Genul Hydrangea [PDF]

Zitiervorschau

UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ „ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAȘI

Hydrangea macrophylla

FACULTATEA: Horticultură SPECIALIZAREA: Peisagistică STUDENT: Dodu Diana 2016-2017

CUPRINS

1. BAZE BIOLOGICE ȘI GENETICE 1.1 Originea și răspândirea 1.2 Materialul inițial de ameliorare 1.3 Elemente de biologie florală și citogenetică 2. OBIECTIVE DE AMELIORARE 2.1 Culoarea florilor 2.2 Mărimea florilor 2.3 Productivitatea înfloririi 2.4 Valoarea ornamentală a florilor 2.5 Calitatea florilor 2.6 Perioada și durata de vegetație și înflorire 2.7 Rezistența la boli și dăunători 2.8 Coeficientul de înmulțire vegetativă 3. METODE DE AMELIORARE 3.1 Selecția 3.2 Hibridarea 4. BIBLIOGRAFIE

1. Baze biologice și genetice 1.1 Originea și răspândirea Hydrangea este un gen ce cuprinde în jur de 60-70 de specii de plante cu înflorire evidentă, nativ din zonele de Sud și de Est ale Asiei (China, Japonia, Korea, Himalaya, Indonesia) și din zona Americii. Cea mai mare diversitate de forme și cultivaruri o regăsim în China, Japonia și Korea. Majoritatea acestor specii sunt arbuști și subarbuști, cu înălțimi cuprinse între 1-3m, sau arbori mici, ori liane, ce ating lungimi de peste 30m ce urcă spre coronamentul arborilor foarte înalți. Toate aceste specii pot fi cu frunze căzătoare sau sempervirescente, însă toate speciile cultivate în zonele temperate au frunze căzătoare. Specii ale acestui gen au devenit un simbol mai ales în insulele Azore, unde au fost introduse din America sau Asia. Din nefericire, aceste specii au căpătat trăsături invazive care periclitează existența speciilor autohtone. Cu toate acestea, insulele sunt împânzite de numeroși indivizi divers colorați. În principal, speciile arbustoide sunt folosite drept vegetație marginală pentru drumurile publice (fig. 1.1).

Fig. 1.1 Specimene de Hydrangea pe marginea drumului, insulele Azore (http://www.ifespacomultiplo.com.br/wp-content/uploads/2014/06/gramado1.jpg)

1.2 Materialul inițial de ameliorare În genul Hydrangea există un număr aproximativ de 80 de specii. Cele mai cunoscute dintre acestea sunt următoarele:                                    

Hydrangea anomala (Hydrangea agățătoare)- Himalaya, China. Hydrangea arborescens- Estul Americii de Nord. Hydrangea aspera- China, Himalaya. Hydrangea bretschneideri- China. Hydrangea candida- China. Hydrangea caudatifolia- China. Hydrangea chinensis- China. Hydrangea chungii- China. Hydrangea cinerea- Estul SUA Hydrangea coacta- China. Hydrangea coenobialis- China. Hydrangea davidii- China. Hydrangea dumicola- China. Hydrangea gracilis- China. Hydrangea heteromalla- Himalaya, China. Hydrangea hirta- Japonia. Hydrangea hypoglauca- China. Hydrangea integrifolia- China. Hydrangea involucrate- Japonia, Taiwan. Hydrangea kawakamii- Taiwan. Hydrangea kwangsiensis- China. Hydrangea kwangtungensis- China. Hydrangea lingii- China. Hydrangea linkweiensis- China. Hydrangea longifolia- China. Hydrangea longipes- China. Hydrangea macrocarpa- China. Hydrangea macrophylla- Japonia, China. Hydrangea mangshanensis- China. Hydrangea paniculata- China, Japonia, Korea. Hydrangea petiolaris (Hydrangea agățătoare)- Japan, Korea. Hydrangea quercifolia- SUA. Hydrangea radiate- SUA. Hydrangea robusta- China, Himalaya. Hydrangea sargentiana- China. Hydrangea scandens- Japonia, Philippine.

       

Hydrangea serrate- Japonia, Korea. Hydrangea serratifolia- Chile, Argentina. Hydrangea stenophylla- China. Hydrangea strigosa- China. Hydrangea stylosa- China. Hydrangea sungpanensis- China. Hydrangea xanthoneura- China. Hydrangea zhewanensis- China.

Dintre speciile menționate mai sus, cele mai utilizate spre ameliorare sunt Hydrangea candida, Hydrangea macrocarpa, Hydrangea macrophylla, Hydrangea paniculata, Hydrangea arborescens. Aceștia sunt principalii genitori ai noilor cultivaruri apărute după anul 2000 (Michael Dirr), în principal pe teritoriul European și pe cel Asiatic. Vorbim de peste 90 de hortensii nou introduse pe piață, iar concurența dintre acestea constă mai ales în durata de înflorire, dimensiunea iflorescențelor, culorile florile și rusticitatea. În ultimii 10 ani, hortensiile au câștigat teren pe piața horticolă și cea peisageră, motiv pentru care în prezent se dorește crearea de cât mai multe cultivaruri și soiuri care să reziste în unele dintre cele mai variate zone geografice, în special pentru a face față condițiilor ce nu se regăsesc în zona de origine.

1.3 Elemente de biologie florală și citogenetică Numele de „hydrangea” provine de la forma fructului acestei plante (fig. 1.2) care se aseamănă cu un vas antic pentru apă („hydrangea” derivă de la cuvintele grecești „hydor” (apă) și „aggeion” (receptacul)). Cuvântul „hortensia” în latină înseamnă „din grădină”, denumirea fiindu-i acordată acestei specii de către Philibert Commerson (naturalist francez) care a găsit această specie în grădina reședinței regelui din Insula Bourbon. Fig. 1.2 Fructe de Hydrangea paniculata https://newfs.s3.amazonaws.com/taxon-images1000s1000/Hydrangeaceae/hydrangea-paniculatafr-tslotta.jpg

Cea mai utilizată specie în ameliorare este însă Hydrangea macrophylla. Cultivată ca plantă de grădină, dar și ca plantă la ghiveci pentru arta florală, este foarte apreciată pentru corimbele foarte mari ce variază ca dimensiune și culoare. Inflorescența la Hydrangea macrophylla este alcătuită, ca la toate celelalte specii ale genului Hydrangea, din flori fertile inobservabile și flori foarte aspectuoase infertile sau sterile (McClintcock, 1975). Voom considera ca exemplu de morfologie florală un cultivar cu inflorescență de tip „dantelă” (fig. 1.3) (inflorescență ce presupune un număr mai mare de flori fertile situate în centrul inflorescenței, iar marginal, spre exterior, se regăsește un număr redus de flori sterile și aspectuoase).

Fig. 1.3 Hydrangea macrophylla „Blaumeise”, cu inflorescență tip dantelă http://www.microscopy-uk.org.uk/mag/imgjun07/Image02S.jpg Astfel, această inflorescență sub formă de dom, prezintă flori sterile, albastre cu diametre de 1-3cm și flori fertile bej la început și bleu-albăstrii spre maturitate, cu înălțimi de 24mm ( re-vezi fig 1.3). Florile sterile de regulă sunt pe tipul 4, aspect ce se observă mai ales la florile, ce prezintă patru petale mari, puternic vascularizate, care pe partea inferioară prezintă o tentă de alb și nervuri puternic proeminente.

Fig. 1.4 (stânga sus)- Florile fertile înainte de maturare http://www.microscopyuk.org.uk/mag/imgjun07/Image20S.jpg Fig. 1.5 (dreapta sus) Florile fertile în timpul deschiderii http://www.microscopyuk.org.uk/mag/imgjun07/Image24S.jpg Fig. 1.6- Florile fertile la Hydrangea macrophylla „Blaumeise”, complet deschise http://www.microscopyuk.org.uk/mag/imgjun07/Image29S.JPG

Florile fertile sunt de mici dimensiuni, așa cum am menționat anterior, măsoară doar 24mm înălțime, iar cu ochiul liber sunt aproape de neobservat dacă se regăsesc printre florile infertile. Foarte interesant este faptul că privite îndeaproape, observăm aspectul acestora de mici bostănei, cu cinci petale unite între ele, care protejează organele sexuale, iar care la deschidere capătă o nuanță albastră pentru atragerea polenizatorilor. O altă observație este aceea că florile fertile de Hydrangea macrophylla sunt hermafrodite, iar în primă fază anterele nu se deosebesc, coloristic vorbind, de stigmat. În fig. 1.6 se observă o altă caracteristică a organelor sexuale: anterele sunt bilobate, iar stimatul este trilobat, de culoare galbenă. Stigmatul este înconjurat de antere, el situându-se mai jos față de acestea, fapt ce indică pposibilitatea unei auto-polenizări. Așadar, florile fertile de Hydrangea macrophylla sunt autogame, hermafrodite. De asemenea, florile fertile sunt pe tipul 5, având 5 petale și 10 antere.

Fig. 1.7- Anteră bilobată imatură văzută la microscop http://www.microscopyuk.org.uk/mag/imgjun07/Image30S.jpg

Fig. 1.8- Stigmat trilobat imatur, văzut la microscop http://www.microscopyuk.org.uk/mag/imgjun07/Image37S.jpg

În fig. 1.9 se observă o imagine mărită a butonului florifer dintr-o floare sterilă a Hydrangea macrophylla „Blaumeise”. Remarcăm același tip 4, cu patru petale și cu un buton cu patru lobi. Acest buton florifer nu are niciun rol funcțional, ci doar decorativ, întrucât petalele sunt prinse de receptaculul floral.

Fig. 1.9- Imagine mărită a unei flori sterile http://www.microscopyuk.org.uk/mag/imgjun07/Image41S.jpg

Pe fața inferioară a petalelor florilor sterile, de-a lungul nervurilor, se regăsesc fire setacei, cu rol de apărare (fig. 1.10), având aceeași culoare ca și petala.

Fig. 1.10- Fire setacei pe fața inferioară a petalei http://www.microscopyuk.org.uk/mag/imgjun07/Image48S.jpg

Pe fața inferioară a frunzelor se poate remarca un număr ridicat de stomate, dispuse neregulat pe suprafața foliară. Au o formă regulat elipsoidală. În fig. 1.11 se observă atât stomate închise, cât și stomate deschise.

Fig. 1.11- Stomate deschise și închise pe fața inferioară foliară http://www.microscopyuk.org.uk/mag/imgjun07/Image55S.jpg

2. Obiective de ameliorare 2.1 Culoarea florilor Culoarea florilor de Hydrangea depinde de valoarea pH-ului soluției solului (fig. 2.1). Astfel, la un pH acid de 5, floarea virează în albastru intens, în timp ce spre un pH neutru de 7, culoarea virează într-un roz intens, spre roșu.

Fig. 2.1- Culoarea florilor în funcție de pH-ul soluției solului http://www.espoma.com/wp-content/uploads/2016/02/chart.jpg Pentru că pH-ul soluției solului nu este tocmai ușor de menținut la anumite valori, s-a ajuns la concluzia că este nevoie de soiuri cu culori de sine stătătoare, care să creeze palete coloristice cât mai variate. Culoarea devenind unul dintre criteriile ce caracterizează un soi de Hydrangea, au apărut numeroase palete coloristice, care mai de care mai spectaculoase. Există game variate pe diferite culori, există intercalări de nuanțe, „gradient-uri” (termenul englezesc pentru tranziția de la o culoare la alta), sau chiar intercalarea de culori diferite în cadrul aceleiași inflorescențe sau aceluiași individ. Culoarea florilor este principalul criteriu de alegere a unui soi dintr-un anumit sortiment, mai ales în peisagistică, unde culoarea de sine stătătoare a unui individ de Hydrangea poate fi de mare folos în combinarea cu alte specii. Compozițiile vegetale sunt cu mult îmbogățite vizual atunci când sunt folosite soiuri de hortensie, fapt dat de aspectul impresionant al florilor și de culorile desăvârșite.

Fig. 2.2- Soiuri de hortensie de diferite culori https://s-media-cacheak0.pinimg.com/736x/43/5c/8f/435c8f409d9b0a7cd25ed8aa41f29daa.jpg

Fig. 2.3- Soiuri de hortensie- nuanțe http://i01.i.aliimg.com/img/pb/819/728/836/836728819_274.jpg

Fig. 2.4 Soiuri de hortensie- nuanțe http://i01.i.aliimg.com/img/pb/685/730/836/836730685_034.jpg

2.2 Mărimea florilor Mărimea florilor se poate referi atât la mărimea inflorescențelor per total, ori simplu doar la mărimea florilor sterile. Exisă trei feluri de inflorescențe întâlnite la hortensii: „mophead” (sau globuloase- fig. 2.5), „lacecap” (sau inflorescențe aplatizate- fig. 2.6) și panicule (fig. 2.7).

Fig. 2.5- Inflorescență globuloasă http://spain-info.co.uk/wp-content/uploads/2015/04/Mophead-hydrangeas.jpg-forweb-LARGE.jpg

Fig. 2.6- Inflorescență aplatizată, cu centrul compus din flori fertile http://a4dibbleplants.co.nz/images/hydrangea%20blue%20wave.jpg

Fig. 2.7- Inflorescență tip panicul http://www.rarefindnursery.com/media/catalog/product/cache/1/image/9df78eab33525d08d6e5fb8d 27136e95/h/y/hydrangea-pan-sweet-summer-vb1.jpg

Dimensiunile diferă de regulă în funcție de tipul de inflorescență. Cele mai mari inflorescențe sunt cele globuloase care pot atinge și diametre mai mari de 30cm, cele mai mici fiind cele de tip aplatizat (lacecap), care nu depășesc 10cm în diametru. Inflorescențele medii ca și dimensiune sunt cele paniculate, care ating până în 15cm lungime. În ceea ce privește dimensiunea florilor sterile, acestea pot varia de la soi la soi și de la specie la specie. Pot avea diametre de până la 5cm maximum. În prezent se urmărește ca dimensiunea florilor să fie diferită, pentru a crea inflorescențele mici în unele de mai mari dimensiuni. Ori, inflorescențele să fie de mari dimensiuni pentru a crea efecte deosebite. 2.3 Productivitatea înfloririi Se urmărește ca productivitatea înfloririi să fie cât mai ridicată, pentru crearea de tufe cât mai bogate și cât mai colorate. Prin numărul mare de inflorescențe se naște practic p tufă de flori, foliajul fiind în plan secundar. Așadar, se dorește punerea în evidență, în prim plan, a frumuseții și gingășiei florilor de hortensie. Cu cât o tufă este mai bogată în inflorescențe, cu cât îi crește potențialul ornamental (fig. 2.8). Dacă luăm în considerare acest aspect, remarcăm că în prezent amelioratorii se ocupă în principal de realizarea de soiuri cu înflorire cât mai abudentă, cu inflorescențe cât mai mari, pentru a conferi un aspect plumos și colorat tufei de hortensie.

Fig. 2.8- Abundența înfloririi la hortensie http://www.startelegram.com/living/m9sp1c/picture17958425/ALTERNATES/FREE_640/Hydrangeas.jpg

2.4 Valoarea ornamentală a florilor Valoarea ornamentală a florilor constă în culoare, dimensiunea inflorescențelor, abundența inflorescențelor și tipul de inflorescență. Fiecare dintre aceste criterii reușește să creeze efecte diferite și texturi variate care să contrasteze cu contextul. Capacitatea ornamentală a acestora constă și în faptul că rușesc să adauge un plus de valoare oricăror elemente artificiale, tocmai prin aspectul lor natural, jucăuș și viu colorat. Sunt flori care reușesc să aibă o incidență foarte mare asupra publicului larg, prin faptul că instigă la curiozitate. Acești bulgări uriași colorați atrag privirile, iar dintre cei mai curioși sunt tentați să le atingă. O simplă astfel de interacțiune le indică trecătorilor textura interesantă a petalelor, venind în contact direct cu ele, nu fac decât să perceapă individual prezența naturii. 2.5 Calitatea florilor Florile de hortensie au folosințe variate: de la flori pentru exterior, până la flori peentru ghivece și flori tăiate. De asemenea, florile uscate pot fi și ele valorificate foarte frumos și elegant. Florile care rezistă cel mai mult sunt cele de Hydrangea paniculata, care rezistă și până la un sezon întreg de înflorire. În cazul florilor tăiate, paniculele rezistă și ele destul de bine. În ceea ce privește inflorescențele, acestea au un aspect frumos pe tot parcursul perioadei de înflorire. 2.6 Perioada și durata de vegetație și înflorire Hydrangea macrophylla este un arbust peren, a cărui perioadă de vegetație se desfășoară începând cu cea de-a doua decadă a lunii aprilie și până în a treia decadă a lunii noiembrie, când se realizează tăierile. Perioada de înflorire începe primăvara târziu și se încheie la finalul toamnei. 2.7 Rezistența la boli și dăunători (sursa: Horticultorul.ro) De regulă, Hydrangea macrophylla este o specie rezistentă la boli și la dăunători, însă poate fi afectată de următoarele: a) Boli 

Făinarea (Microsphera polonica)- apa pete albicioase cu forme neregulate atât pe plante, cât și pe butași



Putregaiul cenușiu (Botrytis cinerea)- se manifestă prin ofilirea inflorescențelor. Se poate combate prin reducerea cantității de apă cu care se udă planta b) Dăunători  Acarieni  Afide

2.8 Coeficientul de înmulțire vegetativă Hydrangea macrophylla și toți hibrizii săi, implicit și toate cultivarurile create cu ea drept unul dintre genitori se înmulțesc numai prin metode vegetative. Se procedează astfel: butășirea se face numai din ramuri vegetative, care nu au prezentat inflorescențe în anul respectiv. Se taie un segment din vârful acestui lăstar care să conțină măcar 3 perechi de frunze (frunzele sunt mereu OPUSE). Prima pereche de frunze din partea de jos se îndepărtează, iar butașul se introduce într-un substrat nisipos, într-o zonă semiumbrită. Butașul se menține în acest substrat până la formarea rădăcinilor, după care se poate planta în toamnă la locul definitiv.

3. Metode de ameliorare 3.1 Selecția În cazul speciei Hydrangea macrophylla, ameliorarea și îmbunătățirea speciei sunt munci elaborioase și continue încă din 2002, de când s-au realizat peste 4072 de noi indivizi formați prin polenizare deschisă și prin încrucișare controlată. Caracteristicile materialului parental se regăsesc cu precădere și în noii indivizi, noile răsaduri. Printre cele mai vizibile caractere se numără culoarea frunzelor, culoarea florilor, culoarea tulpinilor, grosimea și textura frunzelor, ori chiar și sensibilitatea la mucegaiuri. Un alt caracter foarte important este acela de a înflori de mai multe ori în timpul unui sezon de vegetație, caracter care se regăsește la materialul parental, dar care prezintă și deficiențe, fiindcă la răsaduri se remarcă o slăbire a plantulei care duce în final la moartea plantei mature. Un alt caracter ce se poate induce sau folosi în ameliorare este lipsa nevoiei de inducție a frigului și a zilelor scurte, existând în acest sens noi soiuri în prezent (precum „Endless Summer”) ce nu resimt nevoia vernalizării pentru ca inducția florală să aibă loc, fiind de asemenea și o specie remontantă. Rezistența la ger și la mucegaiuri se regăește în principal la soiurile: „Ayesha”, ”Madame Emile Mouillere”, „Domotoi”, „Lilacina”, „Veitchii”, „Westfalen”, „Geisha Girl”, „Generale Vicomtesse de Vibraye”. În câmp, aceste soiuri suferă din cauza gerului, însă au o bună capacitate regenerativă și reușesc să înflorească în luna mai.

Ca și criterii de evaluare pentru Hydrangea macrophylla avem:  

Repetarea înfloririi Înflorirea pe lăstari noi, chiar dacă lăstarii floriferi din anul anterior au degerat din cauza temperaturilor scăzute din timpul iernii, a gerurilor timpurii din toamnă, sau a înghețurilor de primăvară Habitus compact Tulpini puternice Foliaj lucios și închis la culoare Culori de toamnă pentru foliaj Foliaj rezistent la mucegaiuri Tulpini colorate Rezistență șa secetă și uscăciune atmosferică Rezistență la ger în cazul tulpinilor și lăstarilor floriferi Existența tipurilor de hortensii atât pentru grădină, cât și pentru interior

        

Noile criterii de selecție:  

Continuarea selecției unui germoplasm care să arate înflorire remontantă și rezistență mărită la ger, foliaj asspectuos și rezistent la boli Evaluări continue pentru răsadurile care nu au reușit să producă flori

Soiuri remontante

Soiuri rezistente la ger și la boli

„David Ramsey”(fig. 3.1)

„Veitchii” (fig. 3.6)

„Decatur Blue” (fig. 3.2)

„Lilacina” (fig. 3.7)

„Endless Summer” (fig. 3.3)

„Geisha Girl”

„Oak Hill” (fig. 3.4)

„Grayswood” (fig. 3.8)

„Penny-Mac” (fig. 3.5)

„Madame Emile Mouillere”

Fig. 3.1- Hydrangea macrophylla „David Ramsey” http://pics.davesgarden.com/pics/2009/07/22/henryr10/789213.jpg

Fig. 3.2- Hydrangea macrophylla „Decatur Blue” http://www.thecapecodhydrangeasociety.org/images/photos/joan_harrison-blue_danube.jpg

Fig. 3.3- Hydrangea macrophylla „Endless Summer” https://e54055a024bc6fb58d47-f7df714a3b816a175961a96ef2278d84.ssl.cf2.rackcdn.com/4434Endless-Summer-Hydrangea.jpg

Fig. 3.4- Hydrangea macrophylla „Oak Hill” https://www.pinterest.com/pin/170151692146162610/

Fig. 3.5- Hydrangea macrophylla „Penny Mac” http://beautifulflowerpictures.com/Hydrangeas/photos/hydrangeas_penny_mac_5686.jpg

Fig. 3.6- Hydrangea macrophylla „Veitchcii” https://www.pinterest.com/pin/570479477769063891/

Fig. 3.7- Hydrangea macrophylla „Lilacina” https://apps.rhs.org.uk/plantselectorimages/detail/WSY0042434_4743.jpg

Fig. 3.8- Hydrangea macrophylla „Grayswood” https://aheronsgarden.files.wordpress.com/2011/07/hgrayswoo41.jpg

Material matern/patern

Numărul de selecții

Hydrangea macrophylla „All Summer Beauty” 5 „Ayesha” 9 „Goliath” 1 „Holstein” 4 „Lanarth White” 1 „Libelle” 1 „Lilacina” 19 „Mm. Emile Mouillere” 1 „Nigra” 2 „Nikko Blue” 1 „Penny-Mac” 2 „Tokyo Delight” 3 „Veitchii” 16 „Veitchii” x Endless Summer 6 „Westfalen” 2 ”White Wave” 13 TOTAL 86 Sursa: http://www.canr.org/pastprojects/2002005.pdf

3.2 Hibridarea Metodă de ameliorare ce are ca scop mărirea variabilității, spre deosebire de selecție, unde este restrânsă această variabilitate. Pentru Hydrangea macrophylla hibridarea se face în special cu specia Dichroa febrifuga. Această a doua specie (fig. 3.9) aparține familiei Hydrangeaceae și este o specie producătoare de inflorescențe destul de bogate, plană având în principal utilizări medicinale. Se mai numește și „Hortensia albastră sempervirescentă”, iar inflorescențele sale estivale sunt de culoare albastru-blreu sau roz-pal, fructele sale fiind niște bace foarte aspectuoase. Ca și zonă de origine, aceasta este aceeași ca și pentru genul Hydrangea, având aceleași cerințe față de condițiile de mediu: apă, lumină, temperatură.

Fig. 3.9- Dichroa febrifuga https://tanglycottage.files.wordpress.com/2013/08/dichroa1.jpeg

Hibridizările reciproce au avut loc între selecția GUIZ 48 a D. febrifuga și cultivarurile diploid „Veitchii” și cel triploid „Kardinal” și „Taube” ale H. macrophylla. Embrionul păstrat a fost folosit în proporție de 1/3 din aceste încrucișări care au produs fruct și au fost lăsate să se matureze pe plantele nou formate, urmând ca uterior semințele să fie colectate și germinate.

Hibrizii reciproci, care au fost verificați, au fost produși cu ambii embrioni salvați și cu semințele germinate ale ambelor cultivaruri, diploid și triploid, ale H. macrophyla. Hibrizii au avut aspect intermediar între caracterele părinților, dar prezentau variabilitate în ceea ce privește frunzele, inflorescențele, culoarea și dimensiunea florilor. Spre deosebire de hibrizii dintre specii ale genului Hydrangea, hibrizii cu specia Dichroa febrifuga au fost cappabili să producă flori cu antere viabile și implicit cu polen viabil, ba chiar format în cantități considerabile. S-au produs astfel fructe din fiecare încrucișare(vezi tabel1 preluat).

Sursa: http://journal.ashspublications.org/content/133/1/84.full http://journal.ashspublications.org/content/133/1/84/T1.expansion.html Caracteristicile ce s-au combinat și care au fost preluate de răsaduri enumerăm: culoarea florilor, mărimea inflorescențelor, rezistența la ger, producerea de antere viabile ce generează cantitați însemnate de polen viabil. Practic, scopul aceste hibridări a fost acela de a obține indivizi noi cu caractere preluate de la o specie spontană, care prezenta deci rezistență la temperaturile foarte scăzute (redată de caracterul sempervirescent), rezistența la boli, rezistența lăstarilor floriferi, producerea de polen viabil. În decursul anilor, s-a ajuns la concluzia că hibridarea intraspecifică este mult mai dificilă decât cea interspecifică, tocmai datorită tendinței noilor hibrizi de Hydrangea de a nu produce polen viabil, ceea ce îngreunează procedurile de ameliorare.

BIBLIOGRAFIE

  

http://www.learn2grow.com/plants/dichroa-febrifuga/ https://en.wikipedia.org/wiki/Dichroa_febrifuga http://www.finegardening.com/low-maintenance-long-lasting-hydrangeas

    

https://en.wikipedia.org/wiki/Hydrangea http://www.hydrangeabreeders.nl/index-en.php#varieties http://www.dirrplants.com/-hydrangeas-breeding-selection-and-marketing.html http://www.canr.org/pastprojects/2000005.pdf http://www.microscopy-uk.org.uk/mag/indexmag.html?http://www.microscopyuk.org.uk/mag/artjun07/bj-hydrangea.html https://pubag.nal.usda.gov/pubag/downloadPDF.xhtml?id=20503&content=PDF http://www.hortensias-hydrangea.com/hydrangea.botany.htm http://www.theflowerexpert.com/content/growingflowers/flowersandseasons/hydrang ea http://www.horticultorul.ro/flori-de-apartament-gradina/hortensia-hydrangea-spp/ http://www.usna.usda.gov/Gardens/faqs/hydrangeafaq2.html http://www.canr.org/pastprojects/2002005.pdf http://www.rasfoiesc.com/educatie/biologie/botanica/METODELE-DE-AMELIORARE-APLANT27.php http://www.plantintroductions.com/hydrangeasbreedingselectionandmarketing.html http://www.canr.org/pastprojects/2002005.pdf http://www.plantintroductions.com/hydrangeasbreedingselectionandmarketing.html

         