickiewicz, care, \n mod „cavaleresc“, nu a reac]ionat la gestul poetului rus – mult stimat de el14 –, care se manifestase \n ipostaza de cet`]ean al unei mari puteri. |n leg`tur` cu aceasta, am dori s` amintim c` Ceaadaev a avut o pozi]ie apropiat` de cea a lui Pu[kin fa]` de evenimentele din Polonia, din anul 1830. Evenimentele au ar`tat c` o astfel de pozi]ie era caracteristic` doar pentru o parte a gânditorilor din societatea rus` [i nu reprezenta, nici pe departe, o linie general`. Dou`zeci de ani mai târziu, \n 1851, A. I. Herzen \[i amintea despre manifest`rile de solidaritate fa]` de polonezi ale tinerilor studen]i. Potrivit m`rturiei sale, care merit` toat` aten]ia, „poporul rus nu a manifestat nici cea mai mic` ur` fa]` de cei care nu s-au supus voin]ei ]arului. Tineretul \i comp`timea din tot sufletul pe polonezi“ (p. 94). Oricum, reac]ia istoric` la evenimentele politice concrete ([i, \n acest caz, este vorba despre noua amenin]are a unui conflict european, \n care Rusia s-ar fi confruntat cu o coali]ie a puterilor europene, care ar fi dep`[it-o prin for]`15) nu ofer`, \n opinia noastr`, temei pentru a le refuza nici lui Ceaadaev, nici lui Pu[kin – \n privin]a libert`]ii interne, a deschiderii spirituale [i a universalismului – teorii istoriozofice, a c`ror exprimare atât \n Scrisorile filozofice ale lui Ceaadaev, cât [i \n cunoscutele r`spunsuri ale lui Pu[kin la ele, nu pot fi considerate – mai pu]in decât ideile importan]ilor gânditori polonezi – drept aspira]ii spre relevarea destinelor interdependente ale popoarelor lor cu principiul universal. Formula „Rusia [i Europa“, care-l preocupa pe Ceaadaev, [i-a g`sit reflectarea original` \n poemul lui Pu[kin, C`l`re]ul de aram`, care, adesea, este v`zut ca o polemic` cu 223

Mickiewicz, iar Petersburgul ca model al ora[ului diavolesc (prin intermediul unuia dintre versurile cheie ale poemului s`u – „Te iubesc, crea]ie a lui Petru“ –, Pu[kin \l provoac` \n mod deschis pe prietenul s`u polonez). Totu[i, pe de o parte, capacitatea lui Pu[kin de a vedea frumuse]ea \n grandoarea statului, nu a eliminat compasiunea fa]` de omul de rând, strivit de grandoarea statului [i, pe de alt` parte, a sporit intensitatea cu care poetul percepea dilema istoriei ruse, \ncadrat` \n contextul european. Asemeni lui Ceaadaev, Pu[kin a con[tientizat asincronismul dezvolt`rii Rusiei [i Europei. |n ceea ce prive[te problema polonez`, ea nu numai c` devine, mai ales dup` 1830, problema autodefinirii ca stat a Rusiei [i a men]inerii integrit`]ii imperiului (adic` intr` \n categoria problemelor vitale ale istoriei ruse), dar, \ntr-o m`sur` foarte mare, contribuie la definirea acelor idei la baza c`rora se afla, \nc` din vremea lui Ceaadaev [i a lui Pu[kin, confruntarea dramatic` – \n spirit slavofil sau occidental – dintre Rusia [i Europa: adic` acceptarea – clar` sau nu – a faptului c` este vorba despre dou` materii – pe cât de asem`n`toare, pe atât de diverse –, care se aflau foarte aproape una de cealalt`, dar care rar se \ntret`iau, aflâdu-se, adesea, \n complicate [i dureroase rela]ii de reciprocitate. Problema apartenen]ei Rusiei la Europa, care a fost pus`, \nc` din anii ’30 ai secolului XIX – când Imperiul Rus se confrunta cu amenin]area extern` – de c`tre primul filosof rus (\n accep]iunea clasic` a termenului), P. Ia. Ceaadaev, [i de c`tre geniul literaturii ruse, A.S. Pu[kin, [i-a men]inut, \ntrun fel sau altul, actualitatea de-a lungul deceniilor ce au urmat, devenind pivotul dezvolt`rii gândirii sociale ruse. Aceia[i problem` – din punctul de vedere al con]inutului ei – s-a aflat \n centrul aten]iei gândirii sociale poloneze, de[i modul ei de evaluare a fost diferit, iar r`spunsul identic: aproape \ntotdeauna, Polonia era evaluat` ca fiind parte inseparabil` a Europei [i ap`r`toare a grani]elor sale estice. 224

Putem fi de acord cu I. O. {aitanov, care afirm` c` „\n formula lui Pu[kin – «cearta dintre slavi» – se manifesta iritarea Rusiei, pe care noua Europ` o oprise hot`rât la grani]ele sale [i pe care –oarecum preventiv – o f`cuse responsabil` pentru noua \mp`r]ire a Poloniei“ (p. 83). |n mod echitabil, \ns`, trebuie admis` [i ideea potrivit c`reia r`spunsul lui Pu[kin la evenimentele din anii 1830-1831 [i – \n context mai larg – viziunea lui Pu[kin fa]` de soarta Poloniei \n raport cu factorul rus avea s` determine – pentru multe decenii – atitudinea intelighen]iei ruse fa]` de problema polonez` [i, mai mult, avea s` devin` un moment cheie \n consolidarea stereotipului polonezului negativ din poezia rus`. Chiar dac` \n Rusia au existat [i alte r`spunsuri poetice – pe diverse tonalit`]i – la evenimentele din Polonia, din anul 1830 (de exemplu, poeziile lui A. Odoevski16), ele au influen]at \ntr-o mic` m`sur` schimbarea stereotipurilor; la fel s-a \ntâmplat [i mai târziu, dup` ce literatura polonez` a devenit cunoscut` [i, de asemenea, dup` apari]ia operelor literare ale autorilor ru[i, care-i \nf`]i[au cu simpatie pe polonezi. Autoritatea lui Pu[kin a fost contestat` cu atât mai greu, cu cât poeziile sale, având ca subiect revolta polonez`, reprezint`, potrivit lui P. A. Viazemski „nu ode solemne ocazionale, ci efuziuni ale sentimentelor reprimate, convingeri [i opinii adânc \nr`d`cinate“ (p. 93). Pentru omul de stat F. I. Tiutcev, lupta cu Polonia r`zvr`tit` a constituit, de asemenea „o lupt` pentru men]inerea integrit`]ii puterii slave, c`reia i-a fost o \nalt` misiune istoric`“ (p. 104). M. Iu. Lermontov considera revolta polonez` drept o uneltire a Occidentului \mpotriva Rusiei. Dac` analiz`m procesul literar – dar nu \n cele mai importante manifest`ri ale sale –, ci \n orientarea sa de baz`, ponderea subiectelor poloneze interpretate tenden]ios se dovede[te a fi extrem de mare. Societatea rus` din anii ’30 ai secolului al XIX-lea era extrem de alarmat` de revolta polonez`, care amenin]a integritatea impe225

riului. Având \n vedere aceast` team`, sunt de \n]eles nevoia manifestat` de c`tre societatea rus` c`tre o ideologie de mare putere [i popularitatea dramei, scris` de N. Kukolnik \n 1834 – Mâna Domnului a salvat patria –, care avea ca subiect evenimentele din 1612, precum [i a altor opere literare, \n care polonezii erau \nf`]i[a]i ca tr`d`tori ai slavilor, servitori ai Occidentului latin, arm` \n mâinile for]elor externe, care se str`duiau s` umileasc` „Sfânta Rusie“. Astfel, refuzul de a accepta revolta polonez` din anul 1830 a devenit – dup` cum o arat` un [ir \ntreg de articole ale autorilor ru[i [i polonezi –, un fel de „mecanism declan[ator“ pentru formarea unei imagini negative a polonezului \n con[tiin]a colectiv` rus`, care a permis fixarea sa \n operele beletristice. Stereotipul ideologizat al „leahului“ nerecunosc`tor, viclean, trufa[ [i cu inten]ii ostile fa]` de principiile sociale [i de stat, care s-a \nr`d`cinat dup` 1830 \n Rusia, s-a dovedit foarte longeviv. El a evoluat [i s-a r`spândit ulterior pe fondul sentimentelor antipoloneze [i [oviniste, care au cuprins segmente importante ale societ`]ii ruse dup` revolta din anul 186317 (este \ndeajuns s` amintim romanele antinihiliste din perioada anilor ’60 ai secolului al XIX-lea). Acela[i mit a men]inut pe mai departe iner]ia, determinând modul \n care marele public percepea tot ceea ce era polonez, ajutând la revelarea „r`d`cinilor poloneze“ a tuturor fenomenelor sociale negative, unificând [i generalizând neajunsurile existente \ntr-un mod cât se poate de elocvent. Astfel, M.N. Katkov a v`zut \n nihilismul rus, \nainte de toate, originea polonismului. Chiar cei mai importan]i scriitori erau tributari ideilor preconcepute fa]` de mi[carea na]ional` polonez`. Este \ndeajuns s` amintim motivele antipoloneze din opera lui N.V. Gogol (\n care punctul de vedere specific ucrainean – [i chiar belorus – asupra problemei poloneze se manifesta mai puternic) [i a lui F. M. Dostoievki. 226

Pe de alt` parte, potrivit marelui poet romantic Iu. Slova]ki, [i \n cultura polonez` a fost exprimat un veto fa]` de toate aspira]iile proruse. |nc` din 1770, \n ajunul primei \mp`r]iri a Poloniei, gânditorul polonez F. Makulski afirma c` „Singura menire pe care Rusia o vede pentru puterea sa este aceea ca, asemeni lui Alexandrul cel Mare, s` cucereasc` cât mai multe ]`ri [i s` le domine despotic“ (p. 30). |n secolul al XIX-lea, opozi]ia dintre individualismul polonez [i spiritul colectivist rus, care era v`zut ca o amenin]are la adresa libert`]ii personale, devine una dintre direc]iile cardinale ale gândirii sociale din Polonia. Dreptul la \ntâietate al Rusiei \n lumea slav` era pus la \ndoial`, fapt care a contribuit la consolidarea – \n teritoriile poloneze – a imaginii despre ru[i, care erau v`zu]i ca mo[tenitori ai modului de organizare statal` t`taro-mongol. Putem fi de acord cu faptul c` \ns`[i existen]a problemei poloneze a subminat doctrina oficial` a panslavismului, distrugând [i demistificând mitul – exploatat \n scopuri politice – al comunit`]ii slavilor18. Boicotul a tot ceea ce era rus s-a manifestat plenar, mai ales, dup` reprimarea revoltei din 1863. Vectorul determinant al politicii ruse devine tendin]a c`tre deplina integrare \n imperiu a regiunii din bazinul Vistulei, ceea ce presupunea lipsirea supu[ilor ]arului de origine polonez` (\n m`sura \n care acest lucru era posibil) de autoidentificarea na]ional`, \n scopul rusific`rii lor ulterioare. Au fost \nchise [colile primare poloneze, iar limba polonez` a fost interzis` \n institu]iile de stat19. Eliminarea din sistemul de educa]ie [i din mediul de afaceri a elementului na]ional constituia o amenin]are real` privind pierderea con[tiin]ei na]ionale de c`tre popula]ia polonez`. Na]iunea polonez` \ns` s-a dovedit capabil` de o rezisten]` efectiv`; \n pofida opozi]iei masive a Petersburgului, se constituite un sistem de institu]ii na]ional-culturale. Au227

torit`]ile nu au putut s` interzic` editarea ziarelor private \n limba polonez` [i teatrele poloneze. Tocmai \n condi]iile pierderii de c`tre Polonia a independen]ei [i a unei dure asupriri na]ionale, literatura polonez` progreseaz`20. Succesele culturii poloneze \n Imperiul Rus au fost cu atât mai impresionante, cu cât dezvoltarea ei era \ngreunat` nu numai de obstacolele de ordin administrativ. Trebuiau dep`[ite puternicile idei preconcepute de la nivelul opiniei publice, unde, dup` 1863, stereotipurile antipoloneze se consolidaser` din nou; gra]ie eforturilor autorit`]ilor – sprijinite de cercurile na]ionaliste velikoruse – stereotipurilor li s-a conferit o clar` tent` confesional` (tipul polonezului catolic-fanatic, prevestitor de r`u, du[man ve[nic al statalit`]ii ruse, pe care o distruge din interior, a fost r`spândit, prin toate mijloacele, \ncepând cu [coala [i terminând cu presa [i literatura). |n secolul XX, unul dintre gânditorii polonezi caracteriza atmosfera care ap`ruse \n Rusia, \n secolul al XIX-lea, astfel: pl`nuind s` distrug` de la r`d`cin` na]iunea polonez`, \mp`ratul-Irod „a g`sit sprijin \n ]ara sa, din partea opiniei publice, pentru acest plan“ (p. 102). Trebuie spus, de altfel, c` \n mitologia na]ional` polonez` s-a \nr`d`cinat o schem` – \n multe privin]e opus` celei ruse – a opozi]iei celor dou` elemente de baz`: Rusiei, subjugat` de o pseudoreligie ateist`, \i era opus` Polonia, \n calitate de bastion al cre[tinismului; perfidiei oamenilor politici ru[i i se opunea modelul sacrificiului nevinovat, \nc`tu[at \n lan]uri. Cu toate acestea, tema polonez` din literatura rus` nu sa redus, câtu[i de pu]in, la multiplicarea schemelor [i stereotipurilor negative. Sesizând caracterul ambiguu al experien]ei istorice a rela]iilor dintre cele dou` popoare, scriitorii importan]i au reu[it s` ocoleasc` comandamentele ideologice [i, mai mult, s-au ridicat deasupra conjuncturii politice, iar câteodat`, \n pofida propriilor convingeri, au elaborat modele complexe, reu[ind s` \n]eleag` toate dimen228

siunile [i contradic]iile caracterului na]ional polonez. Astfel, N. V. Gogol, \n crearea personajelor poloneze, nu s-a limitat doar la redarea n`zuin]elor lor c`tre lux [i viclenie. Personajele sunt adesea reprezentate [i \n calitate de lupt`tori curajo[i [i pricepu]i. O obsesiv` problem` a fost pus` de c`tre I. S. Aksakov: noi, ru[ii, „suntem \nsufle]i]i, \n sfâr[it, chiar [i pe jum`tate, de acel sentiment de dragoste fa]` de p`mântul nostru, fapt care ne deosebe[te de polonezi“ (p. 128). Convingerile „antinihiliste“ nu l-au \mpiedicat pe N.S. Leskov – \nclinat nu spre dezv`luirea [i pronun]area sentin]elor, ci spre analiza profund` a problemei patriotismului – s` abordeze tema polonez`. Modele atr`g`toare ale polonezilor exila]i politici a oferit [i F. M. Dostoievski \n romanul s`u Amintiri din Casa mor]ii. Complexul de culpabilitate pentru politica ]arist` promovat` \n Polonia reiese [i din lucr`rile târzii ale lui L. N. Tolstoi, Hagi-Murad [i Pentru ce?. Abordarea problemei poloneze de c`tre L. N. Tolstoi nu poate fi separat` de reflec]iile sale pe marginea contradic]iilor dintre interesele statalit`]ii ruse [i drepturile naturale ale omului [i, \ntr-o perspectiv` mai larg`, de cele privind problema confrunt`rii dintre autoritate [i via]`. Ar`tând cum a fost canalizat` violen]a mecanismului statal \mpotriva celor care nu apar]ineau acestei statalit`]i etnice, marele umanist [i-a exprimat compasiunea fa]` de oamenii pedepsi]i cu exilul \n Siberia „doar pentru faptul c` ei doreau s` fie ceea ce se n`scuser`: polonezi“. |n pofida obiectivelor sale ideatice ini]iale, Tolstoi s-a str`duit s` \mpace dou` pozi]ii pu]in reconciliabile: acceptarea smerit` a sor]ii [i ap`rarea activ` a drepturilor inseparabile ale omului la via]` [i libertate. Astfel, prin eforturile celor mai importan]i scriitori ru[i, s-a format o nou` imagine: aceea a polonezului-martir. Rela]iile dintre polonezi [i ru[i sunt mai profund analizate [i percepute. Astfel, F. I. Tiutcev, r`mânând un sus]in`tor 229

al panslavismului imperial, visa la vremurile când „regimul mult dorit va fi instaurat atunci când Rusia [i Polonia se vor \mp`ca“. Marele poet con[tientiza tragica culp` a Rusiei fa]` de Polonia, precum [i necesitatea recunoa[terii [i a r`scump`r`rii ei dup` morala cre[tin`. Când campania antipolonez` atinsese apogeul, cunoscutul filolog A.N. P\nin a f`cut apel la cona]ionalii s`i ca ei s` dea dovad` de re]inere, ad`ugând c` ideile preconcepute [i ura nu sunt permise, mai ales „din partea unui popor mare, puternic [i victorios“22. Printre cei mai consecven]i critici ai politicii de rusificare for]at` a Poloniei au fost A. I. Herzen (\ntre anii 1850-1860, \n emigra]ie), [i V. S. Soloviov (\ntre 1880-1890), care, gra]ie abord`rii universaliste a problematicii cre[tinismului, a influen]at considerabil gândirea polonez`23. V.G. Korolenko, un fin cunosc`tor [i iubitor al literaturii poloneze, a f`cut destul de mult \n direc]ia populariz`rii ei. Abordând probleme general umane, capabile s` genereze aprecierea cititorului rus, cei mai importan]i scriitori polonezi au fost tip`ri]i \n repetate rânduri \n limba rus`, iar operele lor au fost dezb`tute \n pres`. Este destul s` amintim popularitatea uria[` de care se bucur` \n Rusia Henryk Sienkiewicz. |n acest fel, \n pofida tuturor problemelor, dialogul dintre cele dou` culturi a continuat, iar scriitorii [i arti[tii – mai bine ca oricine – s-au dovedit capabili s` construiasc` poduri deasupra celor mai adânci pr`pastii [i s` anuleze stereotipurile negative. Sarcina aceasta s-a dovedit extrem de complicat` deoarece politica ]arist` a coalizat na]iunea la nivel emo]ional, generând la nivelul a milioane de polonezi o arz`toare dorin]` de revan[`. Astfel, \n anumite perioade, \n Polonia, chiar [i cele mai luminate spirite nu au putut s` \[i lichideze complexele antiruse[ti. De exemplu, pentru cel mai important scriitor de la \nceputul secolului XX, S. Jeromski, Rusia reprezenta \ntruchiparea r`ului demonic, care lui i se 230

p`rea cu atât mai amenin]`tor, cu cât, pentru a-[i atinge scopurile josnice de rusificare, autorit`]ile imperiale foloseau mijloace „alese“ [i atr`g`toare: mecanismele culturii \nalte, apte s` \l atrag` pe cititor sau spectator. |n acest sens, este elocvent` interpretarea dat` de c`tre Jeromski rolului asumat de Mickiewicz, \n dubla sa calitate de prooroc [i de[tept`tor al na]iunii: cel asupra c`ruia activitatea proorocului nu are niciun efect, acela este un om pierdut pentru na]iunea polonez`; el va disp`rea \n „pr`pastia rus`“ deoarece tenta]ia demonic` reprezint` calea care duce c`tre robia spiritual`. |n pofida eforturilor celor mai str`lucite spirite de a face din Rusia un subiect tabu – ceva de genul „marelui absent“ – \n cultura polonez`, contactele dintre cele dou` culturi nu s-au \ntrerupt. Nu toat` intelighen]ia polonez` a aderat la orient`rile radicale antiruse. Chiar dac`, adesea, politica imperial` le spulbera oamenilor cu vederi moderate speran]ele privind \mplinirea idealurilor lor, oferindule, \n schimb, mai multe atuuri sus]in`torilor unei linii antiruse active, \n Polonia, au existat \ntotdeauna gânditori, care au abordat \n mod ra]ional problema rela]iilor cu mare vecin r`s`ritean. Luând \n considerare raportul de for]e [i situa]ia geopolitic` general` din Europa R`s`ritean`, ace[tia mizau pe coexisten]a cu Rusia \n intervalul de timp apropiat. „Noi (Polonia – n. trad.) nu suntem o insul`, \nconjurat` de m`ri; trebuie s` accept`m condi]iile obiective, care exist`“24; „\n m`sura \n care ru[ii vor r`mâne vecinii no[tri pentru totdeauna, este necesar ca \nc` de acum s` depunem eforturi pentru reglementarea rela]iilor“, aceasta era pozi]ia poetului }.K. Norvid. |n]elegerea experien]ei istorice, rela]iile de reciprocitate dintre vecini [i chiar de la nivelul familiilor (modelul „disputelor familiale“ ale lui Pu[kin nu le era str`in nici unora dintre polonezii romantici), au avut ca efect con[tientizarea sor]ii comune, ap`rut` 231

pe fundalul suferin]ei, fapt care \i conferise profunzime. Câteodat`, gânditorilor polonezi li se p`rea c`, \n compara]ie cu problemele universalismului uman, tratate \n cultura rus`, obiectivele mi[c`rii lor li se p`reau limitate la cele na]ionale. Astfel, c`ut`rile spirituale ale scriitorilor ru[i au l`rgit orizontul de cunoa[tere [i \n]elegere a lumii al intelighen]iei poloneze, fapt care nu putea s` nu se r`sfrâng` [i asupra imaginii Rusiei ca ]ar`25. Dac` pentru Jeromski Rusia r`mânea obiectul reneg`rii sale totale, pentru unul dintre contemporanii s`i, \n modul acestuia de a percepe Rusia era prezent un anumit element al „farmecului demonic“. Este important de avut \n vedere [i faptul c` tineretul polonez era educat s` se familiarizase cu [tiin]ele umaniste occidentale, \n mod preponderent, gra]ie traducerilor acestora \n limba rus`; de aceea, rolul limbii ruse – de translator al valorilor culturale universale \n Polonia – nu poate fi negat. Posibilitatea „stabilirii unor pun]i“ s-a men]inut [i \n m`sura \n care, \ntr-o parte a con[tiin]ei poloneze era prezent` contradic]ia fiin]ei istorice a celor dou` Rusii: cea oficial` [i cea neoficial`. Chiar dac` evenimentele din 1831 [i 1864 \ncinseser` atmosfera de rusofobie, \n publicistica polonez` se manifesta tendin]a delimit`rii ]arismului de poporul rus, care nu era perceput ca responsabil pentru politica promovat` de statul rus26. Exista [i compasiunea fa]` de rusul simplu, strivit de autoritatea despotic`. Un rol important \n con[tientizarea comuniunii de soart` a celor dou` popoare l-a avut [tiin]a istoric`. La sfâr[itul secolului XIX, \n istoriografia polonez`, locul romantismului este luat de pozitivism. Bazându-se pe o uria[` cantitate de fapte, istoricii polonezi s-au str`duit s` analizeze mult mai critic evolu]ia na]iunii lor [i s` determine \ntregul complex de factori (mai ales cei de ordin intern), care avuseser` drept consecin]` pierderea independen]ei Poloniei. Reevaluarea mo[tenirii istorice ambigue [i, mai ales, a ex232

perien]ei negative a rela]iilor reciproce, experien]` \mpov`r`toare pentru ambele popoare, a devenit premiza spiritual` necesar` pentru f`urirea unui viitor mai bun. Comanda politico-ideologic` \i afecta cel mai mult pe istoricii ru[i care studiau problemele poloneze: li se cerea s` arate caracterul neviabil al acestui stat [i iresponsabilitatea polonezilor fa]` de propria statalitate (târguiala coroanei poloneze \n rela]iile cu vecinii s`i era perceput`, mai mult decât orice altceva, ca o m`rturie a sl`biciunii statului polonez). Dar chiar [i atunci când \n societatea rus` predominau clar orient`rile antipoloneze – \ntre]inute de c`tre autorit`]i – unii dintre istoricii liberali au reu[it s` dep`[easc` ideile preconcepute izvorâte dintr-o astfel de abordare. Astfel, \n lucr`rile lor se pot \ntâlni evalu`ri pozitive ale parlamentarismului polonez. Potrivit acestor autori, \n Polonia, \n epoca modern` timpurie, „\nceputul Europei individualiste“ [i-a g`sit realizarea deplin` deoarece unele dintre principiile construc]iei politice, care constituiau „mândria [i for]a“ democra]iilor englez` [i american`, erau transpuse \n via]` pentru prima oar` \n Polonia. Analizând cauzele interne ale dec`derii Republicii poloneze, atât istoricii ru[i, cât [i cei polonezi nu au putut s` ignore problema caracterului na]ional polonez, a exalt`rii religioase, caracteristic` lui, [i a subiectivismului mistic. La sfâr[itul secolului al XIX-lea [i \nceputul secolului XX, gândirea social` polonez` se hr`nea tot mai pu]in din amintirile apusei m`re]ii [i din \nfrângerile amare. Era mult mai important ca experien]a istoric` a ultimelor decenii s` fie reflectat`, dar nu cu un singur \n]eles. Perceperea Imperiului rus ca un spa]iu al r`ului absolut – o caracteristic` a romantismului polonez – nu [i-a g`sit \ntotdeauna confirmarea \n practica real`. Dup` cum o arat` [i L.E. Gorizontov \n lucr`rile sale27, mii de polonezi, cu diverse ocupa]ii, au putut, adesea, s` se realizeze pe deplin doar \n \ntinderile nem`rginite ale acestui spa]iu. Ajungând \n aceste zo233

ne, polonezii nu mai putea boicota tot ceea ce era rus, iar contactele tot mai diverse erau inevitabile. Experien]a nemijlocit` a comunic`rii cu ru[ii \n situa]ii care permiteau descoperirea calit`]ilor lor umane, a contribuit la erodarea stereotipurilor. Re\ntorcându-se din Rusia \n locurile natale, mul]i dintre ace[ti polonezi au transmis experien]a lor genera]iilor urm`toare, iar aceast` experien]` a continuat s` func]ioneze \n pofida noilor cataclisme istorice, care nu f`ceau altceva decât s` pun` gaz pe focul rusofobiei. Aceast` problem` era strâns legat` de politica polonez` a ]arismului, care nu \ntotdeauna s-a redus la lichidarea tuturor manifest`rilor vie]ii na]ionale, dar care presupunea un \ntreg complex de m`suri ce vizau men]inerea Poloniei \n grani]ele Imperiului Rus. Strategia de integrare a periferiei na]ionale \n imperiu a r`mas baza politicii ]ariste \n raport cu toate celelalte regiuni na]ionale, iar Polonia \ntotdeauna s-a aflat \n prima linie a tendin]elor expansioniste ale monarhiei ruse. Consecin]a direct` a prezen]ei militare ruse \n teritoriile poloneze au reprezentat-o planurile de organizare teritorial`. Alocând mijloace pentru str`mutarea ]`ranilor din Rusia, guvernul s-a \ngrijit ca elementul rus – \n care centrul vedea un sprijin al s`u [i garantul stabilit`]ii \ntr-o regiune nu tocmai lini[tit` – s` prind` r`d`cini \n Polonia. Aceast` politic` \ns` – a[a cum arat` [i L. E. Gorizontov – a intrat \n contradic]ie cu principala tendin]` a procesului demografic din imperiu: ]`r`nimea care, conform structurii sale, reprezenta o realitate social` migratoare, destul de dificil de controlat de birocra]ia petersburghez`, avea tendin]a s` se \ndrepte, cu prec`dere, spre est. |n m`sura \n care c`ut`rile acelor purt`tori ale valorilor ruse nu au fost \ntotdeauna \ncununate de succes, eforturile autorit`]ilor se \mpotmoleau la nivelul activit`]ilor de ordonare a poten]ialului uman existent. |ncepând deja cu anul 1860, autorit`]ile ruse au \ntreprins 234

demersuri prin care urm`reau acutizarea contradic]iilor dintre ]`r`nimea polonez` [i [leahta nobiliar`, ]`ranii catolici fiind sco[i de sub jurisdic]ia legilor cu caracter antipolonez. |n ansamblu, politica centrului s-a dovedit a fi lipsit` de eficien]`: chiar \n acele cazuri, când autorit`]ile reu[eau s` reproduc` la periferie, \n miniatur`, societatea velikorus`, concomitent avea loc [i un complex proces de transfer al problemelor ruse[ti, care, ajunse \ntr-un mediu str`in, dobândeau un caracter critic. De aceea, strategia integra]ionist` a centrului fa]` de Polonia nu a dat rezultate [i, mai mult, judecând dup` rezultatele ob]inute, s-a dovedit a fi antirus` deoarece a consolidat sentimentul rusofob. Spre sfâr[itul secolului al XIX-lea, cea mai mare parte a elitei imperiale con[tientiza tot mai clar ineficacitatea politicii promovat` pân` \n acel moment. [i acest lucru se \ntâmpla \ntr-o mare m`sur` [i pentru c` politica provomovat` dup` 1863 devenise o piedic` pentru diploma]ia rus`, care dorea o alian]` cu Fran]a [i Marea Britanie. Situa]ia era \ngreunat` [i de folosirea de c`tre Petersburg a h`r]ii Poloniei ca instrument de presiune asupra Germaniei [i Austro-Ungariei. Din acest motiv, era necesar` o schimbare nu doar pe plan intern (situa]ia din partea aflat` sub domina]ie rus` a Poloniei [i cea din guberniile din vest), ci [i pe plan extern. O situa]ie similar` exista [i \n Polonia. |n pofida politicii centrului, care d`dea slabe speran]e pentru f`urirea unui viitor mai bun al`turi de Rusia, cele mai vizionare spirite poloneze se convinseser` c` problema independen]ei Poloniei putea fi rezolvat` nu prin izolare fa]` de Rusia, ci doar \n contextul solu]ion`rii dilemei ruse, \n spa]iul comun polonez [i rus. De aceea, partizanii edific`rii de pun]i c`tre Rusia se deosebeau din punctul de vedere al premizelor ideatice, morale [i psihologice. Dac` oamenii politici modera]i abordau problema rela]iilor cu Rusia extrem de pragmatic, 235

cei câ]iva reprezentan]i ai lag`rului radical utilizau o abordare mesianic`. Libertatea polonez` era v`zut` ca parte a cauzei comune. Celebra lozinc` – „Pentru libertatea noastr` [i a voastr`!“ – care ap`ruse \nc` din prima jum`tate a secolului XIX, era pus` \n rela]ie cu iluziile conform c`rora misiunea democratiz`rii Rusiei c`zuse, mai ales \n sarcina polonezilor. Un loc important printre politicienii polonezi de la \nceputul secolului XX, l-a ocupat Roman Dmowski, care propunea „un nou program pentru rela]iile cu Rusia, bazat pe analiza pragmatic` a experien]ei istorice, f`cut` \n conformitate cu principiile realpolitik-ului, [i pe renun]area la sentimentele p`guboase de c`tre ambele p`r]i“ (p. 138). Dmowski ajunsese la aceast` concluzie, pornind de la constatarea c` diferen]a dintre tradi]iile propriilor statalit`]i ale popoarelor care se aflau \n componen]a Imperiului rus, necesita, din partea centrului, o abordare mult mai divers` a politicii na]ionale. „Polonezii – \i spunea acesta contelui S.Iu. Witte – nu trebuie pu[i laolalt` cu ceilal]i «str`ini» din statul rus, \n raport cu care maximum de concesii \l reprezint` acceptarea religiei acestora [i a „dialectului local“, doar \n planul secund al vie]ii sociale [...] Polonia trebuie s` aib` propriul regim politic, creat de societatea polonez`; toate nevoile acestei societ`]i trebuie rezolvate \n limba proprie [...] iar societatea trebuie s` fie condus` de oameni proveni]i din rândul ei, care \i \n]eleg modul de organizare [i nevoile [i care se \ngrijesc de viitorul ei“ (p. 138). O politic` mai deschis` compromisului \n problema polonez` ar fi adus Rusiei – potrivit opiniei lui Dmowski – avantaje \n politica extern`, pentru c` cea din urm` ar fi avut \n Polonia un partener de n`dejde [i un promotor al influen]ei sale spre vest. Din punctul s`u de vedere, Polonia, de asemenea, ar fi fost interesat` \ntr-un parteneriat cu Rusia, mai ales dac` era avut \n vedere faptul c` amenin]area german` se men]inea. Astfel, era vorba s` se pun` bazele unui modus vivendi po236

litic \n noi condi]ii, profitabile pentru ambele p`r]i. Pragmaticul [i consecventul om politic polonez, Roman Dmowski, nu se remarca, câtu[i de pu]in, prin rusofilie [i era, mai ales, intransigent fa]` de aparatul puterii de stat din Rusia. Pronun]ându-se pentru reconcilierea [i alian]a cu Rusia, el se conducea dup` principiul r`ului celui mai mic, alegând ca partener, potrivit punctului s`u de vedere, pe adversarul mai pu]in periculos. Nefiind de acord cu revolu]ia din 1905, Dmowski vedea \n sl`birea statalit`]ii ruse o [ans` pentru \naintarea preten]iilor poloneze. Dezvoltarea mi[c`rii revolu]ionare \n Rusia a provocat o reac]ie ambigu` \n Polonia. Dup` declan[area revolu]iei din 1905, \n societatea polonez` domina o stare de circumspec]ie. Oricum, transformarea Rusiei \ntr-o monarhie constitu]ional` a fost \ntâmpinat` pozitiv, ca un prim pas spre rezolvarea definitiv` a problemei poloneze. Pe fondul relativei liberaliz`ri, contactele la nivel spiritual se extind, iar boicotarea institu]iilor culturale de limb` rus` \nceteaz` s` mai reprezinte o mod`. Duma devine forumul legal pentru ap`rarea intereselor na]ionale. A[a cum demonstreaz` P. Veciorkevici, poten]ialul polonez din Dum` nu a fost utilizat, \nainte de toate, din cauza divergen]elor interne fundamentale din Dum`. Unii din reprezentan]ii polonezi, punând interesele de stat deasupra intereselor na]ionale, au fost atra[i de Partidul Constitu]ional-Democrat (kade]i). Aceasta \n condi]iile \n care liberalii ru[i, pretinzând s` apere drepturile minorit`]ilor, „se comportau fa]` de polonezi \ntr-un mod categoric [i paternalist“, „negând caracterul exclusiv al problemei poloneze [i str`duindu-se s` o reduc` la numitorul comun al politicii na]ionale“ (p. 140). Pe de alt` parte – dup` cum subliniaz` P. Veciorkevivi –, participând la afacerile politice de culise din Duma de Stat, „coloana polonez`“, juca rolul unei balan]e de care depindea adoptarea anumitor proiecte de legi. Premierul P. A. Stol\pin s-a folosit de aceast` 237

balan]` pentru a forma o majoritate parlamentar` stabil`. Mai târziu, este adev`rat c` Stol\pin a f`cut apel la na]ionali[ti, iar pre]ul pe care a trebuit s`-l pl`teasc` pentru alian]a \ncheiat` cu ei a fost o agresiv` ofensiv` antipolonez`. Schimbarea din 3 iunie 190728 a afectat [i interesele oamenilor politici polonezi. Cu atât mai mult cu cât, \n manifestul adoptat se afirma c` alte na]ionalit`]i – \n afar` de ru[i – de[i pot fi reprezentate \n Duma de Stat „de reprezentan]ii lor“, „nu pot fi factori de decizie \n probleme strict ruse[ti“ (p. 141). Dup` cum conchide P. Veciorkevici, \n ansamblu, contactele parlamentare dintre cele dou` p`r]i au fost un fiasco, provocând dezam`gire \n ambele tabere [i având drept consecin]` consolidarea stereotipurilor negative. Lipsa de \n]elegere fa]` de aspira]iile poloneze – atât la nivelul cercurilor monarhice, cât [i al celor liberale – a fost una din cauzele destr`m`rii imperiului29. Odat` cu declan[area Primului R`zboi Mondial, interesul fa]` de problema polonez` a crescut la nivelul opiniei publice ruse, fapt posibil [i gra]ie m`surilor propagandistice ale autorit`]ilor, care \[i manifestaser` interesul fa]` de punctele de vedere ale oamenilor politici polonezi. Astfel, marele cneaz Nikolai Nikolaevici a adresat polonezilor un manifest, chemându-i s` sprijine Rusia, men]ionând, \n mod elocvent, „trupul viu al Poloniei, t`iat \n buc`]i“. Ideea panslavist` era impulsionat` \n fa]a amenin]`rii reprezentat` de Germania30. |n octombrie 1914, L. Andreev spera c` confruntarea slavo-german` va pune cap`t du[m`niei fr`]e[ti f`r` sens dintre Rusia [i Polonia. Chiar [i Nikolai Berdeav f`cea apel la \ncetarea „vechii dispute din interiorul vechii familii slave“. „Rusia – scria filosoful rus – a evoluat foarte mult atât din punct de vedere al statalit`]ii, cât [i din punct de vedere spiritual, iar exagerarea pericolului polonez [i a celui catolic reprezint` o ru[ine la adresa demnit`]ii poporului rus“ (p. 173). {i Polonia era a[teptat` s` vin` \n \ntâmpinarea acestor 238

dorin]e de apropiere. Al`turi de opiniile scriitorilor – enun]ate pe aceast` tem` – ar putea fi amintit` poezia lui Osip Mandel[tam, Lui Rolas, care nu a suscitat – dup` [tiin]a noastr` – aten]ia cercet`torilor. Poezia, care are ca subiect evenimentele din 1914, constituie o adev`rat` od` \nchinat` faptelor de eroism ale solda]ilor polonezi, care luptau, sub stindard austro-ungar, \mpotriva Rusiei. Poetul de numai 23 de ani nu numai c` \[i d`duse seama de confruntarea f`r` sens dintre cele dou` popoare apropiate, dar scotea \n relief caracterul nefiresc al alian]ei dintre na]iunea polonez` [i o for]` politic` care era, \n mod tradi]ional, str`in` lumii slave. Totodat`, Mandel[tam a reu[it s` includ` evenimentele c`rora le era contemporan \ntr-un context istoric mai larg [i s` aminteasc` drumul secular parcurs de Polonia, din perioada celor trei \mp`r]iri ale ei, [i despre faptul c` Polonia, \n mod tragic, fusese nevoit` s` ac]ioneze de-a lungul istoriei nu numai ca un subiect de sine st`t`tor, ci [i ca instrument de promovare a politicii antiruse a marilor puteri. Politica promovat` de Germania \n teritoriile poloneze, \n timpul Primului R`zboi Mondial, c`derea ]arismului [i perspectiva destr`m`rii Imperiului austro-ungar, care avea un caracter multina]ional, toate acestea s-au aflat la baza constituirii unei puternice mi[c`ri politice, care viza un acord cu Rusia. La primele alegeri libere desf`[urate \ntr-o Polonie independent`, Roman Dmowski a primit un num`r considerabil de voturi. Cu toate acestea, \n pofida ob]inerii independen]ei, vechile nemul]umiri nu au disp`rut. Au ap`rut noi factori care au contribuit la consolidarea st`rii de spirit antiruse din Polonia, care, ca [i \nainte, se aflau \n strâns` leg`tur` cu sentimentele antipoloneze, exarcebate, la rândul lor, \n Rusia. Din acest punct de vedere, cel mai important eveniment a fost r`zboiul ruso-polonez din 1920. Rolul na]ionalismului polonez \n atenuarea puternicului val revolu]ionar care cuprinsese Europa Central` [i de Est \n 1918-1919 este, dup` p`rerea noastr`, destul de pu]in re239

flectat \n literatur`. Cu toate acestea, rolul Poloniei a fost destul de mare. Milioane de polonezi au luptat pentru ap`rarea patriei lor, independent de convingerile lor politice (\n acest sens, lozinca, intens folosit` de c`tre propaganda bol[evic` – „polonezii albi“ – este, pur [i simplu, absurd`). Statul polonez independent, ren`scut dup` un veac [i jum`tate de inexisten]`, s-a dovedit a fi – \n acea atmosfer` de euforie na]ional` – nuca tare de care s-au lovit eforturile organizatorilor revolu]iei mondiale31. Nu este, deci, de mirare c` Polonia nu putea ierta ofensa \ndurat`. Vreme de dou` decenii, modelul panului polonez „care aminte[te de armata de cavalerie“, a fost unul dintre stereotipurile de clas` cele mai longevive, reflectat, de nenum`rate ori, \n literatur`, teatru [i, mai ales, \n filme32. |n condi]iile \n care o important` parte a popula]iei sovietice era nemul]umit` de politica intern` promovat`, autorit`]ile s-au str`duit s` canalizeze aceast` nemul]umire spre \ncercuirea du[manilor (capitalist` – n. trad.), care infiltraser` spioni [i diversioni[ti. Din acest punct de vedere, Polonia panilor constituia un model ideal de putere du[man`. Vechile stereotipuri, chiar dac` unele erau schimbate, au ren`scut gra]ie propagandei din ce \n ce mai intense. Astfel, pentru reprezentarea „polonezilor albi“ (contrarevolu]ionari – n. trad.) erau folosite caracteristicile anterioare: trufia [i lauda de sine. Stereotipul extrem de jignitor potrivit c`ruia Polonia era v`zut` ca o „prostituat` a Europei“, este mult mai intens utilizat acum, prin compara]ie cu perioada anterioar` anului 1917. Toate modelele [i motivele poloneze din literatura rus` din perioada interbelic` au fost departe de a-[i g`si un loc \n cadrul schemei ideologice. Din acest punct de vedere, este \ndeajuns s` amintim lucr`rile lui I. Babel, o serie de poezii ale lui B. Pasternak [i O. Mandel[tam. |n Polonia, sub influen]a noii experien]e istorice, stereotipurile tradi]ionale au suferit [i ele importante modific`ri. Contradic]ia dintre catolicism [i ortodoxie a l`sat 240

locul conflictului dintre cre[tinism [i comunismul ateu, care demoniza [i mai mult imaginea Rusiei. Pericolul din R`s`rit dobândea, astfel, o evident` tent` ro[ie. Totodat`, punctul de vedere polonez cu privire la bol[evism a \ncercat s` eviden]ieze nu atât momentul de ruptur`, cât caracterul de continuitate dintre noul regim [i ]arism, care, de asemenea, amenin]ase existen]a na]ional` a polonezilor. |n anii ’30, pe fondul consolid`rii regimului stalinist, versiunea ideologic` anterioar`, a bol[evismului interna]ionalist-revolu]ionar, devine anacronic`, locul ei fiind luat de o variant` re\nnoit` a ideii imperiale. Este reanimat` tradi]ia statului rus ca mare putere – tradi]ie anterior respins` –, regimul subliniind acum \n mod deschis ideea de continuitate. Primind o nou` comand` din partea autorit`]ilor, istoricii idealizeaz` politica na]ional` promovat` \n perioda regimului ]arist. Toate acestea se reflect` prin folosirea stereotipurilor \n cultur`. Modelul acceptabil al revolu]ionarului polonez \[i pierde actualitatea, \n timp ce spiritul de revolt` polonez este perceput ca o activitate ce avea ca scop demolarea fundamentelor statului rus. |n concordan]` cu spiritul epocii, modelele „polonezului alb“ din perioada r`zboiului sovieto-polonez sunt \nlocuite cu stereotipurile din perioada de dinaintea revolu]iei din 1917, potrivit c`rora polonezul este inamicul ve[nic [i ne\mp`cat al Rusiei. Ampla campanie antipolonez` a atins apogeul \n toamna anului 1939, \n perioada celei de-a patra \mp`r]iri a Republicii poloneze, care a eviden]iat caracterul de continuitate al politicii URSS – \n problema polonez` – cu cel al politicii ]ariste, nu numai prin propaganda utilizat`, ci [i prin metodele punerii ei \n practic`34. |n spatele tezei – lansat` de autorit`]ile sovietice – privind caracterul neviabil al statului polonez contemporan35, se ascundea ideea rus` – dar [i cea imperial` german`, \n egal` m`sur` – a incapacit`]ii polonezilor \n raport cu propria statalitate36. Una dintre direc]iile principale ale propagandei sovietice a constituit-o fundamentarea ideo241

logic` a ideii de „reunire“ [i „eliberare“ a teritoriilor care nu apar]inuser` niciodat` Imperiului Rus, \n condi]iile \n care frazeologia interna]ionalist` cu greu mai putea ascunde esen]a politicii de mare putere promovat` de URSS. De altminteri, teza lui Molotov, care nega dreptul la existen]` al statalit`]ii poloneze, s-a aflat la originea unei situa]ii istorice concrete, care, la rândul s`u, fusese determinat` de raportul de for]e de pe arena interna]ional`. Deja \n 1944, Stalin, care s-a dovedit a fi \ntotdeauna un om politic extrem de pragmatic, afirma – \n \ntâlnirile cu oamenii politici polonezi care nu erau de orientare comunist` – c` r`zboiul obligase ambele popoare s` trag` \nv`]`minte pentru viitor37. O Polonie sovietizat`, dar formal independent` \n planul politicii interne [i externe, era, f`r` \ndoial`, de preferat conducerii sovietice, decât uneia incluse \n compunerea Uniunii Sovietice. |n acest context, sunt de \n]eles demersurile hot`râtoare \ntreprinse de c`tre URSS \n direc]ia sprijinirii intereselor Poloniei pe arena interna]ional`, \n special, la Conferin]ele de la Ialta [i Potsdam, când a fost dezb`tut` problema grani]ei germano-poloneze38. Experien]a r`zboiului [i a sovietiz`rii postbelice a ad`ugat complexului r`s`ritean, deja existent \n con[tiin]a na]ional` polonez`, noi [i dureroase aspecte, precum [i traume psihologice: aici poate fi amintit Katynul, confruntarea dintre conducerea stalinist` [i guvernul polonez din emigra]ie (de la Londra), rolul organelor sovietice de for]` \n eliminarea \nal]ilor comandan]i militari ai Armiei Krajowa39, \n 194540. Astfel, \n memoria istoric` a multor polonezi Rusia a constituit un exponent al represiunii [i mor]ii eroice a mii de concet`]eni. Evidente erau, de asemenea, politica de mare putere promovat` de c`tre URSS, dictatul \n rela]iile cu alia]ii [i impunerea modelului totalitar (trebuie s` fim de acord cu faptul c` doctrina imperial-paternalist` a Rusiei promovat` \n rela]iile cu slavii, [i care, dea lungul timpului, luase diverse forme, ce au eviden]iat ca242

racterul de continuitate, a dobândit, \n anii ’70, o nou` form` prin doctrina suveranit`]ii limitate a lui Brejnev). Astfel, un stereotip extrem de longeviv – acela al statutului de mare putere al Rusiei [i al mentalit`]ii imperiale a elitei sale – devine din ce \n ce mai puternic. Pe de alt` parte, tradi]ia luptei comune antifasciste nu reprezenta o vorb` goal` pentru o parte a polonezilor; serviciul militar efectuat \n unit`]ile militare constituite \n URSS le-a fost de folos unora pentru a face carier`. Mai mult, \n anumite medii se men]inuse cultul fa]` de URSS, din perioada interbelic`, când ea era v`zut` ca patria proletariatului victorios, traversat` de magistrala unui proces istoric. |n sfâr[it, exista [i percep]ia potrivit c`reia URSS era v`zut` ca for]a capabil` s` stopeze revan[ismul german41. Astfel, \n con[tiin]a colectiv` polonez` din primele decenii postbelice s-au confruntat stereotipuri contradictorii despre vecinul ]`rii de la r`s`rit. Canoanele ideologice ale culturii sovietice impuse \n cultura polonez` nu puteau s` nu provoace o reac]ie advers`. Cu toate acestea, imaginea Rusiei, [i chiar a URSS, nu s-a redus la oroarea fa]` de regimul sovietic. Au existat [i reprezent`ri despre o „alt`“ Rusie, potrivit c`rora, \n pofida tuturor realit`]ilor, exista [i o „alt`“ cultur`, interzis`, care impusese valori universale. |n anii ’70-’80, \n Occident au avut loc intense contacte \ntre emigran]ii ru[i [i polonezi, care \mp`rt`[eau aceeia[i soart` a surghiunitului politic. |n ziarul parizian Russkaia m\sli, \n perioada crizei poloneze din anii 1980-1981, se scria despre situa]ia din Polonia [i despre sindicatul Solidaritatea, fapt care a provocat satisfac]ie \n rândul diziden]ilor polonezi. De cealalt` parte, intelinghen]ia polonez`, \n paralel cu reflec]iile pe marginea propriei istorii [i a prezentului, dorea s` aprofundeze rela]ia cu vecinul de la r`s`rit, ie[ind, astfel, din cercul \nchis \n care se afla. Publica]iile samizdatului din anii ’80 au permis recuperarea literaturii ruse, ie[it` din aten]ia contemporani243

lor. |n decembrie 1981, \n ajunul introducerii \n Polonia a st`rii de r`zboi, la Universitatea din Cracovia a avut loc o conferin]`, intitulat` „Chipul Rusiei“. Unii dintre participan]i aveau s` fie aresta]i \n zilele care au urmat acestei conferin]e. Printre ei s-a aflat [i cunoscutul specialist polonez \n literatura rus`, Andjei Dravici, care, \n timpul regimului comunist, a scris o istorie a literaturii ruse din secolul XX, ca o contrapondere la rusistica polonez` sovietizat`. Lucr`rile sale sunt valoroase nu numai gra]ie con]inutului lor [tiin]ific. Ele sunt importante deoarece contribuie la schimbarea „modului de percepere“ a rusului din secolul XX, lipsit de libertate, [i care se str`duie[te s` elibereze Polonia (p. 223). „|n activitatea depus` pentru a-[i sluji patria, el a ales o cale nu tocmai u[oar`: aceea de a ne apropia pe noi, polonezii, de ru[i. Prin tot ce a scris [i a tradus, el ne-a ar`tat acea Rusie, pe care o po]i iubi“, scria \n necrologul redactat la moartea lui Dravici cunoscutul dizident polonez I. Kuron (p. 233). Activitatea entuzia[tilor de felul lui Dravici, care [i-au asumat de bun` voie misiunea apropierii celor dou` culturi, s-a dovedit extrem de important`, \n special \n anii ’80. |n general, studiul modului \n care a fost receptat` cultura rus` \n Polonia, \n ultimele decenii, permite cercet`torilor s` afirme c` interesul manifestat de intelighen]ia polonez` fa]` de ea nu a fost suscitat doar de situa]ia politic`. Ei au reu[it s` delimiteze cultura rus` veritabil`, devenit` un bun al \ntregii umanit`]i, de „produc]ia func]ionarilor literari, care au propagat ideologia sovietismului“. |n paralel, a avut loc procesul prin care publicul sovietic a luat cuno[tin]` cu ceea ce a fost mai bun \n cultura polonez`. Diminuarea controlului administrativ \n Polonia, \n anul 1956, s-a reflectat \ntr-un mod favorabil asupra crea]iei artistice: cinematograful polonez dobânde[te recunoa[tere mondial`, iar apari]ia unei multitudini de fenomene interesante a fost \nso]it` de dezvoltarea altor forme de art`. In244

teresul fa]` de cultura polonez` contemporan` \n URSS a fost destul de mare, cu toate c` ea a fost accesibil` publicului sovietic \ntr-o manier` trunchiat`. Polonia, cu a sa libertate – care era mult mai ampl` decât \n URSS – era perceput` de c`tre o parte a intelighen]iei ruse ca o societate, care dep`[ise multe obstacole, [i care, \n pofida existen]ei realismului socialist, devenise un ideal de gândire liber`. La formarea acestei imagini contribuiser` atât apropierea lingvistic` [i geografic`, cât [i lunga tradi]ie a rela]iilor de vecin`tate. |n mod paradoxal, la sfâr[itul anilor ’50 [i \n anii ’60, a luat na[tere o tradi]ie, potrivit c`reia Polonia era perceput` prin intermediul acelor oameni politici [i de cultur` ru[i, din secolele XVI-XVIII, care intraser` \n conflict cu autorit`]ile [i cu otodoxia dominatoare. Iosif Brodski, care a utilizat adesea \n opera sa motive poloneze, [i care a tradus \n repetate rânduri poe]i polonezi, observa c` Polonia devenise nu doar o tem` pentru poezie42, ci [i, \ntr-un anumit sens, „poezia“ genera]iei sale: prin felul \n care era perceput` Polonia, iar, câteodat`, prin intermediul limbii poloneze, genera]ia sa deschisese fereastra c`tre Europa. {i nu era vorba doar despre faptul c`, pe fondul lipsei de libertate din URSS, c`r]ile \n limba polonez` deveniser` unul dintre cei mai importan]i intermediari \ntre cititorul sovietic [i o literatur` inaccesibil` lui (\n unele cazuri, sovieticii \nv`]au limba polonez` doar pentru a avea acces la literatura occidental` contemporan`). Imaginea Poloniei romantice a devenit pentru genera]ia lui Iosif Brodski una din formele de exprimare a unei experien]e dobândite \n plan social, psihologic [i cet`]enesc [i care tocmai se extindea. „Polonomania“ din anii ’60 a rupt cercul \nchis al culturii sovietice oficiale. V. L. Britani[ski, unul dintre cei mai buni traduc`tori ru[i de limb` polonez`, afirm` c` poezia polonez` a ajutat nu atât din punctul de vedere al modelelor poetice formale, cât prin \ns`[i existen]a sa. Con]inând \n ea tradi]ia dragostei de libertate, poezia po245

lonez` a reprezentat un adev`rat fundament moral pentru tinerii poe]i ru[i afla]i \n faza explor`rilor artistice. Transform`rile din anii 1989-1991 au conferit noi caracteristici procesului de percep]ie reciproc` a celor dou` popoare [i culturi, chiar dac`, desigur, tradi]iile [i ideile preconcepute, formate de-a lungul a sute de ani, nu au putut fi dezr`d`cinate. Lipsa sau, \n orice caz, diminuarea pericolului de la r`s`rit nu au eliminat ne\ncrederea unei p`r]i importante a societ`]ii poloneze [i a elitei sale. La acest lucru au contribuit [i procesele contradictorii care au avut loc \n Rusia post-sovietic`. Potrivit unor politologi polonezi, ideea imperial` are toate [ansele s` r`mân`, cel pu]in pentru viitorul apropiat, cea mai important` for]` pentru transformarea societ`]ii ruse. Nostalgia unei p`r]i a opiniei publice ruse dup` statutul imperial al ]`rii este perceput` \n Polonia ca o dovad` elocvent` a caracterului constant al tendin]elor imperialiste ale Rusiei, sprijinit` de poporul s`u. |n acest fel, continuitatea care leag` Rusia ]arist`, bol[evic` [i post-sovietic` se accentueaz`, iar cezura dintre 1917-1991 se estompeaz`. Bol[evismul este prezentat ca un continuator direct al ]arismului [i ca o manifestare limitat` a caracterului na]ional rus, iar ru[ii ca ni[te purt`tori ve[nici ai molimei imperiale, ca un popor care, genetic, nu este capabil s` se elibereze de tenta]iile totalitare (p. 32). Astfel, \n con[tiin]a colectiv` polonez` are loc o nou` demonizare a Rusiei, [i chiar reformele economice sunt percepute ca ni[te demersuri calculate, cu scopul de a lua bani de la Occident pentru a recupera pozi]iile pierdute \n perioada post-sovietic`. Imaginea du[manului ve[nic – care continu` s` func]ioneze [i \n zilele noastre – deformeaz` modul de percep]ie al Rusiei \n Polonia. A[teptând gesturi de c`in]` din partea autorit`]ilor ruse ([i a poporului rus!) [i pretinzând compensa]ii morale urgente pentru r`ul provocat, societatea civil` polonez` s-a amestecat, adesea, \n complicatele probleme cu care societatea rus` post-sovietic` se confrunt`. Iar retori246

ca antirus` \mpiedic` – dup` cum afirm` unii cercet`tori polonezi – \n]elegerea realit`]ii. Stereotipurile negative despre Polonia [i polonezi sunt destul de persistente [i \n Rusia: imaginea „polonezului nerecunosc`tor“ mai poate fi \ntâlnit` [i ast`zi \n publicistica rus`. Unele lucr`ri, care sunt considerate patriotice de c`tre autori, insist` asupra „echit`]ii istorice“ a particip`rii Rusiei la cele trei \mp`r]iri ale Poloniei, acuzându-i de „propagand` rusofob`“ pe istoricii care \ncearc` s` prezinte lucrurile \ntr-o manier` obiectiv`. Pentru dep`[irea acestor stereotipuri, formate de-a lungul a sute de ani, se \ncearc` folosirea metodei de cercetare a alterit`]ii, care poate oferi rezultate interesante, mai ales când este vorba despre popoare aflate \n imediata vecin`tate. Necesitatea dep`[irii acestor stereotipuri, care \mpiedic` stabilirea unor adev`rate rela]ii de bun`vecin`tate, este foarte mare, mai ales \n condi]iile când Polonia [i Rusia \ncearc` s` lase \n urma lor (cu ce rezultate, aceasta este o alt` problem`) balastul care le \mpiedic` s` p`trund` \ntr-o cas` unic`, european`. Ideea de pace [i progres pe continent nu poate fi pus` \n practic` f`r` capacitatea de a rezolva atât problemele globale, cât [i disputele locale, \n special acele dispute dintre dou` mari na]iuni slave, care, potrivit fericitei formule a lui A.V. Lipatov „nu numai c` au fost condamnate de istorie la vecin`tate geografic`, dar care [i sunt unite – \n pofida tuturor disputelor – prin valori universale, comune \ntregii Europe“ (p. 99). (traducere de Lauren]iu Constantiniu)

Note: 1. Poliaki i russkie: vzaimnoponimanie i vzaimnoneponimanie, ed. A.V. Lipatov, I. O. {aitanov, Moscova, 2000; Vezi, de asemenea, Polacy w oczah Rosjan/Rosjanie w oczah Polakow. Zbior Studiow, Var[ovia, 2000; Poliaki

247

i russkie v glazah drug druga, ed. V. A. Horev, Moscova, 2000 (vezi [i prezentarea f`cut` de noi \n Slavianovedenie 5, 2001); Rossia i Pol[a. Obraz\ i stereotip\ v literature i kulture, ed. V. A. Horev, Moscova, 2002; A. Lipatow, Rosja i Polska: konfrontacja i grawitacja, Torun, 2003; V. A. Horev, Pol[a i poliaki glazami russkih literatorov. Imagologhiceskie ocerki, Moscova, 2005. 2. M`rturie \n aceast` direc]ie o constitue apari]ia, \n anul 2000, a unui mare num`r de lucr`ri colective. Vezi Sovetsko-polskie otno[eniia v politiceskih usloviiah Evrop\ 30-h godov XX stoletiia. Sbornik statei, Moscova, IRI RAN, 2001; M.I. Meltiuhov, Sovetsko-polskie voin\. Voenno-politiceskie protivostoianie, 1918-1939 gg., Moscova, 2001; V.S. Parsadanova, A.Iu. Iablokov, I.S. Iajborovskaia, Kat\nskii sindrom v sovetsko-polskih [i rossiisko-polskih otno[eniiah, Moscova, 2001; Russko-polskie naucin\e sviazi v XIX-XX vekah, ed. V.K. Volkov, Moscova, 2003; A.M. Orehov, Sovetskii Soiuz i Pol[a v god\ „ottepeli“: iz istorii sovetsko-polskih otno[enii, Moscova, 2005. 3. |n studiul stereotipurilor, cercet`torii au de-a face cu un material eterogen, \ncepând de la stereotipurile lingvistice, care se reflect` \n frazeologia folosit` pe scar` larg` \n comunicare, [i terminând cu evaluarea unor personalit`]i istorice concrete, aflate la originea acestor stereotipuri. Aceast` problem` a fost abordat` \ntr-o serie de studii, publicate \n volumul Poliaki i russkie v glazah drug druga, Moscova, 2000. 4. Vezi A.S. St\kalin, Metamorfoz\ istorii i slavianskoe bratstvo: Razm\[leniia nad knigoi, \n Slavianskii almanah, 2000, Moscova, 2001, pp. 236-246 5. Vezi V.V. Mocealova, Polskaia tema v russkih pamiatnikah XVI v., \n vol. Poliaki i russkie v glazah drug druga, pp. 33-44. 6. A[a cum remarc` E. Levkievskaia „din punctul de vedere al gândirii ortodoxe medievale, catolicismul nu ar fi apar]inut cre[tin`t`]ii ca urmare a faptului c` fidelii bisericii catolice, din cauza multiplelor abateri de la canoanele celor [apte sinoade ecumenice \[i pierduser` orice drept de a se numi cre[tini“, Poliaki i russkie v glazav drug druga, p. 232. |n publicistica rus` de secol XVI, conflictul cu Polonia era interpretat \n mod invariabil drept curgere de sânge nevinovat; armata ortodox`, care ap`ra adev`rata credin]` a lui Hristos, era opus` \n mod constant polonezilor catolici, care nu de pu]ine ori erau pu[i pe aceeia[i treapt` fie cu musulmanii, fie cu „p`gânii“, din cauza absen]ei acestei credin]e. La \nceputul secolului al XVII-lea, \n perioada „vremurilor tulburi“ (smutnoe vremia – n. trad.), contactele nemijlocite (\ntre ru[i [i polonezi – n. trad.) au sporit \n chip \nsemnat: odat` cu sosirea armatei conduse de c`tre Falsul Dmitri, mii de locuitori ai Moscovei au putut, pentru prima dat`, s`-i vad` pe polonezi \n realitate. Multiplele cazuri de profanare a bisericilor,

248

a icoanelor [i a moa[telor de c`tre solda]ii polonezi nu au f`cut decât s` consolideze \n con[tiin]a colectiv` rus` imaginea de p`gâni a catolicilor. Chiar [i istoricii polonezi nu pot s` nu admit` faptul c` tocmai acest tip de „activitate“ a cona]ionalilor lor „a contribuit decisiv la cristalizarea la nivelul con[tiin]ei colective ruse a modelului negativ a polonezuluiopresor“, Ibidem, p. 10. O serie de multe alte fapte au fost percepute ca o manifestare a modului de ac]iune p`gân/necre[tin: specificul comportamentului social, \mbr`c`mintea [i aspectul exterior al polonezilor, toate neobi[nuite pentru vechea Rusie. Chiar [i \n b`rbile rase ale catolicilor ei au v`zut un semn al naturii demonice a polonezilor: absen]a b`rbii la un b`rbat \n Rusia de dinainte de Petru cel Mare era interpretat` ca o c`dere \n eres; faptul este semnificativ deoarece, \n icoane, nebunii erau \nf`]i[a]i f`r` barb`. Vezi O. V. Belova, „Liah-deviatdennik“ i „moskali-liudoed“. Predstavleniia etniceskih sosedei drug o drughe, \n acela[i volum, pp. 226-230; Levkievskaia, Konfesionaln\i obraz poliaka v russkoi narodnoi i pismennoi tradi]ii, \n acela[i volum, pp. 231-238. 7. De[i Polonia era regat, faptul c` regele era ales de Dieta nobiliar` [i depindea de ea a f`cut ca statul s` fie considerat o republic` nobiliar` (n. trad.). 8. A existat, printre altele, [i un alt punct de vedere cu privire la Polonia: urma[ii unora dintre familiile boiere[ti, care, nemul]umi]i de situa]ia lor, evaluau destul de pozitiv ordinea din Polonia, ce oferea familiilor de aristocra]i posibilit`]i de influen]` incomparabil mai mari asupra pârghiilor puterii. Vezi B.V. Nosov, Predstavlenie o Pol[e v pravia[ih krugah Rossii v 60-e gg. XVIII v., nakanune pervogo razdela Reci Pospolitoi, \n vol. Poliaki i russkie v glazah drug druga, pp. 72-82. 9. Ibidem, p. 81. 10. Deosebirile de mentalitate dintre aristocra]ia rus` [i nobilii polonezi, care s-au aflat, \n repetate rânduri, \n aten]ia lui A.V. Lipatov [i a altor cercet`tori, s-au manifestat [i la nivelul limbii vorbite. Astfel, cuvintele „gonor“ [i „panibratstvo“, preluate din limba polonez`, au dobândit \n limba rus` o conota]ie negativ`: primul este sinonim cu cuvântul „zanoscivosti“ (arogan]`, sfidare, obr`znicie, \nfumurare – n. trad.), iar cel deal doilea \nseamn` \nc`lcare nepermis` a subordon`rii. 11. Pentru aceasta, vezi studiul cunoscutului istoric A. Cappeler din culegerea de documente, Rossiia-Ucraina: istoriia vzaimootno[enii, ed. A. I. Miller, V. F. Reprin]ev, B. N. Floria, Moscova, 1997. 12. Apud I.V. Mihutin, Ukrainskii vopros v Rossii (kone] XIX-nacialo XX veka), Moscova, 2003, p. 17. 13. Despre atitudinea lui Pu[kin fa]` de problema polonez` din deceniul patru al secolului al XIX-lea [i fa]` de campania antirus` declan[at` \n Oc-

249

cident, precum [i despre disputa epistolar` istorico-filosofic` dintre A.S. Pu[kin [i A. Mickiewicz, vezi excelentele studii ale lui A.V. Lipatov [i I.O. {aitanov. Despre rolul jucat de revolta polonez` din 1830 \n consolidarea imaginii negative a Poloniei \n literatura rus`, vezi lucrarea lui V.A. Horev, Pol[a i poliaki glazami russkih literatoro. 14. Din literatura recent ap`rut` [i consacrat` rela]iilor dintre Pu[kin [i Mickiewicz – atât la nivel personal, cât [i poetic – vezi valoroasa monografie a lui D.P. Ivinskii, Pu[kin i Mi]kievici. Istoriia literaturn\h vzaimootno[enii, Moscova, 2003. 15. A[a cum remarc` I. {aitanov, \n 1830, Polonia a c`utat sprijin european, promi]ând Europei ap`rare fa]` de amenin]area rus`. Astfel, \n manifestul Seimului din 6 decembrie 1830, \n care era anun]at \nceputul revoltei, era men]ionat` [i misiunea revolu]ionarilor „de a nu permite accesul hoardelor nordice s`lbatice pân` \n Europa [...] [i de a ap`ra drepturile popoarelor europene“, \n vol. Poliaki i russkie v glazah drug druga, p. 83. 16. Aleksandr Ivanovici Odoevski (1803-1832), poet rus, participant la revolta decembri[tilor din 1825. Cea mai cunoscut` oper` a sa este poezia de r`spuns, scris` \n 1827, la mesajul lui Pu[kin, Celor din Siberia (n. trad.). 17. Istoricul rus se refer` la revolta polonezilor din teritoriile ocupate de Rusia (n. trad.). 18. F`r` \ndoial` c` disputele ruso-polone au avut drept consecin]` marginalizarea, \n Polonia, a ideii privind comuniunea slavilor, f`r` \ns` ca ele s` exclud` definitiv aceast` idee din gândirea social` polonez`, mai ales c` actualizarea disputelor putea contribui la consolidarea amenin]`rii privind germanizarea [i asimilarea polonezilor din teritoriul polonez aflat sub autoritatea Prusiei. |n mod evident, varianta polonez` a slavianofilismului se afla \n contradic]ie cu panslavismul rus. |n acela[i timp, slavofilismul polonez nu erau str`in nici el de concep]iile austroslaviste. |n leg`tur` cu aceasta, trebuie avut \n vedere c` [i oamenii politici polonezi cei mai loiali Habsburgilor nu uitaser` valorile na]ionale poloneze. 19. Cursul ]arismului spre depolonizarea regiunilor occidentale ale Imperiului rus a g`sit \n]elegere \n Prusia, iar din 1871 \n Imperiul german, unde autorit`]ile (germane – n. trad.) au promovat \n teritoriile poloneze o politic` asem`n`toare [i, probabil, cu metode nu mai pu]in dure. |n 1903, \ntr-o conversa]ie cu un agent militar rus, \mp`ratul Wilhelm al II-lea observa c` „este un popor (cel polonez – n. trad.) extrem de periculos. |n raport cu el nu poate fi vorba despre o altfel de atitudine, decât aceea de a-l men]ine \n permanen]` sub c`lcâi“. |n timp ce spunea aceste cuvinte „fa]a mobil` a \mp`ratului dobândise o expresie de cruzime,

250

ochii c`p`tând sclipiri du[m`noase, iar hot`rârea sa era atât de evident` \ncât sentimentele nu l`sau loc de \ndoial` privind punerea \n practic` a celor spuse“. Potrivit agentului militar rus, acest lucru \nsemna „dificult`]i [i nu pu]ine b`t`i de cap pentru Germania“. Vezi E. Iu. Sergheev, Artiom A. Ulunian, Ne podlejiti ogla[eniiu. Voenn\e aghent\ Rossiskoi imperii v Evrope (1900-1914), Moscova, 1999, p. 72. 20. La aceasta putem ad`uga faptul c`, \n ceea ce prive[te dezvoltarea culturii poloneze, condi]iile au fost mult mai favorabile \n centrul Imperiului Rus decât \n teritoriile poloneze aflate sub autoritatea Rusiei. La cump`na secolelor (XIX [i XX – n. trad.), la Petersburg, unde tr`iau mai mult de 150.000 de polonezi, societ`]ile poloneze, revistele [i editurile beneficiau de o libertate considerabil` \n compara]ie cu cele de la Var[ovia sau Vilnius; c`r]ile care \n Polonia nu puteau trece prin sita cenzurii poloneze, erau editate \n capital` f`r` mari probleme. 21. Ivan Sergheevici Aksakov (1823-1886), poet, critic [i ziarist rus. Adept al curentului panslavist (n. trad.). 22. Poliaki i russkie v glazah drug druga, p. 85. 23. Sub influen]a, de net`g`duit, a lui V. Soloviov, M. Zdzehovski a insistat asupra ideii de unire a catolicismului cu ortodoxia, cur`]at` de depuneri. Acordând aten]ie apropierii spirituale dintre utopiile mesianice rus` [i polonez`, el credea \n mod mistic \n voca]ia \nalt` a celor dou` popoare de a vindeca moral o Europ` aflat` pe moarte din cauza materialismului. Totodat`, el regreta sincer faptul c` misiunea spiritual` a ortodoxiei, la care visaser` slavofilii ru[i timpurii, fusese \nlocuit` ulterior, \n perioada slavofilismului târziu, cu ideea luptei politice \mpotriva Occidentului [i cu dorin]a arz`toare de a-l supune. Vezi studiul lui A. Razin din vol. Poliaki i russkie v glazah drug druga. 24. Poliaki i russkie v glazah drug druga, p. 16. 25. |n prima jum`tate a secolului XX, scriitoarea M. Dombrovskaia a reu[it s` \n]eleag` [i s` redea cu o puternic` for]` artistic` psihologia acelora care, reu[ind s` treac` peste ofensele nemeritate, au dep`[it ideile preconcepute, cedând farmecului unei literaturi uria[e. „O oarece curiozitate chinuitoare – poveste[te Dombrovskaia cu privire la starea eroinei sale – a atras-o spre c`r]ile ruse[ti [...] Iar din aceste opere r`zb`tea un farmec de ne\nvins, pentru a-i spori, parc`, calvarul; ea tr`ia \n atmosfera lor ca \ntr-o vraj` [...] [i ]ipa la ele, a[a ca din vis sau dintr-un delir febril: «Toate acestea sunt minciuni de cea mai joas` spe]`!». {i din nou era atras` de ele, asemeni be]ivului de vin, [i se gândea: «Dar, poate c` acesta este purul adev`r despre ele, iar gimnaziul [i persecu]iile nu sunt altceva decât minciuni [i comploturi ale tic`lo[ilor, care nu doresc ca oamenii s` se cunoasc` [i s` se \n]eleag` unii pe ceilal]i!». {i privea, cu ochii

251

larg deschi[i [i nedumeri]i, spre str`fundurile sumbrei tragedii: tragedia discordiei dintre oameni“, Ibidem, p. 197. 26. Acei gânditori polonezi, pentru care aspira]iile slavofile ale Rusiei nu reprezentau vorbe goale, excludeau, câteodat`, autorit`]ile ruse din comunitatea slavofil`, argumentând prin faptul c` germanii aveau o pondere considerabil` \n conducerea ]`rii. Astfel, un om de litere polonez considera c` poporul rus este „sclavul unei dinastii str`ine“, Ibidem, p. 14. Este adev`rat c` o astfel de pozi]ie a provocat [i reac]ii negative: unii dintre publici[tii polonezi au eviden]iat tactica incon[tient` folosit` de c`tre acei ru[i, cu scopul de a delimita clar poporul de guvern, dorind, \ntr-un fel, s`-[i decline orice responsabilitate fa]` de asuprirea polonezilor, ca [i cum, \n realitate, guvernul era format din str`ini care preluaser` puterea, Ibidem, p. 96. 27. L.E. Gorizontov, Paradoks\ imperskoi politiki: poliaki v Rossii i russkie v Pol[e, Moscova, 1999. 28. Este vorba despre Legea electoral`, pe baza c`reia urmau s` se organizeze alegerile pentru cea de-a III-a Dum`. Documentul a fost adoptat dup` dizolvarea celei de-a II-a Dume (n. trad.), A.S. Orlov, V.A. Gheorghiev, N.G. Gheorghieva, T.A. Sivohina, Hrestomatiia po istorii Rossii, Moscova, 2001, pp. 368-370. 29. Au existat – este adev`rat – [i excep]ii de la regul`. Astfel, un func]ionar de rang \nalt al Ministerului Afacerilor Str`ine, contele Trube]koi, a propus repararea gre[elii, cum considera el \mp`r]irea Republicii poloneze. Potrivit lui, polonezilor trebuia s` li se confere acele drepturi pe care le avuseser` \n Gali]ia, \n timpul st`pânirii austriece, când beneficiau de autonomie. Astfel, Rusia ar fi ob]inut o mai mare libertate de ac]iune pe arena interna]ional`. La nivel \nalt \ns`, astfel de propuneri nu au g`sit sprijin. 30. |n pofida declara]iilor zgomotoase ale elitei imperiale, aceasta nu a fost \nclinat` s` fac` concesii importante. O m`rturie \n acest sens o reprezint` demisia for]at`, \n 1916, a ministrului Afacerilor Str`ine, S.D Sazonov, dup` ce acesta prezentase un proiect care prevedea acordarea autonomiei Regatului Polonez, proiect, care, pe fondul situa]iei politice din Rusia, era perceput ca fiind radical. 31. |n leg`tur` cu aceasta, trebuie luat \n considerare [i interesul avut de c`tre Pilsudski [i anturajul s`u \n existen]a unei Rusii ro[ii, deoarece doar \ntr-un astfel de caz Polonia putea fi necesar` Occidentului, \n calitatea de stat component al cordonului sanitar (care s` izoleze Rusia – n. trad.). O Rusie alb` putea oricând s` se \n]eleag` cu Occidentul pe seama Poloniei. 32. Acestei probleme i-a fost consacrat` o vast` literatur`. Dintre publica]iile recent ap`rute amintim doar pe V.A. Tokarev, Kara nam!Kara: pol-

252

skaia tema v predvoennom kino (1939-1941), Otecestvennaia istoriia 6, 2003; V.A. Nevejin, Pol[a v sovetskoi propagande, 1939-1941, \n vol. Rossiia i vne[nii mir: dialog kultur\, Moscova, 1997. 33. Cu toate c` masiva campanie de propagand` antipolonez` era dus` prin toate mijloacele, noua ideologie acorda spa]ii largi pentru crearea unor imagini diverse, mult mai percutante, a societ`]ii poloneze: „polonezii albi“ lupt` cu duritate \mpotriva reprezentan]ilor poporului muncitor, asuprit tot de c`tre ei; sub influen]a generat` de revolu]ia rus`, \n care un rol important \l avuseser` revolu]ionarii de origine polonez`, a fost pus \n circula]ie modelul revolu]ionarului polonez. Astfel, stereotipurilor deja existente \n con[tiin]a colectiv` rus`, li s-a ad`ugat [i imaginea luptei de clas`. 34. Autorul are \n vedere negocierile privind semnarea Pactului Molotov-Ribbentrop [i modul \n care Uniunea Sovietic`, \n perioada 19391940, a pus \n practic` prevederile acestuia (n. trad.). 35. „Cercurile conduc`toare poloneze s-au l`udat nu de pu]ine ori cu «tr`inicia» statului lor [i cu «puterea» armatei sale. |ns` a fost de ajuns o rapid` lovitur` asupra Poloniei, ini]ial, din partea armatei germane, iar, ulterior, din partea Armatei Ro[ii, pentru a nu mai r`mâne nimic din acest copil monstruos al Tratatului de la Versailles, care a tr`it asuprind celelalte na]ionalit`]i. «Politica tradi]ional`» a zig-zag-urilor [i jocurilor f`r` de principii (ale Poloniei – n. trad.) \ntre Germania [i URSS, s-a dovedit ineficace [i a falimentat“, afirma Molotov la o [edin]` a Sovietului Suprem al URSS, din 31 octombrie 1939. Vezi cuvântarea sa \n Pravda, din 1 noiembrie 1939. 36. Amintirile despre confruntarea sovieto-polonez` din anii ’20, \n cadrul sistemului versaillez, [i finalul ei dramatic, \n septembrie 1939, se \ntip`rise atât de profund \n mentalul colectiv polonez, \ncât acest lucru avea s` greveze asupra rela]iilor dintre partidele fr`]e[ti chiar [i dup` cel de-Al Doilea R`zboi Mondial. Când \n noiembrie 1956, la Plenara CC al Partidului Muncitoresc Unit Polonez, pentru prima oar` [i f`r` \ncuviin]area Moscovei, a fost re\nnoit` conducerea partidului, Nikita Hru[ciov [i tovar`[ii s`i, sosi]i f`r` invita]ie la Var[ovia pentru a „instaura ordinea“, au fost nevoi]i s` suporte un „du[ rece“ la Palatul Belvedere. Merita s` i se dea replica lui Molotov, care vorbea despre sentimentul de solidaritate interna]ionalist` [i, de aceea, Gomulka l-a \ntrerupt: „Iar dumneavoastr`, tovar`[e Molotov, ar fi mai bine ca aici s` t`ce]i. Poporul polonez nu va uita niciodat` cuvintele dumneavoastr` referitoare la «avortonul sistemului versaillez», care, \n sfâr[it, a \ncetat s` mai existe“. Vezi, pe larg, A.M. Orehov, K istorii polsko-sovetskih peregovorov 19 oktiabria 1956 g. v Belvedere (po nov\m materialam), \n vol. Konflikt\ v poslevoennom razvitii vostocinoevropeiskih stran, Moscova, 1997, pp. 130-156.

253

37. Vezi stenograma de conversa]ie dintre Stalin [i delega]ia guvernului polonez din emigra]ie, condus` de premierul S. Mikolajczyk, din 3 august 1944, \n vol. Sovetskii faktor v Vostocinoi Evrope, 1944-1953. Dokument\, tom 1, 1944-1948, red. resp. T.V. Volokitina, Moscova, 1999. 38. |n rapoartele secrete din acele vremuri – \ntocmite de activi[tii politici din cadrul Armatei Ro[ii – despre starea de spirit a intelighen]iei poloneze cel mai des erau men]ionate \n mod deschis, profundele stereotipuri antiruse (nemaivorbind, deja, despre cele antisovietice). |n pofida existen]ei lor, chiar [i oamenii politici [i intelectualii anticomuni[ti vedeau \n URSS principalul garant al grani]ei germano-poloneze, stabilit` cu pre]ul pierderii de c`tre Polonia a unora dintre cele mai importante centre culturale ale sale: Lvov-ul [i regiunile r`s`ritene. Alipirea noilor teritorii din nord-vest, dobândirea unei largi ie[iri la mare [i transformarea unui stat multina]ional, a[a cum fusese anterior Polonia, \ntr-unul monona]ional, atenuaser`, \ntr-o mare m`sur`, durerea provocat` de pierderile teritoriale din est [i conferiser` noului stat polonez nu pu]ine atuuri geo- [i etnopolitce. |ntr-unul din rapoartele trimise \n toamna anului 1946 de c`tre Direc]ia Politic` a Armatei se propunea folosirea activ` \n campania propagandistic` antioccidental` a faptului c` faimosul discurs al lui Churchill de la Fulton fusese perceput \n Polonia (chiar [i de c`tre adversarii comuni[tilor) ca o luare de pozi]ie a liderului conservatorilor britanici, exprimând \ndoieli \n privin]a unei probleme atât de important` (pentru polonezi – n. trad.), ca aceea a revizuirii grani]elor dintre Polonia [i Germania, Rossiiskii Gosudarstvenn\i Arhiv So]ialno-Politiceskoi Istorii (RGASPI), fond 17, opis 125, dosar 391, f. 12-15; vezi [i dosarul nr. 320. Autorii care insist`, mai ales, asupra traumei psihologice suferit` de con[tiin]a na]ional` polonez` \n urma pierderii unor teritorii care au fost alipite Ucrainei, Bielorusiei [i Lituania, trebuie s` aib` \n vedere [i cele mai sus afirmate. 39. Rezisten]a antinazist` din Polonia, subordonat` guvernului \n exil de la Londra (n. trad.) 40. Suntem de acord cu faptul c` represiunile \n mas` au devenit unul dintre factorii istorici cei mai puternici, care au contribuit la consolidarea [i men]inerea, pân` \n zilele noastre, a unora dintre stereotipurile [i cli[eele referitoare la Rusia [i ru[i. Pe de alt` parte, reprezent`rile constante de la nivelul opiniei publice poloneze, referitoare la caracterul amplu al represiunii sovietice [i la victimele poloneze, necesit` clarific`ri [i ajust`ri. 41. La nivelul elitei comuniste poloneze au existat dispute principiale \n problema caracterului rela]iilor cu partenerul sovietic. Spre deosebire de W. Gomulka, care dorea instituirea unor rela]ii de egalitate, „grupul de la Moscova“ de la nivelul conducerii Partidului Unit Muncitoresc Polo-

254

nez, condus de B. Bierut, se supunea orbe[te dictatului Kremlinului [i noii conjuncturi politice (era o anumit` logic` \n comportamentul celor din urm`). Exista, de asemenea, o real` \ngrijorare potrivit c`reia dac` Polonia se opunea impunerii modelului stalinist, ea nu numai c` urma s` aib` soarta Iugoslaviei, de dup` 1948, dar urma s` fie [i lipsit` de teritoriile luate de la Germania. Consider`m c` problema pre]ului pe care ar fi putut Polonia s`-l pl`teasc` pentru \nc`lcarea liniei stabilit` de Kominform se afl` \nc` [i ast`zi \n discu]ie. 42. |n perioada stalinist`, izolarea cet`]enilor din primul stat socialist din lume, chiar \n raport cu fra]ii lor \ntru socialism, a contribuit la formarea unei imagini literare a Poloniei, care, cel mai adesea, era rupt` de realitatea ilustrat` de tezele propagandistice privind prietenia fr`]easc`, cooperarea, eforturile comune etc. |n perioada dezghe]ului hru[ciovist, când leg`turile dintre ]`rile socialiste s-au extins, iar menghina normativelor realismului socialist sl`bise, motivele poloneze au \nceput s` apar` tot mai des \n operele de art`. Vezi, Poliaki i russkie v glazah drug druga, p. 129.

255

256

Cum poate fi citit Kog`lniceanu? Un studiu despre istorie [i ideologie1 8Victor Rizescu8

Lecturi ale istoriei |n câte feluri a putut fi citit un clasic de secol XIX \n România \nceputului de secol XX? Cei care iau post-modernismul \n serios nu vor pune mare pre] pe o asemenea \ntrebare: ei ne-au avertizat de mult c` ne a[teapt` o vreme când istoria intelectual` va fi nevoit` s` abandoneze dialogul direct cu textul clasic, mul]umindu-se s` ne ofere un inventar al lecturilor sale recente2. Vom aluneca lin, cu alte cuvinte, printr-o jungl` a interpret`rilor concurente, alegerea uneia dintre ele nedepinzând, \n cele din urm`, decât de propriile noastre mobiluri, interese [i date culturale. Nu toat` lumea este hot`rât` s` mearg` atât de departe: unii – s` spunem dintru \nceput c` ne situ`m de partea lor – vor sus]ine c`, dac` nu putem avea certitudinea cunoa[terii obiective, dispunem m`car de criterii pentru a deosebi istoria veritabil` de cea ideologic`, cercetarea mânat` de duhul adev`rului de cea care nu face decât s` mascheze angajamente [i idealuri de alt` natur`3. Altfel spus, nu [tim dac` am reu[it s` afl`m adev`rul, dar [tim cu siguran]` când am \ncercat cu adev`rat s` \l atingem. Cunoa[tere care ne-ar da [i posibilitatea de a discerne \n ce m`sur` al]ii s-au apropiat de acela[i pol al obiectivit`]ii. Iar dac` descoperim c` isto257

ria scris` de ei este una partizan`, atunci putem \ncerca s` \i \n]elegem resorturile: de ce [i \n ce fel istoria este deformat` \n oglinda ideologiei? România primelor decenii ale secolului trecut a fost un teren propice pentru istorii partizane. Un prim ciclu al moderniz`rii se \ncheiase, \mpreun` cu prima rund` a dezbaterilor purtate \n jurul dilemelor dezvolt`rii dup` modelul occidental pe care lumea româneasc` \l adoptase ca orizont de referin]` \n prima parte a secolului al XIX-lea. Familiile intelectuale ale veacului \ncheiat se re\nnoiau, identit`]ile diferitelor orient`ri ideologice erau redefinite, dar filia]iile de idei care se \nnodau astfel erau deseori marcate de problemele unor paternit`]i incerte. Dac` unii dintre eroii fondatori ai diverselor grup`ri culturale aveau o apartenen]` clar` [i nedisputat` la una dintre ele, al]ii puteau fi revendica]i cu credibilitate de mai multe. Istoricii epocii au deci tendin]a de a rescrie istoria intelectual` a României dup` predilec]iile propriei doctrine politice [i sociale, repozi]ionând figuri emblematice pe harta simbolic` a culturii na]ionale, restabilind ierarhii [i regândind genealogii intelectuale. Un veritabil „canon“ al domeniului nu exista \nc`4, de aceea epoca este plin` de practicieni ambi]io[i [i meticulo[i ai canoniz`rii. |n cele ce urmeaz`, ne vom ocupa de un astfel de conflict al interpret`rilor istorice: figura lui Mihail Kog`lniceanu, considerat` o personificare a pa[optismului „moldovenesc“ – excentric prin compara]ie cu mai caracteristica sa versiune „munteneasc`“ –, a fost interpretat` succesiv, \n primele trei decenii ale secolului XX, de pe pozi]iile mai multor familii intelectuale. A[a cum vom vedea, aceste interpret`ri au jucat un rol important \n chiar auto-definirea respectivelor orient`ri ideologice. Vom parcurge evantaiul lecturilor celebre ale lui Kog`lniceanu, pentru a reliefa mai clar caracterul oarecum paradoxal al uneia mai pu]in cu258

noscute. Poporanistul Ibr`ileanu, na]ionalistul tradi]ionalist Iorga [i modernistul liberal Lovinescu ne-au oferit, fiecare dintre ei, o imagine a gândirii lui Kog`lniceanu devenit` inseparabil` de imaginea curent` pe care ne-o facem despre grup`rile de care ei au apar]inut. Prin contrast, cea mai ampl` [i totodat` mai pu]in faimoas` dintre lecturile de epoc` ale lui Kog`lniceanu se situeaz` \n r`sp`rul clasific`rilor conven]ionale referitoare la via]a intelectual` interbelic` [i ne oblig` s` ne reconsider`m reprezentarea curent` despre [coala de gândire pe care autorul s`u a servito: na]ionalistul ortodoxist Radu Dragnea, discipol al lui Iorga [i Nichifor Crainic [i figur` central` a gândirismului, \l cite[te pe pa[optist \ntr-o cheie ce nu pare a face parte din recuzita obi[nuit` a tradi]ionalismului religios din anii dou`zeci. Vom \ncerca s` d`m o explica]ie pentru aceast` apari]ie insolit`. Nu este vorba despre lips` de coeren]`: monografia lui Dragnea nu este pur [i simplu o pies` de erudi]ie f`r` leg`tur` cu afilierea ideologic` a autorului. Dimpotriv`, ea se prezint` ca o veritabil` carte politic`, având ambi]ia de a pune pe baze mai solide [i a oferi justific`ri mai conving`toare pentru acelea[i crezuri ideologice. Autorul s`u nu dezerteaz` temporar de la convingerile ortodoxismului doctrinar, pentru a se abandona satisfac]iilor [tiin]ei obiective. El leag` istoria pe care o scrie de doctrina pe care o sluje[te. Este vorba, \ns` – \n mai mare m`sur` decât \n cazul celorlal]i interpre]i ai lui Kog`lniceanu –, despre o rela]ie biunivoc`: nu doar istoria este remodelat` dup` urgen]ele partizanatului ideologic, dar ideologia \ns`[i este nevoit` s` se reconfigureze par]ial dup` chipul personajului istoric. Din acest motiv, figura lui Kog`lniceanu pe care ne-o propune Dragnea ne ofer` nu doar o interpretare inedit` a pa[optismului, ci [i o fa]et` surprinz`toare a gândirismului interbelic. Vom \ncerca deci s` deslu[im \nf`]i[area lui Kog`lni259

ceanu, a „culturii moldovene[ti“ [i a pa[optismului \n oglinda gândirismului, [i nu mai pu]in \nf`]i[area gândirismului \n oglinda exerci]iului de erudi]ie istoric` al lui Radu Dragnea [i a figurii lui Mihail Kog`lniceanu. Pentru aceasta, vom z`bovi \ns` mai \ntâi asupra felului \n care Garabet Ibr`ileanu, Nicolae Iorga [i Eugen Lovinescu particip` la acela[i joc de oglinzi paralele \ntre dou` epoci istorice.

Kog`lniceanu \n lectur` poporanist` Cele dou` texte principale ale poporanismului5 au ap`rut cam \n acela[i timp: Social-democratism sau poporanism? al lui Stere \n Via]a româneasc`, \n 1907-1908; Spiritul critic \n cultura româneasc` al lui Ibr`ileanu \ntre 1905 [i 1908, \n aceea[i revist` – primele capitole \n Curentul nou –, [i \n 1909 \n volum. Exprim` ele aceea[i viziune? Stere a fost teoreticianul social al grup`rii6, Ibr`ileanu principala sa voce \n domeniul teoriei culturale. Formeaz` oare cele dou` pledoarii un tot coerent? Lucrarea lui Stere cuprinde toate notele distinctive ale populismului agrar est-european7. Ea caut` s` delegitimeze deopotriv` modernizarea industrial` sub auspiciile unui stat burghez [i solu]ia socialist`, ca alternative de dezvoltare pentru societ`]ile \napoiate de la periferia Europei. Le opune, ca r`spunsuri la dilemele moderniz`rii, economia ]`r`neasc` bazat` pe mica proprietate [i corespondentul s`u politic – mai vag definit – al „democra]iei rurale“. Aceste op]iuni \l plaseaz` \n mod clar pe Stere \n categoria larg` a „tradi]ionalismului“, chiar dac` \n extrema sa stâng`, democratic`. De[i gândirea sa se exprim` \n limbajul economiei politice occidentale [i nu \n cel al na]ionalismului cultural, antisemitismul pe care \l profeseaz` – chiar dac` motivat, din nou, de considerente sociale [i economice – confer` \ntregii construc]ii un vag aer vetust [i anti-modern8. Oricum, f`r` a fi preocupat \n principal de aceasta, Stere consider` c` formele culturale trebuie 260

ajustate dup` nevoile mediului social, deci literatura poporanist` urmeaz` s` dezvolte temele specifice unei societ`]i care [i-a asumat condi]ia ruralit`]ii pentru o perioad` nedefinit` de timp. Se reg`sesc oare acelea[i idei \n cartea lui Ibr`ileanu? Dup` toate aparen]ele, ar trebui s` r`spundem negativ. Ref`când istoria „spiritului critic“ pe parcursul secolului al XIX-lea, Ibr`ileanu pare s` pun` pe baze mai solide, [i totodat` s` de-dramatizeze, concep]ia junimist` despre adoptarea circumspect` a formelor civiliza]iei occidentale, care trebuiesc selectate dup` configura]ia fondului românesc. „Criticismul“ asociat pân` deun`zi exclusiv cu Junimea ar ap`rea, astfel, cu atât mai credibil cu cât Ibr`ileanu \i dezv`luie origini mai \ndep`rtate decât articolele lui Maiorescu de la 1868 [i o istorie sinuoas` \n decursul c`reia s-a metamorfozat dup` chipurile caracteristice ale fiec`rei vârste a culturii române. Nemaiputând fi suspectat de a exprima o pozi]ie sectar`, pierzându-[i orice alur` exotic` de teorie social` german`, el este definitiv \mp`mântenit [i oficializat. |n acela[i timp, ar`tând c` spiritul critic opera deja de câteva decenii bune la vremea când junimi[tii \i deplângeau absen]a [i se erijau \n descoperitori ai s`i, Ibr`ileanu pare s` reduc` substan]ial din acuitatea criticii junimiste la adresa alc`tuirilor sociale existente \n România: dac` spiritul critic – indiferent cât de fragil – a filtrat \mprumuturile din Occident de la \nceputurile moderniz`rii, este pu]in probabil ca lumea româneasc` s` fie atât de disfunc]ional` cum vor junimi[tii s` ne fac` s` credem, pentru a-[i ap`ra preten]iile de originalitate. Dac` societatea româneasc` a dezvoltat de la bun \nceput reflexele culturale necesare pentru a o feri de ravagiile occidentaliz`rii febrile [i imitative, rezult` c` modernizarea este a[ezat` pe o cale bun`, prin urmare atitudinea prea sceptic` fa]` de perspectivele ei a maiorescienilor este nefondat`. Orientarea de ansamblu a criticii literare a lui Ibr`ileanu9, [i profilul lite261

rar pe care \l va c`p`ta revista Via]a româneasc` sub conducerea sa, par s` sus]in` aceea[i apreciere: format la [coala criticii sociale poporaniste, Ibr`ileanu devine un critic al culturii cu o orientare mai degrab` modernist`, aproape identic` celei pe care o va reprezenta, pu]in mai târziu, Eugen Lovinescu, [i pe care suntem obi[nui]i s` o asociem cu figura celui din urm`. Validând \n acela[i timp occidentalizarea [i exigen]a junimist` de „autenticitate“, Ibr`ileanu pare s` ofere punctul de intersec]ie al tradi]ionalismului [i al optimismului modernizator. |n ce fel se articuleaz`, atunci, cele dou` texte emblematice ale grup`rii poporaniste de la \nceputul secolului XX? Citit` mai atent, cartea lui Ibr`ileanu nu ne mai apare ca o \ncercare de arheologie a ideilor junimiste \nainte de momentul Maiorescu, ci ca o tentativ` de a priva Junimea de monopolul pe care \l revendica asupra retoricii dezvolt`rii organice [i a occidentaliz`rii graduale. Ea distinge vârstele succesive ale spiritului critic nu pentru a rememora epopeea unor achizi]ii continue pe aceea[i linie de dezvoltare, ci pentru a trasa istoria unui declin, a marca o ruptur` [i a recupera, \n cele din urm`, un tip de gândire pe care memoria cultural` a românilor \l pierduse. Fractura pe care o identific` Ibr`ileanu \n evolu]ia spiritului critic este reprezentat` chiar de c`tre Junimea, [i marcheaz` momentul \n care discursul autenticit`]ii – aplicat mai ales domeniului culturii care trebuie ferit` de dezr`d`cinare prin imita]ie neinspirat`10 – este transformat \ntr-o retoric` a reac]iunii – aplicat` f`r` discriminare tuturor segmentelor societ`]ii, [i \n special domeniului politic. Dup` patru decenii \n care fuseser` propagate prin vocea conservatorismului junimist, ideea „formelor f`r` fond“ [i temele intelectuale derivate din ea ajunseser` s` fie privite ca o marc` distinctiv` a dreptei politice. Ibr`ileanu le revendic` spre folosul stângii11, a c`rei cea mai caracteristic` \ntrupare – dup` eclipsa temporar` a socialismului marxist prin dizolvarea partidului social-de262

mocrat \n 1899 – era chiar gruparea poporanist`. Junimismul se definise ca anti-pa[optism, iar imaginea pa[optismului pe care c`utase s` o impun` era cea a unei forme privilegiate de modernism ne-critic. Cum entuziasmul imitativ al epocii de la 1848 fusese \nso]it de fervoare democratic`, liberalism superficial [i utopism al drept`]ii sociale, se p`rea c` formula politic` a dreptei junimiste reprezenta cel mai sigur antidot nu numai \mpotriva derivelor stângii, dar [i \mpotriva moderniz`rii prin imita]ie imprudent`. Descoperind versiunea pa[optist` a criticismului, \n persoana unor Asachi, Negruzzi, Russo [i mai presus de to]i Kog`lniceanu, poporanistul zdruncin` aceast` identificare a reformismului de stânga cu tarele occidentaliz`rii emulative [i cu peisajul dezolant al formelor goale. Demonstrând c` ideile moderniz`rii graduale se n`scuser`, ini]ial, \n laboratorul democratismului pa[optist, Ibr`ileanu poate prezenta deci versiunea conservatoare a acelora[i idei ca pe o subversiune ilegitim` [i o falsificare. Avatarurile pa[optiste ale „spiritului critic“, ne spune Ibr`ileanu, au fost indisociabile de o op]iune ferm` pentru „constitu]ionalism liberal“12. Op]iune care nu se datoreaz`, a[a cum gre[it afirm` istoria intelectual` de sorginte junimist` – prin glasul lui Constantin R`dulescu-Motru, de exemplu –, unei aplec`ri a revolu]ionarilor c`tre „ra]ionalism, sl`biciune intelectual`, [arlatanism“ (p. 72). |ntr-adev`r, „acei care atac` pe cei de la 1848 ca pe ni[te [arlatani ra]ionali[ti ignoreaz` istoria românilor“ (p. 74). Ei ignor` faptul c` gânditorii critici ai epocii, care nu sunt al]ii decât unii dintre cei mai importan]i lideri revolu]ionari ai acelora[i vremuri, „sunt constitu]ionali[ti liberali, din pricina \mprejur`rilor din ]ara [i din epoca \n care ei tr`iesc [i lupt`“ (p. 75). Ei reprezint` „clasa boierna[ilor, care, neglijat`, departe de putere, devenise o clas` democratic` [...] [i, [...] ca orice clas` revolu]ionar`, reprezentanta tuturor claselor dezmo[tenite“ (p. 72). Atâta timp cât acest tip de cri263

ticism a ac]ionat ca o frân` \mpotriva tenta]iilor moderniz`rii imitative, aptitudinea critic` a mers mân` \n mân` cu o viziune politic` democratic` [i liberal`, [i o tendin]` c`tre reforme sociale: Kog`lniceanu „vrea s` avem o literatur` nou` [i este partizan al influen]ei literaturilor str`ine, dar d` \n acela[i timp scriitorilor un \ndreptar prin cronicile pe care le dezgroap` [i prin literatura poporan`. El vrea s` schimbe organizarea ]`rii, dar \n acela[i timp studiaz` istoria trecutului [i starea actual` de atunci a ]`rilor române, ca s` [tie ce li se potrive[te [i ce nu din ce poate fi importat. [...] {i cât` vreme acest organizator al României moderne este omul care imprim` tuturor fenomenelor sociale concep]ia sa – pân` pe la 1866 –, spiritul novator [i spiritul critic merg \mpreun` \ntr-o fericit` sintez`“ (pp. 216-217). Prin opozi]ie, Maiorescu „avea dispre] [i ne\ncredere fa]` de constitu]ionalismul liberal“ (p. 85). Condamnând formele goale \n numele evolu]ionismului, el \[i deghizeaz` \n ve[mintele [tiin]ei impar]iale predispozi]iile sociale [i interesele de clas`. Crezând c` se ridic` deasupra condi]ion`rilor sociale, „junimi[tii au avut preten]ia [...] c` asist` [...] la fenomenele politice, sociale [i culturale [i c` le definesc din punct de vedere obiectiv, al adev`rului pur“ (p. 87). A fost o preten]ie naiv` sau o distorsiune interesat`, c`ci „\n chestii de ideal, cum sunt chestiile sociale, nici nu poate fi vorba de oglindirea realit`]ii, logica lupt`torului e condi]ionat` de scopul pe care-l urm`re[te“ (p. 87). Iar „dac` \n ideologia patruzecioptist` vorbe[te instinctul revolu]ionar, dorin]a de renovare, \n ideologia junimist` vorbe[te instinctul reac]ionar, tendin]a de rezisten]` la inova]iuni“ (p. 87). Pe versantul s`u cultural, junimismul este un exerci]iu de spirit critic pa[optist, cu notele sale specifice. Pe versantul politic, el este o nega]ie a spiritului acelora[i timpuri. |n pledoaria Junimii, ne spune Ibr`ileanu, „se pot deosebi dou` lucruri: lupta \mpotriva \nnoirilor lingvistice, \n care [junimi[tii] continu` vechea [coal` critic` [i \n care au avut 264

dreptate [...] [i lupta \mpotriva \nnoirilor sociale [i politice, care este o noutate fa]` de vechea [coal` critic` [i \n care n-au avut dreptate“ (p. 89). De fapt, junimismul Junimii nu este decât \ncarnarea cea mai caracteristic` a unor tendin]e sociale [i culturale care au bântuit lumea româneasc` de la \nceputurile moderniz`rii, luând chipuri foarte diferite: „\n adev`r, junimismul este mai mult o stare sufleteasc` vag`, un sentiment, decât o teorie bine definit`“. El „este [...] recomandarea de a ne feri de importarea civiliza]iei sau, mai degrab`, recomandarea unei precau]iuni exagerate când e vorba de a importa aceast` civiliza]ie. Este nerecunoa[terea utilit`]ii de a transforma România \ntr-o ]ar` cu caracter curat european, dup` asem`narea celor din Apus [i mai ales dup` asem`narea Fran]ei, care a zguduit din temelie toate a[ez`rile politice [i sociale din Europa“ (pp. 87-88). Om cu sensibilitate politic` democratic`, Ibr`ileanu nu \[i poate ascunde repulsia fa]` de fal[ii profe]i ai spiritului critic, a c`ror gândire reac]ionar` nu poate invoca nici m`car beneficiul sincerit`]ii: aducând cu ei formulele [tiin]ei sociale evolu]ioniste din Occident, junimi[tii sunt suspenda]i \ntre lumea occidental` \n a c`rei ambian]` transplantat` \n România se consider` \ndritui]i s` tr`iasc` [i lumea româneasc`, pe care o vor ve[nic ]intuit` \ntr-o stare de \napoiere [i c`reia \i neag` puterea de a asimila lec]iile Occidentului la care ei \n[i[i se dovediser` atât de permeabili. |ntr-adev`r, „junimi[tii n-au fost cu totul \mpotriva introducerii formelor noi de via]` \n ]ara noastr` [...] Ei, pentru dân[ii, au fost pentru transplantarea \n mare; au fost \mpotriva acestei transplant`ri pentru majoritatea ]`rii. [...] N-au renun]at, pentru dân[ii, la nici una din achizi]iile civiliza]iei europene, \n domeniul politic n-ar fi renun]at, desigur, la nici o libertate, la nici una din binefacerile aduse omenirii de marea Revolu]ie Francez` (acea «epidemie moral`» a dlui Maiorescu). [...] Junimi[tilor nu le-a pl`cut [...] ca de aceste achizi]ii s` se foloseasc` masa cea mare a po265

porului român. Din aceast` cauz` – civiliza]ia numai pentru ei – doctrina aceasta a fost egoist` [i a repugnat \ntotdeauna spiritelor generoase“ (pp. 88-89). Oricât de transparent` ar fi – cum crede Ibr`ileanu – ipocrizia Junimii, aceast` doctrin` pernicioas` s-a dovedit capabil` s` seduc` o bun` parte a publicului cultivat românesc, dând na[tere la alte r`t`ciri intelectuale nu mai pu]in primejdioase, [i \nmul]ind solu]iile eronate la problemele moderniz`rii. Odat` capturat de Junimea [i transpus \n limbajul reac]iunii, discursul gradualismului [i continuit`]ii istorice – opus moderniz`rii entuziaste „\n manier` valah`“ – a putut suferi \n scurt` vreme alte câteva muta]ii. Astfel, nutrindu-se din pesimismul Junimii, Eminescu a putut evolua c`tre utopia regresiv` [i na]ionalismul anti-modern. El a putut propune „idealul ([i uneori [i programul) politic [i social“ ce se poate rezuma prin „re\ntoarcerea la trecut“. Hr`nindu-se din aceea[i surs`, sociali[tii – [i ei, la origine, ni[te tradi]ionali[ti nostalgici de ascenden]` junimist` – propun ca solu]ie utopia lor progresist`. Deosebirea dintre cele dou` programe utopice nu este atât de radical` cum ar putea p`rea: amândou` provin din \n]elegerea realit`]ilor prezente \n spiritul filosofiei formelor f`r` fond, pe care atât na]ionalismul de dreapta cât [i socialismul tradi]ionalist o ajusteaz` pentru a rezona cu interesele claselor de jos, cel mai puternic lovite de primul [oc al moderniz`rii. De[i se despart \n privin]a solu]iilor, „\n critica societ`]ii Eminescu [i sociali[tii seam`n` perfect“ (p. 171). Dac` „unora li s-ar p`rea c` sociali[tii [...] au plecat de la ni[te teorii citite \n c`r]i“, \n realitate „ei au plecat de la dureri [i interese adev`rate, de la acelea[i dureri [i interese de la care a plecat [i Eminescu“ (p. 161). |n numele acelora[i interese ale „]`r`nimii, ale r`ze[ilor [i ale meseria[ilor, [i aproape deloc ale n`scândului proletariat“ (p. 161), „sociali[tii, pe c`i deosebite de ale lui Eminescu, dar care de cele mai multe ori se \ntâlnesc, au f`cut acela[i proces al aceleia[i organiz`ri so266

ciale“ (p. 162). Ca r`spunsuri la o \ntrebare gre[it formulat` – [i formulat` astfel de c`tre Junimea –, solu]iile pe care le indic` Eminescu [i sociali[tii pentru problemele moderniz`rii nu sunt nici ele atât de diferite cum par la prima vedere. Fie c` se refugiaz` \n trecutul imaginar fie c` viseaz` la utopia marxist`, [i unul [i ceilal]i se dovedesc incapabili s` identifice o formul` a progresului. Ei ne ofer` programe de stopare a acelei moderniz`ri pe care nu o pot concepe altfel decât sub chipul formelor f`r` fond: „[i Eminescu [i sociali[tii se m`rginesc la un program, mai vag al lui Eminescu, mai precis al sociali[tilor, un program favorabil claselor mici [i ]`r`nimii“ (p. 172). Nu numai critica social` a fost \mpins` pe c`i gre[ite prin subtila subversiune intelectual` junimist`. F`r` a mai beneficia de corectivul constant al spiritului critic s`n`tos, prin vocea pa[optismului moldovenesc, liberalismul valah a devenit prizonierul \nclina]iilor sale c`tre politici de modernizare mecanice [i ne-critice. Dac` \n epoca lui Kog`lniceanu cultura critic` [i politica modernizatoare mergeau mân` \n mân`, dup` momentul Junimii „aceste dou` tendin]e se separ`. Liberalismul muntean, \n manifest`rile lui extreme, r`mâne s` reprezinte spiritul novator; junimismul moldovenesc r`mâne s` reprezinte spiritul critic, negativ. Aceast` ruptur` a fost o nenorocire pentru istoria contemporan` a României. Unii merg f`r` discern`mântul trebuitor; ceilal]i neag` necontenit utilizarea \ntregii opere a celor dintâi. Unii merg f`r` un plan bine definit; ceilal]i vor s` r`mânem pe loc“ (p. 172). La \nceputul secolului XX, toate modelele de dezvoltare care se impuseser` pe scena cultural` se dovedesc falimentare: „Junimea vrea s` st`m pe loc, dac` nu chiar s` ne \ntoarcem pu]in \nd`r`t. Eminescu vrea s` ne \ntoarcem \nd`r`t. Sociali[tii vor s` s`rim cine [tie unde, \n necunoscut“. De aceea, „starea politico-social` e atât de rea, \ncât nu este nimeni s` n-o constate cu durere. {i suntem siguri c` 267

dac` spiritul novator ar fi mers al`turea cu spiritul critic, [...] ca \n persoana lui Kog`lniceanu, [...] ]ara noastr` ar avea ast`zi un alt aspect“ (pp. 217-218). Asociatul lui Constantin Stere nu o spune direct, dar este greu s` ne \ndoim c` terenul cur`]at astfel nu poate fi ocupat decât de o singur` alternativ` viabil`: anticipat de Stere [i Ibr`ileanu \nc` din anii 1893-1894, \n paginile publica]iilor Evenimentul, Adev`rul [i Evenimentul literar, maturizat odat` cu apari]ia Vie]ii române[ti \n 1906 [i expus pe larg de Stere \n Social-democratism sau poporanism?, programul de dezvoltare al poporanismului agrarian este singurul r`spuns potrivit la dilemele moderniz`rii. El readuce spiritul critic \n matca democratismului – acolo unde \i fusese locul de origine pe vremea lui Kog`lniceanu – [i \ntoarce spatele deopotriv` utopiilor tradi]ionaliste [i celor socialiste, oferind un program politic [i o viziune social-economic` pe m`sura nevoilor reale ale lumii române[ti.

Kog`lniceanu \n lectur` s`m`n`torist` La vremea când Ibr`ileanu denun]a eminescianismul ca pe o r`t`cire utopic`13 [i pseudo-democratic`, n`scut` la confluen]a dintre jargonul evolu]ionist al Junimii [i tendin]ele unui spirit capabil s` rezoneze cu crizele profunde ale societ`]ii sale dar incapabil s` reac]ioneze altfel fa]` de ele decât prin refugierea \ntr-un trecut imaginat, un influent curent intelectual se revendica deja de la gândirea politic` a lui Eminescu. Nicolae Iorga, liderul s`u necontestat, \[i publicase primele volume de articole politice la cump`na dintre secolele XIX [i XX, [i ele ne arat` un autor \nclinat mai degrab` c`tre scepticismul modernizator pragmatic al junimismului decât c`tre paseismul autohtonist al lui Eminescu14. Putem observa cum medita]iile sale asupra „problemei evreie[ti“ [i a implica]iilor sale social-economice \l \mping spre o concep]ie restrictiv` a na]iunii etnice15. Totu[i, arti268

colele publicate de Iorga \ntre 1903 [i 1906 \n paginile S`m`n`torului nu exprim`, cu siguran]`, un na]ionalism [ovin sau o viziune politic` din familia dreptei tradi]ionaliste16. Aceste tendin]e se vor contura \ns`, \n publicistica [i activitatea public` a lui Iorga, dup` 1906, atunci când, p`r`sind S`m`n`torul, el se asociaz` cu antisemitul A. C. Cuza pentru a propulsa o mi[care politic` de orientare na]ionalist` din care, \n 1910, avea s` se nasc` Partidul Na]ionalist Democrat. Iorga transform` acum discursul junimist al dezvolt`rii organice \ntr-o veritabil` filipic` \mpotriva importurilor culturale, pe care le prezint` ca expunând cultura na]ional` unei primejdii de iminent` dizolvare17. |nfiin]at \n 1906, ziarul z`u Neamul românesc avea s` exprime acest tip de na]ionalism pentru multe decenii. Dup` 1908, S`m`n`torul \nsu[i se raliaz` noului curent: liderul s`u de acum, Aurel C. Popovici, fuzioneaz` conservatorismul s`u de origine central-european` cu proasp`tul tradi]ionalism al Vechiului Regat. Revedicându-se deopotriv` de la Eminescu, Iorga [i Cuza, el ne ofer` cea mai accentuat` expresie antebelic` a na]ionalismului românesc de dreapta18. Peste ani, rememorându-[i cariera politic` [i ideologic`, Iorga va prezenta geneza versiunii sale de na]ionalism cultural ca pe un protest \mpotriva tuturor grup`rilor politice [i intelectuale ale \nceputului de secol XX19. Junimismul apare ca nimic altceva decât una dintre ele, vinovat la fel ca toate celelalte pentru \nghe]ul politic [i osificarea cultural` a acelor ani, pe fundalul c`rora mi[carea s`m`n`torist` se \nf`]i[eaz` ca o infuzie de vitalitate salvatoare. Lucrurile s-au petrecut, totu[i, \n alt fel decât \i place lui Iorga s` \[i aduc` aminte: cotitura sa c`tre „na]ionalismul democratic“ a urmat unei dezam`giri politice \n cadrul taberei junimiste20. Cel pu]in din punct de vedere biografic, noua orientare s-a n`scut – a[a cum am v`zut c` [i Ibr`ileanu o prezint` – printr-o metamorfoz` a conservatorismului junimist. 269

Dincolo de accidentele politice, continuitatea de discurs dintre cele dou` vârste ale gândirii „organiciste“ române[ti este evident`. Ele nu fac decât s` elaboreze, imprimând accente specifice, una dintre cele mai puternice ideifor]` din reflec]ia politic` a secolului al XIX-lea european: aceea potrivit c`reia, pentru a avea rezultate benefice, inova]iile politice [i sociale trebuie s` decurg` natural, \n continuitate cu evolu]ia istoric` de durat` a unei societ`]i sau comunit`]i na]ionale21. Ambigu` [i instabil`, metafora „organismului“ social poate fi \ncorporat` \n diferite construc]ii teoretice, iar istoria intelectual` româneasc`, nu mai pu]in decât cea european`, ne ofer` un evantai larg de asemenea interpret`ri ale sale. Linia de separa]ie dintre varianta junimist` a organicismului [i cea a na]ionalismului tradi]ionalist poate fi identificat` acolo unde pledoaria conservatoare pentru autenticitate „\n orizontul“ modernit`]ii se transform` \ntr-un \ndemn pentru restaurarea unor st`ri de lucruri pe care modernizarea a apucat s` le dezr`d`cineze. |n primul caz, modernitatea occidental` r`mâne o referin]` indiscutabil`, iar nereu[ita sa copie româneasc` este respins` pentru distorsiunile pe care le con]ine, datorate la rândul lor zelului imitativ. |n cel de-al doilea caz, modelului occidental \i este contestat caracterul normativ, lumea româneasc` prezent` fiind m`surat` nu dup` etalonul Occidentului contemporan ci dup` cel al societ`]ii tradi]ionale române[ti, cu specificitatea sa ireductibil` la categorii abstracte. Pentru Maiorescu, Theodor Rosetti sau R`dulescuMotru, priveli[tea societ`]ii dizarmonice române[ti implic` doar o pledoarie pentru reajustarea formelor [i fondului \n cadrele lumii moderne. Pentru Eminescu, Iorga sau Popovici, aceea[i priveli[te implic` recuperarea – sau inventarea – unor forme autohtone, dup` nevoile fondului na]ional. |n euforia democratic` a primilor ani postbelici, Iorga simte \ns` nevoia s` \[i \mprosp`teze genealogia intelectual` conservatoare. Disociindu-se \n via]a politic` de A. C. Cuza22, 270

el \[i asociaz` retrospectiv doctrina cu o filier` a liberalismului [i gândirii „progresiste“ autohtone. Pentru junimism, eminescianism [i iorghism deopotriv`, Partidul Liberal [i pa[optismul reprezentaser` \ntotdeauna referin]ele negative privilegiate, exemple patente de ra]ionalism uniformizator, lips` de sensibilitate istoric` [i modernizare imitativ`. Prin opozi]ie fa]` de pa[opti[ti [i de liberalii români, reprezentan]ii evolu]iei organice puteau reliefa virtu]ile propriei concep]ii sociale, bazate pe ideea continuit`]ii istorice. Dac` junimi[tii tindeau s` cread` c` liberalismul occidental nu purta nici o responsabilitate pentru tarele variantei sale române[ti, \ntreaga vin` fiind atribuit` falsific`rilor imitative ale doctrinei la periferia Europei, na]ionali[tii ca Eminescu [i Iorga au avut tendin]a de a extinde judecata negativ` asupra tuturor variet`]ilor de gândire „ra]ionalist`“, fie ele occidentale sau române[ti. Cu ocazia unor conferin]e organizate de Institutul Social Român \n anii 1921-1923, Iorga se arat` acum dispus s` fac` disocieri \n interiorul liberalismului, identificând o anumit` versiune a sa ce rezoneaz` cu „istorismul“ pe care \ntotdeauna \l profesase23. Separarea pe care o f`cuse Ibr`ileanu \ntre pa[optismul moldovenesc [i cel muntenesc \i ofer` cheia acestei re-interpret`ri. Pe urmele poporanismului, Iorga deosebe[te [i el liberalismul ideilor abstracte al Br`tienilor de liberalismul organic al lui Kog`lniceanu. El respinge deci „statul modern“ român „\ntemeiat de ideali[ti, de unii ideologi crescu]i aiurea, f`r` cuno[tin]a deplin` a na]iei lor, f`r` s` caute \n urm`, când s-au \ntors de la studii, a cunoa[te adânc aceast` na]ie“24. Recuz` „constitu]ia de la 1866“ care „este izvorât` dintr-o simpl` oper` de traducere a unei constitu]ii apusene“, [i care „n-are absolut nici un fel de leg`tur` cu trecutul nostru propriu“25. Produs al pa[optismului muntean, actul constitu]ional „s-a f`cut f`r` participarea factorului politic care era Kog`lniceanu, singurul \n leg`tur` cu dezvoltarea noastr` constitu]ional` din trecut“26. Aceasta pentru c` cel care a fost „cea mai mare minte pe care a produs-o 271

na]ia româneasc`“27, „\n]elegând politica organic, ca istorie, ca om care a tr`it \n toate realit`]ile ]`rii sale“ (p. 53), nu a fost capabil s` cl`deasc` pe baza ideilor sale o mi[care politic` apt` s` le traduc` \n practic`: „Mihail Kog`lniceanu a r`spuns cu succes misiunii ce-[i luase \n teoria lui, de[i n-a putut r`spunde cu atâta succes \n practica lui, pentru c` \mprejur`rile [...] l-au \mpiedicat de a organiza ceva \n jurul doctrinei lui, a[a \ncât a fost un moment când a plecat steagul democra]iei na]ionale moldovene[ti \n fa]a unei doctrine care avea desigur acela[i na]ionalism, dar de fa]ad`, [...] [i astfel na]ionalismul democrat moldovenesc de pe la 1840 al lui Mihail Kog`lniceanu a devenit un umil satelit al liberalismului bucure[tean prin anii 1880“ (pp. 49-50). Na]ionalismul lui Iorga [i liberalismul pa[optist moldovenesc se \ntâlnesc pe palierul democra]iei. Proiectând asupra figurii lui Kog`lniceanu titulatura propriei grup`ri politice [i redefinind-o pe aceasta din urm` ca pe o continuatoare a pa[optismului, Iorga pare s` mute accentul politicii sale „na]ionalist democrate“ dinspre termenul na]ionalismului – cu siguran]` definitoriu la \nceputurile sale antebelice – \nspre cel al democra]iei – cuvântul de ordine al anilor de dup` r`zboi: „Kog`lniceanu a fixat principiul na]ionalismului democrat \n \ntregime“, spune cu convingere fostul conservator. „Noi n-am avut s` facem altceva, acum vreo zece-dou`zeci de ani – dou`zeci de ani, dac` vorbim de organiza]ia noastr` politic` – decât s` \nviem doctrina lui Mihail Kog`lniceanu. [...] N-am avut decât s` scoatem din nou la iveal` aceast` doctrin`, pe care o cred mântuitoare, de sub gr`mada, deopotriv` ap`s`toare, a unor noi teorii falsificatoare [i foarte d`un`toare“ (p. 49). L`sând la o parte veridicitatea dubioas` a acestei redefiniri istorice [i genealogice, s` fie oare vorba despre o veritabil` re-inventare a politicii lui Iorga \n jurul ideii democratice? R`spunsul poate fi afirmativ doar dac` accept`m defini]ia extrem de particular` pe care el o d` „democra]iei“: 272

defini]ie care indic` solidarit`]ile organice [i ierarhizate ale Evul Mediu ca pe \ntrup`rile cele mai fericite ale formei politice democratice, [i „ra]ionalismul“ modern ca pe sursa derivelor sale contemporane. „Formula democra]iilor nou`“, crede Iorga, „a r`s`rit din ra]ionalismul lui Descartes, care \n secolul al XVII-lea [...] inaugurase lupta contra a tot ce, oricât de legitimat istorice[te [i de util \n prezent, are neajunsul de a nu ie[i dintr-un sistem de silogisme“. Aceea[i idee corupt` a c`p`tat forma deplin` \n gândirea lui Rousseau, care, „absolut ne\n]eleg`tor pentru tot ce e dezvoltare istoric` [i realit`]i organice, [...] veni cu evanghelia Contractului social. Societatea a ie[it dintr-un contract; el poate fi cercetat pe baze ra]ionale; autorit`]ile func]ioneaz` prin mandatul membrilor societ`]ii [i când ei, poporul – sau cât e de fa]` dintr-\nsul – apar, mandatarul pierde orice drept de a st`pâni. Lucruri mari, dar nu [i bune, erau s` ias` din acest spirit al filosofiei [...] franceze din secolul al XVIII-lea, \n folosul democra]iei statistice, mecanice [i abstracte, \n dauna celei locale, concrete, organice, care reprezentase ceva cu cât mai util“28. Ceea ce numim \ndeob[te „democra]ie“, \n \n]elesul s`u modern, nu reprezint` pentru Iorga decât o anticamer` a totalitarismului. Idealul s`u politic este atât de strâns legat de imaginea societ`]ii de „st`ri“ a Evului Mediu \ncât el poate spune: „ast`zi se vorbe[te despre ]`ri totalitare [i ]`ri democratice. A[a-numitele ]`ri democratice, dac` se uit` cineva foarte atent la dânsele, arat` un important element care vine din Evul Mediu“29. Nu ne putem l`sa \n[ela]i: noul botez democratic al lui Iorga nu \nseamn` altceva decât \nc` o inflexiune a gândirii [i imagisticii politice organiciste. Recuperarea genealogic` a lui Kog`lniceanu nu a \nsemnat pentru Iorga o \ncercare de re-pozi]ionare ideologic` \nspre polul stângii, ci doar o tentativ` de extindere a genealogiei intelectuale a dreptei na]ionaliste. Dialogul peste timp cu pa[optismul nu a atras dup` el, \n cazul lui Iorga, o remodelare a na]ionalismului 273

neo-romantic tradi]ionalist. Invitându-l pe Kog`lniceanu s` vorbeasc` \n limbajul s`m`n`torismului, marele lider de opinie al epocii interbelice nu cedeaz` tenta]iei de a \mprumuta ceva din vocabularul interlocutorului s`u. Vom vedea c` unul dintre cei mai credincio[i discipoli ai s`i nu a putut rezista aceleia[i tenta]ii.

Kog`lniceanu \n lectur` modernist` Pentru Ibr`ileanu [i Iorga, redescoperirea pa[optismului moldovenesc nu folose[te doar redefinirii ideologice. Acesta este numai un obiectiv pe termen scurt, ce vizeaz` o mai bun` situare a celor doi lideri de opinie [i a [colilor pe care ei le slujesc \n ansamblul intelectualit`]ii critice a epocii. |n \ntregul ei, intelectualitatea \n cauz` se raporteaz` solidar fa]` de un inamic comun. Recuperarea \n]elepciunii politice a lui Kog`lniceanu ar trebui s`-i recomande pe autorii s`i ca pe cei mai credibili [i eficien]i combatan]i \mpotriva elitei politice, sociale [i economice ce gestioneaz` modernizarea româneasc`. Ei sunt cât se poate de clari \n privin]a identit`]ii de grup a acestei elite, pe care o descriu ca pe mo[tenitoarea pa[optismului [i a liberalismului „muntenesc“. Neajunsurile lumii române[ti, modelat` istoric, de la \nceputurile secolului XIX, de tot mai puternica oligarhie liberal`, sunt binecunoscute: sociologia poporanist` a lui Stere, ca [i cea na]ionalist` a lui Eminescu, le-au expus \n am`nunt, iar temele lor favorite se reg`sesc \n critica social` conservatoare a lui R`dulescu-Motru, sau \n cea socialist` a lui Dobrogeanu-Gherea. „Spiritul critic“ [i „gândirea organic`“ sunt doar unele dintre cuvintele cheie ale ie[irii din impas. Mai sunt multe altele, [i toate la un loc contureaz` identitatea unei contra-elite, la fel de atotputernic` \n domeniul cultural pe cât este clasa politic` \n sfera guvern`rii. Parc` pentru a-i confirma pe Iorga [i Ibr`ileanu \n judecata lor dup` care, \n interiorul pa[optismului, doar mol274

dovenii lui Kog`lniceanu – surclasa]i de liberalii munteni dup` 1866 – au cumulat virtu]ile omului de ac]iune [i pe cele ale omului de cultur`, gânditorii politici au ocolit \n marea majoritate, de-a lungul ultimelor decenii de dinaintea Primului R`zboi Mondial, tab`ra Partidului Liberal. „Cultura critic`“, \n care problematizarea moderniz`rii \n termenii „formelor f`r` fond“ [i critica „oligarhiei“ modernizatoare liberale merg mân` \n mân`, poate prolifera astfel f`r` s` \ntâmpine o provocare intelectual` serioas`. Ca [i \n alte privin]e, anii de dup` r`zboi aduc aici o transformare major`: {tefan Zeletin [i Eugen Lovinescu \[i public` acum marile lucr`ri de sociologie istoric` a moderniz`rii române[ti \n care justificarea retrospectiv` a practicilor „oligarhiei“ este \mpletit` cu respingerea sistematic` a tezelor „culturii critice“. Cei doi dau na[tere unui tip intelectual pe care lumea româneasc` nu \l mai cunoscuse din vremurile de \nceput ale Junimii: ap`r`torul sistemului existent, ce caut` s` demonstreze „normalitatea“ acelor a[ez`minte sociale [i politice pe care confra]ii de breasl` nu oboseau, de decenii, s` le denun]e ca pe ni[te copii caricaturale [i deform`ri perverse ale modelelor occidentale. Cele dou` pledoarii \n favoarea elitei liberale s-au prevalat de determinismul social, a c`rui ac]iune \n interiorul lumii române[ti au \n]eles-o \ns` diferit. Pentru Zeletin, necesitatea istoric` se exprim` prin participarea societ`]ii române[ti la curentul istoric mondial al economiei capitaliste. Acolo unde criticii sociali vedeau un fond pseudo-capitalist peste care se \ncearc` \n van aclimatizarea unor forme institu]ionale ce nu pot func]iona corect decât \n prezen]a capitalismului, autorul Burgheziei române vede o structur` economic` [i social` „autentic“ capitalist`. Aceasta este diferit` prin grad [i nu prin natur` de cea a Occidentului contemporan [i identic`, \n esen]`, celei pe care acela[i Occident o cunoscuse cu câteva secole \nainte. Zeletin neag` teoria formelor f`r` fond la nivelul descrierii socio275

logice: fondul exist`, el nu este [i nu poate fi altceva decât acea textur` social` [i economic` ce serve[te ca fundament al moderniz`rii pretutindeni \n lume, \n ]`rile care au fost prinse \n marele curent al economiei mondiale dominate de Occident. „Cultura critic`“ nu reu[e[te s` \l deslu[easc` \n peisajul social românesc pentru c` ignor` fizionomia specific` a stadiilor istorice ale capitalismului. Odat` ce se \n]elege c` economia „mercantilist`“ româneasc` sufer` de toate neajunsurile temporare ale vie]ii economice europene din epoca fiziocratismului, purtând \n acela[i timp [i promisiunile de succes ale celei din urm`, confuzia va disp`rea, iar intelectualitatea critic` româneasc` \[i va putea reg`si \n sfâr[it locul firesc \n corpul social. Istoria civiliza]iei române moderne a lui Lovinescu conduce cam la acelea[i concluzii, \ns` pe c`i diferite: determinismul ia aici nu chipul materialismului istoric, ci pe cel al „legilor imita]iei“: ele ac]ioneaz` cu o necesitate la fel de inexorabil`, dar bra]ul fatalit`]ii istorice este reprezentat nu de fondul economic [i social, ci tocmai de formele culturale [i politice. Teoria maiorescian` este acceptat` de Lovinescu la nivelul descriptiv, doar pentru a-i fi contestate concluziile practice: modernizarea se desf`[oar` \n România, \ntradev`r, „de sus \n jos“, f`r` ca aceast` inversiune a etapelor s` constituie un motiv de perplexitate sociologic`. Este firesc [i necesar ca lucrurile s` urmeze un asemenea curs \n ]`rile ca România. Departe de a trebui s` fie blamat` pentru a fi \mpins ]ara pe calea moderniz`rii imitative, elita pa[optist` [i liberal` trebuie aprobat` pentru instinctele sale politice s`n`toase. Dizarmoniile existente \n societatea româneasc` reprezint` boli de cre[tere explicabile, iar manifest`rile lor sunt agravate nu de rapiditatea schimb`rii, ci de temporiz`rile sale, nu de zelul modernizator ci de scepticismul tradi]ionalist. Cultura critic` \n ansamblul ei trebuie blamat` pentru \mpotrivirea sa \nc`p`]\nat` \n fa]a legilor istorice. 276

Sociologia istoric` a lui Lovinescu are dou` componente: analiza factorilor de schimbare [i cea a factorilor de stagnare, anatomia elitei modernizatoare [i cea a culturii critice. Iar lectura lovinescian` a lui Kog`lniceanu ocup` un loc singular \n cadrele acestei analize istorice. Pa[optistul moldovean se situeaz` la intersec]ia dintre „for]ele revolu]ionare“ [i cele „reac]ionare“, el face parte din ambele tabere, ca o excep]ie \n interiorul fiec`reia dintre ele. Ca reac]ionar, el se singularizeaz` prin orientarea politic` democratic`. Printre revolu]ionari, el face figur` aparte datorit` limbajului [i argumentelor tradi]ionaliste. Pozi]ia paradoxal` adoptat` de Kog`lniceanu \n epoca pa[optist` nu trebuie privit` ca rezultatul unei sinteze personale de elemente ideologice diverse. |n gândirea [i ac]iunile sale, el nu face decât s` exprime tendin]ele profunde ale mediului social moldovenesc, care \[i v`de[te \n persoana sa adev`rata natur`. |n textura aceleia[i societ`]i unde Ibr`ileanu vedea originile „spiritului critic“ de sorginte democratic`, Lovinescu vede izvoarele temperamentului politic reac]ionar, care se manifest` incon[tient ca atare chiar atunci când \mbrac` ve[mintele progresismului. Actele politice ale lui Kog`lniceanu sunt revolu]ionare \n form` [i conservatoare \n con]inut, [i aceasta pentru c` ele exprim` o „substan]`“ moldoveneasc` ce umple ni[te tipare muntene[ti. Fapt care a reu[it s`-i induc` \n eroare pe mul]i, ca dovad` c`, „\n ochii tuturor, el trece drept un revolu]ionar“. Nu trebuie s` ne l`s`m \n[ela]i: „Kog`lniceanu a fost, \n realitate, numai un democrat; atitudinea lui nu trebuie confundat` cu cea a liberalilor munteni, de care se deosebea prin temperament, prin cultur` [i mediu de forma]ie intelectual`. Temperamentul nu-l putea decât \mpinge spre conservatorism; marea lui cultur` istoric` [...] nu-l putea decât \mpinge spre tradi]ionalism; mediul intelectual german nu-l putea decât \ndrepta spre evolu]ionism“30. A[a se face c`, de[i „prezen]a lui Kog`lniceanu \n mi[carea social` moldoveneasc` s-ar 277

p`rea \n contradic]ie cu cele afirmate despre natura reac]ionar` a temperamentului moldovenesc“, \n realitate „caracterul evolutiv al teoriilor sale sociale“ se dovede[te „atât de deosebit de radicalismul revolu]ionarilor munteni de educa]ie francez`, ce au v`zut mai \ndr`zne] [i \n sensul necesit`]ii istorice problema forma]iei civiliza]iei noastre“31.

Kog`lniceanu \n lectur` gândirist` Este binecunoscut raportul \n care s-a plasat Gândirea fa]` de S`m`n`torul32: cea de-a doua genera]ie de tradi]ionali[ti, a anilor 1920, i-a aplaudat pe cei de la cump`na veacurilor XIX [i XX pentru a fi „aprofundat caracterul etnic al acestui popor“, blamându-i totodat` pentru a fi „ignorat caracterul lui religios“33. Filia]ia dintre doctrina lui Iorga [i cea a lui Crainic era caracterizat` astfel de cel din urm`: „peste p`mântul, pe care am \nv`]at s`-l iubim din S`m`n`torul, noi vedem arcuindu-se coviltirul de azur al Bisericii ortodoxe. Noi vedem substan]a acestei Biserici amestecat` pretutindeni cu substan]a etnic`“34. |mpreun` cu credin]a r`spândit` dup` care modelul de civiliza]ie ce fusese propus \ntregii lumi de c`tre Occident la \nceputurile epocii moderne p`[ise \n era unui declin iremediabil, aceast` aprofundare a autohtonismului, prin ad`ugarea componentei religioase, a stat la originea proiectelor de reform` politic` prin „re-vitalizare“ spiritual`. Dac` Occidentul sufer` de maladiile civiliza]iei rafinate, atunci tocmai relativul primitivism al românilor, sau al altor na]iuni ortodoxe ale R`s`ritului, constituie promisiunea viitoarei lor m`re]ii, precum [i cheia regener`rii spirituale a \ntregii lumi: „problema culturii noastre \ncep`toare st` \ntre civiliza]ia occidental` a c`rei limit` extrem` se proclam` atins` [i [...] R`s`ritul, \n haosul cre[tin al c`ruia se prevede viitorul“35. Dac` virtu]ile etnicului definit prin religie ofer` singura re]et` de salvare politic` pe termen scurt [i mântuire spiri278

tual` la scara \ntregii istorii umane, atunci orice proiect de \nlocuire a democra]iei parlamentare prin dictatura na]ionalismului integral este justificat. |ncepând prin a celebra descoperirea religiei ordodoxe \n matricea spiritului na]ional românesc, N. Crainic [i-a \ncheiat cariera politic` [i ideologic` pre-comunist` ca un teoretician al „statului etnocratic“36. Una dintre cele mai caracteristice figuri ale jurnalisticii gândiriste, Radu Dragnea [i-a \nsu[it defini]ia ortodoxist` a identit`]ii na]ionale. El \l indic` pe Iorga ca pe ini]iatorul spiritului tradi]ionalist, subliniind c` „na]ionalismul lui Eminescu nu a devenit actual [i nu a influen]at societatea decât [...] \n epoca d-lui N. Iorga, când a fost dezgropat din mormântul \n care \l trântise [coala lui Maiorescu“37. Critica sa literar` se desf`[oar` \n \ntregime \n albia Gândirii, pân` \ntr-atât \ncât un comentator recent a putut afirma tran[ant \n chiar prefa]a pe care a dedicat-o unei culegeri din paginile sale de aceast` factur`: „m`rturisim [...] c` nu scriem despre Radu Dragnea cu prea mare pl`cere“38. Aceasta pentru c`, dup` opinia aceluia[i comentator, „Dragnea r`mâne \n esen]` un tradi]ionalist inveterat [i un gândirist notoriu, foarte apropiat doctrinei na]ionaliste a dreptei române[ti din perioada dintre cele dou` r`zboaie mondiale“39. Articolele lui Dragnea ofer` foarte pu]in suport pentru nuan]area unei asemenea judec`]i critice. Exist` totu[i câteva indicii c` doctrinarul ortodoxist Dragnea nu urmeaz` \ntru totul linia trasat` de Crainic. |mpotriva directorului Gândirii, el pledeaz` astfel pentru ideea dup` care religia [i politica apar]in [i trebuie men]inute \n sfere diferite, ceea ce invalideaz` proiectul fundamentalist al „statului etnocratic“. Dup` cum spune Dragnea, „cu cât na]ionalismul se face mai poruncitor, mai necesar pentru stat, cu atât ortodoxia ca suprem` spiritualitate trebuie s`-[i afirme dreptul ei de via]` deosebit. [...] Dac` ortodoxia [i na]ionalismul se apropie pân` la confruntare, sunt sincronice, [i chiar colaboreaz`, 279

\n nici un caz nu se identific`, precum sus]ine Nichifor Crainic [i al]i teologi [i na]ionali[ti mireni, sem`nând confuzie. [...] Iat` de ce [...] Crainic se g`se[te, nu \n centrul ortodoxiei, ci la periferie, de unde o politicianizeaz`, fie [i numai verbal“40. Paginile de acest fel sunt \ns` pu]ine, [i nu suficient de clare pentru a justifica prezentarea lui Dragnea ca un caz aparte \n interiorul grup`rii gândiriste. Monografia sa despre Kog`lniceanu este cea care \l calific` pentru o astfel de caracterizare. Credem c` cititorului neavizat al acestei ultime c`r]i \i este aproape imposibil s` deslu[easc` \n paginile ei imaginea obi[nuit` a teoreticianului ortodoxist. A[a cum am mai spus, rostul paginilor de fa]` nu este acela de a nega apartenen]a lui Dragnea sau a monografiei sale la familia tradi]ionalist`, ci tocmai de a explica natura mai special` a acestei apartenen]e. Credem c` explica]ia atrage dup` sine nu doar modificarea imaginii curente pe care o avem despre Dragnea, dar [i nuan]area reprezent`rii curente pe care o \ntre]inem \n leg`tur` cu ortodoxismul interbelic. Discipol ideologic al lui Iorga, Dragnea scrie istorie intelectual` ca un urma[ „metodologic“ al lui Ibr`ileanu [i Lovinescu. Cartea sa despre Kog`lniceanu este al treilea mare eseu de sociologie a culturii române moderne \n perspectiv` istoric` elaborat la \nceputul secolului XX. La fel ca [i \n Spiritul critic... [i Istoria civiliza]iei..., obiectivul este acela de a retrasa evolu]ia reac]iilor intelectuale fa]` de modernizare, prin raportare la fundalul lor social. Aceast` „plasare \n context“ comport`, fire[te, dou` aspecte: „explica]ia“ sociologic` este \nso]it` de o evaluare a impactului diferitelor ideologii asupra mediului care le-a generat. Dezv`luind resorturile nem`rturisite sau necon[tientizate ale [colilor de gândire izvorâte din marile falii ale lumii române[ti convulsionate de e[ecurile moderniz`rii, to]i cei trei autori atribuie acelora[i curente de idei responsabilitatea unor e[ecuri ulterioare. Dincolo de interesul istoric, miza cea mai gene280

ral` este, din nou, un scor mai bun \n confrunt`rile ideologice ale epocii. Dragnea caut` s` ancoreze cât mai puternic \n trecutul cultural al ]`rii propria sa familie intelectual`, s`i descopere antecesori ilu[tri [i s`-i traduc` temele centrale \ntr-un limbaj cu rezonan]e faste. La fel ca [i Iorga, Dragnea \l descrie pe Kog`lniceanu ca pe cel mai important dintre antecesorii tradi]ionalismului interbelic. De aceast` dat` \ns`, stabilirea continuit`]ii \ntre pa[optismul excentric al lui Kog`lniceanu [i mi[carea de idei interbelic` ce se define[te \n mod caracteristic prin antipa[optism nu mai serve[te la abstragerea celui dintâi din corpul viciat al modernismului liberal, ci la inser]ia celei din urm` \n marea familie a democratismului modern. Dragnea nu mai urm`re[te s` priveze tradi]ia politic` [i intelectual` a Partidului Liberal de unul dintre eroii s`i cei mai influen]i, pentru a-l ata[a pe cel din urm` la tradi]ia rival` a „na]ionalismului democratic“ s`m`n`torist. El vrea s` reinventeze tradi]ionalismul ca pe o specie de gândire politic` liberal`, democratic` [i chiar – unul dintre cele mai oribile cuvinte pentru un idealist ortodoxist din anii 1920 – „burghez`“. Ca [i Ibr`ileanu, Dragnea \l prive[te pe eroul pa[optist ca pe cea mai bun` infirmare a ideii, devenit` curent`, dup` care spiritul critic [i modul de gândire „organic“ formeaz` un apanaj al junimismului sau al dreptei conservatoare \n genere: „Kog`lniceanu a spus aproape tot ce vor zice [i junimi[tii, mai pu]in conjugarea teoriei continuit`]ii istorice cu reac]ionarismul. C`ci e numai o ne\n]elegere la mijloc, când aceast` teorie este legat` de doctrina conservatoare [i prezentat` ca [i când democra]ia ar fi la antipodul tradi]iei“41. Cu alte cuvinte, Kog`lniceanu este un adept al continuit`]ii istorice \n virtutea [i nu \n ciuda democratismului s`u, c`ci discursul organicist s-a n`scut \n tab`ra stângii democratice pentru a fi apoi capturat \n folosul s`u de dreapta junimist`. 281

La fel ca [i \n istoria intelectual` poporanist` sau iorghist`, Kog`lniceanu apare \n paginile lui Dragnea ca o sintez` fericit` de spirit reformator [i sim] istoric, de om al faptei dedicat schimb`rii [i c`rturar sensibil la cerin]ele continuit`]ii istorice. Spre deosebire de Ibr`ileanu [i Iorga \ns`, care legau dimensiunea „spiritului critic“ a lui Kog`lniceanu de orientarea general` – apreciat` pozitiv – a „culturii moldovene[ti“, Dragnea consider` c` pa[optistul moldovean trebuie admirat pentru puterea sa de a se elibera din mrejele unui mediu cultural neprielnic democra]iei [i reformei politice liberale, \nclinat c`tre reac]ionarism [i predispus la stagnare istoric`. El porne[te de la observa]ia c` „societatea româneasc` din prima jum`tate a veacului al XIX-lea, \n Moldova este conservatoare [i chiar reac]ionar`, iar \n Muntenia mai liberal` [i democratic`“ (pp. 137-138). {i \l \nf`]i[eaz` pe Kog`lniceanu ca pe o excep]ie fericit` \n interiorul lumii moldovene[ti, un veritabil gânditor [i politician liberal [i democrat \ntru totul comparabil, sub acest raport, cu confra]ii s`i munteni. Este adev`rat c`, spre deosebire de cei din urm`, Kog`lniceanu adaug` viziunii sale politice dimensiunea tradi]ionalismului. Nu trebuie s` credem \ns` c` aceast` dimensiune se datoreaz` contamin`rii sale de la reflexele culturale ale mediului cultural moldovenesc. Ea reprezint` un câ[tig din timpul studiilor f`cute \n Germania: dup` cum ne asigur` Dragnea, „numai simpla pomenire“ a unor nume ca Ranke sau Savigny „dezv`luie \ndeajuns originea concep]iei lui organiciste. [...] I-a fost dat acestui urma[ de r`z`[ ca, din atingerea cu noua concepere a societ`]ilor [i institu]iilor, s` proiecteze \n trecutul neamului românesc o viziune reconstructiv`, adun`toare a p`r]ilor \ntr-un tot viu, care nu poate fi fasonat dup` ra]iunea oamenilor. [...] {i a[a, datorit` achizi]iilor de la Berlin, se va explica deosebirea dintre el [i «ra]ionali[tii» liberali din Muntenia [i Moldova, a[a devine el un tradi]ionalist“ (pp. 18-19). Faptul c` tradi]ionalismul 282

lui Kog`lniceanu nu provine din acela caracteristic al culturii moldovene[tii este dovedit de evolu]ia ulterioar` a celui din urm`: culminarea sa va fi „junimismul politic [i social“ care trebuie \n]eles, ne explic` Dragnea, ca „organizarea \n [coal` [i teoretizarea filosofic` a \nd`tinatului reac]ionarism moldovenesc, expresia teoretic` a rezisten]ei regimului vechi \n fa]a alc`tuirii noului Stat“ (pp. 201-202). Spre deosebire de tradi]ionalismul conservator al confra]ilor moldoveni, „tradi]ionalismul lui Kog`lniceanu este critic (nu solidaritate cu tot trecutul!)“ (p. 184). Prin compara]ie, „tinerimea bonjurist`“ din Moldova „apare când de partea reac]ionarilor, când de partea utopismului revolu]ionar“ (p. 181). Aceasta pentru c` „tineretul moldovean este lipsit de convingerea intim` a democra]iei“, incapabil s` „lichideze mentalitatea [i concep]ia conservatoare“ (pp. 181182). Printre revolu]ionarii moldoveni care, interiorizând cultura reac]iunii, se manifestau ca atare chiar [i atunci când credeau c` \i dep`[esc limitele, „superioritatea lui Kog`lniceanu [...] vine tocmai din \nr`d`cinarea democra]iei \n fiin]a sa, [...] ceea ce \l f`cuse s` simpatizeze continuu cu democra]ia muntean` [i s` se singularizeze politic \ntre moldoveni“. |n cealalt` provincie, „unde curentul revolu]ionar, g`sind teren prielnic, amenin]a s` degenereze \n excese“, corespondentul lui Kog`lniceanu este Eliade, care „are rolul de a tempera“. Cei doi lideri au contracarat utopiile politice, deopotriv` revolu]ionare [i reac]ionare, pentru a a[eza revolu]ia pe f`ga[ul transform`rii democratice \n continuitate cu p`r]ile viabile ale societ`]ii mo[tenite din trecut: „lipsa de spirit critic la moldoveni: C. Negru]i declarându-se \mpotriva progresului, [...] A. Russo [i V. Alecsandri balansându-se \ntre utopia reac]ionar` [i cea excesiv revolu]ionar`; iar pe de alt` parte excesele democratice la unii munteni, cu acela[i rezultat utopist – au f`cut salutar` interven]ia [...] lui Kog`lniceanu [i Eliade, care au dat forma necesar` revolu]iei române[ti“ (pp. 182-183). 283

Dac` acesta a fost, dup` el, adev`ratul profil intelectual al lui Kog`lniceanu, este evident c` Dragnea nu poate decât s` resping` interpretarea celor care, „ca d-l Lovinescu, se ridic` \mpotriva concep]iei tradi]ionaliste a lui Kog`lniceanu, sau o confund` cu tradi]ionalismul existen]ial“. C`ci Lovinescu „uit` c` tradi]ionalismul, [...] la Kog`lniceanu, a ap`rut \nfr`]it cu democra]ia, spiritul de progres \mpreunat cu tradi]ia“ (pp. 184-185). Eroarea nu se opre[te aici. Prezentându-l pe Kog`lniceanu ca pe un rezonator al reflexelor tradi]ionaliste ale societ`]ii moldovene[ti, care \[i dezv`luie prin aceasta inapeten]a pentru modernizare revolu]ionar` chiar [i atunci când se exprim` \n limbajul revolu]iei, Lovinescu nu face decât s` preia o idee a lui Ibr`ileanu, inversând semnele de evaluare. Acele predispozi]ii ale Moldovei care, la cel din urm`, reprezentau virtu]ile „spiritului critic“, la cel dintâi exprim` viciile reac]ionarismului. Diferen]a nu este atât de mare cum poate p`rea, c`ci ambele teorii se bazeaz` pe acelea[i premise gre[ite. Apreciate ca virtu]i sau ca vicii, tendin]ele ideologice profunde ale mediului social moldovenesc nu sunt \n]elese corect, [i nici raportate la cauzele lor reale: „cei care au g`sit de partea Moldovei conservatorismul [i de cea a Munteniei democra]ia, sau de partea celei din urm` aplecarea politic` revolu]ionar` [i de partea celei dintâi «modera]ia», «cump`tarea», au luat efectele drept cauze [...] \n loc s` explice reac]ionarismul moldovean prin cauzele lui reale, s-a inventat «criticismul», c`ruia i s-au c`utat cauze imaginare. De alt` parte, la formarea «civiliza]iei române moderne» a fost pus` teoria «temperamentului», menit` a da toat` explicarea deosebirilor dintre Moldova [i Muntenia“ (pp. 138-139). Originile erorii \mp`rt`[ite de Ibr`ileanu [i Lovinescu provin din acordul lor asupra unei probleme de principiu: exponentul poporanist al „culturii critice“ [i ideologul elitei liberale subscriu tezei fundamentale dup` care – indiferent dac` acest fapt este apreciat ca dezastruos [i condam284

nabil sau, dimpotriv`, ca pozitiv [i inevitabil – modernizarea româneasc` s-a desf`[urat „de la forme la fond“, cu toate neajunsurile asociate acestei inversiuni a etapelor de evolu]ie: „p`rerea curent`, care s-a format \n urma criticii junimiste [i socialiste, este \ndeob[te cunoscut`: statul român este crea]ia unor politicieni, care au introdus \n ]ara româneasc` forme europene cu totul nepotrivite fondului istoric“ (p. 203). {i iat` c`, „de o jum`tate de secol, liberalii, asupra c`rora s-a \ndreptat critica formei f`r` fond, au sfâr[it prin a-[i face un mare merit din a fi procedat la introducerea institu]iilor politice de la form` la fond, schimbând porecla \n renume“ (p. 204). Criticii sociali postpa[opti[ti de toate orient`rile [i moderni[tii lovinescieni perpetueaz` astfel o \n]elegere gre[it` a sociologiei moderniz`rii române[ti. Tradi]ionalistul ortodoxist Dragnea se disociaz` de \ntreag` aceast` tradi]ie de gândire, pentru a da o dezlegare [tiin]ific` marii dileme a occidentaliz`rii. El ne \nva]` c`, „\n zorii form`rii României, moderne, [...] Kog`lniceanu a privit Statul politic ca o rezultant` normal` de la fond la forme, \n urma procesului economic \n care intraser` principatele“. |n]elepciunea politic` a pa[optistului se explic` prin aceea c`, spre deosebire de intelectualii români mai recen]i, captivi ai perverselor idei junimiste chiar [i atunci când nu se recunosc ca atare, el s-a manifestat ca un autentic exponent al burgheziei: „Ideologia burghez`, care a prezidat la formarea Statelor moderne apusene, a prezidat [i la formarea Statului român, pentru acelea[i motive: intrarea principatelor \n faza economiei mercantiliste, unificatoare, cu d`râmarea barierelor locale medievale“ (p. 224). Sun` foarte straniu aceste inflexiuni marxiste din glasul unui doctrinar al Gândirii. Cu atât mai mult cu cât este u[or s` distingem, printre rânduri, inspira]ia lor principal`, pe care dealtfel autorul o recunoa[te deschis \n alte pasaje: tradi]ionalistul Dragnea r`stoarn` sistemul de idei al „cul285

turii critice“, din care au provenit toate variet`]ile de tradi]ionalism românesc, folosindu-se de lucr`rile celui mai virulent adversar al aceleia[i culturi tradi]ionaliste. Dragnea \l insereaz` pe liberalul burghez Kog`lniceanu \n preistoria gândirismului anti-modern [i anti-capitalist prin intermediul sociologiei istorice a lui [tefan Zeletin. El este convins c` „teoria junimist` trebuie revizuit`, c` formarea României moderne n-a urmat o cale anormal`. Revolu]ionarii au marele merit de a fi ]inut \n seam` acei factori [i de a fi [...] l`sat s` se exercite determinismul economic, […] luându-[i misiunea s` conduc` [...] procesul politic \n direct` conformitate cu procesul social“ (p. 196). |l urmeaz` deci pe Zeletin, afirmând c` „\nf`ptuitorii de forme noi politice se aflau“, \n epoca pa[optist`, „fa]` cu o evolu]ie social-economic` pe care, vrând-nevrând, trebuiau s-o recunoasc` [i s-o slujeasc`“. Acordul lui Dragnea cu orientarea politic` a pa[opti[tilor este \ntemeiat, astfel, nu numai pe propria sensibilitate liberal` care \l une[te cu ei dar [i pe considerente sociologice: „ei chiar dac` ar fi avut alt` concep]ie politic` decât cea liberal`-burghez` nu ar fi putut lucra, \n sensul societ`]ii române[ti, decât ca liberali [i ca burghezi“. Pentru toate aceste ra]iuni, doctrina junimist` trebuie \nc` o dat` comb`tut`: „nu este, prin urmare, adev`rat` propozi]ia junimist`, c` nefiind o societate care s` creeze Statul, ca \n alte p`r]i, la noi Statul [i-ar fi luat meritul de a fi creat societatea, [...] pentru simplul motiv c`, \nainte de a fi venit Statul s` dea o organizare politic` liberal`, \n adâncurile societ`]ii se operaser` astfel de prefaceri economice care, ele, revolu]ionaser` dedesubt raporturile sociale, \ncât Statul r`mânea s` fie numai ceea ce a fost: ultima form` de sus a schelei construite de formele economice de jos“ (p. 227228). Dragnea p`streaz` doar o singur` rezerv` fa]` de teoria lui Zeletin: pentru a-i asigura lui Kog`lniceanu un rol major \n geneza României moderne, el are nevoie s` nuan]eze determinismul economic [i sociologic, revendi286

când o anumit` pondere, \n transformarea istoric`, pentru ac]iunea autonom` a marilor personalit`]i. „Recunoscând materialismului istoric \ndrept`]irea acolo unde o are“, el atribuie astfel „partea cuvenit` [...] personalit`]ilor reprezentative \n istorie. C`ci, dac` este o eroare din partea reprezentan]ilor misticismului sau idealismului na]ional, când exclud de la pl`m`direa României moderne factorii economici, nu mai pu]in constituie o eroare \ncercarea de a reglementa cazon faptele sociale dup` \nrâurirea capitalismului, f`r` s` se mai admit` [i contingen]a relativ` [i interven]ia voin]ei“ (pp. 206-207). „Zeletinismul“ sociologic al lui Dragnea explic` nu doar pa[optismul \n ansamblul s`u, dar [i tonalit`]ile specifice pe care el le-a c`p`tat \n Moldova [i Muntenia. Explica]ia trebuie s` ]in` seama fire[te de „compozi]ia social`-economic` a fiec`reia din cele dou` ]`ri“ (p. 138). Cel care altminteri expediaz` \n pu]ine cuvinte, ca pe nimic altceva decât \nc` o varia]ie pe temele formelor f`r` fond, „literatura pseudosociologic` a sociali[tilor“ (p. 203), pare s` nu fie con[tient c` descrie substratul social al reac]ionarismului politic moldovenesc urmând sociologia pseudo-capitalismului agrar periferic a c`rei cea mai elaborat` expresie a fost oferit` de Constantin Dobrogeanu-Gherea [i de discipolii s`i42. Elita latifundiar` a Moldovei, ne spune Dragnea, s-a al`turat mai devreme decât cea din Muntenia pie]ei mondiale de cereale, trecând la agricultura extensiv` pentru export \n cadrele unui sistem economic ce combin` elemente feudale [i capitaliste43. Datorit` structurii sale, ne explic` Dragnea, „regimul sclavagist din Moldova“ – descris câteva rânduri mai sus ca „regimul capitalist-feudalist moldovean“ – „a s`pat o pr`pastie \ntre boieri [i ]`rani, pe care nici occidentaliza]ii n-o pot trece“44. {i aceast` stare de lucruri va face ca, \n Moldova, „manifest`rile politice colective [i individuale s` fie imprimate de reac]ionarism, convertind [i curentul liberal numai la interesele claselor de sus“ (pp. 145-146). 287

|n]elegem c`, dup` Dragnea, pân` la 1848, deci pân` la interven]ia salutar` a lui Kog`lniceanu, lumea româneasc` \ncepuse s` aproximeze – cel pu]in \n Moldova – peisajul „formelor f`r` fond“. Tocmai ac]iunea politic` reformatoare a pa[opti[tilor a f`cut ca ea s` evite destinul unei societ`]i distorsionate, suferind deopotriv` de viciile unei colonii economice [i de cele ale unei culturi imitative, pe care sociologia gherist` [i cea maiorescian` consider`, \n mod eronat, c` le-ar fi c`p`tat \ntr-adev`r \n a doua jum`tate a secolului XIX, din vina acelora[i politicieni pa[opti[ti [i liberali: „istoria moderniz`rii b`tea la u[a principatelor române, [i ea [i-ar fi desf`[urat for]ele n`valnic, f`când din cele dou` ]`ri o colonie a centrelor capitaliste [i o ]ar` de cultur` caricatural`, dac` n-ar fi \ntâmpinat rezisten]a unui fond na]ional, reprezentat printr-un [ir de personalit`]i“ (p. 22). Insolitul sintezei ideologico-istorico-sociologice a lui Dragnea nu merge deci pân` acolo \ncât s` \i recupereze pe fa]` [i pe sociali[ti pentru cauza tradi]ionalismului. Zeletin, \n schimb, este urmat \n \ntregime, nu numai \n privin]a sociologiei vie]ii politice române[ti, dar [i \n cea a sociologiei culturii române. Dragnea ne arat` cum „junimismul [...] a reu[it s` produc` a sp`rtur` \ntre civiliza]ie [i cultur`“, \mpingând intelectualitatea româneasc` pe calea gre[it` a unei critici f`r` noim` la adresa unei societ`]i pe care o consider` prost \ntemeiat`: „civiliza]ia n-a mers mân` \n mân` cu cultura; dimpotriv`, pe când cea dintâi, patronat` de Stat, a lucrat t`cut \n [antierele moderniz`rii României, cultura, g`l`gioas` prin \ns`[i instrumentele ei [...] n-a pregetat s` azvârle asupra civiliza]iei toate a[a-zisele «critice», s-o caricaturizeze, s-o terfeleasc` \n noroiul zeflemelei, de la catedr`, ca [i din coloanele revistei, din salon, ca [i din banca popular`“. {i „cum toate acestea s-au f`cut \n numele criticei“, nu e de mirare c` „oameni de [tiin]` pozitiv` ca d-l Zeletin cer alungarea ei“ (pp. 258-259). 288

Nu putem \ndep`rta senza]ia c`, a[a cum ne-o \nf`]i[eaz` cartea lui Dragnea, reconstituirea istoric` a pa[optismului de pe pozi]iile tradi]ionalismului ortodoxist interbelic este auto-distructiv` pentru cel din urm`. Na]ionalismul s`m`n`torist a fost una dintre cele mai pregnante voci ale criticii la adresa moderniz`rii române[ti. Dezvoltându-se \n continuitatea sa, gândirismul a f`cut [i el parte din corul „culturii critice“. Ambele etape ale tradi]ionalismului s-au nutrit din filonul junimist, respingând pa[optismul ca pe o cezur` „ne-organic`“ \n istoria României, originea unei societ`]i inautentice, ce sufer` deopotriv` de bolile imita]iei [i de maladiile specifice ale modelului de civiliza]ie occidental pe care lumea româneasc` l-a adoptat \n mod neinspirat. Prezentând, pe urmele lui Zeletin, \ntreaga cultur` critic` de sorginte junimist` ca pe manifestarea unor elite intelectuale alienate, incapabile s` \n]eleag` rosturile lumii \n care tr`iesc, Dragnea pare s` nege ra]iunea de a fi a doctrinei de care am v`zut c`, altminteri, nu s-a dezis niciodat`. Limbajul materialismului istoric pe care \l folose[te cu atâta convingere face o not` discordant` \n sânul unei grup`ri culturale ce s-a auto-definit prin misticism idealist [i prin dezgust fa]` de meschin`ria societ`]ii materialiste. Celebrarea liberalismului democratic [i „burghez“ al lui Kog`lniceanu pare s` nu-[i g`seasc` loc \n cadrele unei ideologii care nu a \ncetat niciodat` s` caute o ie[ire, prin regenerare spiritual`, din peisajul dezolant al lumii liberale [i burgheze45. Invocarea „organicismului“ de provenien]` german` profesat de liderul pa[optist, singura marc` recognoscibil` a tradi]ionalismului \n textul lui Dragnea, se pierde printre toate celelalte elemente de „sincretism“ ideologic pe care leam enumerat. Care este, atunci, puntea de leg`tur` pe care Dragnea o mai p`streaz`, la sfâr[itul periplului s`u pa[optist, cu familia ideologic` din anii 1920 care nu l-a renegat niciodat`, de care el nu s-a disociat explicit [i la care suntem obi[nui]i s` \i ata[`m numele? 289

E vorba despre o leg`tur` foarte fragil`. Ea se rezum` la afirma]ia vag` dup` care tradi]ia cultural` româneasc` a avut un caracter democratic, \nscris \n chiar spiritul ortodoxiei46: „pe când tradi]ia catolic` serve[te de o puternic` arm` contra democra]iei, tradi]ia ortodox` vine \n sprijinul democratismului“47. Parc` ignorând faptul c`, \n aceea[i ani, doctrina autohtonist` a Gândirii era acuzat` de mimetism, iar misticismul ortodoxist ridiculizat ca na]ionalism de import48, Dragnea poate afirma cu senin`tate: „numai cine ar imita \n România tradi]ionalismul lui Charles Maurras – c`ci la noi se poate [i a[a ceva, s` imi]i \n atitudine tradi]ionalismul altei ]`ri – numai acela [i numai a[a, imitând, ar face din tradi]ionalism un criteriu politic retrograd“49. Nu mai sim]im, \n aceste pasaje ale discipolului lui Iorga, nici o urm` din nostalgia celui din urm` pentru lumea medieval`. Invocând „democra]ia“, Dragnea nu se refer` la o accep]iune original` a no]iunii, ci chiar la ceea ce se \n]elegea \n mod curent prin ea \n epoc`. Autorul ortodoxist pare convins c` nu \[i tr`deaz` ideologia prin adeziunea sa frust` la liberalismul democratic [i burghez. Noi nu ne putem face \ns` c` nu observ`m metamorfoza pe care a suferit-o ideologul travestit \n istoric. Avântându-se pe c`r`rile epocii de la 1848 cu sincere convingeri tradi]ionaliste, Dragnea sfâr[e[te prin a proiecta asupra \ntregii „tradi]ii“ române[ti umbra anilor revolu]ionari. Hot`rât s` \l ata[eze pe Kog`lniceanu la istoria gândirismului, el ajunge s` contopeasc` gândirismul cu istoria pa[optismului. Decis s` furnizeze ortodoxismului certificate de legitimitate suplimentare prin recuperarea unui fragment de istorie a democra]iei, el adaug` democra]iei prestigiul culturii ortodoxe. Dimensiunea polemic` a c`r]ii este mult prea pronun]at` pentru a avea motive de \ndoial`: prin monografia lui Dragnea despre Kog`lniceanu, ar fi trebuit ca istoria s` fie deformat`, \nc` o dat`, \n oglinda ideologiei. S-a \ntâmplat invers: ideologia a fost deformat` \n oglinda istoriei. Asemenea 290

accidente se petrec destul de rar50: un motiv suficient pentru a continua dialogul cu acest paradoxal gânditor al anilor dintre cele dou` r`zboaie despre care ne-am obi[nuit s` credem c` \l cunoa[tem f`r` a fi nevoie s` \l citim.

Epilog: Kog`lniceanu \n lectur` fascist` Câ]iva ani dup` ce Dragnea [i-a publicat cartea, peisajul tradi]ionalismului românesc arat` foarte schimbat. Câteva noi inflexiuni ale retoricii „organismului“ social au transformat na]ionalismul autohtonist \ntr-un suport ideologic al dreptei radicale. Urma[ii celor care c`utau o izb`vire de relele lumii burgheze prin \ntoarcerea la duhul na]ional au ajuns s` lucreze pentru izbânda revolu]iei fasciste. Unul dintre ei, Nicolae Ro[u, public` \n 1938 un volum ce rememoreaz` eliberarea treptat` a sufletului na]ional românesc din crusta politicii democratice de import. C`ci „dialectica na]ionalismului“, spune el, „n`zuie[te s` r`stoarne toat` structura moral`, intelectual` [i politic` a societ`]ii democratice“51. Principiul na]ionalismului a fost \mpiedicat, vreme de un veac [i jum`tate, s` \[i arate roadele depline datorit` sintezei sale \mpotriva naturii cu ideile democratice. Aceast` coabitare trebuie acum spart`, iar cultura na]ional` român` este apt` pentru acest act emancipator \n mai mare m`sur` decât cea occidental`. |nc` de la 1848, izbânda temporar` a democra]iei asupra na]ionalismului a fost mai pu]in decisiv` \n România decât \n Occident: „procesul de disolu]ie sufleteasc` [i organic` era mai \naintat \n occidentul Europei, [i din aceast` pricin`, o revolu]ie democratic` cu urm`ri politice a fost posibil` \n Fran]a. La noi, reac]iunea spiritului na]ionalist care era structurat pe baze tradi]ionaliste [i autohtonia momentului istoric fiind destul de puternic`, a disociat \mpreunarea hibrid` dintre na]ionalism [i democra]ie“52. Zvârcolirile na]ionalismului tradi]ionalist \mpotriva politicii democratice au \nceput deci \nc` din epoca pa[optist` 291

[i, a[a cum ne a[teptam, Kog`lniceanu face parte dintre eroii acestei \ncle[t`ri. De aceast` dat` \ns`, el nu mai figureaz` ca un solitar, ci ca exponentul unor for]e istorice de care apar]in mai toate numele importante ale culturii române. Dup` ce fusese descris` vreme de decenii ca o maladie capabil` s` molipseasc` cele mai str`lucite spirite române[ti, modernizarea imitativ` este denun]at` acum de Ro[u ca decurgând din victoria unei conspira]ii. Dac`, pentru Iorga, Kog`lniceanu st`tea singur, prin \nclina]iile sale tradi]ionaliste, \n fa]a unui contingent cople[itor de politicieni valahi indiferen]i la cerin]ele continuit`]ii istorice, acum muntenii Ion Br`tianu [i C. A Rosetti apar izola]i, ca singuri agen]i ai subversiunii democratice, \mpotriva c`reia se aliniaz` to]i ceilal]i eroi ai istoriei secolului XIX. Tradi]ionalismul nu mai reprezint` o excep]ie ci o regul` \n tab`ra pa[optist`, el a fost \nvins temporar de complotul democra]iei francmasonice dar ofer` un rezervor de \n]elepciune politic` gata s` fie folosit` de a[teptata revolu]ie a spiritului autohton: „de o parte se desprind C. A. Rosetti [i Ion C. Br`tianu, profitorii revolu]iei [i conduc`torii partidului liberal, de cealalt` parte N. B`lcescu, Ion Heliade R`dulescu [i Mihail Kog`lniceanu, care vor deschide c`ile de \n]elegere ale evolu]iei române[ti \n cultur`. Unii ne-au dus la \njghebarea monstruoas` a statului democratic modern, \n vreme ce ceilal]i ne-au redat echilibrul vie]ii suflete[ti prin promovarea fenomenului cultural“53. Suntem foarte departe de gândirismul democratic al lui Radu Dragnea.

Note: 1. Articolul a mai fost publicat, cu titlul „Cum poate fi citit Kog`lniceanu? Radu Dragnea [i gândirismul democratic“, \n Radu Dragnea, Mihail Kog`lniceanu, ed. de Victor Rizescu, Bucure[ti, Dominor, „Gândire politic` româneasc`“, 2005, pp. 5-33.

292

2. F. R. Ankersmit, „Historiography and Postmodernism“, \n History and Tropology. The Rise and Fall of Metaphor, Berkeley, University of California Press, 1994. 3. Georg G. Iggers, Historiography in the Twentieth Century: from Scientific Objectivity to the Postmodern Challenge, Hanover, Wesleyan University Press, 1997. Vezi [i Lucian Boia, Jocul cu trecutul. Istoria \ntre adev`r [i fic]iune, Bucure[ti, Humanitas, 1998. 4. Pentru o discu]ie a problemei canonului \n istoria intelectual` vezi, de exemplu, Siep Stuurman, „The Canon of the History of Political Thought: Its Critique and a Proposed Alternative“, \n History and Theory 39: 1, 2000. 5. Pentru o prezentare general` a poporanismului vezi Z. Ornea, Poporanismul, Bucure[ti, Minerva, 1972. 6. Vezi C. Stere, Scrieri politice [i filozofice, ed de Victor Rizescu, Bucure[ti, Dominor, 2005. 7. Davin Mitrany, Marx Against the Peasant: a Study in Social Dogmatism, New York, Collier Books, 1961 [1951]. 8. Pentru dimensiunea antisemit` a lui Stere vezi Leon Volovici, Ideologia na]ionalist` [i problema evreiasc` \n România anilor 1930, Bucure[ti, Humanitas, 1995, pp. 56-59. 9. Al. Piru, G. Ibr`ileanu, Bucure[ti, Minerva, 1971. 10. Pentru una dintre cele mai influente explor`ri ale politicii autenticit`]ii, vezi Charles Taylor, The Ethics of Authenticity, Cambridge, Mass., Harvard University Press, 1992. 11. Pentru abord`ri recente ale dreptei [i stângii \n istoria european` vezi Roger Eatwell, Noël O’ Sullivan, eds., The Nature of the Right: European and American Politics and Political Thought since 1789, Londra, Pinter, 1989; Geoff Eley, Forging Democracy: the History of the Left in Europe, 1850-2000, Oxford, Oxford University Press, 2002. 12. G. Ibr`ileanu, Spiritul critic \n cultura româneasc`, ed. de Rodica Rotaru [i Al. Piru, Chi[in`u, Litera, 1997, pp. 75. |n continuare, trimiterile din paranteze se refer` la acest volum. 13. Pentru avatarurile utopismului \n cultura român`, vezi Sorin Antohi, Civitas imaginalis. Istorie [i utopie \n cultura român`, Bucure[ti, Litera, 1994. 14. Nicolae Iorga. Opinions sincères. La vie intellectuelle des Roumains en 1899, Bucarest, Imprimerie de „l’Indépendance Roumaine“, 1899 ; Idem, Opinions pernicieuses d’un mauvais patriote, Bucarest, Imprimerie de „l’Indépendance Roumaine“, 1900. 15. Idem, „|n chestia evreiasc`“, \n Cuvinte adev`rate, Bucure[ti, Institutul Minerva, 1903, pp. 177-264.

293

16. Idem, O lupt` literar`, ed. de Valeriu Râpeanu [i Sanda Râpeanu, Bucure[ti, Minerva, 1979, vol. 1-2. 17. Idem, „Despre drepturile limbii na]ionale \n statul modern“ [1906], \n Ioan Stanomir, Lauren]iu Vlad, ed., A fi conservator, Bucure[ti, Meridiane, 2002, pp. 379-386. 18. Aurel C. Popovici, Na]ionalism sau democra]ie [1910], ed. de Constantin Schifirne], Bucure[ti, Albatros, 1997. 19. Nicolae Iorga, România contemporan` de la 1904 la 1930. Supt trei regi [1932], ed. de Valeriu Râpeanu [i Sanda Râpeanu, Bucure[ti, Editura PRO, 1999, pp. 3-107. 20. Z. Ornea, S`m`n`torismul, Bucure[ti, Ed. Funda]iei Culturale Române, 1998 [1970], pp. 178-185. 21. Arthur O. Lovejoy, „The Meaning of Romanticism for the Historian of Ideas“, \n Franklin L. Baumer, ed., Intellectual Movements in Modern European History, New York, Macmilan, 1965; Klaus Epstein, The Genesis of German Conservatism, Princeton, Princeton University Press, 1975; J. W. Burrow, The Crisis of Reason: European Thought, 1848-1914, New Haven, Yale University Press, 2000. 22. Armin Heinen, Legiunea „Arhanghelul Mihail“. Mi[care social` [i organiza]ie politic`, trad. de Cornelia [i Delia E[ianu, Bucure[ti, Humanitas, 1999, pp. 99-104. 23. Pentru problema „istorismului“ \n cultura european` [i româneasc`, vezi Georg G. Iggers, The German Conception of History, sec. ed., Hanover, Wesleyan University Press, 1983; Al. Zub, „Ranke [i directiva organicist` \n cultura român`“, \n Istorie [i finalitate, Bucure[ti, Ed. Academiei, 1991. 24. Nicolae Iorga, „Doctrina na]ionalist`“, \n vol. colectiv Doctrinele partidelor politice [1923], ed. de Petre Dan, Bucure[ti, Garamond, 1996, pp. 51-52. 25. Idem, „Istoricul constitu]iei române[ti“, \n vol. colectiv Constitu]ia din 1923 \n dezbaterea contemporanilor [i Noua constitu]ie a României, [1923], Bucure[ti, Humanitas, 1990, p. 25. 26. Ibidem, loc cit. 27. Iorga, „Doctrina na]ionalist`“, pp. 48-49. |n continuare, trimiterile din paranteze se refer` la acest text. 28. Nicolae Iorga, Originea [i sensul democra]iei, V`lenii de Munte, Datina Româneasc`, f. a. [1930], pp. 50-51. 29. Idem, Dezvoltarea imperialismului contemporan [1940], ed. de Andrei Pippidi, Bucure[ti, Albatros, 1997, p. 72. 30. Eugen Lovinescu, Istoria civiliza]iei române moderne, vol. 1: For]ele revolu]ionare, ed. de Z. Ornea, Bucure[ti, Minerva, 1992, pp. 74-75.

294

31. Ibidem, pp. 75-76. 32. Pentru prezent`ri generale ale gândirismului, vezi Dumitru Micu, G\ndirea [i g\ndirismul, Bucure[ti, Minerva, 1975; Keith Hitchins, G\ndirea: Nationalism in a Spiritual Guise, \n Kenneth Jowitt, ed., Social Change in Romania, 1860-1940. A Debate on Development in a European Nation, Berkeley, University of California, Institute of International Studies, 1978; Z. Ornea, Tradi]ionalism [i modernitate \n deceniul al treilea, Bucure[ti, Ed. Eminescu, 1980. 33. Nichifor Crainic, Puncte cardinale \n haos [1936], ed. de Constantin Schifirne], Bucure[ti, Albatros, 1998, p. 72. 34. Ibidem, p. 78. 35. Ibidem, pp. 56-57. 36. Z. Ornea, Anii treizeci. Extrema dreapt` româneasc`, Bucure[ti, Ed. Funda]iei culturale române, 1995, pp. 241-264. 37. Radu Dragnea, Supunerea la tradi]ie, ed. de Emil Pintea, Cluj, Echinox, 1998, p. 62. 38. Mircea Popa, „Prefa]`“, \n Dragnea, Supunerea la tradi]ie, p. 5. 39. Ibidem, p. 20. 40. Dragnea, Supunerea la tradi]ie, p. 281. 41. Radu Dragnea, Mihail Kog`lniceanu, ed. a II-a, Bucure[ti, f. e., 1926, p. 186. \n continuare, trimiterile din paranteze se refer` la acela[i text. 42. Vezi Constantin Dobrogeanu-Gherea, Neoiob`gia [1910], \n Opere complete, vol. 4, ed. de Ion Popescu-Pu]uri et al., Bucure[ti, Ed. Politic`, 1978. Vezi [i volumul Lotar R`d`ceanu/ {erban Voinea, Oligarhia român`/ Marxism oligarhic, ed. de Victor Rizescu, Bucure[ti, Dominor, 2005. 43. Pentru o abordare recent` a acelora[i probleme, vezi Daniel Chirot, Schimbarea social` \ntr-o societate periferic`, trad. de Victor Rizescu, Bucure[ti, Corint, 2002. Vezi [i Joseph Love, F`urirea lumii a treia. Teorii [i teoreticieni ai subdezvolt`rii \n România [i Brazilia, trad. de Drago[-Paul Aligic` et. al, Bucure[ti, Univers, 2003. 44. Dragnea, Mihail Kog`lniceanu, p. 143. |n continuare, trimiterile din paranteze se refer` la acela[i text. 45. Pentru o prezentare a curentelor de idei \nrudite \n Europa de Est a epocii, vezi Andrew C. Janos, East Central Europe in the Modern World. The Politics of the Borderlands from Pre- to Post-Communism, Stanford, Stanford University Press, 2000, pp. 166-217. Vezi [i Karl Dietrich Bracher, The Age of Ideologies: a History of Political Thought in the Twentieth Century, transl. by Ewald Osers, New York, St. Martin's Press, 1984. 46. Pentru abord`ri ale raportului dintre ortodoxie [i cultura politic` româneasc`, \n perspectiv` istoric`, vezi Alexandru Du]u, Political Models

295

and National Identities in „Orthodox Europe“, Bucharest, Babel, 1998; Daniel Barbu, Bizan] contra Bizan]. Explor`ri \n cultura politic` româneasc`, Bucure[ti, Nemira, 2001. 47. Dragnea, Mihail Kog`lniceanu, p. 188. 48. Mihai Ralea, „Misticism“ [1926], \n Scrieri, vol. 7, ed. de Florin Mih`ilescu, Bucure[ti, Minerva, 1989, pp. 104-112. 49. Dragnea, Mihail Kog`lniceanu, p. 186. 50. Pentru o abordare influent` a „politicii“ reprezent`rilor istorice, vezi J. G. A. Pocock, Politics, Language and Time: Essays on Political Thought and History, Londra, Methuen, 1972; Idem, Virtue, Commerce and History: Essays on Political Thought and History, Chiefly in the Eighteenth Century, Cambridge, Cambridge University Press, 1985. 51. Nicolae Ro[u, Dialectica na]ionalismului, Bucure[ti, Ed. Cultura Na]ional`, f. a. [1938], p. VI. 52. Ibidem, p. 185. 53. Ibidem, p. 201.

296

Provenien]a textelor Victor Rizescu, „Ideologii [i istorii conflictuale: tradi]ii române[ti [i est-europene“. Text inedit. Andrzej Walicki, „Russian Social Thought. An Introduction to the Intellectual History of Nineteenth-century Russia“, in Russian Review 36: 1, 1977, pp. 1-45. Versiune româneasc` de Raluca Dun`. Maciej Janowski, „Three Historians“, \n CEU History Department Yearbook 2001-2002, pp. 199-232. Versiune româneasc` de Gabriela Eftimie. Diana Mishkova, „The Interesting Anomaly of Balkan Liberalism“, \n Iván Zoltán Dénes, ed., Liberty and the Search for Identity. Liberal Nationalism and the Legacy of Empires, Budapesta, Central European University Press, 2006, pp. 399-456. Versiune româneasc` de Gabriela Eftimie. A. S. St\kalin, „Rusia [i Polonia: identit`]i colective \n oglinzi paralele. Reflec]ii asupra unei c`r]i“. Text inedit. Versiune româneasc`, dup` originalul \n limba rus`, de Lauren]iu Constantiniu. Victor Rizescu, „Cum poate fi citit Kog`lniceanu? Un studiu despre istorie [i ideologie“. Textul a mai fost publicat, cu titlul „Cum poate fi citit Kog`lniceanu? Radu Dragnea [i gândirismul democratic“, \n Radu Dragnea, Mihail Kog`lniceanu, ed. de Victor Rizescu, Bucure[ti, Dominor, „Gândire politic` româneasc`“, pp. 5-33.

297

Autorii Maciej Janowski (n. 1963). Cercet`tor la Institutul de Istorie al Academiei Poloneze de {tiin]e din Var[ovia [i profesor asociat la Departamentul de Istorie al Universit`]ii Central Europene din Budapesta. Cercet`ri \n domeniul istoriei poloneze [i central europene din secolele XIX [i XX. Dintre lucr`rile: Polish Liberal Thought before 1918, 2004; Narodziny Inteligencji, 1750-1831 (Geneza intelighen]iei, 1750-1831), 2008. Diana M. Mishkova (n. 1958). Profesor la Departamentul de Istorie a Balcanilor de la Universitatea din Sofia [i director al Centrului de Studii Avansate din Sofia. Cercet`ri \n istoria comparativ` a moderniz`rii, a na]ionalismului [i a gândirii politice din Europa de Sud-Est. Dintre lucr`ri: Prisposobiavane na svobodata. Modernost v Srbiia i Ruminiia prez XIX vek (Autohtonizarea libert`]ii. Modernitate [i legitimare \n Serbia [i România secolului al XIX-lea), 2001; (coeditor) Discourses of Collective Identity in Central and South-eastern Europe, vol. IV (\n preg`tire). Victor Rizescu (n. 1969). Lector la Facultatea de {tiin]e Politice a Universit`]ii din Bucure[ti, redactor-[ef adjunct al revistei Cuvântul [i coordonator al colec]iei „Gândire politic` româneasc`“ a Editurii Dominor. Cercet`ri \n domeniul istoriei gândirii politice [i sociale române[ti din secolele XIX [i XX. |n preg`tire: Occidentalismul dincolo de canon. Forme de gândire liberal` \n România precomunist`. Aleksandr S. St\kalin (n. 1962). Cercet`tor la Institutul de Slavistic` al Academiei Ruse de {tiin]e. Redactor al revistei Slavianovedenie (Slavistica). Cercet`ri \n domeniile 299

istoriei maghiare [i rela]iilor politice [i culturale dintre Rusia [i ]`rile Europei Centrale. Dintre lucr`ri: Vengherskaia kultura v seredine XX veka (Cultura maghiar` la mijlocul secolului XX), 1991; Gyorgy Lukaci. Mâsliteli i politic (G. Lukàcs. Gânditor [i om politic), 2001; Prervannaia revoliu]iia. Vengherskii krizis 1956 goda i politika Moskvâ (Revolu]ia neterminat`. Criza maghiar` din 1956 [i atitudinea Moscovei), 2001. Andrzej Walicki (n. 1930). Membru al Academiei Poloneze de {tiin]e [i profesor emerit al Universit`]ii din Notre-Dame (SUA). Unul dintre cei mai cunoscu]i istorici ai vie]ii intelectuale ruse [i poloneze din secolele XIX [i XX, cu contribu]ii fundamentale la istoria gândirii marxiste mondiale. Dintre lucr`ri: The Controversy over Capitalism. Studies in the Social Philosophy of the Russian Populists (1969); The Slavophile Controversy. History of a Conservative Utopia in Nineteenth-century Russian Thought (1975); A History of Russian Thought from the Enlightenment to Marxism (1979); Philosophy and Romantic Nationalism. The Case of Poland (1982); Legal Philosophies of Russian Liberalism (1987); The Enlightenment and the Birth of Modern Nationhood. Polish Political Thought from Noble Republicanism to Tadeusz Kosciuszko (1989); Stanislaw Brzozowski and the Polish Beginnings of Western Marxism (1989); Russia, Poland and Universal Regeneration. Studies on Russian and Polish Thought of the Romantic Epoch (1991); Marxism and the Leap to the Kingdom of Freedom. The Rise and Fall of the Communist Utopia (1995).

300

Cuprins V ICTOR R IZESCU Ideologii [i istorii conflictuale: tradi]ii române[ti [i est-europene .................................... 5 A NDRZEJ W ALICKI Gândirea social` rus`: o introducere la istoria intelectual` a Rusiei din secolul al XIX-lea ........................................ 27 M ACIEJ J ANOWSKI Trei istorici ...................................................................... 83 D IANA M ISHKOVA Interesanta anomalie a liberalismului balcanic ............................................... 129 A. S. S T | KALIN Rusia [i Polonia: identit`]i colective \n oglinzi paralele. Reflec]ii asupra unei c`r]i .............. 211 V ICTOR R IZESCU Cum poate fi citit Kog`lniceanu? Un studiu despre istorie [i ideologie ............................ 257 Provenien]a textelor ...................................................... 297 Autorii ........................................................................... 299

|nsemn`ri

Editura Cuvântul B-dul Nicolae B`lcescu nr. 23A, 010044, Bucure[ti, sector 1, OP 1, P.O. Box 1-876 Telefon: 021.311.23.92; fax: 021.315.50.30 E-mail: [email protected]; www.cuvantul.ro