Fizica Final [PDF]

Zitiervorschau

SINTEZE DE BACALAUREAT – ELECTRICITATE www.manualdefizica.ro 1. NR. 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7.

MĂRIMI ȘI UNITĂȚI DE MĂSURĂ FUNDAMENTALE, ÎN SISTEMUL INTERNAȚIONAL DENUMIREA MĂRIMII FIZICE (SIMBOLUL) UNITATEA DE MĂSURĂ (SIMBOLUL) Lungimea (l) metrul (m) Masa (m) kilogramul (kg) Timpul (t) secunda (s) Temperatura (T) Kelvinul (K) Intensitatea curentului electric (I) Amperul (A) Intensitatea luminoasă (I) candela (cd) Cantitatea de substanţă(μ) kmolul (kmol)

ELECTRICITATEA 2. NR.

1.

2.

MĂRIMI ȘI UNITĂȚI DE MĂSURĂ DERIVATE, ÎN SISTEMUL INTERNAȚIONAL DENUMIREA MĂRIMII FIZICE UNITATEA DE MĂSURĂ FORMULA DE (SIMBOLUL) (SIMBOLUL) DEFINIȚIE MĂRIMI ELECTRICE Tensiunea electrică, Voltul (V) 𝐿 𝑈=𝑞 căderea de tensiune (U, u) tensiunea electromotoare ( E) 𝑈 𝑙 Rezistența electrică (R) Ohm (Ω) 𝑅 = 𝐼 = 𝜌𝑆 𝑆∙𝑅

3.

Rezistivitatea (ρ)

Ohm∙metru (Ω∙m)

4.

grad-1

5. 6.

Coeficientul de temperatură al rezistivității (α) Energia electrică (W) Puterea electrică (P)

Joule (J) Watt (W)

W = U∙q = U∙I∙t

7.

Sarcina electrică (Q, q)

Coulomb (C)

Q=I∙t

NR. 1.

LEGEA

𝑃=

LEGI ȘI FORMULE ÎN ELECTRICITATE EXPRESIA MATEMATICĂ 𝑈

3. 4.

Legea a II-a a lui Kirchhoff

5.

Gruparea serie a n rezistori

𝑅𝑠 = ∑𝑛𝑖=1 𝑅𝑖

6.

Gruparea serie a n surse identice Gruparea paralel a n rezistori

𝐼 = 𝑅+𝑛𝑟

7.

𝐼= 𝐼=

9.

Gruparea paralel a n surse identice Energia electrică (W)

𝐸 𝑅+𝑟

∑𝑛𝑖=1 𝐸𝑖 = ∑𝑚 𝑗=1 𝑅𝑗 𝐼𝑗

11.

Legea lui Joule Puterea curentului electric

1

13.

Randamentul unui circuit electric simplu *Transferul maxim de putere dintre o sursă și consumator

-2

2

-3

1Ω = 1kg∙A ∙m ∙s

1Ω∙m = 1kg∙A-2∙m3∙s-3

𝑊 𝑡

=𝑈∙𝐼

1J = 1kg∙m2∙s-2 = 1W∙s 1W = 1kg∙m2∙s-3 1C=1A∙s DEFINIŢIA

1

= ∑𝑛𝑖=1 𝑅

𝑖

𝑛𝐸

𝐼 = 𝑛𝑅+𝑟 𝑊 = 𝑈𝐼𝑡 = 𝐼2 𝑅𝑡 =

𝑈2 𝑅

𝑡 (1) sau 𝐸2

𝑄 = 𝐼2 𝑅𝑡 = 𝑃 = 𝑈𝐼 = 𝐼2 𝑅 =

𝑈2 𝑅

𝑈2 𝑅

𝑡 (1) sau

𝑃 = 𝐸𝐼 = 𝐼2 (𝑅 + 𝑟) = 12.

-3

𝑛𝐸

𝑊 = 𝐸𝐼𝑡 = 𝐼2 (𝑅 + 𝑟)𝑡 = 𝑅+𝑟 𝑡 (2) 10.

2

Intensitatea curentului este direct proporţională cu U şi invers proporţională cu R Intensitatea curentului printr-un circuit este direct proporţională cu E şi invers proporţională cu (R+r) Suma algebrică a curenților într-un nod de rețea este egală cu zero Suma algebrică a tensiunilor electromotoare dintrun ochi de rețea este egală cu suma algebrică a căderilor de tensiune pe laturile ochiului.

𝑅

∑𝑛𝑖=1 𝐼𝑖 = 0

𝑅𝑝

8.

𝑙

-1

1V = 1kg∙A ∙m ∙s

ρ = ρ0(1+α∙t)

Legea lui Ohm pentru o porţiune de circuit Legea lui Ohm pentru întreg circuitul Legea I a lui Kirchhoff

2.

𝜌=

VALOAREA ECHIVALENTĂ ÎN UNITĂȚI S.I.

𝜂= 𝐸2

𝐸2 𝑅+𝑟

(2)

𝑅

OBSERVAȚIE: (1) Pentru o porțiune de circuit (2) Pentru întreg circuitul Căldura degajată la trecerea curentului printr-un consumator este direct proporțională cu I2, R și t OBSERVAȚIE: (1) Pentru o porțiune de circuit (2) Pentru întreg circuitul OBS. În cazul transferului max. de putere η=0,5.

𝑅+𝑟

𝑃𝑒.𝑚𝑎𝑥. = 4𝑟 și are loc pentru R=r

Atenție! Puterea debitată de sursă este:

𝐸2

𝑃𝑠 = 𝐸 ∙ 𝐼 = 2𝑟

SINTEZE DE BACALAUREAT - TERMODINAMICĂ SI TEORIA CINETICO – MOLECULARĂ 1. NR. 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7.

MĂRIMI ȘI UNITĂȚI DE MĂSURĂ FUNDAMENTALE, ÎN SISTEMUL INTERNAȚIONAL DENUMIREA MĂRIMII FIZICE (SIMBOLUL) UNITATEA DE MĂSURĂ (SIMBOLUL) Lungimea (l) metrul (m) Masa (m) kilogramul (kg) Timpul (t) secunda (s) Temperatura (T) Kelvinul (K) Intensitatea curentului electric (I) Amperul (A) Intensitatea luminoasă (I) candela (cd) Cantitatea de substanţă(μ) kmolul (kmol)

TERMODINAMICĂ SI TEORIA CINETICO-MOLECULARĂ 2. NR. 1.

2.

3. 4.

5.

6. 7. 8.

1.

2.

3.

4.

5.

MĂRIMI ȘI UNITĂȚI DE MĂSURĂ DERIVATE, ÎN SISTEMUL INTERNAȚIONAL. FORMULE UTILZATE DENUMIREA MĂRIMII FIZICE FORMULA OBSERVAȚII MĂRIMI TERMODINAMICE ŞI CINETICO-MOLECULARE Numărul de kmoli (ν) m – masa de substanță; μ – masa molară N – nr. total de molecule 𝒎 𝑵 𝑽 ν= = = NA – nr. lui Avogadro – nr. de molecule dintr𝝁 𝑵𝑨 𝑽𝝁 un kmol V – volumul gazului; Vμ – volumul molar Presiunea unui gaz. p – presiunea gazului N Formula fundamentală a teoriei n= - concentrația moleculelor 𝟏 𝟐 V 𝒑 = 𝒏𝒎 𝒗 cinetico-moleculare 𝟎 𝟑 m0 – masa unei molecule v 2 – viteza pătratică medie Energia cinetică medie de translație a unei 𝒎𝟎 𝒗𝟐 molecule (𝜺) 𝜺= 𝟐 Grad de libertate Posibilitatea unui sistem de a se deplasa pe o anumită direcție. În conformitate cu spațiul real, există 3 grade de libertate pentru i translație și 3 grade de libertate pentru rotație. Energia cinetică medie de translație în funcție Teorema echipartiției energiei în funcție de de gradele de libertate. gradele de libertate: fiecărui grad de libertate i = 3 gaz ideal monoatomic al unei molecule îi corespunde o energie 𝒌𝑻 𝑘𝑇 𝜺=𝒊∙ i = 5 gaz ideal biatomic cinetică egală cu 2 . 𝟐 i = 6 gaz ideal poliatomic k – constanta lui Boltzman T – temperatura gazului Ecuația termică de stare a gazului ideal 𝒑 = 𝒏𝒌𝑻 Ecuația calorica de stare a gazului ideal 𝑅 = 𝑘 ∙ 𝑁𝐴 - constanta universală a gazelor. 𝒊 𝑼 = 𝝂𝑹𝑻 U=ν∙NA𝜀 – energia internă gazului 𝟐 Viteza termică

Legea Boyle - Mariotte sau legea transformării izoterme (t=const., m=const.) Legea Gay - Lussac sau legea transformării izobare (p=const., m=const.) Legea Charles sau legea transformării izocore (V=const., m=const.) Ecuația generala a gazelor. Ecuația Clapeyron Mendeleev Principiul I al termodinamicii

𝐯𝑻 = √𝒗𝟐 = √

𝟑𝑹𝑻 𝝁

LEGI, MĂRIMI FIZICE ȘI FORMULE ÎN TERMODINAMICĂ Presiunea unui gaz aflat la temperatură constanta variază invers 𝒑 ∙ 𝑽 = 𝒄𝒐𝒏𝒔𝒕. proporțional cu volumul gazului. 𝑽

= 𝒄𝒐𝒏𝒔𝒕. sau: V=V0αT

Volumul unui gaz, aflat la presiune constantă, creste liniar cu temperatura. 1 1 𝛼 = 𝑇 = 273,15 𝑔𝑟𝑑−1 coeficientul de dilatare izobară

𝒑

Presiunea unui gaz, aflat la volum constantă, creste liniar cu temperatura β=α

𝑻

= 𝒄𝒐𝒏𝒔𝒕. sau: p = p0βT 𝑻

𝒑∙𝑽 𝑻

0

= 𝒄𝒐𝒏𝒔𝒕.

sau: 𝒑 ∙ 𝑽 = 𝝂𝑹𝑻 ΔU=Q-L

Variația energiei interne depinde doar de starea inițială și finală, fiind independentă de proces.

Q – cantitatea de căldură L=p∙ΔV – lucrul mecanic

6.

Capacitatea calorică

Reprezintă cantitatea de căldură necesară unui corp pentru a-și modifica temperatura cu un grad.

𝑸

𝑪 = 𝜟𝑻 sau Q=CΔT

[C]si=1J∙K-1

Reprezintă cantitatea de căldură [C]si=1J∙kmol-1∙K-1 OBS. C=νC 𝑪 = 𝝂∙𝜟𝑻 sau necesară unui kmol dintr-un corp pentru a-și modifica temperatura cu Q=νCΔT un grad. 8. Căldura specifică Reprezintă cantitatea de căldură [c]si=1J∙kg-1∙K-1 𝑸 𝒄 = 𝒎𝜟𝑻 sau necesară unui kilogram dintr-un corp OBS. μc=C pentru a-și modifica temperatura cu Q=mcΔT un grad. OBSERVAȚIE. Pentru gaze, valoarea coeficienților calorici este diferită după cum gazul este încălzit la volum constant sau la presiune constantă. 9. Relația lui Robert Cp, cp, respectiv CV, cV coeficienţii calorici la presiune, respectiv volum CP-CV=R 𝑹 Mayer constant. 𝒄 -𝒄 = 7.

Căldura molară

𝑸

𝑷

10.

Indicele adiabatic

11.

*Randamentul unui motor termic

𝑽

𝜸=

𝝁

OBSERVAȚIE. Într-un proces adiabatic sistemul nu schimbă căldură cu mediul exterior.

𝑪𝒑 𝑪𝑽

𝑳

𝑸

𝜼 = 𝑸 = 𝟏 − 𝑸𝟐 (1) 𝟏

𝟏

sau

𝑻

𝜼 = 𝟏 − 𝑻𝟐 (2)

L – lucrul mecanic efectuat. Q1 – căldura primită, Q2 – căldura pierdută, cedată mediului exterior. T1- temperatura sursei calde, T2 – temperatura sursei reci. OBSERVAȚIE. Rel. (2) reprezintă randamentul unui motor Carnot.

𝟏

Reprezentări grafice ale proceselor termodinamice simple în coordonate pV, pT și VT.

*Motoare termice

Transformări simple ale gazului perfect 1.

Transformare izocoră: V = const., m = const.

2.

Transformare izobară: p = const., m = const.

𝚫𝐕 = 𝟎, 𝐋 = 𝐩 ∙ 𝚫𝐕 = 𝟎, 𝚫𝐔 = 𝑸𝑽 = 𝛎𝐂𝑽 𝚫𝐓 𝑳 = 𝒑 ∙ 𝜟𝑽 = 𝝂𝑹𝜟𝑻, 3.

Transformare izotermă: T = const., m= const.

ΔU=0, 4.

𝐐𝐩 = 𝛎𝐂𝐩𝚫𝐓, 𝑽

𝚫𝐔 = 𝐐𝐩 − 𝐋 = 𝛎𝐂𝑽 𝚫𝐓 𝑽

𝑳 = 𝑸 = 𝝂𝑹𝑻 𝐥𝐧 𝑽𝟐 = 𝟐, 𝟑𝝂𝑹𝑻 𝐥𝐠 𝑽𝟐 𝟏

Transformare adiabatică: Q = 0, m = const.

𝟏

𝚫𝐔 = −𝐋 = 𝛎𝐂𝑽 𝚫𝐓 OBSERVAȚIE: 1. Învelișul adiabatic este un înveliș care permite variația energiei interne a sistemului decât prin schimb de lucru mecanic cu mediul exterior. 2. Ecuația transformării adiabatice este dată de relația: 𝑝V γ = 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑡.

SINTEZE DE BACALAUREAT – MECANICA 1. NR. 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7.

MĂRIMI ȘI UNITĂȚI DE MĂSURĂ FUNDAMENTALE, ÎN SISTEMUL INTERNAȚIONAL DENUMIREA MĂRIMII FIZICE (SIMBOLUL) UNITATEA DE MĂSURĂ (SIMBOLUL) Lngimea (l) Masa (m) Timpul (t) Temperatura (T) Intensitatea curentului electric (I) Intensitatea luminoasă (I) Cantitatea de substanţă(μ)

metrul (m) kilogramul (kg) secunda (s) Kelvinul (K) Amperul (A) candela (cd) kmolul (kmol)

MECANICA NR.

1. 2.

2. MĂRIMI ȘI UNITĂȚI DE MĂSURĂ DERIVATE, ÎN SISTEMUL INTERNAȚIONAL DENUMIREA MĂRIMII FIZICE UNITATEA DE FORMULA DE DEFINIȚIE (SIMBOLUL) MĂSURĂ (SIMBOLUL) -1 -1) Viteza (v ⃗) metru∙secundă (m∙s Δr⃗

𝑣=

-2

Δt

-2

Accelerația (𝑎)

metru∙secundă (m∙s )

3.

Forța (𝐹 )

Newton (N)

4.

Forța de greutate (𝐺 )

Newton (N)

5. 6.

Forța elastică (𝐹𝑒 ) Forța de frecare (𝐹𝑓 ) Lucrul mecanic (L)

Newton (N) Newton (N)

VALOAREA ECHIVALENTĂ ÎN UNITĂȚI S.I. -1 1 m∙s 1 m∙s-2

Δv ⃗

a⃗ =

Δt

𝐹 =𝑚∙𝑎 𝐺 = 𝑚∙𝑔 𝐹𝑒 = −𝑘 ∙ 𝑥 𝐹𝑓 = 𝜇 ∙ 𝑁

1N = 1kg∙m∙s-2

Joule (J)

𝐿 = 𝐹 ∙ 𝑑 = 𝐹 ∙ 𝑑 ∙ cos 𝛼

1J = 1kg∙m2∙s-2

Lucrul mecanic al forței de greutate Lucrul mecanic al forței elastice

Joule (J)

𝐿𝐺 = 𝑚 ∙ 𝑔 ∙ ℎ

1J = 1kg∙m ∙s

Joule (J)

𝐿𝑓 = −𝜇 ∙ 𝑁 ∙ 𝑑

11.

Lucrul mecanic al forței de frecare Puterea mecanică (P)

Watt (W)

𝑃 = 𝛥𝑡 , sau 𝑃 = 𝛥𝑡 pentru L = const.

12.

Energia cinetică (Ec)

Joule (J)

13.

Energia potențială gravitațională

Joule (J)

14.

Energia potențială elastică

Joule (J)

15.

Impulsul mecanic al punctului material (𝑝) Impulsul mecanic al unui sistem de n puncte materiale, impulsul total (𝑃⃗) Constanta de elasticitate (k)

Newton∙secundă (N∙s)

7. 8. 9. 10.

16.

17.

Joule (J)

Newton∙metru

Alungirea absolută (Δl)

metru

19.

Alungirea relativă (ε)

Nu are

21.

Efortul unitar (σ) Randamentul planului înclinat

𝛥𝐿

Newton∙metru

𝑘𝑥 2 2

𝐿

Ec =

mv2 2

𝐸𝐺 = 𝑚 ∙ 𝑔 ∙ ℎ 𝐸𝑒 =

𝑘𝑥 2

1N = 1kg∙m∙s-2 1N = 1kg∙m∙s-2 2

-2

1J = 1kg∙m2∙s-2 1J = 1kg∙m2∙s-2 1W= 1kg∙m2∙s-3 1J = 1kg∙m2∙s-2 1J = 1kg∙m2∙s-2 1J = 1kg∙m2∙s-2

2

⃗ = m∙v p ⃗

-1

1N∙s=1kg∙m∙s

-1

Newton∙secundă (N∙s)

18.

20.

𝐿𝑒 = −

1N = 1kg∙m∙s-2

𝑃⃗ = ∑𝑛𝑖=1 𝑝𝑖

-1

𝑘=

𝐸∙𝑙0

-2

-1

-2

1N∙m = 1kg∙s

𝑆0

𝛥𝑙 = 𝑙 − 𝑙0 𝜀=

1N∙s=1kg∙m∙s

1m

𝛥𝑙 𝑙0 𝐹

𝜎=𝑆

1N∙m-2 = 1kg∙m-1∙s-2

0

Nu are

𝜂=

1 1+𝜇∙𝑐𝑡𝑔𝛼

PRINCIPII ȘI LEGI ÎN MECANICĂ 1. 2.

Principiul I al dinamicii, sau Principiul inerției. Principiul al II-lea al dinamicii, sau Principiul fundamental.

Un corp se mișcă rectiliniu și uniform, sau se află în repaus, atâta timp cât asupra lui nu acționează alte corpuri din exterior, care să-i schimbe starea de mișcare. Forța este mărimea fizică vectorială egală cu produsul dintre masă și vectorul accelerație: 𝐹 = 𝑚 ∙ 𝑎.

3.

Principiul al III-lea al dinamicii, sau Principiul acțiunilor reciproce.

4.

Legea I a frecării de alunecare

5. 6.

Dacă un corp acționează asupra altui corp cu o forță, numită acțiune, cel de-al doilea ⃗⃗⃗ . răspunde cu o forță egală și de sens contrar, numită reacțiune: 𝐹 = −𝐹′

Forța de frecare de alunecare dintre două corpuri nu depinde de aria suprafețelor în contact. Legea a II-a a frecării de Forța de frecare de alunecare dintre două corpuri este direct proporțională cu forța de ⃗ , unde μ este coeficientul de frecare. alunecare apăsare normală pe suprafața de contact: 𝐹𝑓 = 𝜇. 𝑁 Legea lui Hooke E – modulul de elasticitate longitudinal, sau modulul lui Young 1 𝐹 𝛥𝑙 = 𝐸 ∙ 𝑆 ∙ 𝑙0 F – forța deformatoare 0 S0, l0 – secțiunea, respectiv lungimea inițială materialului solicitat TEOREME DE VARIAȚIE ȘI LEGI DE CONSERVARE ÎN MECANICĂ

1.

Teorema de variație a energiei cinetice a punctului material

2.

Variația energiei potențiale

3. 4.

Legea conservării energiei mecanice *Teorema de variație a impulsului

5.

*Legea conservării impulsului

Variația energiei cinetice a unui punct material, care se deplasează în raport cu un sistem de referință inerțial, este egală cu lucrul mecanic al rezultantei forțelor externe ce acționează asupra punctului material, în timpul acestei variații:𝛥𝐸𝑐 = 𝐿 Variația energiei potențiale a unui sistem este egală și de semn opus cu lucrul mecanic al forțelor conservative care acționează asupra sistemului: 𝛥𝐸𝑝 = −𝐿 𝐸 = 𝐸𝑐 + 𝐸𝑝 = 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑡. Energia mecanică a unui sistem izolat în care acționează forțe conservative este constantă în timp, adică se conservă. Impulsul forțelor externe ce acționează asupra unui sistem este egal cu impulsul total al ⃗ sistemului: 𝐹 ∙ 𝛥𝑡 = 𝛥𝑃 Dacă rezultanta forțelor externe care acționează asupra sistemului este egală cu zero, impulsul total se conservă.

ACCELERAȚIA PE PLANUL ÎNCLINAT CU FRECARE

𝐚 = −𝛍 ∙ 𝐠

Urcare pe plan: 𝒂𝒖 = −𝒈(𝐬𝐢𝐧 𝜶 + 𝝁 ∙ 𝐜𝐨𝐬 𝜶)

 

Coborâre pe plan: 𝒂𝒄 = 𝒈(𝐬𝐢𝐧 𝜶 − 𝝁 ∙ 𝐜𝐨𝐬 𝜶) www.manualdefiziaca.ro

ACCELERAȚIA PE PLANUL ORIZONTAL CU FRECARE

De regulă, forța de frecare acționează în sens invers mișcării. Deci, pentru a deduce sensul mișcării este suficient să sesizăm sensul forței de frecare.

SCRIPETELE

SINTEZE DE BACALAUREAT – OPTICA 1. NR.

MĂRIMI ȘI UNITĂȚI DE MĂSURĂ FUNDAMENTALE, ÎN SISTEMUL INTERNAȚIONAL DENUMIREA MĂRIMII FIZICE (SIMBOLUL) UNITATEA DE MĂSURĂ (SIMBOLUL)

1. 2. 3. 4. 5. 6. 7.

Lungimea (l) Masa (m) Timpul (t) Temperatura (T) Intensitatea curentului electric (I) Intensitatea luminoasă (I) Cantitatea de substanţă(μ)

metrul (m) kilogramul (kg) secunda (s) Kelvinul (K) Amperul (A) candela (cd) kmolul (kmol)

OPTICA GEOMETRICĂ  Reflexia luminii – este fenomenul de întoarcere parțială a luminii în mediul din care a venit, atunci când întâlnește suprafața de separare dintre două medii.

Legile reflexiei: 1. Raza incidentă, normala și raza reflectată se află în același plan. 2. Unghiul de incidență este egal cu unchiul de reflexie, 𝒊̂ = 𝒓̂ Legile reflexiei: 1. Raza incidentă, normala și raza refractată se află în același plan. 2. 𝒏𝟏 ∙ 𝐬𝐢𝐧 𝒊̂ = 𝒏𝟐 𝐬𝐢𝐧 𝒓̂ , unde n1, n2 sunt indicii de refracție ai celor două medii. 𝒄 3. 𝒏 =

 Refracția luminii – este fenomenul de schimbare a direcției de propagare a luminii, atunci când străbate suprafața de separare dintre două medii.

𝒗

IMAGINI ÎN LENTILE SUBȚIRI 1. Imagine reală

2. Imagine virtuală

3. Imagine într-o lentilă divergentă

SISTEME DE LENTILE SUBȚIRI, L1 ȘI L2 FORMULELE LENTILELOR SUBȚIRI:

𝟏.

𝟏 𝐱𝟐

𝟏

𝟏

𝟏

− 𝐱 = (𝐧 − 𝟏) (𝐑 − 𝐑 ) , 𝟏

𝟏

𝟐

sau: 𝟏 𝟏 𝟏 2. 𝐱 − 𝐱 = 𝐟 = 𝐂 . 𝟐

𝟏

C se numește convergență și se -1 măsoară în dioptrii (D). 1D = 1 m 𝐲𝟐 𝐱𝟐 3. 𝛃 = 𝐲 = 𝐱 - este mărirea liniară 𝟏

1. Pentru un sistem de lentile subțiri, distanța focală este dată de relația: 𝟏 𝐅

𝟏

𝟏

𝟏

𝟐

= 𝐟 + 𝐟 + ∙∙∙

2. Mărirea liniară β = β1+β2+∙∙∙

I

PHYSICS

𝟏

OBSEVAȚIE: 1. F1 și F2 sunt focarele lentilei. 2. A și A’, respectiv B și B’ se numesc puncte conjugate. 3. –f și f sunt distanțele focale. 4. O este centrul optic al lentilei. 5. Dreapta BOB’ este axa optică principală a lentilei, (AOP). Se observă că orice lentilă are o singură AOP. 6. Orice altă dreaptă care trece prin O se numește axă optică secundară, (AOS). O lentilă are o infinitate de AOS

*OPTICA ONDULATORIE Interferența luminii – este fenomenul de întâlnire și compunere a două unde coerente.  Două unde se numesc coerente dacă au aceeași frecvență în punctul în care se compun, iar diferența de fază este independentă de timp. 𝒄  Lungimea de undă reprezintă drumul parcurs de undă în timp de o perioadă: 𝛌 = 𝐜 ∙ 𝐓 = 

𝝂

Obținerea undelor coerente se face prin divizarea frontului de undă. Divizarea frontului de undă se obține cu ajutorul unor dispozitive, dintre care cel mai cunoscut este dispozitivul YOUNG. OP =𝒙𝒌 , 𝐱𝐤 =

𝐤𝛌𝐃 𝐝

𝛌𝐃

Interfranja 𝐢 = 𝐱𝐤+𝟏 − 𝐱𝐤 = 𝐝 Drumul optic este (r) = n∙r Diferența de drum este 𝛅 = 𝐫𝟐 − 𝐫𝟏 În punctul P vom avea un maxim de interferență dacă 𝛌 𝛅 = 𝟐𝐤 𝟐 În punctul P vom avea un minim de interferență dacă 𝛌 𝛅 = (𝟐𝐤 + 𝟏) 𝟐

ELEMENTE DE FIZICĂ CUANTICĂ  Efectul fotoelectric extern – este fenomenul de scoatere a electronilor dintr-un material cu ajutorul radiației electromagnetice, de exemplu – lumina.

Legile efectului fotoelectric extern: 1. Intensitatea curentului fotoelectric de saturaţie este direct proporţional cu fluxul radiaţiilor electromagnetice incidente, când frecvenţa este constantă. 2. Energia cinetică a fotoelectronilor emişi este direct proporţională cu frecvenţa radiaţiilor electromagnetice şi nu depinde de fluxul acestora. 3. Există o frecvenţă minimă, specifică fiecărei substanţe, numită frecvenţă de prag, sau prag roşu, pentru care efectul nu se mai produce. 4. Efectul fotoelectric extern se produce practic instantaneu.

Ipotezele teoriei cuantice. 1. Ipoteza lui Planck. Energia unei particule este constituită din pachete de energie, numite cuante de energie. Deoarece fiecărei particule i se poate atașa o lungime de undă, numită lungime de undă atașată, sau lungime de undă de Broglie, valoarea acestei cuante este proporțională cu frecvența undei. 2. Ipoteza lui Einstein. Lumina este alcătuită din niște particule numite fotoni. a. Viteza fotonului este viteza luminii: 𝐜 = 𝟑 ∙ 𝟏𝟎𝟖 𝐦/𝐬. b. Fotonul are masă, dar numai de mişcare, conform teoriei relativităţii restrânse masa de repaus a fotonului este 𝐦𝟎 = 𝟎. c. Energia fotonului este 𝛆 = 𝐡 ∙ 𝛎, unde 𝒉 = 𝟔, 𝟔𝟐𝟔 ∙ 𝟏𝟎−𝟑𝟒 𝑱 ∙ 𝒔 este constanta lui Planck. d. Impulsul fotonului este 𝒑 = 𝒎𝒄 =

𝐡𝛎 𝐜

𝐡

=𝛌

Ecuația lui Einstein. 𝐡𝛎 = 𝐋 + 𝐄𝐜 , relația exprimă legea conservării energiei în procesul de ciocnire plastică dintre un foton și un electron legat. Explicarea legilor efectului fotoelectric extern. Legea I. Flux luminos mare înseamnă număr mare de fotoni. Numărul mare de fotoni va genera un număr mare de electroni, care vor genera, la rândul lor un curent anodic mare. Legea a II-a. Din ecuația lui Einstein se vede că 𝑬𝒄 este proporţională cu frecvenţa, deoarece lucrul mecanic de extracţie este o constantă de material. Legea a III-a. Din ecuația lui Einstein se vede că există o frecvență 𝛎 = 𝛎𝟎 , pentru care 𝐄𝐜 = 𝟎 și 𝐡𝛎𝟎 = 𝐋. În acest caz 𝛎𝟎 este frecvența de prag, sau pragul roșu. Legea a IV-a. De fapt efectul fotoelectric nu este instantaneu, dar având în vedere viteza foarte mare de propagare a luminii, putem considera că efectul fotoelectric extern se produce practic instantaneu! . ÎN LOC DE ÎNCHEIERE…SAU SĂ REFLECTĂM PUȚIN. Mărimile fizice sunt proprietăți măsurabile ale corpurilor. Orice mărime fizică se reprezintă printr-un simbol, o literă mare sau mică, o valoare numerică și o unitate de măsură. Deoarece mărimile fizice pot avea valori numerice foarte mari sau foarte mici și pentru a se putea opera matematic ușor cu ele, valorile lor se reprezintă ca puteri ale lui 10. Valorile mai mari se numesc MULTIPLI, iar valorile mai mici SUBMULTIPLI. În exprimarea curentă, multipli și submultipli se reprezintă cu ajutorul unor prefixe, litere mari sau mici. De regulă, multipli cu litere mari, iar submultipli cu litere mici. Aceste prefixe trebuie memorate și convertite, ÎN MOD OBLIGATORIU, în puterea corespunzătoare a lui 10 atunci când facem calcule matematice. De exemplu P = 0,5 kW = 0,5∙103W. Adică, de fapt valoarea numerică a puterii este (0,5k) = 0,5∙103 *) Se referă la filiera TEORETICĂ

Anexa nr. 2 la OMECTS nr. 5610/31.08.2012

III. ARII TEMATICE Filiera teoretică – profilul real, Filiera vocaţională – profilul militar A. MECANICA CONŢINUTURI 1. PRINCIPII ŞI LEGI ÎN MECANICA CLASICĂ 1.1. Mişcare şi repaus 1.2. Principiul I 1.3. Principiul al II-lea 1.4. Principiul al III-lea 1.5. Legea lui Hooke. Tensiunea în fir 1.6. Legile frecării la alunecare 2. TEOREME DE VARIAŢIE ŞI LEGI DE CONSERVARE ÎN MECANICĂ 2.1. Lucrul mecanic. Puterea mecanică 2.2. Teorema variaţiei energiei cinetice a punctului material 2.3. Energia potenţială gravitaţională 2.4. Legea conservării energiei mecanice 2.5. Teorema variaţiei impulsului 2.6. Legea conservării impulsului LISTA DE TERMENI 1. PRINCIPII ŞI LEGI ÎN MECANICA CLASICĂ  viteză, vectorul viteză  acceleraţie, vectorul acceleraţie  modelul punctului material  principiul inerţiei  principiul fundamental al mecanicii clasice  unitatea de măsură a forţei  principiul acţiunilor reciproce  forţe de contact între corpuri  legile frecării la alunecare  legea lui Hooke, forţa elastică  forţa de tensiune 2. TEOREME DE VARIAŢIE ŞI LEGI DE CONSERVARE ÎN MECANICĂ  lucrul mecanic, mărime de proces  unitatea de măsură a lucrului mecanic  interpretarea geometrică a lucrului mecanic  expresia matematică a lucrului mecanic efectuat de forţa de greutate în câmp gravitaţional uniform, a lucrului mecanic efectuat de forţa de frecare la alunecare şi a lucrului mecanic efectuat de forţa elastică  puterea mecanică  unitatea de măsură a puterii în S.I.  randamentul planului înclinat  energia cinetică a punctului material  teorema variaţiei energiei cinetice a punctului material  energia potenţială Pagina 4 din 11 Programa de examen pentru disciplina Fizică, Filiera teoretică – profilul real şi Filiera vocaţională – profilul militar Bacalaureat 2013

Anexa nr. 2 la OMECTS nr. 5610/31.08.2012

     

variaţia energiei potenţiale gravitaţionale a sistemului corp – Pământ energia mecanică, mărime de stare legea conservării energiei mecanice impulsul punctului material şi a unui sistem de puncte material teorema variaţiei impulsului legea conservării impulsului

B. ELEMENTE DE TERMODINAMICĂ CONŢINUTURI 1. NOŢIUNI TERMODINAMICE DE BAZĂ 2. PRINCIPIUL I AL TERMODINAMICII 3. APLICAREA PRINCIPIULUI I AL TERMODINAMICII LA TRANSFORMĂRILE GAZULUI IDEAL 4. MOTOARE TERMICE 5. PRINCIPIUL AL II-LEA AL TERMODINAMICII LISTA DE TERMENI 1. NOŢIUNI TERMODINAMICE DE BAZĂ  masă moleculară  masă moleculară relativă  cantitate de substanţă  masă molară  volum molar  numărul lui Avogadro  echilibru termic  corespondenţa între valoarea numerică a temperaturii în scara Celsius şi valoarea numerică a acesteia în scara Kelvin 2. PRINCIPIUL I AL TERMODINAMICII  lucrul mecanic în termodinamică, mărime de proces  interpretarea geometrică a lucrului mecanic în termodinamică  energia internă a unui sistem termodinamic, mărime de stare  căldura, mărime de proces  înveliş adiabatic  principiul I al termodinamicii  coeficienţi calorici (relaţii de definiţie, unităţi de măsură în SI)  relaţia Robert - Mayer 3. APLICAREA PRINCIPIULUI I AL TERMODINAMICII LA TRANSFORMĂRILE GAZULUI IDEAL  energia internă a gazului ideal ( monoatomic, diatomic, poliatomic)  variaţia energiei interne, lucrul mecanic şi cantitatea de căldură pentru transformările simple ale gazului ideal ( izobară, izocoră, izotermă, adiabatică) 4. MOTOARE TERMICE  explicarea funcţionării unui motor termic  descrierea principalelor cicluri termodinamice – Otto, Diesel – pe baza cărora funcţionează motoarele termice  randamentul unui motor termic 5. PRINCIPIUL AL II-LEA AL TERMODINAMICII  ciclul Carnot, randamentul ciclului Carnot Pagina 5 din 11 Programa de examen pentru disciplina Fizică, Filiera teoretică – profilul real şi Filiera vocaţională – profilul militar Bacalaureat 2013

Anexa nr. 2 la OMECTS nr. 5610/31.08.2012

C. PRODUCEREA ŞI UTILIZAREA CURENTULUI CONTINUU CONŢINUTURI 1. CURENTUL ELECTRIC 2. LEGEA LUI OHM 3. LEGILE LUI KIRCHHOFF 4. GRUPAREA REZISTOARELOR ŞI GENERATOARELOR ELECTRICE 5. ENERGIA ŞI PUTEREA ELECTRICĂ LISTA DE TERMENI 1. CURENTUL ELECTRIC  curentul electric  intensitatea curentului electric  unitatea de măsură a intensităţii curentului electric  circuit electric simplu  tensiune electromotoare a unui generator electric, tensiunea la bornele generatorului, căderea de tensiune în interiorul generatorului 2. LEGEA LUI OHM  rezistenţa electrică  legea lui Ohm pentru o porţiune de circuit şi pentru întreg circuitul  unitatea de măsură pentru rezistenţa electrică  rezistenţa electrică a unui conductor liniar  rezistivitatea electrică, dependenţa rezistivităţii electrice de temperatură 3. LEGILE LUI KIRCHHOFF  reţeaua electrică  nodul de reţea  ochiul de reţea  legile lui Kirchhoff 4. GRUPAREA REZISTOARELOR ŞI GENERATOARELOR ELECTRICE  rezistenţa electrică echivalentă a grupării serie, paralel sau mixtă a mai multor rezistori  rezistenţa electrică echivalentă şi t.e.m. echivalentă corespunzătoare grupării serie / paralel a mai multor generatoare electrice 5. ENERGIA ŞI PUTEREA ELECTRICĂ  expresia energiei transmise de generator consumatorului într-un interval de timp  expresia energiei disipate în interiorul generatorului  randamentul unui circuit electric simplu  puterea electrică; relaţii ce caracterizează puterea electrică

Pagina 6 din 11 Programa de examen pentru disciplina Fizică, Filiera teoretică – profilul real şi Filiera vocaţională – profilul militar Bacalaureat 2013

- Fizica – (din greacă – physikos = natural, sau physis = natură) este știința care studiază legile generale ale naturii. - Scopul fizicii este acela de a descoperi și aplica legile care guvernează interacțiunile dintre corpurile materiale sau dintre corpurile materiale și diferite câmpuri de forțe. - Misiunea a fizicii este stabilirea legilor generale care pot explica modul în care se desfășoară fenomenele fizice observate în natură. Metodele științifice de studiu în fizică sunt: 1. Observația – este un procedeu al cunoașterii științifice care constă în contemplarea metodică și intenționată a unui obiect sau a unui proces. 2. Rațiunea – reprezintă facultatea omului de a cunoaște, de a gândi logic, de a înțelege sensul și legătura fenomenelor. 3. Experimentul – este un procedeu de cercetare în știință, care constă în provocarea intenționată a unor fenomene în condițiile cele mai propice pentru studierea lor și a legilor care le guvernează, de regulă în baza unor ipoteze și modele prealabile, (din latină, experimentum – încercare). Observația, rațiunea și experiența formează metoda științifica de studiere a naturii, cu scopul de a înțelege fenomenele ce se desfășoară în universul cunoscut de om până în prezent. - Fenomen fizic – este un fapt petrecut în natură: un proces, o transformare din natură, (din greacă phainomenon – care apare, care este vizibil). Exemplu: ploaia, căderea corpurilor pe Pământ, vaporizarea apei, reflexia luminii pe diferite suprafețe, etc. - Mărimile fizice – sunt proprietăți măsurabile ale corpurilor. Mărimile fizice sun necesare pentru a ordona corpurile în funcție de o anumită proprietate. Exemple de mărimi fizice sunt: masa, temperatura, viteza, sarcina electrica…etc. - Măsurarea este un proces prin care se compară o mărime fizică cu o altă mărime bine definită, de aceeași natură, ce a fost aleasă ca etalon, unitate de măsură. Unele mărimi fizice sunt mărimi fundamentale, ele fiind definite numai prin descrierea procedeului de măsurare. De exemplu, distanța se determina prin măsurare cu o riglă, sau cu o ruletă. Timpul se măsoară cu un ceas, un cronometru. Alte mărimi fizice sunt mărimi derivate, ele fiind definite prin formule de calcul ce utilizează mărimile fundamentale. Mărimile fizice fundamentale: Tabelul 1 Denumirea mărimii fizice

Simbolul

Unitatea de măsură

Simbolul

1. 2.

Lungimea

l

m

Masa

m

metrul kilogramul

kg

3. 4.

Timpul

t

secunda

s

Temperatura

T

Kelvinul

K

5.

Intensitatea curentului electric

I

Amperul

A

6.

Intensitatea luminoasă

I

candela

cd

7.

Cantitatea de substanţă

μ

kmolul

kmol

Nr.

Acestor unități de măsură, Tabelul 1, li se adaugă două unități de măsură suplimentare, și anume pentru unghiul plan, radianul (rad) și pentru unghiul solid, steradianul (sterad). - Sistemul Internațional de unități de măsură, S.I. – reprezintă ansamblul de unități de măsură fundamentale și derivate convenite și acceptate de întreaga comunitate a oamenilor de știință și, evident de toate țările prin convențiile și tratatele internaționale. Pe lângă acestea există o categorie de unități de măsură folosite și acceptate tradițional, sau din considerente istorice, în diferite țări. Din această categorie de țări excelează Marea Britanie și țările care fac, sau au făcut parte din imperiul britanic. Aceste unități de măsură sunt tolerate în Sistemul Internațional, existând sisteme de conversie. De exemplu: pentru lungime se folosește yardul, 1 yard = 0,9144 m, sau țolul, 1 țol = 0,254 cm. În 1

țara noastră se folosește hectarul ca unitate de măsură pentru suprafață, 1 ha = 10.000 m2, banița, ca unitate de măsură pentru volum. Alte unități de măsură tradiționale (tolerate) sunt folosite mai frecvent decât cele din SI, ex.: caloria, pentru măsurarea energiei termice, 1 cal = 4,1855 J, kWh, 1 kWh = 3,6∙106J, sau BTU, British Thermal Unit, 1 BTU = 1055.05585 J, …etc. Sistemul Internațional mai este numit Sistem MKS, (metru, kilogram, secundă), sau Sistem cgs, (centimetru, gram, secundă). Mărimile fizice pot fi: 1. Mărimi fizice scalare, sunt mărimi determinate doar de valoarea lor numerică. De ex.: masa unui corp este m = 2 kg, sau puterea unei mașini este P = 77 kW. 2. Mărimi fizice vectoriale, sunt mărimi determinate atât prin valoarea lor numerică (numită mărimea vectorului sau modulul vectorului), cât și prin direcția și sensul vectorului. De ex.: un corp se deplasează între două orașe A și B cu viteza v = 60 km/h. Dar această afirmație nu este suficientă. Trebuie să precizăm și sensul de deplasare: spre A sau spre B. Direcția este drumul dintre A și B. Din exemplele de mai sus observați că orice mărime fizică se reprezintă prin trei elemente: 1. simbolul, este o literă mare sau mică și este consacrată mărimii respective; 2. valoarea numerică, modulul; 3. unitatea de măsură, este o literă, de obicei literă mare, sau un grup de litere, dintre care prima este literă mare. Litera care se atribuie unității de măsură este o literă consacrată și unică și este, de regulă prima literă a numelui unui fizician, om de știință. Mult timp, fizica a fost numită știința măsurării, deoarece studiul fenomenelor fizice implică măsurarea unor mărimi fizice caracteristice. Aceasta comparare (sau măsurare) se realizează cu ajutorul unor instrumente sau aparate de măsură. - Instrumentul de măsură – (din latină, instrumentum = unealtă, instrument) este un sistem tehnic proiectat și construit pentru observarea, cercetarea, măsurarea sau controlul unor mărimi, în cazul nostru mărimi fizice. - Unitate de măsură – este o mărime fizică scalară în funcție de care se exprimă toate mărimile de aceeași natură. De multe ori o unitate de măsură este prea mare, sau prea mică pentru exprima convenabil mărimea fizică respectivă. Pentru a evita acest neajuns se folosesc multipli și, după caz, submultipli ai mărimilor fizice respective. - Multipli și submultipli – sunt prefixe atașate unității de măsură pentru a exprima în limbajul curent o expresie matematică. Prefixul substituie, este egal cu, o putere a lui 10, Tabelul 2. Tabelul 2 Prefix deci centi mili micro nano pico femto atto zepto yocto

Submultipli Simbol Putere a lui 10 d 10-1 c 10-2 m 10-3 μ 10-6 n 10-9 p 10-12 f 10-15 a 10-18 z 10-21 y 10-24

Prefix

UNITATEA DE MĂSURĂ 100 = 1

deca hecto kilo mega giga tera peta exa zetta yotta

Multipli Simbol da h k M G T P E Z Y

Putere a lui 10 101 102 103 106 109 1012 1015 1018 1021 1024

- Sistemele de unități de măsură – sunt seturi de mărimi fizice fundamentale și de unitățile de măsură corespunzătoare acestora. - Materia (lat. materia = stofă, substanță) este un termen general pentru toate elementele care ne înconjoară și din care suntem alcătuiți și noi. Din punctul de vedere al fizicii, materia se găsește în Univers sub formă de substanță și sub formă de câmp. - Substanța – este categoria de materie care intră în alcătuirea corpurilor. În activitatea noastră 2

zilnică intrăm în interacțiune cu substanța prin intermediul organelor noastre de simț. O vedem, o mirosim, o gustăm…și așa mai departe. - Corpurile fizice – sunt obiecte din natură, ex. creionul, scaunul, Soarele, florile,…etc. Corpurile fizice sunt forma sub care se găsește substanța în natură. - Câmpul fizic – este o formă de existență a materiei care se manifestă prin existența diferitelor interacțiuni. Câmpurile fizice pot fi câmpuri scalare sau câmpuri vectoriale, în funcție de mărimea fizică ce-l caracterizează. Exemple de câmpuri fizice sunt: (i) temperatura dintr-o camera, formează un câmp scalar; (ii)vectorii câmp electric dintr-un nor de ploaie, generează un câmp vectorial. Câmpurile nu sunt sesizate direct. Noi sesizăm interacțiunea unui câmp cu substanța, iar după modul în care se comportă un corp într-o regiune a spațiului putem face aprecieri în legătură cu natura câmpului. De exemplu, un măr care cade din pom confirmă existența câmpului gravitațional. Mișcarea acului unei busole confirmă existența unui câmp magnetic, faptul că, într-o cameră, la geam este mai răcoare, iar lângă sobă este mai cald confirmă existența unui câmp de temperatură…și așa mai departe. - Lege fizică – este o legătură cauzală bine definită între diferite fenomene sau procese fizice din natură. Prin observații sau prin determinări experimentale, oamenii descoperă aceste legături și stabilesc relațiile cauzale între schimbările diferitelor mărimi fizice ce caracterizează fenomenele respective. Legile generale care guvernează fenomenele fizice se numesc legi fizice. Pe baza legilor fizice se poate analiza un anumit fenomen care este observat în natura sau în laborator. De asemenea, aplicând legi fizice specifice, se poate prevedea starea viitoare a unui sistem fizic. - Experiment fizic – este un ansamblu de observații dirijate și efectuate în laborator, în scopul înțelegerii unor fenomene fizice. Pentru ca experimentele a fi considerate valabile, trebuie sa existe o concordanta între: (i) rezultatele analizei științifice ale fenomenului (exprimate printr-o lege), (ii) observațiile dirijate din laborator (experiment) și (iii) observarea fenomenului în natură. - Timpul – reprezintă o măsură a duratei proceselor fizice. Timpul este măsurat prin durata unui alt proces, observat de om, a cărui evoluție este considerată constantă, sau aproximativ constantă. De exemplu rotația completă a Pământului în jurul propriei sale axe, este un fenomen pe care oamenii l-au sesizat că are o durată constantă în timp și l-au stabilit ca etalon de măsurarea timpului. O rotație completă a Pământului în jurul propriei axe = 1 zi. Astfel, când Pământul se rotește în jurul propriei sale axe de aprox. 365,25 ori, Pământul efectuează o rotație completă în jurul Soarelui. O rotație completă în jurul Soarelui = 1 an. - Spațiul – este "locul" în care se desfășoară fenomenele fizice. Spațiul fizic convențional este spațiul euclidian, care este tridimensional. În spațiul tridimensional sunt suficiente trei numere care sa descrie poziția unui corp în spațiu. Aceste numere sunt determinate prin alegerea Sistemului de referință față de care se raportează corpul.

BIBLIOGRAFIE: 1. http://www.physics.pub.ro/Cursuri/Carmen_Schiopu_Fizica_generala_1/MECANICA_VECT ORIALA1.pdf 2. https://www.google.ro/search?q=fenomene+fizice&espv=2&biw=1366&bih=599&source=lnm s&tbm=isch&sa=X&ei=3lOIVcb1PImpsAHHr4TACw&ved=0CAYQ_AUoAQ#tbm=isch&q= arhimede

3

NOŢIUNI TEORETICE DE FIZICĂ - BACALAUREAT

PROF. MAN TIBERIU

NOŢIUNI TEORETICE DE FIZICĂ PENTRU EXAMENELE DE BACALAUREAT ŞI ADMITERE ÎN FACULTĂŢI DE PROFIL TEHNIC

PROFESOR,

MAN TIBERIU

1

NOŢIUNI TEORETICE DE FIZICĂ - BACALAUREAT

PROF. MAN TIBERIU

1. MECANICA 1.1. CINEMATICA 1.1.1.VITEZA ŞI ACCELERAŢIA I. VITEZA A. Pentru mişcarea rectilinie

B. Pentru mişcarea curbilinie

x deplasare  t timp dx Viteza momentană v  xt  , unde x  xt  reprezintă dt legea de mişcare. vSI  m s    r Vectorul viteză medie vm  unde r este vectorul de t  poziţie, iar r este vectorul deplasare.   dr  Vectorul viteză momentană v   r t  . dt

Viteza medie vm 

II. ACCELERAŢIA A. Pentru mişcarea rectilinie

Acceleraţia medie am 

v t

dv  vt  , aSI  m s 2 dt   v B. Pentru mişcarea curbilinie Vectorul acceleraţie medie am  t   dv   Vectorul acceleraţie (momentană) a  v t  .  at y v dt Obs. Vectorul viteză este orientat tangent la traiectorie, iar vectorul acceleraţie este orientat către interiorul curburii şi are două  r  componente: a  an - acceleraţia tangenţială at – datorată variaţiei vitezei ca valoare; x - acceleraţia normală an – datorată variaţiei vitezei ca orientare. a

Acceleraţia (momentană)

1.1.2. TIPURI DE MIŞCĂRI ALE PUNCTULUI MATERIAL I. MIŞCAREA RECTILINIE UNIFORMĂ Traiectoria este rectilinie Viteza este constantă Legea de mişcare este: x  x0  v t  t 0  , sau, dacă notăm deplasarea cu d  x  x  x0 şi presupunem t0  0 , se poate scrie mai simplu d  v  t . 2

 v x0

 v x

d t0

t

NOŢIUNI TEORETICE DE FIZICĂ - BACALAUREAT

PROF. MAN TIBERIU

II. MIŞCAREA RECTILINIE UNIFORM VARIATĂ Traiectoria este rectilinie Acceleraţia este constantă Dacă a>0 – mişcarea este rectilinie uniform accelerată Dacă a