Fondul Monetar International [PDF]

Zitiervorschau

1

2

FMI a fost conceput in iulie 1944 la o conferinta a Natiunilor Unite tinuta la Bretton Woods, New Hempshire,U.S.A cand reprezentantii a 45 de guverne au stabilit de comun acord sa puna bazele unei institutii pentru cooperare economica, proiectata pentru a evita o repetare a politicilor economice dezastruoase ce au contribuit la marea criza din anul 1930. In timpul acelei decade pe masura ce puterea celor mai puternic industrializate state scadea,acestea au incercat sa-si apere economiile prin cresterea restrictiilor asupra importurilor, prin restrictii in ceea ce priveste achizitia bunurilor de peste hotare si detinerea de moneda straina impuse cetatenilor.Dar aceste masuri nu au fost potrivite sitautiei deoarece ele nu au facut decat sa ingreuneze comertul extern, sa micsoreze veniturile si sa creasca rata somajului.Astfel nivelul de rai in aceste state a inrat intr-un declin acut. Pe masura ce Al Doilea Razboi Mondial lua sfarsit statele aliate fruntase au inceput sa contureze variate planuri pentru a restaura ordinea in relatiile monetare internationale, astfel ca la conferinta de la Bretton Woods a luat nastere FMI.Obiectivele acestei institutii au fost aceleasi atunci cand a fost infiintata ca si cele din perioada actuala.Din acea perioada s-au constat cresteri ale veniturilor fara precedent, si desi beneficiile cresterii economice nu s-au manifestat in mod egal pentru toate statele, majoritatea au cunoscut prosperitate care contrasteaza in mod special cu perioada in care au avut loc marile conflagratii. Obiectivele si rolul Fondului Monetar de Investitii au devenit din ce in ce mai importante si din simpla cauza a cresterii numarului de membri.Acest numar de state membre a crescut de peste 4 ori fata de initialul de 45 de state implicate in creearea lui, fapt ce reflecta obtinerea independentei politice a mai multor state in curs de dezvoltare si mai recent a colapsului blocului sovietic.Expansiune numarului de state membre impreuna cu schimbarile petrecute in economia

3

mondiala au obligat Fondul Monetar International sa se adapteze intr-o mare varietate de moduri pentru a continua sa serveasca aceleasi scopuri in mod eficient. Alaturi de FMI in 1944 a fost creata (BIRD) Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare, cunoscuta si sub numele de Banca Mondiala, care a fost creata pentru dezvoltare economica pe termen lung, incluzand finantarea proiectelor de infrastructura.In timp ce FMI este preocupat cu performanta si politici financiare macroeconomice BIRD se ocupa cu dezvoltarea pe termen lung si solutii pentru eliminarea saraciei la nivel mondial. Cand FMI si BIRD au fost create, se avea in vedere aparitia unei noi organizatii pentru a promova liberalizarea comertului international, desi au trebuit sa treaca mai bine de 50 de ani pana cand World Trade Organization sa fie infiintata(1995).In anii precedenti problemele in materie de comert fiind rezolvate prin (AGTT) Acordul General cu privire la Tarife si Comert. Astfel Fondul Monetar International este o oganizatie a Natiunilor Unite infiintata prin tratatul din 1945 pentru a ajuta si a imbunatati “sanatatea” sistemului economic mondial.Sediu FMI este localizat in Washington D.C, si este condus de cele 184 de tari membre. FMI este institutia centrala a sistemului monetar international-sistem de plata si rate de schimb intre monedele nationale,ce permite desfasurarea afacerilor intre diferite state FMI este o organizatie internationala care are 186 de tari membre, infiintata pentru a promova cooperarea monetara internationala, stabilitatea valutara si acorduri valutare sistematice, pentru a stimula cresterea economica si niveluri inalte de folosire a fortei de munca si pentru a acorda asistenta financiara temporara tarilor membre, in conditii adecvate, pentru a contribui la ajustarea balantei de plati.

4

*Promovarea cooperarii pe plan financiar printr-o institutie care asigura baza mecanismului pentru consultatie si colaborare in priviinta problemelor monetare internationale. *Facilitarea expansiunii si cresterii echilibrate a comertului international,si contributia la mentinerea unui nivel cat mai scazut al ratei somajului, cresterea venitului net si dezvoltarea resurselor productive ca obiectiv principal al politicii economice aplicate in tarile membre. *Promovarea stabilitatii ratelor de schimb si evitarea depreciarii monedelor datorata schimbului de natura concurentiala. *Asistenta in stabilirea unui sistem multilateral de plata,care ar elimina anumite restrictii care incetinesc intensificarea comertului international. *De a da incredere tarilor membre prin accesul temporar la resursele proprii, deci asigurandu-le sansa de a corecta neajunsurile existente in balanta de plati, fara ca fara ca statele acestea sa fie nevoite sa recurga la masuri disructive fata de proprietatea nationala si internationala. *In concordanta cu cele mentionate mai sus sa micsoreze durata si gradul de dezechilibru in balanta de plati a statelor membre.

5

Monitorizeaza schimbarile si politicile economice si financiare in tarile membre si la nivel global,si asigura consultanta in acest domeniu tarilor membre, avand ca baza cei 50 de ani de experienta.Spre exemplu: In analiza anuala a economiei japoneze pentru anul 2000,FMI sfatuieste guvernul japonez sa sa stimuleze cresterea economica prin pastrarea nivelului saczut al ratei dobanzii, incurajand restructurarea corporatiilor si bancilor si promovand concurenta. Acorda imprumuturi tarilor membre care au probleme in ajustarea balantei de plati,nu doar pentru a acorda ajutor financiar temporar, dar pentru a sustine ajustarea si reformare politicii economice , actiune indreptata spre eliminarea defectelor si problemelor existente.Spre exemplu: In timpul crizei financiare din Asia(1997-1998) FMI actioneaza rapid pentru a ajuta Koreea sa-si reformeze economia printr-un imprumut de 21 miliarde $. Asigura guvernelor si bancilor centrale ale statelor membre asistenta tehnica si posibilitati de trainig in acest domeniu de expertiza.Spre exemplu: Dupa colapsul Uniunii Sovietice,FMI ajuta bancile centrale ale statelor baltice, Rusia si ale altor foste state sovietice sa-si stabileasca un nou sistem de tezaurizare in trecerea la economia de piata.

6

In supravegherea politicilor economice ale statelor membre se observa faptul ca FMI este interesat in principal de performanta unei economii ca un tot – adesea referindu-se la performantele ei macroeconomice,acestea cuprinzand totalul cheltuielilor, veniturile, rata somajului, inflatia, rata somajului in statul respectiv, precum si balanta de plati a acestuia. FMI isi concentreaza atentia in mod deosebit asupra politicilor macroeconomice – ceea ce inseamna strategii referitoare la bugetul guvernului,managementul banilor si creditului, si rata de schimb – si a politicilor de sector financiar, incluzand supravegherea bancilor si a altor institutii financiare.In plus FMI acorda atentie binemeritata politicilor structurale care sunt capabile sa afecteze in masura destul de mare performantele la nivel macroeconomic – ceea ce include politica statala fata de piata muncii, care afecteaza rata somajului si cresterea sau scaderea nivelului salariului de baza. FMI ofera consultanta fiecarui membru in ceea ce priveste modul de abordare a acestor arii mentionate mai sus, pentru a permite realizarea obiectivelor cu o eficienta crescuta - obiective precum: inflatie si rata a somajului scazuta si crestere economica sustinuta.

7

Resursele FMI vine in mare parte din capitalul subscris pe care statele il depun cand intra in aceasta organizatie, sau din revizuiri periodice ale acestor cote care pot fi marite. Statele membre platesc 25% din capitalul subscris in (DSR) Drepturi Speciale de Tragere, sau monede de circulatie internationala cum ar fi dollarul american sau yenul japonez;in ceea ce priveste restul de 75% al sumei FMI poate cere statului respectiv sa il plateasca in moneda proprie.Aceste cote platite determina puterea votului detinuta de un stat in cadrul FMI, cantitatea de bani cu care acesta poate fi finantat in caz de nevoie, sau chiar procentul detinut in Drepturi Speciale de Tragere. Astfel cota platita de noii membrii este proportionala cu marimea relativa a economiei statului in cadrul economiei mondiale.Deci S.U.A avand cea mai puternica economie contribuie cu cea mai mare parte din totalul cotelor adica 17,6%.

– in care fiecare tara membra este reprezentata, este cea mai mare autoritate in cadrul FMI, se intruneste annual odata cu Intalnirea Anuala a FMI si a Bancii Mondiale.Fiecare stat mambru stabileste un guvernator ( de obicei ministrul de finante sau presedintele Bancii Centrale)si un guvernator alternativ.Consiliul de Guvernare decide cum se procedeaza in cazul problemelor majore, lasand deciziile de zi cu zi Consiliului Executiv. Probleme cheie cu privire la sistemul monetar international sunt luate in considerare de 2 ori pe an intr-un comitet al Guvernatorilor numit Comitetul Financiar Monetar International (CMFI).Un comitet comun al Consiliului de 8

Guvernator si al Bancii Mondiale raporteaza Guvernatorilor schimbarile de politica monetara si alte probleme ce privesc tarile in curs de dezvoltare.

este alcatuit din 24 de directori executivi, impreuna cu un director care prezideaza acest consiliu.Ei se intalnesc de obicei de 3 ori pe saptamana, in sesiuni ce au ca durata o zi intreaga,si chiar si mai des daca este necesar.Intalnirile au loc la sediul organizatiei in Washington D.C.Principalele state membre au reprezentanti in acest consiliu in mod permanent, celelalte 16 locuri fiind alese pe termen de 2 ani de grupuri de state.Spre deosebire de alte institutii de acest gen care folosesc principiul- fiecare stat are un vot – in cadrul FMI votul fiecarui stat este proportional cu marimea capitalului varsat.Astfel principalele membre au un loc permanent in acest Consiliu,celelalte 16 locuri fiind impartite intre restul statelor membre, dierctorii fiind alesi pentru perioade de 2 ani pe grupuri de tari.Consiliul executiv isi alege un presedinte si unul sau doua ajutoare directe pentru acesta dintre proprii membri.Acesta conduce afacerile FMI sub directivele intregului consiliu pe care il prezideaza. Documentele care asigura baza deliberarilor facute de Consilul Executiv si cel de Guvernare sunt realizate de Staff-ul FMI care cuprinde peste 2800 de angajati civili din diferite state.

FMI asigura imprumuturi sub o varietate de facilitati care au evoluat de-a lungul anilor pentru a satisface complet nevoile statelor membre.Durata, termenul

9

de plata al datoriei si conditiile de imprumut atasate acestor facilitati variaza reflectand tipul balantei de plati si circumstantele carora se adreseaza.

formeaza miezul politicii de imprumut al FMI.Un acord Stand-By asigura un stat membru ca poate sa obtin o cantitate de bani stabilita, de obicei in termen de 12-18 luni, pentru a rezolva probleme pe termen scurt in ceea ce priveste balanta de plati.

.Furnizează finanţare adiţională pe termen scurt ţărilor membre care au dificultăţi la balanţa plăţilor datorită unor neaşteptate pierderi de încredere pe piaţă reflectate în scurgeri de capital.

.Linii de precauţie prin care membrii sunt antrenaţi să atingă politici economice puternixe pentru a obţine finanţarea FMI pe termen scurt când sunt ameninţaţi de pierderineaşteptate de încredere datorită dificultăţilor din alte ţări.

. Introdusă în 1962 pentru a ajuta membrii să se descurce cu probleme de plăţi datorită unor dezastre naturale, această formă de asistenţă a fost extinsă în 1995 pentru membrii care au „ ieşit” din conflicte militare cu capacitatea instituţională şi administrativă precară. În prezent, împrumutaţii de FMI sunt fie ţări în curs de dezvoltare,ţări în tranziţie de la planificarea centralizată la sistemul economiei de piaţă ori ţări care se refac din crize financiare.Multe din aceste ţări au acces limitat la pieţele de capital internaţionale datorită dificultăţilor economice.

10

FMI nu este o agenţie de întrajutorare sau o bancă de dezvoltare. Împrumută pentru a-şi ajuta membrii să se descurce cu probleme la balanţa de plăţi sau pentru a reface creşterea economică susţinută.Spre deosebire de împrumuturile agenţiilor de întrajutorare fondurile FMI nu sunt alocate pentru activităţi sau proiecte particulare.Acordarea împrumuturilor FMI sunt condiţionate de anumite politici: ţara împrumutată trebuie să adopte politici pentru a corecta balanţa plăţilor.Astfel aceste condiţii asigură că ţara respectivă nu va amâna deciziile grele, sau nu va acumula în continuare datorii şi va putea să devină puternică şi astfel va putea restitui creditul.Ţara împrumutată şi FMI trebuie să se înţeleagă în privinţa politiclor economice ce sunt necesare.FMI alocă fondurile în tranşe legate de nevoile ţării respective în politicile economice adoptate.În tre 2000-2001 FMI s-a axat pe politicile economice la nivel macroeconomic fără a interveni în politica ţării respective.Împrumuturile FMI sunt temporare.În funcţie de facilităţi, împrumuturile pot fi pe perioade de şase luni sau de maxim patru ani.Perioada de rambursare este între 3 ¼ ani şi 5 ani pentru împrumuturile pe termen scurt ( pentru acorduri standby) sau 4 ½ ani şi 10 ani pentru împrumuturile pe termen mediu ( pentru acorduri extinse), dar Consiliul Executiv a fost de acord să introducă perspectiva unor durate de rambursare mai mici: între 2 ¼ şi 4 ani pentru acorduri stand-by şi între 4 ½ şi 7 ani pentru acorduri extinse. FMI aşteaptă ca împrumutaţii săi să dea prioritate rambursării împrumuturilor sale.Ţara împrumutată trebuie să rambueseze banii la data stabilită pentru ca fondul să poată împrumuta şi alte ţări care au nevoie de fonduri. În majoritatea cazurilor când FMI aprobă acordarea împrumuturilor înseamnă că ţara respectivă se află pe drumul cel bun în politica economică şi astfel sunt încurajaţi investitorii străini să investească în ţara respectivă. 11

1952 Acordurile stand-by au fost introduse în 1952 şi Belgia a fost prima ţară care a împrumutat 50 milioane dolari pentru a-şi consolida rezervele internaţionale.Termenul „ stand-by” înseamnă că subiectul poate lua bani doar în urma unor condiţii. 1963 În 1963 fondul a înfiinţat „facilitatea financiară de compensare” pentru a ajuta ţările membre producătoare de bunurile de bază în urma unor deprecieri temporare a exporturilor ca urmare a scăderilor de preţuri.O componentă adiţională pentru a ajuta ţările să se descurce cu crizele temporare în importurile de cereale a fost adăugată în 1981. Anii 70 În timpul crizei energetice când preţurile la petrol au crescut de 4 ori, fondul a ajutat ţările importatoare de petrol printr-o „ facilitate petrolieră”.Această facilitate a avut efect între 1974 şi 1976 când FMI a împrumutat de la ţările exportatoare şi de la cele puternice şi a acordat împrumuturi ţărilor importatoare pentru a-şi regla deficitele ca urmare a exploziei de preţuri. 1974 În 1974 a fost introdusă „facilitatea extinsă a fondului” pentru a asigura asistenţă pe termen mediu membrilor cu probleme la balanţa plăţilor datorate slăbiciunilor economice şi care necesită reforme structurale pe termen lung.Perioada acordurilor extinse este de 3 ani cu posibilitatea extinderii la 4 ani.Kenya a fost prima ţară care a beneficiat de acest tip de acord. 12

Anii 80 În anii 80 FMI a jucat un rol central în rezolvarea crizei datoriilor ţărilor latino-americane împreună cu comunitatea bancară internaţională.FMI a ajutat ţările cu datorii să-şi realizeze programe de stabilizare pe termen mediu cu banii proprii dar şi cu fonduri atrase de la bănci comerciale şi alte organizaţii internaţionale. 1989 Încă din 1989 FMI a ajutat ţările din centrul şi estul Europei, zona baltică, Rusia şi alte ţări ale fostei Uniuni Sovietice pentru a-şi transforma economiile din sistemul planificat în cel al economiei de piaţă.A lucrat în parteneriat cu aceste ţări pentru a le stabiliza şi restructura economiile lucrând chiar şi la cadrul instituţional şi legal necesar pentru o economie de piaţă funcţională. 1994-1995 Între 1994 şi 1995 Mexic a suferit o puternică criză financiară datorită unei modificări în încrederea pe piaţă.Mexic a adoptat rapid un sitem de reforme iar FMI i-a acordat un împrumut de 17,8 miliarde de dolari.FMI a introdus „ noile aranjamente pentru a împrumuta” (New Arrangements to Borrow (NAB)) pentru a avea suficiente fonduri în cazul unor crize majore. 1996 În 1996 FMI împreună cu Banca Mondială au lansat “ Iniţiativa pentru ţările sărace puternic îndatorate” cu scopul de-a reduce datoriile ţărilor celor mai sărace din lume la nivel acceptabil într-un timp cât mai scurt. 1997-1998 În timpul crizei financiare asiatice (1997-.1998) FMI a acordat fonduri uriaşe totalizând mai mult de 36 miliarde de dolari Indoneziei,Coreei şi Tailandei pentru a-şi realiza reformele şi a-şi stabiliza economiile.În 1997 fondul a introdus “ facilitatea rezervei suplimentare” pentru a ajuta ţările care au nevoie mare de

13

finanţare pe termen scurt datorate unor pierderi neaşteptate de încredere pe piaţă reflectate în scurgeri de capital. 1999 Fondul a introdus un nou instrument de criză liniile de credit contingente.Acestea sunt linii de precauţie prin care membrii sunt antrenaţi să atingă politici economice puternixe pentru a obţine finanţarea FMI pe termen scurt când sunt ameninţaţi de pierderineaşteptate de încredere datorită dificultăţilor din alte ţări. 2000 Au fost introduse o serie de măsuri prin care FMI să asigure un ajutor mai rapid în prevenirea şi rezolvarea crizelor, dar şi o mai bună utilizare a resurselor FMI.

. Accesul statelor membre la resursele Fondului Monetar Internaţional Articolul V din statutul FMI prevede pentru ţările membre posibilitatea de a face apel la resursele financiare ale Fondului. Prin accesul la resursele sale, FMI încurajează politici privind realizarea monedei liber convertibile, liberalizarea schimburilor interne, precum şi facilitarea mişcărilor de capital internaţional. În acest mod sunt încurajate ţările care se confruntă cu un deficit al balanţei de plăţi să nu aplice politici nefaste pentru comunitatea internaţională. De asemenea, statutul FMI mai prevede că resursele obţinute de la Fond au un caracter temporar, deoarece,dacă ar fi accesate în mod continuu pe termene medii sau lungi, s-ar putea încuraja practicile( politicile ) nefaste.

14

Statele mebre ale Fondului apelează, în principal, la resursele acestuia pentru a-şi acoperi deficitul balanţei de plăţi.

-Acces egal la resursele FMI., care se pun la dispoziţia ţărilor membre în mod uniform,fără anumite diferenţe.Statutul FMI nu face deosebiri în accesul ţărilor membre la resursele financiare. - Accesul la resursele FMI depinde de situaţia balanţei de plăţi. Accesul la resurse este dependent de necesităţile membrilor privind balanţa de plăţi, precum şi de capacitatea de ajustare a economiei şi de restituire a sumelor către FMI. - Asigurarea accesului liber la resursele FMI. Conform acestui principiu, operaţiile ţărilor membrec cu Fondul se realizează numai din iniţiativa acestora. - Condiţionalitatea în utilizarea resurselor FMI. Ţările membre are care cer acces la resursele Fondului se angajează să formuleze şi să implementeze programe economice pentru ajustarea macroeconomică şi programe prin care acţionează în vederea eliminării deficitului balanţei de plăţi. Acest principiu urmăreşte, de asemenea, să asigure certitudinea că ţara care a solicitat acces la resurse va fi în măsură să răscumpere moneda naţională de la FMI în termenul stabilit. Exigenţele FMI la acordarea asistenţei financiare către ţările membre se justifică prin faptul că asigură protecţia resurselor şi accelerarea procesului de ajustare în ţările beneficiare. Uneori , Fondul Monetar Internaţional este criticat pentru faptul că aplică un model ţărilor carărora le acordă asistenţă financiară fără a ţine seama de particularităţile economiei lor. FMI urmăreşte promovarea unor reforme macroeconomice, recomandă devalorizarea monedei pentru restabilirea

15

schimburilor externe, reducerea cheltuielilor publice şi creşterea dobânzilor, dar devalorizarea nu restabileşte în toate cazurile echilibrul extern.

16

Romania a devenit membru cu drepturi depline al Fondului Monetar International prin varsarea cotei sale de participare, la 15 decembrie 1972, Romania devenind in acel moment al 125-lea stat membru al FMI. Cota-parte de participare a Romaniei la Fond a fost de 1.030,2 milioane DST, care a reprezentat 0,48% din total. Varsarea acestei cote i-a conferit tarii noastre un numar de 10.552 voturi, reprezentand 0,49% din total. Romania dispune in prezent de disponibilitati la FMI care pot fi trase in urma unor acorduri stand-by, tragerile fiind posibile in limitele implementarii programelor de reforma convenite cu Fondul. Romania contribuie la luarea deciziilor in cadrul Consiliului Guvernatorilor al FMI prin guvernatorul BNR, Mugur Isarescu si ministrul finantelor, Varujan Vosganian, care indeplineste functia de guvernator supleant. Dupa aderarea sa la Fond, Romania a participat activ, in perioada 19721974, la lucrarile Comitetului celor 20 pentru reforma sistemului monetar, iar in perioada 1974-1976 la lucrarile Comitetului interimar pentru modificarea statutului FMI.

In urma aderarii la FMI, Romania a obtinut urmatoarele drepturi: - dreptul de a obtine credite in regim normal sau ca facilitati. Incepand cu anul 1990, Romania a beneficiat de facilitati sub forma tragerilor curente, acordurilor stand-by, finantarilor compensatorii si a facilitatilor de transformare sistematica; - dreptul de a obtine credite in monedele altor tari membre sau in DST din resursele generale ale Fondului, in schimbul unei sume in moneda nationala, in conditii mult mai avantajoase decat cele ale pietei, fiind obligata sa respecte in schimb o serie de conditii impuse de FMI tuturor tarilor membre aflate in postura de debitor fata de Fond; 17

- dreptul de alocari de DST in cazul unor noi emisiuni de DST. Datorita faptului ca FMI a intrerupt emisiunile de DST incepand din 1972, Romania nu a putut beneficia de astfel de alocari decat incepand cu anul 1979; - dreptul de participare la luarea deciziilor in cadrul FMI. Romania detine un numar de voturi corespunzator cotei sale de participare, iar acest drept de vot se exercita prin intermediul unui grup format din 12 tari (Armenia, Bosnia si Hertegovina, Bulgaria, Croatia, Cipru, Georgia, Israel, Macedonia, Moldova, Olanda si Ucraina), grup condus de reprezentantul Olandei, care reprezinta si interesele tarii noastre in Consiliul Executiv al FMI; - dreptul de aderare la BIRD si la filialele sale;

- subscrierea si varsarea cotei-parti de capital; - convenirea cu FMI a unui curs reprezentativ al leului fata de dolarul american; - sa nu aplice restrictii asupra efectuarii platilor curente in relatiile economice internationale; - sa se consulte cu FMI si sa colaboreze cu celelalte tari membre; - sa furnizeze informatii cu caracter economic si financiar privitoare la detinerile oficiale de aur si de mijloace de plata internationale, evolutia importurilor si a exporturilor, balanta de plati, investitiile straine, cursul de schimb si altele.

18

Incepand cu anul 1972, tara noastra a incheiat pana in prezent cu Fondul Monetar International 10 acorduri stand-by, ca suport financiar al programelor economice. Aranjamentele stand-by incheiate de Romania cu Fondul Monetar International pana in anul 1989 Pana in anul 1989, Romania a incheiat cu FMI trei acorduri stand-by, primul fiind semnat dupa trei ani de la momentul aderarii Romaniei la aceasta institutie. Acordurile stand-by sunt acorduri incheiate cu FMI prin care tarile membre au dreptul de a cumpara o suma intr-o anumita valuta de la FMI, in cursul unei perioade date, cu conditia respectarii de catre acestea a unor criterii si conditii stabilite prin programul elaborat si aprobat de Consiliul Executiv al FMI.

Primul acord stand-by al Romaniei cu FMI a fost aprobat pe 3 octombrie 1975 si a fost finalizat cu succes pe 2 octombrie 1976, desfasurandu-se pe o perioada de 12 luni, in care Romania a primit 95 de milioane DST.

Al doilea acord a fost aprobat pe 9 septembrie 1977 si a fost incheiat pe 8 septembrie 1978, Romania primind 64,1 milioane DST.

Cel de-al treilea acord, in valoare de 1.102,5 milioane DST a fost incheiat pe 15 iunie 1981, insa a fost reziliat dupa 30 de luni de la semnarea lui, pe 14 ianuarie 1984, dupa ce Romania a reusit sa traga de la FMI suma de 817,5 milioane DST. De retinut ca pana la sfarsitul anilor '90, Romania nu avea datorii externe nici fata de celelalte state si nici fata de FMI, imprumuturile primite fiind achitate esalonat, in mai multe transe. Dupa anul 1990, relatiile Romaniei cu Fondul Monetar International au cunoscut o imbunatatire permanenta, ca urmare a eforturilor depuse de autoritatile romane in acest sens. Incepand cu anul 1991 a fost deschisa o reprezentanta permanenta a FMI la Bucuresti, care desfasoara o gama larga de activitati in scopul asigurarii implementarii de catre autoritatile romane a recomandarilor de politica 19

economica ale Fondului, de a mentine legaturi stranse intre organele de conducere ale FMI si autoritatile din Romania, precum si la asigurarea transparentei politicilor FMI in Romania. Incheierea acordurilor cu FMI dupa anul 1990 a fost o necesitate pentru Romania, care se confrunta la acea vreme cu un deficit extern de amploare (circa 1,5 miliarde de dolari), aceste acorduri fiind necesare in vederea solutionarii problemelor balantei de plati si procurarii de capitaluri de pe pietele internationale. Dupa 1990, Romania a incheiat 7 acorduri cu FMI, primind de cele mai multe ori doar prima transa. Diferentele semnificative dintre cuantumul creditului aprobat si suma trasa efectiv s-au datorat atat conditiilor severe impuse de Fond la acordarea unei noi transe din acord, cat si nerespectarii de catre Romania a programului de reforma.

Primul aranjament stand-by a fost incheiat cu Fondul pe o durata de 12 luni si a fost aprobat la 11 aprilie 1991 pentru un volum total de 380,5 milioane DST, care a inclus si trageri in cadrul facilitatii de finantare compensatorie (imprumuturi acordate tarilor care fac dovada unui necesar financiar care sa compenseze o scadere temporara a incasarilor din exporturi sau o crestere temporara a volumului importurilor) pentru componenta import de titei. El a avut drept scop accelerarea reformei economice, proces demarat in 1990, si a fost orientat in special pe reforma sistemului financiar-bancar si conturarea unui cadru legislativ si institutional specific economiei de piata. Memorandum-ul incheiat cu guvernul roman viza o stabilizare graduala a economiei prin: liberalizarea treptata a preturilor, eliminarea dobanzilor real-negative, stimularea procesului de economisire si a investitiilor, reducerea inflatiei, instituirea unor impozite si taxe corelate cu veniturile incasate, devalorizarea cursului de schimb si introducerea unei rate de schimb flotante etc. Efectele pozitive urmarite nu au fost la nivelul asteptarilor: consumul de materii prime si energie a fost incurajat in continuare prin mentinerea unor preturi scazute, nerealiste, ritmul economisirii si al investitiilor 20

interne a scazut, volumul productiei interne si-a continuat declinul, iar rata de schimb oficiala a leului fata de dolarul american a fost supraevaluata, o situatie mai buna inregistrand-o doar volumul investitiilor straine directe, care a cunoscut o oarecare crestere.

Al doilea acord a fost un aranjament stand-by pe 10 luni, aprobat pe data de 29 mai 1992 pentru o suma de 314 milioane DST, care a inclus inca o facilitate de finantare compensatorie pentru importul de titei. Al doilea aranjament a avut ca obiective macroeconomice incheierea miscarii corective a preturilor si liberalizarea cursului de schimb al leului, diminuarea inflatiei, mentinerea deficitului bugetar la un nivel ce poate fi finantat fara consecinte inflationiste, stoparea declinului economic si redresarea pozitiei externe a tarii prin ameliorarea situatiei balantei de plati externe si cresterea rezervelor valutare. La fel ca si in cazul primului aranjament, si in cadrul celui de-al doilea au fost respectate obiectivele cantitative doar in primele 3 trimestre de aplicare. Neindeplinirea obiectivelor ambelor aranjamente s-a datorat unui complex de factori nefavorabili, atat interni cat si externi, printre cei mai importanti putand fi mentionati intarzierea procesului de privatizare si restructurare a economiei, inexistenta unei legislatii cu privire la proprietatea individuala, liberalizarea preturilor si a comertului fara infiintarea unor institutii care sa reglementeze relatiile de concurenta, liberalizarea salariilor fara asigurarea corelarii lor cu productivitatea muncii, ratele inalte ale dobanzilor, care au descurajat investitiile, supraevaluarea cursului de schimb al monedei nationale, indisciplina financiara etc.

Al treilea aranjament stand-by cu FMI a fost semnat pe data de 11 mai 1994 pentru o suma de 301,5 milioane DST, care a inclus si o facilitate de transformare sistematica (aceste facilitati sunt acordate tarilor aflate in tranzitie, care se confrunta cu dificultati in echilibrarea balantei de plati). Masurile de reforma, partial atinse, au vizat stabilirea unei rate a dobanzii real-pozitive, devalorizarea substantiala a cursului valutar oficial, controlul si reducerea inflatiei, 21

stabilirea unor obiective cantitative clare in domeniul privatizarii si de restructurare a sistemului financiar-bancar (inclusiv de infiintare a bursei de valori), eliminarea subventiilor acordate de stat producatorilor ineficienti s.a.

Al patrulea acord stand-by cu FMI a fost aprobat pe data de 22 aprilie 1997 pe o perioada de 13 luni si pentru o suma de 301,5 milioane DST, care urma sa fie trasa in 5 transe trimestriale. Programul economic aprobat viza atingerea unor obiective importante: liberalizarea pietei valutare si a preturilor utilitatilor, mentinerea deficitului bugetar la un nivel rezonabil (4,5%), cresterea rezervelor BNR, sistarea creditelor discretionare, reducerea ratei inflatiei etc. Neindeplinirea obiectivelor asumate de guvernul roman a condus la atingerea unor performante slabe atat la nivel micro cat si macroeconomic.

Al cincilea acord stand-by cu FMI a fost aprobat pe data de 5 august 1999 pentru o suma de 400 milioane DST, pentru a sprijini programul de reforma si stabilizare economica al guvernului Romaniei (care a vizat diminuarea deficitului de cont curent, scaderea in continuare a inflatiei, cresterea rezervelor valutare ale BNR, consolidarea fiscala si restrictionarea cresterii salariilor, reducerea puternica a pierderilor intreprinderilor publice si implicarea mai puternica a pietei de capital in procesul de atragere a capitalurilor straine).

Al saselea acord stand-by cu FMI a fost aprobat pe data de 31 octombrie 2001 pentru o suma de 300 milioane DST. Programul a vizat sustinerea procesului de dezinflatie si mentinerea deficitului de cont curent, concomitent cu accelerarea reformelor structurale si intarirea perspectivelor de crestere economica.

Al saptelea acord stand-by (si ultimul) incheiat cu FMI a fost aprobat pe data de 7 iulie 2004 pentru o suma de 250 milioane DST. Acesta a fost un acord stand-by de supraveghere preventiva, care a cuprins angajamentele luate de Romania in privinta politicilor macroeconomice pentru perioada 2004-2006 si a prevazut accesul la fondurile FMI numai in cazul aparitiei unor crize economice neprevazute. In anul 2005, ca urmare a divergentelor dintre FMI si partea romana 22

cu privire la evaluarea performantelor si a cailor de actiune macroeconomica, acordul a fost suspendat.

Începând cu 1972, România a folosit resursele FMI în unsprezece ocazii (detaliate mai jos) ca suport financiar pentru programele economice ale guvernului. Tipul Acordului Stand-by Stand-by Stand-by Stand-by Stand-by Stand-by Stand-by Stand-by Stand-by Stand-by preventiv Stand-by

Data Aprobării

Data Expirării sau Rezilierii

10/03/75 09/09/77 06/15/81 04/11/91 05/29/92 05/11/94 04/22/97 08/05/99 10/31/01 07/07/04 05/04/2009

Suma Aprobata

Suma Trasa

(milioane SDR) (milioane SDR) 10/02/76 95.0 95.0 09/08/78 64.1 64.1 01/14/84 1,102.5 817.5 04/10/92 380.5 318.1 03/28/93 314.0 261.7 04/22/97 320.5 94.3 05/21/98 301.5 120.6 02/28/01 400.0 139.75 10/15/03 300.0 300.0 0 07/07/06 250.0 (nefinalizat)* 03/15/2011 11443.0 6088

Suma trasa este zero deoarece acesta a fost un Acord Stand-by preventiv (precautionary). Programul nu a fost finalizat, numai prima evaluare fiind încheiata. După expirarea Acordului, în iulie 2006, fără a fi apărut necesitatea efectuării de trageri, colaborarea României cu FMI în domeniul macroeconomic continuă sub forma consultărilor anuale. În data de 4 mai 2009 Consiliul Director al FMI a aprobat un nou Acord stand-by pe 24 de luni, în valoare de 11.44 miliarde DST (12.95 miliarde EUR), ca parte a unui pachet financiar internaţional care include alte 5 miliarde EUR provenite de la facilitatea Uniunii Europene de sprijinire a balanţei de 23

plăţi, 1 miliard EUR din programele DPL ale Băncii Mondiale şi 1 miliard EUR de la alte instituţii internaţionale. Totalul creditelor nerambursate la sfârşitul lunii octombrie 2009 se ridica la 6088 milioane DST, respectiv 690.95% din cotă.

Funcţia de supraveghere este stipulată în Articolul IV al Statutului FMI, modificat în 2007, după aproximativ 30 de ani de la precedenta modificare, care a avut loc la sfârşitul anilor 70. Pentru a asigura eficienta acestei funcţii în contextul globalizării actuale, FMI propune o serie de măsuri prin noua sa Strategie pe Termen Mediu. Decizia din 2007 privind supravegherea bilaterală. În iunie 2007, cadrul de supraveghere a fost actualizat pentru prima dată de la sfârşitul anilor 70 prin adoptarea Deciziei privind Supravegherea Politicilor Economice ale Ţărilor Membre, care cuprinde cele mai bune practici. Supravegherea FMI trebuie să vizeze în principal stabilitatea externă şi să evalueze riscurile şi vulnerabilităţile unei economii.

În cadrul supravegherii FMI, o atenţie deosebită a început a fi acordată sectorului financiar, odată cu introducerea Programului de Evaluare a Sectorului Financiar (FSAP) şi prin dezvoltarea de instrumente analitice pentru integrarea analizelor privind sectorul financiar şi pieţele de capital, în evaluările macroeconomice.

FMI actualizează continuu evaluările privind tendinţele economice la nivel regional şi mondial. Principalele instrumente de supraveghere regională şi globală sunt cele două rapoarte semi anuale, World Economic Outlook şi Global 24

Financial Stability Report.

Primele consultări multilaterale cu privire la

dezechilibrele mondiale, încheiate pe 7 august 2007, arată nevoia de consolidare a acestor evaluări la nivel regional şi mondial. Pentru dezvoltarea în continuare a supravegherii la nivel regional, au fost luate deja unele măsuri care vizează modificări organizaţionale, activitatea de cercetare, discuţii cu privire la politicile economice şi comunicare. În plus, rapoarte regionale - Regional Economic Outlook Reports (REO) - pe patru mari regiuni sunt publicate anual sau semi-anual. Cel mai recent REO pentru Europa vizează consolidarea sistemului financiar. În România, FMI conduce procesul de supraveghere în mod regulat prin Consultările din cadrul Articolului IV. Începând cu anul 2000, aceste rapoarte sunt disponibile şi în limba română şi pot fi accesate pe website. La data de 25 iunie 2008, Comitetul Executiv al FMI a finalizat consultările în cadrul Articolului IV cu România. În urma acestora au fost exprimate aprecieri pentru performanţele economice ale ţării noastre, fiind lansat însă un avertisment asupra riscurilor decurgând din dezechilibrele induse de sectorul privat şi vulnerabilităţile externe. Recomandările specialiştilor FMI vizează o politică fiscală mai puţin stimulativă, o politică monetară prudentă şi relansarea reformelor structurale pentru asigurarea sustenabilităţii creşterii economice.

Tranziţia în România a fost susţinută prin asistenţa tehnică substanţială din partea agenţiilor multilaterale şi a donatorilor bilaterali. FMI a oferit sprijin în mai multe domenii, în peste 40 de misiuni de asistenţă tehnică din 1990 până acum. Asistenţa din partea experţilor Fondului s-a axat pe un număr de domenii cheie, 25

printre care: reformele fiscale, modernizarea băncii centrale şi a sistemului bancar, crearea unei structuri legale orientată către piaţă, cursuri de instruire şi îmbunătăţirea colectării şi raportării datelor statistice. Implementarea unei reforme cuprinzătoare a administraţiei fiscale în conformitate cu recomandările mai multor misiuni de asistenţă tehnică de la Departamentul de Afaceri Fiscale ale Fondului a demarat în ianuarie 2003. La 6 noiembrie 2002 a fost finalizat raportul de ţară FMI nr. 02/254) În continuare, în 2003 a fost finalizat un FSAP, în timp ce asistenţa tehnică din partea Departamentului Sisteme Monetare şi Financiare al Fondului privind ţintirea inflaţiei continuă. Recent, autorităţile române s-au angajat să actualizeze FSAP până la sfârşitul anului 2008. Asistenta tehnică oferită de FMI sprijină dezvoltarea resurselor productive ale ţărilor membre, ajutându-le să-şi formuleze politici economice şi fiscale în sprijinul creşterii economice. FMI ajuta aceste ţări să-şi consolideze capacităţile umane şi instituţionale, şi să formuleze politici macroeconomice, structurale şi fiscale corespunzătoare. Asistenţa tehnică reprezintă aproximativ o cincime din bugetul operaţional al FMI. Finanţarea asistentei tehnice se face atât din resurse interne, cât şi externe, cele din urmă reprezentând fonduri din partea donatorilor bilaterali şi multilaterali. FMI a oferit României asistenţă tehnică în numeroase domenii, cum ar fi administrare fiscală şi vamala, politici fiscale, managementul cheltuielilor bugetare, politici monetare şi organizarea băncii centrale, supraveghere bancară, ţintirea inflaţiei, statistică şi practici procedurale şi instituţionale pentru prevenirea spălării banilor.

Din luna august 1994, funcţionează o piaţă interbancară descentralizată utilizând tranzacţii directe. Cursul de referinţă oficial publicat de BNR este o medie 26

a cursurilor raportate pentru tranzacţiile interbancare şi cu clienţii. România a acceptat obligaţiile prevăzute în Articolul VIII ale Statutului FMI referitor la convertibilitatea de cont curent la 25 martie 1998.

27

Biroul Reprezentantei Rezidente in Romania desfasoara o gama larga de activitati in scopul de a contribui activ la implementarea recomandarilor de politica economica ale Fondului de catre autoritati, cat si la mentinerea unei stranse legaturi intre sediul central al FMI si autoritatile din Romania.   Explicarea opiniilor Fondului in chestiuni legate de politici şi

consilierea autoritatilor romane in implementarea programelor macroeconomice incheiate cu FMI, in principal in contextul solicitarii Romaniei pentru sprijin financiar din partea Fondului (cum ar fi acordurile stand-by). Aceasta activitate implica o stransa colaborare si consultare atat cu institutii guvernamentale cat si cu sediul central al FMI.  Schimburi de opinii cu misiunile rezidente ale Bancii Modiale, Uniunii Europene, BERD, agentiile Natiunilor Unite, precum si cu ambasadele tarilor membre ale FMI, pentru a asista autoritatile din Romania in implementarea unui program macroeconomic coerent si cuprinzator  Monitorizarea evenimentelor si a evolutiei economice in scopul de

ajuta la evaluarea performantelor financiare si economice ale programelor si politicilor macroeconomice ale Guvernului.Biroul se bazează pe o gama larga de

28

surse de informare, care includ Banca Nationala a Romaniei, Ministerul Finantelor si Comisia Nationala de Statistica. Biroul Reprezentatei Rezidente a FMI joaca un rol important in asigurarea transparentei politicilor FMI in Romania. Biroul este disponibil pentru intalniri cu oamenii de afaceri romani si straini, reprezentanti din domeniul bancar si pentru schimbul de opinii referitoare la economia romaneasca si politicile economice. Reprezentantul Rezident este singurul purtator de cuvant al Fondului in Romania si este disponibil pentru contacte periodice cu ziaristii. In acest context, Reprezentantul poate face declaratii de presa si poate participa la interviuri de presa si televiziune, prezentand viziunea Fondului in probleme legate de economia romaneasca. Mai mult decat atat, Reprezentantul Rezident al FMI participa ocazional la conferinte si intalniri organizate de institutii publice, organizatii financiare internationale, organizatii neguvernamentale, sindicate si alte grupari care se dezbat probleme generale de macroeconomie si referitoare la economia romaneasca. Biroul nostru este, de asemenea, gata sa colaboreze cu universitati si institute economice interesate in activitatea desfasurata de FMI. Biroul Rezident acorda, totodata, o atentie deosebita posibilitatilor de instruire profesionala care contribuie la intelegerea si tratarea de catre participanti a problematicii FMI. In acest sens, Reprezentantul Rezident al FMI participa la preselectia candidatilor care solicita participarea la cursuri si seminarii organizate de FMI si Joint Vienna Institute. FMI are un rol bine definit în economia României, acela de-a crea un sistem financiar şi monetar puternic şi de-a încuraja dezvoltarea economică durabilă. FMI acorda Romaniei transele III si IV, de 2,45 miliarde euro, si ii cere sa isi respecte tintele.

29

Suma livrata Romaniei de catre Fondul Monetar International, in cadrul acordului de tip stand-by incheiat pe doi ani, se ridica la 9,32 miliarde euro (8,26 miliarde DST). Conducerea FMI a aprobat de asemenea solicitarea Romaniei de a nu lua in calcul, in aceste evaluari, criteriul de performanta stabilit pentru arieratele statului la finalul lui 2009. Programul FMI pentru Romania a fost aprobat pe 4 mai 2009, imprumutul total ridicandu-se la 12,91 miliarde euro (11,443 miliarde DST). Aranjamentul permite statului acces la resursele FMI in echivalentul a 1.111% din cota Romaniei in cadrul Fondului. La incheierea vizitei FMI pentru a doua si a treia evaluare a Romaniei in cadrul acordului de finantarea externa, in luna ianuarie, seful misiunii Jeffrey Franks a spus ca tintele pe care Romania s-a angajat sa le respecte prin acordul de finantare externa cu FMI si CE au fost indeplinite cu o singura exceptie, cea a arieratelor la nivelul bugetului general consolidat, pentru care FMI nu primise, la acel moment, datele necesare. O echipa a FMI a incheiat pe 27 ianuarie evaluarea Romaniei pentru acordarea transelor III si IV din imprumutul extern, chiar daca nu a fost indeplinit obiectivul arieratelor la sfarsitul lui 2009, iar tinta de inflatie a fost ratata. In urma ultimelor negocieri, autoritatile romane si reprezentantii FMI au revizuit prognoza de crestere a PIB in 2010, la 1,3%, de la estimarea anterioara, de 0,5%. Totodata, tinta pentru deficitul bugetar la finalul lui 2010 a fost stabilita la 5,9% din PIB.

30

Autoritatile de la Bucuresti au solicitat FMI dreptul de a folosi o parte din imprumut pentru finantarea deficitului bugetar. Banii urmeaza sa fie deblocati intrun interval de circa 48 de ore de la aprobarea de catre board. Romania a agreat anul trecut cu FMI, Comisia Europeana (CE), Banca Mondiala si alte institutii internationale un pachet de asistenta financiara pe doi ani de aproape 20 miliarde euro. FMI a eliberat deja primele doua transe, in valoare de 6,57 miliarde euro. De asemenea, CE a dat Romaniei anul trecut prima transa de 1,5 miliarde euro, iar transa a doua, de 1 miliard de euro, ar urma sa fie eliberata in luna martie. La randul sau, Banca Mondiala a dat Romaniei anul trecut primul imprumut, de 300 milioane euro. Reprezentantii Fondului Monetar International si cei ai Comisiei Europene s-au aratat multumiti de rezultatul misiunii de evaluare de la Bucuresti incepute pe 20 ianuarie si vor propune eliberarea urmatoarelor transe de bani prevazute in acordul de finantare externa pe care Romania l-a incheiat cu institutiile internationale.

20 - 27 ianuarie. Vizita delegatiilor straine si discutii cu autoritatile romane 27 ian.- 1 februarie. Redactarea Raportului, care va fi trimis membrilor boardului FMI 12-15 februarie.Reuniunea Boardului FMI 17 februarie. Eliberarea banilor

31

-Imprumutul de la FMI este acordat in 8 transe de-a lungul a doi ani, in valoare totala de 12,95 miliarde euro -Romania a incasat pana in prezent doua transe, care insumeaza 6,9 miliarde euro -Transa a treia este de 1,5 mld. euro, iar transa a patra, de 0,8 mld de euro. Total: 2,3 mld euro -Jumatate vor merge la Banca Nationala a Romaniei si jumatate la Ministerul Finantelor Publice, pentru sustinerea deficitului bugetar.

Concluzii Colaborarea Romaniei cu FMI a avut un rol important in implementarea unor programe de reforma economica menite sa asigure liberalizarea economiei, reducerea inflatiei, scaderea somajului prin cresterea investitiilor, cresterea productiei, atragerea investitiilor straine prin liberalizarea pietei de capital si a fluxurilor monetare, restructurarea intreprinderilor nerentabile etc. FMI a jucat un rol activ in procesul de tranzitie din Romania, conditionand acordarea de imprumuturi financiare de efectuarea unor reforme radicale in economia romaneasca. FMI poate fi considerat responsabil de realizarea tranzitiei in Romania si in celelalte tari foste comuniste in masura in care acestea au implementat programele de reforma in legatura directa cu respectarea conditionarilor impuse de aceasta institutie si cu dezideratele proprii fiecarei tari privind reforma economica. Pentru Romania, relatia cu FMI a fost uneori controversata, atat ca urmare a lipsei de profunzime a reformelor promovate in tara noastra in diversele perioade ale tranzitiei, cat si a rigiditatii FMI in ceea ce priveste unele pachete de programe propuse, inadecvate structurii economiei romanesti. 32

33