Gestiunea Financiara A Intreprinderii [PDF]

Zitiervorschau

Gestiunea financiar˘a a ˆıntreprinderii Diana Tagaduan 2 decembrie 2006

Cuprins Capitolul 1.Gestiunea financiar˘ a a ˆıntreprinderii. Considerat¸ii generale. . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

7

1.1. Definirea gestiunii financiare . . . . . . . . . . . . . . .

7

1.2. Evolut¸ia gestiunii financiare. . . . . . . . . . . . . . . .

8

1.3. Cont¸inutul gestiunii financiare a ˆıntreprinderii . . . . 10 1.4. Important¸a gestiunii financiare . . . . . . . . . . . . . . 12 1.5. Obiectivele ¸si sarcinile gestiunii financiare . . . . . . . 14 Capitolul 2.ˆIntreprinderea ¸si fluxurile sale . . . . . . . . . . . . . 17 2.1. Abordarea sistemic˘a a ˆıntreprinderii . . . . . . . . . . 17 2.1.1. Definirea sistemelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17 2.1.2. Clasificarea sistemelor . . . . . . . . . . . . . . . . . 18 2.2. Relat¸ia ˆıntreprindere-mediu exprimat˘a prin fluxuri . 19 Capitolul 3.Capitalul ˆıntreprinderii. Surse de finant¸are . . . 23 3.1. Not¸iuni generale privind capitalul ˆıntreprinderii . . . 23 3.2. Modalit˘a¸ti de finant¸are a capitalului . . . . . . . . . . 24 3.2.1. Surse de procurare a capitalului . . . . . . . . . . 24 3.2.2. Sursele proprii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26 3.2.3. Sursele externe (ˆımprumutate) . . . . . . . . . . . 30 3.2.4. Alegerea structurii financiare optime a capitalului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33 3.3. Capacitatea ¸si efectul de ˆındatorare . . . . . . . . . . . 35 Capitolul 4.Gestiunea capitalului imobilizat. . . . . . . . . . . . 37 4.1. Capitalul angajat ¸si imobilizat supus amortiz˘arii . . 37 2

3

CUPRINS 4.2. Amortizarea imobiliz˘arilor corporale ¸si necorporale . 39 4.3. Elementele de calcul ale amortiz˘arii . . . . . . . . . . . 42 4.4. Metode (regimuri) de amortizare . . . . . . . . . . . . 45 4.4.1. Amortizarea liniar˘a . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45 4.4.2. Metoda calculului degresiv . . . . . . . . . . . . . . 45 4.4.3. Metoda amortiz˘arii accelerate . . . . . . . . . . . . 47 4.4.4. Metoda sumei cifrei anilor (Metoda Softy) . . . . 48 4.5. Rolul amortiz˘arii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48

Capitolul 5.Analiza financiar˘ a realizat˘ a pe baza bilant¸ului contabil . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50 5.1. Bilant¸ul contabil, instrument al analizei financiare . 50 5.2. Retratarea bilant¸ului contabil . . . . . . . . . . . . . . 56 5.2.1. Reclasific˘ari ˆın funct¸ie de perioad˘a . . . . . . . . . 57 5.2.2. Eliminarea non-valorilor . . . . . . . . . . . . . . . 59 5.2.3. Reevalu˘arile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60 5.3. Analiza echilibrului financiar . . . . . . . . . . . . . . . 61 5.3.1. Situat¸ia net˘a a ˆıntreprinderii . . . . . . . . . . . . 61 5.3.2. Fondul de rulment . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 62 5.3.3. Necesarul de fond de rulment . . . . . . . . . . . . 67 5.3.4. Trezoreria net˘a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 68 5.3.5. Analiza indicatorilor echilibrului financiar . . . . 70 5.3.6. Fondul de rulment minim necesar . . . . . . . . . 71 5.4. Metoda ratelor folosit˘a ˆın studiul bilant¸ului. . . . . . 73 5.4.1. Rate de structur˘a a bilant¸ului. . . . . . . . . . . . 73 5.4.2. Ratele de rotat¸ie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 75 5.4.3. Ratele de sintez˘a (ratele echilibrului financiar) . 77 5.4.4. Avantajele ¸si limitele metodei ratelor . . . . . . . 80 Capitolul 6.Analiza rezultatelor ˆıntreprinderii . . . . . . . . . . 83 6.1. Contul de rezultate al ˆıntreprinderii. . . . . . . . . . . 83 6.2. Soldurile intermediare de gestiune . . . . . . . . . . . . 90

CUPRINS

4

6.3. Capacitatea de autofinant¸are a ˆıntreprinderii . . . . . 95 6.4. Analiza pragului de rentabilitate. . . . . . . . . . . . . 97 Capitolul 7.Tablourile de finant¸are . . . . . . . . . . . . . . . . . . 100 7.1. Necesitatea utiliz˘arii unui tablou de finant¸are . . . . 100 7.2. Tabloul de finant¸are utiliz˘ari ¸si resurse . . . . . . . . . 101 7.2.1. Cont¸inutul tabloului de utiliz˘ari ¸si resurse . . . . 101 7.2.2. Construct¸ia tabloului de utiliz˘ari ¸si resurse . . . 102 7.2.3. Interpretarea tabloului de utiliz˘ari ¸si resurse. . . 104 7.2.4. Punctele nevralgice ale tabloului de utiliz˘ari ¸si de resurse . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 107 7.3. Tabloul de trezorerie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 109 7.3.1. Utilitatea tabloului de trezorerie . . . . . . . . . . 109 7.3.2. ˆIntocmirea situat¸iei (tabloului) fluxurilor de trezorerie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 112 7.3.3. Limitele tabloului fluxurilor de trezorerie. . . . . 115 Capitolul 8.Analiza activit˘ a¸tii firmei . . . . . . . . . . . . . . . . . 117 8.1. Viteza de rotat¸ie a capitalurilor prin cifra de afaceri 117 8.2. Calculul ratelor de rotat¸ie . . . . . . . . . . . . . . . . . 119 8.3. Vitezele de rotat¸ie prin elementele componente ale cifrei de afaceri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 121 8.4. Utilitatea indicatorilor exprimat¸i sub form˘a de rate de rotat¸ie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 123 8.4.1. Ratele de rotat¸ie - instrument de analiz˘a al managementului financiar . . . . . . . . . . . . . . . 123 8.4.2. Previzionarea structurii activului ¸si pasivului . . 123 8.4.3. Metoda normativ˘a de previziune a echilibrului financiar. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 124 8.4.4. Previziunea indicatorilor financiari prin simulare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 125 Capitolul 9.Decizii de repartizare a profitului . . . . . . . . . . 127 9.1. Politica de dividend . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 127

5

CUPRINS 9.2. Neutralitatea politicii de dividend . . . . . . . . . . . . 129 9.3. Teoria rezidual˘a a dividendului. . . . . . . . . . . . . . 130 9.4. Teoria privind necesitatea distribuirii de dividende . 133 9.5. Dividendul - semnal al performant¸elor viitoare ale firmei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 134

Capitolul 10. Gestiunea ciclului de exploatare . . . . . . . . . . . 137 10.1. Necesit˘a¸tile de finant¸are ale activit˘a¸tii ˆıntreprinderii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 137 10.2. Cont¸inutul gestiunii ciclului de exploatare . . . . . . 141 10.3. Determinarea necesarului de finant¸are a ciclului de exploatare (NFCE) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 143 10.4. Surse de finant¸are a ciclului de exploatare . . . . . . 145 10.4.1. Surse proprii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 145 10.4.2. Datoriile de exploatare (surse atrase) . . . . . . 146 10.4.3. Surse ˆımprumutate . . . . . . . . . . . . . . . . . . 149 Capitolul 11. Gestiunea stocurilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 150 11.1. Not¸iuni generale privind stocurile ˆıntreprinderii . . 150 11.1.1. Definirea stocurilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . 150 11.1.2. Caracteristicile stocurilor . . . . . . . . . . . . . . 152 11.1.3. Principalele categorii de stocuri . . . . . . . . . . 155 11.2. Optimizarea m˘arimii stocurilor . . . . . . . . . . . . . 158 11.2.1. Obiectivele contradictorii ale gestiunii stocurilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 158 11.2.2. Modelarea stocurilor . . . . . . . . . . . . . . . . . 160 11.2.3. Modelul m˘arimii lotului simplu (Wilson Whitin) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 163 11.2.4. Gestiunea stocurilor ˆın condit¸ii de incertitudine . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 169 11.2.5. Metoda ABC de gestiune a stocurilor . . . . . . 170 Capitolul 12. Gestiunea client¸ilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 172 12.1. Cont¸inutul gestiunii client¸ilor . . . . . . . . . . . . . . 172

CUPRINS

6

12.2. Componentele gestiunii client¸ilor . . . . . . . . . . . . 174 12.3. Alegerea, urm˘arirea ¸si controlul client¸ilor . . . . . . 177 12.3.1. Analiza client¸ilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 177 12.3.2. Metoda scorului folosit˘a pentru alegerea client¸ilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 178 12.3.3. Metoda celor 5 C-uri . . . . . . . . . . . . . . . . . 179 12.3.4. Urm˘arirea ¸si controlul client¸ilor . . . . . . . . . . 180 Capitolul 13. Optimizarea stocurilor la SC SYSMEC . . . . . . 182 13.1. Programul de gestiune Copal . . . . . . . . . . . . . . 182 13.1.1. Lansarea comenzii de execut¸ie . . . . . . . . . . . 182 13.1.2. Crearea unui articol nou de aprovizionare . . . 185 13.1.3. Crearea unui nou articol de vˆanzare . . . . . . . 188 13.1.4. Crearea unei noi liste de piese . . . . . . . . . . . 189 13.1.5. Crearea unui nou plan de lucru . . . . . . . . . . 190 13.1.6. ˆInregistrare comenzi client¸i . . . . . . . . . . . . . 190 13.1.7. Procesul de gestionare a comenzilor ˆın COPAL . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 191 13.1.8. ˆIntocmirea / modificarea comenzilor de product¸ie ˆın COPAL . . . . . . . . . . . . . . . . . . 192 13.1.9. Aprovizionarea cu materiale (materia prim˘a) . 194 13.1.10. Miscarile de magazii materiale si produse finite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 196 13.1.11. Operare Copal - gestionarea comenzilor de product¸ie ¸si magazii . . . . . . . . . . . . . . . . . . 197

Capitolul 1 Gestiunea financiar˘ aa ˆıntreprinderii. Considerat¸ii generale 1.1. Definirea gestiunii financiare Not¸iunea de gestiune provine de la latinescul ”gestio” sau frant¸uzescul ”gestion” cu ˆınt¸eles de organizarea administr˘arii unui patrimoniu ˆın toat˘a complexitatea sa. Prin gestiune ˆın sens larg se ˆınt¸elege ansamblul normelor privitoare la conservarea, administrarea ¸si dreptul la dispozit¸ie asupra unui patrimoniu . Conform Dict¸ionarului Explicativ al Limbii Romˆane, prin gestiune se ˆınt¸elege:”administrarea bunurilor unei ˆıntreprinderi, institut¸ii sau persoane; r˘ aspunderea p˘ astr˘ arii bunurilor ¸si a mˆ anuirii fondurilor unei ˆıntreprinderi, institut¸ii sau persoane; ansamblul de operat¸ii privind primirea, p˘astrarea ¸si eliberarea unor bunuri materiale apart¸inˆ and altcuiva”. Pe lˆang˘a gestiunea de ansamblu putem discuta ¸si de gestiuni specifice, ˘ tipuri, sect¸iuni ale gestiunii de ansamblu. GESTIUNEA FINANCIARAca parte a gestiunii de ansamblu- cuprinde activit˘a¸ti de constituire, dezvoltare, sporire sau reducere ale capitalului ¸si ale fondurilor ˆıntreprinderii, utilizarea eficient˘a a acestora, obt¸inerea, repartizarea ¸si utilizarea rezultatelor financiare, a profitului. Gestiunea financiar˘a se refer˘a la: • fluxurile dimension˘arii ¸si asigur˘arii capitalului ¸si fondurilor necesare; • fluxurile atragerii de capital; 7

Capitolul 1. Gestiunea financiar˘ a a ˆıntreprinderii. Considerat¸ii generale 8 • fluxurile folosirii fondurilor, obt¸inerii rezultatelor ¸si repartiz˘arii lor. Gestiunea financiar˘a curprinde, prin urmare, totalitatea operat¸iilor prin care se asigur˘a: • capitalul ¸si fondurile necesare indiferent de sursa ¸si modalitatea de procurare; • obt¸inerea ¸si repartizarea rezultatelor financiare; • modalitatea utiliz˘arii fondurilor ¸si a capitalului ˆıntreprinderii. Prin urmare gestiunea mai poate fi definit˘a ca un ansamblu de decizii, operat¸iuni ¸si modalit˘a¸ti de organizare a activit˘ a¸tii financiare ˆın vederea procur˘ arii ¸si utiliz˘arii capitalurilor ˆın scopul obt¸inerii, repartiz˘ arii ¸si utiliz˘ arii cˆ at mai eficiente a profiturilor ˆıntreprinderii. ˆIn prezent ˆın locul not¸iunii de gestiune financiar˘a se folose¸ste tot mai mult not¸iunea de ”management financiar”, acest lucru datorˆandu-se faptului c˘a deciziile financiare se iau la nivelul conducerii firmelor.

1.2. Evolut¸ia gestiunii financiare Atunci cˆand gestiunea financiar˘a apare ca un domeniu separat de studiu, la ˆınceputul anilor 1900, accentul era pus pe aspectele legale privind operat¸iunile de fuziuni, form˘arii de noi societ˘a¸ti precum ¸si diferitelor tipuri de finant¸˘ari la care poate s˘a recurg˘a o societate pentru a-¸si spori capitalul. ˆIn perioade de criz˘a ˆın economie, accentul era pus pe rezolvarea problemelor de lichiditate ale firmei, reorganiz˘ari ¸si falimente. ˆIn continuare pˆan˘a prin anii ‘50, finant¸ele continuau s˘a fie privite mai mult din punct de vedere al unui analist extern, decˆat din punct de vedere al managementului firmei. O schimbare major˘a a bazelor teoretice ale gestiunii financiare a avut loc la sfˆar¸situl anilor ‘50 ¸si a determinat focalizarea acesteia c˘atre deciziile manageriale privind alegerea modalit˘a¸tilor de finant¸are sau de investit¸ii ˆın strˆans˘a corelat¸ie cu obiectivele firmei privind maximizarea valorii ei. Concentrarea gestiunii financiare pe evalu˘ari a continuat pˆan˘a prin anii ‘90, dar analiza a fost extins˘a pentru a include ¸si: • inflat¸ia ¸si efectele sale ˆın luarea deciziilor financiare;

9

1.2. Evolut¸ia gestiunii financiare • diversificarea institut¸iilor financiare ¸si a serviciilor pe care le ofer˘a diferitelor ˆıntreprinderi; • folosirea pe scar˘a larg˘a a tehnicilor computerizate ˆın analiza ¸si transferul electronic al datelor ¸si informat¸iilor; • continua tendint¸˘a de globalizare a piet¸elor de afaceri.

Dintre aceste tendint¸e cele mai importante sunt globalizarea ¸si computerizarea. Globalizarea afacerilor. Patru factori au dus ˆın principal la accele-rarea globaliz˘arii afacerilor: • ˆımbun˘at˘a¸tirea comunicat¸iilor ¸si a transporturilor care au dus la u¸surarea desf˘a¸sur˘arii tranzact¸iilor internat¸ionale; • ˆınclinat¸ia consumatorilor c˘atre produse ieftine ¸si de calitate, care au dus la ridicarea barierelor protect¸ioniste din calea tranzact¸iilor, care protejau ineficient¸a ¸si produsele autohtone realizate la pret¸uri mai ridicate; • tehnologia a devenit tot mai avansat˘a, costul dezvolt˘arii unor produse noi a sporit astfel ˆıncˆat trebuie s˘a sporeasc˘a num˘arul de unit˘a¸ti vˆandute, dac˘a firma vrea s˘a reu¸seasc˘a s˘a-¸si acopere costurile fixe ¸si s˘a realizeze profit. ˆIn consecint¸˘a firmele trebuie s˘a ˆıncerce s˘a-¸si vˆand˘a produsele ¸si pe piet¸ele externe. • ˆıntr-o lume unde exist˘a numeroase firme multinat¸ionale capabile s˘a¸si mute unit˘a¸tile de exploatare acolo unde realizeaz˘a costurile cele mai sc˘azute, o firm˘a care opereaz˘a restrictiv pe piat¸a intern˘a, s-ar putea s˘a nu realizeze acelea¸si costuri sc˘azute ¸si s˘a fie ˆınl˘aturat˘a de pe piat¸˘a. Ca rezultat al acestor patru factori, ¸sansele de supraviet¸uire ¸si dezvoltare ale unei firme depind ¸si de posibilitatea ei de a produce sau vinde pe piet¸ele externe. Companiile de servicii, incluzˆand b˘ancile, agent¸iile de publicitate, firmele de contabilitate, sunt adesea fort¸ate s˘a se adapteze globaliz˘arii deoarece astfel pot s˘a serveasc˘a mai bine client¸ii lor multinat¸ionali (dac˘a ¸si ele au activitatea extins˘a pe mai multe piet¸e). Ele pot ˆın acela¸si timp s˘a fie companii nat¸ionale, dar nu trebuie s˘a uit˘am

Capitolul 1. Gestiunea financiar˘ a a ˆıntreprinderii. Considerat¸ii generale 10 c˘a cele mai dinamice cre¸steri, cele mai mari oportunit˘a¸ti de afaceri sunt oferite de companiile multinat¸ionale. Tehnologiile computerizate. Sfˆar¸situl anilor ‘90 se caracterizeaz˘a printr-o ”explozie” a computeriz˘arii ¸si comunicat¸iilor, ¸si aceste tehnologii vor revolut¸iona modul ˆın care sunt adoptate deciziile financiare. Companiile trebuie s˘a-¸si creeze ret¸ele de computere, utilizatorii s˘a fie conectat¸i ˆıntre ei atˆat ˆın cadrul firmei precum ¸si ˆın exterior cu client¸ii sau furnizorii firmei, cu unit˘a¸tile bancare, etc. Managerii financiari pot s˘a consulte datele de care au nevoie f˘ar˘a s˘a se deplaseze la companiile respective, sau s˘a realizeze teleconferint¸e prin intermediul internetului. Abilitatea de a accesa ¸si a analiza date ˆın timp real ˆınseamn˘a deasemenea c˘a analizele cantitative vor fi folosite ˆıntr-o modalitate de rutin˘a pentru a testa diferitele cursuri alternative de act¸iune. Ca o rezultant˘a, generat¸ia viitoare de manageri financiari vor avea nevoie de computere performante ¸si calificare superioar˘a ˆın folosirea lor fat¸˘a de cea cerut˘a ˆın trecut.

1.3. Cont¸inutul gestiunii ˆıntreprinderii

financiare

a

Cont¸inutul problemelor financiare la care trebuie s˘a fac˘a fat¸˘a ˆıntreprinderea, precum ¸si solut¸iile care pot fi g˘asite, sunt legate ˆın mod evident de caracteristicile mediului s˘au financiar, precum ¸si de propriile sale caracteristici. Gestiunea financiar˘a va trebui s˘a fie adaptat˘a, sau cel put¸in nuant¸at˘a, ˆın funct¸ie de situat¸iile ˆın care se aplic˘a. Astfel, problemele puse gestiunii financiare apar extrem de diferent¸iate, dup˘a cum e vorba, de exemplu: • de tratarea problemelor unei microˆıntreprinderi dintr-o ¸tar˘a ˆın curs de dezvoltare, aproape lipsit˘a de orice suprastructur˘a financiar˘a; • de problemele de investit¸ii ale unei ˆıntreprinderi industriale mijlocii aflat˘a pe o piat¸a bogat˘a ˆın lichidit˘a¸ti ¸si ˆın institut¸ii care o pot finant¸a; • de problemele de finant¸are a unei ˆıntreprinderi multinat¸ionale, care are acces la piet¸ele internat¸ionale de capital.

11

1.3. Cont¸inutul gestiunii financiare a ˆıntreprinderii

1) ˆIn primul caz, acela al microˆıntreprinderilor din ¸t˘arile ˆın curs de dezvoltare, aspectele financiare ale activit˘a¸tii ˆıntreprinderii r˘amˆan embrionare. Ele se limiteaz˘a la luarea deciziilor financiare privind: • investit¸iile (ˆın cl˘adiri, utilaje, instalat¸ii, ma¸sini,etc.); • aprovizionarea cu materii prime, materiale; • vˆanzarea produselor sau prestarea serviciilor. ˆIn acest caz gestiunea financiar˘a se ocup˘a cu gestionarea pl˘a¸tilor (ca o contraprestat¸ie financiar˘a pentru aprovizion˘arile efectuate) ¸si a ˆıncas˘arilor monetare (contravaloarea m˘arfurilor sau produselor finite livrate ¸si a serviciilor prestate). Aceasta concept¸ie ”minimal˘a” asupra gestiunii financiare se ˆıntˆalne¸ste ˆın multe ˆıntreprinderi din ¸t˘arile ˆın curs de dezvoltare. Ea se ˆınscrie ˆın contextul unui sistem financiar put¸in structurat ¸si put¸in diferent¸iat. 2) ˆIn cazul ˆıntreprinderilor mijlocii aflate ˆıntr-o ¸tar˘a cu sistem financiar dezvoltat, mediul financiar ofer˘a o gam˘a larg˘a de instrumente financiare. ˆIn aceste cazuri gestiunii financiare ˆıi revine rolul de a alege ˆıntre numeroasele modalit˘a¸ti de finant¸are pe care le are la dispozit¸ie firma. Dar, ˆın funct¸ie de m˘arimea ei, ˆıntreprinderea poate s˘a nu fie interesat˘a sau s˘a nu aib˘a acces de/la anumite instrumente financiare, piet¸e sau circuite financiare. Astfel, ˆıntreprinderile care nu sunt organizate sub form˘a de societ˘a¸ti pe act¸iuni, nu pot lua ˆın considerare o finant¸are extern˘a proprie pe piat¸a de capital (emiterea de act¸iuni sau obligat¸iuni) ¸si trebuie, ˆın cazul ˆın care autofinant¸area nu este suficient˘a, s˘a se ˆındrepte ˆın mod necesar c˘atre resursele ˆımprumutate (propuse de b˘anci sau alte institut¸ii financiareinstitut¸iile de leasing). ˆIn plus, o ˆıntreprindere de acest tip este adesea put¸in interesat˘a de problemele complexe ale finant¸elor internat¸ionale ¸si ale investit¸iilor financiare. ˆIn schimb, ea se preocup˘a ˆın general de probleme de finant¸are legate de operat¸iunile sale industriale ¸si comerciale, de relat¸iile cu furnizorii de la care ˆıncearc˘a s˘a obt¸in˘a condit¸ii cˆat mai bune de plat˘a (un termen de plat˘a cˆat mai relaxant), precum ¸si de relat¸iile cu client¸ii, urm˘arind reducerea cˆat mai mult a termenelor de ˆıncasare a creant¸elor. 3) ˆIn cazul marilor ˆıntreprinderi cu activit˘a¸ti larg internat¸ionalizate, domeniul gestiunii financiare se l˘argeste pentru a ˆıngloba ansamblul problemelor financiare ale ˆıntreprinderilor ¸si cuprinde:

Capitolul 1. Gestiunea financiar˘ a a ˆıntreprinderii. Considerat¸ii generale 12 • ˆıncas˘arile ¸si pl˘a¸tile efectuate ˆın moneda nat¸ional˘a sau ˆın valut˘a; • c˘autarea mijloacelor de finant¸are pe piet¸ele de capital ¸si la b˘anci, ˆın propria ¸tar˘a sau ˆın str˘ain˘atate. • st˘apˆanirea riscurilor financiare legate de operat¸iunile efectuate pe o piat¸˘a str˘ain˘a. Aceste riscuri se refer˘a ˆın principal la: • riscurile referitoare la evolut¸ia cursului de schimb valutar (ˆın legatur˘a cu operat¸iunile efectuate ˆın moneda str˘ain˘a); • riscurile referitoare la evolut¸ia ratei dobˆanzilor (legate de ˆımprumuturi, de plasamente sau participat¸ii financiare); • riscurile de ¸tar˘a (administrative ¸si politice). Cu toate aceste caracteristici specifice, exist˘a cˆateve elemente comune care ar putea constitui baz˘a universal˘a a teoriei ¸si practicii gestiunii financiare care sunt legate de caracteristicile tuturor economiilor care practic˘a schimbul monetar ¸si sistemele de credit. Astfel, o ˆıntreprindere de orice fel, trebuie s˘a abordeze probleme de gestiune financiar˘a de fiecare dat˘a cˆand urmeaz˘a s˘a ia decizii financiare privind achizit¸ionarea, det¸inerea sau cesionarea de bani sau de titluri financiare. ˆIn consecint¸˘a, orice ˆıntreprindere care face parte dintr-o economie ˆın care exist˘a o circulat¸ie a banilor sau a altor creant¸e, e confruntat˘a cu oportunit˘a¸ti ¸si constrˆangeri financiare ¸si trebuie s˘a-¸si pun˘a la punct proceduri adecvate de gestiune financiar˘a. ˆIn consecint¸˘a, abordarea gestiunii financiare face necesar˘a luarea ˆın considerat¸ie a influent¸elor pe care aceasta le sufer˘a, datorit˘a caracteristicilor inerente sistemului financiar. Aceste influent¸e privesc obiectul general ¸si scopurile recunoscute ale gestiunii financiare precum ¸si responsabilit˘a¸tile operat¸ionale care-i sunt atribuite.

1.4. Important¸a gestiunii financiare Pˆan˘a nu demult directorii de marketing se ocupau de programarea vˆanz˘arilor, inginerii ¸si directorii de product¸ie se ocupau de realizarea acelor produse cerute de piat¸˘a determinate pe baza studiilor de marketing, iar managerii financiari aveau simpla misiune de a asigura sumele de bani

13

1.4. Important¸a gestiunii financiare

necesare realiz˘arii activit˘a¸tii de exploatare. Aceast˘a situat¸ie nu mai exist˘a. Deciziile trebuie luate ˆıntr-o manier˘a mult mai coordonat˘a, iar managerul financiar este ˆın mod general direct responsabil de controlul proceselor de luare a deciziilor. Pentru a ilustra rolul ¸si important¸a gestiunii financiare ¸si a efectelor deciziilor financiare, putem folosi exemplul celor dou˘a companiilor aeriene americane Eastern Airlines ¸si Delta. ˆIn anii 1960 act¸iunile companiei Eastern se vindeau cu 60 dolari/act¸iune iar cele ale companiei Delta cu 10 dolari/act¸iune. Pornind de la aceast˘a situat¸ie care era evident ˆın favoarea companiei Eastern, s-a ajuns ca ˆın anii ‘90 Delta s˘a devin˘a una din cele mai puternice companii aeriene din lume, ˆın timp ce Eastern a falimentat ¸si a fost scoas˘a de pe piat¸˘a. Cu toate c˘a mai mult¸i factori combinat¸i au produs aceste rezultate contradictorii, deciziile financiare luate au avut un rol hot˘arˆator. Deoarece compania Eastern a avut o politic˘a conform c˘areia ˆı¸si realiza ˆın mod tradit¸ional finant¸area pe baza creditelor, a ajuns s˘a aib˘a datorii foarte mari, pe cˆand Delta care se baza pe autofinant¸are nu avea datorii. Costurile companiei Eastern au ˆınceput s˘a creasc˘a foarte mult, profiturile ˆın mod automat au ˆınceput s˘a scad˘a ¸si ele ˆın momentul ˆın care rata dobˆazii pe piat¸˘a a ˆınceput s˘a creasc˘a foarte mult ˆın SUA ˆın perioada 1970-1980. Aceast˘a sporire a ratei dobˆanzii la credite a avut doar un efect minor asupra companiei Delta. Mai departe, atunci cˆand pret¸ul combustibilului a crescut mult ¸si a devenit imperativ pentru companiile aeriene s˘a achizit¸ioneze noi avioane mai performante, Delta a reu¸sit s˘a fac˘a acest lucru, Eastern nu. ˆIn final Delta a ajuns s˘a-¸si dezvolte afacerea ¸si s˘a se extind˘a ˆın timp ce Eastern a falimentat. Exemplele ar putea continua. Important este ca ˆıntreprinderile s˘a con¸stientizeze important¸a deosebit˘a ¸si rolul esent¸ial al gestiunii financiare ˆın conducerea unei firme. De asemenea este tot mai important ca angajat¸ii din alte servicii (marketig, contabilitate, product¸ie, resurse umane, etc.) s˘a ˆınt¸eleag˘a important¸a sectorului financiar. De exemplu personalul din marketing trebuie s˘a ˆınt¸eleag˘a cum deciziile luate de ei afecteaz˘a ¸si sunt afectate de fondurile disponibile, de nivelul stocurilor depozitate, etc. ˆIn mod similar, contabilii trebuie s˘a ˆınt¸eleag˘a cum datele oferite de ei sunt folosite ˆın analizele finaciare ¸si ˆın luarea deciziilor financiare ¸si s˘a la adapteze acestor necesit˘a¸ti. De fapt ˆın orice decizie de afaceri exist˘a ˆın mod virtual o implicat¸ie financiar˘a ¸si personalul ”nonfinanciar” trebuie s˘a aibe cel put¸in atˆatea cuno¸stiint¸e de finant¸e pentru a ¸tine cont de aceste implicat¸ii ˆın analiza personal˘a pe care o realizeaz˘a.

Capitolul 1. Gestiunea financiar˘ a a ˆıntreprinderii. Considerat¸ii generale 14

1.5. Obiectivele ¸si sarcinile gestiunii financiare Obiectivele gestiunii financiare sunt subordonate obiectivelor generale ale firmei. Deciziile financiare nu sunt luate pur ¸si simplu. Deciziile sunt luate avˆand ˆın vedere obiective specifice. Obiectivul esent¸ial al oric˘arei companii ˆıl reprezint˘a maximizarea averii proprietarilor, ceea ce se poate traduce ˆın maximizarea pret¸ului act¸iunilor firmei. Firmele au desigur ¸si obiective specifice ¸si deasemenea managerii care iau decizii sunt ¸si ei interesat¸i ˆın satisfacerea propriilor nevoi, ˆın bun˘astarea angajat¸iilor ¸si a societ˘a¸tii ˆın general dar aceste obiective sunt ˆın general subordonate obiectivului privind maximizarea valorii firmei. Proprietarii firmei aleg consiliul director care va alc˘atui echipa de conducere. Ace¸stia ˆın schimb se presupune c˘a vor opera ˆın interesul act¸ionarilor, m˘arind valoarea firmei lor. Urm˘atoarea problem˘a care se pune ˆın fat¸a gestiunii financiare a ˆıntreprinderii ar fi ”ce act¸iuni trebuie ˆıntreprinse pentru a determina maximizarea averii proprietarilor?”. ˆIn primul rˆand se pune ˆıntrebarea dac˘a maximizarea profitului duce la cre¸sterea valorii act¸iunilor firmei. Este evident c˘a o activitate rentabil˘a va duce la cre¸sterea valorii act¸iunilor. Deci ˆın primul rˆand gestiunea financiar˘a a ˆıntreprinderii trebuie s˘a urm˘areasc˘a maximizarea profitului (prin astfel de act¸iuni care s˘a duc˘a la maximizarea venitului sau minimizarea cheltuielilor). Maximizarea valorii necesit˘a mai ˆıntˆai ca patrimoniul s˘a fie angajat ˆın proiecte de investit¸ii care s˘a-l valorifice, grat¸ie rentabilit˘a¸tii lor viitoare. ˆIn acest sens, gestiunea financiar˘a trebuie s˘a asigure calitatea ¸si nivelul performant¸elor realizate de ˆıntreprindere ˆın diversele sale proiecte ¸si activit˘a¸ti, deci s˘ a coordoneze politica de investit¸ii a firmei. Maximizarea valorii implic˘a protejarea ¸si conservarea sa. De aceea gestiunea financiar˘a are ca scop s˘a evite risipirea patrimoniului cauzat˘a de un faliment ¸si trebui deci s˘a vegheze la ment¸inerea solvabilit˘a¸tii sau a echilibrului financiar al ˆıntreprinderii. Dar riscul falimentului nu constituie decˆat o forma particular˘a a riscului financiar. ˆIntreprinderea e supus˘a unor riscuri multiple legate de instabilitatea mediului s˘au financiar. Este deci sarcina gestiunii financiare s˘a pun˘a la punct instrumentele de acoperire adecvate, pentru a asigura st˘ apˆ anirea riscurilor financiare. Riscul precum ¸si rentabilitatea unei activit˘a¸ti sunt determinate ¸si de

15

1.5. Obiectivele ¸si sarcinile gestiunii financiare

modalitatea lor de finant¸are. Din acest punct de vedere gestiunii financiare ˆıi revine sarcina de a alege modalitatea de finant¸are a investit¸iilor (autofinant¸are, finant¸are proprie extern˘a, credite, etc.), astfel ˆıncˆat s˘a realizeze un echilibru ˆıntre rentabilitatea ¸si riscul oric˘arei surse de finant¸are. O alt˘a problem˘a a gestiunii financiare este, odat˘a ce rezultatul activit˘a¸tii este obt¸inut, s˘ a aleag˘ a o modalitate sau alta de repartizare a profitului. S˘a fie repartizat sub form˘a de dividende act¸ionarilor, asociat¸ilor, sau s˘a fie reinvestit pentru dezvoltare? Act¸ionarii doresc s˘a primeasc˘a dividente ca remunerare pentru investit¸ia lor de capital, dar ˆın acela¸si timp s-ar putea s˘a renunt¸e la o parte din acestea dac˘a au convingerea c˘a banii lor vor fi ”sporit¸i” ˆın firm˘a pe baza rentabilit˘a¸tii ei interne. Managerii financiari trebuie s˘a decid˘a exact cˆat din profitul curent se repartizeaz˘a pentru dividende ¸si cˆat se ret¸ine ˆın unitate, aceast˘a decizie purtˆand denumirea de decizia de dividend. Politica optim˘a de dividend este cea care maximizeaz˘a valoarea act¸iunilor firmei ¸si prin urmare averea proprietarilor. Un alt aspect care trebuie luat ˆın considerare ˆıl reprezint˘a responsabilitatea social˘ a. Trebuie s˘a se act¸ioneze strict ˆın interesul act¸ionarilor, proprietarilor firmei, sau firma este deasemenea responsabil˘a de bun˘astarea angajat¸ilor s˘ai, a client¸ilor ¸si a comunit˘a¸tii ˆın care opereaz˘a ˆın general? Binent¸eles, firmele au ¸si responsabilit˘a¸ti de ordin etic, promovˆand securitatea locului de munc˘a, evitˆand poluarea mediului, producˆand produse ned˘aun˘atoare, etc. toate aceste act¸iuni de ordin etic genereaz˘a costuri ceea ce determin˘a automat reducerea profitului ¸si se pune ˆıntrebarea dac˘a firmele vor urm˘ari de bun˘avoie aceste aspecte sau nu. Dac˘a unele firme act¸ioneaz˘a ˆıntr-o manier˘a responsabil˘a (din punct de vedere al obiectivelor etice), ˆın timp ce altele nu, ar p˘area c˘a cele care urm˘aresc doar profitul vor beneficia de un avantaj suplimentar (un profit mai mare). Cu toate acestea de multe ori firmele care realizeaz˘a astfel de act¸iuni s-ar putea s˘a beneficieze de pe urma renumelui bun pe care ¸si l-au cˆa¸stigat, ¸si prin aceasta s˘a-¸si atrag˘a mai mult¸i client¸i decˆat companiile care nu promoveaz˘a act¸iuni sociale. Urm˘atoarea ˆıntrebare care se pune este: ”dac˘a o firm˘a urm˘are¸ste s˘a ˆı¸si maximizeze valoarea firmei, este acesta un lucru bun pentru societate sau nu?”. ˆIn general este un fapt pozitiv ¸tinˆand cont de faptul c˘a maximizarea profitului necesit˘a o eficient¸˘a sporit˘a a afacerii, echipamente performante care s˘a produc˘a bunuri de un ˆınalt nivel calitativ la un pret¸ cˆat mai sc˘azut, servicii de calitate de care beneficiaz˘a client¸ii

Capitolul 1. Gestiunea financiar˘ a a ˆıntreprinderii. Considerat¸ii generale 16 firmei. ˆIn al doilea rˆand maximizarea valorii firmei presupune dezvoltarea acelor produse sau servicii de care consumatorul are nevoie, astfel ˆıncˆat obiectivul privind maximizarea profitului va determina retehnologizarea unit˘a¸tilor, reˆınnoirea produselor ¸si crearea de noi locuri de munc˘a. ˆIn concluzie de act¸iunile luate pentru a m˘ari profitul unei firme beneficiaz˘a ¸si societatea ˆın ˆıntregul ei. Acesta este faptul pentru care o economie liber˘a de piat¸a˘ este mai prosper˘a decˆat sistemele economice socialiste sau comuniste. Deoarece gestiunea financiar˘a joac˘a un rol crucial ˆın obt¸inerea prosperit˘a¸tii unei firme, iar prosperitatea firmelor este absolut necesar˘a pentru a avea o economie s˘an˘atoas˘a, este foarte u¸sor de observat rolul gestiunii financiare ¸si din punct de vedere social.

Capitolul 2 ˆIntreprinderea ¸si fluxurile sale 2.1. Abordarea sistemic˘ a a ˆıntreprinderii 2.1.1. Definirea sistemelor Teoria sistemelor a fost prima dat˘a aplicat˘a ˆın ¸stiint¸˘a ¸si inginerie. Aplicarea teoriei sistemelor ˆın economie a avut loc la sfˆar¸situl anilor 1950 ¸si a fost una din contribut¸iile ¸scolii cantitative. Abordarea sistemic˘a nu este o mult¸ime de linii de ghidare sau principii de conducere, ci o modalitate de gˆandire asupra ˆıntreprinderii. Pentru a ˆınt¸elege mai bine cum ne ajut˘a abordarea sistemic˘a s˘a ˆınt¸elegem mai bine ˆıntreprinderea trebuie prima dat˘a s˘a definim sistemul. Un sistem poate fi definit ca ¸si un ansamblu de elemente ˆın interact¸iune ˆıntre ele ˆınsele, dar egale ca dezvoltare ˆın mediu ¸si coordonate ˆın funct¸ie de o finalitate. ˆIntreprinderea privit˘a ca un sistem este alc˘atuit˘a din: 1. variabile ˆın interact¸iune, 2. dintr-un proces de transformare, 3. dintr-un conduc˘ator La nivelul variabilelor ˆın interact¸iune exist˘a patru categorii de variabile: • variabile de intrare - acestea sunt date provenite din exteriorul sistemului necesare ¸si suficiente pentru ca acesta s˘a poat˘a funct¸iona; 17

Capitolul 2. ˆIntreprinderea ¸si fluxurile sale

18

• variabile de ie¸sire - sunt rezultate produse de funct¸ionarea sistemului pentru exterior • variabile esent¸iale - sunt ie¸siri care constituie criterii de apreciere a obiectivelor fixate.Ele reprezint˘a rat¸iunea de funct¸ionare a ˆıntreprinderii. • variabile de act¸iune - ele corespund unor intr˘ari pe care se poate lucra. Procesul de transformare cont¸ine capacit˘a¸tile manageriale ¸si tehnologice ale ˆıntreprinderii care sunt puse ˆın funct¸iune pentru a transforma intr˘arile ˆın ie¸siri. Conduc˘ atorul are urm˘atoarele atribut¸ii: • stabile¸ste obiectivele ce trebuie realizate (variabilele de ie¸sire), • determin˘a ce intr˘ari (variabile de intrare ¸si de act¸iune) sunt necesare pentru a obt¸ine rezultatele, • fixeaz˘a act¸iunile ce trebuie ˆıntreprinse pentru ca intr˘arile s˘a poat˘a fi transformate ˆın ie¸sirile programate, • asigur˘a feedback-ul luˆand m˘asurile de corect¸ie necesare atunci cˆand ie¸sirile nu corespund obiectivelor fixate init¸ial.

2.1.2. Clasificarea sistemelor Sistemele pot fi clasificate dup˘a mai multe criterii: complexitatea lor, deschiderea sistemului spre exterior, adaptabilitatea ¸si determinarea sistemului. Un sistem poate det¸ine multiple st˘ari, fiecare stare putˆand fi reperat˘a de exemplu prin valorile de intrare ¸si valorile corespunz˘atoare de ie¸sire. ˆIn plus num˘arul de st˘ari posibile poate fi mare, sistemul fiind complex, dificil de cunoscut ¸si de controlat. Din acest punct de vedere sistemele pot fi simple sau complexe. ˆIntreprinderile sunt sisteme complexe. Sistemele pot fi ˆınchise sau deschise. Un sistem ˆınchis este un sistem care nu atrage nici un element din mediul extern. Un sistem este deschis dac˘a ˆıntre el ¸si mediul ˆınconjur˘ator exist˘a un schimb permanent de energie ¸si informat¸ii. ˆIntreprinderea este un sistem deschis - ˆıntre ˆıntreprindere ¸si mediul s˘au exterior exist˘a un permanent schimb de energie ¸si informat¸ii.

19

2.2. Relat¸ia ˆıntreprindere-mediu exprimat˘ a prin fluxuri

Adaptabilitatea sistemului este capacitatea unui sistem de a react¸iona la schimb˘arile survenite ˆın mediul exterior. Din acest punct de vedere sistemele pot fi adaptabile sau inadaptabile. ˆIntreprinderea este un sistem adaptabil; ˆın condit¸iile actuale ale evolut¸iei mediului extern supraviet¸uirea unei ˆıntreprinderi depinde de capacitatea ei de a se adapta schimb˘arilor survenite ˆın mediu. Din punct de vedere al deciziei un sistem este determinat atunci cˆand poate repera toate st˘arile tuturor variabilelor.El este nedeterminat cˆand nu poate fi cunoscut ˆın ˆıntregul s˘au. Un sistem determinat trebuie s˘a aib˘a capacitatea de a cunoa¸ste relat¸iile din interiorul s˘au dar ¸si de a prevedea evolut¸ia mediului cu certitudine ¸si de a controla ˆın totalitate rapoartele de schimb. ˆIntreprinderea este un sistem part¸ial determinat.

2.2. Relat¸ia ˆıntreprindere-mediu exprimat˘ a prin fluxuri Dup˘a cum am precizat anterior, ˆıntreprinderea este un sistem deschis. Acest lucru ˆınseamn˘a c˘a ˆıntre ˆıntreprindere ¸si mediu exist˘a un permanent schimb de materiale, energie ¸si informat¸ii. De fapt ˆıntre ˆıntreprindere ¸si mediul exterior, ca ¸si ˆın interiorul ˆıntreprinderii au loc fluxuri. Aceste fluxuri pot fi de dou˘a feluri: • reale, materiale; • financiare. Fluxurile reale, materiale sunt ˆınsot¸ite ˆın sens invers de fluxuri financiare ca o contraprestat¸ie. Fluxurile se nasc ¸si se desf˘a¸soar˘a ¸si ˆın interiorul ˆıntreprinderii. Fluxurile reale, materiale antreneaz˘a fluxuri monetare, dar ¸si fluxuri financiare (fluxuri de creant¸e-datorii). La ˆınfiint¸are ˆıntreprinderea are nevoie de capital. ˆIn acest moment are loc primul flux material - de la asociat¸i (act¸ionari) c˘atre societatea nou ˆınfiint¸at˘a. Astfel se formeaz˘a capitalul social al ˆıntreprinderii. ˆIn contreprestat¸ie, asociat¸ii vor primii de la societate dividende, ca remunerare a capitalului depus (acestea reprezint˘a fluxul financiar generat ˆın sens invers). Dac˘a asociat¸ii nu dispun de suficient capital pentru dezvoltarea firmei, vor trebui s˘a apeleze la resurse ˆımprumutate (credite bancare).

Capitolul 2. ˆIntreprinderea ¸si fluxurile sale

20

ˆIn acest caz va avea loc un flux dinspre unitatea bancar˘ a c˘atre firm˘a ¸si un flux financiar invers, dobˆanda pl˘atit˘a de firm˘a b˘ancii ca o contraprestat¸ie pentru capitalul b˘anesc pus la dispozit¸ie. ˆIn cazul ˆın care firma dispune de lichidit˘a¸ti neutilizate, le va depune ˆın banc˘a. ˆIn acest caz fluxul material are loc dinspre firm˘a, c˘atre banc˘a (depunerea banilor) iar fluxul financiar se manifest˘a ˆın sens invers, de la banc˘a c˘atre firm˘a (plata dobˆanzii). ˆIn desf˘a¸surarea activit˘a¸tii lor, firmele intr˘a ˆın relat¸ie cu numeroase alte firme, fie ˆın calitate de furnizori fie ˆın calitate de client¸i. Atunci cˆand ne referim la relat¸ia cu furnizorii, fluxul material ˆıl reprezint˘a aprovizion˘arile de materii prime, materiale, m˘arfuri, sau servicii. Fluxul financiar care se manifest˘a ca o contraprestat¸ie poate fi unul monetar (atunci cˆand plata furnizorilor se face pe loc) sau un flux de datorii (atunci cˆand aprovizion˘arile se realizeaz˘a pe credit comercial, plata urmˆand s˘a se realizeze ulterior). S¸i ˆın cazul relat¸iei firmei cu client¸ii s˘ai se manifest˘a cele dou˘a tipuri de fluxuri. Fluxul material ˆıl reprezint˘a livrarea produselor, m˘arfurilor sau prestarea serviciilor c˘atre client¸i, iar fluxul financiar ˆıl poate reprezenta ˆıncasarea contravalorii acestora sau na¸sterea unei creant¸e (ce se va ˆıncasa ulterior). Fluxuri materiale ¸si financiare au loc ¸si ˆıntre ˆıntreprindere ¸si stat, precum ¸si ˆıntre ˆıntreprindere ¸si angajat¸i s˘ai. Fluxurile reale determin˘a fluxuri financiare ca o contraprestat¸ie. Fluxurile financiare cuprind fluxuri monetare ¸si fluxurile de creant¸e-datorii generate de decalajul ˆıntre momentul livr˘arii sau prest˘arii serviciului ¸si momentul pl˘a¸tii contravalorii acesteia. Fluxurile financiare sunt cunoscute valoric ˆın mod direct din documentele justificative ale operat¸iilor respective (bilete de banc˘a, cecuri, facturi, bonuri de livrare, etc.). Fluxurile pot fi interne sau externe.Cele externe sunt cele mai importante ˆıntreprinderea participˆand nu numai ca agent economic dar ¸si ca subiect de drept, fluxurile avˆand ¸si un cont¸inut juridic. Fluxurile interne sunt legate de transform˘ari, de exploatare, dar ¸si de natur˘a financiar˘a. Cele de natur˘a financiar˘a privesc rezultatele activit˘a¸tii ˆıntreprinderii. Fluxul fundamental este excedentul brut de exploatare care reprezint˘a diferent¸a dintre valoarea ad˘augat˘a ¸si celelelte cheltuieli pl˘atibile generate de activitatea de exploatare a firmei, la care se adun˘a subvent¸iile de exploatare. E.B.E.=V.A.-chelt.pl˘atib.expl.+ subvent¸ii

21

2.2. Relat¸ia ˆıntreprindere-mediu exprimat˘ a prin fluxuri

Valoarea ad˘augat˘a m˘asoar˘a partea pe care o realizeaz˘a societatea ˆın valorificarea bunurilor create, transformate sau distribuite. Ea constituie un instrument de m˘asur˘a a efortului ˆıntreprinderii, un model de apreciere a utiliz˘arii averii, masa de resurse care va servi la remunerarea diver¸silor factori de product¸ie. Valoarea ad˘augat˘a st˘a la baza calculului unei taxe pentru care statul se comport˘a ca un det¸in˘ator al unei p˘art¸i din potent¸ialul ˆıntreprinderii dup˘a care prelev˘a o ret¸inere proport¸ional˘a cu efortul de product¸ie. Valoarea ad˘augat˘a se calculeaz˘a sc˘azˆand din cifra de afaceri (totalul vˆanz˘arilor) consumurile externe V.A. = CA − CE Unde CA= cifra de afaceri, CE= consumuri externe. TVA colectat˘a = CA · tva% TVA deductibil˘a = CE · tva% TVA de plat˘a = (CA − CE) · tva% = V A · tva% Din valoarea ad˘augat˘a urmeaz˘a s˘a fie remunerat¸i tot¸i factorii care au contribuit la realizarea ei (salariat¸ii-prin salarii, mijloacele fixe-amortiz˘ari, asociat¸ii- dividende, societatea-autofinant¸are). O alt˘a m˘arime care exprim˘a relat¸ia ˆıntreprinderii cu mediul, este ¸si rata de eficacitate economic˘a (REE) definit˘a de raportul: REE =

venituri de repartizat nevoia de venit

Veniturile de repartizat reprezint˘a de fapt valoarea ad˘augat˘a iar nevoia de venituri este dat˘a de necesitatea remuner˘arii tuturor factorilor ce au contribit la realizarea ei. Interesul pentru aceast˘a definire rezid˘a din faptul c˘a rata astfel calculat˘a este independent˘a de modul de repartizare a veniturilor. Fiecare ˆıntreprindere poate, ˆıntre anumite limite, s˘a adopte un mod de ˆımp˘art¸ire a excedentului de venituri create care, ˆın funct¸ie de strategia sa, s˘a avantajeze unul sau altul din factorii de product¸ie. O ˆıntreprindere poate fi judecat˘a ca fiind ”foarte productiv˘a” dac˘a veniturile de repartizat cresc mai rapid decˆat nevoia de venit a factorilor angajat¸i, dar ˆın acela¸si timp ”o fac rentabil˘a” dac˘a acest venit este utilizat pentru a favoriza investit¸iile sau salariat¸ii.

Capitolul 2. ˆIntreprinderea ¸si fluxurile sale

22

O exprimare suficient de bun˘a o d˘a indicele de acoperire (ia) care se calculeaz˘a prin raportarea variat¸iei relative a veniturilor de repartizat la variat¸ia relativ˘a a nevoii de venit. Ia =

V R1 −V R0 V R0 N V1 −N V0 N V0

Indicele de acoperire este un indicator cu putere de exprimare a dinamicii echilibrului, m˘asurˆand r˘aspunsul comportamentului unui element dependent, unei variabile dependente fat¸˘a de variabila independent˘a. Prin mult¸imea valorilor ce le poate lua, el devine un mijloc puternic de influent¸are a deciziilor de echilibrare cˆand nevoile cresc: • valori subunitare, cuprinse ˆıntre 0 ¸si 1 exprim˘a o stare subproport¸ional˘a, de nedorit, deoarece gradul de acoperire este subunitar (nevoile de venit cresc mai repede decˆat veniturile de repartizat); • valoarea 1 exprim˘a o evolut¸ie progresiv˘a a veniturilor de repartizat ˆın raport cu nevoile, o subacoperire a necesit˘a¸tilor de fonduri; • valoarea 0 exprim˘a venituri de repartizat nevariabile la o variat¸ie a nevoilor de venit cu implicat¸ii negative asupra echilibrului; • valori negative pot ap˘area atunci cˆand veniturile de repartizat scad ˆın timp ce nevoile cresc, aspect cu implicat¸ii profunde asupra echilibrului.

Capitolul 3 Capitalul ˆıntreprinderii. Surse de finant¸are 3.1. Not¸iuni generale ˆıntreprinderii

privind

capitalul

Capitalul unei ˆıntreprinderi poate fi abordat ¸si tratat din mai multe puncte de vedere. ˆIn primul rˆand capitalul poate fi definit ca fiind acea categorie economic˘a exprimat˘a sub form˘ a de bani sau bunuri destinate desf˘ a¸sur˘ arii activit˘a¸tilor economice, ˆın urma c˘ arora se obt¸in alte bunuri ¸si servicii, cu scopul de a obt¸ine profit. Conform definit¸iilor date ˆın manualele de contabilitate, capitalurile reprezint˘a componente ale Pasivului destinate s˘a finant¸eze de o manier˘a durabil˘a Activul. Mai ˆıntˆalnim not¸iunile de capital social, capital propriu, capital ˆımprumutat, capital permanent ¸si capital de lucru (fond de rulment). Capitalul social reprezint˘a totalitatea sumelor puse la dispozit¸ia firmei ˆın mod permanent ¸si definitiv, de c˘ atre proprietarii ei (asociat¸i sau act¸ionari). Ca m˘arime acesta este format din sumele subscrise ¸si v˘arsate la ˆınfiint¸area firmei de c˘atre proprietari, precum ¸si din sumele reprezentˆand major˘arile ulterioare de capital. El este neexigibil, nu se pune problema ramburs˘arii lui. Capitalul social este egal cu valoarea nominal˘a a act¸iunilor sau p˘art¸ilor sociale, respectiv cu valoarea aportului, ˆın numerar (ˆın bani) sau ˆın natur˘a (ˆın bunuri), a rezervelor ˆıncorporate ¸si a profitului repartizat pentru majorarea capitalului. M˘arimea lui minim˘a este reglementat˘a de lege. 23

Capitolul 3. Capitalul ˆıntreprinderii. Surse de finant¸are

24

Capitalul propriu reprezint˘a acea parte a capitalului care nu este exigibil˘ a. El cuprinde pe lˆang˘a capitalul social ¸si rezervele constituite, provizioanele reglementate, precum ¸si rezultatul exercit¸iului. Capitalurile proprii pot avea valoare negativ˘a atunci cˆand societatea ˆınregistreaz˘a o pierdere care nu este acoperit˘a pe baza capitalului social ¸si a rezervelor. Capitalurile proprii negative reprezint˘a un puternic factor de fragilitate al ˆıntreprinderii, ¸si, ˆın situat¸ia ˆın care nu sunt luate m˘asuri pentru echilibrarea lor, pot indica o situat¸ie prefalimentar˘a. Capitalul ˆımprumutat reprezint˘ a acele sume de bani provenite din ˆımprumuturile pe termen lung (cu durata de rambursare de peste un an). Ele pot proveni din ˆımprumuturi din emisiunea de obligat¸iuni, credite pe termen mediu ¸si lung, leasinguri financiare, ¸si din alte surse de finant¸are stabile. Capitalul permanent reprezint˘ a acele sume de bani aflate la dispozit¸ia societ˘a¸tii pe termen de cel put¸in un an. El este alc˘atuit din capitalul propriu ¸si capitalul ˆımprumutat. Capitalul de lucru reprezint˘a acea parte a capitalului permanent care nu este imobilizat˘a, care nu a fost folosit˘ a pentru procurarea unor active stabile ¸si care va fi folosit˘a, ”rulat˘a”ˆın ciclul de exploatare. Acest capital este cunoscut sub denumirea de fond de rulment (working capital) ¸si reprezint˘a excedentul capitalului permanent peste activele imobilizate nete.

3.2. Modalit˘ a¸ti de finant¸are a capitalului 3.2.1. Surse de procurare a capitalului Atunci cˆand o ˆıntreprindere se ˆınfiint¸eaz˘a sau are loc expansiunea, dezvoltarea unei ˆıntreprinderi existente, ea are nevoie de capital.Sursele de procurare a capitalului sunt interne ¸si externe. Sursele interne - difer˘a dac˘a ne referim la ˆınfiint¸area unei ˆıntreprinderi sau la dezvoltarea uneia existente. La ˆınfiint¸are de asemenea sursele difer˘a ˆın funct¸ie de: 1. natura propriet˘a¸tii: • public˘a • privat˘a

25

3.2. Modalit˘ a¸ti de finant¸are a capitalului 2. forma de organizare a ˆıntreprinderii: • societate ˆın nume colectiv • societate ˆın comandit˘a simpl˘a • societate ˆın comandit˘a pe act¸iuni • societate pe act¸iuni • societate cu r˘aspundere limitat˘a 3. sursa: • intern˘a, nat¸ional˘a • extern˘a ¸t˘arii

La ˆınfiint¸are, o ˆıntreprindere se formeaz˘a prin aportul de capital sau capital subscris ˆın funct¸ie de forma sa juridic˘a. O regie autonom˘a a statului (societate public˘a), are capitalul statului. Una comercial˘a poate avea capital mixt: de stat sau particular sau mixt ˆın sensul capitalului autohton ¸si cel str˘ain. La ˆıntreprinderile ˆın funct¸iune sursele pot fi: • proprii • externe Sursele proprii pot fi la rˆandul lor surse proprii interne ¸si surse proprii externe. Sursele proprii interne se refer˘a la acea parte din profitul firmei care este l˘asat˘a la dispozit¸ia ei pentru dezvoltare (autofinant¸area) Dac˘a investit¸iile aduc un venit net superior costului atragerii capitalului atunci act¸ionarii au satisfact¸ia oportunit˘a¸tii renunt¸˘arii la o parte din dividend ˆın folosul dezvolt˘arii ˆıntreprinderii. Orice cre¸stere a acumul˘arilor trebuie ˆınsot¸it˘a de precizarea profitabilit˘a¸tii pe care o ofer˘a investit¸ia respectiv˘a ¸si prin prisma recuper˘arii acesteia. Sursa intern˘a o reprezint˘a volumul brut al numerarului generat de operat¸iile ˆıntreprinderii ¸si ˆın care cash-flowul este de o important¸˘a foarte mare. Tot sursa intern˘a este ¸si vˆanzarea unor active fixe sau a unor stocuri peste valoarea lor contabil˘a. Sursele proprii externe se refer˘a la asocieri, emiterea de noi act¸iuni, sau alte forme de m˘arire a capitalului social. Caracterul ”propriu” al sursei rezult˘a din faptul c˘a aceste sume nu trebuie rambursate.

Capitolul 3. Capitalul ˆıntreprinderii. Surse de finant¸are

26

Ele sunt ”externe” deoarece reprezint˘a o intrare de numerar din exteriorul societ˘a¸tii. Sursele externe se refer˘a la surse ˆımprumutate. Acestea pot fi: • creditele bancare pe termen mediu ¸si lung; • ˆımprumutul obligatar; • leasingul (credit-bail)

3.2.2. Sursele proprii Sursele proprii interne. Autofinant¸area Autofinant¸area poate fi definit˘a ca fiind surplusul monetar degajat de ˆıntreprindere din activitatea sa ¸si folosit pentru finant¸area dezvolt˘ arii sale ulterioare. Autofinant¸area este cea mai r˘aspˆandit˘a form˘a de finant¸are. Toate firmele folosesc aceast˘a form˘a de finant¸are, ˆıntr-o m˘asur˘a mai mic˘a sau mai mare. Putem spune c˘a autofinant¸area reprezint˘a pivotul finant¸˘arii firmelor ¸si, pentru unele dintre ele, sursa exclusiv˘a a finant¸˘arii ˆın fazele decisive ale dezvolt˘arii. ˆIn sust¸inerea acestor afirmat¸ii pot fi aduse urm˘atoarele argumente: • constituie un mijloc sigur de finant¸are; • o surs˘a independent˘a ¸si stabil˘a de fonduri; • reprezint˘a elementul ˆın baza c˘aruia finant¸area extern˘a va putea fi solicitat˘a ¸si obt¸inut˘a de c˘atre ˆıntreprindere; • creeaz˘a capacitatea de rambursare a ˆımprumuturilor firmei ¸si d˘a o m˘asur˘a a riscului pe care ¸si-l asum˘a institut¸iile financiare care au creditat firma. Faptul c˘a autofinant¸area reprezint˘a o surs˘a independent˘a de fonduri conduce la stabilirea unei leg˘aturi ˆıntre autofinant¸are ¸si autonomia financiar˘ a a ˆıntreprinderii. De fapt, autofinant¸area fiind obt¸inut˘a ˆın urma activit˘a¸tii desf˘a¸surate de ˆıntreprindere, apare ca singura garant¸ie pentru autonomie ¸si stabilitate financiar˘a. S¸i celelalte surse proprii (cre¸sterile de capital social) asigur˘a autonomia societ˘a¸tii, dar este foarte put¸in probabil c˘a o ˆıntreprindere care prezint˘a o autofinant¸are insuficient˘a

27

3.2. Modalit˘ a¸ti de finant¸are a capitalului

va reu¸si s˘a obt¸in˘a capital suplimentar de la act¸ionarii existent¸i sau s˘a atrag˘a alt¸i act¸ionari (asociat¸i). Referindu-ne la leg˘atura care exist˘a ˆıntre autofinant¸are ¸si posibilitatea de obt¸inere a unor finant¸˘ari externe (ˆın principal credite bancare pe termen mediu ¸si lung), putem afirma c˘a indicatorul fundamental luat ˆın considerare de institut¸iile de credit atunci cˆand analizeaz˘a capacitatea de rambursare a creditelor este raportul dintre datoriile pe termen mediu ¸si lung ¸si m˘arimea autofinant¸˘arii. ˆIntreprinderile pentru care acest indicator este mai mic de 2 (aceasta ˆınsemnˆand c˘a pe baza autofinant¸˘arii ˆı¸si pot rambursa integral datoriile pe termen mediu ¸si lung ˆın mai put¸in de doi ani) dispun de o capacitate bun˘a de rambursare a creditelor ¸si sunt ˆın m˘asur˘a s˘a solicite (¸si s˘a primeasc˘a) noi credite f˘ar˘a s˘a-¸si pun˘a ˆın pericol autonomia ¸si solvabilitatea. ˆIntreprinderile pentru care acest indicator este peste 3, au o capacitate slab˘a de rambursare a datoriilor, afectˆand posibilitatea lor de a contracta noi credite. Autofinant¸area are dou˘a componente: autofinant¸area de ment¸inere ¸si autofinant¸area net˘a (sau de cre¸stere). Autofinant¸area de ment¸inere corespunde resurselor necesare pentru reconstituirea capitalurilor angajate ˆın mod permanent ˆın activitatea firmei (respectiv pentru reˆınnoirea mijloacelor de product¸ie ¸si acoperirea riscurilor de exploatare). Aceast˘a parte a autofinant¸˘arii se constituie ˆın principal din amortiz˘ari ¸si provizioane . Autofinant¸area net˘ a (de cre¸stere) reprezint˘ a acea parte din autofinant¸area brut˘a din care se formeaz˘ a sursele proprii ale ˆıntreprinderii peste necesarul cerut de refacerea capitalurilor investite, avˆ and ca efect o cre¸stere a patrimoniului. Autofinant¸area net˘a se constituie ˆın principal din profitul net repartizat pentru dezvoltare, adic˘a profitul care r˘amˆane dup˘a distribuirea dividendelor. ˆIn ceea ce prive¸ste costul autofinant¸˘arii, ar p˘area la o prim˘a vedere c˘a autofinant¸area este gratuit˘a. Dar nu este a¸sa. Autofinant¸area este constituit˘a ˆın principal din profitul net reinvestit. Deci costul autofinant¸˘arii este costul profitului reinvestit. Dac˘a profitul este reinvestit, ˆınseamn˘a c˘a asociat¸ii vor renunt¸a la o parte din dividende. ˆIn acest fel costul acestui profit este de fapt suma pe care proprietarii o a¸steapt˘a ca plat˘a pentru capitalul l˘asat la dispozit¸ia firmei. Dac˘a act¸ionarii, asociat¸ii retrag profitul firmei sub form˘a de dividende, ei ar putea s˘a investeasc˘a banii respectivi ˆın act¸iuni ale altor societ˘a¸ti, obligat¸iuni sau, pur ¸si simplu, s˘a ˆıi depun˘a la o banc˘a. ˆIntreprinderea trebuie s˘a asigure pentru profitul reinvestit un cˆa¸stig cel put¸in egal cu cˆa¸stigul pe care ˆıl pot obt¸ine act¸ionarii folosind ˆın alt mod banii (cel put¸in egal cu dobˆanda practicat˘a de b˘anci pentru

Capitolul 3. Capitalul ˆıntreprinderii. Surse de finant¸are

28

depozitele b˘ane¸sti). Sursele proprii externe Principala surs˘a proprie extern˘a de finant¸are o reprezint˘a asocierile la capitalul social. ˆIn funct¸ie de natura ˆıntreprinderii acestea pot fi: • participarea cu p˘art¸i sociale ˆıntr-o societate cu r˘aspundere limitat˘a, societate ˆın nume colectiv sau ˆın comandit˘a simpl˘a; • participarea cu act¸iuni ˆıntr-o societate pe act¸iuni sau ˆın comandit˘a pe act¸iuni. Cre¸sterea de capital se realizeaz˘a la societ˘a¸tile pe act¸iuni prin emisiunea de noi act¸iuni. Act¸iunea este un titlu reprezentˆ and cantitatea de participare la capitalul unei societ˘a¸ti, conferind det¸in˘ atorului s˘ au calitatea de act¸ionar ¸si avˆand dreptul la o parte proport¸ional˘ a din beneficiu ˆın funct¸ie de activele sociale. Veniturile cuvenite sunt variabile ˆın funct¸ie de beneficiul exercit¸iului. Acestea sunt dividendele. Emisiunea act¸iunilor se realizeaz˘a la un pret¸ de emisiune cuprins ˆıntre cursul bursier al act¸iunii ¸si valoarea nominal˘a. Operat¸ia produce o cre¸stere a disponibilit˘a¸tilor (a activului) concomitent cu o cre¸stere a capitalurilor (a pasivului). Plasarea pret¸ului de emisiune ˆıntre valoarea nominal˘a ¸si cursul bursier al titlului este legat˘a, pe de o parte, de necesitatea ˆıncas˘arii de c˘atre ˆıntreprindere cel put¸in a sumelor care s˘a acopere drepturile de proprietate conferite cump˘ar˘atorilor, iar pe de alt˘a parte, de a atrage potent¸ialii investitori, care vor putea cump˘ara act¸iunile sub pret¸ul lor bursier. Protect¸ia vechilor act¸ionari este asigurat˘a prin det¸inerea de c˘atre ace¸stia a drepturilor preferent¸iale de subscriere (DS) care se ata¸seaz˘a titlurilor. Drepturile de subscriere sunt valori negociabile ˆın burs˘a. Subscriptorii noilor act¸iuni pot fi atˆat vechii act¸ionari, care utilizeaz˘a drepturile lor, cˆat ¸si noi act¸ionari, cu condit¸ia ca ace¸stia s˘a cumpere drepturile preferent¸iale de subscriere la nivelul parit˘a¸tii necesare. Aceste act¸iuni poart˘a denumirea de act¸iuni comune. Finant¸area obiectivelor de investit¸ii printr-o nou˘a emisiune de act¸iuni comune prezint˘a anumite avantaje cum ar fi: • nu oblig˘a firma la pl˘a¸ti periodice fixe;

29

3.2. Modalit˘ a¸ti de finant¸are a capitalului • ofer˘a posibilitatea unei finant¸˘ari viitoare prin ˆındatorare, f˘ar˘a costuri foarte mari (avˆand un capital majorat va putea obt¸ine credite ˆın condit¸ii mai avantajoase); • protejeaz˘a trezoreria firmei prin faptul c˘a, ˆın general, act¸iunile comune nu au maturitate.

Totodat˘a, finant¸area prin emiterea de act¸iuni prezint˘a ¸si anumite dezavantaje: • nou˘a emisiune de act¸iuni poate induce un efect de dilut¸ie a controlului ˆın firm˘a det¸inut de fiecare act¸ionar ˆın parte (ˆın cazul coopt˘arii unor noi act¸ionari); • dividendele viitoare obtenabile dup˘a noua emisiune se vor ˆımp˘art¸ii ˆıntre mai mult¸i act¸ionari; • noua emisiune de act¸iuni determin˘a o sc˘adere a cursului bursier; • pierderea economiilor fiscale determinate de deductibilitatea dobˆanzii din profitul impozabil (dividendele pl˘atite pentru act¸iunile det¸inute nu se scad din profitul impozabil, pe cˆand dobˆanzile la credite da). ˆIn categoria titlurilor financiare care pot fi emise pentru finant¸area proiectelor de investit¸ii ale firmei se includ ¸si act¸iunile preferent¸iale. Aceste act¸iuni reprezint˘a o form˘a de finant¸are ”hibrid˘a”. Ele reprezint˘a un hibrid deoarece prezint˘a atˆat caracteristici specifice obligat¸iunilor, cˆat ¸si caracteristici specifice act¸iunilor comune. La fel ca ¸si obligat¸iunile, act¸iunile preferent¸iale au o valoare nominal˘a ¸si o valoare fix˘a a remuner˘arii lor, care va trebui s˘a fie realizat˘a ˆınainte de a fi pl˘atite dividendele pentru act¸iunile comune. Similar cu act¸iunile comune au faptul c˘a remunerarea lor este tot sub form˘a de dividende din profit, iar, dac˘a acesta nu este realizat, ele pot s˘a nu fie pl˘atite, f˘ar˘a ca firma s˘a intre ˆın stare de faliment (ca ˆın cazul ˆın care nu sunt pl˘atite dobˆanzile la obligat¸iuni). De asemenea act¸iunile preferent¸iale, la fel ca ¸si cele comune, nu prezint˘a maturitate.

Capitolul 3. Capitalul ˆıntreprinderii. Surse de finant¸are

30

3.2.3. Sursele externe (ˆımprumutate) Creditele bancare pe termen mediu ¸si lung Cea mai r˘aspˆandit˘a surs˘a extern˘a de finant¸are a ˆıntreprinderilor o reprezint˘a creditele bancare pe termen mediu ¸si lung. Aceast˘a modalitate de finant¸are este accesibil˘a tuturor ˆıntreprinderilor, indiferent de forma de organizare ( societ˘a¸ti pe act¸iuni sau p˘art¸i sociale). Creditul bancar poate fi definit ca fiind acea sum˘a de bani avansat˘a de c˘atre o societate bancar˘a sau o institut¸ie financiar˘a de credit unui agent economic persoan˘a fizic˘a sau juridic˘a ˆın schimbul promisiunii de rambursare a acestei sume la scadent¸˘a ¸si pl˘a¸tii unei dobˆanzi. Termenul mediu sau lung presupune c˘a aceste credite nu vor trebui s˘a fie rambursate ˆıntr-o perioad˘a mai mic˘a de un an. Aceste credite pe termen mediu ¸si lung sunt folosite pentru a finant¸a nevoi pe termen lung (active imobilizate), sau nevoi ce trebuie ˆın permanent¸˘a reˆınnoite. Creditele bancare prezint˘a cˆateva avantaje fat¸˘a de celelalte surse de finant¸are a ˆıntreprinderilor: • dobˆanda pl˘atit˘a pentru sumele de bani ˆımprumutate este deductibil˘a fiscal (ˆın anumite limite impuse de Codul Fiscal); • creditorii percep o plat˘a fix˘a pentru capitalul pus la dispozit¸ia ˆıntreprinderii de c˘atre ei, astfel ˆıncˆat asociat¸ii sau act¸ionarii nu sunt nevoit¸i s˘a-¸si ˆımpart˘a cˆa¸stigul lor (ˆın cazul ˆın care firma realizeaz˘a profit); • nu se diminueaz˘a controlul det¸inut ˆın firm˘a de c˘atre asociat¸i (este un capital pasiv); • pot fi obt¸inute ¸si de alte societ˘a¸ti, nu doar de cele pe act¸iuni (cum este cazul finant¸˘arii prin emitere de act¸iuni sau ˆımprumuturilor obligatare). Dar creditele bancare au ¸si cˆateva dezavantaje: • trebuie rambursate la scadent¸˘a, ¸si dobˆanda trebuie pl˘atit˘a indiferent de rezultatele firmei, astfel ˆıncˆat, dac˘a firma nu are lichidit˘a¸ti va pierde bunurile cu care a garantat ˆımprumutul sau chiar va falimenta;

31

3.2. Modalit˘ a¸ti de finant¸are a capitalului • chiar dac˘a perspectivele unei firme sunt bune, s-ar putea ca b˘ancile s˘a nu accepte amˆanarea ramburs˘arii creditului pˆan˘a ˆın perioada ˆın care firma va obt¸ine profit; • procedura de obt¸inere a creditelor este de multe ori anevoioas˘a ¸si descurajant˘a pentru multe firme; • ˆımprumuturile dau incertitudine asupra dreptului de proprietate privind bunurile firmei ˆın cazul unor e¸securi.

Costul acestei surse de finant¸are o reprezint˘a dobˆanda pl˘atit˘a pentru sumele de bani ˆımprumutate. Acest cost depinde de nivelul dobˆanzii practicate de finant¸ator, de procentul de deductibilitate al cheltuielilor cu dobˆanda la calculul impozitului pe profit, precum ¸si de procentul impozitului pe profit. Costulcreditului = D − D%impoz.prof it Unde: D = dobˆanda Astfel de exemplu contractarea unui credit cu o dobˆand˘a de 10% reprezint˘a ˆın acest fel o cheltuial˘a de 8,4% pentru firm˘a (10% - 1,6% = 8,4%). Acest calcul este aplicabil doar ˆıntreprinderilor care nu se ˆıncadreaz˘a ˆın categoria microˆıntreprinderilor ¸si care realizeaz˘a profit. ˆImprumutul obligatar ˆImprumutul obligatar reprezint˘ a o form˘ a deosebit˘ a a creditului pe termen lung care const˘a ˆın emisiunea ¸si vˆ anzarea public˘ a a obligat¸iunilor. Obligat¸iunea este un titlu de creant¸˘ a reprezentat printr-o plat˘ a pe termen lung din partea ˆıntreprinderii emitente. Obligat¸iunea este rambursabil˘a. Obligat¸iunea confer˘a dreptul la un venit fix, independent de rezultatele firmei. Dobˆand˘a este trecut˘a sub titlu. De obicei obligat¸iunile sunt emise de societ˘a¸tile cu act¸iuni put¸ine. Obligat¸iunile nu confer˘a det¸in˘atorilor nici o putere de decizie ˆın societatea respectiv˘a ¸si nu permite acestora s˘a beneficieze de cre¸sterea societ˘a¸tii, a¸sa cum se ˆıntˆampl˘a ˆın cazul act¸iunilor. Pornind de la aceste caracteristici ale obligat¸iunilor putem s˘a deducem principalele avantaje ¸si dezavantaje ale lor. Dintre avantaje am putea remarca: • costul datoriilor este limitat ˆın principiu la plata dobˆanzilor, dac˘a se emit obligat¸iuni cu dobˆand˘a fix˘a;

Capitolul 3. Capitalul ˆıntreprinderii. Surse de finant¸are

32

• se evit˘a dilut¸ia puterii ˆın firm˘a; • se obt¸in avantaje fiscale din deductibilitatea dobˆanzii. Dezavantajele sunt urm˘atoarele: • pl˘a¸tile la scadent¸e fixe implicate de plata dobˆanzilor afecteaz˘a trezoreria firmei; • dobˆanzile sunt cheltuieli fixe care pot afecta m˘arimea profitului; • emisiunea de obligat¸iuni majoreaz˘a costul datoriilor determinˆand astfel sc˘aderea autonomiei financiare ¸si inducˆand astfel cre¸sterea riscului de faliment. Pentru un investitor, det¸inerea de obligat¸iuni garanteaz˘a cˆa¸stiguri stabile ¸si put¸in riscante precum ¸si prioritate absolut˘a asupra activelor firmei ˆın caz de lichidare. Ace¸stia ˆıns˘a nu au drept de vot, pot ˆınregistra cˆa¸stiguri mici ˆın cazul obligat¸iunilor cu dobˆanzi fixe. Costul acestei surse de finant¸are o reprezint˘a dobˆanda pl˘atit˘a, a c˘arei m˘arime este legat˘a direct de rata dobˆanzii ˆımprumutului ¸si se pl˘ate¸ste ˆın fiecare an la o dat˘a stabilit˘a, pe baza unui cupon deta¸sabil din corpul obligat¸iunii. Leasingul (credit-bail-ul) Leasingul reprezint˘a o form˘a de finant¸are care are caracteristici comune atˆat contractelor de ˆınchiriere ¸si contractelor de creditare bancar˘a cˆat ¸si contractelor de cump˘arare cu plata ˆın rate. ˆIn cazul leasingului, o institut¸ie financiar˘a sau o banc˘a de credit pe termen lung achizit¸ioneaz˘a un bun ales de ˆıntreprinderea care dore¸ste s˘a investeasc˘a ¸si ˆıl ofer˘a acesteia prin intermediul unui contract. Astfel investitorul nu obt¸ine un credit propriu-zis, dar evit˘a s˘a avanseze suma necesitat˘a de achizit¸ionarea bunului. Leasingul poate fi ˆıntˆalnit ˆın principal ˆın trei forme diferite: 1. Leasingul financiar 2. Leasingul operat¸ional 3. Leaseback-ul

33

3.2. Modalit˘ a¸ti de finant¸are a capitalului

Leasingul financiar este operat¸ia prin care o parte, denumit˘ a locator, transmite celeilalte p˘art¸i denumite utilizator, contra unei pl˘ a¸ti periodice, denumit˘a rat˘a de leasing, dreptul de proprietate ¸si folosint¸˘ a al unui bun al c˘ arui proprietar este. ˆIn acest caz utilizatorul devine proprietarul bunului. El trebuie s˘a pl˘ateasc˘a societ˘a¸tii de leasing o redevent¸˘a lunar˘a care cuprinde cota parte din valoarea de intrare a bunului ¸si dobˆanda de leasing. Cheltuiala cu dobˆanda este o cheltuial˘a deductibil˘a din punct de vedere fiscal. Aceast˘a form˘a de leasing este cea care prezint˘a cele mai multe similarit˘a¸ti cu contractul de credit. Leasingul operat¸ional presupune cump˘ ararea bunului de c˘ atre societatea de leasing ¸si ˆınchirierea lui societ˘ a¸tii beneficiare. Bunul r˘amˆane pˆan˘a la sfˆar¸situl contractului ˆın proprietatea societ˘a¸tii de leasing. Utilizatorul pl˘ate¸ste o redevent¸˘a lunar˘a (care va acoperi cheltuielile cu amortizarea bunului ¸si va asigura un beneficiu societ˘a¸tii de leasing) ca o ”chirie” pentru dreptul de a folosi bunul. La sfˆar¸situl contractului de leasing, el va putea opta pentru achizit¸ionarea bunului la valoarea r˘amas˘a. Leasback-ul este o form˘a mai special˘ a de leasing. ˆIn acest caz o firm˘a care are ˆın proprietate active stabile (cl˘adiri, ma¸sini, utilaje, sau altele), le va vinde societ˘a¸tii de leasing pentru a obt¸ine lichidit˘a¸ti, ¸si ˆın acela¸si timp ˆıncheie un contract de leasing pentru a le achizit¸iona ˆınapoi. Leasback-ul reprezint˘a o alternativ˘a a creditului ipotecar.

3.2.4. Alegerea structurii financiare optime a capitalului Alegerea uneia sau alteia din modalit˘a¸tile de finant¸are pe care o ˆıntreprindere le are la dispozit¸ie va avea influent¸˘a asupra structurii financiare a capitalului acesteia. Structura financiar˘ a reprezint˘ a configurat¸ia pasivului din bilant¸, combinarea diferitelor surse de finant¸are a activului. ˆIn general problema structurii financiare este abordat˘a pe baza unei delimit˘ari globale ˆıntre ansanblul datoriilor (D) ¸si capitalurile proprii (S). Rata D/S este un indicator sintetic care exprim˘a raportul dintre fondurile ˆımprumutate ¸si fondurile proprii. ˆIn aceste condit¸ii problema structurii financiare se reduce la alegerea combinat¸iei datorii/capitaluri proprii cea mai avantajoas˘a pentru ˆıntreprindere. Teoriile clasice privind structura financiar˘a a firmei precizau faptul c˘a structura financiar˘a optim˘a este aceea care corespunde unei combin˘ari a resurselor astfel ˆıncˆat s˘a fie minimizat costul capitalului. Atunci cˆand se

Capitolul 3. Capitalul ˆıntreprinderii. Surse de finant¸are

34

discut˘a despre alegerea unei structuri financiare pentru o firm˘a ˆın ansamblu sau pentru un proiect individual al acesteia, ˆın primul rˆand se ”inventariaz˘a” potent¸ialele surse de capital la care firma are acces, ajungˆandu-se apoi invariabil la problema costurilor implicate de fiecare surs˘a ˆın parte. Scopul urm˘arit de managementul unei ˆıntreprinderi ˆın general este identificarea acelor surse de finant¸are u¸sor accesibile ¸si cˆat mai put¸in costisitoare, astfel ˆıncˆat s˘a se tind˘a c˘atre un cost mediu ponderat al capitalului cˆat mai mic, cu un impact favorabil asupra valorii firmei. Teoriile privind structura financiar˘a a capitalului au fost fundamental schimbate ˆıncepˆand cu anul 1958, cˆand profesorii Franco Modigliani ¸si Merton Miller au publicat ceea ce a fost denumit ”cel mai important articol financiar scris vreodat˘a” .Cei doi mari profesori au fost rencompensat¸i cu Premiul Nobel pentru activitatea lor. Teoria Modigliani-Miller demonstreaz˘ a, sub ret¸inerea unui set restrictiv de presupozit¸ii, c˘ a, costul capitalului ¸si valoarea ˆıntreprinderii sunt independente de structura sa financiar˘ a. Astfel ei afirm˘a c˘a, costul capitalului ar r˘amˆane relativ constant, chiar dac˘a ˆıntreprinderea beneficiind de o diminuare a ratei dobˆanzii adopt˘a o politic˘a de ˆındatorare, ˆıntrucˆat ˆın contrapartid˘a costul capitalurilor proprii va cre¸ste datorit˘a riscului indus de noile ˆımprumuturi. Teoria porne¸ste avˆand la baz˘a cˆateva presupozit¸ii: • nu exist˘a costuri de intermediere a ˆımprumuturilor; • persoanele juridice pot lua ˆımprumuturi ˆın acelea¸si condit¸ii ca ¸si persoanele fizice; • creditele sunt neriscante, indiferent de volumul lor; • m˘arimea profitului din exploatare nu influent¸eaz˘a capacitatea de ˆımprumut a firmelor. Deoarece cˆateva din aceste presupozit¸ii sunt ˆın mod evident nerealiste, teoria Modigliani Miller, reprezint˘a doar ˆınceputul cercet˘arii structurii financiare a capitalului. Cercet˘arile ulterioare au extins bazele teoriei folosind ni¸ste presupozit¸ii mai realiste. Alt¸i cercet˘atori au ˆıncercat s˘a testeze modelul teoretic folosind date empirice, pentru a vedea cum costul diferitelor surse de capital este afectat de structura financiar˘a. Atˆat rezultatele teoretice, cˆat ¸si cele empirice au determinat mai buna ˆınt¸elegere a structurii financiare a capitalului, dar nici un studiu nu a putut determina o structur˘a optim˘a. Cu toate acestea cercet˘arile au determinat urm˘atoarele observat¸ii:

35

3.3. Capacitatea ¸si efectul de ˆındatorare • datorit˘a faptului c˘a dobˆanda este o cheltuial˘a deductibil˘a la calculul impozitului pe profit, costul creditului este de obicei mai mic ˆın realitate; • presupunerile care stau la baza teoriei Modigliani-Miller, nu sunt ˆıntˆalnite ˆın realitate. ˆIn primul rˆand rata dobˆanzii creditelor cre¸ste cu cˆat riscul afacerii este mai mare. ˆIn al doilea rˆand posibilitatea unei firme de a primi credite este condit¸ionat˘a de profitul firmei. De asemenea riscul de faliment al firmelor cre¸ste pe m˘asur˘a ce scade autonomia financiar˘a.

Din cele prezentate mai sus am putea concluziona faptul c˘a este deosebit de important ca decizia ˆın ceea ce prive¸ste optarea pentru o anumit˘a surs˘a de finant¸are s˘a fie bine fundamentat˘a. Un ˆımprumut are un cost specific mai mic decˆat cel implicat de act¸iuni ˆın ”echitate” sau comune. Dobˆanzile pl˘atite se scad din beneficii sau din venituri, ˆınainte de impozitare (sunt deductibile la calcul impozitului pe profit), pe cˆand dividendele la act¸iuni nu. Dar ˆımprumuturile dau ¸si incertitudine asupra dreptului de proprietate privind bunurile firmei ˆın cazul unor e¸securi. Deci este necesar˘a o anumit˘a precaut¸ie ˆın stabilirea ponderii ˆımprumuturilor firmei. Prin urmare, un nivel optim al ˆımprumuturilor duce la situarea costurilor pentru obt¸inerea capitalului la un nivel sc˘azut, sau cel mai mic posibil.

3.3. Capacitatea ¸si efectul de ˆındatorare Atunci cˆand o societate comercial˘a hot˘are¸ste s˘a apeleze la resurse ˆımprumutate trebuie s˘a aib˘a ˆın vedere dou˘a aspecte principale ¸si anume: • dac˘a are capacitatea de a primi creditul; • dac˘a creditul pe care urmeaz˘a s˘a ˆıl primeasc˘a este rentabil. Altfel spus ˆıntreprinderea va urm˘ari dac˘a are capacitate de ˆındatorare, ¸si dac˘a va obt¸ine un efect pozitiv de ˆındatorare. Capacitatea de ˆındatorare reprezint˘a posibilitatea unei societ˘ a¸ti comerciale de a primi credite care s˘a fie garantate ¸si a c˘ aror rambursare, inclusiv plata dobˆ anzilor s˘a nu creeze greut˘a¸ti financiare de nesuportat. ˆIn stabilirea acestui indicator sunt interesate atˆat societatea care dore¸ste s˘a

Capitolul 3. Capitalul ˆıntreprinderii. Surse de finant¸are

36

contracteze creditul cˆat ¸si societatea finant¸atoare. Ca indicatori ai capacit˘a¸tii de ˆındatorare se folosesc: • coeficientul ˆındator˘arii globale (CIG); • coeficientul ˆındator˘arii la termen (CIT). Cei doi indicatori se calculeaz˘a pe baza urm˘atoarelor formule: CIG =

Datoriitotale ≤2 Capitalpropriu

Datoriitotale 2 ≤ P asivtotal 3 Datoriilatermen ≤1 CIT = Capitalpropriu CIG =

CIT =

Datoriilatermen 1 ≤ Capitalpermanent 2

Dac˘a ˆıntreprinderea atinge valorile maxime ale indicatorilor anteriori, ˆınseamn˘a c˘a are capacitatea de ˆındatorare saturat˘a ¸si nu mai poate primi noi credite. ˆIn acest sens, este suficient ca un singur indicator s˘a fie dep˘a¸sit pentru ca societatea s˘a nu mai poat˘a obt¸ine alte credite. Efectul de ˆındatorare reprezint˘ a rezultatul financiar pozitiv sau negativ pe care-l obt¸ine un agent economic ca urmare a folosirii creditului ˆın calitate de capital. El se obt¸ine comparˆand rentabilitatea economic˘a a ˆıntreprinderii (Re) cu costul capitalului ˆımprumutat (D). Efectul de ˆındatorare = (Re − D)

Datorii Capitalpropriu

Dac˘a Re > D vom avea un efect pozitiv de ˆındatorare sau favorabil. Dac˘a Re < D vom avea un efect negativ de ˆındatorare sau nefavorabil. Raportul Datorii/Capital propriu poart˘a denumirea de ”levier”, astfel c˘a efectul de ˆındatorare este un efect al levierului.

Capitolul 4 Gestiunea capitalului imobilizat ˆın active corporale ¸si necorporale Agent¸ii economici care sunt persoane juridice romˆane, sucursalele ¸si alte subunit˘a¸ti cu sediul ˆın Romˆania, apart¸inˆand unor persoane juridice str˘aine, precum ¸si persoanele juridice f˘ar˘a scop lucrativ care au dreptul s˘a desfa¸soare activit˘a¸ti economice, angajeaz˘a ¸si imobilizeaz˘a capital ˆın active corporale ¸si necorporale supuse deprecierii, prin utilizare sau ˆın timp. Corespunz˘ator acestor deprecieri, ei calculeaz˘a ¸si ˆınregistreaz˘a ˆın contabilitate uzura fizic˘a ¸si moral˘a a acestora, pentru refacerea capitalului angajat. Persoanele juridice f˘ar˘a scop lucrativ, care desfa¸soar˘a activit˘a¸ti economice, amortizeaz˘a capitalul imobilizat numai pentru acele activit˘a¸ti desf˘a¸surate ˆın scopul obt¸inerii de profit ¸si pentru care au, potrivit legii obligat¸ia de a calcula ¸si pl˘atii impozitul pe profit. Toate persoanele juridice, ment¸ionate mai ˆınainte, calculeaz˘a, ˆınregistreaz˘a ˆın contabilitate ¸si recupereaz˘a uzura fizic˘a ¸si moral˘a a imobiliz˘arilor corporale ¸si necorporale, pentru refacerea capitalului imobilizat.

4.1. Capitalul angajat ¸si imobilizat supus amortiz˘ arii Capitalul angajat ¸si imobilizat supus amortiz˘arii este reflectat ˆın patrimoniul agent¸ilor economici prin bunurile ¸si valorile destinate s˘a de37

Capitolul 4. Gestiunea capitalului imobilizat

38

serveasc˘a activitatea pe o perioad˘a de timp mai mare de un an, ¸si care se consum˘a treptat. Capitalul angajat ¸si mobilizat supus amortiz˘arii se grupeaz˘a ˆın dou˘a categorii distincte ¸si anume: 1. Active corporale 2. Active necorporale Activele sau imobiliz˘ arile corporale sunt activele care: • sunt det¸inute de o persoan˘a juridic˘ a pentru a fi utilizate ˆın product¸ia proprie de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fi ˆınchiriate tert¸ilor sau pentru a fi folosite ˆın scopuri administrative; • sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai mari de un an; • au o valoare mai mare decˆat limita prev˘ azut˘ a de reglement˘ arile legale ˆın vigoare (ˆın prezent 1500RON). Active corporale sunt: 1. terenurile; 2. construct¸iile; 3. instalat¸ii tehnice, mijloace de transport, animale ¸si plantat¸ii; 4. mobilier ¸si aparatur˘a birotic˘a. Pentru obiectele care sunt folosite ˆın loturi, seturi sau formeaz˘a un singur corp, la ˆıncadrare se are ˆın vedere valoarea ˆıntregului lot sau set. Prin Hot˘arˆari ale Guvernului valoarea de 1500RON lei poate fi corectat˘a ˆın funct¸ie de evolut¸ia pret¸urilor ˆın economie. Sunt de asemenea, considerate mijloace fixe supuse amortiz˘arii urm˘atoarele: • investit¸iile efectuate la mijloacele fixe luate cu chirie de la agent¸ii economici, acestea urmˆand regimul de amortizare al mijloacelor fixe la care s-au executat lucr˘arile respective; • investit¸iile (capacit˘a¸tiile) puse ˆın funct¸iune, total sau part¸ial, c˘arora nu li s-au ˆıntocmit formele de ˆınregistrare ca mijloace fixe. Acestea se cuprind la grupa la care se vor ˆınregistra ca mijloace fixe, la valoarea rezultat˘a prin ˆınsumarea cheltuielilor efective ocazionate de realizarea lor;

39

4.2. Amortizarea imobiliz˘ arilor corporale ¸si necorporale • investit¸iile efectuate pentru descopert˘a, ˆın vederea valorific˘arii de substant¸e minerale utile. Acestea se asimileaz˘a mijloacelor fixe din grupa ”Construct¸ii”; • investit¸iile efectuate pentru amenajarea lacurilor, b˘alt¸ilor, iazurilor, terenurilor care nu sunt rezultatul unei investit¸ii. Durata de amortizare a investit¸iilor efectuate pentru amenajarea lacurilor, b˘alt¸ilor, iazurilor, terenurilor ¸si alte lucr˘ari similare care nu se concretizeaz˘a ˆın mijloace fixe este cel mult de 10 ani, iar regimul de amortizare folosit este cel liniar.

Un activ necorporal este un activ identificabil nemonetar, f˘ ar˘ a suport material ¸si det¸inut pentru utilizare ˆın procesul de product¸ie sau furnizare de bunuri sau servicii, pentru a fi ˆınchiriat tert¸ilor sau pentru scopuri administrative. Activele necorporale cuprind: • cheltuielile de constituire; • cheltuielile de dezvoltare; • concesiunile, brevetele, licent¸ele, m˘arcile, drepturile ¸si ale valori similare; • fondul comercial; • programele informatice create de unitate sau achizit¸ionate de la tert¸i; • imobiliz˘arile necorporale ˆın curs. Duratele normale de funct¸ionare, precum ¸si clasificat¸ia imobiliz˘arilor sunt aprobate prin Hot˘arˆarea Guvernului. La determinarea lor s-a ¸tinut seama de duratele tehnico-economice stabilite de proiectant¸i ¸si produc˘atori prin c˘art¸ile sau documentat¸iile tehnice ale mijloacelor fixe respective, precum ¸si de efectele uzurii morale. Aceste durate vor fi revizuite periodic, dar nu mai tˆarziu de 5 ani.

4.2. Amortizarea imobiliz˘ arilor corporale ¸si necorporale ˆIntr-o abordare patrimonial˘a, amortizarea reprezint˘ a expresia valoric˘ a a deprecierii unui activ ca urmare a utiliz˘ arii lui, a progresului tehnic

Capitolul 4. Gestiunea capitalului imobilizat

40

sau a altor cauze ale c˘aror efecte sunt considerate ireversibile. ˆIn contabilitate, amortizarea apare, pe de o parte, ca o cheltuial˘a (costul produselor trebuind s˘a includ˘a ¸si amortizarea), care afecteaz˘a obligatoriu contul de profit ¸si pierdere al exercit¸iului, iar, pe de alt˘a parte, ca un element rectificativ al valorii de intrare a bunului amortizabil. ˆIn bilant¸ imobiliz˘arile se cuprind la valoarea lor net˘a numit˘a ¸si valoare r˘amas˘a neamortizat˘a (valoarea de intrare din care se scade amortizarea cumulat˘a). ˆIn abordarea financiar˘a, amortizarea apare ca un proces financiar de recuperare treptat˘a a valorii imobilizate ˆın active corporale ¸si necorporale ¸si ca o component˘a a capacit˘a¸tii de autofinant¸are a ˆıntreprinderii. Fondurile ie¸site din ciclul de exploatare ˆın momentul investit¸iei se reˆıntorc, prin intermediul amortiz˘arii, ˆın ciclul de exploatare, fiind disponibile pentru o nou˘a investit¸ie. Amortizarea mijloacelor fixe se calculeaz˘a de la punerea ˆın funct¸iune ¸si pˆan˘a la recuperarea integral˘a a valorii de intrare, conform duratelor normate de funct¸ionare. Data punerii ˆın funct¸iune ˆın vederea calcul˘arii amortiz˘arii se stabile¸ste astfel: • activele fixe independente care nu necesit˘a montaj ¸si nici probe tehnologice se consider˘a puse ˆın funct¸iune la data achizit¸ion˘arii lor, pe baza procesului verbal de recept¸ie; • utilajele care necesit˘a montaj, dar care nu necesit˘a probe tehnologice, se consider˘a puse ˆın funct¸iune la data termin˘arii montajului, respectiv de la data termin˘arii construct¸iei, pe baza procesului verbal de recept¸ie provizorie; • utilajele ¸si instalat¸iile care necesit˘a montaj ¸si probe tehnologice se consider˘a puse ˆın funct¸iune la terminarea probelor tehnologice, pe baza procesului verbal de punere ˆın funct¸iune; • sondele folosite la extract¸ia ¸tit¸eiului ¸si gazelor, sondele de inject¸ie, precum ¸si sondele provenite din lucr˘ari geologice care au dat rezultate se consider˘a puse ˆın funct¸iune la darea lor ˆın product¸ie, pe baza procesului verbal de constatare final. Amortizarea imobiliz˘arilor este obligatorie chiar ˆın cazul fie a insuficient¸ei, fie a lipsei profitului. Absent¸a amortismentelor constituie ”un element de delict” ˆın prezentarea conturilor anuale care conduce la prezentarea unei imagini nefidele a ˆıntreprinderii sau altfel formulat nu se respecta principiul imaginii fidele. ˆIn economia ˆıntreprinderilor franceze potrivit Planului Contabil General exista dou˘a categorii de amortismente:

41

4.2. Amortizarea imobiliz˘ arilor corporale ¸si necorporale • amortismentele pentru depreciere care reprezint˘a o diminuare de activ (respectiv o cre¸stere de pasiv) ¸si o cre¸stere a cheltuielilor; • amortismente derogatorii care reprezint˘a fract¸ia de amortizare ce nu corespunde obiectului normal al amortismentelor pentru depreciere (date de amortizarea economic˘a ), adic˘a m˘arimea cotei p˘art¸i din amortismentele practicate pentru a beneficia de avantaje fiscale fiind considerate ca o cre¸stere de pasiv ¸si o cre¸stere a cheltuielilor de exploatare nedeductibile fiscal.

Amortismentul pentru depreciere este privit ca un proces de corectare a evalu˘arii activelor, ca un proces de repartizare a costurilor. Amortizarea activelor fixe concesionate, ˆınchiriate sau date ˆın locat¸ie de gestiune se calculeaz˘a de c˘atre agentul economic care le are ˆın proprietate. Amortizarea aferent˘a activelor fixe concesionate se reg˘ase¸ste ˆın redevent¸a anual˘a a concesiunii, a activelor fixe ˆınchiriate ˆın contravaloarea chiriei, iar a celor date ˆın locat¸ie de gestiune ˆın cheltuielile de locat¸ie. Reglement˘arile referitoare la amortizare, ca element al redevent¸ei se aplic˘a ¸si ˆın cazul operat¸iunilor de leasing. ˆIn cazul leasingului financiar amortizarea este calculat˘a de c˘atre utilizator care, ˆın acest caz este ¸si proprietarul bunului, iar ˆın cazul leasingului operat¸ional este calculat˘a de c˘atre societatea finant¸atoare ¸si cuprins˘a ˆın rata de leasing. Amortizarea activelor date ˆın folosint¸˘a ˆın cazul asocierilor ˆın participat¸ie se calculeaz˘a de asociatul care le are ˆın patrimoniu ¸si se transmite asociatului care contabilizeaz˘a operat¸iunile asociat¸iei ˆın vederea ˆınregistr˘arii pe cheltuieli. Amortizarea cheltuielilor de investit¸ii ¸si a moderniz˘arilor efectuate la activele fixe concesionate, ˆınchiriate sau date ˆın locat¸ie de gestiune este ˆın sarcina agentului economic care a efectuat investit¸ia. Recuperarea acestor cheltuieli se face prin includerea ˆın cheltuielile de exploatare pe perioada init¸ial˘a a contractului de concesiune, ˆınchiriere sau locat¸ie de gestiune, sau conform clauzelor contractuale. La ˆıncetarea contractului de concesionare, ˆınchiriere sau locat¸ie valoarea investit¸iilor, nediminuat˘a cu amortizarea calculat˘a se cedeaz˘a proprietarului, pentru a majora corespunz˘ator valoarea de intrare a activelor fixe. ˆIn procesul verbal de predare-primire a investit¸iei se va ment¸iona ¸si amortizarea calculat˘a de beneficiar, pentru ca proprietarul s˘a poata ˆınregistra uzura corespunz˘atoare noii valori de intrare. Activele necorporale aferente capitalului imobilizat se amortizeaz˘a astfel:

Capitolul 4. Gestiunea capitalului imobilizat

42

• cheltuielile de constituire precum ¸si cheltuielile de cercetaredezvoltare se vor amortiza ˆıntr-o perioada de cel mult cinci ani; • cheltuielile cu descoperirea rezervelor de substant¸e minerale utile, neconcretizate ˆın active la z˘ac˘amintele puse ˆın exploatare, se amortizeaz˘a ˆın maxim cinci ani; • brevetele, licentele, know-how-ul, m˘arcile de fabric˘a, de comert¸ ¸si de serviciu ¸si celelalte drepturi de proprietate industrial˘a ¸si comercial˘a similare, subscrise ca aport sau achizit¸ionate pe alte c˘ai, se amortizeaz˘a pe durata prev˘azut˘a pentru utilizarea lor de c˘atre agentul economic care le det¸ine; • programele informatice create de agent¸ii economici sau achizit¸ionate de la tert¸i se amortizeaz˘a ˆın funct¸ie de durata probabil˘a de utilizare, care nu poate dep˘a¸si o perioad˘a de cinci ani. Durata efectiv˘a de amortizare a activelor necorporale prevazute mai sus se stabile¸ste de c˘atre consiliul de administrat¸ie, respectiv de c˘atre responsabilul cu gestiunea patrimoniului; imobiliz˘arile necorporale de natura concesiunii ¸si a uzufructului se amortizeaz˘a pe durata contractului. Amortizarea calculat˘a se include ˆın cheltuielile de exploatare ale agent¸ilor economici, ˆın direct˘a corelat¸ie cu gradul de utilizare al activelor fixe. Gradul de utilizare al activelor se determin˘a ˆın funct¸ie de activele care definesc activitatea de baz˘a a agent¸ilor economici. Aceasta se calculeaz˘a ca raport ˆıntre capacitatea de product¸ie realizat˘a ¸si capacitatea proiectat˘a ¸si se exprim˘a ˆın procente. Diferent¸a de amortizare rezultat˘a ca urmare a aplic˘arii gradului de utilizare al activelor de baz˘a se va evident¸ia ca o cheltuial˘a nedeductibil˘a la calculul impozitului pe profit. Terenurile se ˆınregistreaz˘a ˆın contabilitate la intrarea ˆın patrimoniu, la valoarea stabilit˘a, ˆın funct¸ie de clasele de calitate, suprafat¸˘a, amplasare ¸si/sau alte criterii legale, la valoarea de achizit¸ie sau la valoarea aportului ˆın natur˘a, dup˘a caz. Terenurile nu sunt supuse amortiz˘arii.

4.3. Elementele de calcul ale amortiz˘ arii Amortizarea este calculat˘a ˆın funct¸ie de: • durata de serviciu normat˘a;

43

4.3. Elementele de calcul ale amortiz˘ arii • valoarea de amortizat; • norma (cota) de amortizare.

Durata normal˘ a de funct¸ionare reprezint˘ a durata de utilizare a activului respectiv ˆın care exploatare acestuia aduce profit, respectiv veniturile realizate sunt mai mari decˆ at cheltuielile necesare pentru ˆ funct¸ionare, ˆıntret¸inere ¸si reparare. In consecint¸˘a, durata normal˘a de utilizare este mai redus˘a decˆat durata de viat¸˘a fizic˘a a activului respectiv. Ea este o variabil˘a dependent˘a de o mult¸ime de factori. Durata normal˘a este calculat˘a ˆın funct¸ie de caracteristicile constructive, de condit¸iile de exploatare ale mijlocului fix, de influent¸a uzurii morale ¸si se exprim˘a ˆın ani, iar pentru cl˘adiri ¸si construct¸ii speciale ale minelor saline s.a. durata este limitat˘a de durata rezervelor. Duratele normale de funct¸ionare a mijloacelor fixe se public˘a ˆın Catalogul privind clasificarea ¸si duratele normale de funct¸ionare a mijloacelor fixe aprobat prin hot˘arˆarea Guvernului. La determinarea duratelor normale se ¸tine seama de duratele tehnico-economice stabilite de proiectant¸i ¸si produc˘atori prin c˘art¸ile sau documentat¸iile tehnice ale mijloacelor fixe respective, precum ¸si de efectele uzurii morale. Aceste durate vor fi revizuite periodic, dar nu mai tˆarziu de 5 ani. Dac˘a pe parcursul viet¸ii activului, agentul economic constat˘a c˘a durata de funct¸ionare normal˘a stabilit˘a conform catalogului nu este adecvat˘a, atunci aceasta se va putea corecta, la sfˆar¸sit de an, pe baza unei analize pertinente, cu aprobarea consiliului de administrat¸ie. Astfel, durata de funct¸ionare normal˘a se poate prelungi cu pˆan˘a la 20% fat¸˘a de durata prev˘azut˘a ˆın catalog, ca urmare a efectu˘arii unor cheltuieli ulterioare privind activul, care au condus la ˆımbun˘at˘a¸tirea parametrilor de funct¸ionare fat¸˘a de valorile init¸iale, sau ca urmare a unei politici eficiente de ˆıntret¸inere ¸si de reparat¸ii, adoptat˘a de agentul economic, care poate asigura o durat˘a mai mare de funct¸ionare rentabil˘a, cu venituri mai mari decˆat cheltuielile de exploatare. De asemenea, durata de funct¸ionare normal˘a se poate reduce cu pˆan˘a la 20% fat¸˘a de durata prev˘azut˘a ˆın catalog, dac˘a schimb˘arile tehnologice sau schimb˘arile ˆın structura piet¸ei impun acest lucru. Valoarea de amortizat poate fi definit˘ a diferit dup˘ a cum ne referim ˆ cazul amortiz˘ la amortizarea prestabilit˘a sau la amortizarea efectiv˘ a. In arii planificate valoarea de amortizat este valoarea medie anual˘ a, iar ˆın cazul amortiz˘ arii efective valoarea de amortizat este valoarea de ˆınregistrare a

Capitolul 4. Gestiunea capitalului imobilizat

44

mijlocului fix existent ˆın funct¸iune, respectiv valoarea de intrare. Valoarea de intrare este: • valoarea r˘amas˘a actualizat˘a aferent˘a fiec˘arui mijloc fix care a fost reevaluat ˆın conformitate cu Hot˘arˆari ale Guvernului; • pret¸ul de achizit¸ie pentru mijloacele fixe procurate cu titlu oneros; • costul de product¸ie pentru mijloacele fixe construite sau produse de unitatea patrimonial˘a; • valoarea actual˘a sau de piat¸˘a pentru activele dobˆandite cu titlu gratuit, estimat˘a la ˆınscrierea lor ˆın activ pe baza propunerilor f˘acute de speciali¸sti ¸si cu aprobarea Adun˘arii Generale a Asociat¸ilor sau Act¸ionarilor, la societ˘a¸tile comerciale, respectiv a Consiliului de Administrat¸ie la regiile autonome sau institut¸ii publice, tinˆand seama de valoarea activelor cu caracteristici identice sau similare, ¸si de gradul de uzur˘a al mijloacelor fixe primite; • valoarea de aport acceptat˘a de p˘art¸i pentru activele intrate ˆın patrimoniu cu ocazia asocierii, fuziunii,etc., conform statutelor sau contractelor de asociere, determinat˘a prin expertiz˘a; • ˆın cazul investit¸iilor puse ˆın funct¸iune total sau part¸ial, c˘arora nu li s-au ˆıntocmit formele de ˆınregistrare ca active stabile, valoarea determinat˘a prin ˆınsumarea cheltuielilor efective pentru realizarea lor, inclusiv cota-parte din cheltuielile comune efectuate ˆın limita sumelor prev˘azute ˆın devizul general. Aceast˘a valoare se stabile¸ste pe baza procesului-verbal de predare-primire ˆıncheiat ˆıntre constructor ¸si beneficiar. La terminarea investit¸iilor ¸si trecerea lor ˆın categoria imobiliz˘arilor corporale, valoarea de intrare se determin˘a prin ad˘augarea eventualelor cheltuieli efectuate ˆıntre data punerii ˆın funct¸iune ¸si data ˆıntocmirii procesului verbal de predare primire. • pentru imobiliz˘arile aflate ˆın administarea institut¸iilor publice la data de 1 ianuarie 1994 ¸si transferate societ˘a¸tilor comerciale cu capital integral sau majoritar de stat precum ¸si regiile autonome, valoarea reevaluat˘a de c˘atre agent¸ii economici primitori ˆın conformitate cu prevederile Hot˘arˆarilor Guvernului.

45

4.4. Metode (regimuri) de amortizare

Norma de amortizare sau cota de amortizare se exprim˘ a de regul˘ a procentual ¸si este ˆın funct¸ie de m˘ arimea duratei de serviciu normat˘ a exprimat˘a ˆın ani. Pentru unele ramuri ale industriei, ˆın special cele extractive, norma de amortizare se calculeaz˘a ca o rat˘a ˆıntre valoarea de amortizat ¸si rezerva exploatabil˘a. Revenind la norma procentual˘a, aceasta se determin˘a prin formula: N a% = 100/DN Na= norma de amortizare DN=durata normal˘a de utilizare din catalog

4.4. Metode (regimuri) de amortizare 4.4.1. Amortizarea liniar˘ a Amortizarea liniar˘ a const˘a ˆın includerea uniform˘ a ˆın cheltuielile de exploatare a unor sume fixe, stabilite proport¸ional cu num˘ arul de ani din durata normal˘a de utilizare a mijlocului fix. Amortizarea liniar˘a anual˘a se calculeaz˘a prin aplicarea cotei medii anuale de amortizare la valoarea de intrare a mijlocului fix. Data ˆınceperii amortiz˘arii este data punerii ˆın funct¸iune a bunului. Dac˘a intrarea ˆın funct¸iune difer˘a de 01.ianuarie, atunci prima anuitate va fi redus˘a cu decalajul de la ˆınceputul exercit¸iului ¸si data punerii ˆın funct¸iune. Prorata temporis se calculeaz˘a ˆın zile dar poate fi calculat˘a ¸si ˆın luni cˆand regula de amortizare o specific˘a. Fiscal, amortizarea liniar˘a reprezint˘a normalitatea dac˘a nu sunt alte reglementari specifice. Pentru activele de natura construct¸iilor, amortizarea anual˘a se calculeaz˘a numai ˆın regim liniar.

4.4.2. Metoda calculului degresiv Metoda calculului degresiv const˘ a ˆın aplicarea unei rate constante la o valoare degresiv˘a, adic˘ a la valoarea r˘ amas˘ a de amortizat (diferent¸a dintre valoarea precedent˘a ¸si anuitatea curent˘ a). Rata sau norma de amortizare se obt¸ine prin multiplicarea cotelor de amortizare liniar˘a cu unul dintre urm˘atorii coeficient¸i degresivi: • 1,5 pentru o durat˘a normal˘a de utilizare ˆıntre 2-5ani;

Capitolul 4. Gestiunea capitalului imobilizat

46

• 2,0 pentru o durat˘a normal˘a de utilizare ˆıntre 5-10ani; • 2,5 pentru o durat˘a normal˘a de utilizare mai mare de 10ani. Modificarea acestor coeficient¸i determin˘a o serie de efecte ˆın economie. Majorarea lor favorizeaz˘a investit¸iile ¸si determin˘a relansarea economic˘a, iar mic¸sorarea lor frˆaneaz˘a inflat¸ia ¸si investit¸iile ˆın economie. Utilizarea regimului de amortizare degresiv˘a se aprob˘a de consiliul de administrat¸ie al agentului economic, respectiv de responsabilul cu gestiunea patrimoniului. Aceasta metod˘a de amortizare are dou˘a variante: • f˘ar˘a luarea ˆın calcul a uzurii morale (AD1); • cu luarea ˆın calcul a uzurii morale (AD2). A. Varianta f˘ ar˘ a luarea ˆın calcul a uzurii morale Pentru calculul amortiz˘arii prin utilizarea regimului de amortizare degresiv˘a varianta AD1, se procedeaz˘a astfel: ˆın primul an de funct¸ionare se aplic˘a cota de amortizare, multiplicat˘a cu unul dintre cei trei coeficient¸i, la valoarea de intrare a mijlocului fix, pentru anii urm˘atori se aplic˘a aceea¸si cot˘a, dar de fiecare dat˘a la valoarea r˘amas˘a. Acest calcul se continu˘a pˆan˘a ˆın anul de funct¸ionare ˆın care amortizarea anual˘a rezultat˘a este egal˘a sau mai mic˘a cu/decˆat amortizarea anual˘a liniar˘a, calculat˘a pentru perioada de funct¸ionare r˘amas˘a. Din acel an ¸si pˆan˘a la expirarea duratei normale de funct¸ionare, se trece la amortizarea anual˘a liniar˘a. B. Varianta cu luarea ˆın calcul a uzuri morale ˆIn cazul metodei ˆın care se ia ˆın considerare influent¸a uzurii morale ˆın calculul amortiz˘arii anuale, amortizarea valorii de intrare a activelor fixe se realizeaz˘a ˆıntr-o perioad˘a de timp mai mic˘a decˆat m˘arimea duratei normale de utilizare. Diferent¸a ˆın ani reprezint˘a influent¸a uzurii morale. Agent¸ii economici care utilizeaz˘a aceast˘a variant˘a a regimului de amortizare degresiv˘a nu sunt obligat¸i s˘a scoat˘a din funct¸iune activele amortizate ˆınainte de expirarea duratei normale de utilizare prevazut˘a ˆın ”Catalogul duratelor normale” ˆıns˘a nu vor mai calcula amortizarea anual˘a aferent˘a perioadei de timp care corespunde cu uzura moral˘a. Pentru activele care au o durat˘a normal˘a de utilizare de pˆan˘a la 5 ani inclusiv nu se mai calculeaz˘a influent¸a uzurii morale. Amortizarea medie anual˘a se determin˘a ˆın funct¸ie de num˘arul de ani de utilizare ˆın regim degresiv ¸si num˘arul de ani de utilizare ˆın regim liniar.

47

4.4. Metode (regimuri) de amortizare

ˆIn cazul lu˘arii ˆın calcul a influent¸ei uzurii morale, pentru calculul duratei de utilizare ˆın aceste condit¸ii, se determin˘a mai ˆıntˆai durata de utilizare ˆın cadrul c˘areia se realizeaz˘a amortizare integral˘a, atˆat cea degresiv˘a cˆat ¸si cea liniar˘a. Durata de utilizare se determin˘a ˆın funct¸ie de utilizarea ˆın regim liniar recalculat˘a pe baza cotei medii anuale de amortizare degresiv˘a prin sc˘aderea acesteia din durata normal˘a de utilizare Pentru duratele normale de utilizare cuprinse ˆıntre 2-5ani nu se calculeaz˘a uzura moral˘a. Durata de utilizare ˆın cadrul c˘areia se realizeaz˘a amortizarea integral˘a pentru aceste durate, este egal˘a cu durata normal˘a de utilizare. Efectul uzurii morale are influent¸˘a asupra m˘arimii duratelor de utilizare cu regim de amortizare degresiv˘a ¸si regim de amortizare liniar˘a ˆın sensul reducerii primei durate ¸si major˘arii celei de-a doua ca num˘ar de ani. Durata de utilizare ˆın regim de amortizare degresiv˘a ˆın varianta lu˘arii ˆın calcul a uzurii morale va fi mai mic˘a decˆat ˆın varianta amortiz˘arii degresive f˘ar˘a luarea ˆın calcul a uzurii morale, iar durata de utilizare cu amortizare liniar˘a va fi mai mare ˆın varianta cu luarea ˆın calcul a uzurii decˆat ˆın varianta f˘ar˘a luarea ˆın calcul a uzurii morale. Indiferent de varianta de calcul a amortiz˘arii, includerea ei ˆın costurile (cheltuielile) de exploatare deductibile se face ˆın corelat¸ie cu gradul de utilizare al activelor. Diferent¸ele de amortizare rezultate se evident¸iaz˘a ˆın cheltuielile de exploatare ale agent¸ilor economici ¸si nu sunt deductibile fiscal (nu se iau in calculul determin˘arii profitului impozabil).

4.4.3. Metoda amortiz˘ arii accelerate Amortizarea accelerat˘ a const˘ a ˆın includerea ˆın primul an de amortizare, ˆın cheltuielile de exploatare, a unei amortiz˘ ari de 50% din valoarea mijlocului fix iar pentru exercit¸iile urm˘ atoare cota anual˘ a se determin˘ a dup˘ a metoda liniar˘a ˆın funct¸ie de num˘ arul de ani de utilizare r˘ ama¸si. Trebuie f˘acut˘a precizarea c˘a regimul de amortizare este strict reglementat. Amortizarea liniar˘a este cea de referint¸˘a. Acest regim de amortizare, ˆımpreun˘a cu amortizarea degresiv˘a sunt de competent¸a adun˘arii generale a asociat¸ilor sau a consiliului de administrat¸ie la regiile autonome. Amortizarea accelerat˘a, conform Codului Fiscal al Romˆaniei se poate folosi ˆın cazul echipamentelor tehnologice, ma¸sinilor, uneltelor ¸si instalat¸iilor.

Capitolul 4. Gestiunea capitalului imobilizat

48

4.4.4. Metoda sumei cifrei anilor (Metoda Softy) Metoda Softy const˘a ˆın determinarea unei rate anuale fie descresc˘ atoare fie cresc˘atoare care se aplic˘ a la o valoarea de intrare dˆ and amortizarea anual˘a. Aceast˘a metod˘a are dou˘a variante: varianta descresc˘atoare ¸si varianta cresc˘atoare. Varianta descresc˘ atoare a ratelor se obt¸ine din raportarea num˘arului de ordine ”n” al anului, pe scara duratei de viat¸˘a, la suma cifrei anilor. Ratele astfel obt¸inute se aplic˘a la valoarea de intrare a activului. ˆIn varianta crescatoare ratele se calculeaz˘a identic ca ˆın prima metod˘a cu diferent¸a c˘a ˆın timp ce ˆın prima metod˘a prima rat˘a se calculeaz˘a pornind de la ultimul an, ˆın aceast˘a metod˘a se ˆıncepe cu anul ˆıntˆai. Sistemul anuit˘a¸tilor poate fi utilizat de contabilitate, dar ˆıntreprinderea suport˘a consecint¸ele fiscale generate de diferent¸a dintre amortizarea admis˘a de reglement˘arile fiscale ¸si cea a anuit˘a¸tilor regresive (descresc˘atoare).

4.5. Rolul amortiz˘ arii Cu toate c˘a amortizarea reprezint˘a doar o cheltuial˘a calculat˘a de contabilitate (f˘ar˘a s˘a determine un flux financiar exterior), ea prezint˘a o mare important¸˘a ¸si din punct de vedere financiar. ˆIn analiza financiar˘a, amortizarea apare ca un element component al capacit˘a¸tii de autofinant¸are (CAF). Aceasta trebuie s˘a permit˘a ˆıntreprinderii, ˆın primul rˆand, refacerea capitalului consumat ¸si acoperirea riscului aparit¸iei unor pierderi probabile sau cheltuieli, iar ˆın al doilea rˆand, finant¸area dezvolt˘arii societ˘a¸tii. Apare, astfel un conflict de interese ˆıntre ˆıntreprindere care tinde spre o asigurare a capacit˘a¸tii de autofinant¸are pe seama amortiz˘arii (crescˆand cheltuiala cu amortizarea) ¸si fiscalitate, interesat˘a de dezvoltarea ˆıntreprinderii, de un profit mai mare ¸si implicit ¸si un impozit mai mare (sc˘azˆand cheltuiala cu amortizarea deductibil˘a fiscal). Este deosebit de important˘a decizia privind alegerea metodei de amortizare folosit˘a. Dac˘a se folose¸ste o metod˘a de amortizare care implic˘a ˆınc˘arcarea pe costuri a unor sume mai mici, scad costurile, cre¸ste profitul (¸si impozitul pe profit), cre¸ste rata rentabilit˘a¸tii estompˆand eventualele pierderi, se fac distribuiri de dividende necuvenite, iar fondul de amortizare devine insuficient pentru ˆınlocuire. Dac˘a din contr˘a, amortizarea este supraevaluat˘a, cresc costurile, scad beneficiile, este afectat˘a repartit¸ia dividendelor ¸si volumul impozitului pe profit, dar se formeaz˘a

49

4.5. Rolul amortiz˘ arii

un fond de amortizare suficient pentru dezvoltarea societ˘a¸tii. Prin urmare politica de amortizare promovat˘a de societate trebuie s˘a corespund˘a strategiilor pe termen lung urm˘arite de ea, dar acest lucru trebuie realizat ˆın limitele impuse de fiscalitate.

Capitolul 5 Analiza financiar˘ a realizat˘ a pe baza bilant¸ului contabil 5.1. Bilant¸ul contabil, instrument al analizei financiare ˆIn ciuda caracteristicilor specifice, funct¸ia financiar˘a a ˆıntreprinderii a f˘acut ˆın mod semnificativ apel la tehnica contabil˘a. Aceasta din urm˘a ˆıi furnizeaz˘a informat¸ii necesare cunoa¸sterii situat¸iei financiare a ˆıntreprinderii, atˆat din punct de vedere al echilibrului financiar, cˆat ¸si al rentabilit˘a¸tii. Dintre documentele contabile de sintez˘a, analiza financiar˘a folose¸ste cel mai des bilant¸ul contabil. Bilant¸ul contabil este tabelul contabil care reflect˘ a ˆın expresie b˘aneasc˘ a starea la un moment dat a utilit˘ a¸tilor ¸si a resurselor patrimoniale, oferind utilizatorilor o imagine fidel˘ a a situat¸iei economice ¸si fi1 nanciare ale ˆıntreprinderii. Dintre ace¸sti utilizatori fac parte ¸si anali¸stii financiari care vor trebui s˘a foloseasc˘a datele oferite de bilant¸ul contabil. Actuala societate romˆaneasc˘a care se afl˘a ˆıntr-o perioad˘a de tranzit¸ie, ˆıncearc˘a s˘a solut¸ioneze problemele sale prin aderarea la solut¸iile propuse de normele contabile internat¸ionale, astfel Ministerul Finant¸elor Publice a elaborat reglement˘ari contabile de armonizare a sistemului contabil romˆanesc cu prevederile Directivei a IV-a European˘a ¸si cu Standardele Internat¸ionale de Contabilitate. ˆIn cadrul acestor reglement˘ari a fost 1 D.Camenit¸˘a, C.Nicolaescu, P.Belean, Bazele contabilit˘a¸tii, Editura Multimedia, Arad 1998

50

51

5.1. Bilant¸ul contabil, instrument al analizei financiare

aprobat ¸si noul model de bilant¸ prin Ordin nr. 1752 din 17 noiembrie 2005 pentru aprobarea reglement˘arilor contabile conforme cu directivele europene. Potrivit acestor reglement˘ari formatul bilant¸ului contabil este urm˘atorul: A. Active imobilizate I.Imobiliz˘ ari necorporale 1. Cheltuieli de constituire 2. Cheltuieli de dezvoltare 3. Concesiuni, brevete, licente, m˘arci comerciale, drepturi ¸si active similare, dac˘a acestea au fost achizit¸ionate cu titlu oneros 4. Fondul comercial, ˆın m˘asura ˆın care acesta a fost achizit¸ionat cu titlu oneros 5. Avansuri ¸si imobiliz˘ari necorporale ˆın curs de execut¸ie II. Imobiliz˘ari corporale 1. Terenuri ¸si construct¸ii 2. Instalat¸ii tehnice ¸si ma¸sini 3. Alte instalat¸ii, utilaje ¸si mobilier 4. Avansuri ¸si imobiliz˘ari corporale ˆın curs de execut¸ie III. Imobiliz˘ari financiare 1. Act¸iuni det¸inute la entit˘a¸tile afiliate 2. ˆImprumuturi acordate entit˘a¸tilor afiliate 3. Interese de participare 4. ˆImprumuturi acordate entit˘a¸tilor de care compania este legat˘a ˆın virtutea intereselor de participare 5. Investit¸ii det¸inute ca imobiliz˘ari 6. Alte ˆımprumuturi

Capitolul 5. Analiza financiar˘ a realizat˘ a pe baza bilant¸ului contabil

52

B. Active circulante I. Stocuri 1. Materii prime ¸si materiale consumabile 2. Product¸ia ˆın curs de execut¸ie 3. Produse finite ¸si m˘arfuri 4. Avansuri pentru cump˘arari de stocuri II. Creant¸e (Sumele care urmeaz˘a s˘a fie ˆıncasate dup˘a o perioad˘a mai mare de un an trebuie prezentate separat pentru fiecare element) 1. Creant¸e comerciale 2. Sume de ˆıncasat de la entit˘a¸tile afiliate 3. Sume de ˆıncasat de la entit˘a¸tile de care compania este legat˘a ˆın virtutea intereselor de participare 4. Alte creant¸e 5. Capital subscris ¸si nev˘arsat III. Investit¸ii pe termen scurt 1. Act¸iuni det¸inute la entit˘a¸tile afiliate 2. Alte investit¸ii pe termen scurt IV. Casa ¸si conturi la b˘anci C. Cheltuieli ˆın avans D. Datorii: sumele care trebuie pl˘ atite ˆıntr-o perioad˘ a de pˆ an˘ a la un an 1. ˆImprumuturi din emisiunea de obligat¸iuni, prezentˆandu-se separat ˆımprumuturile din emisiunea de obligat¸iuni convertibile 2. Sume datorate institut¸iilor de credit 3. Avansuri ˆıncasate ˆın contul comenzilor 4. Datorii comerciale - furnizori

53

5.1. Bilant¸ul contabil, instrument al analizei financiare 5. Efecte de comert de pl˘atit 6. Sume datorate entit˘a¸tilor afiliate 7. Sume datorate entit˘a¸tilor de care compania este legat˘a ˆın virtutea intereselor de participare 8. Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale ¸si datoriile privind asigur˘arile sociale

E. Active circulante nete/datorii curente nete F. Total active minus datorii curente G. Datorii: sumele care trebuie pl˘ atite ˆıntr-o perioad˘ a mai mare de un an 1. ˆImprumuturi din emisiunea de obligat¸iuni, prezentˆandu-se separat ˆımprumuturile din emisiunea de obligat¸iuni convertibile 2. Sume datorate institut¸iilor de credit 3. Avansuri ˆıncasate ˆın contul comenzilor 4. Datorii comerciale - furnizori 5. Efecte de comert de pl˘atit 6. Sume datorate entit˘a¸tilor afiliate 7. Sume datorate entit˘a¸tilor de care compania este legat˘a ˆın virtutea intereselor de participare 8. Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale ¸si datoriile privind asigur˘arile sociale H. Provizioane 1. Provizioane pentru pensii ¸si obligat¸ii similare 2. Provizioane pentru impozite 3. Alte provizioane

Capitolul 5. Analiza financiar˘ a realizat˘ a pe baza bilant¸ului contabil

54

I. Venituri ˆın avans J. Capital ¸si rezerve I. Capital subscris 1. Capital subscris v˘arsat 2. Capital subscris nev˘arsat II. Prime de capital III. Rezerve din reevaluare IV. Rezerve 1. Rezerve legale 2. Rezerve statutare sau contractuale 3. Alte rezerve V. Profitul sau pierderea reportat(a) VI. Profitul sau pierderea exercit¸iului financiar Formatul bilant¸ului prescurtat este urm˘atorul: A. Active imobilizate I. Imobiliz˘ ari necorporale II. Imobiliz˘ ari corporale III. Imobiliz˘ ari financiare B. Active circulante I. Stocuri II. Creante (Sumele care urmeaz˘a s˘a fie ˆıncasate dup˘a o perioad˘a mai mare de un an trebuie prezentate separat pentru fiecare element) III. Investit¸ii pe termen scurt IV. Casa ¸si conturi la b˘anci C. Cheltuieli ˆın avans D. Datorii: sumele care trebuie pl˘ atite ˆıntr-o perioad˘ a de pˆ an˘ a la un an E. Active circulante nete/datorii curente nete F. Total active minus datorii curente G. Datorii: sumele care trebuie pl˘ atite ˆıntr-o perioada mai mare de un an H. Provizioane I. Venituri ˆın avans

55

5.1. Bilant¸ul contabil, instrument al analizei financiare

J. Capital ¸si rezerve I. Capital subscris (prezentˆand-se separat capitalul v˘ arsat ¸si capitalul nev˘ arsat) II. Prime de capital III. Rezerve din reevaluare IV. Rezerve V. Profitul sau pierderea reportat(˘a) VI. Profitul sau pierderea exercit¸iului financiar ˆIn prima etap˘a a reformei contabilit˘a¸tii romˆane¸sti, normalizatorii romˆani au optat pentru un model de bilant¸ inspirat din mediul contabil francez, iar ˆın cea de-a doua etap˘a a reformei, din dorint¸a de aliniere la Standardele Internat¸ionale de Contabilitate, pentru un nou model de bilant¸, apropiindu-se mai mult de modul de structurare ¸si prezentare tipic modelelor contabile anglo- saxone. Indiferent de modelele de elaborare, bilant¸urile sunt ˆıntotdeauna construite pe baza unor reguli comune de prezentare ¸si anume drepturile patrimoniale (de proprietate sau de creant¸˘a) care alc˘atuiesc activul bilant¸ier, apar separat de angajamentele patrimoniale (pasivul bilant¸ier). Aceast˘a separare se face cel mai adesea printr-o prezentare a bilant¸ului sub form˘a de tablou cu dou˘a coloane reprezentˆand activul ¸si pasivul. ˆIntr-o alt˘a variant˘a, activul ¸si pasivul sunt prezentate sub form˘a de list˘a. Deasemenea structura intern˘a a activului ¸si pasivului este ˆın general prezentat˘a pe baza criteriului duratei activelor ¸si pasivelor. Posturile bilant¸iere sunt ordonate dup˘a lichiditatea activelor ¸si exigibilitatea pasivelor. Prin aceast˘a ordonare se ajunge la obt¸inerea unui bilant¸ financiar. a. Ordonarea activelor dup˘a lichiditate. Lichiditatea unui activ exprim˘ a capacitatea sa de a fi transformat ˆın bani. Lichiditatea este o proprietate comun˘a tuturor activelor. Din punct de vedere al lichidit˘a¸tii, activele cuprinse ˆın bilant¸ul unei societ˘a¸ti comerciale se ˆımpart ˆın active imobilizate ¸si active circulante. Activele imobilizate (stabile) reprezint˘ a acele active ce sunt folosite o perioad˘a mai mare de un an, participˆ and la mai multe cicluri de exploatare. Valoarea imobilizat˘a ˆın ele se recupereaz˘a de asemenea pe parcursul mai multor ani (prin intermediul amortiz˘arii). Activele imobilizate sunt: • Imobiliz˘ari necorporale • Imobiliz˘ari corporale

Capitolul 5. Analiza financiar˘ a realizat˘ a pe baza bilant¸ului contabil

56

• Imobiliz˘ari financiare Activele circulante sunt acele categorii de active care vor fi transformate ˆın bani ˆıntr-o perioad˘a mai mic˘ a de un an, sau sunt sub form˘ a de bani (banii ˆın cas˘a sau banc˘a). Activele circulante sunt: • Stocurile (materii prime, materiale, obiecte de inventar, produse ˆın curs de fabricat¸ie, produse finite ¸si m˘arfuri). Stocurile sunt cele mai put¸in lichide din categoria activelor circulante, deoarece pˆan˘a la transformarea lor ˆın bani mai trebuie s˘a sufere modific˘ari ¸si s˘a fie vˆandute. • Creant¸ele reprezint˘a sume de bani ce trebuie ˆıncasate de la tert¸i. Ele sunt mai lichide decˆat stocurile deoarece trebuie doar ˆıncasate. • Disponibilit˘a¸tile b˘ane¸sti sunt cele mai lichide, de fapt ele se afl˘a sub form˘a de bani. b. Ordonarea pasivelor dup˘a exigibilitate. Exigibilitatea unui pasiv reprezint˘ a necesitatea de a fi rambursat la o anumit˘ a scadent¸˘a. Pornind de la aceast˘a caracteristic˘a a pasivelor, ˆın cadrul bilant¸ului financiar se delimiteaz˘a: • Capitalul permanent (stabil), care cuprinde capitalul propriu (capital social v˘arsat, rezerve, rezultatul reportat, rezultatul exercit¸iului, repartizarea profitului) ¸si datoriile pe termen mediu ¸si lung (cu exigibilitate mai mare de un an) • Datoriile ciclului de exploatare (DEX) care cuprind datoriile pe termen scurt, care au o exigibilitate mai mic˘a de un an.

5.2. Retratarea bilant¸ului contabil Funct¸ia financiar˘a nu dispune de un dispozitiv independent al ˆınregistr˘arilor datelor financiare. Acest dispozitiv este format din documente contabile de sintez˘a, ˆın particular, bilant¸ul contabil care este cel mai adesea utilizat de gestiunea financiar˘a. Astfel, analiza este desf˘a¸surat˘a ˆın termeni de stocuri, de¸si problema financiar˘a fundamental˘a este ajustarea fluxurilor financiare. Este foarte important s˘a nu se uite c˘a informat¸iile care servesc ca baz˘a de analiz˘a financiar˘a sunt prezentate de cele mai multe

57

5.2. Retratarea bilant¸ului contabil

ori prin convent¸ii care rezult˘a din fundamentele tehnicii contabile. Totu¸si gestiunea financiar˘a nu este o simpl˘a contabilitate ˆın termeni monetari. Este necesar ca informat¸iile contabile s˘a fie ˆınt¸elese pentru a le putea utiliza ¸si interpreta, ceea ce nu trebuie s˘a genereze confuzia ˆıntre analiza contabil˘a ¸si analiza financiar˘a. Contabilitatea este o tehnic˘a de ˆınregistrare, o codificare bazat˘a pe constatarea faptelor, ˆın timp ce gestiunea financiar˘a este o act¸iune. Sistemul de codificare contabil˘a ¸si forma documentelor contabile nu pot r˘aspunde adecvat preocup˘arilor financiare ¸si prin urmare bilant¸ul contabil va trebui retratat ˆınainte de a fi folosit ˆın analiza financiar˘a. Ceea ce intereseaz˘a cel mai mult ˆın gestiunea financiar˘a este ca pe baza bilant¸ului contabil s˘a poat˘a fi apreciat˘a ˆıntreprinderea din punct de vedere al lichidit˘a¸tii ¸si al solvabilit˘a¸tii. Bilant¸ul prezentat ˆın forma cerut˘a de lege nu realizeaz˘a ˆıntotdeauna o structurare perfect˘a din punct de vedere al lichidit˘a¸tii, respectiv al exigibilit˘a¸tii. Pentru aceasta el trebuie retratat pentru a permite analiza lichidit˘a¸tii ¸si solvabilit˘a¸tii ˆıntreprinderii. Prin ordonare riguroas˘a dup˘a gradul de lichiditate ¸si exigibilitate se ajunge la bilant¸ul financiar. Actualul model de bilant¸ contabil adoptat ¸si de reforma din ¸tara noastr˘a ¸si aprobat prin OMF nr. 1752 din 17 noiembrie 2005 pentru aprobarea reglementarilor contabile conforme cu directivele europene, se orienteaz˘a cu preponderent¸˘a spre analizele de tip ”lichiditatesolvabilitate”, fiind ˆın concordant¸˘a cu prevederile Directivei a IV-a a Comunit˘a¸tii Economice Europene. El este foarte apropiat de structura unui bilant¸ financiar ¸si astfel retrat˘arile ce trebuie f˘acute sunt mult mai put¸ine decˆat ˆın vechiul model de bilant¸. Principalele retrat˘ari ce trebuie s˘a le suporte bilant¸ul contabil pentru a corespunde necesit˘a¸tilor analizei financiare se refer˘a la: • Reclasific˘ari ˆın funct¸ie de perioad˘a; • Eliminarea non-valorilor; • Reevalu˘arile.

5.2.1. Reclasific˘ ari ˆın funct¸ie de perioad˘ a A.Reclasific˘ ari ˆın cadrul activului ˆIn cadrul bilant¸ului contabil se prevede ˆımp˘art¸irea activelor ˆın active imobilizate ¸si active circulante. De multe ori ˆıns˘a ˆın categoria activelor

Capitolul 5. Analiza financiar˘ a realizat˘ a pe baza bilant¸ului contabil

58

imobilizate se vor reg˘asi active cu o lichiditate mai mic˘a de un an. Acest lucru apare deseori ˆın categoria imobiliz˘arilor financiare, unde unii contabili includ ¸si creant¸e pe mai put¸in de un an (de exemplu depozitele b˘ane¸sti constituite pentru plata drepturilor vamale ˆın cazul importurilor. De¸si aceste depozite b˘ane¸sti se constituie pe perioada a cˆateva zile, a intrat ˆın rutina mai multor contabili s˘a le includ˘a ˆın contul de imobiliz˘ari financiare). ˆIn cadrul activului imobilizat nu trebuie s˘a se cuprind˘a decˆat creant¸ele pentru mai mult de un an. Astfel imobiliz˘arile financiare sub un an vor trebui deduse din activul imobilizat ¸si reclasificate ˆın activul circulant. La fel, creant¸ele pentru mai mult de un an, contabilizate ˆın activul circulant vor trebui s˘a fie reintegrate ˆın activul imobilizat din bilant¸ul financiar. ˆIn cadrul postului privind disponibilit˘a¸tile b˘ane¸sti ale ˆıntreprinderii sunt cuprinse ¸si avansurile spre decontare. Acestea reprezint˘a sume de bani scoase din caserie, urmˆand s˘a fie decontate ulterior. Din cauz˘a c˘a legea ˆın vigoare nu precizeaz˘a pentru societ˘a¸tile comerciale termene precise pentru decontarea acestor sume, ele ar trebui retratate ˆın funct¸ie de perioada ˆın care vor trebui decontate. ˆIn funct¸ie de perioada ˆın care se prevede decontarea lor, aceste avansuri ar putea fi reclasificate astfel: • dac˘a se prevede decontarea lor imediat˘a, ele vor putea r˘amˆane la postul de disponibil; • dac˘a se prevede decontarea sumelor ulterior, dar ˆıntr-o perioad˘a mai mic˘a de un an, ele ar trebui s˘a fie asimilate creant¸elor pe termen scurt; • dac˘a ele se vor deconta ˆıntr-o perioad˘a de peste un an, ele se vor include ˆın categoria imobiliz˘arilor financiare. ˆIn activul circulant figureaz˘a contrapartea capitalului subscris ¸si nev˘arsat. Acest post se analizeaz˘a ca o creant¸˘a asupra act¸ionarilor care va trebui s˘a fie reclasificat˘a: • ˆın imobiliz˘ari financiare, pentru suma care va trebui s˘a fie v˘arsat˘a ˆıntr-o perioad˘a de peste un an; • ˆın activul circulant, va r˘amˆane doar suma care va trebui s˘a fie v˘arsat˘a ˆıntr-o perioad˘a care nu va dep˘a¸si un an.

59

5.2. Retratarea bilant¸ului contabil

O alt˘a solut¸ie, referitoare la aceast˘a categorie de capital, const˘a ˆın eliminarea din activ a sumei nev˘arsate ¸si diminuarea corespunz˘atoare a capitalului din pasiv. B. Reclasificarea pasivului ˆIn analiza financiar˘a, trebuie s˘a se delimiteze: • capitalurile proprii, adic˘a resursele ce r˘amˆan la dispozit¸ia ˆıntreprinderii pe toat˘a durata de viat¸˘a; • datoriile pe termen lung sau mediu, adic˘a resursele rambursabile ˆıntr-o perioad˘a de peste un an; • datoriile pe termen scurt, adic˘a resursele rambursabile ˆıntr-o perioad˘a de sub un an. Problema care apare cel mai des ˆın ceea ce prive¸ste pasivul bilant¸ier este c˘a, completarea lui se face de cele mai multe doar transpunˆand soldurile din balant¸˘a ˆın rubricile de bilant¸ ¸tinˆand cont doar de simbolul conturilor. Astfel conturile din clasa ”1” de conturi vor fi cuprinse ˆın cadrul capitalului permanent, iar cele din clasa ”4” cu sold creditor ˆın datoriile pe termen scurt. Sunt totu¸si de multe ori datorii cuprinse ˆın clasa ”1” ce vor trebui reclasificate ˆın datorii pe termen scurt ¸si datorii din clasa ”4” de conturi ce se vor rambursa ˆıntr-o perioad˘a mai mare de un an. Un astfel de exemplu (cel mai des ˆıntˆalnit) ˆıl reprezint˘a sumele provenite din creditarea firmei de c˘atre asociat¸i, (cuprinse ˆın contul 455 ”Asociat¸i-conturi curente”). Cele care nu sunt susceptibile s˘a fie rambursate ˆınainte de un an, trebuie s˘a fie corect repartizate de c˘atre ˆıntreprindere ˆın datorii de peste un an. Aceea¸si este situat¸ia cu sumele primite de c˘atre o societate, ˆın cadrul operat¸iilor de finant¸are intern˘a a grupului c˘areia ˆıi apart¸ine.

5.2.2. Eliminarea non-valorilor Imobiliz˘arile necorporale cuprind active fictive sau ”non-valori”. Cheltuielile de constituire ¸si cheltuielile de cercetare sunt ˆınscrise ˆın activ, dar numai cu scopul de a putea repartiza aceste cheltuieli pe mai multe exercit¸ii cu ajutorul amortismentelor (maximum 5 ani). Aceste non-valori vor trebui excluse cˆand se elaboreaz˘a bilant¸ul financiar, ceea ce duce la: deduceri din activ ¸si deduceri din capitalurile proprii, deoarece ele reprezint˘a cheltuieli ”amˆanate” care diminueaz˘a rezultatele viitoare.

Capitolul 5. Analiza financiar˘ a realizat˘ a pe baza bilant¸ului contabil

60

De asemenea cˆand se face analiza financiar˘a a unei societ˘a¸ti trebuie verificate inventarele pentru ca stocurile care apar ˆın bilant¸ s˘a existe ˆın realitate ¸si s˘a fie valorificabile. Bunurile care apar ˆın inventar dar nu mai pot fi valorificate trebuie elimitate, atunci cˆand se realizeaz˘a analiza firmei. Acela¸si lucru trebuie realizat cu creant¸ele. Este obligatoriu de realizat o confruntare cu client¸ii ¸si ceilalt¸i debitori ai firmei, s˘a se verifice dac˘a sumele cuprinse ˆın bilant¸ sunt posibil de ˆıncasat.

5.2.3. Reevalu˘ arile Pentru stocuri ¸si creant¸e, deprecierile ˆınregistrate (ˆın principiu sub forma provizioanelor) nu corespund ˆın mod obligatoriu realit˘a¸tii economice, fie c˘a ele au fost diminuate, chiar total omise, fie mai rar, c˘a ele au fost supraevaluate. Aceste variat¸ii ale activului, datorate acestor minusvalori (sau plusvalori) sunt compensate ˆın pasiv prin ˆınscrierea unei sume egale, diminuˆand (sau majornd capitalurile proprii). Deasemenea ¸si datoriile trebuie reevaluate. Astfel trebuie ¸tinut cont de datoriile fiscale latente. Prin datorie fiscal˘a latent˘a se ˆıntelege: • impozitul amˆanat asupra provizioanelor reglementate, al c˘arui regim fiscal poate prevede reˆıntregirea beneficiilor; • impozitul amˆanat asupra subvent¸iilor pentru investit¸ii, neintegrate ˆınc˘a ˆın contul de rezultate. ˆIn anex˘a se poate prevedea indicat¸ia, pentru ˆıntreprindere, dator˘arii impozitului amˆanat care provine din decalajele ˆın timp ˆıntre regimul fiscal ¸si prelucrarea contabil˘a a venitului ¸si cheltuielilor. O alt˘a problem˘a care se pune retrat˘arii bilant¸ului o reprezint˘a operat¸iunea de leasing operat¸ional. Operat¸iunea de credit-bail(leasing) operat¸ional este o operat¸ie de finant¸are, care permite ˆıntreprinderii s˘a dispun˘a de un bun f˘ar˘a a avea capitalurile necesare pentru achizitionarea acestuia, cu ajutorul achit˘arii unei chirii. Fiind diferit de operat¸ia de ˆımprumut, contractul de leasing prezint˘a anumite analogii cu operat¸iunea de locat¸ie. Chiria pl˘atit˘a de ˆıntreprindere cuprinde cheltuielile de amortizare, costul capitalurilor imobilizate, pret¸ul serviciilor furnizate de institut¸ia financiar˘a ¸si o prim˘a de risc. Contractul nu este ˆınsot¸it de garant¸ii financiare. ˆIn activul din bilant¸ul contabil nu figureaz˘a decˆat bunuri care apart¸in, din punct de vedere juridic, ˆıntreprinderii. De aceea bunurile det¸inute ˆın virtutea unui

61

5.3. Analiza echilibrului financiar

contract de leasing operat¸ional nu apar ˆın bilant¸. Acest mod de finant¸are conduce la ocultarea unei p˘art¸i din imobiliz˘ari ¸si cu aceea¸si valoare, a unei p˘art¸i a ˆındator˘arii. Acest inconvenient este evitat procedˆand la o retratare prin care operatia de leasing este divizat˘a ˆıntr-o operat¸ie de achizit¸ionare (pentru suma deja achitat˘a) ¸si o operat¸ie de credit (pentru suma r˘amas˘a de plat˘a). O alt˘a problem˘a o reprezint˘a preluarea ˆın cont a efectelor scontate ¸si nescadente. Pe plan contabil, scontarea efectelor este tratat˘a ca o cesiune a unui element de activ contra numerar. Dar ˆın practic˘a, ˆıntreprinderea poate r˘amˆane, fat¸˘a de banc˘a, responsabil˘a pentru plata efectelor scontate ˆın caz de gol de trezorerie a debitorului la scadent¸˘a. Rezult˘a ca pe plan financiar, scontul se analizeaz˘a ca un credit bancar. La ˆınchiderea exercit¸iului, bilant¸ul trebuie s˘a fie corectat reportˆand suma efectelor remise pentru scontare ¸si nescadente ˆınc˘a: • la activ, ˆın activul circulant la postul ”client¸i ¸si conturi asimilate” • la pasiv, ˆın datoriile financiare sub un an, ˆın contul ”alte ˆımprumuturi ¸si datorii asimilate”. Ca ¸si ˆın cazul angajamentelor de credit-bail suma efectelor ajunse la scontare ¸si ˆınc˘a nescadente va figura ˆın anex˘a.

5.3. Analiza echilibrului financiar al ˆıntreprinderii realizat˘ a pe baza bilant¸ului 5.3.1. Situat¸ia net˘ a a ˆıntreprinderii Analiza bilant¸ului financiar permite identificarea st˘arii de echilibru la nivelul firmei analizate. Acest echilibru financiar este evident¸iat de raportul dintre activele ¸si pasivele pe termen lung ¸si scurt. ˆIn bilant¸ul financiar activele sunt ordonate dup˘a lichiditatea crescˆand˘a a lor, iar pasivele dup˘a exigibilitatea lor. ˆInseamn˘a c˘a echilibrul financiar va fi evident¸iat prin compararea realizat˘a ˆıntre lichiditatea activelor ¸si exigibilitatea pasivelor. ˆIn principiu activele pe termen lung ar trebui s˘a fie finant¸ate din pasive pe termen lung, ca o exprimare a echilibrului pe termen lung al ˆıntreprinderii, iar activele pe termen scurt ar trebui finant¸ate din pasive

Capitolul 5. Analiza financiar˘ a realizat˘ a pe baza bilant¸ului contabil

62

pe termen scurt evident¸iind echilibrul pe termen scurt al ˆıntreprinderii. Analiza pe baza bilant¸ului financiar este o analiz˘a lichiditate-exigibilitate, numit˘a ¸si analiz˘a patrimonial˘a. O prim˘a ¸si principal˘a evaluare a echilibrului ˆıntreprinderii, la data ˆınchiderii exercit¸iului, o d˘a situat¸ia net˘ a care reprezint˘ a diferent¸a dintre activul total ¸si datoriile totale contractate de ˆıntreprindere. Aceast˘a ecuat¸ie fundamental˘a a bilant¸ului, red˘a averea net˘a a act¸ionarilor (activul neangajat ˆın datorii). Situat¸ia net˘a este cel mai adesea pozitiv˘a ¸si cresc˘atoare ca efect al unei gestiuni economice s˘an˘atoase. Acest˘a situat¸ie marcheaz˘a, de fapt, atingerea obiectivului major al gestiunii financiare, ¸si anume maximizarea valorii capitalurilor proprii, a activului net finant¸at din aceste capitaluri. Cre¸sterea situat¸iei nete este consecint¸a reinvestirii unei p˘art¸i din profitul net ¸si a altor elemente de acumul˘ari: provizioane reglementate, report˘ari din exercit¸iul precedent, subvent¸ii, etc. Situat¸ia net˘a poate avea, ˆın cazuri prefalimentare, valoare negativ˘a. Aceasta semnific˘a o dep˘a¸sire a activului real, de c˘atre datoriile contractate de ˆıntreprindere. O astfel de situat¸ie este consecint¸a ˆıncheierii cu pierderi a exercit¸iilor anterioare. Suma acestor pierderi a consumat integral capitalurile proprii, iar partea neacoperit˘a r˘amˆane ˆın sarcina creditorilor, ca rezultat al asum˘arii riscului de insolvabilitate al ˆıntreprinderii. Deci putem spune c˘a valoarea negativ˘a a situat¸iei nete reprezint˘a, de fapt, m˘arimea riscului de insolvabilitate. Situat¸ia net˘a poate indica, deci, o ˆımbog˘a¸tire (o cre¸stere a capitalurilor proprii), ˆın cazul realiz˘arii ¸si reinvestirii de beneficii sau dimpotriv˘a o s˘ar˘acire (o mic¸sorare a capitalurilor proprii), ˆın cazul ˆıncheierii exercit¸iului financiar cu pierderi.

5.3.2. Fondul de rulment Analiza financiar˘a recurge la dou˘a tipuri de agregate: primele sunt derivate din bilant¸ul financiar ¸si constituie relat¸ia fundamental˘a a trezoreriei, secundele provin din contul de profit ¸si pierdere ¸si formeaz˘a soldurile intermediare ale gestiunii. Relat¸ia fundamental˘a a trezoreriei ofer˘a indicat¸ii asupra structurii financiare a ˆıntreprinderii, ˆın timp ce soldurile intermediare de gestiune informeaz˘a asupra gestiunii sale, dup˘a cum sugereaz˘a ˆıns˘a¸si denumirea lor. Pentru a determina relat¸ia fundamental˘a a trezoreriei trebuie determinat¸i pe baza datelor din bilant¸ trei indicatori, denumit¸i indicatori ai echilibrului financiar: • fondul de rulment(FR);

63

5.3. Analiza echilibrului financiar • nevoia de fond de rulment(NFR); • trezoreria net˘a(TN).

Pentru a fi calculat¸i ace¸sti indicatori, se poate reprezenta bilant¸ul financiar ˆın mod simplificat prin gruparea activelor dup˘a lichiditatea lor ˆın active imobilizate (lichiditate peste un an) ¸si active circulante (cu o lichiditate sub un an) ¸si a pasivelor dup˘a exigibilitatea lor ˆın capitaluri permanente ¸si capitaluri circulante (datorii ale ciclului de exploatare), rezultˆand urm˘atoarea schem˘a de bilant¸:

ACTIV Active imobilizate nete (AIN) Active circulante ( AC )

PASIV Capitaluri permanente ( CP ) Fond de rulment net Datoriile ciclului de exploatare (DEX )

Figura 5.1: Bilant¸ simplificat Aceste posturi din bilant¸ sunt folosite la calculul fondului de rulment. Fondul de rulment este un element fundamental pentru aprecierea structurii financiare a unei ˆıntreprinderi. El serve¸ste la m˘asurarea condit¸iilor echilibrului financiar care rezult˘a din confruntarea ˆıntre lichiditatea activelor ¸si exigibilitatea resurselor pe termen lung. Pentru ˆınceput sunt definite urm˘atoarele dou˘a not¸iuni: capitalurile permanente (C.P.) regrupeaz˘a resursele a c˘aror durat˘a de det¸inere de c˘atre ˆıntreprindere este superioar˘a unui an. Acestea sunt egale cu suma capitalurilor proprii ¸si datoriilor pe cel put¸in un an. C.P. = Capitaluri proprii + Datorii pe termen lung pasivul exigibil (P.E.) corespunde resurselor externe ale ˆıntreprinderii opus capitalului propriu, fiind egal cu datoriile pe cel put¸in un an ¸si datoriile pe cel mult un an. P.E. = Datorii pe termen lung+ Datorii pe termen scurt

Capitolul 5. Analiza financiar˘ a realizat˘ a pe baza bilant¸ului contabil

64

Fondul de rulment reprezint˘a, preluˆ and elementele din partea de sus a bilant¸ului, excedentul capitalurilor permanente fat¸˘ a de activul imobilizat net, altfel spus, partea capitalurilor permanente afectat˘ a finant¸˘ arii activului circulant.

F.R. = Capitaluripermanente − Activeimobilizatenete Acest fond de rulment mai poart˘a denumirea ¸si de fond de rulment net ¸si poate fi reprezentat schematic ca ˆın figura urm˘atoare:

ACTIV Active imobilizate nete (AIN) Active circulante ( AC )

PASIV Capitaluri permanente ( CP ) (capital propriu + datorii pe termen lung) Datoriile ciclului de exploatare (DEX )

Figura 5.2: Fondul de rulment

Fondul de rulment net mai poate fi calculat ¸si pe baza elementelor din partea de jos a bilant¸ului, reprezentˆ and astfel excedentul activului circulant fat¸˘ a de datoriile pe termen scurt: F.R. = ActiveCirculante − Datoriipetermenscurt Fondul de rulment net ofer˘a dou˘a categorii de informat¸ii: • analizat prin partea de sus a bilant¸ului, arat˘a modalit˘a¸tile de finant¸are a investit¸iilor ¸si realizarea echilibrului financiar pe termen lung; • analizat prin partea de jos a bilant¸ului, permite aprecierea condit¸iilor echilibrului financiar pe termen scurt. Prin compararea capitalurilor permanente cu activele imobilizate pot rezulta trei situat¸ii:

65

5.3. Analiza echilibrului financiar 1. Capitaluri permanente > Active imobilizate ⇒ F R > 0 Dac˘a fondul de rulment este pozitiv, capitalurile permanente finant¸eaz˘a ˆın totalitate activele stabile. Atent¸ia acordat˘a securit˘a¸tii ¸si prudent¸ei financiare conduce la enunt¸area regulei conform c˘areia utiliz˘arile durabile vor trebui s˘ a fie finant¸ate prin resurse durabile, adic˘a prin capitaluri permanente. Aceasta reprezint˘a de fapt regula de baz˘a a echilibrului financiar. Fondul de rulment pozitiv corespunde m˘arimii capitalurilor permanente care permite s˘a se finant¸eze activele circulante, dup˘a finant¸area ˆın totalitate a imobiliz˘arilor. Un fond de rulment pozitiv trebuie ˆınt¸eles ca un fond de rezerv˘a din care se pot finant¸a deficitele ce pot ap˘area ˆıntre aloc˘arile ¸si resursele de finant¸at pe termen scurt. Pentru a nu ne ˆındep˘arta de o gestiune performant˘a, dimensiunile fondului de rulment pozitiv nu trebuie exagerate ˆıntrucˆat costurile capitalurilor procurate pe termen lung sunt superioare celor pe termen scurt. 2. Capitaluri permanente < Active imobilizate ⇒ F R < 0 Un FRN negativ exprim˘a faptul c˘a o parte din activul imobilizat este finant¸at prin resurse pe termen scurt.O asemenea situat¸ie este considerat˘a ca fiind un factor important de fragilitate. 3. Capitaluri permanente = Active imobilizate ⇒ F R = 0 Aceast˘a situat¸ie, care este foarte put¸in probabil s˘a fie ˆıntˆalnit˘a, exprim˘a o armonizare total˘a a structurii resurselor cu utilizarea lor. Aceasta reprezint˘a o stare de echilibru perfect, ˆın care activele ¸si pasivele sunt perfect corelate din punct de vedere al termenelor. O astfel de gestiune ar presupune ca toate scadent¸ele pl˘a¸tilor ¸si ale ˆıncas˘arilor s˘a fie corelate, respectiv s˘a se poat˘a asigura zilnic un echilibru perfect ˆıntre ˆıncas˘ari ¸si pl˘a¸ti.

Tot pentru asigurarea securit˘a¸tii financiare, o a doua problem˘a care se pune este a ¸sti dac˘a FRN trebuie s˘a finant¸eze ciclul de exploatare ¸si, dac˘a da, ˆın ce m˘asur˘a. ˆIn general se poate considera ca un indicator al unei bune s˘an˘at˘a¸ti financiare un FRN:

Capitolul 5. Analiza financiar˘ a realizat˘ a pe baza bilant¸ului contabil

66

• egal cu jum˘atate din stocuri; • ¸si cuprins ˆıntre 1 ¸si 3 luni din cifra de afaceri medie, f˘ar˘a impozite. Astfel FRN permite s˘a se enunt¸e urm˘atoarele concluzii: • un FRN pozitiv este un semnal favorabil ˆın ceea ce prive¸ste solvabilitatea; • un FRN nul exprim˘a o tensiune asupra lichidit˘a¸tii ¸si corespunde unei anumite fragilit˘a¸ti, referitor la solvabilitate; • un FRN negativ semnaleaz˘a dificult˘a¸ti mari ˆın ceea ce prive¸ste solvabilitatea, ˆın lipsa intervent¸iei de corectare printr-o ameliorare a stabilit˘a¸tii finant¸˘arii. Fondul de rulment poate fi analizat, ˆın continuare, ˆın funct¸ie de structura capitalurilor permanente: • capitaluri proprii; • capitaluri financiare (datorii pe termen lung). Aceast˘a analiz˘a ar pune ˆın evident¸˘a m˘asura ˆın care echilibrul financiar se asigur˘a prin capitalurile proprii, respectiv gradul de autonomie al ˆıntreprinderii. Indicatorul care relev˘a gradul de autonomie, de libertate ˆın luarea unor decizii de investit¸ii privind dezvoltarea ˆıntreprinderii, este fondul de rulment propriu, adic˘ a excedentul de capitaluri proprii fat¸˘ a de imobiliz˘arile nete, excedent determinat dup˘a repartit¸ia profitului, rezultat la ˆınchiderea exercitiului financiar. El se determina deci dup˘a relat¸ia: F RP = CP R − IM O Se ˆınt¸elege c˘a rezultatul acestei relat¸ii de calcul poate lua ¸si valori negative ¸si ˆın acest caz, se evident¸iaz˘a m˘asura ˆındator˘arii pe termen lung, pentru nevoi de finant¸are pe termen scurt, gradul de dependent¸˘a a activit˘a¸tii de exploatare fat¸˘a de piat¸a de capitaluri. De aceea, numim rezultatul negativ de mai sus fond de rulment ˆımprumutat. Fondul de rulment ˆımprumutat reprezint˘a diferent¸a dintre fondul de rulment ¸si fondul de rulment propriu. El este egal cu datoriile pe termen lung. FRˆI = F R − F RP

67

5.3. Analiza echilibrului financiar

Nu ˆıntotdeauna existent¸a unui fond de rulment pozitiv reprezint˘a un echilibru financiar, ˆın condit¸ii de autonomie financiar˘a. ˆIn fapt fondul de rulment s-ar putea s˘a fie un fond de rulment ˆımprumutat, iar marja de sigurant¸˘a pe care acest fond o asigur˘a pentru finant¸area activit˘a¸tii de exploatare, pune la ad˘apost ˆıntreprinderea numai ˆın privint¸a scadent¸ei acestei datorii (care este mai ˆındep˘artat˘a ) dar nu o acoper˘a, ˆın perspectiv˘a, de riscul de insolvabilitate.

5.3.3. Necesarul de fond de rulment Necesarul de fond de rulment net evident¸iaz˘a nevoia de finant¸are generat˘a de ciclul de exploatare. Necesarul (nevoia) de fond de rulment (NFR) este dat de diferent¸a ˆıntre necesit˘ a¸tile de finant¸are ale ciclului de exploatare ¸si datoriile ciclului de exploatare. N F R = AC(f˘ar˘a disponibil) − DEX Dac˘a aceast˘a diferent¸˘a este pozitiv˘ a, atunci ea semnific˘a un surplus de nevoi temporare (ciclice), ˆın raport cu sursele temporare posibile de mobilizat. O atare situat¸ie poate fi judecat˘a ca fiind normal˘a dac˘a este rezultatul unei politici de investire privind cre¸sterea nevoii de finant¸are a ciclului de exploatare. Altfel nevoia de fond de rulment poate evident¸ia un decalaj nefavorabil ˆıntre lichiditatea stocurilor ¸si exigibilitatea datoriilor de exploatare (s-au ˆıncetinit ˆıncas˘arile ¸si s-au urgentat pl˘a¸tile). Dac˘a NFR este negativ˘a atunci ea semnific˘a un surplus de surse temporare (ciclice) ˆın raport cu nevoile corespunz˘atoare de capitaluri circulante. Ea poate fi apreciat˘a pozitiv dac˘a este rezultatul acceler˘arii rotat¸iei activelor circulante ¸si a angaj˘arii de datorii cu scadent¸e mai relaxante. ˆIn caz contrar, aceasta poate fi consecint¸a unor ˆıntreruperi temporare ˆın aprovizionarea ¸si reˆınnoirea stocurilor. ˆIn general ˆıntreprinderile trebuie s˘a fac˘a unei nevoi de fond de rulment net. Numai ˆın anumite circumstant¸e except¸ionale ele se pot g˘asi ˆın situat¸ia unui excedent net de resurse financiare. Aceast˘a situat¸ie se poate ˆıntˆalni ˆındeosebi ˆın marile magazine de vˆanzare cu amˆanuntul care ˆıncaseaz˘a marfa pe loc (nu au creant¸e), ˆın schimb pl˘atesc furnizorii dup˘a un anumit termen de plat˘a. Prin compararea nevoii de fond de rulment cu fondul de rulment degajat ˆın partea de sus a bilant¸ului se poate aprecia echilibrul financiar ˆın partea de jos a bilant¸ului. • Dac˘a F R < N F R - dezechilibru pe termen scurt;

Capitolul 5. Analiza financiar˘ a realizat˘ a pe baza bilant¸ului contabil

68

• Dac˘a F R > N F R - echilibru pe termen scurt.

5.3.4. Trezoreria net˘ a Dac˘a fondul de rulment, la un moment dat, de obicei (al ˆıncheierii exercit¸iului financiar), este superior nevoii de fond de rulment, atunci excedentul de finant¸are se reg˘ase¸ste sub forma unei trezorerii nete, concretizat˘a ˆın disponibilit˘a¸ti b˘ane¸sti, ˆın conturi bancare ¸si ˆın cas˘a. Deci putem spune c˘a trezoreria net˘ a (TN) reprezint˘ a diferent¸a ˆıntre fondul de rulment ¸si nevoia de fond de rulment: Trezoreria net˘a = F R − N F R Trezoreria net˘a este expresia cea mai concludent˘a a desf˘a¸sur˘arii unei activit˘a¸ti eficiente. ˆInregistrarea unei trezorerii nete pozitive ˆın cadrul mai multor exercit¸ii succesive, demonstreaz˘a succesul ˆıntreprinderii ˆın viat¸a economic˘a ¸si posibilitatea plas˘arii rentabile a disponibilit˘a¸tilor b˘ane¸sti pentru ˆınt˘arirea pozit¸iei ei pe piat¸˘a. Trezoreria net˘a pozitiv˘a este rezultatul ˆıntregului echilibru financiar al ˆıntreprinderii. Exercit¸iul financiar s-a ˆıncheiat cu un surplus monetar, expresie concret˘a a profitului net din pasivul bilant¸ului. Acest excedent de trezorerie urmeaz˘a s˘a fie plasat eficient ¸si ˆın deplin˘a sigurant¸˘a pe piat¸a financiar˘a. Plasamentul financiar sau monetar urm˘are¸ste trei obiective: • lichiditatea valorilor mobiliare de plasament cump˘arate; • rentabilitatea; • securitatea lor. Obiectivul gestiunii financiare nu trebuie s˘a fie asigurarea unei trezorerii nete cˆat mai mari, aceasta demonstrˆand incapacitatea managerilor de a identifica solut¸ii viabile de valorificare a capitalurilor disponibile. De aceea se recomand˘a cump˘ararea unor valori mobiliare de plasament u¸sor negociabile ¸si cu o bun˘a reputat¸ie pe piat¸a de capital. Trezoreria net˘a negativ˘a evident¸iaz˘a un dezechilibru financiar la ˆıncheierea exercit¸iului. Deficitul monetar, astfel constatat, a fost acoperit prin angajarea de noi credite de trezorerie. ˆIn aceast˘a situat¸ie se urm˘are¸ste obt¸inerea celui mai mic cost al noilor credite, prin negocierea mai multor surse de astfel de capital.

69

5.3. Analiza echilibrului financiar

Cre¸sterea trezoreriei nete, pe perioada exercit¸iului financiar, reprezint˘ a ”cash-flow”-ul perioadei, respectiv fluxul monetar net al exercit¸iului: CF = T N1 − T N0 ˆIn condit¸iile constant¸ei nevoii de fond de rulment, cash-flow-ul ar fi egal cu profiturile nete ¸si amortiz˘arile acumulate ¸si ar exprima disponibilitatea monetar˘a efectiv˘a pentru dezvoltarea ¸si prosperitatea ˆıntreprinderii. Un cash-flow pozitiv se interpreteaz˘a ca o cre¸stere a capacit˘a¸tii reale de finant¸are a investit¸iilor. Aceasta reprezint˘a o ˆımbog˘a¸tire a activului real, o confirmare a major˘arii averii proprietarilor. Un cash-flow negativ sugereaz˘a o diminuare a capacit˘a¸tii reale de finant¸are a investit¸iilor. ˆIn consecint¸˘a aceasta semnific˘a o s˘ar˘acire a activului net real, o reducere a valorii propriet˘a¸tii. ˆIn acest moment al analizei financiare, se poate concluziona c˘a trezoreria este determinat˘a de rentabilitatea economic˘a. Totodat˘a se remarc˘a dependent¸a trezoreriei ¸si fat¸˘a de variat¸ia nevoii de fond de rulment, respectiv a decalajelor ˆıntre ˆıncas˘arile creant¸elor ¸si pl˘a¸tile datoriilor scadente. ˆIn aceste condit¸ii, o ˆıntreprindere rentabil˘a, care ˆıncheie exercit¸iul cu profit, nu are, ˆın mod automat, ¸si o trezorerie net˘a pozitiv˘a (disponibilit˘a¸ti ˆın banc˘a ¸si ˆın cas˘a). Aceasta se datoreaz˘a ˆın primul rˆand decalajului dintre ˆınregistrarea ˆın contabilitate a veniturilor ¸si cheltuielilor ¸si ˆıncasarea sau plata lor efectiv˘a, decalaj ce poate fi hot˘arˆator pentru soarta financiar˘a a ˆıntreprinderii. Statistic s-a dovedit c˘a majoritatea ˆıntreprinderilor intr˘a ˆın stare de faliment datorit˘a sl˘abiciunilor ˆın gestiunea financiar˘a a firmei. Trezoreria net˘a corespunde confrunt˘arii dintre utiliz˘ari ¸si resurse legate de operat¸iunile financiare pe termen scurt. Dac˘a trezoreria net˘a este pozitiv˘ a, NFR este ˆın ˆıntregime finant¸at˘a din capitaluri permanente(pe baza fondului de rulment). Aceast˘a situat¸ie este un indiciu al unei bune solidit˘a¸ti financiare, ˆın afara cazului cˆand ea rezult˘a dintr-un exces de capitaluri permanente. Aceasta este situat¸ia cˆand, de exemplu, contrapartea trezoreriei nete pozitive este reprezentat˘a de disponibilit˘a¸tile inutilizate sau plasamente a c˘aror rentabilitate este inferioar˘a aceleia oferite de activitatea ˆıntreprinderii. Dac˘a trezoreria net˘a este negativ˘ a, vor trebui c˘autate modalit˘a¸ti de finant¸are a trezoreriei, ¸stiind c˘a ea corespunde fract¸iunii din NFR neacoperit˘a de capitalurile permanente. Utilizarea creditelor pentru operat¸iuni de product¸ie este un mijloc bun de finant¸are a NFR. Cu privire la creditele de trezorerie utilizarea lor conjunctural˘a este motivat˘a pentru a face fat¸˘a unei cre¸steri temporare a NFR. Altfel, recursul la aceste credite

Capitolul 5. Analiza financiar˘ a realizat˘ a pe baza bilant¸ului contabil

70

ˆın mod permanent poate fi considerat un factor de fragilitate. Majoritatea ˆıntreprinderilor prezint˘a situat¸ii de trezorerie negativ˘a, aceasta ˆıns˘a nu pune ˆın pericol solvabilitatea ˆıntreprinderii dac˘a aceasta poate justifica reˆınnoirea ˆımprumuturilor bancare. Adevarata problem˘a se pune ˆın termenii dependent¸ei fat¸˘a de b˘anci, care furnizeaz˘a marea parte a resurselor de trezorerie.

5.3.5. Analiza indicatorilor echilibrului financiar ˆIn principiu ca regul˘a general˘a a echilibrului financiar al ˆıntreprinderii, o parte din capitalurile permanente este destinat˘a acoperirii nevoilor ciclice temporare, reˆınnoibile permanent ˆın cadrul ciclurilor de exploatare succesive ale ˆıntreprinderii. A¸sa cum am mai amintit ˆınainte, stocurile ¸si creant¸ele, care se reconstituie permanent, pot fi considerate nevoi stabile (permanente ca ¸si activele fixe) ¸si care, prin urmare, necesit˘a surse stabile de finant¸are. Aceast˘a regul˘a specific˘a de finant¸are a activelor circulante este realizat˘a prin existent¸a fondului de rulment, parte din capitalurile permanente degajate de partea de sus a bilant¸ului, pentru a acoperii nevoi de finant¸are din partea de jos a bilant¸ului. Acest˘a pozit¸ie strategic˘a a fondului de rulment, de a face leg˘atura ˆıntre partea de sus ¸si partea de jos a bilant¸ului, ˆıi confer˘a o valoare informativ˘a deosebit˘a, conducˆand la aprecierea, aproape unanim˘a a anali¸stilor financiari, c˘a fondul de rulment reprezint˘a cel mai important indicator al echilibrului financiar al ˆıntreprinderii. ˆIn cele din urm˘a el este rezultatul arbitrajului ˆıntre finant¸area pe termen lung ¸si finant¸area pe termen scurt. Sunt anali¸sti financiari care aprecieaz˘a c˘a, dimpotriv˘a, nevoia de fond de rulment este indicatorul cel mai relevant al echilibrului financiar, ˆıntrucˆat evident¸iaz˘a acele nevoi temporare reˆınnoibile permanent ˆın cadrul ciclurilor de exploatare succesive ale ˆıntreprinderii. Aceste nevoi au r˘amas neacoperite din surse temporare ¸si reˆınnoibile ˆın cadrul acelora¸si cicluri de exploatare. Aceast˘a apreciere porne¸ste de la analiza calitativ˘a a ciclului de exploatare, privind capacitatea acestuia de a-¸si echilibra nevoile ciclice din surse ciclice de capital. Partea r˘amas˘a neacoperit˘a financiar trebuie s˘a fie egal˘a sau inferioar˘a fondului de rulment, altfel calitatea necorespunzatoare a activit˘a¸tii de exploatare conduce la un dezechilibru financiar care va afecta exercit¸iile financiare viitoare sau care pune ˆın pericol integritatea capitalurilor proprii. Desigur dac˘a vorbim despre important¸a indicatorilor financiari nu

71

5.3. Analiza echilibrului financiar

trebuie s˘a omitem trezoreria net˘ a, care este elementul esent¸ial ¸si totodat˘a principala restrict¸ie a gestiunii financiare. ˆIn ea se concretizeaz˘a rezultatele modului de realizare a activit˘a¸tii ¸si de respectare a cerint¸elor echilibrului financiar. Teoretic, trezoreria este definit˘a ca fiind surplusul de surse de finant¸are ce se degaj˘a din ˆıntreaga activitate economic˘a, respectiv diferent¸a dintre fondul de rulment ¸si nevoia de fond de rulment, ce st˘a la baza teoriei echilibrului financiar al ˆıntreprinderii. ˆIn starea de echilibru financiar fondul de rulment ar trebui s˘a fie egal cu nevoia de fond de rulment ¸si s˘a degaje o trezorerie net˘a pozitiv˘a, respectiv s˘a echilibreze partea de jos a bilant¸ului: F R = (AC − DP B) − (DEX − CRT ) unde AC- active circulante, DPB- disponibil, DEX- datoriile ciclului de exploatare, CRT- credite de trezorerie. Din relat¸ia de mai sus rezult˘a prin comutativitate, c˘a fondul de rulment este egal cu nevoia de fond de rulment plus trezoreria net˘a, oricare ar fi situat¸ia acesteia (pozitiv˘a sau negativ˘a): F R = (AC − DEX) + (DP B − CRT ) Din ultima relat¸ie se desprinde ideea c˘a principala component˘a a echilibrului financiar este nevoia de fond de rulment, indicator a c˘arui m˘arime este dependent˘a, ˆın mod direct proport¸ional, de cifra de afaceri ¸si poate fi previzionat˘a ˆın funct¸ie de politica viitoare a conducerii ˆıntreprinderii privind vˆanz˘arile. Dac˘a nu intervin modific˘ari importante ˆın partea de sus a bilant¸ului, aceast˘a corespondent¸˘a a nevoii de fond de rulment cu cifra de afaceri are o anumit˘a stabilitate, ceea ce permite o bun˘a previziune a echilibrului financiar al ˆıntreprinderii.

5.3.6. Fondul de rulment minim necesar Fondul de rulment poate varia foarte mult de la o perioad˘a la alta ˆın cadrul aceleia¸si ˆıntreprinderi. Astfel se pot ˆıntˆalni urm˘atoarele cazuri: • ˆın perioade de expansiune ale ˆıntreprinderii, valoarea activelor stabile cre¸ste. Dac˘a nu cre¸ste ˆın aceia¸si m˘asur˘a ¸si capitalul permanent, se va observa o sc˘adere a fondului de rulment; • o dezvoltare echilibrat˘a a ˆıntreprinderii va determina un fond de rulment relativ stabil;

Capitolul 5. Analiza financiar˘ a realizat˘ a pe baza bilant¸ului contabil

72

• dac˘a nu au loc investit¸ii importante ¸si nici operat¸iuni financiare pe termen lung, putem asista la o cre¸stere progresiv˘a a fondului de rulment, ca urmare a acumul˘arilor de profituri nete nerepartizate ¸si a sc˘aderii valorii nete a imobiliz˘arilor pe baza amortiz˘arii. ˆIn cazul cre¸sterii progresive a fondului de rulment, dac˘a nevoia de fond de rulment nu ˆınregistreaz˘a aceea¸si evolut¸ie progresiv˘a, putem asista la o cre¸stere, de asemenea, progresiv˘a a trezoreriei nete care, ˆın lipsa unui plasament rentabil, se poate reg˘asi sub forma unor disponibilit˘ a¸ti lene¸se (trˆandave). De¸si este o situat¸ie de echilibru financiar, cu suficient˘a marj˘a de sigurant¸˘a fat¸˘a de riscurile activit˘a¸tii economice, totu¸si fondul de rulment excedentar are un cost de oportunitate ridicat, respectiv o diferent¸a˘ semnificativ˘a ˆıntre rentabilitatea activit˘a¸tii economice a ˆıntreprinderii ¸si rentabilitatea plas˘arii, pe termen scurt, a trezoreriei nete pozitive. Aceast˘a situat¸ie este rezultatul unei politici generale de prudent¸˘a ¸si de ˆınt˘arire a autonomiei. Dimpotriv˘a, ˆın cazul unei politici ofensive de cre¸stere a capacit˘a¸tilor de product¸ie sau de diversificare a activit˘a¸tii, prin cump˘ararea de participat¸ii la alte societ˘a¸ti, capitalurile permanente, absorbite ˆın aceste active fizice sau financiare, degaj˘a un fond de rulment inferior nevoii de fond de rulment. Acoperirea deficitului de fond de rulment necesit˘a apelarea la credite pe termen scurt, al c˘aror cost este ridicat atˆat ˆın ceea ce prive¸ste rata mai ridicat˘a a dobˆanzii cˆat ¸si exigibilitatea ridicat˘a a acestora. Aceste credite pun ˆın permanent¸˘a problema renegocierii condit¸iilor de creditare. O asemenea situat¸ie de deficit a fondului de rulment apare ¸si ˆın cazul unor activit˘a¸ti economice cu rentabilitate insuficient˘a, pentru acoperirea costurilor capitalurilor proprii (dividendele) ¸si ale celor ˆımprumutate (dobˆanzi, comisioane). ˆIn general este recomandat˘a acea politic˘a de echilibru care s˘a ment¸in˘a fondul de rulment la nivelul mediei fluctuat¸iilor nevoii de fond de rulment, aceasta fiind m˘arimea minim necesar˘a a fondului de rulment. Fondul de rulment optimal este cel care ment¸ine echilibrul financiar al ˆıntreprinderii la cel mai sc˘azut cost al procur˘arii capitalurilor. Aceast˘a ultim˘a politic˘a de echilibru, ˆıntre fondul de rulment ¸si nevoia de fond de rulment, este ¸si cea care asigur˘a cel mai bine realizarea obiectivelor financiare de rentabilitate ¸si lichiditate: diminuarea disponibilit˘a¸tilor ”lene¸se” va determina cre¸sterea rentabilit˘a¸tii, iar reducerea solicit˘arii la credite pe termen scurt va determina cre¸sterea capacit˘a¸tii de plat˘a, respectiv cre¸sterea autonomiei financiare a ˆıntreprinderii.

73

5.4. Metoda ratelor folosit˘ a ˆın studiul bilant¸ului

5.4. Metoda ratelor bilant¸ului

folosit˘ a ˆın

studiul

Analiza bilant¸ului mai poate fi f˘acut˘a ¸si pe baza metodei ratelor care const˘ a ˆın calcularea pe baza bilant¸ului a ratelor de structur˘ a ¸si exprimarea lui ˆın acest fel pe baza unor m˘arimi relative, calcularea unor rate de rotat¸ie a diferitelor elemente de activ sau de pasiv ¸si a ratelor de sintez˘ a (ratele echilibrului financiar).

5.4.1. Rate de structur˘ a a bilant¸ului Ratele de structur˘ a a bilant¸ului se obt¸in prin raportarea fiec˘ arui post de activ sau pasiv la totalul activului, respectiv pasivului. Astfel se poate proceda la exprimarea ˆıntregului bilant¸ sub form˘a de rate, ˆınlocuind m˘arimile absolute ale elementelor de activ ¸si de pasiv cu m˘arimile lor relative, exprimˆand ponderea elementelor respective ˆın totalul activului, respectiv pasivului. Interesul pentru o asemenea prezentare a bilant¸ului const˘a ˆın primul rˆand ˆın faptul c˘a ˆın acest mod pot fi identificate principalele caracteristici ale structurii bilant¸ului. ˆIn al doilea rˆand, ˆın cazul ˆın care se urm˘aresc ˆın dinamic˘a aceste rate, se poate aprecia mai bine evolut¸ia diferitelor posturi, decˆat dac˘a ar fi fost comparate m˘arimile absolute. ˆIn afara prezent˘arii posturilor din bilant¸ ˆın m˘arimi relative, se poate trece la reprezentarea indicatorilor echilibrului financiar ˆın m˘arimi relative. Astfel se poate calcula ponderea fondului de rulment, a necesarului de fond de rulment ¸si a trezorerie nete ˆın totalul bilant¸ului prin raportarea m˘arimii lor absolute la totalul bilant¸ului. Prin metoda ratelor se pot calcula rate de structur˘a ale activului ¸si rate de structur˘a ale pasivului. Rate de structur˘ a ale activului Dintre ratele de structur˘a ale activului, cinci prezint˘a o mai mare important¸a˘ ¸si semnificat¸ie pentru analiza financiar˘a, ¸si anume: rata imobiliz˘arilor corporale, rata imobiliz˘arilor financiare, rata stocurilor, rata activelor de trezorerie ¸si rata client¸ilor. 1.Rata imobiliz˘ arilor corporale =Imobiliz˘ ari corporale/Activ total.

Capitolul 5. Analiza financiar˘ a realizat˘ a pe baza bilant¸ului contabil

74

Aceast˘a rat˘a reflect˘a ponderea imobiliz˘arilor ˆın totalul patrimoniului ˆıntreprinderii. Ea este dependent˘a de caracteristicile activit˘a¸tii ˆıntreprinderii (va fi mai mare, de exemplu, la o societate cu activitate de product¸ie fat¸˘a de una cu activitate de comert¸). 2.Rata imobiliz˘ arilor financiare = Imobiliz˘ ari financiare/ Activ total. Aceast˘a rat˘a exprim˘a m˘arimea imobiliz˘arilor financiare ˆın cadrul patrimoniului ˆıntreprinderii. Dac˘a ea reprezint˘a un procent important ˆın totalul activului ˆıntreprinderii, ˆınseamn˘a c˘a acea ˆıntreprindere are puternice leg˘aturi cu alte ˆıntreprinderi ˆın care det¸ine participat¸ii. 3.Rata stocurilor = Stocuri/Activ total.Aceast˘a rat˘a exprim˘a ponderea stocurilor ˆın totalul activului, fiind deasemenea dependent˘a de natura activit˘a¸tii desf˘a¸surate de ˆıntreprindere. Ea mai depinde ¸si de politica de stocare adoptat˘a de firm˘a. O politic˘a prudent˘a, de aversiune fat¸˘a de risc va determina stocarea unor cantit˘a¸ti mai mari de materiale, m˘arind ponderea stocurilor ˆın totalul activelor, ˆın timp ce o politic˘a agresiv˘a va determina un volum mic al acestora ¸si ˆın consecint¸˘a ¸si o rat˘a mai mic˘a a stocurilor. Pentru aprofundarea analizei se poate urm˘ari ¸si ponderea diferitelor categorii de stocuri ˆın totalul acestora. 4.Rata activelor de trezorerie = Disponibil/Activ total. O m˘arime mic˘a a acestei rate denot˘a o lichiditate redus˘a a ˆıntreprinderii, iar o m˘arime prea mare poate fi interpretat˘a ca o incapacitate a managerilor de a identifica solut¸ii viabile de investire a sumelor disponibile. Aceast˘a rat˘a certific˘a o stare de echilibru financiar, dar numai ˆın m˘asura ˆın care se situeaz˘a la niveluri rezonabile. 5.Rata client¸ilor = Client¸i/Activ total. Aceast˘a rat˘a reflect˘a politica ˆıntreprinderii ˆın relat¸ia cu client¸ii s˘ai ˆın ceea ce prive¸ste atˆat volumul creditelor comerciale acordate, cˆat ¸si termenele de ˆıncasare negociate cu ace¸stia. Rate de structur˘ a ale pasivului Ratele referitoare la structura pasivului reflect˘a ˆın principal structura financiar˘a a capitalului, compozit¸ia resurselor ˆıntreprinderii. Ele exprim˘a politica de finant¸are adoptat˘a de ˆıntreprindere, prin combinarea diverselor surse aflate la dispozit¸ia ei. Calculul ratelor de structur˘a ale pasivului ofer˘a ˆın principal dou˘a mari categorii de informat¸ii referitoare la finant¸area societ˘a¸tilor: • Stabilitatea resurselor;

75

5.4. Metoda ratelor folosit˘ a ˆın studiul bilant¸ului • Autonomia financiar˘a a ˆıntreprinderii.

Stabilitatea resurselor se apreciaz˘a pe baza ratei capitalurilor permanente, iar autonomia financiar˘a este reflectat˘a prin rata capitalurilor proprii ¸si rata datoriilor. 1.Rata capitalurilor permanente = Capitaluri permanente/Pasiv total Aceast˘a rat˘a exprim˘a ponderea capitalurilor cu o exigibilitate superioar˘a unui an (capitaluri proprii ¸si datorii pe termen lung), ˆın ansamblul resurselor. Ea mai poart˘a denumirea ¸si de rata stabilit˘a¸tii financiare, ¸si se apreciaz˘a ca fiind optim˘a dac˘a este cuprins˘a ˆıntre 1/3 ¸si 2/3. 2.Rata capitalurilor proprii = Capitaluri proprii/Pasiv total. Aceast˘a rat˘a exprim˘a ponderea capitalurilor proprii ˆın totalul fondurilor ˆıntreprinderii. Ea reflect˘a autonomia financiar˘a a firmei purtˆand ¸si denumirea de rat˘a a autonomiei financiare globale. Tot legat de capitalurile proprii se poate calcula ¸si rata autonomiei financiare la termen pornind de la urm˘atoarea relat¸ie de calcul: Rata autonomiei financiare = Capitaluri proprii/Datorii 3.Rata datoriilor =Datorii/ Pasiv total Aceast˘a rat˘a este complementar˘a ratei capitalurilor proprii, exprimˆand gradul de dependent¸˘a financiar˘a a ˆıntreprinderii, ponderea datoriilor indiferent de originea sau durata lor. Ea mai poart˘a denumirea de rat˘a a ˆındator˘arii globale. ˆIn general, pentru ca o firm˘a s˘a fie considerat˘a sigur˘a, acest indicator trebuie s˘a ˆınregistreze un nivel sub 50%. De asemenea mai pot fi calculate rata ˆındator˘arii la termen ¸si rata independent¸ei financiare. Rata ˆındator˘ arii la termen = Datorii / Capital propriu Rata independent¸ei financiare = Capital propriu / Capital permanent. Rata de ˆındatorare mai poart˘a numele de ”levier”.

5.4.2. Ratele de rotat¸ie Ratele de rotat¸ie furnizeaz˘a informat¸iile calitative cele mai bogate ˆın semnificat¸ii pentru analiza bilant¸ului. Aceste rate exprim˘a ritmul ˆın care diferite elemente ale bilant¸ului sunt reˆınnoite, ˆın cadrul activit˘a¸tii curente a ˆıntreprinderii. Aceste rate se refer˘a ˆın principal la rotat¸ia stocurilor, a crent¸elor ¸si a datoriilor ciclului de exploatare. Conform noilor reglement˘ari

Capitolul 5. Analiza financiar˘ a realizat˘ a pe baza bilant¸ului contabil

76

contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunit˘a¸tilor Economice Europene ¸si cu Standardele Internat¸ionale de Contabilitate, situat¸iile financiare anuale ˆıntocmite de ˆıntreprinderi ˆıncepˆand cu anul 2003 (pentru cea mai mare parte a ˆıntreprinderilor romˆane¸sti) trebuie s˘a cuprind˘a ¸si calculul acestor rate. Pentru a calcula aceste rate este nevoie s˘a fie folosite atˆat date din bilant¸ul contabil, cˆat ¸si date din contul de profit ¸si pierdere. Ratele de rotat¸ie a stocurilor Ritmul de reˆınnoire, de rotat¸ie al stocurilor poate fi determinat pornind de la stocul mediu existent ˆın ˆıntreprindere ¸si valoarea aprovizion˘arilor. Stocul mediu se calculeaz˘a f˘acˆand media aritmetic˘a a stocului existent la ˆınceputul exercit¸iului ¸si a stocului de la sfˆar¸situl exercit¸iului. Ratele de rotat¸ie a stocurilor sunt: • viteza de rotat¸ie a stocurilor; • durata de rotat¸ie a stocurilor. Viteza de rotat¸ie a stocurilor = Aprovizion˘ ari/ Stoc mediu. Aceast˘a rat˘a stabile¸ste viteza de rotat¸ie a stocului, adic˘a num˘arul de reaprovizion˘ari dintr-un an, de cˆate ori a fost reˆınnoit stocul ˆıntr-un an. Durata medie de rotat¸ie a stocului =Stoc mediu x 356 zile /Aprovizion˘ ari. Aceast˘a rat˘a exprim˘a ˆın zile durata medie de rotat¸ie a stocurilor, arat˘a ˆın medie la cˆate zile a fost reˆınnoit stocul. Ratele de rotat¸ie a creant¸elor Creant¸ele comerciale reprezint˘a drepturi pe care le are ˆıntreprinderea fat¸˘a de client¸ii s˘ai ca urmare a acord˘arii creditelor comerciale. De cˆate ori ˆıntreprinderea acord˘a termene de plat˘a client¸ilor s˘ai, apar creant¸ele comerciale. M˘arimea soldului creant¸elor depinde atˆat de volumul lor cˆat ¸si de durata termenelor de plat˘a acordate, de fapt de politica de client¸i adoptat˘a de societate. Ca ¸si ˆın cazul stocurilor se pot calcula cele dou˘a rate: • viteza de rotat¸ie a creant¸elor; • durata rotat¸iei creant¸elor (durata de ˆıncasare a creant¸elor).

77

5.4. Metoda ratelor folosit˘ a ˆın studiul bilant¸ului

Viteza de rotat¸ie a creant¸elor = Vˆ anz˘ ari (cifra de afaceri)/Creant¸e. La fel ca ¸si ˆın cazul stocurilor, la numitor se va folosi soldul mediu bilant¸ier. Aceast˘a rat˘a arat˘a de cˆate ori ˆıntr-un an sunt pot fi reˆınnoite creant¸ele. Durata rotat¸iei creant¸elor = Creant¸e x 356 zile/ Vˆ anz˘ ari(cifra de afaceri). Aceast˘a rat˘a arat˘a la cˆate zile se ˆıncaseaz˘a ˆın medie creant¸ele. Ea trebuie neap˘arat comparat˘a cu durata de acordare a creditelor comerciale stipulat˘a ˆın contractele cu client¸ii pentru a analiza modul de respectare din partea client¸ilor a termenelor contractuale, eficacitatea ˆıntreprinderii ˆın colectarea creant¸elor sale. De asemenea este bine ca aceast˘a rat˘a s˘a fie comparat˘a cu durata de achitare a furnizorilor. Ratele de rotat¸ie a datoriilor fat¸˘ a de furnizori Datoriile fat¸˘a de furnizori reprezint˘a cea mai mare parte a datoriilor ciclului de exploatare. Ele corespund resurselor atrase temporar de societate atunci cˆand beneficiaz˘a de termene de plat˘a la cump˘ar˘ari de bunuri sau prest˘ari de servicii de la furnizori. Viteza de rotat¸ie a furnizorilor = Aprovizion˘ ari/Furnizori (sold mediu bilant¸ier). Aceast˘a rat˘a corespunde num˘arului de reˆınnoiri a m˘arimii datoriilor fat¸˘a de furnizori pe parcursul unui an, arat˘a de cˆate ori ˆıntr-un an se reˆınnoiesc datoriile la furnizori. Durata de plat˘ a a furnizorilor = Furnizori x 365 zile/ Aprovizion˘ ari. Durata de plat˘a a datoriilor la furnizori arat˘a la cˆate zile se achit˘a ˆın medie furnizorii. Ea m˘asoar˘a exigibilitatea acestor datorii, adic˘a termenul acordat de c˘atre furnizori ˆıntreprinderii pentru a efectua plata lor. Dac˘a acest termen este mare, va indica o bun˘a reputat¸ie a ˆıntreprinderii, cu condit¸ia s˘a nu se datoreze unor ˆıntˆarzieri repetate ˆın achitarea datoriilor.

5.4.3. Ratele de sintez˘ a (ratele echilibrului financiar) Ratele de sintez˘a se calculeaz˘a de asemenea pornind de la elemente ale bilant¸ului, comparˆand ˆın principal anumite elemente ale activului cu componente de pasiv. Se grupeaz˘a ˆın principal ˆın dou˘a mari categorii:

Capitolul 5. Analiza financiar˘ a realizat˘ a pe baza bilant¸ului contabil

78

• rate de lichiditate; • rate de finant¸are. Ratele de lichiditate Ratele de lichiditate caracterizeaz˘a situat¸ia financiar˘a a ˆıntreprinderii pornind de la elemente din partea de jos a bilant¸ului ¸si au ˆın general rolul de a m˘asura capacitatea de plat˘a a ˆıntreprinderii, solvabilitatea sa pe termen scurt. Cele mai des folosite rate de lichiditate sunt: • lichiditatea curent˘a (general˘a); • lichiditatea imediat˘a (rapid˘a); • lichiditatea la vedere; • solvabilitatea general˘a. Lichiditatea curent˘a (general˘a) este definit˘a de raportul dintre activele circulante ¸si datoriile curente. Lichiditatea curent˘ a = Active circulante / Datorii curente. Acest indicator este unul dintre cei doi indicatori de lichiditate specificat¸i de OMF nr.1752/2005, ce trebuie calculat¸i ˆın anexa situat¸iilor financiare anuale, al˘aturi de lichiditatea imediat˘a. Acest indicator trebuie s˘a aib˘a valori supraunitare care s˘a conduc˘a la ideia c˘a, dac˘a toate datoriile pe termen scurt ar trebui rambursate, ele s-ar putea rambursa prin valorificarea activelor pe termen scurt. Pentru a se asigura o certitudine cu privire la aceast˘a posibilitate, acest indicator trebuie s˘a ˆınregistreze valori mai ridicate (de pˆan˘a la 2-2,5), deoarece de multe ori ˆın cadrul activului circulant al unei societ˘a¸ti se reg˘asesc numeroase produse greu vandabile, sau chiar nevalorificabile. Pentru a putea identifica rapid starea de lichiditate la nivelul unei ˆıntreprinderi se calculeaz˘a cel de-al doilea indicator de lichiditate ¸si anume, lichiditatea imediat˘a (rapid˘a). Lichiditatea imediat˘a se determin˘a ca raport ˆıntre suma dintre creant¸e ¸si disponibil de trezorerie ¸si datorii curente. Lichiditatea imediat˘ a= (Creant¸e + Active de trezorerie) / Datorii curente Diferent¸a dintre acest indicator ¸si cel de lichiditate curent˘a se poate observa c˘a o reprezint˘a lipsa stocurilor de la num˘ar˘ator. Stocurile, de¸si

79

5.4. Metoda ratelor folosit˘ a ˆın studiul bilant¸ului

constituie active circulante, sunt caraterizate printr-o lichiditate mai redus˘a ¸si ˆıntr-o oarecare m˘asur˘a, incert˘a. Firma trebuie s˘a se asigure c˘a poate face fat¸˘a pl˘a¸tilor scadente pe termen scurt numai pe seama activelor u¸sor transformabile ˆın lichidit˘a¸ti (f˘acˆand abstract¸ie de stocuri). Nivelul recomandat pentru acest indicator este de cel put¸in 0,8. Cu toate c˘a, creant¸ele sunt mai lichide decˆat stocurile, s-a demonstrat c˘a de foarte multe ori ele nu pot fi transformate ˆın moned˘a (ˆıncasate). Aceast˘a situat¸ie, fie a ˆıntˆarzierilor ˆın ˆıncasarea client¸ilor, fie a neˆıncas˘arii lor, a determinat necesitatea exprim˘arii unui alt indicator de lichiditate ¸si mai restrictiv, ¸si anume lichiditatea la vedere. Lichiditatea la vedere reprezint˘a raportul ˆıntre activele de trezorerie ¸si datorile curente. Lichiditatea la vedere = Active de trezorerie / Datorii curente. Calculul acestui indicator poart˘a, ˆın literatura de specialitate, denumirea de ”testul acid” sau ”proba focului”. Ca m˘arime a acestui indicator se poate considera c˘a o lichiditate le vedere de 0,2 este satisf˘ac˘atoare, situarea lui la un nivel inferior indicˆand un risc ridicat ˆın ceea ce prive¸ste posibilitatea acoperirii datoriilor imediate. Solvabilitatea general˘a exprim˘a gradul acoperirii datoriilor totale c˘atre tert¸i, ˆın cazul falimentului, pe baza activelor totale. Ea cuantific˘a riscul de incapacitate de plat˘a a datoriilor. Solvabilitatea general˘ a = Active totale / Datorii curente Ratele de finant¸are Ratele de finant¸are pun ˆın evident¸˘a modalitatea de finant¸are a investit¸iilor. Cele mai des utilizate ˆın analiza financiar˘a sunt rata de finant¸are a imobiliz˘arilor ¸si rata fondului de rulment propriu. Rata de finant¸are a imobiliz˘arilor sau rata fondului de rulment, evident¸iaz˘a condit¸iile de finant¸are a imobiliz˘arilor ¸si se exprim˘a ca raport ˆıntre capitalul permanent ¸si activele imobilizate nete Rata de finant¸are a imobiliz˘ arilor= Capital permanent / Active imobilizate nete O valoare supraunitar˘a a acestui indicator semnific˘a faptul c˘a este respectat˘a regula fundamental˘a a echilibrului financiar, activele pe termen lung sunt finant¸ate din resurse pe termen lung. Rata fondului de rulment propriu exprim˘a autonomia ˆıntreprinderii ˆın ceea ce prive¸ste finant¸area investit¸iilor ¸si se determin˘a ca raport ˆıntre

Capitolul 5. Analiza financiar˘ a realizat˘ a pe baza bilant¸ului contabil

80

capitalurile proprii ¸si activele imobilizate nete. Rata fondului de rulment propriu = Capitaluri proprii / Active imobilizate nete. O m˘arime supraunitar˘a a acestei rate semnific˘a existent¸a unui fond de rulment propriu, ar˘atˆand faptul c˘a activele stabile au fost ˆın ˆıntregime finant¸ate pe baza fondurilor proprii.

5.4.4. Avantajele ¸si limitele metodei ratelor Analiza pe baza ratelor este folosit˘a ˆın principal de trei mari grupuri de utilizatori: • managerii care folosesc ratele ˆın activitatea lor de analiz˘a ¸si control, pentru a ˆımbun˘at˘a¸ti performant¸ele ˆıntreprinderii; • anali¸stii de credit care analizeaz˘a ratele pentru a avea certitudinea c˘a firma are capacitatea de a-¸si rambursa creditele; • potent¸ialii investitori care sunt interesat¸i ˆın a cunoa¸ste situat¸ia firmei ˆın care urm˘aresc s˘a investeasc˘a. Analiza pe baza ratelor poate oferi informat¸ii utile ˆın ceea ce prive¸ste operat¸iile firmei ¸si situat¸ia sa financiar˘a, dar ˆın mod inerent se ˆıntˆalnesc ¸si probleme ¸si limit˘ari care necesit˘a mult˘a atent¸ie ˆın interpretarea lor. Cˆateva potent¸iale probleme pot ap˘area: 1.Corporat¸iile mari cuprind mai multe firme care opereaz˘a ˆın diferite ramuri de activitate, iar ˆın astfel de cazuri este foarte dificil s˘a fie dezvoltat un set semnificativ de rate pentru a le compara cu valorile optime, deoarece acestea sunt stabilite de obicei ˆın funct¸ie de domeniul de activitate. Metoda ratelor poate fi astfel folosit˘a cu rezultate mai bune de c˘atre ˆıntreprinderile mici cu activitate redus˘a la un domeniu decˆat de ˆıntreprinderile mari care opereaz˘a ˆın mai multe ramuri de activitate. 2.Multe firme vor s˘ a aib˘ a rezultate mai bune decˆ at media pe ramur˘ a, astfel ˆıncˆat doar atingerea performant¸elor medii nu este suficient˘a. Ca un obiectiv al unui nivel de performant¸˘a, firmele se pot concentra asupra ratelor ˆınregistrate de ”leaderii” ramurii respective. Tehnicile de ”banchmarking” ajut˘a mult ˆın aceast˘a direct¸ie. 3.Inflat¸ia induce puternice distorsiuni ˆın cadrul soldurilor bilant¸iere ale firmei - valorile ˆınregistrate ˆın contabilitate sunt deseori substant¸ial diferite fat¸˘a de valorile reale. Deoarece inflat¸ia afecteaz˘a ¸si costul materiilor prime ¸si al materialelor, profiturile sunt de asemenea afectate. O

81

5.4. Metoda ratelor folosit˘ a ˆın studiul bilant¸ului

analiz˘a comparativ˘a a ratelor ˆınregistrate la aceia¸si firm˘a pe o anumit˘a perioad˘a de timp, sau comparat¸iile realizate ˆıntre firme ˆın perioade diferite de timp trebuie interpretat˘a corect,t¸inˆand cont ¸si de efectele inflat¸iei. 4.Anumit¸i factori sezonieri induc de asemenea distorsiuni ˆın analiza ratelor. De exemplu, rata de rotat¸ie a stocurilor pentru o ˆıntreprindere cu activitate sezonier˘a, va avea m˘arimi diferite dac˘a se calculeaz˘a imediat ˆınainte de deschiderea sezonului (cˆand valoarea stocurilor este foarte mare) fat¸˘a de m˘arimea ei calculat˘a dup˘a incheierea sezonului (cˆand stocurile se apropie de zero). Pentru a contracara aceste distorsiuni, se vor folosi soldurile medii bilant¸iere ˆın calculul ratelor. 5.Firmele pot apela de multe ori la tehnica ”aranj˘ arii bilant¸ului” (”window dressing”) pentru a face ca situat¸iile financiare s˘a arate ”mai bine” decˆat ˆın realitate. De exemplu o firm˘a care contracteaz˘a un credit pe 18 luni la sfˆar¸situl anului (luna decembrie), poate s˘a p˘astreze ace¸sti bani sub form˘a de lichidit˘a¸ti pˆan˘a la ˆınceputul anului urm˘ator. Astfel lichiditatea imediat˘a calculat˘a pe baza bilant¸ului de la sfˆar¸situl anului va ar˘ata o situat¸ie mai bun˘a a firmei decˆat ˆın realitate. Aceast˘a ˆımbun˘at˘a¸tire este doar temporar˘a deoarece ˆıntr-o lun˘a va trebui ˆınceput˘a rambursarea creditului, iar suma de bani ˆımprumutat˘a va trebui cheltuit˘a conform destinat¸iei pentru care a fost atras˘a. 6. Diferitele metode de evaluare contabil˘ a folosite pot de asemenea distorsiona comparat¸iile. Metodele de evaluare a stocurilor ¸si metodele de contabilizare a deprecierilor, pot afecta soldurile bilant¸iere ¸si distorsiona comparat¸iile efectuate ˆıntre ratele unor firme asem˘an˘atoare din punct de vedere al obiectului de activitate, dar cu diferent¸e mari ˆın ceea ce privesc metodele de evaluare folosite. 7.Este foarte dificil de a generaliza ¸si a cataloga o rat˘a ca fiind ”rea” sau ”bun˘a”. De exemplu o rat˘a de lichiditate ridicat˘a poate indica o foarte bun˘a solvabilitate, ceea ce este un lucru pozitiv pentru firm˘a, dar ˆın acela¸si timp poate indica o ”trezorerie lene¸s˘a”, excesiv˘a, ceea ce este un lucru negativ. ˆIn mod similar, o durat˘a de rotat¸ie sc˘azut˘a a stocurilor, poate indica faptul c˘a stocurile sunt utilizate cu eficacitate, sau faptul c˘a firma nu are stocuri suficiente pentru a-¸si desf˘a¸sura activitatea. 8.O firm˘a poate avea rate care ”arat˘a bine” ¸si rate care ”arat˘a r˘au”, astfel c˘a este dificil de apreciat firma ca fiind performant˘a, puternic˘a sau slab˘a. Pe baza unor procedee statistice pot fi folosite ˆın analiz˘a ”efectele nete” combinate ale tuturor ratelor. Multe institut¸ii financiare (b˘anci) folosesc aceste proceduri pentru a interpreta ratele de rotat¸ie sau

Capitolul 5. Analiza financiar˘ a realizat˘ a pe baza bilant¸ului contabil

82

de structur˘a ¸si, pe baza acestor analize, clasific˘a firmele ˆın funct¸ie de probabilitatea lor de a ˆıntˆampina greut˘a¸ti financiare. Analiza ratelor este util˘a, dar anali¸stii trebuie s˘a ¸tin˘a cont de problemele care pot ap˘area ¸si s˘a fac˘a ajust˘arile necesare. Metoda ratelor aplicat˘a ˆıntr-o manier˘a mecanic˘a, f˘ar˘a un rat¸ionament corect, este periculoas˘a, dar folosit˘a inteligent, poate aduce ˆımbun˘at˘a¸tiri importante ˆın operarea firmelor.

Capitolul 6 Analiza rezultatelor ˆıntreprinderii 6.1. Contul de rezultate al ˆıntreprinderii Fiecare ˆıntreprindere are obligat¸ia s˘a ˆıntocmeasc˘a situat¸ii financiare anuale, din care face parte ¸si contul de profit ¸si pierdere, care trebuie s˘a ofere o imagine fidel˘a a pozit¸iei financiare ¸si a performant¸ei ˆıntreprinderii pentru respectivul exercit¸iu financiar. Dac˘a bilant¸ul exprim˘a starea patrimonial˘a la care s-a ajuns la ˆınchiderea exercit¸iului, atunci contul de rezultate exprim˘a cum s-a ajuns la respectiva stare patrimonial˘ a final˘ a, care au fost fluxurile de venituri ¸si cheltuieli care au marcat traiectoria evolut¸iei ˆıntreprinderii de la ˆınceputul pˆ an˘ a la sfˆ ar¸situl exercit¸iului. Contul de rezultate simbolizeaz˘a fluxurile economice, respectiv cheltuielile ¸si veniturile perioadei de gestiune, rezultate din activitatea de exploatare, financiar˘a ¸si extraordinar˘a. Cheltuielile reprezint˘a ansamblul elementelor de costuri, suportate de ˆıntreprindere ˆın cursul exercit¸iului: consumuri de materii prime (cump˘ar˘ari plus stoc init¸ial minus stoc final), cheltuieli de personal, amortiz˘ari ¸si provizioane calculate ˆın cursul exercitiului, servicii executate de tert¸i, valoarea contabil˘a a elementelor de activ cedate, distruse sau lips˘a la inventar, etc. Veniturile cuprind valoarea tuturor actelor de ˆımbog˘ a¸tire (legal˘ a) a ˆıntreprinderii legate sau nu de activitatea sa normal˘ a ¸si curent˘ a. Partea preponderent˘a a veniturilor o reprezint˘a cifra de afaceri realizat˘a de ˆıntreprindere cu tert¸ii, ˆın cursul exercit¸iului activit˘a¸tii sale nor83

Capitolul 6. Analiza rezultatelor ˆıntreprinderii

84

male ¸si curente. La venituri se cuprind vˆanz˘arile, cre¸sterea stocurilor de product¸ie neterminat˘a, ¸si a stocurilor de produse finite, relu˘ari asupra provizioanelor, dobˆanzi, subvent¸ii repartizate, etc. Rezultatul exercit¸iului reprezint˘ a diferent¸a dintre veniturile ¸si cheltuielile aferente unui exercit¸iu financiar. Acest rezultat poate fi profit sau pierdere. Dac˘a veniturile sunt mai mari decˆat cheltuielile, rezultatul va reprezenta un profit, iar dac˘a cheltuielile sunt mai mari decˆat veniturile firma va ˆınregistra pierdere. Avˆand libertatea de a desf˘a¸sura orice activitate economic˘a legal˘a care s˘a conduc˘a la o rentabilitate scontat˘a, ˆıntreprinderea concentreaz˘a o complexitate de act¸iuni economice ¸si financiare. Drept urmare, veniturile ¸si cheltuielile sunt generate ˆın principal de trei domenii de activitate: 1. de exploatare - activitatea de baz˘a, privind sectoarele industrial, investit¸ional, comercial; 2. financiar˘ a - privind participat¸iile la capitalurile altor societ˘a¸ti ¸si alte act¸iuni de plasament. Ambele formeaz˘a activitatea curent˘a a ˆıntreprinderii; 3. extraordinar˘ a - privind calamit˘a¸tile ¸si alte evenimente de aceia¸si natur˘a. Contul de profit ¸si pierdere adoptat de reforma din ¸tara noastr˘a ˆımparte toate cheltuielile ¸si veniturile ˆıntreprinderii pe aceste trei domenii de activitate. Astfel din categoria cheltuielilor vom avea cheltuieli de exploatare, cheltuieli financiare ¸si cheltuieli extraordinare, iar veniturile la rˆandul lor sunt grupate ˆın venituri de exploatare, venituri financiare ¸si venituri extraordinare. Cont de profit ¸si pierdere, a¸sa cum este el reglementat de OMF 1752/2005, se prezint˘a ˆın urm˘atoarea form˘a: 1. Cifra de afaceri net˘a 2. Variat¸ia stocurilor de produse finite ¸si a product¸iei ˆın curs de execut¸ie 3. Product¸ia realizat˘a de entitate pentru scopurile sale proprii ¸si capitalizat˘a 4. Alte venituri din exploatare 5. a) Cheltuieli cu materiile prime ¸si materialele consumabile b) Alte cheltuieli externe 6. Cheltuieli cu personalul: a) Salarii ¸si indemnizatii

85

6.1. Contul de rezultate al ˆıntreprinderii

b) Cheltuieli cu asigur˘arile sociale, cu indicarea distinct˘a a celor referitoare la pensii 7. a) Ajust˘ari de valoare privind imobiliz˘arile corporale ¸si imobiliz˘arile necorporale b) Ajust˘ari de valoare privind activele circulante, ˆın cazul care acestea dep˘a¸sesc suma ajust˘arilor de valoare care sunt normale ˆın entitatea ˆın cauz˘a 8. Alte cheltuieli de exploatare 9. Venituri din interese de participare, cu indicarea distinct˘a a celor obt¸inute de la entit˘a¸tile afiliate 10. Venituri din alte investit¸ii ¸si ˆımprumuturi care fac parte din activele imobilizate, cu indicarea distinct˘a a celor obt¸inute de la entit˘a¸tile afiliate 11. Alte dobˆanzi de ˆıncasat ¸si venituri similare, cu indicarea distinct˘a a celor obt¸inute de la entit˘a¸tile afiliate 12. Ajust˘ari de valoare privind imobiliz˘arile financiare ¸si investit¸iile det¸inute ca active circulante 13. Dobˆanzi de pl˘atit ¸si cheltuieli similare, cu indicarea distinct˘a a celor privind entit˘a¸tile afiliate 14. Profitul sau pierderea din activitatea curent˘a 15. Venituri extraordinare 16. Cheltuieli extraordinare 17. Profitul sau pierderea din activitatea extraordinar˘a 18. Impozitul pe profit 19. Alte impozite neprezentate la elementele de mai sus 20. Profitul sau pierderea exercit¸iului financiar Veniturile ¸si cheltuielile de exploatare Veniturile din vˆanzarea m˘arfurilor : sunt ˆıntˆalnite la ˆıntreprinderile comerciale, dar ¸si la ˆıntreprinderile cu activitate de product¸ie care dispun de magazine proprii de desfacere. Ele constituie pentru ˆıntreprinderile comerciale, principala surs˘a de venituri. Vˆanz˘arile de m˘arfuri sunt evaluate la pret¸ de vˆanzare, exclusiv taxa pe valoarea ad˘augat˘a. Veniturile din product¸ia vˆandut˘ a : includ veniturile din vˆanzarea de produse finite, semifabricate, produse reziduale, executarea de lucr˘ari, prest˘arile de servicii, venituri din studii ¸si cercet˘ari, venituri din redevent¸e, locat¸ii de gestiune ¸si chirii, venituri din activit˘a¸ti anexe. Vˆanz˘arile de m˘arfuri ¸si product¸ia vˆandut˘a, evaluate la pret¸ de vˆanzare, exclusiv reducerile de pret¸ acordate client¸ilor direct pe factur˘a ¸si TVA, duce la

Capitolul 6. Analiza rezultatelor ˆıntreprinderii

86

obt¸inerea indicatorului cifra de afaceri, utilizat ˆın caracterizarea m˘arimii ˆıntreprinderii ¸si ˆın analiza situat¸iei economico-financiare a acesteia. Variat¸ia stocurilor (veniturile din product¸ia stocat˘a) reprezint˘a variat¸ia ˆın plus (cazul stocajului, cˆand stocul final> stocul init¸ial) sau ˆın minus (cazul destocajului, cˆand stocul final < stocul init¸ial), ˆıntre valoarea la cost de product¸ie a stocurilor de produse ¸si product¸ie ˆın curs de fabricat¸ie, de la finele perioadei ¸si valoarea init¸ial a acestor stocuri, f˘ar˘a a lua ˆın considerare provizioanele constituite pentru depreciere. Variat¸iile de product¸ie stocat˘a se determin˘a pentru fiecare form˘a de produse stocate (produse finite, semifabricate, produse reziduale) cˆat ¸si pentru product¸ia ˆın curs de execut¸ie. Product¸ia realizat˘a de entitatereprezint˘a costul lucr˘arilor ¸si cheltuielilor efectuate de unitatea patrimonial˘a, pentru ea ˆıns˘a¸si, ¸si ˆınregistrate ca active imobilizate corporale ¸si necorporale. Product¸ia stocat˘a ¸si product¸ia imobilizat˘a sunt venituri care nu genereaz˘a ˆıncas˘ari monetare ˆıntr-o perioad˘a imediat urm˘atoare. Deoarece ele reprezint˘a surse de ˆımbog˘a¸tire virtual˘a pentru ˆıntreprindere, ele sunt evaluate, din rat¸iuni de prudent¸˘a, la nivelul costurilor de product¸ie. Alte venituri de exploatare se refer˘a la veniturile din creant¸e reactivate ¸si alte venituri din exploatare, altele decˆat cele prezentate anterior (cuprind ¸si veniturile care ˆın vechiul plan de conturi erau cuprinse ca venituri except¸ionale, cu except¸ia veniturilor din subvent¸ii pentru evenimente extraordinare care sunt trecute separat) Dup˘a descrierea veniturilor din exploatare, ˆın contul de rezultate sunt prezentate cheltuielile de exploatare. Cheltuielile cu materiile prime ¸si materialele consumabile se refer˘a la consumurile din aceste materiale. Ele se pot determina ¸si pornind de la m˘arimea aprovizion˘arilor realizate de ˆıntreprindere ˆın decursul exercit¸iului financiar ¸si variat¸ia stocurilor. Aprovizionarea reprezint˘a totalitatea bunurilor pe care ˆıntreprinderea le cump˘ar˘a ˆın cursul exercit¸iului: materii prime, furnituri consumabile (combustibil, produse de ˆıntret¸inere, furnituri de atelier, accesorii de birou), ambalaje, materiale ¸si furnituri nestocabile (materiale de ˆıntret¸inere, furnituri administrative), ˆınscrise la valoarea lor net˘a (valoarea r˘amas˘a dup˘a deducerea remizelor ¸si reducerilor obt¸inute de la furnizori). Aceste ”reduceri” se justific˘a prin important¸a comenzii, prin calitatea neadecvat˘a a produselor sau prin ˆıntˆarzierea pl˘a¸tii. Variat¸iile stocurilor: dintre bunurile cump˘arate, unele vor fi sto-

87

6.1. Contul de rezultate al ˆıntreprinderii

cate ˆınainte de a fi utilizate (materii prime) sau ˆınainte de a fi vˆandute (m˘arfurile). Contul de rezultate respect˘a principiul independent¸ei exercit¸iului potrivit c˘aruia nu va ˆınregistra decˆat cheltuielile care sunt efectiv consumate sau executate ˆın cursul anului. Cheltuielile cu energia ¸si apa reprezint˘a costul de achizit¸ie al energiei ¸si apei consumate. Cheltuielile privind m˘arfurile (sau costul m˘arfurilor vˆandute) sunt constituite din pret¸ul de cump˘arare, taxele nerecuperabile, cheltuielile de transport- aprovizionare ¸si alte cheltuieli accesorii legate de achizit¸ia m˘arfurilor. Alte cheltuieli materiale includ costul de achizit¸ie al obiectelor de inventar consumate sau uzura acestora, cheltuieli privind baracamentele ¸si amenaj˘arile provizorii, costul de achizit¸ie al materialelor nestocate, trecute direct asupra cheltuielilor, ¸si costul de achizit¸ie al animalelor ¸si p˘as˘arilor. Cheltuielile privind prestat¸iile externe reprezint˘a cheltuielile cu serviciile prestate de c˘atre tert¸i cum ar fi: ˆıntret¸inerea ¸si reparat¸iile, redevent¸e, chirii, locat¸ii de gestiune, studii ¸si cercet˘ari, cheltuieli cu primele de asigurare, cu colaboratorii, comisioane pl˘atite, cheltuieli de protocol, reclam˘a, publicitate, transportul de bunuri ¸si personal, deplas˘ari, deta¸s˘ari, cheltuieli po¸stale ¸si taxe de telecomunicat¸ii, servicii bancare, etc. Cheltuieli cu impozite, taxe ¸si v˘ars˘ aminte asimilate: toate impozitele ¸si taxele ˆınregistrate ˆın anul curent ¸si care nu depind de rezultatul exercit¸iului, cu except¸ia taxei pe valoarea ad˘augat˘a, care nu constituie o ”greutate” pentru ˆıntreprindere. Datorit˘a faptului c˘a ˆıntreprinderea joac˘a rolul de intermediar, taxa pe valoarea ad˘augat˘a nu o afecteaz˘a deci nu poate fi ˆınregistrat˘a ca fiind o cheltuial˘a. Dintre acestea amintim impozitul pe cl˘adiri, taxa asupra mijloacelor de transport, taxa de firm˘a, etc. Cheltuielile cu personalul : toate salariile anuale brute pe care le pl˘ate¸ste ˆıntreprinderea, la care se adaug˘a cheltuielile privind asigur˘arile ¸si protect¸ia social˘a legate de personal. Salariile brute cuprind salariile nete (ceea ce obt¸ine salariatul) ¸si cheltuielile sociale. Acestea reprezint˘a ret¸inerile sociale prelevate din salariile brute care asigur˘a salariatului ajutor ˆın condit¸ii de ¸somaj, boal˘a, pensie etc. Deoarece cheltuielile sociale salariale nu sunt suficiente pentru a acoperi asigur˘arile sociale ale salariat¸ilor ˆın ansamblu, firmele sunt obligate s˘a verse la bugetul asigur˘arilor sociale sume calculate pe baza salariului brut, denumite cheltuieli privind asigur˘arile ¸si protect¸ia social˘a (cheltuieli sociale achitate de patronat). Cheltuielile de personal reprezint˘a ansamblul tuturor cheltu-

Capitolul 6. Analiza rezultatelor ˆıntreprinderii

88

ielilor anuale ˆın ceea ce prive¸ste salariile, fie c˘a sunt pl˘atite sau nu. Compararea veniturilor din exploatare cu cheltuielile de exploatare permite obt¸inerea rezultatului din exploatare care poate fi profit sau pierdere. Venituri ¸si cheltuieli financiare Operat¸iunile financiare desf˘a¸surate de o unitate patrimonial˘a genereaz˘a venituri ¸si cheltuieli financiare, structurate ˆın contul de rezultate. ˆIn primul rˆand sunt descrise veniturile financiare. Veniturile din interese de participare: dividendele pe care ˆıntreprinderea le prime¸ste de la societ˘a¸tile ˆın cadrul c˘arora det¸ine participat¸ii la capitalul social. Venituri din alte investit¸ii financiare ¸si creant¸e care fac parte din activele imobilizate, reprezint˘a veniturile nete rezultate din vˆanzarea titlurilor de plasament, atunci cˆand pret¸ul de vˆanzare al acestor titluri este superior valorii lor de achizit¸ie. Veniturile din dobˆanzi includ dobˆanzile primite pentru disponibilit˘a¸tile din conturile bancare ¸si pentru ˆımprumuturile acordate. ˆIn categoria alte venituri financiare se cuprind veniturile din: • diferent¸ele de curs valutar rezultate ˆın urma lichid˘arii ˆımprumuturilor ¸si datoriilor ˆın valut˘a ale unit˘a¸tii sau aferente disponibilit˘a¸tilor ˆın devize existente ˆın caserie, precum ¸si existentului ˆın conturile de acreditare ˆın devize; • sconturi obt¸inute de la furnizori ˆın cazul achit˘arii datoriilor la scadent¸a˘ sau ˆınainte de termenul prev˘azut, sau ˆın cazul cump˘ar˘arii unor cantit˘a¸ti mai mari; • venituri din provizioane financiare care reprezint˘a veniturile din reluarea provizioanelor constituite ˆın leg˘atur˘a cu activitatea financiar˘a a ˆıntreprinderii cum sunt provizioanele pentru deprecierea imobiliz˘arilor financiare ¸si pentru deprecierea titlurilor de plasament; • veniturile nete din cedarea valorilor mobiliare de plasament: ele corespund plusvalorilor realizate prin cedarea valorilor mobiliare de plasament (curs de vˆanzare superior cursului de cump˘arare). Cheltuielile financiare sunt formate din: Dobˆ anzi ¸si cheltuieli asimilate: reprezint˘a dobˆanzile pl˘atite b˘ancilor formate din: dobˆanzile aferente ˆımprumuturilor, dobˆanzile operat¸iunilor

89

6.1. Contul de rezultate al ˆıntreprinderii

de refinant¸are (sconturile) ¸si dobˆanzile aferente creditelor bancare. Scontul reprezint˘a o reducere financiar˘a pe care ˆıntreprinderea o acord˘a unui client ˆın schimbul pl˘a¸tii imediate sau anticipate. Pierderile de curs de schimb valutar : atunci cˆand o ˆıntreprindere lucreaz˘a cu str˘ain˘atatea, ˆın cazul unei evolut¸ii dramatice a cursului de schimb valutar, ˆıntreprinderea poate ˆınregistra pierderi de schimb valutar care sunt diferent¸ele de schimb valutar negative ˆıntre data contractului ¸si data regulariz˘arii (pierdere real˘a). ˆIn schimb diferent¸ele de conversie reprezint˘a diferent¸ele de schimb ˆıntre data din contract ¸si data ˆıntocmirii bilant¸ului, fiind riscuri de variat¸ie a cursului de schimb valutar. Cheltuielile nete din cedarea valorilor mobiliare de plasament: atunci cˆand cursul act¸iunilor cedate este inferior cursului de cump˘arare, ˆıntreprinderea ˆınregistreaz˘a o plusvaloare de cedare contabilizat˘a la cheltuieli. Diferent¸a dintre veniturile ¸si cheltuielile financiare o reprezint˘a rezultatul financiar (profit sau pierdere). Rezultatul din exploatare ˆımpreun˘a cu rezultatul financiar alc˘atuiesc rezultatul curent al exercit¸iului. Venituri ¸si cheltuieli extraordinare Cheltuielile extraordinare sunt formate din cheltuieli privind calamit˘a¸tile naturale ¸si alte evenimente extraordinare. Veniturile extraordinare sunt formate din venituri din subvent¸ii pentru evenimente extraordinare ¸si altele similare. Diferent¸a dintre veniturile ¸si cheltuielile extraordinare o reprezint˘a rezultatul extraordinar. Prin adunarea la rezultatul curent a rezultatului extraordinar se obt¸ine rezultatul brut din care sc˘azˆand impozitul pe profit (venit ) se obt¸ine ˆın continuare rezultatul net al execit¸iului. Datele prezentate de contul de profit ¸si pierdere trebuie s˘a fie: • relevante pentru nevoile utilizatorilor ˆın vederea lu˘arii deciziilor; • credibile ˆın sensul c˘a: reprezint˘a fidel rezultatele ¸si pozit¸ia financiar˘a a ˆıntreprinderii, reflect˘a substant¸a economic˘a a evenimentelor ¸si tranzact¸iilor ¸si nu doar forma juridic˘a; • sunt neutre adic˘a nep˘artinitoare, sunt prudente ¸si sunt complete sub toate aspectele semnificative.

Capitolul 6. Analiza rezultatelor ˆıntreprinderii

90

6.2. Soldurile intermediare de gestiune Pe baza contului de rezultate se pot determina o serie de indicatori valorici privind volumul ¸si rentabilitatea activit˘a¸tii ˆıntreprinderii. Se impun cˆateva preciz˘ari ˆıntre interpretarea contabil˘a ¸si cea financiar˘a a veniturilor ¸si cheltuielilor: • o vˆanzare de produs finit reprezint˘a din punct de vedere al contabilit˘a¸tii un venit chiar dac˘a acest˘a creant¸˘a va fi ˆıncasat˘a mai tˆarziu sau ˆın exercit¸iul urm˘ator. ˆIn schimb, ˆıncasarea unei creant¸e, constituit˘a ˆın exercit¸iul anterior nu va crea un nou venit (contabil): se va ˆınregistra ˆıncasarea ¸si se va stinge creant¸a; • un consum de energie este o cheltuial˘a pentru ˆıntreprindere, chiar dac˘a furnizorul nu va fi pl˘atit pˆan˘a la sfˆar¸situl exercit¸iului. Plata furnizorului, ˆın exercit¸iul urm˘ator, nu va genera o nou˘a cheltuial˘a (contabil˘a) pentru acest exercit¸iu, ci va reprezenta doar stingerea unei datorii; • amortizarea anual˘a a imobiliz˘arilor se ˆınregistreaz˘a la cheltuieli de exploatare, dar nu are nici o incident¸˘a asupra trezoreriei, decˆat dac˘a ˆıntr-o zi se impune, de exemplu ˆınlocuirea unei ma¸sini complet amortizat˘a, iar pentru aceasta se va efectua o plat˘a; • ajust˘arile de valoare (provizioanele)realizate pentru acoperirea ˆın viitor a deprecierii unor active sau pentru acoperirea unor riscuri, se vor contabiliza la cheltuieli ¸si vor diminua rezultatele exercit¸iului, f˘ar˘a consecint¸e asupra trezoreriei. Dac˘a ˆın viitor riscurile au devenit efective, atunci va avea loc o plat˘a. Dac˘a ˆıns˘a riscul este total acoperit provizionul r˘amˆane f˘ar˘a obiect ¸si atunci el se va ˆınregistra ˆıntr-un cont de venituri. El va majora rezultatul exercit¸iului, dar nu va influent¸a trezoreria (decˆat sub incident¸a unor aspecte fiscale). Din cele precizate mai sus se poate observa c˘a veniturile ¸si cheltuielile ce apar ˆın contul de rezultate al unei ˆıntreprinderi pot fi ˆımp˘art¸ite ˆın: 1. venituri ¸si cheltuieli financiare (ˆıncasabile, respectiv pl˘atibile, adic˘a acele venituri ¸si cheltuieli care au determinat, sau vor determina un flux financiar de ˆıncas˘ari sau pl˘a¸ti);

91

6.2. Soldurile intermediare de gestiune 2. venituri ¸si cheltuieli calculate (acele venituri sau cheltuieli calculate prin tehnici contabile, care nu au determinat ¸si nici nu vor determina fluxuri financiare).

Construct¸ia ˆın trepte a indicatorilor, pornind de la cel mai cuprinz˘ator ¸si ˆıncheind cu cel mai sintetic a sugerat denumirea seriei lor de cascad˘ a a soldurilor intermediare de gestiune. Fiecare sold intermediar reflect˘a rezultatul gestiunii financiare, la treapta respectiv˘a de acumulare ¸si se calculeaz˘a ca diferent¸˘a ˆıntre dou˘a valori.Prin sc˘aderi succesive se obt¸in indicatori de caracterizare a rentabilit˘a¸tii ¸si gestiunii firmei(unii se reg˘asesc ca atare ˆın Contul de Profit ¸si Pierdere, iar alt¸ii se determin˘a ˆın situat¸ia soldurilor intermediare de gestiune - SIG ). Soldurile intermediare de gestiune au ca obiectiv s˘a explice formarea rezultatului ˆıntreprinderii ˆın scopul aprofund˘arii analizei evolut¸iei gestiunii sale. Soldurile intermediare de gestiune constituie o prezentare economic˘a a contului de rezultate. De fapt, aceste solduri sunt indicatori denumit¸i ¸si marje de acumulare, care pun ˆın evident¸˘a etapele form˘arii rezultatului exercit¸iului. Utilizarea soldurilor intermediare de gestiune este, ˆın practica contabil˘a european˘a, impus˘a de dou˘a cerint¸e majore: analiza economicofinanciar˘a a ˆıntreprinderii ¸si funct¸ionarea contabilit˘a¸tii nat¸ionale. Din perspectiva contabilit˘a¸tii nat¸ionale, aceste solduri sunt considerate un instrument esent¸ial al uniformiz˘arii cont¸inutului informat¸iei la nivel microcontabil ¸si puntea de leg˘atur˘a ˆıntre acest nivel ¸si conturile nat¸ionale. Principalele solduri intermediare de gestiune utilizate ˆın analiza financiar˘a sunt: marja comercial˘a, product¸ia exercit¸iului,valoarea ad˘augat˘a, excedentul brut de exploatare, rezultatul exploat˘arii, rezultatul curent, rezultatul extraordinar, rezultatul net. Marja comercial˘ a (MC) Acest sold nu exist˘a decˆat ˆın ˆıntreprinderile comerciale sau la ˆıntreprinderile produc˘atoare ¸si se refer˘a la partea de activitate pur comercial˘a efectuat˘a de acestea. Ea exprim˘a rezultatul operat¸iunilor de vˆanzare/cump˘arare de m˘arfuri ¸si se poate determina ca diferant¸˘a ˆıntre vˆanz˘arile de m˘arfuri ¸si costul m˘arfurilor vˆandute. ˆIn determinarea acestui sold de gestiune remarc˘am urm˘atoarele aspecte: exist˘a posibilitatea ca o parte din cheltuielile accesorii generate de achizit¸ia stocurilor de m˘arfuri s˘a nu fie ˆınregistrate ca o component˘a a costului de achizit¸ie. Este cazul cheltuielilor interne cu transportul,

Capitolul 6. Analiza rezultatelor ˆıntreprinderii

92

cheltuielilor de personal etc., aferente achizit¸iilor de m˘arfuri, dar contabilizate drept cheltuieli dup˘a natura lor. De asemenea, marja comercial˘a nu include subvent¸iile de exploatare iar aceste subvent¸ii constituie, ˆın anumite cazuri, un adev˘arat complement al pret¸ului de vˆanzare al m˘arfurilor (este cazul subvent¸iilor acordate de stat pentru unele produse de strict˘a necesitate, ˆın vederea ment¸inerii unor pret¸uri ). Marja comercial˘a raportat˘a la veniturile din vˆanzarea m˘arfurilor reprezint˘a practic adaosul practicat de firm˘a, ¸si ea trebuie apreciat˘a ˆın funct¸ie de tipul ret¸elei de distribut¸ie ales de ˆıntreprindere. Astfel, marja comercial˘a ridicat˘a corespunde ˆıntreprinderilor specializate ˆın comert¸ul produselor de lux sau ˆın cel tradit¸ional care asigur˘a un ”service” dup˘a vˆanzare, iar cea mai put¸in ridicat˘a se ˆıntˆalne¸ste de exemplu ˆın ˆıntreprinderile care au metode de distribut¸ie bazate pe mari suprafet¸e ¸si autoservire din partea client¸ilor. Ea permite de asemenea s˘a se identifice politica practicat˘a de firm˘a: - pret¸uri mari - rulaj mic; - pret¸uri mici rulaj mare. Este evident faptul c˘a marja comercial˘a trebuie s˘a fie ˆıntotdeauna pozitiv˘a pentru a exprima faptul c˘a din operat¸iunile de vˆanzare/cump˘arare de m˘arfuri se obt¸ine un rezultat favorabil pentru societate. Pentru o societate este important nu doar ca marja comercial˘a s˘a fie pozitiv˘a, ci ¸si ca evolut¸ia ei ˆın timp s˘a fie favorabil˘a. De aceea este bine s˘a se calculeze marja comercial˘a pe mai mult¸i ani. Ea este cu atˆat mai semnificativ˘a ca informat¸ie cu cˆat este determinat˘a mai detaliat, pe produse sau grupe de produse. Este interesant, de asemenea, s˘a compar˘am marja comercial˘a a societ˘a¸tii cu media marjelor comerciale ale ˆıntreprinderilor din acela¸si sector de activitate pentru a verifica ce pozit¸ie det¸ine ˆıntreprinderea ˆın raport cu concurent¸a. Product¸ia exercit¸iului (PE) Acest sold se refer˘a strict la ˆıntreprinderile industriale ¸si caracterizeaz˘a activitatea global˘a a acestora. Calculat anual, el permite o comparat¸ie pe o perioad˘a lung˘a sau cu alte ˆıntreprinderi. El reflect˘a ansamblul bunurilor pe care le-a realizat ˆıntreprinderea, ¸si anume: produse finite vˆandute, produse finite aflate ˆın depozitele ˆıntreprinderii, produse ˆın curs de realizare ¸si produse finite ”conservate” pentru activitatea proprie a ˆıntreprinderii. El se calculeaz˘a adunˆand product¸ia vˆandut˘a cu variat¸ia stocurilor ¸si cu veniturile din product¸ia de imobiliz˘ari. Valoarea ad˘ augat˘ a (VA)

93

6.2. Soldurile intermediare de gestiune

Valoarea ad˘augat˘a este un sold de gestiune introdus ˆın practica contabilit˘a¸tii de ˆıntreprindere ca urmare a ”presiunii” contabilit˘a¸tii nat¸ionale. Ea se calculeaz˘a adunˆand la marja comercial˘a product¸ia exercit¸iului ¸si sc˘azˆand alte cheltuieli externe. ˆIntr-o prim˘a abordare, valoarea ad˘augat˘a exprim˘a valoarea creat˘a de ˆıntreprindere. Termenul ”creat˘a (ad˘augat˘a)” permite r˘aspunsul la ˆıntrebarea ”Prin ce aduce ˆıntreprinderea un plus la ceea ce ea deja a investit?” Termenul de ”bog˘a¸tie (valoare)” reprezint˘a o bog˘a¸tie adus˘a ˆın interiorul ˆıntreprinderii prin fabricarea produselor finite, vˆanzarea m˘arfurilor sau prestarea serviciilor. Aceast˘a bog˘a¸tie este produs˘a de: • salariat¸i (factorul munc˘a), • ma¸sini ¸si utilaje (factorul capital), • statul (guvernul este cel care asigur˘a toat˘a infrastructura), • b˘ancile (care permit expansiunea economic˘a a ˆıntreprinderii prin ˆımprumuturi), • asociat¸ii sau act¸ionarii (care sunt la originea creerii ˆıntreprinderii), • ˆıntreprinderea ˆıns˘a¸si. Tot¸i ace¸sti factori contribuie la ad˘augarea de valoare ¸si, prin intermediul valorii ad˘augate, se permite (sau cel put¸in ar trebui s˘a permit˘a) remunerarea lor. Deci ˆıntr-o a doua abordare (modelul destinat¸iei) valoarea ad˘augat˘a reprezint¸a acea sum˘a din care vor fi remunerat¸i cei care au concurat la realizarea ei: • personalul ¸si organismele de asigur˘ari ¸si protect¸ie social˘a, sub forma cheltuielilor de personal (salarii ¸si contribut¸ii patronale la asigur˘arile sociale ¸si fondul de ¸somaj); • aportorii de capitaluri, sub forma cheltuielilor financiare (pentru capitalurilor ˆımprumutate) ¸si dividendelor (pentru capitalurile proprii); • statul, sub forma impozitelor, taxelor ¸si v˘ars˘amintelor asimilate, legate de product¸ie, importuri ¸si impozitul pe profit;

Capitolul 6. Analiza rezultatelor ˆıntreprinderii

94

• intreprinderea, sub forma autofinant¸˘arii (provizioane ¸si profituri capitalizate); • capitalul fix prin amortiz˘ari. Utilizarea VA ca instrument de gestiune trebuie s˘a se realizeze cu o anumit˘a precaut¸ie deoarece: o cre¸stere a ei nu demonstreaz˘a un progres ˆın gestiune decˆat dac˘a structura ˆıntreprinderii r˘amˆane neschimbat˘a ¸si o cre¸stere a ei nu trebuie s˘a fie ˆınsot¸it˘a de o sc˘adere a rentabilit˘a¸tii. Excedentul brut din exploatare (EBE) Se calculeaz˘a adunˆand la valoarea ad˘augat˘a subvent¸iile de exploatare ¸si sc˘azˆand cheltuielile cu impozitele, taxele ¸si v˘ars˘amintele asimilate (f˘ar˘a impozitul pe profit) ¸si cheltuielile cu personalul. Acest indicator m˘asoar˘a eficacitatea capitalului economic (reprezint˘a VA de capitalul economic). Acest indicator nu este influent¸at de politica prudent¸ial˘a a firmei (amortiz˘ari ¸si provizioane) ¸si de politica financiar˘a (venituri ¸si cheltuieli financiare). EBE este ceea ce r˘amˆane ˆıntreprinderii pentru a-¸si asigura finant¸area investit¸iilor (cheltuieli cu amortismentele), finant¸area activit˘a¸tilor sale (cheltuieli financiare) ¸si, dac˘a r˘amˆan bani, remunerarea ˆıntreprinderii, act¸ionarii ¸si asociat¸ii. Acest sold reprezint˘a un excelent indicator de rentabilitate economic˘a pentru c˘a el nu include politicile de finant¸are ¸si de investit¸ii ¸si permite s˘a se vad˘a dac˘a activitatea proprie a ˆıntreprinderii este sau nu rentabil˘a. Rentabilitatea economic˘a a ˆıntreprinderilor constituie un criteriu semnificativ de comparat¸ie ˆıntre ˆıntreprinderi. Acest sold reprezint˘a finant¸area generat˘a de exploatare deoarece toate veniturile ¸si cheltuielile de exploatare ˆın amonte de acest sold sunt ˆıncasabile sau pl˘atibile, pe cˆand amortiz˘arile ¸si provizioanele precum ¸si relu˘arile asupra provizioanelor, ˆın aval, nu vor fi pl˘atibile sau ˆıncasabile (sunt numai calculate). Atunci cˆand EBE este negativ, vorbim de insuficient¸a brut˘a de exploatare (IBE), caz ˆın care o astfel de ˆıntreprindere se g˘ase¸ste ˆıntr-o situat¸ie oarecum delicat˘a deoarece trebuie s˘a fac˘a fat¸˘a unor cheltuieli deloc neglijabile, generate de investit¸ii ¸si de finant¸area activit˘a¸tii iar aceste cheltuieli se fac ˆın detrimentul rentabilit˘a¸tii ¸si al trezoreriei. IBE provine din: • Pierderi din vˆ anz˘ ari: ˆıncas˘arile nu permit acoperirea cheltuielilor fixe, iar aceste pierderi sunt datorate unei proaste politici comerciale,

95

6.3. Capacitatea de autofinant¸are a ˆıntreprinderii unui produs ˆın faza de declin fat¸˘a de un alt produs ˆınlocuitor sau unei insuficient¸e de calitate a produsului vndut. • Cheltuieli cu personalul mari: caz ˆın care trebuie comparat˘a situat¸ia ˆıntreprinderii cu cea a sectorului iar ca solut¸ii de ameliorare a situat¸iei avem: concedierea, substituirea capitalului cu factorul de munc˘a, diminuarea sau cre¸sterea salariilor (pentru m˘arirea randamentului) ¸si reorganizarea muncii. • Valoarea ad˘ augat˘ a mic˘ a presupune: consumurile tert¸ilor prost gestionate, pret¸uri de vˆanzare inadecvate ¸si proasta strategie comercial˘a.

Rezultatul exploat˘ arii (RE) Rezultatul exploat˘arii reprezint˘a diferent¸a dintre totalul veniturilor din exploatare (ˆıncasabile sau calculate) ¸si cheltuielilor din exploatare (pl˘atibile sau calculate). El se poate calcula pornind de la excedentul brut de exploatare la care se adaug˘a veniturile calculate din activitatea de exploatare ¸si alte venituri din exploatare, ¸si se scad cheltuielile calculate din exploatare ¸si alte cheltuieli din exploatare. Rezultatul exploat˘arii este calculat ¸si raportat de c˘atre ˆıntreprindere ˆın cadrul situat¸iilor sale financiare ¸si reprezint˘a diferent¸a existent˘a ˆıntre veniturile ¸si cheltuielile totale implicate de activitatea de exploatare a firmei. Rezultatul exploat˘arii este un excelent criteriu de comparat¸ie ˆıntre ˆıntreprinderi deoarece el m˘asoar˘a performant¸ele ˆıntreprinderilor privind activitatea lor proprie (f˘ar˘a a lua ˆın calcul operat¸iile financiare ¸si extraordinare). Celelalte solduri intermediare de gestiune, rezultatul curent, rezultatul extraordinar, rezultatul brut ¸si rezultatul net, sunt calculate ¸si ˆın cadrul contului de rezultate al ˆıntreprinderii, nefiind indicatori specifici gestiunii financiare.

6.3. Capacitatea ˆıntreprinderii

de

autofinant¸are

a

Pornind de la informat¸iile oferite de contul de rezultate se poate determina, capacitatea de autofinantare (CAF). Aceasta reflect˘a potent¸ialul financiar de cre¸stere economic˘a a ˆıntreprinderii, respectiv sursa

Capitolul 6. Analiza rezultatelor ˆıntreprinderii

96

financiar˘a, generat˘a de activitatea industrial˘a ¸si comercial˘a a firmei, dup˘a sc˘aderea tuturor cheltuielilor pl˘atibile la o anumit˘a scadent¸˘a. Capacitatea de autofinant¸are exprim˘ a practic diferent¸a ˆıntre veniturile ˆıncasabile ale ˆıntreprinderii ¸si cheltuielile pl˘ atibile ale acesteia. Ea nu poate evident¸ia situat¸ia ˆıncas˘arilor ¸si pl˘a¸tilor efective cu aceea¸si claritate ca ¸si o situat¸ie a trezoreriei, dar, ˆın absent¸a altor surse de informare, se poate constitui ca o posibil˘a aproximare a situat¸iei acestora. Avˆand ˆın vedere faptul c˘a acest indicator m˘asoar˘a numerarul potent¸ial creat de ˆıntreprindere prin intermediul activit˘a¸tii sale, ˆın determinarea sa nu se iau ˆın calcul elementele de venituri ¸si cheltuieli care nu presupun intr˘ari sau ie¸siri de numerar din trezoreria firmei. ˆIn aceast˘a categorie intr˘a toate veniturile ¸si cheltuielile calculate de ˆıntreprindere ca amortizarea ¸si provizioanele pentru evident¸ierea uzurii sau a deprecierii valorii activelor din proprietatea sa. Capacitatea de autofinant¸are se poate determina prin metoda direct˘a sc˘azˆand din veniturile ˆıncasabile din contul de rezultate suma cheltielilor pl˘atibile sau prin cele dou˘a metode indirecte (adit¸ional˘a ¸si deductiv˘a). T ¸ inˆan cont de faptul c˘a rezultatul net al exercit¸iului se calculeaz˘a ca diferent¸˘a ˆıntre toate veniturile ¸si toate cheltuielile ˆıntreprinderii (atˆat cele ˆıncasabile/pl˘atibile, cˆat ¸si cele calculate de contabilitate), ˆınseamn˘a c˘a diferent¸a dintre acesta ¸si capacitatea de autofinant¸are o reprezint˘a veniturile ¸si cheltuielile calculate. Astfel se poate calcula capacitatea de autofinant¸are pornind de la rezultatul net. Aceasta este o metod˘a indirect˘a de calcul care poart˘a numele de metoda sau procedeul adit¸ional. In procedeul adit¸ional se porne¸ste de la rezultatul net al exercit¸iului la care se adun˘a (ˆınapoi) cheltuielile calculate (amortiz˘ari, provizioane, etc), nepl˘atibile la o anumit˘a scadent¸˘a (care au fost init¸ial sc˘azute atunci cˆand s-a calculat rezultatul net), dup˘a ce s-au sc˘azut din acestea veniturile calculate ( relu˘ari asupra provizioanelor). Pornind de la faptul c˘a ˆın capacitatea de autofinant¸are sunt cuprinse ¸si veniturile de ˆıncasat (care nu au fost ˆınc˘a ˆıncasate) ¸si cheltuielile de pl˘atit (care nu au fost ˆınc˘a pl˘atite), ea exprim˘a un surplus financiar degajat de activitatea rentabil˘a a ˆıntreprinderii, care nu are decˆat un caracter potent¸ial dac˘a nu este sust¸inut de mijloace financiare efective. CAF permite: finant¸area unor nevoi ale gestiunii curente, cre¸sterea fondului de rulment, finant¸area total˘a sau part¸ial˘a a noilor investit¸ii, rambursarea ˆımprumuturilor ¸si remunerarea capitalurilor investite. Deoarece CAF nu reprezint˘a decˆat o autofinant¸are potent¸ial˘a, nu

97

6.4. Analiza pragului de rentabilitate

se poate pune semnul ” = ” ˆıntre CAF ¸si autofinant¸are deoarece autofinant¸area nu reprezint˘a decˆat o parte din CAF: Autofinant¸area = CAF − Dividende

6.4. Analiza pragului de rentabilitate Calculul rezultatului net ¸si a capacit˘a¸tii de autofinant¸are nu este singura modalitate de analiz˘a a rezultatelor ˆıntreprinderii. Astfel mai pot fi ˆıntˆalnite: • analiza funct¸ional˘a a contului de rezultate; • analiza prin cheltuieli directe pe produs; • analiza prin cheltuieli variabile ˆın raport cu cifra de afaceri (analiza pragului de rentabilitate). Analiza funct¸ional˘a evident¸iaz˘a rezultatele pe funct¸iuni ale ˆıntreprinderii: de product¸ie, comercial˘a, cercetare-dezvoltare, de trezorerie, etc. O funct¸iune reune¸ste un ansamblu de act¸iuni care conduc spre acela¸si scop, dar care se intercoreleaz˘a cu celelalte funct¸iuni, pentru realizarea obiectivului general al ˆıntreprinderii. Analiza prin cheltuielile directe, porne¸ste de la identificarea cheltuielilor legate direct de fabricarea unui produs ¸si a celor indirecte, comune mai multor produse, care sunt repartizate fiec˘arui obiect al calculat¸iei proport¸ional cu cheltuielile directe. Analiza pragului de rentabilitate porne¸ste de la separarea cheltuielilor ˆın variabile ˆın raport cu cifra de afaceri ¸si fixe, independente de cifra de afaceri. Pragul de rentabilitate reprezint˘ a cantitatea de produse ce trebuie realizat˘a de ˆıntreprindere astfel ˆıncˆ at ˆıncas˘ arile obt¸inute din vˆ anzarea lor s˘ a acopere cheltuielile variabile ¸si fixe, iar profitul s˘ a fie nul. Cu cˆat cheltuielile fixe ale ˆıntreprinderii sunt mai mari, cu atˆat nivelul pragului de rentabilitate este mai ridicat, ceea ce implic˘a pentru firma respectiv˘a majorarea volumului de produse sau m˘arfuri ce trebuie vˆandute pentru ca aceasta s˘a devin˘a profitabil˘a. Pragul de rentabilitate se calculeaz˘a pe baza urm˘atoarei formule: CApr =

CF 1 − CV CA

Capitolul 6. Analiza rezultatelor ˆıntreprinderii

98

unde: CApr = cifra de afaceri corespunz˘atoare pragului de rentabilitate; CF = cheltuieli fixe; CV = cheltuieli variabile; CA = cifra de afaceri. Analiza pragului de rentabilitate poate fi completat˘a cu studiul variabilit˘a¸tii nivelului profitului ˆıntreprinderii determinat de evolut¸ia product¸iei sau cifrei de afaceri realizate. Aceast˘a analiz˘a poart˘a denumirea de analiza efectului de levier al exploat˘ arii. Aceast˘a analiz˘a determin˘a levierul operat¸ional ¸si levierul financiar. Levierul operat¸ional m˘asoar˘a variabilitatea rezultatului de exploatare ˆın raport cu cifra de afaceri. El are urm˘atoarea formul˘a de calcul: lo =

∆RE RE0 ∆CA CA0

=

CA0 CA0 − CApr

unde: CA0 = cifra de afaceri init¸ial˘a; RE0 = rezultatul din exploatare corespunz˘ator nivelului init¸ial al CA; ∆CA= variat¸ia cifrei de afaceri; ∆RE= variat¸ia rezultatului din exploatare ca urmare a modific˘arii cifrei de afaceri; CApr = cifra de afaceri pentru care rezultatul din exploatare este nul. M˘arimea levierului operat¸ional este dat˘a de nivelul costurilor fixe. Dac˘a costurile fixe reprezint˘a un procent ridicat ˆın totalul costurilor ˆıntreprinderii, spunem c˘a ˆıntreprinderea are un grad ridicat al levierului operat¸ional. ˆIn alte cuvinte, ¸si o sc˘adere mic˘a a cifrei de afaceri poate determina o sc˘adere considerabil˘a a rezultatului din exploatare. De fapt, ˆın general, riscul unei afaceri depinde ˆıntr-o m˘asur˘a considerabil˘a de m˘arimea costurilor fixe ale ˆıntreprinderii. Levierul financiar m˘asoar˘a variabilitate rezultatului curent al exercit¸iului ˆın raport cu cifra de afaceri. ˆIn rezultatul curent este inclus ¸si rezultatul financiar, deci levierul financiar va fi influent¸at de politica de finant¸are a firmei. Levierul financiar se calculeaz˘a pe baza urm˘atoarei formule: ∆RC CA0 RC0 = lf = ∆CA CA0 − CA‘pr CA0

99

6.4. Analiza pragului de rentabilitate

unde: CA0 = cifra de afaceri init¸ial˘a; RC0 = rezultatul din exploatare corespunz˘ator cifrei de afaceri init¸iale; ∆CA= variat¸ia absolut˘a a m˘arimii cifrei de afaceri; ∆RC= variat¸ia absolut˘a a rezultatului curent ca efect al modific˘arii cifrei de afaceri; CA‘pr = cifra de afaceri pentru care rezultatul curent este nul. Analiza pragului de rentabilitate permite obt¸inerea unor informat¸ii de gestiune utile pentru previziunea bugetului ˆıntreprinderii, referitoare la: • cifra de afaceri, pentru care rezultatul ˆıntreprinderii este nul (vˆanz˘arile sunt egale cu cheltuielile variabile ¸si fixe); • cifra de afaceri pentru a obt¸ine un beneficiu dorit; • beneficiul previzional la o variat¸ie dat˘a a cifrei de afaceri; • m˘arimea necesar˘a a cifrei de afaceri pentru a ment¸ine un beneficiu dorit, ˆın condit¸iile ˆın care cresc cheltuielile fixe. Analiza pe baza pragului de rentabilitate, ofer˘a posibilitatea determin˘arii unor informat¸ii de gestiune interesante din punct de vedere al calculului economic, dar mai put¸in pertinente din punct de vedere al realit˘a¸tii economice. Separat¸ia ˆın cheltuieli variabile ¸si cheltuieli fixe, nu r˘amˆane constant˘a ˆın timp ¸si nici pentru variat¸ii mai mari ale cifrei de afaceri. De aceea metoda d˘a bune rezultate numai la ˆıntreprinderile de m˘arime mic˘a, la nivel de atelier ¸si la ˆıntreprinderile comerciale la care aceast˘a separat¸ie nu suport˘a modific˘ari sensibile. De asemenea este folosit˘a la ˆıntocmirea unui plan de afaceri.

Capitolul 7 Tablourile de finant¸are 7.1. Necesitatea utiliz˘ arii unui tablou de finant¸are Din cˆate s-a putut constata, bilant¸ul confer˘a o viziune static˘a asupra structurii financiare, iar contul de profit ¸si pierdere, o viziune dinamic˘a asupra activit˘a¸tii. Bilant¸ul descrie situat¸ia ˆıntreprinderii la un moment dat, ca rezultat al fluxurilor fizice ¸si financiare, iar contul de rezultate ˆınregistreaz˘a cheltuielile ¸si veniturile ocazionate de aceste fluxuri. Dar nici bilant¸ul, nici contul de profit ¸si pierdere nu permit obt¸inerea unei viziuni dinamice asupra structurii financiare, adic˘a asupra evolut¸iei acestei structuri. O atare viziune cade sub incident¸a interesului atˆat al analistului financiar extern ˆıntreprinderii, cˆat ¸si al managerilor acesteia. Un conduc˘ator de ˆıntreprindere este adesea determinat s˘a se ˆıntrebe ¸si s˘a g˘aseasc˘a r˘aspuns asupra localiz˘arii beneficiului ˆın structurile patrimoniale (trezorerie, stocuri, imobiliz˘ari etc.) ¸si s˘a acorde un interes deosebit posibilit˘a¸tilor de investire ¸si mijloacelor pe care le poate pune ˆın practic˘a. Separˆand cheltuielile pl˘atibile ˆın cursul exercit¸iului financiar, de cele a c˘aror plat˘a este scadent˘a ˆın exercit¸iile urm˘atoare ¸si veniturile ˆıncasabile ˆın cursul exercit¸iului de cele ˆıncasabile ˆın viitor, se poate determina situat¸ia trezoreriei, respectiv fluxul monetar net al exercit¸iului (cash-flowul). Pentru a surprinde fluxurile nete de trezorerie practica financiar˘a a elaborat tabloul de finant¸are pe baza bilant¸ului ¸si a contului de rezultate. El a ˆımbr˘acat de-a lungul timpului mai multe forme, dar dou˘a par s˘a fi cˆa¸stigat aderent¸a normalizatorilor ¸si practicienilor: tabloul de utiliz˘ari ¸si 100

101

7.2. Tabloul de finant¸are utiliz˘ ari ¸si resurse

resurse ¸si tabloul fluxurilor de trezorerie. De¸si sistemul contabil romˆanesc este mai degrab˘a preg˘atit pentru adoptarea unui tablou de utiliz˘ari ¸si de resurse, totu¸si OMFP 94/2001 pentru aprobarea Reglement˘arilor contabile armonizate cu Directive a IVa a Comunit˘a¸tilor Economice Europene ¸si cu Standardele Internat¸ionale de Contabilitate ¸si OMF 1752/2005 a stabilit c˘a societ˘a¸tile comerciale romˆane¸sti au obligat¸ia s˘a ˆıntocmeasc˘a situat¸ii financiare anuale care vor trebui s˘a cuprind˘a ¸si tabloul fluxurilor de trezorerie. ˆIncepˆand cu exercit¸iul financiar al anului 2005 aceast˘a situat¸ie va fi obligatorie pentru aproape toate societ˘a¸tile romˆane¸sti.

7.2. Tabloul de finant¸are utiliz˘ ari ¸si resurse 7.2.1. Cont¸inutul tabloului de utiliz˘ ari ¸si resurse Scopul elabor˘arii acestui al treilea document informat¸ional important este de a explica formarea fondului de rulment ¸si relat¸ia acestuia cu soldul de trezorerie, prin intermediul fluxurilor monetare de ˆıncas˘ari ¸si pl˘a¸ti ale exercit¸iului ˆıncheiat. Se stabile¸ste ˆın principal pe baza a dou˘a bilant¸uri succesive ¸si explic˘a leg˘atura ˆıntre partea de sus ¸si partea de jos a bilant¸ului, prin intermediul variat¸iei fondului de rulment. Prima parte a tabloului de finant¸are analizeaz˘a modul cum s-a realizat ˆın dinamic˘a echilibrul structural ˆıntre elementele stabile ale bilant¸ului (utiliz˘ari ¸si resurse stabile), iar a doua parte analizeaz˘a modul cum s-a utilizat fondul de rulment ˆın asigurarea echilibrului funct¸ional ˆıntre elementele ciclice ale bilant¸ului (utiliz˘ari ¸si resurse ciclice) ¸si al echilibrului monetar dintre ˆıncas˘ari ¸si pl˘a¸ti. Ecuat¸ia fundamental˘a pe care o explic˘a tabloul de finant¸are este urm˘atoarea: ∆F R = ∆N F R + ∆T N respectiv variat¸ia fondului de rulment rezultat˘a ˆın partea de sus a bilant¸ului este reconstruibil˘a prin cumularea variat¸iei nevoii de fond de rulment cu variat¸ia trezoreriei nete. Modificarea nevoii de fond de rulment determin˘a ameliorarea sau degradarea fondului de rulment. Pentru elaborarea tabloului de finant¸are se parcurg dou˘a etape: 1. determinarea variat¸iei fondului de rulment, ca urmare a modific˘arii structurii capitalurilor ¸si a activelor stabile (ˆın partea superioara a bilant¸ului);

Capitolul 7. Tablourile de finant¸are

102

2. determinarea variat¸iei trezoreriei nete, ca urmare a modific˘arii nevoii de fond de rulment (partea de jos a bilant¸ului), articulat˘a cu variat¸ia fondului de rulment. Prin intermediul tabloului de finant¸are se evident¸iaz˘a fluxurile de resurse financiare mobilizate de ˆıntreprindere din autofinant¸are, din aport de capital ¸si din ˆımprumuturi ¸si utilizarea acestor resurse pentru investit¸ii, plata dividendelor, rambursarea ˆımprumuturilor. Analiza acestor fluxuri financiare porne¸ste de la constatarea, ˆın bilant¸uri succesive a unui flux de resurse. Atunci cre¸ste un post de pasiv (spre exemplu ca urmare a unui aport nou de capital) sau scade un post de activ (de exemplu amortizarea mijloacelor fixe). ˆIn cazul unui flux de alocare a capitalurilor b˘ane¸sti, cre¸ste un post de activ (de ex.cump˘ ararea de materii prime) sau scade un post de pasiv (de ex. achitarea unei datorii). Se ret¸ine astfel c˘a trezoreria se modific˘a nu numai ca efect al cheltuielilor ¸si veniturilor exercit¸iului, ci ¸si ca urmare a variat¸iei stocurilor de active ¸si a soldurilor de datorii, la sfˆar¸situl perioadei fat¸˘a de ˆınceputul perioadei de gestiune. ˆIn cursul exercit¸iului devin pl˘atibile cheltuieli efectuate ˆın exercit¸iul anterior. Tot astfel devin ˆıncasabile ˆın cursul exercit¸iului venituri ˆınregistrate ˆın exercit¸iul anterior. De asemenea venituri ¸si cheltuieli ale exercit¸iului vor putea deveni realizabile ˆın exercit¸iul urm˘ator. ˆIn plus trezoreria ˆıntreprinderii fiind unic˘a variaz˘a ¸si ˆın raport de cheltuielile pl˘atibile pentru investit¸ii ¸si ca urmare a fluxurilor de capital ¸si de dobˆanzi rezultate din operat¸iile financiare ¸si extraordinare ale ˆıntreprinderii, ˆın cursul exercit¸iului. ˆIn sintez˘a tabloul de finant¸are reflect˘a fluxurile de resurse financiare stabile ¸si cele pe termen scurt, fiind astfel un instrument principal al gestiunii financiare pentru analiza ¸si previziunea variat¸iei fondului de rulment ¸si a variat¸iei trezoreriei nete.

7.2.2. Construct¸ia tabloului de utiliz˘ ari ¸si resurse ˆIn elaborarea unui tablou de utiliz˘ari ¸si resurse trebuie s˘a se fac˘a distinct¸ie ˆıntre fluxurile patrimoniale, financiare ¸si monetare. Fluxurile patrimoniale nu au ˆın mod obligatoriu un impact asupra disponibilit˘a¸tilor ˆıntreprinderii. Este motivul pentru care se procedeaz˘a la clasificarea acestora ˆın trei categorii: 1. fluxurile patrimoniale care au un impact imediat asupra disponibilit˘a¸tilor. Exemple: toate cump˘ar˘arile (de imobiliz˘ari, de m˘arfuri,

103

7.2. Tabloul de finant¸are utiliz˘ ari ¸si resurse etc.) pl˘atite imediat, toate vˆanz˘arile ˆıncasate imediat. ˆIn continuare le vom numi fluxuri monetare. Dac˘a ne referim la venituri, acestea vor fi venituri ˆıncasate, iar dac˘a reprezint˘a cheltuieli, cheltuieli pl˘atite.

2. fluxurile patrimoniale care nu au un impact imediat asupra disponibilit˘a¸tilor, dar vor avea ˆın viitor. Exemple:cump˘ar˘arile ¸si vˆanz˘arile pe credit. Ele reprezint˘a fluxuri financiare (venituri ˆıncasabile sau cheltuieli pl˘atibile) 3. fluxurile care nu au, nici imediat, nici ulterior, un impact asupra disponibilit˘a¸tilor, cum ar fi amortiz˘arile sau provizioanele (calculate sau reluate). Acestea pot fi denumite fluxuri contabile (venituri ¸si cheltuieli calculate). Binent¸eles fluxurile monetare sunt la rˆandul lor ¸si fluxuri financiare. Tabloul de utiliz˘ari ¸si resurse are ca obiect prezentarea fluxurilor financiare, ˆın timp ce fluxurile monetare, luate separat, fac obiectul tabloului fluxurilor de trezorerie. Construct¸ia tabloului de utiliz˘ari ¸si resurse se face pornind de la dou˘a bilant¸uri succesive ¸si contul de profit ¸si pierdere. Preluarea datelor din bilant¸urile contabile Prin comparare a dou˘a bilant¸uri succesive, se pot determina variat¸iile pozitive ¸si negative suportate de diferitele rubrici sau posturi. Prin gruparea acestor variat¸ii se poate ˆıntocmi o situat¸ie care permite identificarea a patru tipuri de modific˘ari: Unele posturi de pasiv au suportat o cre¸stere (↑ P ): angajamentele suplimentare pe care o ˆıntreprindere le contracteaz˘a apar ca o contrapartid˘a a aporturilor primite, deci ca o expresie a cre¸sterii fondurilor puse la dispozit¸ia sa. Aceste cre¸steri, care afecteaz˘a anumite posturi de pasiv, sunt considerate resurse. Unele posturi de activ au suportat o cre¸stere (↑ A): variat¸ia lor este rezultatul intr˘arii anumitor bunuri sau constat˘arii (angaj˘arii) de drepturi. Achizit¸ionarea de bunuri ¸si angajarea de creant¸e noi se realizeaz˘a ˆın contrapartida unei decont˘ari, deci a unei utiliz˘ari de fonduri. ˆIn mod simetric, alte posturi de pasiv au suportat diminu˘ ari (↓ P ), ca urmare a stingerii anumitor angajamente pe care ˆıntreprinderea

Capitolul 7. Tablourile de finant¸are

104

le contractase anterior. Dar aceast˘a stingere de angajamente este consecint¸a unei decont˘ari, se deduce c˘a diminu˘arile unor posturi de pasiv solicit˘a, de obicei, utiliz˘ari de fonduri. Alte posturi de activ au suportat diminu˘ ari (↓ A): cu except¸ia unor evenimente except¸ionale (incendii, inundat¸ii etc.), aceste variat¸ii sunt consecint¸a realiz˘arii (ˆıncas˘arii) contravalorii anumitor bunuri (imobiliz˘ari corporale, titluri, stocuri) det¸inute anterior de ˆıntreprindere. Ele degaj˘a fonduri suplimentare, altfel spus, resurse. Preluarea datelor din contul de rezultate Din contul de rezultate, ˆın construct¸ia tabloului de utiliz˘ari ¸si resurse se folose¸ste capacitatea de autofinant¸are. Ea corespunde surplusului financiar degajat de activitatea rentabil˘a a societ˘a¸tii. Calculul ei se poate face prin una din cele dou˘a metode cunoscute (metoda direct˘a sau metoda indirect˘a). Se poate deduce c˘a relat¸ia ˆıntre contul de rezultate ¸si tabloul de utiliz˘ari ¸si resurse este realizat˘a prin intermediul capacit˘a¸tii de autofinant¸are. Dac˘a se are ˆın vedere criteriul ” maturit˘a¸tii”, atˆat ˆın clasificare fluxurilor de utiliz˘ari ¸si resurse identificate pe baza bilant¸urilor, cˆat ¸si a capacit˘a¸tii de autofinant¸are, reprezentˆand resursa financiar˘a identificat˘a pe baza contului de profit ¸si pierdere, se permite disocierea mi¸sc˘arilor care afecteaz˘a ”partea de sus a bilant¸ului”, de cele care influent¸eaz˘a ”partea de jos a bilant¸ului”. Primele definesc utiliz˘arile ¸si resursele pe termen lung ¸si mediu, celelalte, utiliz˘arile ¸si resursele pe termen scurt. Astfel tabloul de finant¸are s-ar putea prezenta ˆın urm˘atoarea structur˘a: 7.1 Dac˘a se detaliaz˘a structura acestui tablou pe principalele fluxuri de utiliz˘ari ¸si resurse, vom obt¸ine urm˘atoarea form˘a a tabloului de utiliz˘ari ¸si resurse 7.2

7.2.3. Interpretarea tabloului de utiliz˘ ari ¸si resurse Excedentul brut al exploat˘arii evident¸iat ˆın contul de rezultate reprezint˘a sursa potent¸ial˘a pentru capacitatea de autofinantare a ˆıntreprinderii. Capacitatea de autofinant¸are apare, la rˆandul s˘au ca o surs˘a stabil˘a care permite finant¸area investit¸iilor, rambursarea ˆımprumuturilor financiare contractate ˆın anii anteriori ¸si plata dividendelor c˘atre proprietarii ˆıntreprinderii. Plata dividendelor reprezint˘a deci o alocare definitiv˘a de fonduri ˆın partea de sus a bilant¸ului, iar cele nepl˘atite se reg˘asesc ˆın fondul de rulment, pentru finant¸area ciclului de exploatare.

105

7.2. Tabloul de finant¸are utiliz˘ ari ¸si resurse

UTILIZARI Utilizari pe termen lung si mediu (UTLM)

Active imobilizate Capitaluri permanente FR

RESURSE Resurse pe termen lung si mediu (RTLM) Capitaluri permanente Active imobilizate

Utilizari pe termen scurt (UTS)

Resurse pe termen scurt (RTS)

Active circulante Datorii pe termen scurt NFR TN

Datorii pe termen scurt Active circulante

Figura 7.1: Structura tabloului de finant¸are

INTREBUINTARI (NEVOI) Dividente datorate in exercitiul precedent (platite) Achizitionarea elementelor de activ Reducerea capitalurilor proprii Rambursarea datoriilor financiare

RESURSE (DEGAJARI) Capacitatea de autofinantare Cesiunea sau reducerea elementelor de activ Cresterea capitalurilor proprii Cresterea datoriilor financiare

Cresterea fondului de rulment ( FR )

I VARIATIA FONDULUI DE RULMENT Cresterea stocurilor si creantelor de exploatare Reducerea datoriilor de exploatare Reducerea datoriilor catre alti creditori

Reduceri de stocuri si creante de exploatare Cresterea datoriilor de exploatare Cresterea datoriilor in afara exploatarii Cresterea NFR ( NFR )

II VARIATIA NEVOII DE FOND DE RULMENT III VARIATIA TREZORERIEI NETE ( FR-

NFR )

Figura 7.2: Tablou de finant¸are

Dac˘a autofinant¸area nu este suficient˘a pentru nevoile de finant¸are stabile ment¸ionate mai sus, atunci ˆıntreprinderea va solicita noi surse externe stabile: aport nou de capital, ˆımprumuturi financiare noi, cesiuni de active

Capitolul 7. Tablourile de finant¸are

106

fixe, etc. ˆIntreaga politic˘a financiar˘a, privind partea de sus a bilant¸ului, se va reflecta ˆın variat¸ia fondului de rulment, respectiv, ˆın condit¸iile de finant¸are a activit˘a¸tii de exploatare ¸si mai departe se va reflecta ˆın variat¸ia trezoreriei nete. ˆIn fond variat¸ia fondului de rulment nu reprezint˘a decˆat o influent¸˘a potent¸ial˘a asupra trezoreriei nete. Aceasta din urma este dependent˘a, ˆın egal˘a m˘asura de variat¸ia stocurilor ¸si creant¸elor pe termen scurt ale ˆıntreprinderii ¸si de variat¸ia creditelor de trezorerie. Cre¸sterea fondului de rulment este dovada ˆımbun˘at˘a¸tirii structurii financiare a ˆıntreprinderii, respectiv cre¸sterea resurselor stabile, ˆın raport cu nevoile permanente. Aceia¸si cre¸stere demonstreaz˘a capacitatea ˆıntreprinderii de a degaja lichidit˘a¸ti atˆat ˆın partea de sus a bilant¸ului cˆat ¸si ˆın cea de jos ¸si de a-¸si ˆımbun˘at˘a¸tii sensibil situat¸ia trezoreriei. Dimpotriv˘a, sc˘aderea fondului de rulment este dovada unui dezechilibru financiar: nevoi permanente sunt finant¸ate cu resurse pe termen scurt. Aceast˘a situat¸ie, corelat˘a cu cre¸sterea nevoii de fond de rulment, conduce la un dezechilibru cronic al trezoreriei, la cre¸sterea riscului de faliment al ˆıntreprinderii. ˆIn concluzie pentru a judeca situat¸ia financiar˘a a ˆıntreprinderii, se analizeaz˘a bilant¸urile succesive care permit aprecierea st˘arii ¸si evolut¸iei echilibrului financiar ¸si a ˆındator˘arii acesteia. Pentru a cerceta cauzele acestei situat¸ii financiare, pentru a ˆınt¸elege evolut¸ia sa ¸si pentru a face previziuni, se studiaz˘a: • fluxurile de venituri ¸si cheltuieli din contul de rezultate (studiul rentabilit˘a¸tii economice); • fluxurile de investit¸ii, ˆın active fixe ¸si circulante, ¸si de finant¸are a acestora din tabloul de finant¸are; • decalajele ˆıntre fluxurile financiare ¸si realizarea lor efectiv˘a ˆın cadrul trezoreriei, evident¸iate, de asemenea, ˆın tabloul de finant¸are. Situat¸ia financiar˘a din bilant¸ul de la ˆınchiderea exercit¸iului, este, deci, consecint¸a situat¸iei financiare de la ˆınceputul exercit¸iului ¸si a fluxurilor financiare realizate de ˆıntreprindere ˆın cadrul exercit¸iului ¸si evident¸iate ˆın contul de rezultate ¸si ˆın tabloul de finant¸are.

107

7.2. Tabloul de finant¸are utiliz˘ ari ¸si resurse

7.2.4. Punctele nevralgice ale tabloului de utiliz˘ ari ¸si de resurse Am v˘azut anterior c˘a tabloul de utiliz˘ari ¸si de resurse (modelul planului contabil general francez, adaptabil ¸si ˆın contabilitatea romˆaneasc˘a) presupune relevarea unui echilibru financiar, apreciat pe baza relat¸iei de trezorerie. Acest echilibru este respectat atunci cˆand ˆıntreprinderea este capabil˘a s˘a-¸si finant¸eze cre¸sterea f˘ar˘a s˘a-¸si degradeze trezoreria net˘a, fapt care presupune ca m˘arirea fondul de rulment s˘a acopere partea structural˘a (permanent˘a) a cre¸sterii necesarului de fond de rulment. Spre deosebire de ”partea permanent˘a” a activit˘a¸tii, care se finant¸eaz˘a din fondul de rulment, variat¸iile sezoniere sau conjuncturale pot fi acoperite din creditele de trezorerie. Dac˘a resursele stabile sunt mai mari decˆat utiliz˘arile stabile, ˆıntreprinderea dispune, ˆın principiu, de o trezorerie pozitiv˘a, deoarece variat¸ia fondului este mai mare decˆat variat¸ia necesarului ˆın fond de rulment privind exploatarea. ˆIn caz contrar, va trebui s˘a se recurg˘a la credite de trezorerie, ceea ce conduce la o trezorerie net˘a negativ˘a. Utilizarea creditelor de trezorerie pentru finant¸area p˘art¸ii structurale (permanente) a necesarului ˆın fond de rulment privind exploatarea conduce la o stare de vulnerabilitate a ˆıntreprinderii. Pentru ment¸inerea echilibrului financiar, ea va trebui s˘a ˆı¸si reˆınnoiasc˘a aceste credite, asumˆandu-¸si astfel riscuri suplimentare. Sub influent¸a inflat¸iei, care a cuprins economiile occidentale ˆın anii ‘70, abordarea financiar- funct¸ional˘a a ˆınceput s˘a fie pus˘a sub semnul ˆıntreb˘arii. Norma privind finant¸area totalit˘a¸tii necesarului ˆın fond de rulment structural din fondul de rulment s-a dovedit inadecvat˘a. Practicile bancare au contribuit la o nou˘a imagine a finant¸˘arii necesarului ˆın fond de rulment structural: part¸ial din fondul de rulment ¸si part¸ial din creditele bancare pe termen scurt. Mai mult, ele au probat c˘a, de fapt, creditele de trezorerie nu constituie o resurs˘a except¸ional˘a, a¸sa cum prevedea regula de echilibru financiar, ci o resurs˘a permanent˘a. Criteriul de stabilitate care a stat la baza clasific˘arii fluxurilor ˆın tabloul de utiliz˘ari ¸si de resurse a fost criticat pentru ambiguitatea ¸si imprecizia sa, deoarece, ˆın lipsa unor definit¸ii riguroase, a confundat not¸iunile de maturitate ¸si permanent¸˘a. Fondul de rulment net, calculat ca diferent¸˘a ˆıntre resursele durabile ¸si utiliz˘arile stabile, este un concept ¸si o m˘arime afectat˘a de convent¸ii imprecise ¸si influent¸ate de politicile contabile alese.

Capitolul 7. Tablourile de finant¸are

108

ˆIn sfˆar¸sit, limitele tabloului de utiliz˘ari ¸si de resurse sunt date ¸si de utilizarea capacit˘a¸tii de autofinant¸are. Acestui indicator i se pot aduce cˆateva critici: CAF nu este decˆat un surplus monetar potent¸ial, deoarece nu ia ˆın considerat¸ie decalajele de plat˘a. Ea nu devine un flux disponibil de trezorerie decˆat dup˘a ˆıncasarea veniturilor ¸si plata cheltuielilor. Caracterul potent¸ial al CAF este ¸si mai mult ˆınt˘arit de integrarea ajust˘arilor(provizioanelor) ˆın cont¸inutul acestei resurse. Integrarea lor ˆın ”zona exploat˘arii” pune sub semnul ˆıntrebarii caracterul de stabilitate al CAF, cu except¸ia situat¸iei ipotetice a reˆınnoirii cu regularitate ¸si cu aceea¸si m˘arime a acestor provizioane.

De asemenea, trebuie relevat c˘a o parte a beneficiului este distribuit˘a sub form˘a de dividende act¸ionarilor. Un argument ˆın plus pentru a afirma c˘a aceast˘a resurs˘a (CAF) nu este integral disponibil˘a pentru finant¸area ˆıntreprinderii. CAF este influent¸at˘a de politicile contabile ¸si fiscale ale ˆıntreprinderii. Dac˘a, de exemplu o ˆıntreprindere, prin ”opt¸iunile” sale contabile sau fiscale, procedeaz˘a la ”netezirea” profiturilor, o astfel de practic˘a de ”ˆımpodobire a bilant¸ului” gole¸ste de cont¸inut informat¸ional CAF. Fiind determinat˘a dup˘a impozitarea profitului, CAF este influent¸at˘a de implicat¸iile fiscale ale politicilor de amortizare ¸si de provizioane. ˆIn acela¸si sens sunt apreciate ¸si implicat¸iile alegerilor privind evaluarea stocurilor, evaluarea lucr˘arilor executate de ˆıntreprindere pentru sine ¸si capitalizarea unor cheltuieli ˆın activul bilant¸ului. Multitudinea de puncte nevralgice redate mai sus a condus la ˆınceputul anilor ‘80 la aparit¸ia de noi abord˘ari ale analizei solvabilit˘a¸tii ¸si riscului de faliment ¸si explic˘a interesul acordat ast˘azi tablourilor de flux de trezorerie care, ˆın mod just, pun accentul pe variat¸ia de trezorerie ¸si originile sale. Tabloul de utiliz˘ari ¸si de resurse, ˆın vog˘a pˆan˘a spre sfˆar¸situl anilor ‘70, de¸si a sedus prin elegant¸a rat¸ionamentelor sale, s-a dovedit vulnerabil ˆın confruntarea cu fenomenele inflat¸ioniste din deceniul al optulea ¸si cu manifestarea tot mai pregnant˘a a economiilor de credit. U¸sor- u¸sor, el a trebuit s˘a cedeze locul celeilalte forme, tabloul de trezorerie, ¸tinˆand cont de avantajele ei incontestabile.

109

7.3. Tabloul de trezorerie

7.3. Tabloul de trezorerie 7.3.1. Utilitatea tabloului de trezorerie Principala critic˘a adus˘a tabloului de utiliz˘ari ¸si de resurse este dat˘a de disimularea fluxurilor monetare. El nu permite relevarea influent¸ei fenomenelor de stocaj ¸si a decalajelor temporare care pot exista ˆıntre contabilitatea unui flux financiar ¸si a consecint¸elor sale monetare, dup˘a caz, ˆıncasare sau plat˘a, asupra disponibilit˘a¸tilor. Analiza financiar˘a devine mai pertinent˘a dac˘a se separ˘a fluxurile financiare pe tipuri de activit˘a¸ti (de exploatare, de investit¸ii) ¸si pe modalit˘a¸ti de finant¸are (autofinant¸are sau ˆındatorare). Indicatorul central al analizei financiare devine, astfel excedentul de trezorerie al exploat˘ arii (ETE). Excedentul de trezorerie al exploat˘ arii reprezint˘a surplusul efectiv de trezorerie degajat de activitatea de exploatare ¸si m˘asoar˘a capacitatea ˆıntreprinderii de a face fat¸˘ a nevoilor de autofinant¸are a investit¸iilor, privind cre¸sterea ˆıntreprinderii ¸si a nevoilor de rambursare a datoriilor financiare, inclusiv a pl˘ a¸tilor pentru impozite ¸si pentru dividende. Din aceast˘a perspectiv˘a, analiza fianciar˘a porne¸ste de la rezultatul brut din activitatea de exploatare, care are o influent¸˘a direct˘a asupra trezoreriei, respectiv de la veniturile de exploatare ˆıncasabile ¸si de la cheltuielile pl˘atibile. Veniturile ˆıncasabile cuprind veniturile ˆıncasate ˆın cursul exercit¸iului ¸si veniturile ˆıncasabile ˆın exercit¸iul urm˘ator. Drept urmare, excedentul brut de exploatare se determin˘a ca diferent¸˘a ˆıntre venituri ¸si cheltuieli astfel: EBE = Venituri ˆıncasabile din exploatare-

-Cheltuieli pl˘atibile din exploatare Dar veniturile ¸si cheltuielile realizabile ˆın exercit¸iul urm˘ator sunt expresia resurselor temporare pentru exploatare, respectiv a necesarului de active circulante care, articulate cu situat¸ia soldului lor la ˆınceputul exercit¸iului, conduc la determinarea variat¸iei nevoii de fond de rulment. A¸sadar, excedentul brut de exploatare exprim˘a fluxul real de trezorerie al exploat˘arii rezultat dup˘a acoperirea variat¸iei nevoii de fond de rulment: EBE = ET E + ∆N F R

Capitolul 7. Tablourile de finant¸are

110

ET E = EBE − ∆N F R ˆIn continuare excedentul de trezorerie al exploat˘arii este destinat acoperirii cheltuielilor financiare, ramburs˘arii ˆımprumuturilor financiare, pl˘a¸tii impozitului pe profit ¸si a dividendelor. Fluxul de trezorerie r˘amas disponibil dup˘a aceste prelev˘ari obligatorii va reprezenta sursa de autofinant¸are a investit¸iilor. Dac˘ a ETE este mai mare decˆat cheltuielile financiare, reprezentˆand costul capitalurilor ˆımprumutate, atunci el indic˘a o situat¸ie de echilibru financiar ˆın sensul ca ˆıntreprinderea este ˆın m˘asur˘a s˘a fac˘a fat¸˘a ˆındator˘arii sale actuale. Dac˘ a ETE este mai mic decˆat cheltuielile financiare, ˆıntreprinderea este nevoit˘a s˘a se ˆımprumute pentru a putea pl˘ati costul capitalului ˆımprumutat. Acest dezechilibru indic˘a ˆınceputul unei st˘ari falimentare. Dac˘a ETE este acoperitor pentru toate datoriile financiare scadente ale exercit¸iului atunci el indic˘a aptitudinea ˆıntreprinderii de autofinantare a investit¸iilor. Exist˘a un prag al cre¸sterii interne autofinant¸at˘a prin excedentul de trezorerie al exploat˘arii. Obiectivul politicii de cre¸stere intern˘a este cre¸sterea cifrei de afaceri ˆın condit¸iile constant¸ei cheltuielilor fixe. ˆIn aceste condit¸ii nevoia de fond de rulment, dependent˘a de cifra de afaceri, cre¸ste mai repede decˆat EBE dependent de marja asupra cheltuielilor variabile (M CV = CA − CF − EBE). Peste o anumit˘a limit˘a de cre¸stere a cifrei de afaceri EBE este insuficient pentru acoperirea cre¸sterii nevoii de fond de rulment ¸si, ˆın consecint¸˘a, ETE devine negativ. Este ceea ce se cheam˘a efect de foarfece al cre¸sterii nevoii de fond de rulment ˆın raport cu cre¸sterea EBE. Dac˘a accept˘am constant¸a cheltuielilor fixe ¸si dependent¸a direct proport¸ional˘a a cheltuielilor variabile ¸si a nevoii de fond de rulment ˆın raport cu cifra de afaceri, atunci ETE poate fi determinat ˆın funct¸ie de cifra de afaceri init¸ial˘a ¸si de ratele de cre¸stere a variabilelor de mai sus. Pe baza tabloului fluxurilor de trezorerie se poate determina al˘aturi de excedentul de trezorerie al exploat˘arii ¸si fluxul de trezorerie din activitatea de investit¸ii ¸si fluxul de numerar din activitatea de finant¸are. Prin ˆınsumarea celor trei fluxuri vom obt¸ine m˘arimea fluxului net de trezorerie (cash-flow - ul). Un tablou al fluxurilor de trezorerie permite utilizatorilor: • s˘a evalueze capacitatea ˆıntreprinderii de a degaja lichidit˘a¸ti; • s˘a determine necesit˘a¸tile de lichidit˘a¸ti; • s˘a prevad˘a scadent¸ele ¸si riscul ˆıncas˘arilor viitoare;

111

7.3. Tabloul de trezorerie

• s˘a compare rezultatele ˆıntreprinderii, prin eliminarea efectelor utiliz˘arii diferitelor metode contabile pentru acelea¸si operat¸ii ¸si evenimente. T ¸ inˆand cont c˘a tabloul fluxurilor de trezorerie se construie¸ste separˆand activit˘a¸tile ˆıntreprinderii ˆın activit˘a¸ti de exploatare, de investit¸ii ¸si de finant¸are, informat¸iile furnizate de acesta pot s˘a serveasc˘a, de asemenea, la evaluarea relat¸iilor ˆıntre cele trei genuri de activit˘a¸ti. Una ¸si aceia¸si operat¸ie (mai complex˘a) poate s˘a presupun˘a mi¸sc˘ari de trezorerie incluse ˆın categorii diferite. Astfel, atunci cˆand rambursarea unui ˆımprumut se refer˘a atˆat la dobˆanzi cˆat ¸si la capital, partea corespunz˘atoare dobˆanzilor poate s˘a fie clasificat˘a ˆın categoria fluxurilor aferente activit˘a¸tilor de exploatare, ˆın timp ce partea aferent˘a capitalului corespunde fluxurilor activit˘a¸tii de finant¸are. Suma tuturor celor trei fluxuri de numerar se va reg˘asi ˆın trezoreria ˆıntreprinderii; variat¸ia m˘arimii sale ˆın sensul cre¸sterii (soldul final ¿ decˆat soldul init¸ial) va indica intr˘ari de numerar mai mari decˆat ie¸siri. Din analiza structurii fluxurilor de numerar se pot identifica factorii care au dus la aceast˘a situat¸ie. Astfel, majorarea numerarului din trezoreria ˆıntreprinderii poate fi rezultatul: • unei activit˘a¸ti de exploatare eficiente, cu costuri mici, respectiv o rentabilitate ridicat˘a a resurselor investite; • unei gestiuni mai bune a creant¸elor comerciale ¸si a stocurilor ˆıntreprinderii; • vˆanz˘arii unei imobiliz˘ari corporale, necorporale sau financiare din proprietatea ˆıntreprinderii; • atragerii de resurse financiare de la act¸ionari sau creditori. Primele dou˘a situat¸ii constituie premiza unei evolut¸ii pozitive pe termen lung, ultimele dou˘a avˆand efect benefic doar pe termen scurt, ment¸inerea trezoreriei la un nivel ridicat depinzˆand de deciziile managementului privind investirea surplusului de numerar.

Capitolul 7. Tablourile de finant¸are

112

7.3.2. ˆIntocmirea situat¸iei (tabloului) fluxurilor de trezorerie Conform OMF 1752/2005, persoanele juridice care la data bilant¸ului dep˘a¸sesc limitele a dou˘a dintre urm˘atoarele 3 criterii, denumite ˆın continuare criterii de m˘arime: • total active: 3.650.000 euro; • cifra de afaceri net˘a: 7.300.000 euro; • num˘ar mediu de salariat¸i ˆın cursul exercit¸iului financiar: 50 ˆıntocmesc situat¸ii financiare anuale care cuprind: • bilant; • cont de profit si pierdere; • situatia modificarilor capitalului propriu; • situatia fluxurilor de trezorerie; • note explicative la situatiile financiare anuale. Se observ˘a c˘a situat¸ia fluxurilor de trezorerie reprezint˘a un document obligatoriu de ˆıntocmit pentru o anumit˘a categorie de societ˘a¸ti comerciale. Pentru societ˘a¸tile comerciale care nu ˆıntrunesc cel put¸in dou˘a din cele trei criterii de m˘arime, ˆıntocmirea situat¸iei fluxurilor de trezorerie este opt¸ional˘a. Ordinul Ministerului Finant¸elor Publice nr: 1752/2005 consacr˘a dou˘a metode de ˆıntocmire a acestei situat¸ii financiare: metoda direct˘a, respectiv metoda indirect˘a. Diferent¸a dintre acestea const˘a ˆın modul de reflectare a fluxurilor de numerar implicate de activitatea de exploatare a ˆıntreprinderii. Metoda direct˘ a de ˆıntocmire a situat¸iei fluxurilor de trezorerie detaliaz˘a intr˘arile ¸si ie¸sirile de numerar aferente activit˘a¸tii ˆıntreprinderii. ˆIntocmirea acesteia presupune reunirea informat¸iilor ce se reg˘asesc ˆın situat¸iile financiare anuale ale ˆıntreprinderii (Bilant¸ul ¸si Contul de profit ¸si pierdere), uneori fiind necesar˘a chiar o detaliere a rubricilor cu ajutorul balant¸ei de verificare. ˆIn primul rˆand ˆın situat¸ie sunt cuprinse fluxurile de trezorerie din activit˘ a¸ti de exploatare, cuprinzˆand:

113

7.3. Tabloul de trezorerie

• ˆIncas˘ari de la client¸i; • Pl˘a¸ti c˘atre furnizori ¸si angajat¸i; • Dobˆanzi pl˘atite; • Impozit pe profit pl˘atit; • ˆIncas˘ari din asigurarea ˆımpotriva cutremurelor. Activit˘a¸tile de exploatare sunt principalele activit˘a¸ti generatoare de venituri ¸si orice alte activit˘a¸ti cu except¸ia celor definite ca fiind activit˘a¸ti de investit¸ii sau de finant¸are. M˘arimea mi¸sc˘arilor de trezorerie legate de exploatare este un indicator cheie al m˘asurii ˆın care ˆıntreprinderea a degajat, prin exploatarea sa, suficiente fluxuri de trezorerie, pentru a rambursa ˆımprumuturile sale, a ment¸ine capacitatea sa de exploatare, a v˘arsa dividende ¸si a realiza noi investit¸ii, f˘ar˘a s˘a recurg˘a la alte surse externe de finant¸are. Fluxurile de trezorerie ale activit˘a¸tilor de exploatare sunt, ˆın mod esent¸ial, consecint¸a principalelor activit˘a¸ti generatoare de venituri ale ˆıntreprinderii. Ca urmare, putem spune c˘a ele sunt, ˆın general, rezultatul operat¸iilor ¸si evenimentelor care concur˘a la formarea rezultatului net. ˆIn continuare sunt cuprinse fluxurile de numerar din activitatea de investit¸ii: • Pl˘a¸ti pentru achizit¸ionarea de act¸iuni • Pl˘a¸ti pentru achizitionarea de imobiliz˘ari corporale • ˆIncas˘ari din vˆanzarea de imobiliz˘ari corporale • Dobˆanzi ˆıncasate • Dividende ˆıncasate Fluxurile care rezult˘a din activit˘a¸ti de investit¸ii indic˘a ˆın ce m˘asur˘a pl˘a¸tile au fost efectuate pentru achizit¸ionarea de active destinate s˘a genereze venituri ¸si fluxuri de trezorerie viitoare. Fluxurile de trezorerie ale activit˘a¸tilor de investit¸ii ofer˘a informat¸ii privind maniera ˆın care ˆıntreprinderea ˆı¸si asigur˘a perenitatea ¸si cre¸sterea. Fluxurile de numerar din activitatea de finant¸arecuprind:

Capitolul 7. Tablourile de finant¸are

114

• ˆIncas˘ari din emisiunea de act¸iuni; • ˆIncas˘ari din ˆımprumuturi pe termen lung; • Plata datoriilor aferente leasing-ului financiar; • Dividende pl˘atite. Activit˘a¸tile de finant¸are sunt acele activit˘a¸ti care antreneaz˘a schimb˘ari ˆın m˘arimea ¸si structura capitalurilor proprii ¸si a capitalurilor ˆımprumutate ale ˆıntreprinderii. Prezentarea separat˘a a acestor fluxuri ˆın tabloul de trezorerie este dat˘a de posibilitatea utiliz˘arii lor ˆın previziunea sumelor pe care aportorii de capitaluri le vor retrage din fondurile (capitalurile) viitoare. Prin aplicarea metodei indirecte rezultatul este acela¸si, ceea ce difer˘a este modalitatea de analiz˘a ¸si determinare a fluxurilor de trezorerie din activitatea de exploatare. Astfel, ˆın loc s˘a se adune toate intr˘arile de numerar din activitatea de exploatare, din care s˘a se scad˘a toate pl˘a¸tile din exploatare, se porne¸ste de la rezultatul net la care se adun˘a ajust˘arile pentru elementele nemonetare ¸si alte elemente incluse la activit˘a¸tile de investit¸ii sau de finant¸are, ¸si se scad modific˘arile pe parcursul perioadei ale capitalului circulant. Practicarea unei contabilit˘a¸ti de angajamente, precum ¸si luarea ˆın calculul profitului ˆıntreprinderii a unor elemente de venituri ¸si cheltuieli nemonetare (care nu presupun intr˘ari sau ie¸siri de numerar din trezoreria ˆıntreprinderii) adˆancesc diferent¸a dintre m˘arimea rezultatului realizat ¸si cea a numerarului din trezoreria societ˘a¸tii comerciale. Astfel, principalele ajust˘ari sunt: • eliminarea efectelor contabilit˘a¸tii de angajamente prin luarea ˆın calcul a variat¸iei capitalului de lucru net. ˆIn acest sens, din rezultatul exercit¸iului vor fi sc˘azute variat¸ia elementelor de stoc (sold final-sold init¸ial) respectiv variat¸ia creant¸elor (sold final-sold init¸ial) ¸si se va ad˘auga variat¸ia datoriilor (sold final-sold init¸ial); • eliminarea elementelor de venituri ¸si cheltuieli nemonetare (amortiz˘arile ¸si provizioanele constituite sau reluate pe venituri) prin adunarea cheltuielilor calculate cu amortizarea ¸si provizioanele constituite ¸si sc˘aderea veniturilor din reluarea provizioanelor ceea ce este echivalent cu adunarea valorii tuturor rubricilor de

115

7.3. Tabloul de trezorerie ajust˘ari (este vorba despre ”Ajustarea valorii imobiliz˘arilor corporale ¸si necorporale”,”Ajustarea activelor circulante”, ”Ajust˘ari privind provizioanele pentru riscuri ¸si cheltuieli”, ”Ajustarea valorii imobiliz˘arilor financiare ¸si a investit¸iilor financiare det¸inute ca active circulante”) din cadrul noului format al Contului de profit ¸si pierdere;

• eliminarea elementelor de venituri ¸si cheltuieli care nu sunt legate de activitatea de exploatare a intreprinderii. De¸si pare mai dificil de aplicat, metoda indirect˘a cˆa¸stig˘a teren ˆın fat¸a celei directe, poate ¸si datorit˘a faptului c˘a are o logic˘a de calcul mai apropiat˘a de forma raport˘arilor contabile. De¸si pare mai dificil de aplicat, metoda indirect˘a cˆa¸stig˘a teren ˆın fat¸a celei directe, poate ¸si datorit˘a faptului c˘a are o logic˘a de calcul mai apropiat˘a de forma raport˘arilor contabile. ˆIn acest sens au fost dezvoltate formule mai simplificate de calcul, ce pot fi aplicate mai ales atunci cˆand structura Bilant¸ului ¸si Contului de profit ¸si pierdere nu este foarte dezvoltat˘a.

7.3.3. Limitele tabloului fluxurilor de trezorerie De¸si considerat net superior tabloului de utiliz˘ari ¸si resurse, tabloul fluxurilor de trezorerie nu a sc˘apat criticilor. Limitele sale vizeaz˘a, cu predilect¸ie urm˘atoarele aspecte: • definirea ¸si rolul trezoreriei; • cont¸inutul funct¸iei de exploatare ¸si modul de calcul al fluxurilor care ˆıi sunt asociate; • evaluarea performant¸elor, prin fluxurile de trezorerie; • insuficient¸a sa ˆın aprecierea evolut¸iei situat¸iei financiare a unei ˆıntreprinderi; ˆIn modelul prezentat al tabloului de trezorerie definit¸ia ¸si rolul trezoreriei au fost criticate, deoarece aceasta este considerat˘a un sold rezidual, o variabil˘a dependent˘a de operat¸iile de exploatare, investit¸ii ¸si de finant¸are. Nu exist˘a o definit¸ie precis˘a a funct¸iei de exploatare. Clasificarea fluxurilor care o compun este influent¸at˘a de o logic˘a contabil˘a,

Capitolul 7. Tablourile de finant¸are

116

ˆın conformitate cu care fluxul net de trezorerie din exploatare trebuie s˘a reflecte efectele operat¸ilor care particip˘a la formarea rezultatului, asupra trezoreriei. De aici ¸si limita c˘a, ˆın funct¸ia de exploatare, sunt incluse, ¸si cheltuielile financiare a c˘aror m˘arime ¸si evolut¸ie depind de politica financiar˘a a ˆıntreprinderii. Acest fapt limiteaz˘a utilitatea fluxului de trezorerie din exploatare ˆın diagnosticul financiar. Includerea dobˆanzilor pl˘atite de ˆıntreprinderi ˆın funct¸ia de exploatare d˘a na¸stere, la numeroase polemici. Este cunoscut c˘a, pe plan financiar dobˆanzile constituie remunerarea creditorilor, a¸sa dup˘a cum dividendele reprezint˘a remunerarea act¸ionarilor. De aici rezult˘a c˘a att dobˆanzile cˆat ¸si dividendele v˘arsate ar trebui s˘a fie incluse ˆın funct¸ia de finant¸are. Un astfel de tratament unic ar permite s˘a se evite disocierea dobˆanzilor de variat¸ia capitalurilor ˆımprumutate, fapt ce ar permite s˘a se aprecieze ˆın mod direct adev˘aratul rol al creditorilor ˆın finant¸area cre¸sterii. Se ¸stie c˘a nu pot fi identificate toate fluxurile de trezorerie care stau la originea exploat˘arii. Cu atˆat mai mult, recursul la metoda indirect˘a, ˆımpiedic˘a orice clasificare a fluxurilor pe baza naturii activit˘a¸tii. Ori, se ¸stie c˘a aceast˘a metod˘a este cel mai des utilizat˘a de ˆıntreprinderi, din motive legate de organizarea sistemului de informare contabil˘a. Cˆat prive¸ste aprecierea performant¸elor ˆıntreprinderii, cu ajutorul tabloului fluxurilor de trezorerie din exploatare, aceasta nu poate s˘a aib˘a o valoare operat¸ional˘a decˆat pe perioadele medii ¸si lungi. Volatilitatea fluxurilor de trezorerie interzice utilizarea lor ca indicator al performant¸ei pe perioade scurte. Limitele tabloului fluxurilor de trezorerie sunt date ¸si de m˘asura ˆın care acesta permite aprecierea evolut¸iei situat¸iei financiare a unei ˆıntreprinderi. Ori este cunoscut c˘a, prin acest tablou nu sunt luate ˆın considerat¸ie o serie de operat¸ii care nu au o incident¸˘a asupra structurii capitalurilor ¸si angajamentelor ˆıntreprinderii, dar care au o influent¸˘a direct˘a asupra trezoreriei. Astfel de operat¸ii, ˆın special cele care sunt incluse ˆın categoria angajamentelor financiare ˆın afara bilant¸ului tind s˘a se prolifereze sub influent¸a dezvolt˘arii tehnicilor de inginerie financiar˘a.

Capitolul 8 Analiza activit˘ a¸tii firmei 8.1. Viteza de rotat¸ie a capitalurilor prin cifra de afaceri ˆIn permanent¸˘a ˆıntreprinderea este str˘ab˘atut˘a de numeroase fluxuri financiare care determin˘a modificarea structurilor ei patrimoniale. Astfel trecerea ˆıntreprinderii de la o stare patrimonial˘a init¸ial˘a la o alt˘a stare patrimonial˘a se face prin procese financiare succesive. Pe de o parte : • se aloc˘a fonduri b˘ane¸sti ˆın procese productive (achizit¸ii de active, de materii prime, materiale, combustibil, m˘arfuri, etc.) • se achit˘a obligat¸ii b˘ane¸sti (achit˘ari de furnizori, salarii, impozite, taxe, ramburs˘ari de credite) Pe de alt˘a parte: • se recupereaz˘a aceste fonduri din ˆıncasarea vˆanz˘arilor sau din surse ˆımprumutate. Aceste procese sincrone de mobilizare ¸si alocare de fonduri, de ˆıncasare a creant¸elor ¸si de plat˘a a datoriilor exprim˘a manifestarea dinamic˘a a echilibrului financiar al ˆıntreprinderii. Cel mai sigur echilibru financiar este cel care se realizeaz˘a pe seama ˆıncas˘arilor din vˆanz˘arile proprii. ˆIn aceste ˆıncas˘ari se reg˘asesc toate posibilit˘a¸tile de acoperire a cheltuielilor de fabricat¸ie, de reˆınnoire a ma¸sinilor ¸si utilajelor, de rambursare a creditelor ¸si de acoperire a altor nevoi de dezvoltare ¸si stimulare. 117

Capitolul 8. Analiza activit˘ a¸tii firmei

118

Cifra de afaceri ˆıncorporeaz˘a componentele valorice necesare pentru acoperirea tuturor destinat¸iilor ment¸ionate, ceea ce conduce spre o nou˘a stare patrimonial˘a a ˆıntreprinderii. Drept urmare, fiecare element de activ este reˆınnoit ˆıntr-un anumit timp prin cifra de afaceri.Totodat˘a fiecare datorie este achitabil˘a ˆıntr-un interval de timp specific prin componenta valoric˘ a corespunz˘atoare din cifra de afaceri. Ace¸sti timpi necesari pentru reˆınnoirea activelor ¸si pentru plata datoriilor sunt numit¸i durate de rotat¸ie ale capitalurilor pe seama cifrei de afaceri (lunar˘a, semestrial˘a sau anual˘a). Starea patrimoniala final˘a este deci o rezultant˘a a aloc˘arii succesive a unor p˘art¸i corespunz˘atoare din cifra de afaceri pentru plata datoriilor ¸si pentru reˆınnoirea activelor. Aceast˘a constatare este foarte important˘a pentru previziunea financiar˘a pe termen scurt ¸si mediu. Prin urmare, dac˘a nu au loc modific˘ari sensibile ˆın condit¸iile de exploatare ale ˆıntreprinderii, se poate estima c˘a o cre¸stere a cifrei de afaceri se traduce sau se va traduce ˆıntr-o stare patrimonial˘a nou˘a cu o cre¸stere, ˆın aceea¸si proport¸ie, a imobiliz˘arilor, a stocurilor, a creant¸elor ¸si a datoriilor ˆıntreprinderii. Acest raport de proport¸ionalitate presupune constant¸a urm˘atoarelor corelat¸ii: ACT IV E = CON ST AN T CA DAT ORII = CON ST AN T CA Exprimarea acestor raporturi s-ar face deci sub forma unor coeficienti abstract¸i. Dar ele se pot prezenta ¸si sub forma duratei (ˆın zile) de rotat¸ie a capitalurilor prin cifra de afaceri: ACT IV E(DAT ORII) · 360zile CA Acest raport arat˘a num˘arul de zile ˆın care cifra de afaceri reˆınnoie¸ste activele sau achit˘a datoriile. Se porne¸ste de la urm˘atoarea regul˘a de trei simpl˘a: dac˘a cifra de afaceri este realizat˘a ˆın 360 de zile, atunci reˆınnoirea activelor sau plata datoriilor se va face ˆıntr-un num˘ar X zile, de unde X este dat de urm˘atoarea formul˘a: ACT IV E(DAT ORII) · 360zile CA ˆIn acest fel se pot calcula durate de rotat¸ie pentru fiecare element de activ sau pasiv din bilant¸ul unei ˆıntreprinderi. Mai putem spune c˘a X=

119

8.2. Calculul ratelor de rotat¸ie

aceste rapoarte arat˘a durata ˆın zile ˆın care postul analizat de activ sau de pasiv se transform˘a ˆın lichidit˘a¸ti. Rata de rotat¸ie a capitalurilor prin cifra de afaceri mai poate fi exprimat˘a ¸si ca num˘ar de rotat¸ii prin cifra de afaceri. Num˘arul de rotat¸ii prin cifra de afaceri se calculeaz˘a conform relat¸iei urm˘atoare: CA ACT IV E(DAT ORII) Acest indicator exprim˘a de cˆate ori un element de activ sau de pasiv se transform˘a ˆın lichidit˘a¸ti pe parcursul perioadei de gestiune analizate. Indicatorii au preponderent un caracter teoretic, ˆıntrucˆat pornesc de la presupunerea c˘a ˆıntreaga cifr˘a de afaceri va fi folosit˘a pentru reˆınnoirea unui element de activ sau rambursarea unei datorii. Folosirea lor este util˘a mai ales ˆın comparat¸ie cu indicatorii medii din sectorul de activitate respectiv sau cu cei caracteristici firmelor concurente. Nr.rotat¸ii =

8.2. Calculul ratelor de rotat¸ie Ratele de rotat¸ie (exprimate fie sub form˘a de durate de rotat¸ie, fie ca num˘ar de rotat¸ii ) pot fi calculate pentru toate elementele de activ sau pasiv ale firmei, dar se poate constata c˘a, pentru anumite posturi de bilant¸, calculul lor nu are cont¸inut economic: • pentru disponibilit˘a¸tile ˆın cas˘a ¸si banc˘a, indicatorii ar ar˘ata ˆın ce perioad˘a de timp se transform˘a ˆın lichidit˘a¸ti, respectiv de cˆate ori ˆıntr-un an. Ori ele aflˆandu-se sub form˘a de bani nu se pun probleme reˆınnoirii lor, lichidit˘a¸tii lor. • pentru capitalul propriu, ratele ar indica ˆın cˆat timp ar putea fi el rambursat, respectiv de cˆate ori ˆıntr-un an ar putea fi rambursat pe baza cifrei de afaceri. Dup˘a cum se ¸stie capitalul propriu nu este exigibil, deci nu se pune problema ramburs˘arii lui decˆat ˆın cazul lichid˘arii firmei. Valorile elementelor de activ sau pasiv folosite la calculul ratelor sunt prezentate la nivelul valoric ˆınregistrat la momentul raport˘arilor contabile. Din acest motiv, dimensiunea ˆınregistrat˘a ˆın bilant¸ nu reflect˘a situat¸ia caracteristic˘a firmei pentru ˆıntreaga perioad˘a. ˆIn aceste condit¸ii este recomandat˘a utilizarea unei valori medii ponderate ˆın funct¸ie de perioada

Capitolul 8. Analiza activit˘ a¸tii firmei

120

ˆın care dimensiunea unui anumit indicator s-a situat la un anumit nivel. Principalele rate de rotat¸ie utilizate ˆın analiza financiar˘a sunt cele referitoare la activele imobilizate, la stocuri, creant¸e ¸si furnizori. 1.Rata de rotat¸ie a activelor imobilizate se poate calcula conform urm˘atoarelor formule: Durata de rot.a activelor imobil. =

Active imobilizate · 360 Cifra de afaceri

Cifra de afaceri · 360 Active imobilizate Aceste rate evident¸iaz˘a eficient¸a utiliz˘arii activelor imobilizate. O valoare ridicat˘a a num˘arului de rotat¸ii, respectiv o durat˘a redus˘a de rotat¸ie a activelor imobilizate, exprim˘a capacitatea firmei de a genera o cifr˘a de afaceri de dimensiune corespunz˘atoare, ˆın condit¸iile utiliz˘arii unui nivel al activelor imobilizate dimensionate la nivelul minim necesar. Ratele de rotat¸ie a activelor imobilizate evalueaz˘a eficacitatea managementului activelor imobilizate prin examinarea valorii cifrei de afaceri generate de o anumit˘a cantitate de active imobilizate. 2.Rata de rotat¸ie a stocurilor constituie unul din cei mai relevant¸i indicatori ce caracterizeaz˘a activitatea ˆıntreprinderii ¸si se calculeaz˘a pe baza urm˘atoarelor formule: Nr.de rotat¸ii =

Durata de rot.a stocurilor =

Nr.de rotat¸ii =

Stocuri · 360 Cifra de afaceri

Cifra de afaceri · 360 Stocuri

ˆIn condit¸iile desf˘a¸sur˘arii unei activit˘a¸ti eficiente, este recomandabil ca durata de rotat¸ie a stocurilor s˘a fie limitat˘a la nivelul duratei normale de rotat¸iei a ciclului de exploatare. Aceasta reprezint˘a o durat˘a normal˘a cumulat˘a a perioadelor de stocare a materiilor prime ¸si materialelor necesare, a perioadei ciclului de product¸ie ¸si a perioadei de formare a loturilor de produse finite ce trebuie livrate client¸ilor. Pentru a detalia analiza se poate trece la calculul ratelor pentru fiecare categorie de stocuri ˆın parte. 3. Rata de rotat¸ie a soldului-client¸i constituie un indicator relevant pentru firmele ce realizeaz˘a vˆanz˘ari pe credit comercial. Se vor folosi urm˘atoarele formule de calcul:

8.3. Vitezele de rotat¸ie prin elementele componente ale cifrei 121 de afaceri

Durata de rot.a client¸ilor =

Client¸i · 360 Cifra de afaceri

Cifra de afaceri · 360 Client¸i Cu ajutorul acestui indicator se poate aprecia durata medie de ˆıncasare a creant¸elor, ¸si astfel se poate aprecia eficient¸a serviciului de colectare a creant¸elor. 4. Rata de rotat¸ie a soldului - furnizori se calculeaz˘a dup˘a formulele: Nr.de rotat¸ii =

Durata de rot.a furnizorilor =

Furnizori · 360 Cifra de afaceri

Cifra de afaceri · 360 Furnizori Durata de rotat¸ie a soldului furnizori exprim˘a durata medie de achitare a acestora. Spre deosebire de ratele calculate pentru elementele de activ, ˆın acest caz o durat˘a de rotat¸ie mai ˆındelungat˘a este mai avantajoas˘a pentru firm˘a, semnificˆand obt¸inerea unor termene de plat˘a avantajoase (cu condit¸ia s˘a nu rezulte din nerespectarea termenelor de plat˘a). O mai bun˘a interpretare a ratelor se obt¸ine din compararea lor. Astfel trebuie urm˘arite urm˘atoarele corelat¸ii: Nr.de rotat¸ii =

• durata de rotat¸ie a furnizorilor > durata de rotat¸ie a stocurilor. Dac˘a aceast˘a corelat¸ie este respectat˘a, ˆınseamn˘a c˘a ˆıntregul ciclu de exploatare este finant¸at pe seama resurselor atrase temporar de la furnizori; • durata de rotat¸ie a furnizorilor > durata de rotat¸ie a creant¸elor fat¸˘a de client¸i. Termenele de plat˘a negociate cu furnizorii reprezint˘a diferent¸e favorabile de pl˘a¸ti, ˆın timp ce creditele acordate client¸ilor reprezint˘a diferent¸e nefavorabile de pl˘a¸ti. Dac˘a inegalitatea este respectat˘a, ˆıntreprinderea va beneficia de un excedent financiar.

8.3. Vitezele de rotat¸ie prin elementele componente ale cifrei de afaceri Ratele de rotat¸ie prin intermediul cifrei de afaceri sunt u¸sor de calculat ¸si interpretat. Dezavantajul folosirii lor provine din faptul c˘a ele

Capitolul 8. Analiza activit˘ a¸tii firmei

122

pornesc de la ni¸ste premize superficiale. Astfel ele pornesc de la considerentul c˘a ˆıntreaga cifr˘a de afaceri a unei ˆıntreprinderi este folosit˘a pentru reˆınnoirea unui activ sau achitarea unei datorii. Orice ˆıntreprindere folose¸ste cifra de afaceri pentru acoperirea unui num˘ar semnificativ de destinat¸ii. Astfel numai o anumit˘a component˘a a cifrei de afaceri este folosit˘a pentru reˆınnoirea fiec˘arui element de active sau pentru achitarea unui element de datorie. Pornind de la aceast˘a logic˘a, se pot calcula rate specifice pentru fiecare element de activ sau datorie. Ratele de rotat¸ie vor putea fi astfel descompuse ˆın rate de rotat¸ie prin elementele specifice componente ale activelor, respectiv ale datoriilor ¸si ˆın componentele valorice ale cifrei de afaceri. Se obt¸in astfel durate de rotatie specifice pentru fiecare element de activ, respectiv de datorie, ˆın raport cu partea corespunz˘atoare din cifra de afaceri:

R=

Elementul de activ(datorie) Componenta valoric˘a ˆın cifra de afaceri · 360 · Elementul de activ(datorie) Cifra de | {z afaceri }

|

{z

}

Prima rat˘ a raporteaz˘a fiecare element de activ sau datorie la componenta lui specific˘a din cifra de afaceri: imobiliz˘arile corporale la amortiz˘ari, stocurile de materii prime la consumurile de la tert¸i, soldul client¸ilor la cifra vˆanz˘arilor etc. Aceast˘a rat˘a, ponderat˘a cu 360, conduce la determinarea duratei de rotat¸ie a posturilor din bilant¸ ˆın raport cu cifra de afaceri. Se poate calcula astfel: durata de amortizare a imobiliz˘arilor, durata de rotat¸ie a stocurilor materiale, durata de achitare a furnizorilor,etc. A doua rat˘ a exprim˘a ponderea fiecarui element din cifra de afaceri asociat˘a posturilor din bilant¸ fat¸˘a de cifra de afaceri total˘a. Ea se nume¸ste, de aceea, rat˘ a de structur˘a sau coeficient de pondere c˘aci aceasta indic˘a structura costurilor ˆıntreprinderii. Pentru identificarea elementelor componente ale cifrei de afaceri corespunz˘atoare fiec˘arui element bilant¸ier este util de urm˘arit structura costurilor de achizit¸ionare, de prelucrare sau de livrare a elementelor de activ, a ciclurilor de product¸ie la care elementul respectiv de activ particip˘a, iar pentru cele de pasiv - modalitatea de recuperare a fondurilor investite.

8.4. Utilitatea indicatorilor exprimat¸i sub form˘ a de rate de 123 rotat¸ie

8.4. Utilitatea indicatorilor exprimat¸i sub form˘ a de rate de rotat¸ie 8.4.1. Ratele de rotat¸ie - instrument de analiz˘ a al managementului financiar Sistemul de indicatori exprimat¸i ˆın num˘ar de zile (pe care ˆıl denumim sistem de rate cinetice) prezint˘a numeroase avantaje fat¸˘a de indicatorii exprimat¸i ˆın m˘arimi absolute sau ˆın m˘arimi relative. ˆIn primul rˆ and pentru c˘a indicatorii financiari ˆın m˘arimi absolute au o putere informativ˘a redus˘a ca urmare a comparabilit˘a¸tii reduse cu nivelurile realizate de alte ˆıntreprinderii. Comparat¸ia dintre activele, datoriile sau cifra de afaceri ale unei ˆıntreprinderi alimentare cu cele ale uneia constructoare de ma¸sini nu serve¸ste unei analize pertinente. ˆIn al doilea rˆ and, indicatorii financiari ˆın m˘arimi relative au o putere informativ˘a mai mare prin cre¸sterea gradului de comparabilitate, dar ˆın cont¸inut r˘amˆan totu¸si ni¸ste m˘arimi abstracte care nu pot fi redate ˆın termeni concret¸i ai realit˘a¸tii economice. Ratele cinetice au o putere informativ˘a superioar˘a atˆat prin gradul ridicat de comparabilitate cˆat ¸si prin exprimarea lor sub forma de m˘arimi concrete: durata amortiz˘arii, durata de ˆıncasare a client¸ilor, durata pl˘a¸tii furnizorilor,etc. Aceast˘a exprimare a lor (ˆın m˘arimi concrete) fac ca ele s˘a fie relevante ¸si pentru utilizatorii f˘ar˘a preg˘atire financiar˘a. Astfel ¸si managerilor ”non-financiari”, le vor fi utile ˆın vederea aprecierii activit˘a¸tii ˆıntreprinderii. Ratele cinetice constituie un instrument util pentru aprecierea nivelului de performant¸˘a al managementului firmei. Dup˘a ce se apreciaz˘a nivelul de performant¸˘a, tot pe baza ratelor de rotat¸ie se pot oferi ¸si solut¸ii pentru ˆımbun˘at˘a¸tirea acestuia. Foarte u¸sor pot fi identificate ratele necorespunz˘atoare ¸si se poate trece la ˆımbun˘at˘a¸tirea acestora.

8.4.2. Previzionarea structurii activului ¸si pasivului Ratele cinetice se obt¸in prin ˆınmult¸irea duratei rotat¸iei fiec˘arui post de bilant¸ cu coeficientul de pondere corespunz˘ator. Ansamblul corelat al tuturor ratelor cinetice formeaz˘a un sistem de indicatori financiari dinamici prin care se surprinde foarte bine echilibrul financiar al ˆıntreprinderii. Relevant¸a acestor indicatori ˆıi recomand˘a pentru calculele de previziune fi-

Capitolul 8. Analiza activit˘ a¸tii firmei

124

nanciar˘a ˆın condit¸ii de stabilitate economic˘a a ˆıntreprinderii. Practic, prin intermediul acestor indicatori se poate realiza previzionarea necesit˘a¸tilor de finant¸are a ciclului de exploatare pentru perioada viitoare, precum ¸si a unei p˘art¸i a resurselor de finant¸are a acestora. Pe baza unor studii de marketing, se poate previziona cifra de afaceri a ˆıntreprinderii. ˆIn condit¸iile ˆın care duratele de rotat¸ie ale elementelor de activ sau de pasiv se ment¸in la nivelul ˆınregistrat ˆın exercit¸iul anterior (nu se prevede modificarea termenelor de plat˘a obt¸inute de la furnizori, nici a celor acordate client¸ilor, nu se accelereaz˘a rotat¸ia stocurilor, nu vor trebui pl˘atite mai repede creditele, etc.) fiecare post bilant¸ier se poate dimensiona conform urm˘atoarei relat¸ii de calcul: Elementul de activ(pasiv) =

Durata de rotat¸ie · Cifra de afaceri 360

Durata de rotat¸ie cuprins˘a la num˘ar˘ator, va fi durata de rotat¸ie din perioada precedent˘a pentru fiecare element de activ sau pasiv, iar cifra de afaceri va fi cea prognozat˘a pentru perioada viitoare. ˆIn cazul ˆın care ˆın exercit¸iul precedent s-a constatat c˘a sunt necesare ˆımbun˘at˘a¸tiri ale rotat¸iei diferitelor elemente, care pot fi realizate ˆın exercit¸iul viitor (accelerarea ˆıncas˘arii client¸ilor, ˆıncetinirea pl˘a¸ti furnizorilor, accelerarea duratei de rotat¸ie a stocurilor, etc.), durata de rotat¸ie luat˘a ˆın calculul num˘ar˘atorului va fi corectat˘a cu ace¸sti coeficient¸i de accelerare sau ˆıncetinire. Ca regul˘a se poate observa c˘a trebuie s˘a se ˆıncerce: 1. accelerarea duratei de rotat¸ie a elementelor de activ; 2. ˆıncetinirea duratei de rotat¸ie a elementelor de pasiv.

8.4.3. Metoda normativ˘ a de previziune a echilibrului financiar Dac˘a pe baza duratelor de rotat¸ie se pot prognoza activele ¸si fondurile lor de finant¸are, ˆınseamn˘a c˘a ˆın continuare vor putea fi prognozat¸i indicatorii echilibrului financiar. Pornind de la proport¸ionalitatea dintre cre¸sterea cifrei de afaceri ¸si cei doi termeni ai echilibrului financiar (active ¸si datorii), metoda normativ˘a folose¸ste acest sistem de rate cinetice pentru a stabilii:

8.4. Utilitatea indicatorilor exprimat¸i sub form˘ a de rate de 125 rotat¸ie 1. structura normativ˘a (de obt¸inut ˆın mod normal) a echilibrului financiar la o cifra de afaceri previzionat˘a (prin studii de marketing) pentru exercit¸iul urm˘ator; 2. modific˘arile ˆın cifra de afaceri ca urmare a modific˘arii duratei stocajului, a duratei de ˆıncasare a client¸ilor, a duratei de plat˘a a furnizorilor etc. sau ca urmare a modific˘arii structurii costurilor aferente vˆanz˘arilor; 3. cifra de afaceri obtenabil˘a la un capital social dat sau prev˘azut s˘a creasc˘a ˆın exercit¸iul urm˘ator. Metoda face apel la posturile din bilant¸ la ˆıncheierea exercit¸iului, ceea ce determin˘a unele limite ca urmare a caracterului static al situat¸iei patrimoniale luat˘a ca baz˘a de referint¸˘a. Pentru a evita acest inconvenient se pot face urm˘atoarele ajust˘ari: • se vor folosi posturile de bilant¸ la m˘arimile medii ale soldurilor ˆınregistrate la ˆınceputul ¸si la sfˆar¸situl exercit¸iului; • se va folosi o structura medie a cifrei de afaceri care s˘a caracterizeze ˆıntreprinderea pe mai multe exercit¸ii. - -se va folosi o structura medie a cifrei de afaceri care s˘a caracterizeze ˆıntreprinderea pe mai multe exercit¸ii. ˆIn acest fel se elimin˘a caracterul limitat al ratelor fundamentate pe o situat¸ie bilant¸ier˘a la un moment dat, iar calculele de previziune devin mult mai realiste. Metoda normativ˘a permite efectuarea diferitelor simul˘ari ale corelat¸iei ”cifra de afaceri-echilibru financiar” din care se pot trage concluzii pentru politica financiar˘a a ˆıntreprinderii. De asemenea, metoda permite compararea echilibrului financiar al ˆıntreprinderilor de m˘arimi diferite, eliminˆandu-se influent¸a volumului specific de activitate.

8.4.4. Previziunea indicatorilor financiari prin simulare Dinamica viet¸ii economice a ˆıntreprinderii ¸si/sau obiectivele conducerii acesteia conduc adesea la modificarea duratelor de rotat¸ie a capitalurilor ¸si a structurii valorice a cifrei de afaceri. ˆIn aceste condit¸ii, ratele cinetice, ˆın formula lor analitic˘a, devin instrumente deosebit de utile ˆın

Capitolul 8. Analiza activit˘ a¸tii firmei

126

calculele de simulare a m˘arimii indicatorilor financiari ˆın diferitele ipoteze ale rotat¸iei capitalurilor ¸si ale structurilor costurilor. Complexitatea calculelor de simulare poate fi u¸sor dep˘a¸sit˘a prin utilizarea calculatoarelor ¸si a unor programe specializate. ˆIn fapt simularea poate avea ˆın vedere fiecare durat˘a de rotat¸ie ¸si fiecare rat˘a de structur˘a. Aceast˘a metod˘a permite, de asemenea, mai buna previzionare a evolut¸iei gestiunii fondului de rulment. Simularea echilibrului financiar poate avea ca baz˘a de fundamentare calcule de previziune oferite de metoda analizei pragului de rentabilitate. Aceasta ar da posibilitatea alegerii variantei de echilibru financiar care s˘a conduc˘a la obt¸inerea unui profit dorit. Totodat˘a simularea echilibrului financiar permite previziuni pertinente pentru societ˘a¸tile comerciale ˆın curs de constituire cu un profil de activitate apropiat celor ˆın funct¸iune. ˆIn scopul orient˘arii politicii financiare a societ˘a¸tilor comerciale, atˆat ˆın faza de constituire cˆat ¸si ˆın cea de funct¸ionare, este util s˘a se determine ¸si s˘a se fac˘a publice ratele cinetice medii caracteristice diferitelor ramuri ¸si subramuri economice din ¸tar˘a (evident ˆın condit¸ii de stabilitate economic˘a). Un astfel de studiu al B˘ancii Frant¸ei a permis, de exemplu, clasificarea sectoarelor economice ˆın 4 grupe ˆın funct¸ie de rata cinetic˘a privind nevoia de finant¸are a ciclului de exploatare.

Capitolul 9 Decizii de repartizare a profitului 9.1. Politica de dividend Decizia de repartizare a profitului net este considerat˘a de anumit¸i speciali¸sti o tem˘a marginalizat˘a ˆın managementul financiar, fiind a¸sadar tratat˘a sumar. Uneori, datorit˘a faptului c˘a aceast˘a decizie este luat˘a de act¸ionari sau asociat¸i, prin adunarea general˘a, se poate considera c˘a ea nici nu trebuie s˘a-i preocupe pe managerii financiari, pentru c˘a nu este la latitudinea acestora s˘a ia decizii legate de aceast˘a problem˘a. Realitatea confirm˘a c˘a, de multe ori, managerul are nu numai o putere de convingere deosebit˘a asupra unui num˘ar semnificativ de proprietari ci, mai ales pentru firmele europene, el posed˘a un procent semnificativ din capitalul firmei. Concept¸ia economi¸stilor clasici era c˘a profitul se cuvine investitorului de capital. Adam Smith, ˆın ”Avut¸ia nat¸iunilor” ˆın 1976, scria c˘a valoarea a fost creat˘a cu concursul a trei factori - munca, natura ¸si capitalul - iar fiecare dintre ace¸stia este ˆındrept˘a¸tit s˘a primeasc˘a o parte constitutiv˘a a acesteia, materializat˘a ˆın salariu, rent˘a ¸si, respectiv, profit (dividende). Odat˘a cu evolut¸ia economiei apar tot mai mult ca destinat¸ii ale profitului net nu numai dividendele, ci ¸si rezervele ¸si alte fonduri proprii, ce se constituie ca amˆan˘ari ale recuper˘arii sumelor investite init¸ial, dar ¸si elemente ce remunereaz˘a factorul munc˘a ˆın teoriile clasice: participarea salariat¸ilor la profit ¸si cota de participare la profit a managerului. Problema repartiz˘arii profitului net ˆınceteaz˘a astfel a mai reprezenta o problem˘a minor˘a 127

Capitolul 9. Decizii de repartizare a profitului

128

ˆın finant¸ele ˆıntreprinderii, c˘ap˘atˆand tot mai mult caracterul unei decizii fundamentale pentru viat¸a firmei ¸si complexitatea unei probleme dificile de politic˘a financiar˘a. Deciziile privind repartizarea profitului net al ˆıntreprinderii determin˘a politica de dividend, avˆand implicat¸ii directe asupra autofinant¸˘arii ¸si remuner˘arii capitalurilor proprii. Politica de dividend reprezint˘a ansamblul deciziilor ¸si tehnicilor folosite pentru determinarea nivelului dividendelor ce pot fi distribuite act¸ionarilor. ˆIn cadrul acesteia, se pune problema de a opta ˆıntre distribuirea dividendelor sau reinvestirea unei p˘art¸i cˆat mai mari din profit, de c˘atre firma respectiv˘a. Politica de dividend este influent¸at˘a de mai mult¸i factori incluzˆand: • oportunit˘a¸tile de investit¸ii ale firmei; • sursele alternative de capital; • preferint¸ele act¸ionarilor ˆın ceea ce prive¸ste un venit sigur ˆın prezent sau unul ˆın viitor presupus mai mare. ˆIntr-o societate pe act¸iuni repartizarea profitului net se face, ˆın principal, pentru acoperirea nevoilor de dezvoltare ¸si plata dividendelor. ˆIn acela¸si timp, fondatorii, administratorii ¸si personalul societ˘a¸tii vor participa la profit numai dac˘a aceasta se prevede ˆın mod expres ˆın contractul de societate sau statut, ori se aprob˘a de c˘atre adunarea general˘a extraordinar˘a. Distribuirea dividendelor priveaz˘a ˆıntreprinderea de lichidit˘a¸ti, dar pe de alt˘a parte, asigur˘a un venit act¸ionarilor determinˆand cre¸sterea randamentului la plasamentul financiar init¸ial. Distribuirea are ca efect opozit¸ia dintre societate ca entitate economic˘a ¸si act¸ionari a c˘aror interes nu se m˘asoar˘a dect ˆın termeni de plasament financiar. Aceast˘a opozit¸ie se estompeaz˘a ˆın timp, pe m˘asur˘a ce acumularea devine surs˘a de obt¸inere a profitului pe termen lung. De¸si s-au realizat cercet˘ari numeroase ˆın ceea ce prive¸ste politica de dividend, nu s-a ajuns la o solut¸ie optim˘a de aplicat de orice ˆıntreprindere; mai degrab˘a au putut fi identificate trei curente principale: • de neutralitate; • de favorizare a repartiz˘arii de dividende; • de descurajare a distribuirii de dividende.

129

9.2. Neutralitatea politicii de dividend

9.2. Neutralitatea politicii de dividend Teoria privind neutralitatea politicii de divident apare pentru prima dat˘a ˆın lucr˘arile economi¸stilor Meerton Miller ¸si Franco Modigliani. Conform acestei teorii politica de dividend nu are nici o influent¸˘ a asupra valorii firmei sau asupra costului capitalului, deci este irelevant˘ a. Valoarea firmei se presupune a fi determinat˘a doar de m˘arimea profitului realizat pe baza activelor sale, ¸si nu de modalitatea ˆın care acesta este ˆımp˘art¸it. Argumentat¸ia celor doi profesori americani se bazeaz˘a pe postulatul c˘a suma profiturilor reinvestite se va reˆıntoarce la act¸ionari, ˆıntrucˆat aceste sume vor fi utilizate la nivelul firmei numai pentru proiecte profitabile, ˆın interesul proprietarilor. Cu alte cuvinte, se respect˘a, la nivelul firmei, faptul c˘a obiectivul major al finant¸elor firmei ˆıl reprezint˘a maximizarea averii proprietarilor. ˆIn plus, necesit˘a¸tile de resurse financiare pe termen scurt pe care le pot manifesta act¸ionarii ˆın anumite momente pot fi acoperite ˆın permanent¸˘a, la un pret¸ just, prin vˆanzarea propriilor act¸iuni det¸inute pe piat¸a de capital. Miller ¸si Modigliani presupun cazul a dou˘a firme, identice din toate punctele de vedere, cu except¸ia dividendelor pl˘atite ˆın perioada curent˘a. ˆIn final se va observa c˘a valoarea firmelor va fi egal˘a. ˆIn demonstrat¸ia celor doi autori se porne¸ste de la ipoteza unui mediu financiar ideal. Acesta presupune urm˘atoarele presupozit¸ii: • inexistent¸a impozit˘arii, atˆat ˆın cazul rezultatului, cˆat ¸si ˆın cazul plusvalorilor sau a dividendelor; • ˆıntreprinderile au acces liber la piat¸a financiar˘a; • cre¸sterile de capital se fac f˘ar˘a costuri ¸si investitorii sunt de acord s˘a subscrie oricare ar fi suma cerut˘a; • nexistent¸a constrˆaˆagerilor juridice ˆın ceea ce prive¸ste distribuirea dividendelor; (se consider˘a c˘a ˆıntreprinderile sunt libere s˘a distribuie orice sum˘a sub form˘a de dividende); • investitorii dispun de acelea¸si informat¸ii privind activitatea ˆıntreprinderii ca ¸si conduc˘atorii acesteia, deci ˆıntlnim inexistent¸a asimetriei informat¸ionale;

Capitolul 9. Decizii de repartizare a profitului

130

• conduc˘atorii ˆıntreprinderii ˆıncearc˘a s˘a maximizeze valoarea fondurilor proprii ale act¸ionarilor; • existent¸a neutralit˘a¸tii ˆıntre finant¸area prin fonduri proprii ¸si cea prin ˆındatorare. Dou˘a firme identice, dar cu politici de dividend diferite, vor avea aceea¸si valoare deoarece: • rata rentabilit˘a¸tii cerut˘a de investitori (r) trebuie s˘a fie identic˘a pentru c˘a firmele au acela¸si risc; • valoarea la finele perioadei, a celor dou˘a firme depinde numai de investit¸iile realizate, de dividende ¸si de cash-flow-ul operat¸ional, care de asemenea sunt presupuse a fi identice. Avˆand ˆın vedere c˘a valoarea actual˘a a celor dou˘a firme este egal˘a se demonstreaz˘a c˘a politica de dividend este irelevant˘a, deoarece nu afecteaz˘a averea act¸ionarilor, binent¸eles ˆın condit¸iile ideale presupuse init¸ial. Cheia argumentului celor doi profesori americani este faptul c˘a deciziile de investit¸ie sunt considerate total independente de politica de dividend: ˆıntreprinderea poate pl˘ati orice nivel al dividendelor f˘ar˘a a afecta politica de investit¸ii. Dac˘a dividendele dep˘a¸sesc m˘arimea diferent¸ei dintre cash-flow ¸si investit¸ii, atunci resursele vor fi procurate din vˆanzarea de noi act¸iuni, considerate ca fiind o solut¸ie de finant¸are practic nelimitat˘a. De asemenea dorint¸a ment¸inerii unui anumit nivel al dividendelor nu va afecta deloc decizia de investit¸ie.

9.3. Teoria rezidual˘ a a dividendului ˆIntr-un articol publicat ˆın anul 1996, J. E. Walter sust¸inea c˘a, ˆın repartizarea profitului, trebuie urm˘arit˘a realizarea cu prioritate a politicilor de investit¸ii ¸si de finant¸are, afirmˆandu-se astfel implicit c˘a politica de dividend nu este una major˘a, ci una rezidual˘a. Conform acestei teorii, investitorii rat¸ionali vor prefera s˘a vad˘a firma conservˆandu-¸si resursele financiare decˆat s˘a primeasc˘a dividende, cu singura condit¸ie ca rentabilitatea fondurilor astfel reinvestite s˘a fie superioar˘a rentabilit˘a¸tii pe care ar putea s˘a o obt¸in˘a, pe cont propriu, din investit¸ii de risc egal.

131

9.3. Teoria rezidual˘ a a dividendului

ˆIn practic˘a, politica de dividend este foarte mult influent¸at˘a de oportunit˘a¸tile de investit¸ii ¸si disponibilitatea fondurilor care ar putea finant¸a proiectele de investit¸ii. Aceast˘a teorie poart˘a denumirea de politica rezidual˘a care presupune ca firmele s˘a urmeze urm˘atorii pa¸si atunci cˆand urmeaz˘a s˘a decid˘a politica de dividend ce urmeaz˘a s˘a o adopte: • s˘a-¸si stabileasc˘a proiectele de investit¸ii viitoare; • s˘a determine sumele de capital necesare pentru finant¸area acestor proiecte; • s˘a foloseasc˘a profitul obt¸inut pentru a finant¸a aceste proiecte; • s˘a pl˘ateasc˘a dividende dac˘a profitul este mai mare decˆat necesit˘a¸tile de capital pentru investit¸ii. Politica rezidual˘a are ca efect generarea unui flux de dividende anuale fluctuante, acestea fiind pl˘atite numai dup˘a satisfacerea finant¸˘arii proiectelor de investit¸ii, ˆın condit¸iile p˘astr˘arii unui raport dorit ˆıntre datorii ¸si capitaluri proprii. Practica evident¸iaz˘a c˘a nu ˆıntotdeauna se poate realiza o distribuire a dividendelor nule, piat¸a financiar˘a react¸ionˆand uneori extrem de negativ la asemenea decizii. O ameliorare a acestei politici ar constitui-o asigurarea unei limite minime (ˆın sum˘a absolut˘a) de repartizare a dividendului. Aplicarea acestei politici ar trebui condit¸ionat˘a de o nou˘a limitare, respectiv aceea ca firma s˘a nu distribuie un dividend mai mic decˆat cel din anul anterior pentru c˘a, altfel, sub efectul de semnalizare al dividendului, s-ar considera c˘a firma nu funct¸ioneaz˘a la fel de performant ca ˆın trecut. Unica solut¸ie viabil˘a a aplic˘arii modelului lui Walter ˆın cazul unei societ˘a¸ti cotate la burs˘a ar p˘area c˘a o reprezint˘a aplicarea unei politici a dividendului constant ¸si repartizarea sumei r˘amase pentru aceast˘a destinat¸ie ca extradividend, care este lipsit de caracteristica de plat˘a continu˘a ¸si deci f˘ar˘a implicat¸ia repet˘arii pl˘a¸tii ˆın viitor. Se constat˘a c˘a, ˆın practica firmelor cotate nu ar trebui s˘a apar˘a repartizarea profitului ˆın forma clasic˘a propus˘a de Walter ci, pentru ˆınceput, distribuirea unui dividend asem˘an˘ator din punct de vedere al comportamentului cu dividendul statutar, iar apoi, din disponibilit˘a¸tile r˘amase, investit¸iile ¸si, dac˘a mai exist˘a resurse, extradividendul. ˆIn concluzie, din punct de vedere practic, se observ˘a c˘a politica rezidual˘a s-ar asem˘ana cu o politic˘a de stabilitate care presupune repartizarea

Capitolul 9. Decizii de repartizare a profitului

132

unor sume constante ca dividende. ˆIn condit¸iile aplic˘arii politicii reziduale, cˆat timp vor exista oportunit˘a¸ti de investit¸ii caracterizate printr-o valoare actual˘a net˘a pozitiv˘a ˆın cadrul ˆıntreprinderii, firma nu va repartiza dividende. Se consider˘a a¸sadar c˘a act¸ionarii vor fi remunerat¸i ˆın viitor, pe seama unor cash-flow-uri majorate. Politica este practic incompatibil˘a cu logica bursier˘a a investitorilor, care vor recept¸iona ˆın general reducerile sau chiar renunt¸area la repartizarea dividendelor ca semnale ale unor performant¸e necorespunz˘atoare ale firmei, dar ea a fost practicat˘a ˆın momentele de start ale unor mari ˆıntreprinderi de ast˘azi. Principalele argumente ˆın favoarea necesit˘a¸tii repartiz˘arii unui dividend minimal sau chiar a absent¸ei acestuia sunt: • cota impozitului pe dividende este superioar˘a celei aplicate cˆa¸stigurilor din cre¸steri de curs bursier; • prin faptul c˘a nu repartizez˘a dividende firma are la dispozit¸ie fonduri suficiente, ceea ce o favorizeaz˘a ˆın desf˘a¸surarea activit˘a¸tii sale curente; • dac˘a ar trebui s˘a finant¸eze investit¸iile din surse ˆımprumutate, firmele ar trebui s˘a suporte ¸si cheltuielile financiare generate de aceste credite. Criticile aduse acestei politici privesc: • react¸iile negative ale piet¸ei financiare la variabilitatea (sau chiar inexistent¸a) dividendelor; • faptul c˘a este posibil˘a modificarea comportamentului act¸ionariatului, care s˘a devin˘a preocupat obsesiv de speculat¸ii bursiere; • incertitudinea asupra viitorului, informat¸ii;

ˆın contextul asimetriei de

• faptul c˘a managerii pot utiliza profitul nedistribuit act¸ionarilor pentru proiecte neviabile ¸si poate chiar pentru propriul interes. Teoria lui Walter, ca ¸si celelalte teorii ce sust¸in necesitatea unei distribuiri minimale, par tentante pentru orice practician. O serie de studii

133

9.4. Teoria privind necesitatea distribuirii de dividende

empirice asupra efectelor aplic˘arii unei astfel de politici au evident¸iat rezultate favorabile numai pentru asociat¸ii familiale. Dimpotriv˘a, pentru firmele cotate pe piat¸a de capital american˘a, o societate care nu distribuie dividende nu ˆı¸si cre¸ste cursul bursier, ci, mai mult, ¸si-l reduce substant¸ial.

9.4. Teoria privind necesitatea distribuirii de dividende Una din presupozit¸iile pe care se bazeaz˘a teoria irelevant¸ei politicii de dividend este c˘a aceasta nu afecteaz˘a costul capitalului. Myron Gordon ¸si John Lintner argumenteaz˘a c˘a, costul capitalului propriu scade dac˘a dividendele cresc, deoarece investitorii au certitudinea obt¸inerii unui cˆa¸stig ca o remunerare pentru capitalul pus la dispozit¸ia ˆıntreprinderii. Nu trebuie uitat c˘a, prin intermediul dividendului, act¸ionarii ˆı¸si pot recupera cel mai comod suma investit˘a odat˘a cu achizit¸ionarea act¸iunii. Eventuala vˆanzare a act¸iunii poate fi interpretat˘a ca o posibil˘a ”sanct¸iune”, ca o renunt¸are la investit¸ia init¸ial˘a, din cauza absent¸ei perspectivelor acesteia ¸si, de aceea, ˆıncasarea de dividende apare ca o cointeresare pentru p˘astrarea titlului ˆın portofoliu. De fapt, perspectivele unei firme se pot intui cel mai bine din obt¸inerea unor venituri substant¸iale ca urmare a det¸inerii unui titlu de proprietate al acesteia. ˆIn plus, dividendele ridicate pot fi interpretate ca semnale ale performant¸elor viitoare mai ridicate ale firmei. Aceast˘a politic˘a care sust¸ine necesitatea distribuirii de dividende mai poart˘a denumirea ¸si de teoria ”p˘as˘arii din mn˘a” (”Bird-in-the-hand theory”). Eventualele contra argumente ale acestei teorii se leag˘a de posibilitatea obt¸inerii de cˆa¸stiguri viitoare sporite, fie din dividende din ce ˆın ce mai mari, fie din vˆanzarea act¸iunilor. Cu toate acestea prima solut¸ie ¸tine mai mult de asigurarea sperant¸ei act¸ionarilor, iar cea de a doua revine la problema instabilit˘a¸tii act¸ionarilor ˆın cadrul firmei. Aparent, cu cˆat dividendele ¸si rata de cre¸stere a acestora vor fi mai mari, cu atˆat valoarea act¸iunilor este mai mare ¸si deci este necesar˘a distibuirea unui procent cˆat mai ridicat din profitul net. Capcana ce apare const˘a ˆın faptul c˘a un dividend de o m˘arime mare ridic˘a probleme pe termen lung ˆın funct¸ionarea ˆıntreprinderii, anihilˆand perspectivele de cre¸stere ale acesteia. Practica, respectiv anali¸stii financiari ¸si observatorii de la burs˘a, demonstreaz˘a adesea c˘a dividendele distribuite ¸si cre¸sterea lor fat¸˘a de

Capitolul 9. Decizii de repartizare a profitului

134

anii precedent¸i par a fi principalii factori explicativi ai evolut¸iei cursurilor act¸iunilor. Toate aceste argumente sugereaz˘a aplicatibilitatea acestui model. Cu toate acestea, ideea cre¸sterii perpetu˘a a dividendelor este nerealist˘a, ˆın primul rˆand c˘a presupune c˘a firma evolueaz˘a constant, iar ˆın al doilea rˆand pentru c˘a totu¸si o firm˘a nu poate s˘a se dezvolte la infinit.

9.5. Dividendul - semnal al performant¸elor viitoare ale firmei Pozit¸iile clasice ˆın leg˘atur˘a cu politica optim˘a de dividend sunt divergente - se recomand˘a fie o distribut¸ie maximal˘a, fie una minimal˘a, fie se afirm˘a irelevant¸a acestui aspect. Ceea ce nu pot explica teoriile clasice ˆıntr-o manier˘a indubitabil˘a este de ce totu¸si anumite firme cu perspective financiare vizibile distribuie dividende, ˆın loc s˘a reinvesteasc˘a profiturile ˆın proiecte atractive de investit¸ii sau, dimpotriv˘a, de ce unele firme de succes au reticent¸e o lung˘a perioad˘a ˆın a distribui dividende. Teoria semnalului are meritul de a duce dezbaterile teoretice pe terenul mult mai realist al aplicat¸iilor practice. Dup˘a cum remarcau Ross, Westerfiel ¸si Jordan, se poate considera c˘a, ˆın general, ˆın S.U.A. pret¸ul act¸iunii cre¸ste cˆand dividendul repartizat este majorat inexplicabil ¸si scade cˆand acesta scade inexplicabil. Totu¸si, dou˘a ˆıntreb˘ari r˘amˆan ˆın discut¸ie: • pentru ce ˆıntreprinderile distribuie dividende din moment ce, pentru finant¸area cre¸sterii lor, ele trebuie s˘a procure sumele v˘arsate cu titlu de dividend din surse ˆımprumutate ¸si s˘a suporte a¸sadar cheltuielile ridicate implicite? • pentru ce act¸ionarii doresc atˆat de mult distribuirea de dividende, din moment ce, din punct de vedere economic, o distribuire ridicat˘a nu este deloc semnul unui management financiar superior, iar fiscalitatea favorizeaz˘a plusvaloarea din cre¸steri de curs bursier? Aparent, am avea de-a face cu un comportament irat¸ional. Normal, aceast˘a explicat¸ie nu poate fi acceptat˘a. Un argument extrem de solid este dat de teoria semnalului. Conform acestei teorii, dividendul poate constitui un semnal prin care se pot diferent¸ia firmele performante de cele

135 9.5. Dividendul - semnal al performant¸elor viitoare ale firmei lipsite de perspectiv˘a. Distribuirea de dividende genereaz˘a un nivel al costurilor pentru ˆıntreprindere, fort¸at˘a s˘a suporte concomitent diferent¸a de impozitare dintre dividende ¸si cˆa¸stigurile din plusvaloarea cursului bursier ¸si, totodat˘a, cheltuielile de emisiune a noilor act¸iuni, pentru compensarea pierderii de autofinant¸are generate de v˘arsarea dividendului. ˆIntreprinderile reduc numai cu mare dificultate dividendele, iar atunci cˆand totu¸si o fac, este semn c˘a se confrunt˘a cu dificult˘a¸ti. Aceast˘a reducere nu reprezint˘a o modificare planificat˘a, voluntar˘a a politicii de dividend, ci practic, este vorba despre faptul c˘a managementul consider˘a c˘a actuala politic˘a nu va putea fi ment¸inut˘a. Ca atare, sc˘aderea sumei dividendului repartizat nu face decˆat s˘a evident¸ieze ˆınr˘aut˘a¸tirea situat¸iei perspectivelor firmei, ceea ce va genera o sc˘adere a veniturilor a¸steptate de act¸ionari. De exemplu, o firm˘a american˘a, a renunt¸at la plata dividendului regulat trimestrial, fenomen surprinz˘ator pentru o societate de m˘arime mare printre firmele din ramura de activitate respectiv˘a ¸si cu ˆındelungat˘a tradit¸ie ˆın distribuirea de dividende. De asemenea, decizia p˘area cu atˆat mai surprinz˘atoare, pentru o analiz˘a bazat˘a pe informat¸iile din trecut, ˆın condit¸iile ˆın care veniturile firmei erau suficient de ridicate la data respectiv˘a pentru a pl˘ati dividendul. A doua zi, ordinele de vˆanzare a act¸iunilor au fost atˆat de numeroase ˆıncˆat piat¸a nu a putut fi stabilizat˘a ˆın decurs de cˆateva ore, iar cˆand tranzact¸iile au reˆınceput s˘a se desf˘a¸soare ˆın condit¸ii de echilibru, valoarea unei act¸iuni ˆınregistra o pierdere de aproximativ 30% fat¸˘a de valoarea din ziua anterioar˘a. ˆIn sens invers, o cre¸stere a dividendelor repartizate denot˘a un semnal pozitiv, rezultat al unor estim˘ari privind veniturile viitoare, cash-flow-urile ¸si perspectivele generale ale firmei de cre¸stere fat¸˘a de prezent. Ca atare, ea reprezint˘a un semnal favorabil, c˘a firma merge bine. ˆIn mod ideal, aceast˘a cre¸stere a dividendelor se va realiza cu o rat˘a constant˘a, fenomen ce poate fi interpretat ca o confirmare a unei cre¸steri economice permanentizate, ca o ˆımbun˘at˘a¸tire an dup˘a an a situat¸iei generale a firmei. Astfel a putut fi observat faptul c˘a, practic, cursul busier al act¸iunii react¸ioneaz˘a pozitiv pentru c˘a se a¸steapt˘a dividende viitoare de o m˘arime sporit˘a, ¸si nu pentru c˘a, ˆın prezent, firma le-a crescut m˘arimea. Acest semnal este denumit de Ross, Westerfield ¸si Jordan ”efectul informat¸ional cont¸inut de dividend”, definit ca react¸ie a piet¸ei la o modificare a politicii de dividend. Referiri la rolul jucat de dividende ˆın calitate de semnalizator al performant¸elor firmei apar ˆın teoria financiar˘a de foarte timpuriu. Se

Capitolul 9. Decizii de repartizare a profitului

136

pot aminti ˆın aceast˘a direct¸ie numeroase exemple precum cele ale lui John Lintner (1956), care ar˘ata c˘a managerii sunt extrem de reticent¸i fat¸˘a de modific˘arile sumei dividendului pe act¸iune repatizat, sau ale lui Miller ¸si Modigliani (1961), ce admiteau c˘a investitorii pot interpreta modific˘arile ˆın dividendele repartizate ca fiind o reflectare a modific˘arilor profiturilor, anticipate de c˘atre manageri. Rolul dividendelor ca semnal al performant¸elor viitoare ale firmei pare a fi o explicat¸ie plauzibil˘a pentru existent¸a lor ˆın condit¸iile economiilor de piat¸˘a dezvoltate. Teoria semnalului consider˘a dividendul ca avˆand un unic rol, cel de informare al act¸ionarilor ˆın leg˘atur˘a cu perspectivele firmei: cˆat˘a vreme societatea distribuie dividendele la nivelul obi¸snuit, sau chiar ˆın cre¸stere se confirm˘a c˘a ea merge bine; dac˘a dividendul repartizat scade, se evident¸iaz˘a c˘a aceasta se confrunt˘a cu dificult˘a¸ti, deci are perspective sumbre. Referitor la efectele modific˘arilor dividendelor asupra cursurilor act¸iunilor, majoritatea acestor studii confirm˘a faptul c˘a modific˘arile dividendelor, de fapt anunt¸area acestora, determin˘a schimb˘ari similare ˆın cursul act¸iunilor. Dimpotriv˘a, sc˘aderile de dividende sunt urmate de sc˘aderi semnificative ale cursurilor. De asemenea, se constat˘a c˘a impactul negativ al unei sc˘aderi a dividendului este mult mai puternic decˆat cel pozitiv, rezultat al unei cre¸steri a acestuia. De asemenea este interesant de urm˘arit impactul primului dividend distribuit asupra cursului bursier, constatˆandu-se c˘a pret¸urile act¸iunilor cresc ˆın medie cu 3,7% ˆın momentul ˆın care firmele pl˘atesc primul dividend. ˆIn ceea ce prive¸ste modific˘arile ˆın a¸stept˘arile piet¸ei, studiile au demonstrat c˘a piat¸a ˆı¸si modific˘a a¸stept˘arile pe baza modific˘arilor ˆın dividendele distribuite. De asemenea anali¸stii financiari revizuiesc previziunile proprii cu privire la profiturile viitoare cu o sum˘a strˆans legat˘a de m˘arimea modific˘arii dividendului. ˆIn acest moment teoria financiar˘a a ˆınceput s˘a fie relativ sceptic˘a ˆın leg˘atur˘a cu aplicabilitatea teoriei semnalului ˆın ceea ce prive¸ste explicarea politicii de dividend, tot mai multe studii infirmˆand faptul c˘a dividendele ar putea constitui un instrument de previziune a performant¸elor viitoare ale firmei.

Capitolul 10 Gestiunea ciclului de exploatare 10.1. Necesit˘ a¸tile de finant¸are ale activit˘ a¸tii ˆıntreprinderii Activitatea financiar˘a precede activitatea tehnico-organizatoric˘a de creare ¸si punere ˆın funct¸iune a unei ˆıntreprinderi. De aceea este necesar ca mai ˆıntˆai s˘a se fac˘a o evaluare asupra capitalurilor de care aceasta are nevoie pentru investit¸ii ¸si pentru exploatare. Orice act¸iune de ˆınfiint¸are a unei societ˘a¸ti noi sau de dezvoltare a uneia existente determin˘a un dezechilibru financiar potent¸ial. ˆInainte de a declan¸sa formarea noii structuri patrimoniale se apeleaz˘a ˆın mod necesar la finant¸e. Principala contribut¸ie a finant¸elor la fundamentarea deciziei de ˆınfiint¸are a unei ˆıntreprinderi noi const˘a ˆın dep˘a¸sirea dezechilibrului financiar init¸ial, ˆın echilibrarea necesarului de fonduri b˘ane¸sti solicitat de noua structur˘a patrimonial˘a cu surse de capital corespunz˘atoare. ˆIn afar˘a de sumele necesare pentru realizarea investit¸iei init¸iale, ˆıntreprinderea trebuie s˘a dispun˘a de capital necesar pentru finant¸area exploat˘ arii. Pentru desf˘a¸surarea activit˘a¸tii de exploatare, ˆıntreprinderea trebuie s˘a finant¸eze activele circulante (curente). Activele circulante cuprind: 1. Stocurile, respectiv stocuri de materii prime, materiale, produse ˆın curs de execut¸ie, produse finite, m˘arfuri, ambalaje, etc; 137

Capitolul 10. Gestiunea ciclului de exploatare

138

2. Creant¸ele, reprezentˆand sume de ˆıncasat de la client¸i, debitori diver¸si, furnizori-debitori, etc; 3. Titlurile financiare det¸inute de ˆıntreprindere pe termen scurt; 4. Disponibilit˘ a¸tile, respectiv lichidit˘a¸tile efective det¸inute de ˆıntreprindere ˆın cas˘a sau ˆın banc˘a. Din aceste patru categorii de active circulante, ˆıntreprinderea trebuie s˘a finant¸eze primele trei, acestea dˆand expresia necesarului de finant¸are a ciclului de exploatare. Acesta mai poart˘a denumirea ¸si de capital de lucru brut . Din desf˘a¸surarea activit˘a¸tii de exploatare ˆıntreprinderea atrage resurse pe termen scurt (pasive curente) de la furnizori, de la salariat¸i (datorii salariale), de la stat (datorii fiscale), de la act¸ionari (datorii privind dividendele), astfel c˘a o parte a acestor active circulante este finant¸at˘a pe baza acestor datorii. Valoarea investit¸iei realizate de ˆıntreprindere ˆın activele temporare reprezint˘a partea din activele curente r˘amas˘a nefinant¸at˘a din pasivele temporar atrase. Aceast˘a parte a activelor circulante r˘amas˘a neacoperit˘a poart˘a denumirea de nevoie de fond de rulment sau capital de lucru net. Capitalul de lucru net reprezint˘ a deci diferent¸a dintre activele pe termen scurt ¸si pasivele temporare, exprimˆ and investit¸ia net˘a realizat˘a de ˆıntreprindere ˆın active temporare. Pot exista urm˘atoarele situat¸ii: • capitalul de lucru net este mai mare ca zero, caz ˆın care activele circulante sunt finant¸ate atˆat din resurse pe termen scurt cˆat ¸si din resurse pe termen lung; • capitalul de lucru net este egal cu zero, caz ˆın care ˆıntreprinderea realizeaz˘a un echilibru perfect atˆat pe termen scurt, cˆat ¸si pe termen lung; • capitalul de lucru net este mai mic ca zero, caz ˆın care ˆıntreprinderea finant¸eaz˘a o parte din activele permanente din resurse pe termen scurt. Elementele determinante ale capitalului de lucru net sunt :

139 10.1. Necesit˘ a¸tile de finant¸are ale activit˘ a¸tii ˆıntreprinderii • valoarea stocurilor - reprezint˘a investit¸ia ˆıntreprinderii ˆın materii prime, materiale consumabile, product¸ie ˆın curs de execut¸ie, semifabricate, produse finite, m˘arfuri, ambalaje, etc. necesare desf˘a¸sur˘arii activit˘a¸tii de exploatare. Aceast˘a investit¸ie se va recupera abia dup˘a finalizarea procesului de product¸ie, ˆın momentul ˆıncas˘arii vˆanz˘arilor de produse finite sau de m˘arfuri. Caracterului continuu al product¸iei ¸si desfacerilor i se opune, din motive economice, caracterul discontinuu al aprovizion˘arilor. Det¸inerea de stocuri ˆın cantit˘a¸ti mari genereaz˘a costuri, ˆın primul rˆand de depozitare, iar ˆın al doilea rˆand de oportunitate (rata de rentabilitate ce s-ar fi obt¸inut prin investirea ˆın alte active, din aceea¸si clas˘a de risc), ˆıns˘a exist˘a ¸si beneficii, ˆın general indirecte. Astfel, m˘arimea optim˘a a stocurilor va fi determinat˘a la nivelul pentru care costurile marginale sunt egale cu beneficiile marginale; • client¸ii reprezint˘a o component˘a important˘a a activelor circulante; valoarea acestora este influent¸at˘a de volumul vˆanz˘arilor ¸si de politica ˆıntreprinderii respective privind vˆanzarea pe credit a produselor; astfel valoarea din bilant¸ a client¸ilor poate cre¸ste fie prin cre¸sterea vˆanz˘arilor, fie prin prelungirea perioadei de ˆıncasare; nu este rar˘a situat¸ia ˆın care pentru cre¸sterea cifrei de afaceri se apeleaz˘a la relaxarea termenelor de ˆıncasare a creant¸elor-client¸i, astfel c˘a valoarea investit¸iei ˆın acestea cre¸ste sub impactul ambilor factori de influent¸˘a • titlurile financiare (valorile mobiliare de plasament) det¸inute de ˆıntreprindere pe termen scurt reprezint˘a plasamente sigure ¸si foarte lichide ale disponibilit˘a¸tilor ˆıntreprinderii, al c˘aror scop este obt¸inerea de rentabilit˘a¸ti (prin fructificarea la o rat˘a de rentabilitate pozitiv˘a a lichidit˘a¸tilor); acestea sunt incluse ˆın categoria activelor de trezorerie, al˘aturi de disponibilit˘a¸tile ˆıntreprinderii, deoarece se pot transforma foarte repede ˆın bani lichizi (prin vˆanzare); • disponibilit˘a¸tile ˆıntreprinderii reprezint˘a lichidit˘a¸tile efective det¸inute de ˆıntreprindere ˆın cas˘a sau ˆın banc˘a, a c˘aror valoare este determinat˘a de ritmul ˆıncas˘arilor ¸si pl˘a¸tilor, astfel ˆıncˆat nu reprezint˘a expresia profitabilit˘a¸tii ˆıntreprinderii; un nivel ridicat al disponibilit˘a¸tilor reduce riscul ca, din cauza unor decalaje nefavorabile ˆıntre ritmul ˆıncas˘arilor ¸si pl˘a¸tilor, ˆıntreprinderea s˘a apeleze la ˆımprumuturi pe termen scurt pentru a putea onora pl˘a¸tile

Capitolul 10. Gestiunea ciclului de exploatare

140

scadente, dar ˆın acela¸si timp comport˘a un cost de oportunitate prin neinvestirea acestora ˆın alte forme de active; • furnizorii reprezint˘a sumele atrase de ˆıntreprindere prin cump˘ar˘ari de materii prime, materiale, m˘arfuri, etc. a c˘aror plat˘a se va realiza ulterior, ˆın funct¸ie de contractele ˆıncheiate cu cei de la care ˆıntreprinderea se aprovizioneaz˘a, astfel c˘a ˆın perioada dintre momentul aprovizion˘arii ¸si momentul pl˘a¸tii ˆıntreprinderea beneficiaz˘a de aceste resurse ˆın mod gratuit (resursele devin costisitoare dac˘a ˆıntreprinderea ar fi beneficiat de reduceri (discounturi) prin plata anticipat˘a, sau cˆand este dep˘a¸sit termenul de plat˘a ¸si se percep penaliz˘ari de ˆıntˆarziere). • alte datorii de exploatare reprezint˘a alte fonduri atrase de ˆıntreprindere pe termen scurt de la stat - datorii fiscale - prin plata amˆanat˘a a impozitelor, de la salariat¸i - datorii salariale - prin plata cu ˆıntˆarziere a salariilor, de la act¸ionari - dividende - prin plata amˆanat˘a a dividendelor cuvenite acestora; trebuie ment¸ionat c˘a aceste resurse, aparent gratuite, pot genera costuri foarte mari pentru ˆıntreprindere ( amenzile ¸si penalit˘a¸tile aplicate pentru neplata la termen a acestor datorii); • dac˘a firma practic˘a ˆıncas˘ari ˆınainte de livr˘ari, aceste sume vor reprezenta surse atrase pe termen scurt, cuprinse ˆın categoria client¸icreditori ; • ˆın cadrul datoriilor financiare pe termen scurt se ˆınscriu creditele contractate de firm˘a pe termen mai mic de un an, sumele reprezentˆand rambursarea creditelor pe termen lung ¸si dobˆanzile pe care firma trebuie s˘a le pl˘ateasc˘a pentru resursele atrase sub form˘a de credite. ˆIn raport cu caracteristicile ciclului de exploatare, nevoia de fond de rulment (capitalul de lucru net) are incident¸e variabile cu trezoreria. De exemplu nevoia de finant¸are cre¸ste odat˘a cu cre¸sterea volumului ¸si duratei de ment¸inere a stocurilor, precum ¸si cu cre¸sterea volumului ¸si duratei creditelor acordate client¸ilor. Nevoia de finant¸are va sc˘adea (chiar pˆan˘a la degajarea unei trezorerii disponibile) odat˘a cu cre¸sterea volumului ¸si duratei datoriilor ¸si creditelor primite de la furnizori. Altfel spus, fragili-

141

10.2. Cont¸inutul gestiunii ciclului de exploatare

tatea sau, dimpotriv˘a, stabilitatea unei ˆıntreprinderii (ˆın ceea ce prive¸ste finant¸area ciclului de exploatare) depinde ˆın principal de trei factori: • stocurile ¸si intervalul lor de stocare; • client¸ii ¸si intervalul lor de ˆıncasare; • furnizorii ¸si intervalul lor de plat˘a.

10.2. Cont¸inutul gestiunii ciclului de exploatare Ciclul de exploatare reprezint˘a perioada de timp dintre achizit¸ionarea unui activ circulant ˆın vederea intr˘arii lui ˆıntr-un proces de transformare sau vˆanzare, ¸si finalizarea acestuia ˆın numerar. Ciclul de exploatare se prezint˘a astfel ca o succesiune de stocuri ˆın diferitele faze ale exploat˘arii, de m˘arimi fizice diferite ¸si de valori cresc˘atoare pe unitate de m˘asur˘a. Valoarea unei unit˘a¸ti de stoc este cresc˘atoare pe m˘asura ˆınaint˘arii ˆın ciclul de exploatare, la valoarea init¸ial˘a ad˘augˆandu-se cheltuieli de stocare ¸si cele de prelucrare sau de circulat¸ie a acesteia pˆan˘a la ˆıncasarea client¸ilor beneficiari. Un ciclu de exploatare ˆıncepe deci cu aprovizionarea pentru formarea stocurilor ¸si se ˆıncheie cu ˆıncasarea client¸ilor pentru m˘arfurile vˆandute, pentru produsele finite livrate, sau serviciile prestate acestora. Finant¸area ciclului de exploatare este, poate, cea mai important˘a sect¸iune a finant¸elor ˆıntreprinderii, ˆın primul rˆand datorit˘a ponderii ridicate (peste 50%) a activelor ¸si pasivelor circulante ˆın totalul bilant¸ului ˆıntreprinderilor ¸si ˆın al doilea rˆand, datorit˘a faptului c˘a operat¸iile ciclului de exploatare sunt cotidiene cu un mare grad de repetabilitate ¸si cu o reflectare imediat˘a asupra situat¸iei financiare, asupra rentabilit˘a¸tii ˆıntreprinderii. Obiectivul urm˘arit de finant¸are ciclului de exploatare este cel al oric˘arei investit¸ii de capital: cea mai eficient˘a alocare a capitalului, ˆın condit¸ii de diminuare a riscului. Armonizarea relat¸iei rentabilitate risc se realizeaz˘a, ˆın cea mai mare parte, ˆın cadrul echilibrului dintre necesarul de active circulante ¸si sursele mobilizate pentru finant¸area acestuia. Finant¸area ciclului de exploatare cuprinde dou˘a domenii complementare de activitate:

Capitolul 10. Gestiunea ciclului de exploatare

142

• determinarea necesarului de active circulante; • determinarea modalit˘a¸tii de finant¸are a acestuia. O m˘arime mare a stocurilor determin˘a costuri mari de stocare ¸si de oportunitate ˆın ceea ce prive¸ste capitalul investit ˆın ele, dar ˆın acela¸si timp asigur˘a desf˘a¸surarea ritmic˘a ¸si continu˘a a proceselor de exploatare. Stocarea unor cantit˘a¸ti mai reduse, va diminua costurile, dar va cre¸ste riscul rupturii de stoc. Determinarea necesarului de activelor circulante urm˘are¸ste eliminarea rupturii de stoc, a lipsei de lichidit˘a¸ti, preocupare ˆınsot¸it˘a de cre¸sterea costurilor de exploatare ¸si de diminuarea rentabilit˘a¸tii. ˆIn privint¸a pasivelor circulante se urm˘are¸ste permanent¸a surselor de finant¸are, autonomia financiar˘a a ciclului de exploatare, preocup˘ari ˆınsot¸ite de cre¸steri ale costului procur˘arii capitalurilor necesare. Principala caracteristic˘a a activelor circulante este lichiditatea ridicat˘a a acestora ¸si, deci, posibilitatea acoperirii operative din ˆıncas˘ari a datoriilor, a efectu˘arii unor plasamente de trezorerie ¸si a p˘astr˘arii unei rezerve lichide ˆın cont ¸si ˆın cas˘a. Exist˘a un raport specific fiec˘arei ˆıntreprinderi ˆıntre vˆanz˘ari ¸si nivelul activelor necesare pentru realizarea acestora. Pornind de la acest raport, se pot identifica trei politici de gestiune a ciclului de exploatare, ˆın ceea ce prive¸ste determinarea necesarului de finant¸are a ciclului de exploatare, cu efecte diferite asupra rentabilit˘a¸tii ¸si riscului: 1. O politic˘ a agresiv˘ a (ofensiv˘ a), indiferent˘a fat¸˘a de risc, care ˆı¸si propune realizarea unei cifre de afaceri cu stocuri minime. Rentabilitatea ridicat˘a, intent¸ionat˘a prin aceast˘a politic˘a, este ˆınsot¸it˘a de riscuri mari legate de lipsa de stoc, de lipsa de lichidit˘a¸ti ¸si de insolvabilitatea ˆıntreprinderii; 2. O politic˘ a defensiv˘ a, a conduc˘atorilor prudent¸i, care ˆı¸si propune realizarea unei cifre de afaceri cu stocuri ¸si lichidit˘a¸ti ridicate. Rentabilitatea va fi ˆın acest caz, afectat˘a de stocurile suplimentare ale prudent¸ei ˆın asigurarea cu stocuri a continuit˘a¸tii activit˘a¸tii de exploatare. Aceasta este o politic˘a de aversiune fat¸˘a de risc 3. O politic˘ a echilibrat˘ a, intermediar˘a, este cea care armonizeaz˘a relat¸ia contradictorie dintre rentabilitate ¸si risc. Potrivit acestei politici, cre¸sterea volumului activit˘a¸tii (cifrei de afaceri) se realizeaz˘a cu un stoc curent de m˘arime corespunz˘atoare noii cifre de afaceri, pe

143

10.3. Determinarea necesarului de finant¸are a ciclului de exploatare (NFCE) cˆand stocul de sigurant¸˘a este determinat la acel nivel care egalizeaz˘a costurile determinate de lipsa de stoc ¸si costurile stocurilor excesive.

S¸i ˆın ceea ce prive¸ste finant¸area activelor circulante, putem s˘a identific˘am cele trei politici. ˆIntr-o politic˘ a agresiv˘ a accentul cade, ˆın principal, pe sursele atrase temporar de la tert¸i (datorii de exploatare) care au cele mai mici costuri de procurare a lor, dar care determin˘a ¸si o preocupare stresant˘a de a le reˆınnoi, existˆand riscul unei lipse de capital. Politica defensiv˘ a presupune finant¸area activelor circulante, ˆın principal, din surse permanente (fondul de rulment), considerate surse propri, care au costuri de procurare mult mai mari dar ¸si o acoperire suficient˘a ˆımpotriva riscului de reˆınnoire a creditelor ¸si a cre¸sterii ratei dobˆanzii. O politic˘ a neutr˘ a const˘a ˆın sincronizarea perfect˘a dintre scadent¸ele activelor ¸si pasivelor pe termen scurt. Rentabilitatea ¸si riscul, ce ar ˆınsot¸i formarea activelor ¸si pasivelor circulante, au sensuri contrare ¸si se neutralizeaz˘a ˆıntr-o oarecare m˘asur˘a. Fondul de rulment ar reprezenta, marja de sigurant¸˘a pentru finant¸area activelor circulante ¸si pentru autonomia financiar˘a a ˆıntreprinderii. Alegerea unei sau alteia dintre cele trei politici este determinat˘a atˆat de specificul activit˘a¸tilor desf˘a¸surate, cˆat ¸si de orient˘arile conducerii ˆıntreprinderii.

10.3. Determinarea necesarului de finant¸are a ciclului de exploatare (NFCE) Necesarul de finant¸are a ciclului de exploatare exprim˘ a nevoia total˘ a de capitaluri pentru procurarea stocurilor ¸si asigurarea unui sold optim de creant¸e care s˘a asigure desf˘ a¸surarea normal˘ a a ciclului de exploatare. Determinarea NFCE urm˘are¸ste realizarea obiectivului gestiunii ciclului de exploatare: cre¸sterea rentabilit˘a¸tii ˆıntreprinderii ˆın condit¸ii de diminuare a riscului. ˆIn practica de fundamentare a NFCE se ˆıntˆalnesc ˆın principal dou˘a categorii de metode: • metode analitice; • metode sintetice. Ambele categorii de metode au ca indicatori de fundamentare fie costurile exploat˘arii, fie cifra de afaceri, previzionate pentru perioada viitoare.

Capitolul 10. Gestiunea ciclului de exploatare

144

Determinarea NFCE pe baza costurilor exploat˘ arii, este justificat˘a de faptul c˘a nevoia de capitaluri, pentru procurarea ¸si det¸inerea activelor circulante, este determinat˘a de cheltuielile de achizit¸ie, manipulare ¸si transport a materialelor, de fabricat¸ie ¸si livrare a produselor, precum ¸si de timpul ˆıntre dou˘a reconstituiri succesive ale stocurilor exploat˘arii. Determinarea NFCR, pe baza cifrei de afaceri, este motivat˘a de nevoia recuper˘arii operative a capitalurilor avansate pentru procurarea ¸si det¸inerea stocurilor de active circulante. Dar recuperarea ˆın cel mai scurt timp a capitalurilor are loc prin componentele valorice ale cifrei de afaceri, dˆand expresie preocup˘arii ˆıntreprinderii pentru cre¸sterea lichidit˘a¸tii activelor circulante. Metodele analitice presupun determinarea m˘arimii NFCE pe elemente de stocuri de materii prime ¸si materiale, de produse ˆın curs de fabricat¸ie, produse finite ¸si de produse expediate sau m˘arfuri. La fiecare element de stoc, calculul analitic se desf˘a¸soar˘a pe fiecare material sau produs nominalizat ¸si pe fiecare fel de stoc (stoc curent, de sigurant¸˘a, de condit¸ionare, de iarn˘a ¸si de transport interior). ˆIntrucˆat calculul m˘arimii nevoii de finant¸are, la acest nivel de detaliere, presupune calcule complexe ¸si un cost ridicat al operat¸iilor de fundamentare, aceste metode sunt recomandate de regul˘a doar ˆın anumite cazuri, ¸si anume: • modific˘ari structurale considerabile ale activit˘a¸tii ˆıntreprinderii; • pentru determinarea nevoii de finant¸are medii anuale a stocurilor, urmˆand ca pentru fundamentarea nevoii trimestriale de finant¸are s˘a se utilizeze metode sintetice. Metodele sintetice presupun determinarea nevoii de capitaluri circulante pe totalul acestora, ˆın funct¸ie de volumul planificat al activit˘a¸tii de exploatare ¸si de viteza de rotat¸ie ˆınregistrat˘a ˆın exercit¸iul anterior. Metodele sintetice se folosesc, cu foarte bune rezultate, ˆın perioadele de stabilitate economic˘a. Cel mai adesea se folosesc modelele liniare de proport¸ionalitate direct˘a a m˘arimii financiare a stocurilor, ˆın raport cu volumul de activitate. Pentru a corecta acest˘a liniaritate se introduc ˆın calcul anumit¸i coeficient¸i de ajustare ˆın funct¸ie de m˘arimile dorite sau previzionate pentru perioada viitoare. O alt˘a alternativ˘a o reprezint˘a utilizarea metodelor neliniare, pe baza legilor statistice ce s-au manifestat ˆın evolut¸ia activelor circulante, ˆın corelat¸ie cu volumul de activitate.

145

10.4. Surse de finant¸are a ciclului de exploatare

10.4. Surse de finant¸are a ciclului de exploatare Obiectul acestei decizii ˆıl constituie select¸ia ¸si mobilizarea operativ˘a a surselor de capitaluri circulante, la cel mai redus cost al procur˘arii acestora, ˆın condit¸ii de reducere a riscului. Decizia de finant¸are a ciclului de exploatare d˘a finalitate ˆıntregii gestiuni a capitalurilor circulante, respectiv echilibrului, ce trebuie asigurat, ˆıntre nevoia de finant¸are a ciclului de exploatare ¸si sursele de finant¸are a acesteia. Finant¸area ciclului de exploatare se poate face din surse proprii, surse atrase sau surse ˆımprumutate.

10.4.1. Surse proprii Capitalurile permanente ale ˆıntreprinderii sunt folosite ˆın principal pentru acoperirea nevoilor permanente (active stabile). Dac˘a aceste capitaluri exced nevoile permanente, surplusul poate fi folosit pentru finant¸area ciclului de exploatare. Chiar dac˘a o parte a acestor capitaluri pot s˘a reprezinte capitaluri ˆımprumutate, datorit˘a faptului c˘a ele se afl˘a la dispozit¸ia ˆıntreprinderii o perioad˘a de timp de cel put¸in un an, ele sunt asimilate surselor proprii. Surplusul de surse permanente, degajat din finant¸area pe termen lung a nevoilor permanente, ˆıl constituie fondul de rulment. Fondul de rulment se determin˘ a ca diferent¸˘ a ˆıntre capitalurile permanente (capitaluri proprii ¸si datorii financiare) ¸si activele fixe nete. Acest fond de rulment asigur˘a o marj˘a de sigurant¸˘a pentru activitatea de exploatare deoarece aceast˘a surs˘a este sigur˘a, stabil˘a ¸si pentru care nu exist˘a preocupare de a fi reˆınnoit˘a. Cu toate avantajele pe care le presupune aceast˘a surs˘a de capital, trebuie avut ˆın vedere costul s˘au destul de ridicat, astfel ˆıncˆat se pune problema stabilirii unui fond de rulment minim necesar. ˆIntrucˆat tot¸i termenii relat¸iei de calcul sunt variabili, m˘arimea fondului de rulment ˆınregistreaz˘a variat¸ii pe toat˘a perioada viitoare. Aceste variat¸ii sunt determinate de fluxurile de aloc˘ari ¸si resurse ˆın partea de sus a bilant¸ului: cre¸steri de ˆımprumuturi pe termen lung, rambursarea ˆımprumuturilor anterioare, profituri nerepartizate, provizioane constituite, rezerve, achizit¸ii sau vˆanz˘ari de active fixe, etc. ˆIn aceste condit¸ii, previziunea fondului de rulment va face apel la rezultatele tabloului de

Capitolul 10. Gestiunea ciclului de exploatare

146

finant¸are. ˆIn funct¸ie de previziunea bugetului investit¸iilor, ale bugetelor exploat˘arii, se poate aprecia m˘arimea fondului de rulment pentru anul viitor. Afectarea unei p˘art¸i din capitalurile permanente, pentru acoperirea nevoilor ciclice este motivat˘a de caracterul continuu reˆınnoibil al stocurilor ¸si creant¸elor, care fac din aceste active temporare, o necesitate cvasipermanent˘a de capitaluri b˘anesti. Fiind o surs˘a permanent˘a este recomandabil ca m˘arimea FR s˘a fie egal˘a cu o nevoie cvasipermanent˘a din domeniul exploat˘arii, ori, se ¸stie ca ˆın cadrul ciclului de exploatare stocurile ¸si creant¸ele sunt reˆınnibile ˆın permanent¸˘a. Pentru reˆınnoire, ˆıntreprinderea are permanent nevoie de capitaluri ca s˘a-¸si constituie un stoc optim de materiale ¸si de produse. Deci caracterul reˆınnoibil al stocurilor face ca ¸si ˆın ciclul de exploatare s˘a se manifeste o nevoie permanent˘a de capitaluri. Odat˘a cu reˆınnoirea stocurilor ¸si a creant¸elor ˆın pasivul bilant¸ului se reˆınnoiesc, ˆın aceea¸si proport¸ie ¸si datoriile c˘atre furnizori. Diferent¸a dintre cre¸sterea stocurilor ¸si a creant¸elor ¸si cre¸sterea datoriilor la furnizori reprezint˘a o nevoie net˘a de capitaluri sau, a¸sa cum a mai fost definit˘a, nevoia de fond de rulment (NFR). Aceast˘a nevoie de fond de rulment ar trebui s˘a fie acoperit˘a din fondul de rulment degajat ˆın partea de sus a bilant¸ului. FR optim ar fi cel necesar pentru acoperirea nevoii de fond de rulment minim˘a ¸si permanent˘a. NFR este relativ fluctuant˘a, ˆın raport cu variat¸iile cifrei de afaceri. Pentru realizarea unei cifre de afaceri mai mare decˆat cea anterioar˘a se vor angaja stocuri ¸si creant¸e mai mari. Acestea pot determina o cre¸stere a NFR chiar ¸si atunci cˆand are loc cre¸sterea concomitent˘a a datoriilor de exploatare.

10.4.2. Datoriile de exploatare (surse atrase) O parte a necesarului de finant¸are a ciclului de exploatare este acoperit˘a, a¸sa cum s-a mai precizat, pe baza datoriilor ciclului de exploatare, deci pe baza acelor surse temporare atrase de la tert¸i. Datoriile din exploatare rezult˘a din relat¸iile contractuale ale ˆıntreprinderii cu tert¸ii (care asigur˘a furnizarea de materii prime, materiale, m˘arfuri, manoper˘a, etc.) sau cu statul. Pe intervalul de la intrarea ¸si recept¸ia materialelor, serviciilor, manoperei sau de la na¸sterea datoriilor c˘atre stat ¸si pˆan˘a la momentul pl˘a¸tii efective a acestei datorii, ˆıntreprinderea beneficiaz˘a de o surs˘a de capitaluri ˆın mod gratuit. Cea mai mare parte a datoriilor de exploatare se refer˘a la sumele

147

10.4. Surse de finant¸are a ciclului de exploatare

datorate furnizorilor pentru produsele achizit¸ionate sau serviciile prestate de ace¸stia. Aceste datorii mai poart˘a denumirea de ”credit comercial” ¸si reprezint˘a de obicei peste 40% din datoriile pe care le are o ˆıntreprinderile. Acest procent este mai ridicat la ˆıntreprinderile mici care de obicei nu au acces la alte forme de finant¸are. Creditul comercial reprezint˘a o surs˘a spontan˘a de finant¸are, ˆın sensul c˘a ea decurge din desf˘a¸surarea tranzact¸iilor curente ale unei ˆıntreprinderi. Chiar dac˘a este considerat˘a ˆın mod tradit¸ional o surs˘a gratuit˘a de capital, creditul comercial are de fapt ¸si o component˘a ”costisitoare”. Aceast˘a component˘a apare ˆın cazul ˆın care furnizorii acord˘a discounturi pentru plata ˆıntr-un anumit interval de timp a facturilor. Astfel creditul comercial ar putea fi ˆımp˘art¸it pe cele dou˘a componente: • creditul comercial gratuit, care implic˘a creditul obt¸inut pe perioada acord˘arii discountului; • creditul comercial costisitor, care presupune creditul comercial acordat peste perioada ˆın care se prime¸ste discountul. Costul implicat de acest credit ˆıl reprezint˘a chiar pierderea discountului dac˘a furnizorul ar fi pl˘atit mai repede. Creditul comercial gratuit trebuie folosit ˆıntotdeauna, dar cea de-a doua component˘a va fi acceptat˘a doar ˆın urma unei analize atente, pornind de la procentul de discount care se pierde, comparˆand costul acestuia cu costul altor eventuale surse de capital ce ar putea fi atrase. Pe lˆang˘a datoriile c˘atre furnizori, sursele atrase se mai refer˘a ¸si la datoriile fiscale (ˆın principal c˘atre bugetul statului ), datoriile c˘ atre personalul ˆıntreprinderii, avansurile primite de la client¸i, precum ¸si datoriile c˘atre alt¸i creditori ai ˆıntreprinderii rezultate din desf˘a¸surarea activit˘a¸tii de exploatare a ˆıntreprinderii. Avˆand ˆın vedere caracterul avantajos al acestei surse de capital, ˆıntreprinderea ar putea profita prin cre¸sterea ca volum a acestor datorii ¸si prin amˆanarea termenului efectiv de plat˘a. Cum ˆıns˘a angajarea acestor datorii este reglementat˘a prin contracte sau prin legile de impozitare, ˆıntreprinderea va fi penalizat˘a ˆın cazul dep˘a¸sirii termenului de plat˘a. Un serviciu de trezorerie activ va c˘auta s˘a angajeze ˆıntotdeauna datorii cu scadent¸e relaxante ˆın raport cu ˆıncas˘arile. Dac˘a trezorierul va ajunge s˘a aib˘a datorii de exploatare mai mari decˆat stocurile ¸si creant¸ele ˆıntreprinderii, el va reu¸si s˘a realizeze o NFR negativ˘a, adic˘a s˘a aib˘a un

Capitolul 10. Gestiunea ciclului de exploatare

148

surplus de pasive circulante provenit˘a gratuit de la tert¸i. ˆIn literatura de specialitate sursele atrase de capitaluri circulante sunt denumite pasive stabile, respectiv datorii ale ˆıntreprinderii c˘ atre tert¸i atrase pe o perioad˘ a cvasipermanent˘a de timp, ca urmare a reˆınnoirii continue a acestora. ˆIn m˘arime efectiv˘a, acestea se evalueaz˘a la nivelul soldurilor datoriilor de exploatare din bilant¸, iar ca m˘arimi previzionate se estimeaz˘a dup˘a dou˘a metode: • analitic˘a; • sintetic˘a. Metoda analitic˘ a se folose¸ste pentru estimarea surselor atrase din datorii, cu termene fixe de plat˘a ¸si cu solduri cresc˘atoare, pn˘a ˆın momentul pl˘a¸tii acestora. Sunt grupate ˆın categoria pasivelor stabile-1 ¸si se refer˘a la datoriile cu salariile, impozitele, cu energia, cu asigur˘arile sociale, etc. Pasivele stabile-1 se planific˘a dup˘a metoda ˆınsum˘arii soldurilor zilnice care necesit˘a parcurgerea a 6 etape: 1. alegerea trimestrului cu activitate minim˘a, ˆıntrucˆat pasivele stabile calculate pentru acest trimestru se vor reg˘asi cu sigurant¸˘a ¸si ˆın cadrul celorlalte trimestre; 2. determinarea datoriei zilnice; 3. determinarea soldului la ˆınceputul unei luni din trimestrul minim; 4. calculul soldurilor din fiecare zi ale lunii luate ˆın calcul; 5. ˆınsumarea soldurilor din fiecare zi de la toate pasivele stabile-1; 6. alegerea soldului zilnic total cel mai mic din luna de calcul. Metoda sintetic˘ a se folose¸ste pentru previzionarea surselor atrase din celelalte decalaje de pl˘a¸tii ale ˆıntreprinderii, care nu au termene fixe de plat˘a ¸si care au sold variabil pe parcursul unei luni de zile. Sunt grupate ˆın categoria pasive stabile- 2 ¸si se refer˘a la datoriile fat¸˘a de furnizorii de materiale, m˘arfuri, etc. Pasivele stabile-2 se planific˘a dup˘a metoda global˘a ˆın funct¸ie de nivelul trimestrial total al acestor datorii ¸si de durata medie a decalajului de pl˘a¸ti. ˆIn fapt este o estimare ˆın funct¸ie de viteza de rotat¸ie a acestor pasive. unde t = durata medie a decalajului de pl˘a¸ti.

149

10.4. Surse de finant¸are a ciclului de exploatare

10.4.3. Surse ˆımprumutate ˆIn completarea surselor proprii ¸si atrase, ˆıntreprinderea apeleaz˘a la credite bancare pe termen scurt (de trezorerie sau de mobilizare). Acestea au rol de amortizor ˆıntre cre¸sterea sau reducerea nevoii de capitaluri circulante ¸si diminuarea sau majorarea surselor proprii ¸si atrase de capitaluri circulante. Creditele de trezorerie se acord˘a ˆıntreprinderilor de c˘atre b˘ancile comerciale, ˆın limita unui plafon stabilit anterior. Aceste credite mai sunt ˆıntˆalnite sub denumirea de ”facilitate de cas˘a”. Facilitatea de cas˘a (de regul˘a linie de credit) este destinat˘a acoperirii dezechilibrelor, decalajelor care apar ˆın trezoreria ˆıntreprinderii. Facilitatea permite pe termen scurt a face fat¸˘a pl˘a¸tilor ce dep˘a¸sesc disponibilit˘a¸tile trezoreriei, urmˆand a fi rambursate la intrarea ˆın normal, peste cˆateva zile. Nevoile financiare apar de regul˘a la finele lunii sau cu ocazia pl˘a¸tii salariilor. Necesarul creditelor de trezorerie se stabile¸ste de c˘atre ˆıntreprindere pornind de la diferent¸a ˆıntre stocuri ¸si cheltuieli pe de o parte ¸si fondul de rulment, sursele atrase ¸si ˆıncas˘arile proprii pe de alt˘a parte. Astfel se va constata un excedent sau un deficit de trezorerie. Deficitul va putea fi acoperit pe baza creditelor de trezorerie. La contractarea acestor credite trebuie avut ˆın vedere costul mare pe care ˆıl implic˘a aceast˘a form˘a de finant¸are a ciclului de exploatare. ˆIn cazul ˆın care deficitul de trezorerie este mai mare decˆat plafonul de creditare acceptat de banc˘a, ˆıntreprinderea poate apela la creditele de mobilizare. Creditele de mobilizare se constituie de fiecare dat˘a cˆand o banc˘a accept˘a s˘a mobilizeze creant¸e det¸inute de o ˆıntreprindere. Cu ocazia derularii operat¸iunilor lor comerciale, ˆıntreprinderile acumuleaz˘a creant¸e de fiecare dat˘a cˆand acord˘a un termen de plat˘a client¸ilor. Prin urmare, ele trebuie s˘a a¸stepte scurgerea acestui termen pentru a-¸si ˆıncasa vˆanz˘arile. Dar situat¸ia financiar˘a a ˆıntreprinderii poate s˘a nu permit˘a a¸steptarea termenului, care poate fi dup˘a o perioad˘a de 60 pˆan˘a la 90 zile. ˆIn astfel de situat¸ii intervin b˘ancile care ”mobilizeaz˘a”aceste creant¸e. Ele pun la dispozit¸ia ˆıntreprinderii imediat o sum˘a de bani care corespunde valorii creant¸ei, diminuat˘a cu o sum˘a care reprezint˘a remunerarea b˘ancii (dobˆanda ¸si comision). Pentru ˆındeplinirea obiectivelor sale, decizia de finant¸are a ciclului de exploatare va face un arbitraj ˆıntre creditele de trezorerie ¸si creditele de mobilizare posibil de atras de la b˘anci, pentru acoperirea deficitului de trezorerie. Select¸ia uneia sau altuia dintre credite se va face pe baza analizei temeinice a costului real al acestora.

Capitolul 11 Gestiunea stocurilor 11.1. Not¸iuni generale ˆıntreprinderii

privind

stocurile

11.1.1. Definirea stocurilor Stocurile reprezint˘a cantit˘a¸ti de resurse materiale care se acumuleaz˘ a ˆın depozitele ¸si magaziile agentilor economici, firmelor, ˆıntrun anumit volum, pe o perioad˘a determinat˘ a, cu un scop bine precizat, reprezentˆ and rezultatul activit˘a¸tii de asigurare material˘ a ¸si desfacere. ˆIntr-o alt˘a abordare, ce dore¸ste s˘a surprind˘a mai bine rolul ˆındeplinit de stocuri, acestea pot fi considerate cantit˘a¸ti fizice de resurse materiale, necesare fiec˘arei faze a ciclului de exploatare, pentru a asigura desf˘a¸surarea continu˘a ¸si ritmic˘a a activit˘a¸tii de exploatare. Scopul form˘arii stocurilor este diferit: • guvernul constituie stocuri sub forma rezervei pentru a pune economia nat¸ional˘a la ad˘apost de influent¸a factorilor perturbatori ce pot s˘a apar˘a;v • organizat¸iile formeaz˘a stocuri de resurse materiale pentru alimentarea continu˘a a locurilor de consum ˆın vederea unei bune desf˘a¸sur˘ari a proceselor de exploatare. Gestiunea stocurilor asigur˘a alimentarea continu˘a a procesului de product¸ie cu resurse materiale necesare, asigur˘a existent¸a acestora ˆın 150

151

11.1. Not¸iuni generale privind stocurile ˆıntreprinderii

depozitele agentului economic, acumularea lor, astfel ˆıncˆat la primirea comenzii s˘a poat˘a deservi imediat locurile de consum. Stocurile ˆındeplinesc ˆın principal dou˘a funct¸ii generice: 1. funct¸ia de regularizare, prin intermediul c˘arei se realizeaz˘a absorbt¸ia decalajelor ˆıntre fluxul de vˆanzare ¸si cel de reasigurare, ˆıntre vˆanzare ¸si consum pe de o parte, ¸si ˆıntre producere ¸si achizit¸ie pe de alt˘a parte. Aceste act¸iuni se realizeaz˘a ˆın ritmuri ¸si cu intensit˘a¸ti diferite fiind deci necesar˘a armonizarea lor. Din acest punct de vedere, stocurile au rol de tampon; 2. -funct¸ia de protect¸ie ce vizeaz˘a ˆın principal eliminarea consecint¸elor pe care le-ar putea avea asupra organizat¸iilor act¸iunea unor factori aleatori, imprevizibili. Rat¸iunea principal˘a pentru care sunt ment¸inute stocurile este aceea c˘a este fizic imposibil ¸si economic nepractic ca fiecare element al stocului s˘a ajung˘a exact unde este necesar, atunci cˆand este necesar. Chiar dac˘a ar fi fizic posibil ca un furnizor s˘a realizeze aprovizionarea cu materii prime la interval de cˆateva ore, aceasta ar fi totu¸si prohibitiv de scump˘a. Produc˘atorul trebuie deci s˘a p˘astreze stocuri suplimentare de materii prime pentru a le folosi cˆand sunt necesare ˆın procesul de conversie. Controlul ¸si ˆıntret¸inerea stocurilor reprezint˘a o problem˘a comun˘a a tuturor organizat¸iilor din toate sectoarele economiei. Problema stocurilor nu este restrˆans˘a doar la societ˘a¸tile comerciale ci ˆın acela¸si mod ea se reg˘ase¸ste ¸si ˆın cazul societ˘a¸tilor nonprofit ¸si organizat¸iilor nonguvernamentale. Stocurile se reg˘asesc ¸si ˆın ferme, gospod˘arii, ˆıntreprinderi industriale, societ˘a¸ti de comert¸ cu ridicata sau cu am˘anuntul, spitale, biserici, ˆınchisori, gr˘adini zoologice, universit˘a¸ti, unit˘a¸ti administrative locale sau nat¸ionale. Stocurile se reg˘asesc deasemenea ¸si ˆın gospod˘ariile individualemˆancare, ˆımbr˘ac˘aminte, medicamente, articole gospod˘are¸sti, etc. Stocurile se pot reg˘asi sub form˘a de furnituri, materii prime, materiale, produse neterminate, produse finite ¸si m˘arfuri. Furniturile (cele folosite ˆın product¸ie sunt prescurtate MROmaintenance, repair and operating) sunt articole de inventar ce se consum˘a ˆın timpul proceselor de fabricat¸ie ¸si care nu se reg˘asesc ˆın produsul finit realizat cu ajutorul lor.Cele mai des ˆıntˆalnite sunt rechizitele, materialele de ˆıntret¸inere, materialele gospod˘are¸sti, ¸s.a.

Capitolul 11. Gestiunea stocurilor

152

Materiile prime reprezint˘a articole de stocuri utilizate ˆın cadrul proceselor de product¸ie care fiind modificate ¸si transformate se reg˘asesc ˆın produsele finite fabricate pe baza lor. Product¸ia ˆın curs reprezint˘a produse care au parcurs anumite faze ale proceselor de product¸ie fiind part¸ial transformate ¸si care urmeaz˘a s˘a mai suporte transform˘ari pˆan˘a ajung la forma de produs finit. Produsele finite sunt cele care au parcurs toate fazele procesului de product¸ie ¸si sunt gata pentru a fi vˆandute, distribuite sau stocate, depozitate. M˘arfurile reprezint˘a articole de inventar care sunt cump˘arate cu scopul de a fi revˆandute. Studierea inventarului pentru oricare din aceste categorii depinde de entit˘a¸tile studiate anterior. Aceasta deoarece un produs finit dintr-o categorie poate fi materie prim˘a pentru un altul.

11.1.2. Caracteristicile stocurilor Cˆateva propriet˘a¸ti ale stocurilor sunt universale. Cererea, reaprovizionarea, constrˆangerile, costurile, sunt cele mai des ˆıntˆalnite. Cererile reprezint˘a unit˘a¸ti consumate din stocuri; reaprovizion˘ arile reprezint˘a unit˘a¸ti care sunt ad˘ augate stocurilor; costurile reprezint˘a cheltuieli determinate de existent¸a sau din contr˘ a de inexistent¸a stocurilor iar constrˆ angerile reprezint˘ a limit˘ arile impuse cererii, aprovizion˘arii de costurile de management ori condit¸iile fizice, de mediu. M˘ arimea cererii se refer˘a la magnitudinea cererii ¸si se exprim˘a cantitativ. Cˆand m˘arimea este aceia¸si de la o perioad˘a la alta spunem c˘a este o cerere constant˘a, ˆın caz contrar ea este variabil˘a. Cˆand m˘arimea cererii este cunoscut˘a, atunci spunem c˘a avem un sistem determinat. Atunci cˆand m˘arimea cererii nu este cunoscut˘a, sistemul este nedeterminat. ˆIn astfel de cazuri este posibil uneori s˘a se stabileasc˘a o distribut¸ie probabilistic˘a a cererii care poate fi continu˘a sau discret˘a. Cererea unitar˘a este de fapt m˘arimea cererii pe unitate de timp. Felul cererii se refer˘a la modul ˆın care sunt scoase resursele din stoc. Articolele pot fi date ˆın folosint¸˘a-scoase din stoc la ˆınceputul perioadei, la sfˆar¸situl perioadei, uniform pe tot parcursul perioadei, sau ˆın alte moduri. Reaprovizionarea poate fi clasificat˘a ˆın funct¸ie de m˘arime, model ¸si timpul de aprovizionare. M˘arimea reaprovizion˘arii se refer˘a la cantitatea sau m˘arimea comenzii care va fi recept¸ionat˘a. M˘arimea lotului poate fi

153

11.1. Not¸iuni generale privind stocurile ˆıntreprinderii

constant˘a sau variabil˘a, depinde de tipul de gestiune a stocului. Atunci cˆand lotul de resurse materiale este recept¸ionat, de regul˘a el este introdus ˆın depozit ¸si devine o parte a inventarului organizatiei. Tipul aprovizion˘arii se refer˘a la modul ˆın care se desf˘a¸soar˘a ea: instantaneu, uniform sau pe loturi. Aprovizionarea instantanee indic˘a faptul c˘a ˆıntregul lot este recept¸ionat ˆın stoc ˆın acela¸si timp. Timpul de reaprovizionare reprezint˘a intervalul de timp ˆıntre momentul lu˘arii deciziei de aprovizionare a unei resurse materiale ¸si momentul ˆın care resursa material˘a intr˘a ˆın stoc, ¸si poate fi constant sau variabil. Constrˆangerile sunt limit˘arile sistemului de stocare. Constrˆangerile referitoare la spat¸iul fizic de depozitare pot limita cantitatea depozitat˘a; constrˆangerile de capital limiteaz˘a volumul de bani imobilizat¸i ˆın stocuri; facilit˘a¸tile, echipamentele ¸si personalul deasemenea limiteaz˘a capacitatea de a stoca sau opera stocurile. Politicile manageriale (cum ar fi aceea potrivit c˘areia nu trebuie s˘a existe niciodat˘a ruptur˘a de stoc) sau deciziile administrative (cum ar fi contractele reciproce de aprovizionare), pot limita managementul materialelor ˆın nenum˘arate moduri. Costurile stoc˘arii reprezint˘a ansamblul cheltuielilor determinate de existent¸a respectiv inexistent¸a stocurilor. Obiectivul esent¸ial al gestiunii stocurilor materiale este de a stoca o cantitate adecvat˘a de resurse materiale, la locul potrivit, ˆın momentul potrivit ¸si la cele mai mici costuri. Costurile cu stocurile sunt asociate operat¸iilor de stocare ¸si sunt rezultatul act¸iunii sau din contr˘a a lipsei de act¸iune a managementului ˆın ceea ce prive¸ste organizarea sistemului. Exist˘a parametrii economici de baz˘a ˆın orice model decizional de stocare iar cei mai relevant¸i sunt urm˘atorii: • costul de aprovizionare; • costurile de lansare a comenzii sau de organizare a aprovizion˘arii; • costul de stocare (de depozitare); • costul cu ruptura de stoc. Costul de aprovizionare al unei resurse materiale este pret¸ul unitar de aprovizionare obt¸inut ˆın cazul ˆın care resursa este aprovizionat˘a de la o surs˘a extern˘a. ˆIn cazul ˆın care resursa material˘a respectiv˘a este realizat˘a ˆın unitate, costul de aprovizionare reprezint˘a costul unitar de product¸ie. Costul unitar trebuie totdeauna privit ca un cost al articolului

Capitolul 11. Gestiunea stocurilor

154

a¸sa cum apare el ˆın inventar. Pentru articolele aprovizionate, acest pret¸ include al˘aturi de pret¸ul de aprovizionare ¸si orice alte cheltuieli de transport a articolelor respective. Pentru resursele materiale fabricate ˆın interiorul organizat¸iei, costul unitar include cheltuielile directe de personal, materiale directe ¸si cheltuielile de regie. Costul de aprovizionare se modific˘a ˆın funct¸ie de nivelele cantitative de comand˘a atunci cˆand furnizorii acord˘a discounturi financiare. Costurile de comand˘ a se refer˘a la cheltuielile de distribut¸ie pl˘atite unui furnizor extern sau costurile suportate ˆın cazul aprovizion˘arii interne. Acest cost variaz˘a de obicei direct proport¸ional cu num˘arul de comenzi lansate ¸si nu ˆın aceia¸si m˘asur˘a cu cantitatea comandat˘a. Costul cu comanda include articole de cost cum ar fi: costuri cu formarea comenzii, recept¸ia materialelor, controlul materialelor, urm˘arirea comenzii, etc. ˆIn cazul ˆın care resursa material˘a este fabricat˘a ˆın interiorul organizat¸iei acest cost cuprinde cheltuielile cu producerea articolelor comandate. Costurile de stocare, cuprind cheltuieli asociate cu investit¸ia ˆın stocuri ¸si investit¸ia ˆın depozite ¸si ˆıntret¸inerea acestora. Acestea ˆıncorporeaz˘a elemente de cost cum ar fi: costurile de capital, taxe, asigur˘ari, manipulare, ˆınmagazinare, costuri cu deteriorarea, degradarea sau pierderea resurselor materiale. Costurile de capital se refer˘a fie la pierderea eventualelor venituri ce ar putea fi obt¸inute prin investirea sumelor respective ˆın alt˘a afacere (costul de oportunitate), fie la dobˆanzile ce trebuie pl˘atite ˆın cazul ˆın care capitalul este obt¸inut prin ˆımprumuturi. ˆIn multe ¸t˘ari, stocurile sunt tratate ca o proprietate taxabil˘a: cu cˆat stocurile sunt mai mari, cu atˆat taxele ce trebuie pl˘atite pentru det¸inerea lor sunt mai ridicate. Costurile cu asigurarea stocului sunt dependente de suma primei de desp˘agubire ce ar fi primit˘a ˆın cazul degrad˘arii stocurilor. Prima de asigurare variaz˘a direct proport¸ional cu m˘arimea investit¸iei ˆın stocuri. De asemenea ˆın timpul stoc˘arii resursele materiale se pot degrada, ˆı¸si pot pierde unele propriet˘a¸ti, se pot pierde sau chiar fura. O teorie uzual˘a din cadrul managementului materialelor ar fi c˘a aceste costuri de stocare sunt direct proport¸ionale cu m˘arimea investit¸iei ˆın stocuri. ˆIn general se poate aproxima costul anual cu stocarea ca fiind ˆıntre 20 ¸si 40% din valoarea stocului. Costurile cu ruptura de stoc reprezint˘a consecint¸ele economice ale lipsei de stoc. Ruptura de stoc poate ap˘area din cauza ˆıntˆarzierilor ˆın aprovizionare sau fabricat¸ie. Ruptura de stoc poate determina oprirea product¸iei cu toate costurile ce pot fi antrenate, inclusiv pierderea profiturilor ce ar fi fost obt¸inute prin vˆanzarea produselor finite ce acum nu

155

11.1. Not¸iuni generale privind stocurile ˆıntreprinderii

pot fi fabricate. La acestea se adaug˘a eventuala pierdere a unor client¸i ˆın cazul ˆın care nu exist˘a produse finite pe stoc sau nu pot fi ˆınlocuite cu alte produse. Cuantificarea acestor costuri este foarte dificil de realizat. Exist˘a cazuri ˆın care lipsa de stoc nu duce la pierderea comenzii, a clientului ci numai la amˆanarea ei (”backordering”). ˆIn aceast˘a situat¸ie costul rupturii de stoc const˘a ˆın cheltuielile suplimentare generate de aceast˘a comand˘a amˆanat˘a. Un obiectiv major (dar nu singurul) al gestiunii stocurilor este minimizarea acestor costuri. Doar costurile care se modific˘a odat˘a cu modificarea nivelului stocului trebuie analizate.

11.1.3. Principalele categorii de stocuri Un alt mod de a explica scopul gestiunii materialelor este de a introduce o clasificare funct¸ional˘a a stocurilor. Bazat pe utilitatea lor, stocurile pot fi ˆıncadrate ˆın una sau mai multe din urm˘atoarele categorii: 1. Stoc curent; 2. Stoc de sigurant¸˘a; 3. Stoc de condit¸ionare; 4. Stoc de transport; 5. Stoc de iarn˘a; 6. Stoc psihologic. 1.Stocul curent. Reprezint˘a cantitatea de resurse materiale destinat˘ a pentru asigurarea continuit˘a¸tii ¸si desf˘ a¸sur˘ arii normale a product¸iei, ˆın intervalul de timp dintre dou˘a livr˘ ari succesive. Stocul curent depinde de consumul mediu zilnic ¸si de intervalul mediu de timp ˆıntre dou˘a livr˘ari succesive. ˆIn procesul form˘arii ¸si mi¸sc˘arii lui, stocul curent este de trei feluri ¸si anume: • stoc curent maxim; • stoc curent mediu; • stoc curent minim.

Capitolul 11. Gestiunea stocurilor

156

Stocul curent maxim, reprezint˘a cantitatea de resurse materiale existent˘a ˆın depozit, ˆın momentul primirii unei comenzi de resurse materiale de la furnizor. Stocul curent mediu, este egal cu stocul curent maxim ˆımp˘art¸it la doi. Stocul curent minim, teoretic este zero. 2.Stocul de sigurant¸˘ a (adesea denumit ¸si stoc tampon) reprezint˘ a cantitatea de resurse materiale destinat˘a asigur˘ arii procesului de product¸ie ˆın cazul eventualelor ˆıntreruperi ˆın asigurarea material˘ a, ceea ce se ˆıntˆampl˘a atunci cˆand intervin anumite anomalii ˆın procesul de asigurare material˘a sau ˆın desf˘a¸surarea procesului de desfacere al furnizorului. Stocul de sigurant¸˘a se constituie obligatoriu pentru toate resursele materiale achizit¸ionate prin forma de asigurare tranzit, dar este recomandabil s˘a nu dep˘a¸seasc˘a 50% din stocul curent. Peste aceast˘a limit˘a, cu foarte rare except¸ii se justific˘a o asemenea pondere. Este posibil˘a ¸si majorarea stocului de sigurant¸˘a, dar numai ˆın cazuri cu totul speciale ¸si cu justificarea tehnico-economic˘a respectiv˘a. Pentru resursele materiale asigurate prin forma depozit nu se calculeaz˘a stocuri de sigurant¸˘a. Pentru unit˘a¸ti ˆındep˘artate (¸santiere de construct¸ii, montaje, exploat˘ari miniere, etc.) se pot constitui stocuri de sigurant¸˘a suplimentare pentru o perioad˘a de cˆateva zile sau ca procent (ˆıns˘a mai mic) din stocul curent, dar numai pentru acele resurse materiale care condit¸ioneaz˘a ˆın mod deosebit procesul de product¸ie. 3.Stocul de condit¸ionare reprezint˘ a stocul constituit pentru perioada ˆın care resursele sunt preg˘atite pentru intrarea ˆın exploatare. Sunt unele resurse materiale care necesit˘a o preg˘atire prealabil˘a intr˘arii lor ˆın product¸ie (de exemplu uscarea lemnului ˆın industria mobilei). Sunt asimilate operat¸iilor de condit¸ionare ¸si operat¸iile de analiz˘a de laborator, acolo unde este cazul. De asemenea se asimileaz˘a condit¸ion˘arii ¸si operat¸iile de debitare (croire) a resurselor materiale, dar cu condit¸ia ca acestea s˘a se desf˘a¸soare ˆın depozitele firmei. ˆIn acest caz intervine ˆın calculul stocurilor de resurse materiale ¸si stocul de condit¸ionare. Stocul de condit¸ionare se stabile¸ste prin ˆınmult¸irea consumului mediu zilnic cu timpul necesar pentru preg˘atirea resursei materiale ˆınainte de intrarea ˆın product¸ie. Aceste stocuri se constituie numai pentru resursele materiale pentru care sunt prev˘azute norme tehnice de condit¸ionare aprobate de forurile competente, cu posibilitatea revizuirii lor pe m˘asura perfect¸ion˘arii proceselor de fabricat¸ie. 4.Stocul pentru transport-interior. Acest stoc se stabile¸ste pentru perioada necesar˘a transport˘arii resurselor materiale de la depozitul

157

11.1. Not¸iuni generale privind stocurile ˆıntreprinderii

central de asigurare material˘a la punctele unde acestea se vor consuma. 5.Stocul de iarn˘ a. Este stocul ce se determin˘ a pentru perioada ˆın care condit¸iile climaterice nu fac posibil˘ a exploatarea ¸si transportul unor resurse materiale de baz˘a ˆın condit¸ii normale ¸si se adaug˘a, ˆın aceast˘a perioad˘a, la stocul normat. 6.Stocul sezonier. ˆIn mediul economic funct¸ioneaz˘a ¸si agent¸i economici cu activitate sezonier˘a, care se caracterizeaz˘a ¸si printr-o activitate de asigurare material˘a sezonier˘a. Pentru ace¸sti agent¸i economici stocul total de resurse materiale care asigur˘a continuitatea proceselor de product¸ie pentru perioada cˆat ace¸stia ˆı¸si desf˘a¸soar˘a activitatea se compune din: • stocul sezonier propriu-zis; • stocul de sigurant¸˘a. Stocul sezonier propriu-zis este stocul care asigur˘ a continuitatea desf˘ a¸sur˘ arii normale a activit˘a¸tii economice cu resurse materiale necesare pentru ˆıntregul sezon, pˆan˘a la sezonul urm˘ ator. Stocul sezonier (sau stocul anticipat) poate reprezenta ¸si cantitatea de resurse materiale aprovizionat˘a pentru a acoperi vˆarfurile de cerere sezonier˘a sau cerint¸ele aleatorii (de exemplu programe promot¸ionale) sau deficient¸ele capacit˘a¸tilor de product¸ie. El este aprovizionat ˆınaintea aparit¸iei cerint¸ei ¸si este consumat ˆın timpul perioadei de maxim˘a cerere, pentru a p˘astra nivelul product¸iei ¸si a evita ruptura de stoc. 7.Stocul psihologic (specific activit˘a¸tilor comerciale) este stocul expus de c˘ atre comerciant¸ii cu am˘anuntul pentru a stimula cererea avˆand rol de ”vˆanz˘ator mut”.El spore¸ste ¸sansa ca un produs s˘a se vad˘a ¸si s˘a se vˆand˘a. Rafturile pline sporesc vˆanz˘arile prin expunerea ˆın fat¸a client¸ilor a cˆat mai mult˘a marf˘a, pentru a crea o vizibilitate cˆat mai mare. Rafturile ”s˘arace”, la fel ca ¸si ruptura de stoc determin˘a sc˘aderea vˆanz˘arilor ¸si pierderea client¸ilor. ˆIn timp ce celelalte tipuri se stocuri sprijin˘a reducerea costurilor de operare, stocul psihologic este un stoc generator de venituri. Exist˘a o preocupare ˆın leg˘atur˘a cu generarea veniturilor prin stimularea cererii versus minimizarea costurilor. Se pune ˆıntrebarea care este orientarea aprovizion˘arii. Stocurile nu sunt p˘astrate de dragul lor, ci ele reprezint˘a mijloace de a obt¸ine rezultatele finale. Desigur sunt tipuri multiple de stocuri pentru a servi unor scopuri de asemenea variate. Astfel c˘a nu se poate vorbi de o gestiune a stocurilor indiferent de felul lor, dar ele toate trebuie supravegheate ¸si ˆıntret¸inute pentru a corespunde

Capitolul 11. Gestiunea stocurilor

158

funct¸iilor specifice. Stocarea reprezint˘a un proces necesar oric˘arei afaceri. ˆIn timp ce factorii funct¸ionali ¸si clasific˘arile funct¸ionale explic˘a existent¸a stocurilor, aceasta nu ˆınseamn˘a c˘a ˆıncercarea de a le reduce nu trebui continuat˘a. Stocarea poate s˘a ascund˘a probleme operat¸ionale sau s˘a determine u¸surarea problemelor. Este mai u¸sor s˘a fie eliminate problemele decˆat s˘a fie ascunse prin stocuri excesive. O strategie ar fi ˆıncercarea de a reduce stocurile prin minimizarea sau eliminarea piedicilor operat¸ionale care dicteaz˘a existent¸a lor.

11.2. Optimizarea m˘ arimii stocurilor 11.2.1. Obiectivele stocurilor

contradictorii

ale

gestiunii

Scopurile asociate gestiunii stocurilor resurselor materiale nu sunt unice ¸si nici m˘acar nu sunt u¸sor de definit ¸si delimitat. Obiectivele esent¸iale ale gestiunii resurselor materiale sunt minimizarea capitalului investit ˆın stocuri, maximizarea satisfacerii client¸ilor ¸si minimizarea costurilor de fabricat¸ie. Cˆateva din subobiectivele de baz˘a sunt: un cost unitar redus, accelerare a duratei de rotat¸ie a stocurilor, o ˆınalt˘a calitate a resurselor ¸si asigurarea continuit˘a¸tii aprovizion˘arii. Se poate observa c˘a aceste obiective nu sunt ˆıntotdeauna ˆın interdependent¸˘a ci chiar pot s˘a fie ˆın conflict direct. ˆIn perioade de criz˘a a economiei simplul act de a g˘asi, de a localiza surse de aprovizionare s-ar putea s˘a devin˘a cel mai important obiectiv. Aceasta se ˆıntˆampl˘a ¸si ˆın cazul ˆın care cel mai important furnizor nu mai poate realiza aprovizionarea din cauza unor dificult˘a¸ti de product¸ie. ˆIn cazul ˆın care apar dezvolt˘ari nea¸steptate ale cererii pot s˘a determine presiuni considerabile asupra surselor de aprovizionare. ˆIn companiile tinere, ˆın condit¸iile cre¸sterii foarte rapide, exponent¸iale, disponibilul este antrenat tot timpul ˆın aprovizion˘ari scurte. Cele mai multe venituri ¸si capitaluri ˆımprumutate sunt reinvestite ˆın cre¸stere ¸si echipament. Stocurile de resurse materiale sunt esent¸iale, existˆand preocuparea de a ment¸ine stocurile la un nivel sc˘azut pentru a disponibiliza numerar pentru alte scopuri. A cump˘ara ˆın cantit˘a¸ti mici presupune a pierde discounturile care ar fi putut fi primite. Comenzile ¸si livr˘arile numeroase sunt necesare pentru a fi foarte operativi. Aceste condit¸ii determin˘a o accelerare a vitezei de rotat¸ie a stocurilor de resurse

159

11.2. Optimizarea m˘ arimii stocurilor

materiale care poate determina efecte negative, d˘aun˘atoare. Echilibrul este supraconsiderat cˆand ¸telurile ¸si obiectivele sunt subconsiderate. Concentrarea poate fi pe un obiectiv ˆıntr-o anumit˘a perioad˘a ¸si pe un alt obiectiv ˆın alt˘a perioad˘a ¸si contrapartida trebuie luat˘a ˆın considerare. Concentrarea pe accelerarea rotat¸iei stocurilor poate determina costuri unitare ridicate datorit˘a cantit˘a¸tilor mici aprovizionate la o livrare. Din contr˘a concentrarea pe un cost unitar mai mic determin˘a loturi mai mari de aprovizionare, care reduc viteza de rotat¸ie a stocurilor. Un agent de aprovizionare poate s˘a acorde o atent¸ie exagerat˘a unui cost de aprovizionare sc˘azut ¸si s˘a ignore continuitatea sau calitatea aprovizion˘arii. Un manager al product¸iei s-ar putea s˘a urm˘areasc˘a doar continuitatea resursei materiale ˆın detrimentul unui cost sc˘azut al resurselor aprovizionate. Gestiunea resurselor materiale este o surs˘a de conflict ˆıntre diferit¸i manageri ˆıntr-o organizat¸ie. Aceste conflicte sunt alimentate din faptul c˘a diferit¸i manageri au diferite roluri ˆın organizat¸ie care implic˘a stocurile. Suboptimizarea este termenul folosit pentru a descrie subsistemul optimiz˘arii ¸si costurile scopurilor sistemului. Suboptimiz˘arile rezult˘a din conflictul rolurilor pe care le joac˘a managerii. Multe dintre proiectele de sisteme de control al materialelor au e¸suat din cauza rivalit˘a¸tilor interdepartamentale ¸si act¸iunilor contradictorii. Conflictul rolurilor managerilor trebuie s˘a nu permit˘a subminarea organizat¸iei ca ˆıntreg. Politica managementului materialelor trebuie s˘a fie consacrat˘a obt¸inerii celui mai mic cost global. Gestiunea resurselor materialelor este o preocupare comun˘a, dar de asemenea se ˆıntˆalnesc cazuri ˆın care preocuparea tuturor este de fapt responsabilitatea nim˘anui. Responsabilitatea stocurilor este frecvent divizat˘a ˆıntre departamente cu interese individuale. Departamentul aprovizion˘arii preia grija aprovizion˘arii resurselor materiale, departamentul de fabricat¸ie are grij˘a de materialele ˆın curs de fabricat¸ie, iar departamentul de marketing controleaz˘a stocurile de produse finite. Alocarea responsabilit˘a¸tilor apare logic dar este put¸in probabil c˘a talentul ¸si expertiza cerut˘a pentru un control eficient, adecvat este disponibil˘a ˆın toate departamentele. Este de multe ori mai dezirabil s˘a fie alocate toate responsabilit˘a¸tile managementului materialelor ˆıntr-un singur departament sub conducerea unui manager al materialelor. Conflictele ˆıntre departamente ¸si suboptimiz˘arile sunt mai put¸in probabil s˘a apar˘a atunci cˆand stocurile sunt urm˘arite de un manager al materialelor. Managerul materialelor ˆıncearc˘a s˘a consolideze activit˘a¸tile,

Capitolul 11. Gestiunea stocurilor

160

s˘a ˆımbun˘at˘a¸teasc˘a coordonarea, s˘a prevad˘a o singur˘a surs˘a de r˘aspundere pentru toate materialele. El poate spori eficient¸a promovˆand leg˘aturi mai scurte ˆıntre activit˘a¸tile asociate. Atunci cˆand aceste activit˘a¸ti asociate sunt dispersate de-a lungul organizat¸iei se pot produce conflicte, se pot genera competit¸ii epuizante. Problemele gestiunii materialelor nu pot fi mˆanuite separat. Ele se afl˘a ˆıntr-o ˆımbinare continu˘a cu problemele distribut¸iei, depozit˘arii, product¸iei, manipul˘arii materialelor, marketingului ¸si problemele financiare. Cˆand activit˘a¸ti dependente sunt conduse ca ni¸ste activit˘a¸ti independente se genereaz˘a conflicte ˆıntre activit˘a¸ti cu efect ˆın reducerea performant¸elor organizat¸iei ca ˆıntreg. Aprovizionarea, product¸ia ¸si distribut¸ia nu sunt activit˘a¸ti independente ¸si ele trebuie deci integrate. Gestiunea materialelor este o parte din sistemul de operare ¸si trebuie s˘a faciliteze ˆındeplinirea obiectivelor organizat¸iei. Gestiunea materialelor necesit˘a un punct de vedere larg ¸si nu trebuie tratat ca o serie de decizii independente sau elemente individuale. Stocurile nu sunt ca o insul˘a de sinest˘at˘atoare, ele trebuie s˘a serveasc˘a obiectivelor, scopurilor organizat¸iei. Stocurile trebuie managerizate, problema lor nu trebuie delegat˘a unei persoane din cadrul personalului de rutin˘a. Pentru a ˆınvinge trecutul zbuciumat, gestiunea stocurilor a fost l˘argit˘a ˆın managementul materialelor care nu cuprinde doar activit˘a¸ti de stocare a materialelor, ci toate funct¸iunile materialelor cum ar fi aprovizionarea, transportul, logistica, controlul materialelor ¸si stocarea, depozitarea. Gestiunea materialelor este realizat˘a independent pe acela¸si nivel cu finant¸ele, marketingul ¸si managementul product¸iei. Este sarcina gestiunii materialelor, numit˘a ¸si ”managementul materialelor” de a face tot posibilul pentru atingerea obiectivelor managementului general ¸si pentru a nu deveni ”copilul vitreg” al oric˘arei alte zone funct¸ionale.

11.2.2. Modelarea stocurilor M˘arimea optim˘a a stocurilor se poate obt¸ine folosind metode de modelare matematic˘a. Modelarea stocurilor reprezint˘ a acea metod˘ a cantitativ˘ a de obt¸inere a doctrinei de operare a costului minim. Modelele pot fi deterministe sau stochastice (aleatoare, probabilistice). Modelul determinist reprezint˘a modelul ˆın care variabilele sunt cunoscute cu sigurant¸˘a. Modelul stochastic este modelul ˆın care valorile varibilelor sunt probabilistice. Scopul situat¸iilor de modelare a stocurilor este

161

11.2. Optimizarea m˘ arimii stocurilor

obt¸inerea unei doctrine de operare, ˆın care sunt implicate patru etape simple: 1. Examinarea cu atent¸ie a situat¸iei stocurilor, enumerˆand caracteristicile ¸si ipotezele legate de respectiva situat¸ie;v 2. Elaborarea ecuat¸iei costurilor totale anuale relevante ˆın form˘a literar˘a; 3. Transformarea ecuat¸iei costurilor totale anuale relevante din forma literar˘a ˆın limbaj matematic concis; 4. Optimizarea ecuat¸iei costurilor, determinˆand optimul cantit˘a¸tii comandate ¸si momentul de reaprovizionare. ˆIn elaborarea modelelor de stocare trebuie avute ˆın vedere urm˘atoarele variabile: • N= cererea anual˘a total˘a (ˆın unit˘a¸ti); • Q= cantitatea comandat˘a (ˆın unit˘a¸ti); • Q∗= cantitatea comenzii optime (ˆın unit˘a¸ti); • R = punct de realizare a unei noi comenzi (ˆın unit˘a¸ti); • R∗= punct optim de realizare a unei noi comenzi (ˆın unit˘a¸ti); • T= timp total (ˆın unit˘a¸ti de timp); • Ca= cost de demarare sau lansare a comenzii (per comand˘a); • cd%= costul costul de depozitare exprimat procentual; • K = cost de epuizare a stocului per unitate scoas˘a din stoc; • dl= cererea per unitate de timp pe durata TTL (timp de livrare ), (ˆın unit˘a¸ti); • Dl= cererea total˘a pe durata TTL (ˆın unit˘a¸ti); • CT = costuri totale anuale relevante; • CT*= costuri anuale relevante minime totale.

Capitolul 11. Gestiunea stocurilor

162

Metoda const˘a ˆın minimizarea costului total. Pentru fiecare tip de gestiune se va elabora un model matematic adecvat, prin cuantificarea convenabil˘a a tuturor elementelor care apar ˆın problema de gestiune, precum ¸si prin precizarea expresiei funct¸iei care urmeaz˘a s˘a fie minimizat˘a. Unul dintre principalele rat¸iuni ale stoc˘arii este neputint¸a unei organizat¸ii de a cump˘ara sau produce articole ˆın loturi economice. Organizat¸iile utilizeaz˘a m˘arimea lotului economic frecvent atunci cˆand doresc s˘a ment¸in˘a un stoc regulat de articole avˆand o cerere uniform˘a, independent˘a. Modelele de stocare pot fi deterministe sau probabilistice (stochastice), dup˘a cum cererea ¸si timpul de aprovizionare sunt sau nu cunoscute. Modele deterministe se aplic˘a direct ˆın condit¸ii de cerere uniform˘a. Aceste modele determin˘a m˘arimea lotului economic (optim) ˆın condit¸ii de cerere independent˘a de articole cump˘arate de la tert¸i sau produse ˆın unitate. Pentru a determina politica optim˘a de stocare, sunt necesare informat¸ii referitoare la urm˘atorii parametrii: 1. Cererea; 2. Costurile de stocare; 3. Timpul de reaprovizionare. ˆIn modelele deterministe tot¸i parametrii ¸si variabilele sunt cunoscut¸i sau pot fi calculat¸i cu exactitate. Cererea unitar˘a de articole, precum ¸si costul asociat acestora sunt cunoscut¸i. Timpul de aprovizionare este deasemenea presupus a fi constant ¸si independent fat¸˘a de cerere. ˆIn realitate aceaste modele se ˆıntˆalnesc foarte rar ¸si este mai rezonabil˘a reprezentarea ˆın termeni probabilistici (cum este cazul modelelor stochastice ˆın care unele sau toate variabilele sunt probabilistice). Oricum modelele deterministe sunt frecvent aproxim˘ari excelente sau cel put¸in un bun punct de pornire pentru a descrie fenomenul stoc˘arii. ˆIn cazul modelelor stochastice, uzual este mai u¸sor s˘a se lucreze cu modele de stocare dac˘a variabilele pot fi tratate ca fiind continue decˆat discrete. ˆIn cazul ˆın care cererea este suficient de ridicat˘a, variabilele pot fi considerate continue. Aceste modele presupun propriet˘a¸ti continue ¸si trebuie simplificat˘a sarcina rezolv˘arii unui asemenea model prin g˘asirea unei politici optime de stocare. Cele dou˘a ˆıntreb˘ari fundamentale puse oric˘arui sistem de stocare sunt ”cˆat” ¸si ”cˆand” s˘a fie comandat. R˘aspunsul depinde de tipul de cerere ¸si de parametrii folosit¸i pentru a defini sistemul.

163

11.2. Optimizarea m˘ arimii stocurilor

ˆIn modelul determinist cu cerere constant˘a se presupune c˘a cererea este cunoscut˘a, constant˘a ¸si continu˘a. Aceasta ˆınseamn˘a c˘a acela¸si num˘ar de unit˘a¸ti sunt comandate tot timpul ¸si intervalul dintre dou˘a comenzi este constant. Nivelul stocului este modificat cu fiecare tranzact¸ie, iar de fiecare dat˘a cˆand atinge un punct prestabilit este lansat˘a o comand˘a pentru un num˘ar constant de unit˘a¸ti. Deci, cei doi parametrii care definesc modelul sunt: punctul de recomand˘a ¸si m˘arimea comenzii. Acest model mai poart˘a denumirea ¸si de Q-sistem, deoarece m˘arimea comenzii Q este fixat˘a pentru fiecare reaprovizionare. Modelele deterministe de stocuri pot fi construite atunci cˆand intr˘arile ¸si ie¸sirile pe o perioad˘a fixat˘a pot fi cunoscute cu exactitate (ˆın mod cert). Cel mai des ˆıntˆalnite modele deterministe sunt: • modelul m˘arimii lotului simplu (EOQ)-model cu perioad˘a fix˘a, cerere constant˘a, f˘ar˘a ruptur˘a de stoc (acest model va fi prezentat detaliat); • modelul ˆınlocuirii graduale; • modelul cu perioad˘a fix˘a, cerere constant˘a, cu ruptur˘a de stoc (backordering); • modelul cu cerere constant˘a ˆın condit¸iile acord˘arii discounturilor cantitative; • modelul economic ˆın cazul vˆanz˘arilor la pret¸uri speciale; • modelul economic-cre¸steri anunt¸ate de pret¸uri;

11.2.3. Modelul m˘ arimii lotului simplu (Wilson Whitin) Formula m˘ arimii lotului simplu, numit˘ a ¸si formula Wilson, reprezint˘ a acel model determinist de stocuri caracterizat printr-un singur punct de stoc, nici o lips˘a de stoc, o cerere constant˘ a ¸si cunoscut˘ a, un timp total de livrare ¸si un cost unitar constante. Prima versiune a ceea ce este adesea denumit˘a formula m˘arimii lotului simplu a fost elaborat˘a de Ford Harris ˆın 1915 . ˆIn aparent¸˘a, a fost din nou obt¸inut˘a independent de R.H.Wilson, care a popularizat-o, ea fiind ˆıntˆalnit˘a cel mai des sub denumirea de denumit˘a formula Wilson. Modelul clasic de stocare presupune o situat¸ie ideal˘a reprezentat˘a ca ˆın figura 11.2.3.

Capitolul 11. Gestiunea stocurilor

164

Figura 11.1: Modelul clasic de stocare

Curba costurilor totale este reprezentat˘a ˆın figura urm˘atoare: ??.

Figura 11.2: Curba costurilor totale

ˆIn cazul acestui model, lipsa de stoc nu este permis˘a, nu exist˘a incertitudine. Costul de achizit¸ie anual este egal cu costul de achizit¸ie per comand˘a ˆınmult¸it cu num˘arul anual de comenzi iar costul anual de depozitare este egal cu costul unitar de depozitare ˆınmult¸it cu cantitatea depozitat˘a. Num˘arul anual de comenzi poate fi exprimat ˆın funct¸ie de

165

11.2. Optimizarea m˘ arimii stocurilor

cererea anual˘a ¸si cantitatea comandat˘a. Num˘arul anual de comenzi =

Cererea anual˘a Cantitatea comandat˘a

Cantitatea depozitat˘a este dat˘a de stocul mediu per ciclu. Deoarece o nou˘a comand˘a se face doar cˆand stocul este complet epuizat, cea mai mic˘a valoare este zero iar cea mai mare este stocul maxim, adic˘a stocul existent ˆın momentul aprovizion˘arii. Acest model, ˆın care stocurile variaz˘a de la maxim la minim ¸si apoi revin la maxim, este denumit un ciclu. Pentru orice ciclu, stocul mediu este media stocului maxim ¸si a stocului minim: Stocul mediu per ciclu =

Stocul maxim+Stocul minim 2

Pentru situat¸ia utiliz˘arii constante, soldul mediu anual per ciclu este deci: Stocul mediu per ciclu =

Q Stocul maxim+0 = 2 2

ˆIn modelul Wilson-Whitin, care optimizeaz˘a m˘arimea stocului, se porne¸ste de la relat¸ia costului total pentru formarea lui : CT = Ca + Cd =

S · pa N · ca + · cd S 2

Minimul costului total se obt¸ine ˆın punctul ˆın care derivata ˆıntˆai a costului total, ˆın raport cu m˘arimea stocului, este egal˘a cu zero : ∂CT =0 ∂S ∂CT N pa = − · ca + · cd = 0 ∂S S 2 2N · ca S2 = pa · cd s

S= ˆın care: S= m˘arimea optim˘a a stocului;

2N · ca pa · cd

Capitolul 11. Gestiunea stocurilor

166

N= necesarul anual din materialul, produsul sau marfa de aprovizionat; ca= costul fix unitar pentru preg˘atirea unei noi aprovizion˘ari; pa= pret¸ unitar de aprovizionare; cd= costul de depozitare. ˆIn continuare se pot determina num˘arul de comenzi de aprovizionare (Nr) ¸si intervalul dintre aprovizion˘ari (i) : Nr =

S·T N ;i = S N

ˆIn care: T = nr.de zile calendaristice din perioada considerat˘a. Acest model poate fi extins ¸si pentru optimizarea stocurilor de produse ˆın curs de fabricat¸ie ¸si a celor de produse finite. Variabilele Ca ¸si Cd au semnificat¸ii apropiate: • Ca = cheltuieli de aprovizionare cu loturi de produse ˆın curs ¸si de preg˘atire a fabricat¸iei acestora ¸si respectiv cheltuielile de lansare a unei noi comenzi de livrare de produse finite; • Cd = cheltuieli de p˘astrare a stocurilor de produse ˆın curs ¸si finite ¸si costul de oportunitate al capitalurilor imobilizate, pe durata de stat¸ionare a acestor stocuri. Prin aplicarea modelului, se obt¸in m˘arimi optime ale loturilor de fabricat¸ie ¸si de expediere a produselor, ˆın condit¸ii de minimizare a costurilor ce ˆınsot¸esc formarea ¸si p˘astrarea stocurilor de produse ˆın curs ¸si a celor de produse finite. Modelul clasic EOQ este bazat pe urm˘atoarele presupozit¸ii: 1. M˘arimea cererii este cunoscut˘a, constant˘a ¸si continu˘a; 2. Timpul de livrare este cunoscut ¸si constant; 3. ˆIntreaga cantitate comandat˘a este ad˘augat˘a dintr-odat˘a ˆın stoc; 4. Nu exist˘a ruptur˘a de stoc, atˆata timp cˆat timpul de livrare este cunoscut ¸si respectat; 5. Structura costului este cunoscut˘a:

167

11.2. Optimizarea m˘ arimii stocurilor • costul cu lansarea comenzii este independent de m˘arimea comenzii; • costul de depozitare este o funct¸ie liniar˘a determinat˘a pe baza stocului mediu ¸si costul unitar de aprovizionare este constant (nu exist˘a discounturi cantitative);

6. Exist˘a spat¸iu, capacitate suficiente precum ¸si capitalul necesar pentru a procura cantitatea optim˘a; 7. Articolul este privit ca un produs de sine st˘at˘ator, el neaflˆandu-se ˆın interact¸iune cu alte articole (nu este vorba de o cerere dependent˘a pentru articolul respectiv). Sensibilitatea modelului EOQ Analiza sensibilit˘a¸tii modelului determin˘a felul ˆın care ie¸sirile pot fi influent¸ate de datele de intrare (parametrii modelului). Dac˘a un parametru de intrare poate avea o serie de valori f˘ar˘a a afecta considerabil ie¸sirile modelul este considerat insensibil. Dac˘a o mic˘a schimbare a datelor de intrare are un efect considerabil asupra ie¸sirilor, modelul este considerat sensibil. Sensibilitatea unui model dicteaz˘a precizia parametrilor cerut¸i ˆın modelu. Cu cˆat modelul este mai sensibil, cu atˆat este cerut˘a o precizie mai mare ˆın ceea ce prive¸ste datele de intrare pentru a nu denatura rezultatele. Modelul EOQ presupune c˘a cererea anual˘a, costurile de stocare ¸si de aprovizionare sunt determinate cu exactitate. Erorile de management ˆın determinarea acestor parametrii cauzeaz˘a variat¸ii ˆın ie¸siri. ˆIn continuare vom determina impactul acestor erori de estimare. ˆ primul Analiza sensibilit˘a¸tii poate fi realizat˘a ˆın mai multe feluri. In rˆ and tot¸i parametrii folosit¸i ˆın model trebuie estimat¸i, a¸sa ˆıncˆat este bine de ¸stiut ˆın ce fel erorile de estimare pot afecta deciziile ¸si costurile finale. Analiza sensibilit˘a¸tii poate releva dac˘a procedurile curente de estimare sunt adecvate, sau alte proceduri de o mai mare acuratet¸e sunt necesare. ˆ al doilea rˆand datele de intrare s-ar putea modifica ˆın timp, astfel In ˆıncˆat analiza sensibilit˘a¸tii poate ajuta ˆın luarea deciziei ˆın ceea ce prive¸ste alegerea momentului ˆın care este necesar ca aceste valori de intrare s˘a ˆ al treilea rˆand condit¸iile existente ar putea dicta o valfie revizuite. In oare a comenzii mai mare sau mai mic˘a decˆat cantitatea optim˘a, pentru a ¸tine cont de anumit¸i factori cum ar fi capacitatea limitat˘a de depozitare, restrict¸ii de ambalare, de capital, etc.

Capitolul 11. Gestiunea stocurilor

168

Analiza sensibilit˘a¸tii poate fi folosit˘a pentru a determina efectele valorice ale unei asemenea ajust˘ari. Una dintre datele de ie¸sire urm˘arite ˆın cadrul modelelor de stocare este costul anual total. Putem analiza sensibilitatea modelului EOQ studiind cum variat¸ii ale cantit˘a¸tilor comandate fat¸˘a de cantitatea optim˘a influent¸eaz˘a costurile totale anuale. Putem compara sensibilitatea costurilor totale (CT) pentru orice sistem de operare cu costurile minime totale ale sistemelor CT ∗ cu raportul CT /CT ∗ . Pentru a determina Q∗ s-a ales acea valoare a Q care a avut ca rezultat minimul CT, CT ∗ . Astfel, CT ∗ este calculat folosind Q∗ ca valoarea Q ˆın ecuat¸ia CT. N ca + cd · pa Q2 CT Q = ca ∗ CT ∗ N Q∗ + cd · pa Q2 ˆInlocuind cu Q∗ ˆın ecuat¸ie ¸si rezolvˆand algebric, obt¸inem: 1 Q∗ Q CT = ( + ∗ ∗ CT 2 Q Q Se poate observa c˘a raportul costurior totale din aceast˘a ecuat¸ie este exprimat numai ˆın termenii Q ¸si Q∗ . Dac˘a cantitatea comenzii existente Q este foarte apropiat˘a de Q∗ optim˘a, raportul CT /CT ∗ este put¸in mai mare decˆat unu. Pe m˘asur˘a ce Q se ˆındep˘arteaz˘a de Q∗ , ne a¸stept˘am ca CT /CT ∗ s˘a creasc˘a de asemenea. Dac˘a am reprezenta grafic relat¸ia dintre Q/Q∗ ¸si CT /CT ∗ pentru cazul m˘arimii lotului simplu am observa caracterul plat al curbei ˆın jurul punctului de minim. Dac˘a Q este dublul sau jum˘atatea lui Q∗ costurile cresc doar cu 25% . Acest lucru are implicat¸ii practice importante. Pentru cazurile care corespund ipotezelor modelului m˘arimii lotului simplu, modificarea cantit˘a¸tilor comandate nu va economisi mult¸i bani. Modelele clasice de stocare sunt uneori privite cu suspiciune datorit˘a presupozit¸iilor lor restrictive. O situat¸ie ˆın care atˆat cererea cˆat ¸si costurile sunt cunoscute cu exactitate ¸si ˆın care cererea este ˆıntradev˘ar constant˘a sunt foarte rar ˆıntˆalnite ˆın practic˘a. Din fericire, modelele clasice de stocare nu sunt foarte sensibile la erori ˆın m˘asurarea parametrilor. Variat¸ii mari ale nivelului cererii ¸si a costurilor de aprovizionare ¸si stocare nu determin˘a variat¸ii la fel de mari ˆın ceea ce prive¸ste parametrii de ie¸sire. Peste o valoare considerabil˘a, curba costului total cu comanda este plan˘a, ceea ce indic˘a c˘a, ˆın cazul unor modific˘ari substant¸iale ale cererii, costul de

169

11.2. Optimizarea m˘ arimii stocurilor

lansare a comenzii ori costul de stocare nu vor suferi modific˘ari de aceia¸si valoare. Cˆand modelele EOQ sunt construite pe baza unor estim˘ari imprecise erorile sunt atenuate de prezent¸a radicalului din formula m˘arimii stocului optim. Deci utilitatea acestui model nu este diminuat˘a dac˘a nu este disponibil˘a o informat¸ie exact˘a, precis˘a. Insensibilitatea relativ˘a a modelului la erorile parametrilor este o proprietate foarte avantajoas˘a. Deoarece costul total este doar ˆıntrucˆatva sporit de o abatere mare fat¸˘a de condit¸iile optime, modelul clasic nu reclam˘a revizuiri frecvente. Dac˘a valoarea cantit˘a¸tii comandate este mai mic˘a decˆat valoarea optim˘a, costul de lansare a comenzii va fi mai mare el variind invers proport¸ional cu cantitatea comandat˘a, iar costul de stocare va fi mai mic, el varind direct proport¸ional cu cantitatea comandat˘a ¸si deci stocat˘a ¸si invers. ˆIn final costul total nu va fi influent¸at ˆın aceia¸si m˘asur˘a. Tot ceea ce este necesar este ca valorile s˘a fie cuprinse ˆıntr-un interval rezonabil ¸si solut¸iile bune pot fi obt¸inute cu date restrˆanse ˆın ceea ce prive¸ste costurile. Modelele EOQ pot fi folosite f˘ar˘a pierderi semnificative ˆın economie. Cererea poate fi m˘arit˘a sau mic¸sorat˘a la cea mai apropiat˘a cantitate ambalat˘a sau m˘arime a containerelor de aprovizionare. De asemenea intervalul ˆıntre dou˘a aprovizion˘ari succesive poate fi prelungit sau scurtat la urm˘atorul interval convenabil de timp.

11.2.4. Gestiunea stocurilor ˆın condit¸ii de incertitudine Modelul matematic de optimizare a fost construit pe un caz particular de aprovizionare: intervale constante ˆıntre aprovizion˘ari, constituire instantanee a stocului ¸si darea lui treptat˘a ˆın consum pˆan˘a la epuizarea total˘a exact ˆın momentul unei noi reaprovizion˘ari. Cazul mai general al gestiunii este cel al stocurilor, cu intervale variabile de aprovizionare, intervalul convenit prin contract nefiind totdeauna respectat. ˆIn acest caz se repune ˆın discut¸ie relat¸ia contradictorie rentabilitate-risc pentru alegerea unei politici sau alta de gestiune a stocurilor . O politic˘ a prudent˘ a, de aversiune fat¸˘a de risc, va determina constituirea unui stoc de sigurant¸˘a suficient de mare pentru a acoperi ruptura de stoc curent, ˆın cazuri de ˆıntrzieri ˆın aprovizionare sau modific˘ari a cererii. Politica este recomandabil˘a atunci cˆand costurile antrenate de ruptura de stoc, respectiv cele ce decurg din ˆıntreruperea activit˘a¸tii de exploatare sunt foarte mari. Rezult˘a deci, o m˘arime mai mare decˆat a

Capitolul 11. Gestiunea stocurilor

170

stocului curent. ˆIn cazul acestei politici defensive se ˆınregistreaz˘a ˆıns˘a costuri mari de depozitare ¸si de oportunitate cu stocuri excesive, peste nevoile curente ale exploat˘arii. Stocul de sigurant¸˘a se determin˘a, aplicˆand aceast˘a politic˘a, la nivelul maxim de zile de ˆıntˆarziere din perioada precedent˘a dup˘a urm˘atoarea formul˘a: O politic˘ a agresiv˘ a, indiferent˘a fat¸˘a de risc, va conduce la determinarea unui stoc mediu de sigurant¸˘a ca medie aritmetic˘a a stocurilor de sigurant¸˘a corespunz˘atoare fiec˘arei situat¸ii de ˆıntˆarzieri ˆın aprovizionare (inclusiv situat¸ia f˘ar˘a ˆıntˆarzieri). O politic˘ a mai realist˘ a, ar fi cea echilibrat˘ a care ar optimiza costurile ocazionate de fiecare din politicile anterioare, costuri care pot fi m˘asurabile. Se parcurg dou˘a etape: 1. Se determin˘a costurile ocazionate de fiecare nivel al stocului de sigurant¸a˘, ˆın toate situat¸iile posibile de ˆıntˆarzieri ˆın aprovizionare; 2. Se determin˘a o matrice a consecint¸elor, determinate de fiecare nivel al stocului de sigurant¸˘a asupra gestiunii stocurilor. Este necesar, ˆın acest caz s˘a se utilizeze frecvent¸ele (ˆınregistrate statistic) de aparit¸ie a ˆıntrzierilor ˆın aprovizion˘ari ¸si s˘a se construiasc˘a matricea consecint¸elor considernd c˘a aceste frecvent¸e urmeaz˘a legea normal˘a de distribut¸ie. Aceste modele se construiesc pornind de la premiza c˘a perioada de aprovizionare T ¸si cererea u urmeaz˘a o lege de probabilitate de tip discret cunoscut˘a. Stocul optim trebuie astfel determinat ˆıncˆat costurile totale pe perioada T s˘a fie minime.

11.2.5. Metoda ABC de gestiune a stocurilor ˆIn cadrul preocup˘arilor de determinare a m˘arimii optime a stocurilor, activitatea de planificare economic˘a ¸si financiar˘a a trebuit s˘a rezolve o relat¸ie contradictorie (care corespunde principiului paretian al ”relei distribut¸ii”). Astfel, urm˘arind distribut¸ia dup˘a valoarea stocurilor de active circulante din majoritatea ˆıntreprinderilor, s-a observat c˘a circa 70% din num˘arul articolelor existente ˆın stocuri reprezint˘a numai circa 10% din valoarea total˘a a acestora, ˆın timp ce aproximativ alte 10% din num˘arul articolelor det¸in circa 70% din valoarea total˘a a stocurilor. ˆIn aceast˘a

171

11.2. Optimizarea m˘ arimii stocurilor

situat¸ie nu se mai justific˘a din punct de vedere financiar urm˘arirea ¸si controlul detaliat al stocurilor de valoare mic˘a dar care det¸in o pondere mare ca num˘ar de articole, folosindu-se ˆın acest scop metode globale. O strategie eficient˘a de gestiune a stocurilor a fost fundamentat˘a de ”metoda ABC” care ˆımparte stocurile de active circulante ˆın trei grupe: • grupa A-put¸ine dar valoroase-articole de active circulante de valoare mare pe unitate de m˘asura dar cu pondere mic˘a ˆın num˘arul total de active; • grupa B-articole de active circulante de valoare medie ¸si cu pondere medie ˆın num˘arul total de articole; • grupa C-multe dar m˘arunte-articole de valoare mic˘a pe unitate de m˘asur˘a, dar cu pondere ridicat˘a ˆın num˘arul total de articole. Metoda ABC permite: • o urm˘arire detaliat˘a a stocurilor din grupele A ¸si B ¸si o determinare a m˘arimii matematice optime a acestora, astfel ca necesarul de capitaluri, pentru formarea ¸si p˘astrarea lor s˘a fie minim. Pentru aceste grupe se justific˘a folosirea metodelor analitice de fundamentare a nevoii de finant¸are pe tipuri de stocuri (curent, de sigurant¸˘a, etc.), pe categorii de stocuri (de materiale, de produse ˆın curs, de produse finite) ¸si chiar pe elemente componente nominalizate (pe fiecare fel de materiale, de produse ˆın curs ¸si de produse finite). • -o urm˘arire global˘a a stocurilor din grupa C care se vor aproviziona ˆın loturi mari, pentru perioade mari de timp, pentru a reduce, ˆın acest fel, cheltuielile de transport-aprovizionare.

Capitolul 12 Gestiunea client¸ilor Client¸ii reprezint˘a creant¸e ale ˆıntreprinderii, rezultate din livrarea de bunuri sau prestarea de servicii, care au o anumit˘ a scadent¸˘ a de ˆıncasare. ˆIn funct¸ie de scadent¸˘a, client¸ii pot fi: • cu ˆıncasare imediat˘a, ˆın numerar • cu ˆıncasare la termen dup˘a o perioad˘a de timp convenit˘a ˆıntre agent¸ii economici. ˆIn funct¸ie de respectarea sau nu a termenelor de plat˘a pot s˘a apar˘a ¸si client¸i cu ˆıntˆarzieri la plata facturilor sau client¸i insolvabili care nu pot fi ˆıncasat¸i. Creditul comercial este forma cea mai reprezentativ˘a a creditului ˆın economia de piat¸˘a, constˆand ˆın acordarea reciproc˘a a unei amˆan˘ari a pl˘a¸tii, de c˘atre agent¸ii economici activi, cu prilejul vˆanz˘arii m˘arfurilor. El apare din faptul c˘a, ˆın timp ce unii agent¸i economici dispun deja de m˘arfuri fabricate, gata spre a fi vˆandute, alt¸i agent¸i economici care au nevoie de aceste m˘arfuri nu dispun ”o perioad˘a de timp” de mijloacele b˘ane¸sti pentru a le achizit¸iona. Astfel prin intermediul creditului comercial procesul de transformare a m˘arfii ˆın bani este favorizat, punˆand ˆın evident¸˘a capacitatea acestei firme de credit de a accelera circulat¸ia m˘arfurilor.

12.1. Cont¸inutul gestiunii client¸ilor Gestiunea client¸ilor reprezint˘a ansamblul metodelor ¸si instrumentelor de utilizare cˆat mai eficient˘a a capitalurilor imobilizate ˆın credite 172

173

12.1. Cont¸inutul gestiunii client¸ilor

comerciale. Creditele comerciale au o accept¸iune mai larg˘a decˆat cea a client¸ilor, ¸si cuprind: 1. creditele vˆanz˘ator reprezentˆand vˆanz˘arile de m˘arfuri pe credit. ˆIntreprinderea apare ˆın dou˘a ipostaze, ¸si anume: cea de ˆımprumutat prin creditele furnizor, ¸si cea de ˆımprumut˘ator prin creditele client¸i. 2. creditele cump˘ar˘ator, reprezentˆand pl˘a¸tile ˆın avans. S¸i ˆın acest caz ˆıntreprinderea poate fi atˆat beneficiar˘a a avansurilor primite de la client¸ii s˘ai, cˆat ¸si pl˘atitor de avansuri c˘atre furnizorii s˘ai. Volumul creditelor comerciale este impresionant, dep˘a¸sind ˆın multe cazuri pe cel al creditelor bancare. Dintre toate formele creditului comercial, creditele-client¸i ¸si avansurile c˘atre furnizori reprezint˘a o alocare de capitaluri ale ˆıntreprinderii ¸si exprim˘a, pentru gestiunea viitoare, o nevoie de finant¸are. ˆIn ceea ce prive¸ste creditele-furnizori ¸si avansurile primite de la client¸i, acestea reprezint˘a o surs˘a de finant¸are, de c˘atre tert¸i, a ciclului de exploatare al ˆıntreprinderii. Obiectivele gestiunii client¸ilor pot viza ˆın principal dou˘a categorii de obiective: 1. ˆIn ceea ce prive¸ste durata creditului ( perioada de creditare): • fie reducerea perioadei de creditare, dar cu cˆat este mai strˆans˘a finant¸area acestor active circulante, cu atˆat client¸ii vor fi mai nemult¸umit¸i ¸si vor determina reducerea cifrei vˆanz˘arilor ˆıntreprinderii; • fie prelungirea duratei de acordare a creditelor-client¸i, ceea ce este de natur˘a s˘a stimuleze client¸ii, iar ace¸stia s˘a determine cre¸sterea cifrei de afaceri. ˆIns˘a, prelungirea duratei de ˆıncasare a client¸ilor antreneaz˘a costuri ridicate cu cre¸sterea aloc˘arii de capitaluri ˆın soldul client¸ilor ¸si riscuri de insolvabilitate a client¸ilor. 2. ˆIn ceea ce prive¸ste acordarea discounturilor de pret¸ (sau politica de discount): • fie acordarea discountului ¸si, pe aceast˘a baz˘a renunt¸area la o parte din profit, ˆın vederea cre¸sterii volumului vˆanz˘arilor (rulajelor) ¸si acceler˘arii ˆıncas˘arii client¸ilor (atunci cˆand acordarea dicountului este legat˘a de un anumit termen de plat˘a);

Capitolul 12. Gestiunea client¸ilor

174

• fie neacordarea discounturilor, ¸si astfel atragerea nemult¸umirii client¸ilor, cu tot ceea ce rezult˘a din acest fapt. Chiar ¸si din formularea acestor obiective contradictorii se relev˘a complexitatea gestiunii client¸ilor care necesit˘a tot mai mult autonomizarea unui serviciu strict specializat pentru client¸i sau contractarea serviciilor unei firme specializate de afacturare (de factoring). Firma de afacturare cump˘ar˘a facturile ˆıntreprinderii la valoarea lor, mai put¸in comisionul de afacturare, ¸si se ocup˘a de gestiunea lor pˆan˘a la ˆıncasare. ˆIntreprinderea poate fi interesat˘a ˆın astfel de servicii, ˆıntrucˆat realizeaz˘a ˆıncasarea imediat˘a a unei a unei creant¸e la termen, este scutit˘a de gestiunea client¸ilor ¸si de riscurile acesteia ¸si ˆı¸si p˘astreaz˘a client¸ii prin facilit˘a¸tile de decontare pe care le acord˘a. ˆIn afara stabilirii perioadei de creditare ¸si a politicii de discount, ˆın sarcina gestiunii financiare revine ¸si stabilirea politicii de creditare. Politica de colectare reflect˘a modalitatea de colectare a creant¸elor - client¸i, care implic˘a monitorizarea tuturor client¸ilor, pentru a analiza viteza de conversie a creant¸elor ˆın numerar ¸si stabilirea tehnicilor de recuparare a creant¸elor care au dep˘a¸sit termenele de ˆıncasare; firma va adopta o anumit˘a politic˘a de colectare, urm˘arind ca beneficiile marginale aferente schimb˘arii politicii de colectare s˘a nu dep˘a¸seasc˘a costurile marginale aferente.

12.2. Componentele gestiunii client¸ilor Creditele-client¸i reprezint˘a o adevarat˘a investit¸ie de capital a ˆıntreprinderii, care poate aduce acesteia o anumit˘a rentabilitate. Pornind de la aceast˘a caracteristic˘a, se evident¸iaz˘a componentele gestiunii client¸ilor: 1. investit¸ia de capital pentru constituirea soldului de credite-client¸i; 2. rentabilitatea aferent˘a vˆanz˘arilor suplimentare, obt¸inute prin cre¸sterea duratei de ˆıncasare acordate client¸ilor; 3. costul marginal al cre¸sterii investit¸iei de capital ˆın credite - client¸i; 4. riscurile de insolvabilitate a client¸ilor; 5. profitul marginal net.

175

12.2. Componentele gestiunii client¸ilor

1) Investit¸ia de capital pentru constituirea creditului acordat client¸ilor. Creditul acordat unui singur client ne apare ca o alocare de capitaluri pe termen scurt. Creditele acordate tuturor client¸ilor ne apar, ˆıns˘a ca o alocare permanent˘a de capitaluri ale ˆıntreprinderii, reprezentˆand o investit¸ie care trebuie s˘a fie finant¸at˘a continu. M˘arimea acestei investit¸ii este determinat˘a de cifra de afaceri ¸si de durata medie a creditelor-client¸i, dup˘a relat¸ia: Credite client¸i =

Cifra de afaceri · Durata de acordare a creditului 360

ˆIn corelat¸ia direct˘a CA-soldul client¸ilor se manifest˘a intens ¸si relat¸ia invers˘a de influent¸are a cifrei de afaceri de c˘atre durata creditelor pentru client¸i. Astfel, cu cˆat termenul de plat˘a acordat este mai relaxant pentru client¸i, cu atˆat vor cre¸ste comenzile acestora ¸si va spori cifra de afaceri a ˆıntreprinderii. Comenzile pot veni de la client¸ii actuali cˆat ¸si de la alt¸i client¸i potent¸iali, interesat¸i ˆın prelungirea termenului de plat˘a. Sporind vˆanz˘arile precum ¸si durata de ˆıncasare a client¸ilor se observ˘a c˘a va cre¸ste m˘arimea capitalului investit ˆın aceste credite, determinˆand ¸si m˘arirea costurilor determinate de aceast˘a investit¸ie. ˆIn continuare vor trebui analizate ¸si comparate rentabilitatea aferent˘a cre¸sterii vˆanz˘arilor, dar ¸si costurile de capital implicate de aceast˘a cre¸stere, precum ¸si cre¸sterea riscului de insolvabilitate a client¸ilor. 2) Rentabilitatea aferent˘ a vˆ anz˘ arilor suplimentare. Prelungirea duratei de ˆıncasare a client¸ilor va determina cre¸sterea cifrei de afaceri ¸si prin aceasta se va degaja o rentabilitate aferent˘a vˆanz˘arilor suplimentare, care poate motiva suficient de bine o astfel de politic˘a ˆın gestiunea client¸ilor. Evaluarea acestei rentabilit˘a¸ti este mai dificil de f˘acut asupra ˆıntregii gestiuni a client¸ilor. De aceea, se m˘asoar˘a rentabilitatea marginal˘a a unei modific˘ari a duratei creditelor-client¸i. Pe unitate de produs vˆandut suplimentar se consider˘a rentabilitatea efectiv˘a m˘arimea marjei asupra costurilor variabile. Costurile fixe r˘amˆan constante la variat¸iile cifrei de afaceri. Ele sunt absorbite de vˆanz˘arile init¸iale, iar cele aferente vˆanz˘arilor suplimentare se reg˘asesc ca elemente de rentabilitate, al˘aturi de beneficiul corespunz˘ator acestor vˆanz˘ari. Se presupune c˘a cre¸sterea cifrei de afaceri prin prelungirea duratei client¸ilor nu antreneaz˘a modific˘ari de structur˘a a product¸iei. ˆIntr-o evaluare mai strˆans˘a a rentabilit˘a¸tii se poate conta numai pe beneficiile nete ale vˆanz˘arilor suplimentare.

Capitolul 12. Gestiunea client¸ilor

176

3) Costul marginal al cre¸sterii investit¸iei de capital. Rentabilit˘a¸tii marginale a vˆanz˘arilor suplimentare i se contrapune un cost marginal al cre¸sterii investit¸iei de capital ˆın aceste credite, prin prelungirea duratei. M˘asurarea acestui cost poate fi f˘acut˘a ˆın funct¸ie de sursa de finant¸are a acestei investit¸ii: • din surse ˆımprumutate la nivelul costului de procurare a capitalurilor reprezentat de dobˆanda pl˘atit˘a; • din surse proprii la nivelul costului de oportunitate, de remunerare a sumelor imobilizate ˆın soldul client¸ilor. Acest cost de oportunitate se stabile¸ste la nivelul costului mediu ponderat al capitalului, egal cu rentabilitatea economic˘a cerut˘a de investitorii ˆıntreprinderii pentru remunerarea capitalului lor. Tot din categoria costurilor marginale face parte ¸si costul aferent discounturilor acordate ¸si acest cost trebuie comparat cu profitul aferent vˆanz˘arilor suplimentare, datorate acord˘arii acestor discounturi. 4)Durata de ˆıncasare a client¸ilor. Prelungirea duratei de ˆıncasare a client¸ilor este ˆınsot¸it˘a, ˆın mod inevitabil, pe lˆang˘a cre¸sterea cifrei de afaceri, ¸si de cre¸sterea riscului de insolvabilitate a client¸ilor. ˆIntr-o economie concurent¸ial˘a, ˆın plin proces de concentrare, num˘arul falimentelor este ridicat ¸si riscul de insolvabilitate este mai mare pe o perioad˘a de timp mai mare. 5) Profitul marginal net. Profitul marginal net este principala component˘a a gestiunii client¸ilor, care orienteaz˘a politica financiar˘a a ˆıntreprinderii ˆın privint¸a prelungirii duratei client¸ilor, ¸si acord˘arii discounturilor financiare. Profitul marginal net se determin˘a ca diferent¸˘a ˆıntre rentabilitatea vˆanz˘arilor suplimentare, pe de o parte ¸si costul cre¸sterii creditelor-client¸i, costul discounturilor acordate ¸si riscul insolvabilit˘a¸tii client¸ilor pe de alt˘a parte. De asemenea ˆın determinarea profitului marginal net trebuie s˘a se ¸tin˘a cont ¸si de celelalte cheltuieli ocazionate de prelungirea duratei client¸ilor. Decizia ˆın politica creditelor-client¸i, depinde de natura acestui profit marginal net: dac˘a este pozitiv, se va hot˘arˆı prelungirea duratei creditului-client¸i; dac˘a este negativ se va c˘auta o alt˘a modalitate de cointeresare a client¸ilor, dac˘a ace¸stia accept˘a reducerea termenului de plat˘a a facturilor. Politica de creditare mai depinde, ˆın afara profitului marginal net, ¸si de caracteristicile firmei, ¸si anume de gradul de utilizare a capacit˘a¸tii de

177

12.3. Alegerea, urm˘ arirea ¸si controlul client¸ilor

product¸ie ¸si marja de profit. Gradul de utilizare a capacit˘a¸tii de product¸ie influent¸eaz˘a politica de creditare ˆın sensul c˘a: • dac˘a capacitatea de product¸ie nu este utilizat˘a la maxim, se poate prelungi durata de acordare a creditelor, sau se pot cre¸ste discounturile, pentru eficientizarea investit¸iilor realizate ˆın echipamente de product¸ie. Aceia¸si situat¸ie apare ˆın cazul ˆın care oferta de product¸ie a firmei este mai mare decˆat cererea de produse; • dac˘a ˆıntreprinderea funct¸ioneaz˘a la ˆıntreaga capacitate, nu se justific˘a cre¸sterea termenelor de plat˘a sau a discounturilor. Marja de profit practicat˘a de firm˘a influent¸eaz˘a politica de creditare astfel: • cre¸sterea perioadei de creditare este mai avantajoas˘a pentru o firm˘a cu o marj˘a ridicat˘a a profitului; • pentru firmele cu marj˘a mic˘a a profitului nu este recomandat˘a, ˆın general, cre¸sterea perioadei de creditare.

12.3. Alegerea, client¸ilor

urm˘ arirea

¸si

controlul

12.3.1. Analiza client¸ilor Toate ˆıntreprinderile care practic˘a vˆanz˘arile pe credit doresc ˆın mod normal client¸i solvabili. Prin urmare, majoritatea companiilor ˆı¸si creaz˘a procedee de analiz˘a a potent¸ialilor client¸i pentru a m˘ari probabilitatea vˆanz˘arilor c˘atre client¸i care ˆı¸si vor onora obligat¸iile la scadent¸˘a. ˆIn general, departamentul de credite va c˘auta informat¸ii privind resursele financiare, situat¸ia economico-financiar˘a, a pozit¸iei concurent¸iale, etc., a acestora. Cea mai mare parte a informat¸iilor privind client¸ii se obt¸in prin intermediul b˘ancilor ale c˘aror servicii de specialitate pot oferi clasific˘ari de ordin general, nu ¸si date precise sau cifre, pentru a nu afecta secretul profesional. Aceste clase de ˆıntreprinderi se refer˘a la: • client¸i cu scadent¸e dificile; • client¸i cu pl˘ati neregulate;

Capitolul 12. Gestiunea client¸ilor

178

• client¸i cu proteste pentru neplata cambiilor; • client¸i cu incapacitate de plat˘a. O alt˘a surs˘a de informat¸ii pertinente privind client¸ii o constituie registrele ˆıntocmite de organisme specializate, care privesc anumite caracteristici ale ˆıntreprinderilor (registrul comercial, registrul de protest˘ari la plata cambiilor, etc.) Pe baza acestor informat¸ii se calculeaz˘a o gam˘a de indicatori semnificativi pentru analiza situat¸iei clientului: solvabilitatea, fidelitatea, m˘arimea ˆıntreprinderii, calitatea echipei de conducere, forma juridic˘a.

12.3.2. Metoda scorului folosit˘ a pentru alegerea client¸ilor Teoria ¸si practica financiar˘a occidental˘a a elaborat metode de estimare a probabilit˘a¸tii ajungerii unui client ˆın stare de faliment. Aceste metode poart˘a denumirea de metoda sau funct¸ia scor. Mult timp funct¸iile scor au fost folosite de b˘anci pentru trierea client¸ilor lor. Ideia central˘a care a stat la baza construct¸iei acestei funct¸ii, a fost separarea firmelor solvabile de cele insolvabile, falimentare, pornind de la valorile ˆınregistrate de diferit¸i indicatori financiari calculat¸i pentru acestea. Pentru construirea funct¸iilor scor se urm˘are¸ste evolut¸ia ˆın timp a unor indicatori calculat¸i pentru mai multe ˆıntreprinderi pe o perioad˘a de timp. Pentru analiz˘a sunt alese atˆat ˆıntreprinderi performante, cˆat ¸si ˆıntreprinderi cu probleme. Funct¸ia scor rezult˘a din prelucrarea statistic˘a a bazei de date formate din indicatorii financiari calculat¸i pentru fiecare ˆıntreprindere ¸si cercetarea funct¸iei matematic˘a, prin care se surprinde cel mai bine corelat¸ia acestor indicatori cu starea de faliment a ˆıntreprinderii. O astfel de funct¸ie scor a fost dezvoltat˘a de Edward Altman ˆın cazul economiei americane: Z = 3, 3

Active circulante nete Cifra de afaceri Capitalizare bur Rezultatul din exploatare +1, 2 +1, 0 +0, 6 Activ total activ total Activ total Valoarea contabil˘a a

Un scor mai mic de 2,675 arat˘a c˘a o ˆıntreprindere are 95% ¸sanse s˘a devin˘a falimentar˘a ˆın termen de un an. Treptat, din cauza erorilor inevitabile ce intervin ˆın clasific˘arile firmelor dup˘a scorul obt¸inut, aceste modele de analiz˘a au fost ˆınlocuite sau completate ¸si cu alte tipuri de evalu˘ari. De asemenea, reprezentˆand o analiz˘a din exteriorul

179

12.3. Alegerea, urm˘ arirea ¸si controlul client¸ilor

ˆıntreprinderii, aceast˘a metod˘a ar trebui s˘a fie ˆınsot¸it˘a ¸si de alte informat¸ii calitative mai discrete, cum ar fi sc˘aderea competitivit˘a¸tii, a productivit˘a¸tii, investit¸ii nerentabile, etc.

12.3.3. Metoda celor 5 C-uri Indiferent de abord˘arile folosite, metodele de selectare a client¸ilor trebuie s˘a aib˘a ˆın vedere cinci aspecte considerate de mare important¸˘a pentru a determina credibilitatea unui client. Aceste cinci aspecte sunt definite prin cuvinte ce ˆıncep cu litera ”C”, de unde ¸si denumirea metodei de ”Sistemul celor C-uri”. Acestea sunt: 1. Caracterul se refer˘a la probabilitatea ca, clientul s˘a ˆıncerce s˘a-¸si onoreze obligat¸iile. Acest factor este considerat foarte important, deoarece orice tranzact¸ie efectuat˘a pe credit implic˘a o promisiune de plat˘a: ”Va depune clientul ˆın mod real un efort pentru a-¸si onora obligat¸iile, sau va ˆıncerca ˆıntr-un fel sau altul s˘a se eschiveze?” Managerii de credit experimentat¸i insist˘a ˆın mod frecvent asupra factorului moral ca fiind o important˘a asigurare ˆın cadrul activit˘a¸tii de evaluare a client¸ilor. Raportul ˆıntocmit referitor la client¸i trebuie astfel s˘a cuprind˘a informat¸ii de ansamblu, informat¸ii care sunt de obicei procurate de la b˘anci, alt¸i furnizori, client¸i sau chiar de la competitori. 2. Capacitatea reprezint˘a o judecat˘a subiectiv˘a a capacit˘a¸tii de plat˘a a clientului. Ea este m˘asurat˘a pornind de la realiz˘arile trecute ale clientului, metodele folosite ˆın desf˘a¸surarea afacerilor. Aceast˘a analiz˘a este completat˘a de o observare fizic˘a a unit˘a¸tilor de fabricat¸ie, magazinelor, birourilor, ¸si a altor unit˘a¸ti apart¸innd clientului. Din nou analistul de credite va trebui s˘a apeleze la diverse surse pentru a obt¸ine aceste informat¸ii. Capacitatea reprezint˘a o judecat˘a subiectiv˘a a capacit˘a¸tii de plat˘a a clientului. Ea este m˘asurat˘a pornind de la realiz˘arile trecute ale clientului, metodele folosite ˆın desf˘a¸surarea afacerilor. Aceast˘a analiz˘a este completat˘a de o observare fizic˘a a unit˘a¸tilor de fabricat¸ie, magazinelor, birourilor, ¸si a altor unit˘a¸ti apart¸inˆand clientului. Din nou analistul de credite va trebui s˘a apeleze la diverse surse pentru a obt¸ine aceste informat¸ii.

Capitolul 12. Gestiunea client¸ilor

180

3. Capitalul presupune m˘asurarea capacit˘a¸tii efective de plat˘a a ˆıntreprinderii pornind de la situat¸iile financiare (bilant¸, cont de rezultate, etc.). O atent¸ie deosebit˘a se va acorda ˆındeosebi indicatorilor de lichiditate ¸si de risc. 4. Caut¸iunea (garant¸iile), este reprezentat˘a de bunurile cu care clientul este dispus s˘a gireze creditul. 5. Condit¸iile se refer˘a atˆat la tendint¸a economic˘a general˘a, cˆat ¸si la condit¸iile speciale din fiecare regiune sau sectoare ale economiei care ar putea afecta capacitatea client¸ilor de a-¸si onora obligat¸iile.

12.3.4. Urm˘ arirea ¸si controlul client¸ilor Urm˘arirea ¸si controlul client¸ilor, de¸si necesit˘a o activitate laborioas˘a, sunt indispensabile unei gestiuni s˘an˘atoase a client¸ilor. Acestea pot fi instrumentate cu tehnica de calcul adecvat˘a pentru evident¸ierea except¸iilor de la o conduit˘a a client¸ilor, acceptabil˘a pentru gestiunea ˆıntreprinderii. Ca ¸si ˆın cazul gestiunii stocurilor, se poate utiliza metoda ABC de urm˘arire a client¸ilor dup˘a care ace¸stia se clasific˘a ˆın: • grupa A, client¸i foarte important¸i, reprezentˆand circa 60% din soldul total al client¸ilor ¸si circa 10% din num˘arul lor; • grupa B, client¸i important¸i (30%/30%); • grupa C, client¸i de mic˘a important¸˘a (10%/60%). ˆIn conformitate cu aceast˘a repartit¸ie se impune o nuant¸are a politicilor de gestiune a client¸ilor: 1. client¸ii din grupa A vor fi supravegheat¸i atent ¸si permanent; 2. client¸ii din grupa B vor fi ¸si ei supravegheat¸i, dar nu atˆat de ˆın am˘anumt; 3. cei din grupa C vor fi supravegheat¸i ˆın general global, iar analizele individuale se vor practica doar prin sondaj.

181

12.3. Alegerea, urm˘ arirea ¸si controlul client¸ilor

Pentru controlul client¸ilor din grupa A ¸si B se pot stabili plafoane ale soldului creant¸elor a c˘aror dep˘a¸sire s˘a declan¸seze imediat act¸iuni ferme de restabilire a situat¸iei de echilibru. O alt˘a posibilitate de control o constituie calculul duratei medii de ˆıncasare a unui client. Aceasta se determin˘a dup˘a relat¸ia ratei cinetice a client¸ilor: Soldul mediu al clientului X · 360 Cifra de afaceri realizat˘a cu clientul X Rezultatul obt¸inut se compar˘a cu durata general˘a de ˆıncasare a client¸ilor, iar dep˘a¸sirile peste anumite limite rezonabile trebuie s˘a declan¸seze acelea¸si act¸iuni operative de corectare a abaterilor. R=

Capitolul 13 Optimizarea stocurilor de resurse materiale la SC ˆ SYSMEC ROMANIA SRL 13.1. Programul de gestiune Copal 13.1.1. Lansarea comenzii de execut¸ie ˆIntreaga strategie de product¸ie la SYSMEC ROMANIA ˆ SA este determinat˘a de c˘atre comanda primit˘a de la client¸i. Este un sistem ”pull”. Aceast˘a comand˘a poate fi una cadru sau punctual˘a. Comenzile cadru se refer˘a la ˆıncheierea unor contracte cu anumit¸i client¸i pentru o cantitate anual˘a de produse ce vor trebui livrate. ˆIn cazul acestor contracte se stabile¸ste o cantitate minim˘a ¸si una maxim˘a de produse finite. Cantitatea minim˘a se refer˘a la cantitatea de produse ce trebuie s˘a existe ˆın fiecare moment ˆın depozitele de produse finite, iar cantitatea maxim˘a se refer˘a la acea cantitate pe care clientul se oblig˘a s˘a o achizit¸ioneze chiar dac˘a hot˘ar˘a¸ste sistarea colabor˘arii. O atent¸ie deosebit˘a se acord˘a clientului VAT, modul de conlucrare cu acesta realizˆandu-se folosind metoda Kan-Ban, ˆın cazul acestui client se precizeaz˘a prin contract ¸si num˘arul de containere ˆın circulat¸ie. Un alt tip de comenzi sunt comenzile punctuale. Acestea se refer˘a la acele comenzi singulare care nu au la baz˘a un contract cadru ¸si care se caracterizeaz˘a printr-o comand˘a ferm˘a pentru o anumit˘a cantitate de produse finite. 182

183

13.1. Programul de gestiune Copal

Operarea programului de gestiune ˆıncepe la primirea comenzii de la client. ˆIn acel moment ea este introdus˘a ˆın sistemul Copal ¸si ˆın acela¸si timp copii dup˘a comand˘a ajung la responsabilul cu planificarea, director tehnic, tehnologii implicat¸i ˆın stabilirea ordinii operat¸iunilor ¸si la responsabilii cu controlul tehnic de calitate. Tehnologii analizeaz˘a comanda care cuprinde o list˘a de materii prime din care se realizeaz˘a produsul finit ¸si urm˘aresc dac˘a exist˘a baza material˘a (scule, dispozitive, program, etc.) necesar realiz˘arii comenzii. ˆIn acest moment putem avea dou˘a situat¸ii: • nu exist˘a scule ¸si dispozitive. ˆIn acest caz trebuie s˘a fie lansat˘a o comand˘a de scule ¸si dispozitive necesare ¸si trebuie urm˘arit procesul de achizit¸ionare a lor; • exist˘a sculele ¸si dispozitivele necesare, caz ˆın care comanda completat˘a este returnat˘a la planificator ˆın maxim 48 de ore. Responsabilul cu planificarea trece la analiza comenzii pentru a planifica product¸ia ¸si a stabili costul la care poate fi oferit produsul ¸si timpul de livrare. Pentru aceasta urm˘are¸ste ˆın lista privind ˆınc˘arcarea ma¸sinii cum ar putea s˘a planifice product¸ia ¸si insereaz˘a datele ˆın aceast˘a list˘a ¸si ˆın raportul de product¸ie. Dup˘a aceasta se salveaz˘a datele ˆın raportul de product¸ie, se expediaz˘a un e-mail la proiectant ¸si un desen. ˆIn acela¸si timp se anunt¸˘a compartimentul de control tehnic de calitate despre noua comand˘a (tot prin e-mail). Debitarea materialului ˆıncepe cu anticipat¸ie de minim o s˘apt˘amˆan˘a acolo unde este posibil. De asemenea este necesar˘a preg˘atirea sculelor ˆın timpul prelucr˘arii reperului anterior. Lansarea comenzii ˆın product¸ie se realizeaz˘a la termenul din raportul de product¸ie. ˆIn acest moment se aplic˘a pe desen ¸stampila ”Valabil din data de...” ¸si se distribuie la inginerii tehnologi, inginerii de product¸ie ¸si la cei responsabili de controlul tehnic de calitate. ˆIn continuare fluxul tehnologic difer˘a dac˘a ne referim la un produs nou respectiv unul produs vechi dar cu modific˘ari sau la un produs care a mai fost executat exact ˆın aceia¸si form˘a. Dac˘a produsul nu este nou sau cu modific˘ari, este automat distribuit ˆın product¸ie conform procedurii de fabricat¸ie, iar din punct de vedere al controlului tehnic de calitate este distribuit ˆın product¸ie extrasul cu m˘arimile critice din planul de control al procesului tehnologic ¸si fi¸sa produsului. Dup˘a aceasta se trece la executarea capului de lot, se verific˘a

Capitolul 13. Optimizarea stocurilor la SC SYSMEC

184

dac˘a corespunde, se urm˘aresc eventualele ˆımbun˘at˘a¸tiri ce pot fi realizate ˆın ceea ce prive¸ste procedura de fabricat¸ie ¸si se ˆıntocmesc documentele de control. Dup˘a aceast˘a etap˘a se trece la executarea ˆın serie a produsului. ˆIn cazul ˆın care ne referim la un produs nou sau la unul vechi dar cu modific˘ari, trebuie ˆın primul rˆand s˘a se ˆıntocmeasc˘a un program ma¸sin˘a ¸si o procedur˘a de fabricat¸ie ˆın form˘a primar˘a. Din punct de vedere al controlului tehnic de calitate, se analizeaz˘a dac˘a este cazul s˘a se ˆıntocmeasc˘a un program pe ma¸sina de m˘asurat. Dac˘a este cazul, acesta este ˆıntocmit, de asemenea este stabilit˘a ¸si procedura de control precum ¸si planul de control al procesului tehnologic. Dup˘a aceasta se ˆıntocme¸ste fi¸sa produsului, dup˘a care se parcurg acelea¸si etape de execut¸ie ale produsului ca ¸si la cele vechi. ˆIn cazul ˆın care nu corespunde se impun remedieri, corect¸ii ¸si binent¸eles ˆın continuare trebuie verificate piesele executate de la ultima verificare. Pe parcursul execut¸iei ˆın serie a produsului, trebuie urm˘arit˘a efectuarea autocontrolului conform planului de control pe operat¸ii. Dac˘a corespunde, controlul tehnic de calitate va face verific˘ari prin sondaj la cotele verificate de operatorii CTC. De asemenea se mai realizeaz˘a verificarea CTC acolo unde se prevede ˆın planul de control pe operat¸ii. Din nou putem avea ca dou˘a situat¸ii: situat¸ia ˆın care produsele corespund ¸si situat¸ia ˆın care ele nu corespund˘a planului. Dac˘a nu corespund trebuie verificate piesele executate de la ultima verificare, iar dac˘a corespund se ˆıntocme¸ste un formular cu m˘asur˘atorile ¸si se transmit clientului (doar pentru produsele noi.). ˆIn acest moment se ˆıncheie seria, produsele se spal˘a ¸si se ambaleaz˘a conform cerint¸elor client¸ilor. Dup˘a aceasta mai are loc un control final ˆın urma c˘aruia produsele bune sunt livrate client¸ilor iar cele care nu corespund sunt remediate (acest control include ¸si verificarea modului de ambalare). Dup˘a livrarea produselor se arhiveaz˘a documentat¸ia de product¸ie ¸si control. Planificarea unei comenzi pentru execut¸ie este f˘acut˘a de c˘atre responsabilul cu planificarea, care prin intermediul fi¸sierului Produktionsreporting.xls, aflat ˆın ret¸eaua informatic˘a o face cunoscut˘a colaboratorilor din product¸ie. Pe timpul procesului de product¸ie, ˆın special dup˘a executarea capului de lot se actualizeaz˘a documentat¸ia de product¸ie ¸si control, se insereaz˘a poze cu diferite faze de lucru, moduri de prindere, etc. Se poate ˆıncepe execut¸ia unui produs nou f˘ar˘a ca documentat¸ia s˘a fie

185

13.1. Programul de gestiune Copal

ˆıntocmit˘a ˆın totalitate, dar numai cu acceptul ¸si sub directa ˆındrumare a inginerului tehnolog care se ocup˘a de acel produs. Autocontrolul este considerat ca parte integrant˘a a procesului de product¸ie, pe fluxul de fabricat¸ie apelˆandu-se la controlul tehnic de calitate doar ˆın cazurile ˆın care nu se poate face controlul la ma¸sin˘a (nu dispune de instrumente pentru m˘asurarea anumitor cote). O schematizare a fluxului procesului de product¸ie se poate realiza conform figurii urm˘atoare: fig1 Produsele realizate sunt caracterizate de: • un num˘ar de identificare, • o descriere - acestea dou˘a corespunzˆand cu datele furnizate de client, • o list˘a de piese (materia prim˘a)- care poart˘a ¸si ea un num˘ar de identificare intern, de aceast˘a dat˘a, • o descriere, • un plan de lucru.

13.1.2. Crearea unui articol nou de aprovizionare Corespunz˘ator listei de materiale aferent˘a fiec˘arui produs finit ce este necesar a fi realizat, trebuie s˘a fie create articolele de aprovizionare, resursele materiale din care va fi obt¸inut produsul finit. Pentru a crea un nou articol de aprovizionare necesar realiz˘arii unei noi comenzi, se acceseaz˘a din meniu fereastra Artickelstamm, iconit¸a Artikel einfgen. ˆIn acest cˆamp sunt introduse datele de baz˘a ale articolului creat ¸si anume: • num˘ar articol - este un num˘ar generat de program; • descriere articol - se descrie tipul de profil (de ex. : bar˘a rotund˘a, platband˘a, ¸teav˘a etc.); • dimensiunea materialului - diametru ˆın cazul barelor ¸si tevilor sau dimensiunea l˘a¸time/grosime etc;

Capitolul 13. Optimizarea stocurilor la SC SYSMEC

186

• specificat¸ia materialului - conform normei DIN (ex ; 1.4435 ot¸el inox, etc); • tipul de articol - de aprovizionare (beschafungsteil)sau de product¸ie. Aceasta pornind de la faptul c˘a pentru realizarea unor produse finite resursele sunt realizate ˆın unitate. Funct¸ie de aceast˘a descriere propunerile vor fi de achizit¸ie ¸si nu de product¸ie; • unitatea de m˘asur˘a - m, kg, buc˘a¸ti; • statutul articolului - liber sau blocat etc.; fig.2, fig.3 Pentru a selecta un articol creat se deschide ferestra Disposition, iconit¸a Dispositionsdaten einfgen ˆIn acest modul se introduc date privind gestionarea articolului ˆın cauz˘a, cele mai importante fiind dup˘a cum urmeaz˘a: • cantitatea de aprovizionare - este cantitatea minim˘a pe care sistemul o propune a fi achizit¸ionat˘a ¸si care se stabile¸ste ˆın funct¸ie de cantitatea concordat˘a cu furnizorul ¸si funct¸ie de necesit˘a¸tile societ˘a¸tii la care se obt¸ine cel mai mic pret¸ de achizit¸ie; • cantitatea de sigurant¸˘ a - care se poate calcula ˆın funct¸ie de raritatea produsului pe piat¸˘a ¸si de necesit˘a¸tile product¸iei (un cˆamp mai put¸in folosit); • stocul minim - cantitatea care trebuie s˘a fie mereu asigurat˘a ¸si este stabilit˘a ˆın funct¸ie de consumul acelui articol pentru realizarea unor produse gestionate pe baza unor contracte cadru; • punctul de comand˘ a - este nivelul de stoc la care sistemul va propune o nou˘a aprovizionare cel put¸in cu cantitatea de aprovizionare; • timpul de aprovizionare, timpul necesar de la lansarea comenzii ¸si pˆan˘a la intrarea materialului ˆın unitate; • timpul de sigurant¸˘ a, stabilit pentru a contracara eventualele ˆıntˆarzieri ˆın aprovizionare.

187

13.1. Programul de gestiune Copal

ˆIn ceea ce prive¸ste cantitatea de aprovizionare trebuie f˘acut˘a precizarea c˘a aceasta nu este stabilit˘a prin program ceea ce se poate aprecia ca fiind o deficient¸˘a a acestuia care ar trebui remediat˘a. Astfel ar trebui introduse ˆın sistemul de calcul anumite variabile referitoare la costul de aprovizionare ¸si costul de depozitare pentru a putea fi calculat˘a cantitatea optim˘a de materiale ce trebuie aprovizionate. De asemenea ar trebui ¸tinut cont de pragurile de pret¸ ¸si de discounturile pe care le acord˘a furnizorii. ˆIn general ˆın stabilirea m˘arimii lotului de aprovizionare se ¸tine cont de unitatea de ambalare a produsului. Atunci cˆand se aprovizioneaz˘a un material nou se cer oferte de la cel put¸in trei furnizori. Aceste oferte sunt comparate ca ¸si pret¸ (ˆın primul rˆand), modalitate de plat˘a, termene de plat˘a acordate. Cantitatea de sigurant¸˘a este stabilit˘a pentru a contracara efectul unor eventuale rebuturi printre materialele aprovizionate. T ¸ inˆand cont c˘a product¸ia se realizeaz˘a la cerere pe baza comenzii de la client ¸si se cunoa¸ste exact consumul din fiecare resurs˘a material˘a pentru obt¸inerea fiec˘arui produs finit ar p˘area c˘a aprovizion˘arile se pot realiza direct la cantitatea necesar˘a. ˆIn Sysmec Romˆania SRL se urm˘are¸ste implementarea sistemului japonez de aprovizionare ”Just in Time” (JIT), care ar presupune aprovizionarea doar a ceea ce este strict necesar ¸si exact ˆın momentul ˆın care este necesar. ˆIn acest moment apare o contradict¸ie ˆıntre ceea ce se presupune c˘a vrea s˘a fac˘a unitatea ¸si ceea ce face. Astfel prin calcul s-a stabilit un procent mediu de rebuturi de 4 procente. Din acest considerent s-a hot˘arˆat ca la fiecare aprovizionare pe lˆang˘a stocul curent s˘a se aprovizioneze ˆın plus 5 procente pentru a contracara efectul eventualelor rebuturi asupra product¸iei. Ori astfel se face ceea ce modelul JIT critic˘a cel mai frecvent ¸si anume se acoper˘a deficient¸ele prin stocuri excesive. Rebuturile nu trebuie acoperite prin stocuri mai mari decˆat este strict necesar. Rebuturile trebuie eliminate. ˆIn fapt modelul japonez de gestiune a stocurilor nu poate fi implementat f˘ar˘a a fi implementat ¸si un sistem de control ¸si supraveghere a calitat¸ii ˆın fabricat¸ie, este necesar altfel spus s˘a fie implementat ˆın acela¸si timp ¸si managementul calit˘ a¸tii totale. Astfel rebuturile vor fi eliminate ¸si se va putea aproviziona cantitatea efectiv necesar˘a ˆın product¸ie. fig4, fig.5 Tot ˆın aceast˘a faz˘a sunt completate ¸si date referitoare la pret¸ul ¸si condit¸iile de achizit¸ie ale articolului creat. Pentru aceasta se deschide

Capitolul 13. Optimizarea stocurilor la SC SYSMEC

188

ferestra Einkauf, iconit¸a Einkaufsdaten einfgen. Aceste date sunt preluate din ofertele furnizorilor. fig.6, fig.7 ˆIn momentul ˆın care se introduce un nou articol, trebuie specificat magaziile ˆın care se va lucra cu articolul nou creat. Aceast˘a informat¸ie este introdus˘a deschizˆand ferestra Lager, iconit¸a Lagerort einfgen. ˆIn SYSMEC ROMANIA se lucreaz˘a cu urm˘atoarele tipuri de magazii: • ro1 = magazia din Romˆania de produse finite; • ro2 = magazia din Romˆania de materiale ¸si materie prim˘a; • ro3 = magazia de produse neconforme; • ch1;ch-ext = magaziile din Elvet¸ia de produse finite; • ch2 = magazia din Elvet¸ia de materiale ¸si materie prim˘a; • ch3 = magazia din Elvet¸ia de produse neconforme. fig.8, fig.9 Magazia principal˘a ˆın cazul produselor achizit¸ionate se alege ˆıntotdeauna ro2 iar pentru cele finite ch-ext sau ch1 funct¸ie de client. Astfel se va asigura desc˘arcarea automat˘a a magaziei de materie prim˘a o dat˘a cu prelevarea materialului pe ordinul de product¸ie ¸si a magaziei de produse finite din Elvet¸ia o dat˘a cu livrarea la clientul final.

13.1.3. Crearea unui nou articol de vˆ anzare Pentru a introduce ˆın fabricat¸ie un nou articol ”de vˆanzare” respectiv cele ce urmeaz˘a a fi produse ˆın S.C. SYSMEC ROMANIA S.R.L. se intr˘a ˆın fereastra Artickelstamm, iconit¸a Artikel einfgen. fig.10, fig.11 Dup˘a ce este introdus noul articol, el este select¸ionat ¸si apoi se trece la ˆınregistrarea infomat¸iilor referitoare la pret¸ul de vˆanzare al articolului respectiv. Aceste informat¸ii se ˆınregistreaz˘a ˆın fereastra Vertrieb, iconit¸a Vertiebsdaten einfgen. fig.12, fig.13

189

13.1. Programul de gestiune Copal

T ¸ inˆand cont de faptul c˘a articolele pot fi gestionate ˆın mai multe moduri, ˆın momentul ˆın care sunt introduse noile articole trebuie precizat ¸si modul de gestiune. Pentru aceasta se selecteaz˘a noul articol creat ¸si se deschide fereastra Disposition, iconit¸a Dispositionsdaten einfgen. Articolul poate fi gestionat: • ˆın sistem ”stoc minim” - pentru articolele cuprinse ˆın contracte cadru; • ˆın sistem ”ordin punctual” - pentru articolele comandate sporadic. fig.14, fig.15 Parametri pentru determinarea Losgrsse (cantitatea lotului de product¸ie): • Acoperirea minim˘a a necesarului clientului: 1 lun˘a; • Timpul minim de ocupare a ma¸sinii: 1 schimb (8 ore). Pentru alegerea lotului corect de product¸ie, trebuie s˘a fie considerat¸i timpul de setare ¸si costul materiei prime. definirea magaziilor fig.16, fig.17

13.1.4. Crearea unei noi liste de piese Crearea listei de piese presupune ca pentru fiecare articol de product¸ie s˘a fie stabilit˘a o list˘a ce cuprinde articolul de materie prim˘a folosit pentru realizarea sa precum ¸si consumul acestuia. Pentru aceasta se select¸ioneaz˘a iconit¸a ”Neue Stckliste einfgen” ¸si se alege articolul de vˆanzare dorit (acesta trebuie s˘a fie creat ˆınainte). fig.18 fig.19 Completeaz˘a cˆampurile (bold=obligatoriu): fig.20 Analog cu alegerea articolului de vˆanzare pentru care se vrea s˘a se creeze lista de piese, vor fi importate automat datele articolului care se vrea s˘a se insereze ˆın pozit¸ia din lista de piese: fig.21 Completeaz˘a cˆampurile (bold=obligatoriu): fig.22

Capitolul 13. Optimizarea stocurilor la SC SYSMEC

190

13.1.5. Crearea unui nou plan de lucru Articolul de product¸ie este caracterizat de un plan de lucru (o succesiune de faze de product¸ie). Evident fiecare faz˘a de lucru are distribuit˘a o resurs˘a (uman˘a sau ma¸sin˘a-unealt˘a), caracterizat˘a de un cost (tarif orar) precum ¸si un timp de realizare a unei piese conform ofertei f˘acute clientului. Astfel, ˆın baza planului de lucru coroborat cu celelalte informat¸ii legate de articolul de product¸ie ¸si cel de aprovizionare, sistemul va putea: • face propuneri referitoare la aprovizionare ˆıntr-un timp optim; • determin˘a gradul de ocupare al fiec˘arei resurse; • planific˘a realizarea produsului ˆın funct¸ie de termenul solicitat de client; • prezint˘a informat¸ii referitoare la cˆa¸stigul sau pierderea ˆınregistrat˘a pe fiecare comand˘a de product¸ie ˆın parte; • stabili valoarea product¸iei ˆın curs la cost de product¸ie. Pentru crearea planului de lucru se intr˘a ˆın fereastra Stammdaten, Arbeitsplne ¸si se alege articolul de vˆanzare dorit. fig.23 Stammdaten, Arbeitsplne, Operationen, Neue Standardoperation Einfgen Fiecare operat¸ie are atribuit˘a o resurs˘a (care poate fi intern˘a, de product¸ie sau extern˘a, transport tratament). Kurz 1 / Kurz 2 arat˘a descrierea operat¸iei: transport, debitare, strunjire, frezare, debavurare, transport, tratament. fig.24 Se completeaz˘a cˆampurile (bold=obligatoriu): fig.25

13.1.6. ˆInregistrare comenzi client¸i Auftragsbearbeiteung, iconit¸a Auftrag einfgen, alege ˆıntre Neuer Einzelauftrag ¸si Neuer Rahmenauftrag Modul de introducere a datelor difer˘a dac˘a ne referim la cazul unei comenzi punctuale client sau a unui contract cadru. De notat ca o comand˘a client poate avea una sau mai multe pozit¸ii de articole la acela¸si termen sau la termene diferite, iar ele se introduc astfel ˆın sistem.

191

13.1. Programul de gestiune Copal

fig.26 Neuer Einzelauftrag - noua comand˘a client fig.27 Completeaz˘a cˆampurile (bold=obligatoriu): fig.28 Salvat¸i datele. Se deschide automat fereastra Neue Auftragspositiuon einfgen: fig.29 Completeaz˘a cˆampurile (bold=obligatoriu): fig.30 Neuer Rahmenauftrag - nou contract cadru fig.31 Completeaz˘a cˆampurile (bold=obligatoriu): fig.32 fig.33 Completeaz˘a cˆampurile (bold=obligatoriu): fig.34

13.1.7. Procesul de gestionare a comenzilor ˆın COPAL Vom descrie modul ˆın care Sysmec Romnia realizeaz˘a procesul de gestionare a comenzilor primite de la client, a comenzilor de materiale ¸si a comenzilor de product¸ie ˆın programul COPAL. De asemenea prin acest proces se urm˘are¸ste evitarea aparit¸iei de propuneri duble de materiale ¸si product¸ie. Vom folosi urm˘atoarele termene: PA - comand˘a intern˘a de product¸ie; LT - Liefertermin; ST - Solltermin; ET - End Termin. fig.35 Observat¸ii: 1. ˆIn situat¸ia ˆın care nu exist˘a pe stoc materiale necesare sau produse finite, propunerile se fac de c˘atre COPAL ˆıncepˆand de la zero, dac˘a

Capitolul 13. Optimizarea stocurilor la SC SYSMEC

192

ˆıns˘a exist˘a materiale sau produse finite pe stoc, COPAL calculeaz˘a diferent¸a dintre necesar ¸si cantitatea existent˘a pe stoc, ¸si face propuneri ˆın consecint¸˘a.; 2. Se studiaz˘a posibilitatea de realizare a produsului ˆın termenul cerut de client. Durata de analiz˘a nu trebuie s˘a dep˘a¸seasc˘a 2-3 zile; 3. Except¸ie VAT (la acest client nu se trimite confirmarea comenzii); 4. Aceste propuneri notate cu 2 sunt de fapt propunerile 1 la care s-au modificat termenele; 5. Este vorba de clientul pentru care s-a deschis comanda care face obiectului prezentului flux, nu despre client¸ii de la care s-a solicitat ulterior acceptarea modific˘arii termenelor odat˘a confirmate; 6. Prin acest punct ”D” se face referire la fluxul referitor la aparit¸ia unei situat¸ii neprev˘azute ¸si se refer˘a la client¸ii implicat¸i ¸si cu care s-a ajuns la o ˆınt¸elegere referitoare la schimbarea termenelor de livrare ale acestora, odat˘a confirmate. Pentru ace¸sti client¸i se urm˘are¸ste fluxul ˆıncepˆand de la punctul ”D”, cu observat¸ia c˘a se trece peste c˘asut¸ele de informare a clientului ¸si de obt¸inere a acordului acestuia, deoarece acest client este deja informat ¸si a fost de acord cu schimbarea termenului de livrare; 7. Este singurul caz ˆın cadrul acestui proces, ˆın care apar propuneri duble.

13.1.8. ˆIntocmirea / modificarea product¸ie ˆın COPAL

comenzilor

de

Programul COPAL se poate deschide dup˘a conectarea la server. Prima fereastr˘a din COPAL ilustreaz˘a toate sect¸iunile disponibile, fiecare sect¸iune avˆand mai multe foi. La o nou˘a sect¸iune se poate ajunge prin ap˘asarea butonului de sub ”datei” ˆın form˘a de rachet˘a. fig.36 ˆIntocmirea comenzilor de product¸ie pe baza propunerii de product¸ie afi¸sat˘ a Scurte explicat¸ii privind funct¸ionarea programului COPAL:

193

13.1. Programul de gestiune Copal

1. ˆIn situat¸ia inser˘arii datelor unei comenzi client: - COPAL face automat o propunere de product¸ie, cu data de terminare a product¸iei ca fiind termenul clientului, considerˆand termenul de transport =0, iar cantitatea ce trebuie produs˘a ca fiind diferent¸a dintre cantitatea comandat˘a si cantitatea din acela¸si reper existent˘a ˆıntr-o magazie de produse finite (ch1 sau ro1); 2. ˆIn situat¸ia reperelor pentru care este ˆıncheiat un contract cadru: Copal face propunerile de product¸ie ˆın funct¸ie de ”punctul de comand˘a” care reprezint˘a cantitatea minim˘a de produse finite ce trebuie s˘a existe ˆıntr-o magazie, date ce sunt inserate de c˘atre responsabilii de client¸i. Propunerea poate fi f˘acut˘a ¸si dac˘a clientul solicit˘a o cantitate mai mare dintr-un reper decˆat cantitatea minim˘a cerut˘a prin contractul cadru pentru acel reper, caz ˆın care funct¸ioneaz˘a ca la primul punct. ˆIntocmirea comenzii de product¸ie urm˘are¸ste urm˘atorii pa¸si: • se alege sect¸iunea ”Werkstat” ¸si apoi foaia ”Produktionsauslosung” care cuprinde ferestrele ”Vorschlag”, ”Auftrage” (fiind cele folosite) • se selecteaz˘a pozit¸iei dorite din lista de propuneri - fereastra ”Vorschlag” fig.37 Dup˘a aceasta se acceseaz˘a semnul ”pagin˘a nou˘a” - neu. fig.38 Se alege opt¸iunea ”neuer auftrag”, ˆın fereastra deschis˘a ap˘arˆand toate comenzile de product¸ie aflate ˆın lucru (deschise). Se deschide o nou˘a fereastr˘a corespunz˘atoare unei comenzi de product¸ie (PA0X-000ABC) ˆın care se completeaz˘a termenul ”endtermin” cu data ˆın care produsele la care se refer˘a noua comand˘a vor ajunge la Sysmec ch - Quartino ¸si cu cantitatea de produse dorit˘a dup˘a care se salveaz˘a (butonul dischet˘a). fig.39 Comanda odat˘a creat˘a se trimite prin e-mail pentru a fi ˆınregistrat˘a ˆın sistemul Sysmec RO.

Capitolul 13. Optimizarea stocurilor la SC SYSMEC

194

ˆIntocmirea comenzii de product¸ie f˘ ar˘ a existent¸a unei propuneri de product¸ie Aceast˘a solut¸ie se adopt˘a numai ˆın cazul ˆın care se dore¸ste crearea unui stoc, altfel este de evitat.Pe pagina ”Auftrage” se alege ”neu” ap˘arˆand o fereastr˘a ˆın care ˆıns˘a este completat doar num˘arul comenzii de product¸ie. Se introduce num˘arul articolului pentru care se dore¸ste crearea comenzii, termenul ”endtermin” ¸si cantitatea dorit˘a a se produce, dup˘a care se ˆınchide fereastra salvˆand datele introduse. Comanda astfel creat˘a se va trimite prin e-mail accesˆand butonul imprimant˘a dup˘a care se alege pozit¸ia 2 ”Werkstattauftrag SYS-ROM(mit Ref.KndMat) fig.40 Se deschide automat o fereastr˘a ¸si se alege opt¸iunea ”druken” dup˘a care ˆın fereastra urm˘atoare se introduce adresa de e-mail la care se doreste trimiterea comenzii ˆın format pdf. ¸si prin accesarea optiunii ”invia” aceasta se trimite. fig.41 fig.42 S ¸ tergerea unei comenzi ˆın cazul ˆın care a fost creat˘ a gre¸sit ¸si datele nu pot fi corectate (nu se mai dore¸ste producerea acelui articol sau trebuie s˘ a cont¸in˘ a date care nu pot ap˘ area decˆ at dac˘ a se creeaz˘ a o alt˘ a comanda) Se selecteaz˘a comanda care se dore¸ste a fi ¸stears˘a din foaia ”auftrage” ¸si se acceseaz˘a butonul din stˆanga celui reprezentˆand un binoclu. Apare o caset˘a de dialog ˆın care se alege opt¸iunea ”si”. Astfel comanda este ¸stears˘a. fig.43 fig.44

13.1.9. Aprovizionarea cu materiale (materia prim˘ a) Aprovizionarea se face ˆın baza propunerilor f˘acute de sistem ”bestellvorschlage” care se prezint˘a dup˘a cum urmeaz˘a: fig.45 Aici g˘asim tot necesarul de materiale generate de planificare. Persoana responsabil˘a cu comandarea materialului trebuie s˘a rezolve prop-

195

13.1. Programul de gestiune Copal

unerile ˆın baza ”Ausl.Termin” care este termenul pˆan˘a ˆın care comanda trebuie s˘a fie eliberat˘a ¸si trimis˘a la furnizor pentru a putea ment¸ine termenul livrarii ”Soll Termin”. Aceast˘a procedur˘a de lansare a comenzilor de aprovizionare, cum am spus deja, trebuie s˘a fie zilnic˘a ¸si vor trebui s˘a fie lansate doar comenzile care au termenul ”Ausl.Termin” egal cu ziua verific˘arii, ¸si bineˆınt¸eles cele ˆın ˆıntˆarziere. Dac˘a lu˘am exemplul din tabel, trebuie lansate comenzile de la primul rˆand pˆan˘a la ultima pozit¸ie raportat˘a la termenul de 17.06.04. Singurele pozit¸ii din tabelul Copal mai sus ment¸ionat, nu trebuie s˘a devin˘a ˆın ro¸su pentru c˘a aceasta ar semnifica o ˆıntˆarziere a emiterii comenzii cu consecint¸e de ˆıntˆarziere a livr˘arii produsului finit. Cum se lucreaz˘a ˆın tabelul Bestellvorschlge ¸si cum se elibereaz˘a propunerile de aprovizionare. Eliberarea propunerilor se face cu tasta ”Neue einfgen”. Aici apare o fereastr˘a cu toate informat¸iile despre articol, ¸si deci furnizorul, comenzile deschise, etc. ˆIn cazul ˆın care ar fi fost o ”Rahmen” acord cadru, pozit¸ia este ˆın albastru. fig.46 De aici se creaz˘a dou˘a clase de comenzi, fereastra arat˘a dac˘a va fi o comand˘a punctual˘a sau o rechemare de comand˘a cadru. Dac˘a articolul eliberat pentru comand˘a este un articol cu Rahmen, responsabilul cu comenzile de material. Trebuie s˘a admit˘a c˘a cantitatea ˆın ”Noch offen” s˘a fie egal˘a sau mai mare ca ¸si dou˘a loturi de rechemare, dac˘a aceasta nu este cazul, deci cantitatea este mic˘a, trebuie s˘a incerce s˘a relanseze un contract cadru cu cantitatea corect˘a ¸si condit¸iile corecte. Dac˘a articolul eliberat pentru comand˘a este un articol punctual ¸si deci nu are un contract cadru, trebuie verificat ultimul pret¸ de aprovizionare, uitˆandu-se prima dat˘a ˆın ”Artikelstamm” sub ”Standard Eink. Preis” ¸si ulterior controleaz˘a printarea ”Artikel in Bestellungen” care se g˘ase¸ste pe aceea¸si fereastr˘a din Copal, sub iconit¸a de printare. Cu aceast˘a printare se poate u¸sor citi data ultimului pret¸ de aprovizionare ¸si ultimul pret¸ de aprovizionare, acesta trebuie s˘a fie ˆıntotdeauna egal cu pret¸ul din Artikelstamm ”Standard Eink.Preis” dac˘a nu este cazul, se va corecta imediat. Pentru acest tip de comand˘a, nu se poate accepta nici un tip de cre¸stere a pret¸ului, dar dac˘a acesta se ˆıntˆampl˘a ˆın unele cazuri, trebuie prima dat˘a s˘a se asigure c˘a pret¸ul care l-a primit s˘a fie un pret¸ real pe piat¸˘a, iar pentru a face aceasta, trebuie s˘a contacteze rapid alt¸i 2-3 furni-

Capitolul 13. Optimizarea stocurilor la SC SYSMEC

196

zori ¸si s˘a cear˘a o ofert˘a (telefonic, sau prin e-mail, dar ˆın maxim o zi). Dac˘a s-a clarificat situat¸ia cu pret¸ul, se elibereaza comanda. Exemplul de mai jos prezint˘a o situat¸ie conform˘a, deci ultimul pret¸ de aprovizionare este egal cu ”Standard Eink.Preis”: fig.47 fig.48 Gestionarea confirm˘arilor ¸si verificarea termenelor de furnizare. De la emiterea comenzii pˆan˘a la primirea confirm˘arilor trebuie s˘a treac˘a maxim 3 zile. Dup˘a aceasta furnizorul trebuie s˘a fie solicitat, pentru a monitoriza pozit¸iile pentru care nu s-au primit ˆınc˘a o confirmare folosind printarea propunerii din Copal, ”Unbesttigte Bestellungen”. fig.49 Aceast˘a printare permite achizitorului s˘a verifice pentu care comand˘a emis˘a nu are ˆınc˘a o confirmare. Pentru urm˘arirea termenelor de livrare, se select¸ioneaz˘a sub acela¸si meniu ”Erinnerungs und Mahnliste”. Aceast˘a ultim˘a printare trebuie s˘a fie controlat˘a constant pentru a evita ca furnizorii f˘a fie prea ˆın ˆıntˆarziere cu livrarile. Achizit¸ionarea uni nou articol Prin aceasta se ˆınt¸elege un articol, creat special pentru o ofert˘a la client, dar niciodat˘a achizit¸ionat. Aceasta se poate vedea imediat, urm˘arind c˘a pe printarea ”Artikel in Bestellungen” exemplificat˘a mai sus nu exist˘a nici o comand˘a ¸si nici un pret¸. ˆIn acest caz se va avea un pret¸ de aprovizionare ˆın Artikelstamm ”Standard Eink. Preis” primit ˆın momentul cererii de ofert˘a f˘acut˘a la furnizor. Acest pret¸, din diverse motive, ar putea s˘a nu fie prea actual (cantitate divers˘a, ofert˘a prea veche ¸si deci dep˘a¸sit˘a, etc) pentru acest motiv achizitorul va analiza dac˘a ˆıncheie contract cu furnizorii ¸si ˆın ce condit¸ii.

13.1.10.

Miscarile de magazii materiale si produse finite

ˆIn cele ce urmeaz˘a vom descrie modul ˆın care se ˆıncarc˘a/descarc˘a magaziile de materiale ¸si produse finite folosindu-se programul ”Copal” pe baza fluxului de mai jos. fig.50 fig.51 fig.52 fig.53 fig.54

197

13.1. Programul de gestiune Copal fig.55

13.1.11. Operare Copal - gestionarea comenzilor de product¸ie ¸si magazii Vom descrie modul ˆın care Sysmec Romˆania gestioneaz˘a comenzile PA ¸si magaziile definite de sistem cu scopul de a oferi o situat¸ie clar˘a asupra costurilor din magaziile firmei ¸si a situat¸iei WIP(work in progress)valoarea productiei ˆın curs. ˆIn primul rˆand trebuie f˘acute unele preciz˘ari. La Sysmec sunt definite urm˘atoarele magazii: • CH1 - magazia de produse finite din Elvet¸ia; • CH2 - magazia de produse cump˘arate, materii prime din Elvet¸ia; • CHext - magazia de produse finite Vetch; • CH3 - magazia de produse neconforme remediabile din Elvet¸ia; • RO1 - magazia de produse finite din Romania; • RO2 - magazia de produse cump˘arate, materii prime din Romania; • RO3 - magazia de produse neconforme remediabile din Romania; • PA - comanda de product¸ie; • WIP - Work In Progress (produse ˆın curs de execut¸ie) • Warenausgang Produktion - ie¸sire din magazia de materiale sau componente montaj; • Wareneingang Produktion - ie¸sire din product¸ie ¸si intrarea ˆın magazie; • Lagerumbuchung - scoatere dintr-o magazie ¸si intrare ˆın alt˘a magazie; • TimeAs - program de ˆınregistrare timpi. productie

Capitolul 13. Optimizarea stocurilor la SC SYSMEC

198

Preciz˘ ari: Referitor la WIP: Pentru orice mi¸scare Warenausgang Produktion, costurile materialului sunt ˆınc˘arcate pe PA. Fiecare timp de product¸ie este ˆınmult¸it cu costul postului de lucru ¸si ˆınc˘arcat pe PA. Valorile din WIP corespund cu valorile care se v˘ad ˆın PA. Considerarea timpilor (costurilor) de product¸ie ˆın WIP nu depinde de faptul c˘a faza de lucru este terminat˘a sau nu. Costurile sunt ˆınc˘arcate ˆın WIP ˆın mod continuu, pe baza timbr˘arilor de timpi. Costurile de materiale vor ap˘area ˆın WIP imediat ce se face mi¸scarea de materiale. Costurile de product¸ie sunt ˆıntotdeauna calculate din timpii efectivi de lucru. Dac˘a facem o Wareneingang Produktion de un PA ˆıntr-o magazie, valoarea m˘arfii r˘amˆane ˆıntotdeauna ˆın WIP pˆan˘a ˆın momentul ˆın care PA este terminat˘a ¸si inchis˘a. Alte preciz˘ari: La debitarea materialului pentru o anumit˘a comand˘a, se ¸tine cont ¸si de eventualele rebuturi care se vor face pe fluxul de product¸ie, din aceast˘a cauz˘a exist˘a diferent¸e ˆıntre nr. de piese comandate de client ¸si nr. de piese debitate de Sysmec. Nr. de piese debitate depinde de fiecare tip de pies˘a la care se refer˘a comanda, de complexitatea piesei, de experient¸a anterioar˘a, dar ˆın medie se debiteaz˘a e, din aceast˘a cauz˘a exist˘a diferent¸e ˆıntre num˘arul de piese comandate de client ¸si num˘arul de piese debitate de Sysmec. Num˘arul de piese debitate depinde de fiecare tip de pies˘a la care se refer˘a comanda, de complˆın medie se debiteaz˘a cu 10% mai mult, cu condit¸ia ca valoarea materialului debitat s˘a nu dep˘a¸seasc˘a 300 Chf. PA se modific˘a ˆın funct¸ie de num˘arul de buc˘a¸ti de material debitate pentru o comand˘a, deci PA nu corespunde cu comanda clientului, din punct de vedere cantitativ. La livrarea cantit˘a¸tii cerute de client, sau multiplii de loturi de livrare ˆın cazul unui contract cadru, se ˆınchide comanda. Diferent¸a de piese bune realizate pe ultima ma¸sin˘a unealt˘a (dac˘a piesele respective nu au tratament termic) se ˆıncarc˘a ˆın RO1 pe comanda respectiv˘a, ˆınainte de ˆınchiderea acestei comenzi. Avansarea pe faze se face dup˘a cum urmeaz˘a: - transport CH RO se opereaz˘a de responsabilul Time As ˆın momentul ˆın care avanseaz˘a operat¸ia

199

13.1. Programul de gestiune Copal

de debitare. - Fazele de prelucr˘ari mecanice pn˘a la transport se avanseaz˘a de responsabilul Time As astfel: ZILNIC: o Se asigur˘a de corectitudinea timbr˘arilor de c˘atre operatori, mergˆandu-se pˆan˘a la num˘ararea pieselor bune ¸si a rebuturilor o Trebuie s˘a preg˘ateasc˘a datele ¸si s˘a le importe din Time As ˆın COPAL. o Trebuie s˘a se asigure ˆınchiderea fazelor ˆın COPAL, de ˆındat˘a ce ele s-au finalizat. o Asigurarea ˆın COPAL a corespondent¸ei ˆıntre termenele de pe PA din COPAL cu cele din Produktionsreporting. Modific˘arile sunt marcate cu ro¸su de c˘atre responsabilul planificare. o Verificarea ¸si ˆıntocmirea noilor comenzi ap˘arute - consult˘a Produktionsreporting ¸si trebuie create ˆın COPAL ” Se verific˘a ¸si se corecteaz˘a dac˘a este cazul Arbeitsplane ˆın funct¸ie de calculat¸ia ofertat˘a (f˘acut˘a de responsabilul cu ˆıntocmirea ofertelor), introduce timpii pentru fiecare faz˘a din COPAL. ” Creaz˘a PA o ˆIntocme¸ste un Raport din Time As cu comenzile deschise ˆınainte de data de 01.01.2006 care s-au produs ˆın ziua precedent˘a ¸si trimite acest raport la responsabilul cu magazia ¸si cu livr˘arile. Comenzile create dup˘a data de 01.01.2006 (PA06-00XXXX), nu se cuprind ˆın raport. Responsabilul cu magazia ¸si cu livr˘arile efectueaz˘a urm˘atoarele operat¸ii: ZILNIC - scade materialul pe comand˘a pentru ceea ce s-a t˘aiat cu o zi ˆınainte. Acest lucru se face manual ˆın COPAL, ˆın modulul Lager ˆın Lagerbuchungen. ˆIn Warrenausgang Produktion se scade materialul pe comand˘a. Informat¸ia despre ceea ce s-a t˘aiat ¸si ct material a mai r˘amas ˆın magazie o ia din formularul de ˆınregistrare a timpilor de product¸ie aflat la debitare. ˆIn acest moment avem dou˘a situat¸ii: a) Pentru PA cu avans˘arile corecte, emise ˆınainte de 01.01.2006, ˆıncarc˘a intermediar ˆın RO1 ceea ce s-a produs la ultima ma¸sin˘a din fluxul de product¸ie. Aceast˘a informat¸ie o prime¸ste sub form˘a tabelar˘a din Time As, tabel pe care-l prime¸ste de la responsabilul Time As. Operat¸ia se execut˘a ˆın COPAL, ˆın Lagerbuchungen - Wareneingang Produktion. ˆIn acest caz valoarea WIP+produse finite este valoarea care se g˘ase¸ste ˆın RO1+valoarea materialului prelevat deja pe comand˘a (operat manual). b) Pentru PA emise dup˘a data de 01.01.2006 (de tipul PA06-00XXXX), nu se vor mai ˆınc˘arca piesele ˆın magazia Ro1 dup˘a ultima operat¸ie mecanic˘a executat˘a pe ma¸sin˘a. ˆIn acest caz valoarea WIP+produse finite este valoarea din WIP+ valoarea din RO1 total˘a (WIP+produse finite). (COPAL calculeaz˘a doar PA din 2006). Valoarea total˘a pentru cazurile ˆın care avem ambele situat¸ii prezentate mai sus, va fi suma celor dou˘a valori (PA emise ˆınainte de 01.01.2006, ¸si

Capitolul 13. Optimizarea stocurilor la SC SYSMEC

200

PA emise dup˘a aceast˘a dat˘a). Pe m˘asura trecerii timpului, comenzile PA emise ˆınainte de 01.01.2006 vor fi ˆınchise ¸si se va lucra doar cu cazul b). - La fiecare export avanseaz˘a faza de transport RO-CH pentru articolele ce urmeaz˘a a fi exportate, pe baza listei primite de la responsabilul planificare. - Se ˆıntocme¸ste factura ˆın mod automat. Pentru o mai bun˘a ˆınt¸elegere a procedurii consider˘am urm˘atorul exemplu: clientul a comandat 100 buc., au fost debitate 110 buc, au fost executate 106 produse finite bune ¸si 4 rebuturi. - Pentru cazul comenzilor emise ˆınainte de data de 01.01.2006, dup˘a efectuarea exportului, dac˘a este posibil ˆın aceea¸si zi sau dac˘a nu ˆın ziua lucr˘atoare urm˘atoare, responsabilul cu magazia transfer˘a produsele exportate din RO1 ˆın CHext sau CH1 (dup˘a caz). Aceast˘a operat¸ie se face ˆın Lagerbuchungen, ˆın Lagerumbuchung. ˆIn cazul comenzilor emise dup˘a data de 01.01.2006 (PA06-00XXXX), dup˘a ˆıntocmirea facturii introduce manual num˘arul de piese ˆın plus (cele 6 din ex. nostru) ˆın magazia RO1 ¸si apoi ˆınchide faza de transport. Automat se va deschide fereastra Wareneingang Produktion, introduce apoi num˘arul de piese exportate ˆın magazia CH 1 sau Chext ¸si ˆınchide astfel comanda. ˆIn cazul ˆın care se face doar o livrare part¸ial˘a, va proceda manual la ˆınc˘arcarea magaziei CH1 sau CHext, urmnd a se ˆınchide comanda la livrarea ˆıntregii cantit˘a¸ti comandate. Atent¸ie: piesele ˆın plus (ˆın ex: 6), vor fi ˆınc˘arcate ˆın RO1 ˆın momentul ˆınchiderii comenzii (nu la livr˘arile part¸iale). - Consider˘am cazul urm˘ator: primim o nou˘a comand˘a de 20 buc. pentru produsul luat ca exemplu. Propunerea f˘acut˘a de sistem este de a produce 14 buc. (6 avnd deja ˆın magazie). Se poate ˆıntocmi o comand˘a de 16 buc., considernd c˘a 2 piese sunt rezervate pentru rebut. ˆIn aceast˘a situat¸ie, considernd c˘a s-au obt¸inut ˆın final 16 piese bune, faza de transport se va ˆınchide cu 20 piese (16 produse + 4 luate din cele 6 din magazie). ˆIn aceast˘a situat¸ie, ˆın momentul ˆınchiderii comenzii se vor ˆınc˘arca ˆın magazie CH1 (sau Chext) doar 16 buc˘a¸ti, chiar dac˘a ˆın faza de transport s-au avansat 20 buc. Apoi, celelalte 4 buc. se vor transfera din magazia RO1 unde au fost ˆınc˘arcate pe comanda anterioar˘a (6 buc) ˆın magazia CH1 (sau Chext), folosind COPAL - Lagerumbuchung. Astfel, la sfr¸situl comenzii vom avea ˆın CH - 20 buc ¸si ˆın RO 2 buc. - Pe m˘asur˘a ce se transport˘a ultima cantitate, responsabilul cu livrarea ˆınchide comanda PA - ATENT ¸ IE: cu nr. de buc˘a¸ti din comanda clientului (ˆın ex. nostru comanda PA se ˆınchide cu 100 buc). Restul de piese conforme produse ˆın plus (ˆın exemplul nostru 6) sunt ˆınc˘arcate de responsabilul cu magazia ˆın

201

13.1. Programul de gestiune Copal

RO1, ˆın baza raportului datelor din COPAL - cantitatea avansat˘a la faza anterioar˘a a PA. Aceste produse r˘amn ˆın RO1 ca produse finite rezultate din comanda PA respectiv˘a. ˆInchiderea comenzii trebuie s˘a se fac˘a dup˘a ce s-a f˘acut factura, deoarece dac˘a ˆınchide comanda ˆınainte de emiterea facturii, nu apare pozit¸ia respectiv˘a pe factur˘a.

Bibliografie

202