Filosofia indiana in texte [PDF]

Zitiervorschau

Traducere din limba sanskrită, studiu introductiv, notiţe introductive, comentarii şi note: SERGIU AL-GEORGE

Bucureşti, 1971

FILOSOFIA INDIANĂ ÎN TEXTE

BHAGAVAD-GîTÂ S�KHYA-KĂRIKĂ TARKA-SAMGRAHA .

Editura Ştiinţifică ee

Supracoperta şi coperta: VASILE SOCOLlUC

In amintirea tatălui meu, Vasile Al-George, care mi-a dezvăluit lumea Indiei

NOTĂ ASUPRA TRANSCRIERII CUVINTELOR SANSKRITE

Transcrierea cuvintelor sanskrite s-a făcut recurgîndu-se la sistemul semn elor diacritice curent întrebuinţat in p ubl ica­ ţiile ştiinţifice de specialitate, singurul e�re permite o redart' riguroasă a alfabetului indian devanagan Confru ntarea aces­ tu i sistem cu scrierea fonetică românească necesită urmă­ toarele p recizări: - semnul . dedesnbtul u nor consoane indică faptul că apar­ ţin clasei cerebralelor (retrofl exelor, cacuminalelor sau lingua­ lelor) ; ţ şi «;l se p ronunţă respectiv ca t şi d în engleză, vîrful limbii fiind întors spre vălul palatului ; Ş reprezmtă siflanta cerebrală şi se p rollL1nţă ca rom. ş; r se pronunţă ri (cu j scurt) ; J.l se pronu nţă în acelaşi loc cu engl. t şi d. - s, si flanta p alatală se p ronunţă între Ş şi s (care coresp u nde celui românesc). - ii, nazal a p alatală, coresp unde fr. n muiat dm compagnie. - il, nazala veI ară, corespunde engl . n din king. - I!l , indică o nazalizare a vocal ei p recedente ca în fr. bon. - J:1 este o aspirată surdă urmată de un scurt ecou al vocalei care o p reced e. - c , p alatala surdă, s e pronunţă ca c în rom. ceară, ânci. - g, pa�atala sonoră , se p ronuniă ca g în rom. gingaş, geam. - prezenţa as p irat ei h se face simţită pri n t r - o p ron n n ( ar e distinctă . PRESCURTĂRI

sk.

sanskrit lat . scire licet, marchează un cuvînt sali o expre­ s ie cu valoare explicativă puse in paranteze rotunde ( ), spre deosebire de parantezele drepte [ ] care i n dic ă un ad aos interpretativ sau subînţeles, introdus de către traducă­ tor în interiorul unei p ropoziţii sau al nnei fraze. se.

=

=

Bh. -g.

Sk. Ts.

=

=

Bhagavad-gita. San:�khya - karika. Tarka - salŢtgraha. =

STUDIU INTRODUCTIV

Interesul pentru cultura indiană cunoaşte o continuă creş­ tere, părî nd a fi astăzi mai mare decît oricînd . Nu ne referim numai la lucrările ştiinţifice dedicate Indiei , care sporesc paralel cu volumul cercetării în diverse discipline umaniste, cercetări care privesc cercul sp ecialiştilor, cît mai ales la interesul oamenilor de cultură, doritori să ia cunoştinţă de valorile sp irituale al e subcontinentului indian. Occid entul îşi dă seama, azi mai mu lt decît odinioară, că ideea de cultură este incompletă atît timp cît se rezumă doar la sine , că însuşi fenomenul cultural occidental p oate fi mai bine înţeles in contextul general al tuturor culturilor, iar India este po­ sesoarea uneia dintre cele mai mari culturi extraeurop ene. în cultura indiană gîndirea filosofică ocupă locul cel mai privilegiat, fiind dătătoare de măsură p entru re3tul creaţiilor spirituale: literatura ca şi arta plastică, bunăoară, pot fi abordate cu mai multă comp etenţă după o prealabil ă însu­ şire a resp ectivelor concepte filosofice. Una dintre deosebiril e euIturii ind iene fată de cea eurll­ p eană este faptul că prima este rezultanta u'nel îndelungat0 sinteze în care au fuzionat elemente p uternic diferenţiate din punct de vedere etnolingvistic. Spre deosebire de Europa, unde exista o relativă omogenitate antropologică şi lin­ gvistică - aproap e toate limbile făcînd parte din aceeaşi familie indofourop eană - în India s-au confruntat seminţii lipsite de orice afinitate reciprocă de limbă. Totuşi, în ciuda acestor obstacol e, diversele populaţii au reuşit ca prin con­ fluenţa lor să elaboreze printr-u n imens efort de sinteză o 9

Sergiu Al-George

cultură cu caracter unitar, să descopere forme de sensibi­ litate şi înţelegere cu caracter u niversal . Universalitatea şi caracterul maj or al categoriilor culturii indiene este dovedit de faptul că au creat un umanism care a fost în stare să ira­ dieze in întreaga Asie şi chiar să o u nifi c e la un moment dat din p unct de ved ere sp iritual ; ne referim prin aceasta în p'rimul rînd la umanismul buddh ist p e care p elerinii lui Sakya-Muni l-au purtat fie pe uscat, de-a lungul drumurilor As iei centrale pînă în Extremul Ori ent, fie pe mare - în întreaga ASIe Maritimă. Textele religioase şi filosofice bud­ dhi ste, reprezentatiye p entru întreaga indianitate, au fost scrupulos traduse în toate marile limbi asiatice, contribuind alături de expansiunea formelor artistice la constituirea acelei Indii exterioare care a reprezentat un generos imp eriu spi­ ritual. La sinteza culturală indiană, realizată în etap e succesive, şi-au dat contribuţia atît tribunle ariene făcînd parte din marea familie indo-europ eană, cît şi populaţiile lrăştinase de tip dravidian sau munda. Arienii desprinşi din grupul indo­ europ ean oriental cel al indo-Iranienilor - au invadat India dinspre Iran cu circa cincisprezece secole Le.n., invazia Indiei fiind simetrică cu cea a lumii egeene. Deşi arienii se distingeau net prin caracterele lor fizice de ansamblul negroid al populaţiilor autohtone, se p resu­ pune că la rîndul lor nu prezentau nicI ei o omogenitate rasială şi, pînă la urmă, conceptul de indo-european cu greu poate căpăta o accepţie mai largă decit cea lingvistică. In­ vazia indo-europeană spre bazinul lndusului şi al Gangelui a avut un caracter militar, şi superioritatea lor tehnică este cea care le-a asigurat dominaţia asupra elementului autoh­ ton. Lumea p rearianit, căl'eia cei mai mulţi nu erau inclinaţi să-i recunoască un aport prea însemnat în sinteza culturală indiană, s-a impus în atenţia lumii ştiinţifice după surpriza descop eririlor arheologice de la Moh enjo-Daro şi �arappa din Valea lndusului. AicI au fost scoase la suprafaţa marI com­ plexe urbanistice datînd din chalcolitic (sfîrşitul celui de-al patrulea mileniu Le. n.), deci cu mult înainte de venirea indo-europ enilor. Civilizaţia Ind usului esie întru totul com_.

10

Studi�1 introd�lctiv

parabilă cu civilizaţia urbanistică a Sumerului şi Elamului, cu străzi largi şi p erpendiculare între ele, orientate în direcţia vînturilor, care p ermiteau astfel ventilarea lor, cu construcţii din cărămidă arsă, cu băi şi cu cel mai p erfect sistem de canalizare cunos('ut în antichitate. Obiectele casnice, podoa­ bele şi bib elourile găsite, atestă o viaţă rafinată, în oraşe avind legături comerciale cu restul Asiei occidentale. Puţinele schelete conservate mărlurisesc prezenţa unor rase deosebite, şi deci un mediu cosmopolit, fără a permite totu şi a se d educe caracterul etnic al locuitorilor, despre care se ştie doar că nu puteau fi indo-europ eni. Din contră, obiec­ tele d e artă religioase p ermit să se facă asemănări eu reli­ giile pop ulaţiilor neariene. Marile simboluri care domină reprezentările religioase ale Indiei, cum ar fi arborele sacru (p ipalul), falusul (li,iga), bovideul , şarpele şi vasul sînt pre­ zente; mai mult chiar, s-a deseop erit o divmitate care, după modul în care est.e reprezentată, p ermite să se creadă că ar fi arhetipul zeului Siva, cea mai populară figură a pan­ theonului hinduist. La fel, şi zeiţa l\Iamă, devenită ulte­ rior perechea divină a lui S iva, pare a fI prefigurată în mul­ tiple statuete feminine. Religia de la Mohenjo-Daro, cu toate că are unele afinităţi cu cea sumeriană, rămîne, după părerea eelor mai mulţi specialişti, foarte apropiată de reli­ giile preariene. Dacă ne gîndim că civilizaţIa din Valea Indu­ sului p resupune prin gradul ei de dezvoltare cel puţin o mic de ani de elaborare şi dacă adăugăm acest mileniu la anul 3200 (dată aproximativă la care se situează vîrsta actualelor ruine) obţinem mileniul al V-lea ea termen prim al tradiţiei culturale p reariene. Faţă de aceasLă lllngii tradiţie cultural ă autohtonă, apa­ riţia indo-europ enilol' la Girca 1500 Le.n. marchează doar () etapă ln\ viaţa subf'onlincntului. Oricare ar fi rolul cultural al indo-europ enilor -- problemă care rămîne încă deschisă controverselor - nu f'e poate contesta importanţa conse­ cinţelor pe plan lingvistic a irupţiei indo-europenilor în ori­ zontu l cu ltural indian. Limba pe care au adus-o indo-euro­ p enii, sanskrita, avea si:i joace rolul cel mai de seamă in con­ semnarea creatiilor culturale si stiintifice indiene. St.ructura ' limbii sanskrite , prin jocul p ;oc edeeior sale de derivare, i-a 11

Sergiu Al-George

Aceasta fiind ultima strofă p e

care o c om e n te a z ă G au Q ap ă d a ,

s-a emis o îndoială asupra autenlicităţii 186 187

celor următoare, care a r fi

in le r p ol ă ri tardive. "Marele 13 şi" : Kapila. " î m p ărtăşită [ tu t ur or ] " : d eş i acesta e s t e s in gu r u l sens a t e s tat lexi­ cografic, al e x p re s i e i bahlldhii Kfl-, m aj o r it a t ea traducătorilor pre­ feră să o re d ea prirr verbul "a el ab or a" .

TARKA- SAMGRAHA •

NOTIŢĂ INTR ODUCTIVĂ

Tarka-saJ?lgraha

este un

mic

tratat al o ntologiei Vai seşika şi al

l ogicii Nyăya , redactat de că tre Annambhaţţa, un maestru dravidian , care

a

bhaţţa

trăit în B e nares la începutul secolului al XVI I-lea. Annam­ este

un

reprezentant

al

celei

de-a

treia şi ultime perioade

a logicii Nyăya ; tratatul său şi-a ciş tigat o mare popularitate prin conciziunea şi clari tatea

redac tării,

fiind folosi t în

învăţămîn tul tra­

diţional indian drep t manual de logică p en tru începătorii care deţin noţiu nile de ba7,ă ale grama ticii şi li teraturii sanskri te. Mărturia in teresului de care s-a bucurat aces t mic tratat Î n lumea indiană

o

conferă numărul mare al comentariilor, care

a

atins cifra

de 3 4 , ne obişnuită pentru textele din c ategoria şi epoca aces t u i a , comen ­ tari i care s- au adăugat la propriul comen t ariu al au torului graha-dip ikă ) .

i

( Tarka-sa/Ţ/-­

N u mai p uţin remarcabil a fost şi in teresul pe care

l-a acordat şi lumea occide n tală ;

l ogică indiană care a cun oscu t cele

Tarka-saJ?lgl'aha

este textu l

de

mal mu lte traduceri europene ,

mai multe decît oricare al t tex t de logică indiană

1.

T e x t u l i n tenţione ază să reprezinte fuziunea p llnc telor de vedere a

dou ă şcoli ini ţial 1

a u tonome - Vai seşika şi �yăya - fu ziune

care

Î n afară de numeroasele traduceri în engleză făc u t e în I n d i a , dintre care o ci tăm d o a r p e cea a lui J . R . B allan tyne , Cal­ cu t la, ed. nouă 1 8 9-'. , există traduceri : în germană - E . H u l tzsch , _ 1 nnambhaţţa's TarkasaJ?lgraha, ein Kompendium der D i a le k t ik und A tomistik, mit Vel'fassel's eigenem Kommentar genannt L' ip ikă, aus dem Sanskri t iibers e t z t , AbhandI. der k onigI . Gesellsch . der Wissenschaf ten Z l l Go ttingen, Philologisch - H is torische Kl a sse, N. F., B d . 1 X , 5, Berlin, 1 90 7 ; î n franc eză - A. Foucher , Le compendium des top iques ( Tarka-sa'!lgraha ) d'Annambhaţţa, Adrien Mais onnellve , Paris , 1 9 � 9 şi In spaniolă - N. Al tuchow, E l 7 ar­ kasamgraha de A nnalllbhaţţa, Mon tcvideo, 1 95 9 .

1 79

Sergiu A l- Georg e a început încă din secolul al X I - l e a, în s c opul de a combate filos ofia buddhis tă. î n această alianţă filos ofi c ă , cele d o u ă şcoli au venit fiecare

cu con tribuţia sa proprie : Vai seşika aducea o teorie ontologic ă , iar

Nyăya una de ordin logic

2.

Interesul pentru Tarka-sarrtgraha se d atoreşte mai mult conţinu ­ tului său l ogic şi mai puţin ontologiei Vaiseşika. Annambhaţţa con­ semnează o

expu

nere

a logicii

Nyăya la capătul

îndelu ngatei sale

evoluţii de peste un mileniu şi jumătate, timp în care , prin confrun­ tarea dură cu l ogica buddhistă, a dat dovadă de mare supleţe, p ărăsind poziţiile con teslabile, dezvoltîndu-şi-Ie p e cele pertinente, însuşindu-şi chiar şi unele dintre tezele adversaril or. Tradiţia buddhistă fiind eli­ minată din I ndia - p e ntru a supravieţui în Tibet şi China

-

, logica

N y ăyă a supravieţuit, fiind cultivată în universităţile- academii de la. Mithilă şi Nadiă, pînă in epoca con temporană, ca o

î nvăţătur ă

vie.

La fel a supravieţuit şi cea de-a treia tradi ţie logică indiană - cea j ainistă,

care,

fiind

s tructural

mult

mai

apropiată de logica orto ­

doxiei brahmanice decît cea buddhistă, a d at controverselor sale cu logi ca. N y ăya u n ton mult mai atenuat.

I st o ri a logici i Nyăya es te

st rîns

legată de cea

a

şcolilor hetero­

doxe buddhiste sau j ainiste, atît în p erioada sa de debu t cî t şi în cursul dezvol tărilor sale ulterioare . p at e rnit ăţii

ideilor

rămîne

în

Stabilirea e xactă a fil i a ţ iilor şi

domeniul

incertitu dinilor,

de oarece

au torii şi tex tele n u au o cronologie sigură, iar pe deasupra sun-inf" şi posibilitatea i nterpolărilor. î n afară de aceas ta, chiar dacă s e aj u nge la stabil irea cronologiei unui tex t , prin aceas ta nu se angaj ează

şi cea a fondului de idei p e care le cu pri nde textu l respec tiv , întrucit doctrinele pot să precead ă consemnarea lor. Astfel, cel mai vechi tex t N y ăy a, n u m i t Nyăya-s utra, situat crono l ogic în primele două sau trei 2

T extul de bază al şcolii Vai scşika, numit Vaiseş ika-s utra, es t e atribuit lui K al)ăda, p ersonaj sem ilegendar, iar redac tarea sa, care se p are că precede pe cea a ori c ăru i alt text filosofic , s-ar fi prod us. între secolele 1-1 1 e . n . Ontologia Vaiseşika este realistă şi pleacă de la o perspe ctivă atomistă înrudită cu cea Jaina, care s-ar p u tea să-i fie tribu tară. Fizica atomistă a sistemului este dublată de o me tafizică. Vaiseşika-s utra rămînînd , prin obiec ti v ul pe care U urm ă reşte, u n tratat asupra eliberării spirituale . Cel mai importan t comen tariu es te cel al lui Prasas tap ăda (secolul al V- lea ) , n u m i t Padărtha-sarrtgraha ; el este d e fap t m a i mult decit un comentariu, intru cit e xpu n e noi p u n c te de vedere şi m odificări al e doctrina; originare.

180

Notiţă introductivă la Tarka-sa,,!graha secole ale erei noas tre, conţine elemente din epistem ologia şi logica buddhistă aşa cum figure ază in textul

Mădhyamika-sutra

al buddhi­

stului Nagarjuna, iar textul b uddhist respectiv, la rindul lui, se referă la anumite puncte din doctrina Nyaya. Fap tul că primele texte de logică

Nyăya

şi buddhistă se

citează reciproc pledează fie p en tru

ipoteza că autorii lor nu sînt fondatorii şcolilor respective

3,

fie pentru

cea care presupune existenţa unor interp olări tardive in textul

sulra 4.

D eşi l ogica nu constituie

un

d o meniu

Nyăya­

exclusiv al şcolii Nyăya

- fiecare curent filosofic avîndu-şi şcoala sa p roprie - totuşi şcoala Nyăya apare cu preocupări preponderent logice. Care a fost raţiunea aceste i specializări este greu de precizat.

După părerea indianistei

M. Biardeau , apariţia u nei şcoli l ogice în cadrul ortodoxiei s-ar p u t e a explica p r i n grij a pe care o aveau brahmanii de a integra n o i valori şi de

a le folosi totodată drep t mijloc spre a consolid a tezele tra­

diţional e sau

m ai o

5.

Cum ş i In ce con texte au fost descop erite aceste valori

form e l ogice. constituie j os ;

este

Însă

cert

o

fap tul

problemă asupra căreia vom reveni că l ogica indiană s-a constituit ca

artă a argu men tării într-u n context în care poziţii spirituale dife­

rite se

con testau reciproc ;

cele 16 categorii

(padiirtha) d e care se

ocu p ă Nyâya-siltra nu sînt decît o prezen tare sistematică a criteriilor şi

procedeelor

de

argumentare

corecte

sau

i ncorecte ce survin în

c ursul unei con troverse. î ntr- o formă nesis tematizată, cele 1 6 categorii figurau şi în tratatul de medicină al lui Caraka. Prin trecerea timpului şi prin confruntarea cu logica buddhistă,

f'lement ele logice care figure ază rudimen tar şi alu ziv î n N y iiy a -s iltra se

vor explici La şi diferenţia In exegeza marilor comentatori. Primul

comen tariu i m p ortan t, Nyiiya-bhiiş ya, apare în secolele I V-V şi este alcătui t de Vătsyayana. D ecalaj ul de timp din tre acest comen tariu şi

siltra originară es te sugerat de fap tul că mulţi dintre term eni i

t extul u i de bază îşi pierduseră valoare a lor semantică iniţială şi că 3 TH . 4

STCHERBATS K Y , Buddhist logic, t. 1 , I z datelstvo Akademii Nauk S . S . S .R. , Leningrad, 1 93 2 , p . 29, n . 1. S. V I D Y A B H U S HANA, A history of India.�l logic, Calc u t ta, 1 92 1 , p . 46 ; \\' . R U B E N , Die Nyiiya siltra's. Text, Ub erse tzung, E rlau terung u n d

Gl ossar, Brockhaus, Leip zig, 19 2 8 , p . XVI , admite an terioritatea t e xtelor buddhiste.

5

La theorie de la con naissance et de la ph ilosophie de la parole dans le bra h m a n ism e clas.< iq llf', Pari s,

181

1 9 64, pp. 1 0 0 , 1 0 8 .

Sergi n A l-George se recurge

în

la supoziţii.

comen t ariul

său ,

Vătsyăya n a

combate

p oziţiile i d ealismului buddhist, referindu-se l a doctrinele lui N ăgăr­ juna a

ra

care

prezenta

ţio nam e n tulu i

o

schem ă

inferen ţial

simplif ica l ă ,

(anumăn a)

redusă

la trei termeni,

pe care, de l a în cepu t u l

s ă u . sis temul Nyăya îl concepuse î n cinci term e ni .

în secolul al V I I - lea apare subcomen tari ul Nyăya- Ilărtt ika.

in

Uddyo takara,

lui

acest răstimp , Î n logica buddhisLă ap ăruseră dej a

marile figuri , a lui Vasubandhu şi a discip olului său Dignăga (incep u tu l secolului al V-lea) Uddyo t akara . În

n u meroasele

capitolele

6,

a l e căror t e z e cons tituie obiectul atacurilor lui

Plecînd de la datele şcolii Nyăya , sale

i m p ortante

al percep ţiei

lucrări substanţial e al raţionamen tului

(pratwkşa) ,

Dignăga

restruc turări , inferen ţial

mai

adusese ales

În

(anumăna)

şi

propunînd totodată recIasificări şi în alte

cap itole . Con troversa p e care o restabilim astăzi la nivelul textel o r reflectă d e fap t

con troversele publice

orga nizate

În

timpu l

evu l u i

mediu i n dian de către suveranii locali. adevărate tourl/ o i ·uri filosofice, menite să asigure pres tigiul şi favoarea celui care i e ş ea Învingător. Dignăga a reuşit să creeze o nouă logică ce a fost desăvîrşită ul terior prin lucrăril e discip olilor săi mai Îndepărtaţi, din tre care ne limităm să cităm

m arile

nume

ale

lui

Dharmapăla,

Dharmakirti şi D h ar­

m o Uara. Lucrările logicienilor bud dhişti au fost traduse În tib e tană şi chineză, iar în ţăril e respective au luat naştere şcoli în care logica buddhistă a supravieţui t după disp ariţia sa din I ndia. Văcaspati Misra

( s e c olul

I X ) , fără a aparţine în mod expres şcolii

N yăya, de oarece a scris comen tarii şi la tratata Ved ănta sau S ă '!1 -

khya, a redac ta t o glosă l a subcomen tari ul lui Uddyotakara, În care

î nfruntă în treaga

fib;ofie

bud dhistă şi În special pe Dignăga şi Dhar­

makirti. Dintre cei care l-au urm at, menţi o n ă m d oar pe li dayan a ; a scris o subglosă la cea a lui Văcaspati Misra, în care , ca şi

În

res tul lucră­

rilor sale, continuă controversa cu logicienii bud dhişti. El este imp ortan t şi prin faptul că În lu crările sale se p oate descifra o nouă tendinţă , cea de form alizare , pr i n care va an ticipa noua reformă pe care urm a să o aducă Gangesa, fon datorul şcolii "Noua Nyăya " ( N avya-Nyăya ) , G

A.

B. K EITH , B uddh ist philosophy in India and Ceylo n, Clarendon Press, Oxford , 1 923, p. 305, îl situează cel m ai tîrziu l a data 400 e . n . , iar E D . CON Z E , Le Bouddh isme dans son essence et son delleloppemel/ t, Payot, Paris, 1 95 2 , p . 1 62, indică anul t..!.. o ca dată a elaborării doctrinei lui D ignăga.

1 82

NOl i!ă in/roducti,oii la opusă in

m od deschis vech ii şcoli,

Tarl.a-sa '? �grah a

p e care

reformatorii o numesc

"Vechea Nyăya" ( Pracina-Nyaya) . în secolul X I I , G angesa scrie celebrul său tratat Tattrac intămary, i ( "Piatra magică

a

esenţelor") , în care urm ăreşte in primul r î n d ac u ­

rateţea exprimării ; as tfel , el introduce o formalizare a expresiei ling v i s ­ tice care, ca şi in logica simbolică, încearcă prin procedee artificioase

să elimin e ambiguităţile de sens . Se mn al ă m în această direcţie drept semnificativ faptul că În locul afirm aţiei simple se va recurge la dubla negaţie ,

iar în locul

simplei

va

negaţii

fi prefera t ă tripl a nega ţie .

Preocup area sa formală va atrage insă o diminuare a interesului pentru preocupările săi ; din

m e tafizice,

în mod

cons tant

prez ente

la

predecesorii

această cau ză şi-a a tras reproşurile u nora dintre contem­

porani i săi. T o todată, Gange sa a introdus noi termeni corespunzî n d unor

noi

mai

mult

concepte în logică. C e i care i-au urmat a u accentuat şi proce deele

m aes trulu i,

textele redactate într-un

fapt

mod prea

care ,

p aradoxal,

explicit să

a făcu t ca

fie greu de inţeles .

Aceasta explică de ce aceste texte, considerate ca un galimatias pedant, să nu se bucure de atenţia pe care o m eritau . Deşi în m onu mentala sa Istorie a

logicii

indiene,

S.

Vidyabhushana

face o amplă pre­

z entare a N oii Nyaya, interesul pentru ea a crescu t în urma i m p or­ tantei lucrări a lui

D.

S.

I ngalls 7, care i-a făcut o pre zentare mai

adecvată, recurgînd la termenii logicii s i mbolice

Considerat

în

a c e astă

î ndelungată

8.

perspectivă

istoric ă,

micul

m anual al lui Annambhaţta răsfrînge personalitatea au torului prin m o du l în care a reuşit să facă o operă de selec tare între m u ltipl ele

soluţii pe care i le ofereau an tecesorii săi , selectare care pîn ă la urmă i-a

adus

succesul şi popularitatea.

El

a dovedit u n rafinat spirit

eclectic, care a ştiut s ă facă parte atît vechiului cî t şi noul u i , im­ primind lucrării sale o eleganţă clasică. Abordarea cul turii i ndiene de către un occidental în tîmpină de obicei obstacolul u n or categorii specifice care, din capul locului , pot 7 Mater ials 8

1 951 .

for the

apărea

study of Na"ya-Nyăya logic, Cambridge (Mass . ) ,

UNO ASTUSHI, The concep t of " y ă p t i in the Nyăya school, "Bulletin of the Institute of E astern studies", 1 962, p. 1 7, ridică obiecţii Î m p otriva form alizării p e care au încercat să o aducă D. I ngalls şi J. F. S taal logicii Navya-N yaya , deoarece această logică nu trece dincolo de expresia v erb ală care este înrădăcinată în sintaxa limbii s anskrite ; după cerce tătorul j allOnez , logica Nyaya trebuie explorată din punctul de vedere al sintaxei sanskrite .

183

Sergiu Al-George

ireductibile in rap ort cu cele ale mentalităţii noastre. în cazul logicii insă, obstacolul p are logicii indiene

a

fi de natură inversă : u nele dintre categoriile

îşi disimulează specificitatea printr- o aparentă simili­

tu dine cu cele europene, in măsură să determine false asimilări. Aceasta este situaţia celei mai importante structuri a logicii indien e , raţio­ namentul inferenţial (anumăna ) . Mult timp occidentalii nu au inţeles natura real ă a raţionamentului indian , deoarece ei erau dominaţi de l ogica termenîlor. 1n consecinţă, anumăna a fost asimilată silogismului aristotelic, m ergîndu-se atit de departe încrt să se declare indiană

a

fost influenţată de cea greacă

că logica

8.

P. Masson· Ourse l 10 a fost , se pare, primul care a arătat diferenţa intre anumăna şi silogismul grec, deoarece indienii nu operează cu termeni de extensie diferită,

cu subsumarea gen ului şi speciei. Indianis tul francez împreună cu Th. Stcherbatsky 10 bis se limitaseră să constate că nu este vorba de un raţionamen t alcătuit din j udecăţi, ci mai degrabă de o repre­ z entare complexă. î nţelegerea mai adecvată a rationamentului indian nu a fos t

p osibilă decî t în tr-o perspectivă l a care in dianiştii seco­

lului trecut nu aveau acces ; este vorba de logica propoziţiilor, pe care logica

simbolică

a instaurat- o prin reconsiderarea logicii stoice,

tot atît de neinţeleasă şi e a de către logica aristotelizantă a secolului

trecut. Lui Stanislas Sch ayer îi revine meritul de a fi remarcat primul c ă an umăna constituie o anticipare a logicii propoziţiilor

11 .

După el,

A. Foucher declara cu mult bun simţ că "elementele silogismulu i aristotelic slnt nu

sîn t

D.

S.

logici din

decît

I ngalls

concepte,

spunea c ă

n epropo ziţionale, formularea

în

timp

ce acelea ale silogismului indian

aceasta

"are aparenţa superficială a unei

prop oziţii " 1 2 . ReCerindu se la noua

sa

este

de oarece de

forma

obicei

cea

expresiei

şcoală oricărui

Nyăya, ele men t

a u nui singur termen,

ma

degrabă decî t cea a unei aserţiuni ( prop oziţii) . Totuşi multe dintre aceste 9

10 10 11

12

expresii

se

referă de fap t la cunoaşteri care coresp und mai

VID YAB H USliA:-< A , op . c it . , p. 4 9 7 s q . Es qu is s e d ' une h isto ire d e la p h il osophie indienne, Par i s , 1923, p . 1 54. bis La theor ie de la co n na is s anc e et la logique ehez les bouddh istes tar d ifs , Librairic orien lalisle Paul Geuthner, P aris , 1 92 6 , p . 1 9 0 . St ll d ie n zur indischen L ogik , I I , A lt indische A n t iz ip at io nen der . 1 ussagenlog ik, "Bul!. i n t . de l'Academie p olonaise des scie n-ces p t des lettres", 1 9 3 3 . Această lucrare ne-a fost inaccesibilă. Le compendium des t op iques ( Tarka-SaY(tgraha ) d'Ann,ambhaţţa, p. 118 .

1 84

Notiţă

i n t roductivă la Tarka -sa/!!graha

degrabă aserţiunilor decî t indivizilor sau claselor" 13. Totuşi, in cartea lui Bochensky 14 , apărută ulterior, logica indiană este considerată ca o logică a termenilor ; acest punct de vedere a fost din nou con­ testat de către M. Biardeau 16 care inclină să vadă in an umăna în aceeaşi măsură o logică a termenilor şi a propoziţiilor. Considerăm că in înţelegerea logicii indiene nu se poate face abstracţie de inter­ pretarea structurilor sintactice respective şi că aceste structuri sin­ tactice trebuiesc apreciate in raport cu interpre t area pe care le-o dau înşişi grama ticienii indieni. Aceasta cu atît mai mult cu cît în India, invers decit in Europa, teoria gramaticală a precedat-o pe cea logică şi i-a influenţat dem ersurile sale , logica in dian ă avind, ca şi restul speculaţiei filosofice, drept substructură raţionam ente de ordin gramatical 16. Păl}ini, marele gramatician indian care a trăit în sec. V te.n. şi deci şi-a redactat tratatul său Aşţădhyayi ("Cele opt cărţi") într-o epocă cu mult anterioară elaborării logicii indiene, descrie structurile sintactice ale limbii sanskrite după cri terii cu o valoare revelatoare pentru inţelegerea logicii indiene . Primul fapt semnificativ este absenţa categoriei subiectulu i gramatical . Categoriile sintactice păl)iniene nu pleacă de la forma concretă a p ărţilor de vorbire , ci de la forma interioară şi abstractă a limbii şi nu sînt concepute in mod diadic, ci poliadic : gramaticianul indian recunoaşte existenţa a şase funcţii predicative (kăraka), care califică orice idee verbală (agentul, paci­ entul, instrumentul, ablaţiunea, donaţiunea şi localizarea spaţio­ temporală) , reprezentînd o segmentare semantică a ideii de "acţiune" (kriyă) care este conţinu tul oricărei prop oziţii sau fraze, conform punctului de vedere al lingvisticii indiene. Aceste funcţii - care nu 13

14 16 16

Materials for the study of Na\!ya-Nyiiya logic, p. 63 ; remarca orientalistului american coincide în bu nă măsură cu cea făcută inaintea lui de H. JACOBI, Die ind ische Logik, Nach. d. kgl . Ges.d.W. zu Glittingen, phil .-hist. Kl . , 1 9 0 1 , p. 461 . D ie formale Logik, Munchen, 1 95 6 , p. 507. Op. cit., pp. 134, nota 1 şi 1 93 nota 3 . L. RENOU, Les connexions entre le rituel e t l a grammaire en sanscrit, " Journal Asiatique", CCXXX I I I , 1 941-1 942 (1 945), p. 1 64. Ulterior, J . F. STAAL (Negat ion and the law of contradietion in Indian thought : a comparatiCJe study, "Bulletin of the School of Oriental and African studies", X XV, 1 962, p. 54) a arătat că termenul nyiiya este sinonim cu p aribhăş ii , "metaregulă gramati­ cală" şi că elementele şi legile logicii indiene p ot fi regăsite În problemele limbajului şi metalimbajului.

1 85

Serg iu A I- Gl'ol'gI' corespund concep tului de "caz"

-- se exprimă p rin sufixe nominale sau lor este n u m e l e care le sp ecific ă . Î n aceas tă analiză sufixul nominativului nu m archează ni ci o fu ncţie , constituind, î m p reună cu tema sa nominală , doar u n simplu argument al funcţiei agent u lui sau pacientului, funcţie care este ma rcat ă de către sufixele

verbale, iar argum entul

verbale .

în

aces t fel , numele la cazul

nominativ nu mai apare , în

rapo r t

cu verbul, c a u n termen de terminat, ci ca un de terminant, avî nd de c i o p ozi ţ ie analogă cu cea a unui complement în gra m ati c a tradiţională e urop ea n ă 1 7 . I g n orî nd categoria subiectului pe care se bazează logica termenilor, Păl,)ini s-a ocupat totuşi într- un mod destul

de substanţial de anu mite aspec t e ale l ogi cii p ro p oz i ţiil or, şi anum e de

cel

mai

important

al e i , de con s e ci nţă , pe care o asi­ d istinc t iv (lakşa [! a) şi obiec tul semni­

cap itol

milează rel aţie i din tre semnul

ficat, la fel c u m au proceda t şi stoicii E mp i ri cu s;

I I , 24 5 )

18.

( fragmen tul I I ,

tn ac east ă relaţie a semn u l u i , el

221 = Sextus include anu­

m i t e tipuri de subordonare condiţională, precum şi al te constru cţii

sintactice ; în tre acestea el indică cons trucţiile absolute ale locativului şi genitivului , precum şi participiul prezen t . La acestea - în cadru l unor echiv alenţe s in tac ti ce care antic ip ează c o n ce p ţi ile transform a­ ţional e ale lingvis ticii contemporane - extinzînd

analiza în cadr u l

p rop oziţiilor simple, el adaugă anumite p ărţi de p r o p oziţi e el ,

cu val oare după că logica semnului este o logică a prop oziţiilor şi că un cuvînt

nu

are aceas tă funcţie decit cînd este un echivalent sintactic al pro­

de subordonat ă . PăI)ini a arătat, aşa cu m au făcu t-o şi s toici i

p oziţiei. î n aces t context interpre tativ trebuie inclus şi r aţion a ment u ­ de tip

anumăna car e se bazeaz ă

pe

c onsec u ţia dintre semn (an tel

cedent) şi semnificat (consecvent ) . Relaţia dintre semn şi semnificat este de fap t relaţia din tre două cunoaşteri, obţinerea indirec tă a unei

cu noaşte r i prin mijl o cir e a alte ia. S em nul nu e s te un i n divid sau o cl asă, ci un p roces sau acţiune, cu m spune PăI)ini. Fumul ca s em n al focului - În exe m p lul curent al l ogi c ii indiene - poate fi con­ s id erat ca individ sau c las ă numai printr- o ap r e c iere superficial ă. Fumul nu e s t e se m n , l u a t î n sin e a lu i, c i e xistenţa - din care decurge actul perceperii sale - este cea care îi conferă cal i tate a de semn al 17 18

Cf. S . AL-GEORGE, acta o riental i a " , l,

Le sujet grammat ical chez Pă[!ini, St ud ia et B u c ares t , 1 9 5 7 ( 1 95 8) , pp. 3 9-47. Ce. S. AL-GEO RGE, Sign (lakşa[!a) and proposit ional logic in Pă[!ini, East and Wes t voI. 1 9 , 1-2 , 1 969, pp. 1 7 6-1 93. "

"

",

186

N(,/ i/â il! /r(>ductivă

la Ta,.ka-Sal!�g,.aha

altui proces, cum este i n c a z ul său ex i ste n ţa focului. Cele două pro ­

cese, ale semnului şi ale semnifica tului, coresp und fiecare u nei cunoaş teri şi deci fiecare unei prop oziţii ; din admiterea semnului d e cu rge cea a sem ­

nificatului. Teoria si n t ax e i sanskrite, aşa cum a fost elabora t ă de gram ati­

ci en i i filosofi in d ie n i , confirm ă deci pe cei care nu au văzut în anu­ m a n a un raţionament de t ip ari st o te l ic .

SUBLIMA TARKA-SA�GRAHA (numai textul de bază)

Punînd în inimă p e Stăpînul Lumii (Visvesa) şi îndepli­ nind închinăciu nea faţă de l nvăţător (guru) , p entru inţel egerea uşoară de către cei tineri, s - a compus Tarka­

saT(Lgraha.

1. Cele şapte categorIi

(padartha ) sînt : sub stanţa (dravya) , acţiunea (karman), universalul (sa ­ manya) , p articul arul (viseşa ) , inherenţa (samavaya ) şi inexistenţa ( abhava).

c alitatea

1

(gu'fa) ,

2. Aici, sub stanţele (dravya ) sînt numai

2

nouă : pămîntul eterul Si nele

(P Tthivi), ap a (ap ) , focul (tejas ) , aerul (vayu), sp aţi al (akasa ) , timpul (kala ) , sp aţiul (dis) , (atman ) şi simţul intern (manas ) 3.

3. Cel e douăzeci şi p atru d e c alităţi (gu1ţa )

4

gustul

sînt : cul o area

(rasa ) , mirosul (gandha ) , tactul (sparsa) , numărul (sa 1'(l khya) , măsura (parima'fa ) , individu aţia (PT thaktv a ) , conexiunea (sa 1'(l yoga) , sep ararea (vibhaga) , dep ărtare a (paratva ) , apropierea (aparatva ) , greutatea (gurutva ) , fl uiditatea (dravatva), viscozitatea (sneha ) , su netul (Sabda ) , cunoştinţa (b uddhi), p l ăcerea (sukha ) , durerea (dul;tkha) , dorinţa (iccha) , ura (dveşa) , efortul voinţei (prayatna ) , virtutea (dharma) , nevirtutea (adharma) şi factorul p refacerii (sa 1'(lskara ) . (rupa ) ,

4 . Cele cinci acţiuni (karman ) sînt : ridicarea (utkşepa'fa ), cob orîrea

(apakşepa1ţa) ,

contracţia

(ăkuncana) ,

siunea (prasăra T} a ) şi mişcarea (gamana). 189

exp an­

Tal'ka·sal!!graha, 5-11

5. U n i v e r sal ul (sămănya ) este de două fel u ri : s up e r IO r ŞI i nf e ri o r . 6. î nsă p ar ticul arel e (viseşa )

(dravya )

7. Inherenţa

c

ar e se află în substanţel e

eterne s î nt infinite .

(samavăya)

este însă u na

[singură].

8. Inexistenţa (abhăva) este de p atru fel uri : inexistenţa anterio ară (prăgabhăva ) , i nexistenţa [posterioară] dis­ trugerii totale (pradhvaY(lsabhăva), inexistenţa ab so­ l ută (atyantăbhăva) şi inexistenţa r e cipro c ă (anyonyăb­

hăva) 5. 9. Ai c i , p ă mî n tu l (prthivi)

[se d e fi ne şt e ca] cel c are are miros. El este de două feluri : etern si neetern. Sub fo rmă de atom (paramii,! u ) _este e t e r n , �ub formă de produs (kiirya) e s t e neetern. I n plus, după deosebirea [ p e care o aduc] co r p ul (sarira) , org anul de simţ (indriya ) şi ob ie c t u l organ ului de simţ (v işay a ) , el este de trei f el u ri : ( a) co r p ul (sarira) no st ru şi al c el o rlalţi ; ( b ) org a nu l d e s imţ (indriya) este o l fa cţi a care p erce p e mirosul ş i se află în vîrf u l nasului ; (c) obiectul (vişaya) e s t e l utul , p i atra ş i c el e lal te 6.

este rece l a atingere i. Ea e st e de două feluri : eternă ş i neeternă. Sub formă de atom (paramii,! u ) este �ternă , sub formă d e p rodus (kiirya ) este neetern ă . I n plus, dup ă d e o sebirea [ p e care o aduc] co r p u l (sarira) , orga n u l de simţ (indriya) şi obi e ctul organului de simţ (v işaya) , ea este d e trei feluri : (a) corpul (sarira ) este î n lumea lui Varul)a ; (b) organul de simţ (indriya ) este cel gustativ c are p ercep e gustul şi se află în vîrful limbii ; (c) ob i e ctu l este riul , oceanul ş i c el el alte

10. Ap a (ăp )

.

1 1 . FocuL (tejas) este cal d l a atingere. El este de d ouă fel u ri : etern şi neetern. Sub f orm ă de atom este etern , sub formă de produs (k ărya ) este n e e t ern . în plus, după d e o se bir ea [p e care o aduc] co r pul (sarira ) , organul de simţ (indriya) şi o bi e c tu l organului d e simţ (vişaya), el este d e trei fel uri : ( a) c o r p ul (Sarira) este vădit că se află în lum e a lui Ăditya ; ( h ) o r g a n u l d e simţ (indriya) 190

Tarka·sat!�graha , 12-1 7

este văzul care p ercep e culoarea şi se află in vi rf u l pupi­ lei ochiului ; (c) obiectul e st e d e p atru feluri , d u p ă d e o ­ sebirea dintre cel p ă m în t e s c , cel ceresc, cel stomacal şi cel mi n eral 8 : cel p ămîn tesc este fo c u l şi celelalte ; c e l ceresc, avînd drep t combu stibil ap a , este fu lger u l şi c el el alt e ; cel stomacal este cauza transformării (se. digestia) al i m e nt elor ; cel min eral este aurul şi celel alte.

12. Aerul (văyu) este tan g ibi l şi fără cul oare . El este d e două feluri : etern şi n e et e rn . Sub formă d e atom (p aramăr;u ) este etern , sub formă d e p ro dus (kărya) es te neetern. î n p l u s , după deosebirea [p e care o aduc] corpul (sarira ) , organul d e sim ţ (indl'iya) ş i obIectul o rg anu l u i d e simţ (v işaya ) , es te de trei feluri : ( a ) corp ul (sarira) e s t e în l u m e a lui Vayu ; ( b ) o r ga n u l de simţ (indriya ) este p iele a care p erce p e tactul ş i se află [ p e st e ] tot corp ul ; (c) obi ectul (v işaya ) este cau za care cl atină p omul şi c elel alte 9 . 1 3 . Suflul vital (prăr;a ) e s t e aerul (VăYll ) t' a re circulă în interiorul corpului. A c e s ta , d e şi este unic, după d eose­ birea [p e care o a d u c] cond i ţionări le limitante (upădhi), c a p ă t ă numele d e prăr;a, apăna şi cel el alte 10 . 14. Eterul s p aţi al (ăkăSa) este cel care ar e dr e pt cali tate (gur;a) sunetul (sabda ) 1 1 . A c e s t a este unic, o m nipr e ­ zent şi etern. 1 5 . Timpul (kăla ) este cauza întrebui nţării [ c u v int elor] "trecu t " , etc. Şi el este u n i c , om n i p r e z e n t şi e t e r n 1 2. 16. Sp aţIUl (dis) es te cauza î nt re b u i n ţ ă r i i [ cuvintelor] "ră­ sări t " , etc. Şi el e st e unic, o m ni p re z e nt şi etern 13 . 1 7 . Sinele

(iitman) este substratul (adhikarar;a ) cunoaş­ terii (jiiăna ) . El este de d ouă feluri : Sinele suprem (parama-ătman ) şi S i n el e individual (jiva-ătma n ) . Ai�� i, S i nel e suprem (parama-ătman ) este St ă p i nu l Divin ( 1 8v a ra ) atotcunoscător şi este numai u nu . Sinele indivi­ dual (jiva-ătman) este s ep ar at p entru fiec are corp , omni­ p re z e n t ŞI etern 1 4 .

191

Tal'ka-sa'!lgraha, 18-24

18. Simţul intern (manas) este organul de simţ (indriya) prin c are se realizează perceperea [senzaţiei de] plăcere, durere, etc. Deoarece este legat de fiecare Sine [indivi­ dual] (ătman ), el este infinit [ca număr], sub formă de atom şi etern 15. 19. Culoarea (rupa) este calitatea (gul}a) perceptibilă numai prin văz (eakşus ) . După deosebirea dintre alb, negru, galben, roşu , verd e, castani u şi p estrj ţ, aceasta (se. cu­ loarea) este d e şapte feluri şi se află în pămînt, apă şi foc 16. Aici 17 [cul oarea] este de şapte feluri în pămînt, albă-fără-strălucire în ap ă, albă-strălucitoare în foc. 20. Gustul (rasa ) este calitatea perceptibilă p rin simţul gustativ (rasana) . După deosebirea dintre dulce, acru , sărat, amar, astringent şi iute, ea este de şase feluri şi se află în pămînt şi în apă. In pămînt este de şase feluri , iar în ap ă numai dulce 1 8 . 2 1 . Mirosul (gandha ) este calitatea (gul}a) care se p ercep e prin simţul olfactiv . El este de două feluri - plăcut şi neplăcut - şi se află numai în p ămînt. 22. Tactul (sparSa) este calitatea (gul}a) perceptibilă numai prin organul de simţ (indriya) al pielii . După deose­ birea dintre rece, cald şi nici-cald-nici-rece, el este de trei feluri şi se află în p ămînt, în ap ă , în foc şi aer. Aici 1 9 , răceala se află în ap ă, căldura în foc, iar nici-caId-nici­ recele în p ămînt şi în aer. 23. Tetrada culoare (riip a ) , etc. 20 este produsă în p ămînt prin coacere2 1 , şi nu este eternă. In altă parte 22 [tetrada] produsă p rin coacere este şi eternă şi neeternă : eternă, cînd ţine de ce-i etern, neeternă, cînd ţine de ce-i neetern . 24. Numărul (sărrtkhya) este cauza specială a întrebuin­ ţării [cuvintelor] "unu " , etc. El se află în cele nouă substanţe (dravya ) , începînd cu unitatea şi terminînd cu cifra cea mai mare. Unitatea este eternă şi ne eternă : eternă, cînd ţine de c e-i etern, neeternă, cînd ţine d e ce-i neetern . I nsă dualitatea, etc. este pretutindeni neeternă. 1 92

Tarka-sa 1?zgrah a , 25-33

25. Măsura (parim ii7ţa) este cauza specIală a întrebuinţării [cuvîntului] " dimensiune" (miina ) �i se află în cele nouă substanţe (dravya ) . Ea este d e p atru feluri : mică , mare, lu ngă şi scurtă 23, 26. Individuaţia (prthaktva ) 24 este cauza special ă a între­ buinţării [cuvîntului] "separat" şi se găseşte î n toat e sub stanţele (dravya) . 2 7 . Conexiunea (saY(tyoga) 25 este cauza sp ecială a între­ buinţării [cuvîntului] "unit" şi se găseşte în toate sub­ s tanţele (dravya) . 28. Sep ararea (vibhăga ) 26 este calitatea (gu7ţa) care dis­ tru ge conexiunea şi se găseşte î n toate substanţele. 29. D epărtarea (paratva ) şi apropierea (aparatva) sînt cau­ zele speciale ale întrebuinţării [ cuvintelor] " dep arte" şi " aproape" , şi se află în tetrad a pămînt, etc. 27 şi în simţul int ern ( manas ) . Ele sînt d e două feluri : făcute de sp aţiu (dis ) , făcute de timp (kiila ) . Cînd ceva este îndep ărtat , este dep ărtarea făcută de sp aţiu (dis ) ; cînd ceva este apropiat, este apropierea făcută de sp aţiu ; cînd cineva este mai vîrstnic, depărtarea este făcută de timp ; cînd cineva este mai tînăr, apro­ pierea este făcută de timp . 30. Gre utatea (gurutva) este cauza neinherenţială a încep u ­ tului căderi i , ş i se află în p ămînt şi î n a p ă 28 . 3 1 . Flui ditatea (dravatva) este cau z a neinherenţială a încep u ­ tului curgerii şi se află î n pămînt , a p ă şi foc. Ea este de două feluri : originală şi provocată . Este originală în ap ă, şi provocată în p ă mînt şi foc 29. Fluiditatea produsă în pămînt de con � xiunea cu fo cul [se vede în cazul] untului top it, etc. I n foc [se vede în c azul] aurului, etc . 32 . Viscozitatea (sneha ) 30 este cauza trans formării în boţ a făinii , etc . , şi se află numai în ap ă . 33 . Su netul (sabda) este calit atea (gu�w) p erceptibilă prin auz (srotra) şi se află numaI în eterul spaţial (iikiisa ) . E l este de două feluri : d e n atura zgomotului şi de n atura fonemului 3 1 . Cel d e natura zgomotului se află 1 93

Tarka-sa f[tg rah a, 34-3,'

în tob ă, etc. ; c el de natu ra fonemului este forma limbii sanskrite, etc. 34. C u no ş tin ţ a este cunoaşterea (jntina) şi este cauza î n tre ­ b u i nţări i tuturor [ex p resiil or] 32. Ea est e de două feluri : amintire 33 şi informaţie 34. Amintirea (s mrt i ) este cu­ noaşterea pro d u să numai de factorii p r e f a c eri i (saT(ts­ kăra ) . I n formaţia (anubhava ) este c u n o a şter e a (j năna) care este d eosebită d e aceasta (se. a m intir e a) . E a este de două feluri : conformă cu obiectul (yathă-artha) şi neconformă cu obiectul (ayathă-artha) . I nfo rm aţ i a este conformă cu obiectul, atunci cînd atributul c ar a cte risti c (prakăraka) al acestui ob iect este p osed at de acest [obiect], ca în cunoaşterea cînd , existînd argint, [se spune] " acesta este argint" ; numai ace asta se numeşte cuno aştere corectă (pramă ) . I nfo rm aţi a nu este con­ formă cu obi ectul atunci cînd a trib u tul caracteristic (prakăraka) 35 al acestui [obiect] este ab sent în acest [obiect], ca în cunoaşterea cînd, existînd sidef, [se spune] " acesta este argint" ; numai aceasta se numeşte cunoaş­ tere incorectă (apramă) . 3 5 . I nformaţia (anubhava ) conformă c u obiectul est e d e p atru fel u ri , d u p ă d eosebirea d i n t re cea perc e p u tă (pratyakşa ) , inferată (anumiti), id entificată p rin ana­ l ogie (upamiti) şi y erb al ă (sabda ) 3 6 . Instrumentul său este şi el d.e p atru feluri , d up ă deosebirea dintre p erc e p ţ ie (pratyakşa) , i nferenţă (anumăna) , identi­ îicare prin analogie (upamăna) şi cuvînt (sabda) . 36. I n str um e n t u l (kara1}a ) 37 est e o c a u z ă (kăra1}a) p arti ­ t: l 1 l ară care p osedă o acţiune (vyăpăra ) . Cauza (kăra1}a) precede cu r e gu l aritat e efectul (kărya ) , nefiind dovedită in al tă p arte 3S• E fectul este elem entul corelativ-subordonat (prati yogin ) 39 al inexistenţei ant erio are (prăgabhăva) . :3 7. Cauza

[pe care

(kăralJa) este d e t r e i f el u ri , după deosebirea

o ad u c] cea mherenţială 4 0 (samavăyin), cea ne­ i n herenţ,ială (asamavâyin) şi cauza eficientă (nimitta ) 41. Cauza inherenţială (sam avâyi-karalJa ) este cea care p rod nce n n e fe c t i nherent ei, cum sînt f i r el e pentru

194

Tarka-sa'ilgraha, 3 8-39

p înză şi pînza p entru propria ei culoare, etc. Cau za neinherenţială (asamavayi-karalfa) este cau za care co­ există în acelaşi obiect, fie cu efectul (karya) , fie cu e auza (kiiralfa) [inherenţiaIă] , cum este împreunarea firelor p entru pînză şi culoarea firelor p entru culo area pî nzei. Cauza eficientă (nimitta-kiiralfa) este c auza care este deosebită de acestea două, cum ar fi suveica pentru pînză. I ntre aceste trei feluri de cauze, numai cea par­ ticul ară este [considerată] instrument (karalfa). 38. Aici 4 2 , percepţia (pratyakşa) este instrumentul de cu­ noaştere directă . P ercepţia 43 este cunoaşterea născută din interferenţa (samnikarşa) dintre organul de simţ (indriya) şi obiect (artha) . Aceasta este de două feluri : neintelectivă (nirvikalpa) şi intelectivă (savikalp a ) . Aici, cunoaşterea lipsită de atributul caracteristic (niş­ prakaraka) este [numită] cunoaştere neintelectivă, ca atunci [cînd se sp une] " aceast a este ceva". Cunoaşterea i ntelectivă este însoţită de atributul caracteristic (sapra­ karaka) , ca atunci [cînd se spune] " acesta este l! ittha ", " acesta este brahman" , " acesta este negru " . 39. I nterferenţa (samnikarşa) dintre organul d e simţ (in­ driya) şi obiect (artha) care este cauza cunoaşterii d irecte - este de şase feluri : conexiunea (sa'rl yoga) , i nherenţa la ceea ce este conectat (salŢ/,yukta-samavaya), i n h erenţa l a c e e a ce este inherent celui conectat (sa­ '!lyukta-samaveta-samavaya ) , i nherenţa (samaviiya), in­ herenţa la ceea ce este inherent (samaveta-samavaya ), relaţia între cal ificatIV Şi cali ficat (viseşalfa-viseşya ) 44. I nterferenţa (samnikarşa ) este conexiune (salŢ/,yoga ) i n cazul producerii p ercepţiei o alei prin simţul văzului. I nterferenta este inherentă la ceea ce este conectat în c azul pro d ucerii p ercepţi � i c ulorii vasului, din cau z a i nherentei cul orii î n o ala aflată în conexiune c u simtul ' y.:\zn l u i : I nterferenta este inherentă la ceea ce este inherent , el ui conect�t în cazul p �rcepţiei universalului (sa­ m iinyo ) r care este] faptul .1 e a fi col orat ; culoarea este i ,l h 2ff'ntit (I i --! (,j a flată în l unex iune cu simţul văzului -

195

Tarka-sU ,!lgrah a , 40

din c au z a inherenţei , în ac es t caz, a faptului de a fj colorat . I nterferenţa este inheren t ă în ca zul p erceperii s u ne ­ tului (sabda) prm simţul au zu lui , din c auza sonorit ăţ i i e t er u l u i sp a ţial afl at în c av ita t e a auriculară [şi] din cauza faptul u i c ă sunetu l este o calitat e a eterului spaţial , [şi] din c au za inherenţei [existenteJ între calitate şi p ose­ sorul c alit ă t i i . Interfere ;' ta este i n h eren t ă la ceea ce este inherent în actul p e� c ep erii sonorită ţii (Sabdatva ) , din cau z a inherenţei sonorităţi i în s u net u l care este inherent sim­ tului aud itiv . , I nterferenta este relatie între calificare si c al i fi c at în c a z ul per � epţiei inexist enţei, ca atunci cîn d se spune "suprafaţa pămîntului posedă inexistenţa o alei " , din cauza existenţei calificării i nexis Lenţei oalei p e suprafaţa pămîntului afl at î n c o ne x i u n e cu simţu l văzului. Astfel , c u noaştere a directă (pratyakşa ) este produsă de şase feluri de interferenţe ; instrumentul ei este organul sensorial (indriya ) . Din aceasta s-a d o v edit că organul sensorial (indriya) e st e instrumentul cuno aşterii corecte (pramă,!a ) [ nu mită] p ercepţie (pratyakşa) . Acesta a fost cap itolul p ercep ţiei .

Capitolul inferenţei (anum ăna ) 40. I n f erenţ a (anumăna ) este instrumentul [informaţiei] in­ ferate. In f orma ţ ia inferată (anumiti ) este cunoaşterea produsă prin deducţie (parămarsa ) 45. De du cţ l a (pară­ mada) es t e cunoaşterea faptului că exi stă o proprietate a s u b s t r a tu l u i 46 (pakşadharmată ) calific ată ca o depen­ denţă u n il ateral ă (vyăpti) 4 7 , ca în [ex emp lul ] " acest munte p osedă fum care este dependent faţă de foc " ; această cunoaştere este deducţie. Cunoaşterea produsă de această [dedu cţie] - "muntel e p osedă foc " - este cu ­ noaşterea numită [informaţia] inferată (anumiti ) . Dep endenţa unilateral ă (vyăpti) este o regul ă (ni­ yama) a concomitenţei (săhacarya) ca în [ex emplu l]. " ori u nde există fum , acolo exi stă foc " . Faptul de a fi 1 96

Tarka-sU/{!graha,

41 -4:2

proprietate a suh stratului (pakşadhaJ'/naW) este faptul existenţei el ementului sub ordonat-dep endent (vy apya) (se. fumul ) p e munte, etc_ 4 1 . Inferenţa este d e două felur i : p entru sine (sva-artha­ anumiina) şi p e ntru alt ul (para-artha-anumiina) 48 _ [ I n ­ ferenţa] p entru sine este cauza [informaţiei] in ferată pentru sine_ Astfel , d u p ă obs ervaţii repetate , ca în cazul [cup torului d in] bucătărie , cineva dobîndeşte singur de­ p endenţa uni l ateral ă (vyăpti) " oriunde ex istă fum, acolo ex istă fo c " , m ergînd în aprop ierea u n u i munte, şi existînd îndoială cu priv Ire la ex istenţ a focului p e acest munte, c el c are vede focul p e munte îşi aminteşte dep endenţa u nilaterală " oriu nde există fum, acolo există foc" . Cu această oc azie se produce cuno aşterea " acest mu nte p osedă fum c are est e dep endent d e foc " . Din aceasta [rezultă] cunoaşterea "muntele p osedă foc" numi tă [in­ formaţ,ia] inferată (anu m i t i ) Aceas t a este î nsăşi infe­ renţa p entru sine (sva-artha- a n u m iina ) . C în d însă d u p i\. c e s - a inferat pentru sine [existenţ a] focului , din [cea a] fumul ui , se î nt r eb u in � ea z ă fraza (vakya ) cu cinci p ă r ţi (avayava ) , p entru a î ncunoştinţa pe un altu l , aceasta este [ceea ce se numeşte] inferenţa p entru alt u l (para­ artha-a numana ) . De exemplu : 1 ) muntele p osedă foc ; 2 ) d i n c auza fap t u l u i că p osedă fum ; 3) tot ce p osedă fum p osedă foe, ca [în cazul c u p torul u i din] bucăt ări e ; 4 ) l a fel [ca] � i acest a ; ;» ) de aceea este aşa. Prin aceasta , chiar şi u n altul admite [e x i s t e nţ a ] focului , din admiterea [existenţei] semnul u i 49 [acestuia]. .

42. Cel e cinci părţi (avayava ) 50 sînt : aser ţiunea (pra­ tijită) 5 \ temeiul (hetu) 5 2 , exemplul (udăhara,!a) 53 , aplicarea (upanaya) 54 şi conclu zia (nigamana ) 55 : 1 . " muntel e p osedă foc " este aserţiunea (pratijnă ) ; 2. "din cau z a fap tul u i că p o s e d ă fum" este temeiul

(het u ) ; 1 97

Ta rka-sa r!tf:{l'a h a , 43--45

3 . "tot ce p o sedă fu m p o sedă foc , ca în cazul [eup l u ­ rului din] bu cătă ri e" este exemplul (udăharalJa ) � 4. " l a fel [ca] şi acesta" este apli carea (upanaya ) ; 5. " d e aceea este aşa" este co ncluzia (nigaman a ) . 43 . I nstrumentul [i nformaţiei] in feraL e pentru sine ş i al [i nformaţiei] inferate p e ntru altul es te numai dedueţia pri n semn (lingaparămarSa ) ; de aceea inferenţ,a ( rl lt u ­ măna ) este d educţie prin semn . 44. Semnul (liliga ) este de trei feluri : c onsecutiv-excJu siy (anvaya-vyatirekin ) , numai consecutiv (kevala-anvayin) şi n u m a i exclusiv (kevala-vyatirckin ) 5 6 . C e l e o nsec utiy­ ex clusiv este c el care posedă o dep endenţă unilaterală prin c onsecuţie şi pri n excludere, cum este faptul p o s e ­ dări i fumu lui în cazul demonstril rii focului ; d ep en d e n ţ a u nil aterală prin c onsec uţie este [în exemp l ul] " or i u n d e­ e x i stă fum, acolo există foc , c a în caz ul [cup tornl uÎ d i n] b ucătărie " ; dep endenţa u nil ateral ă prin e y clnd erc este [în exemplulJ "unde nu există foc , acolo nu exi stiî, fn m , ca în l ac " . [ Semnul] nu mai c o nsecutiv este c el c are' ap arţine u nei dependenţe unila teral e numai r ri n c o n­ secu ţ. i e , ca [in e x emplul] " o al a e s t e ohiect al referi n ţ ei (abhidheyo ) d i n r a u z i) r il este o h i e e t al (' l l fl o aş t rri i C l.! ­ rl'l' l (> , c a şi pînza" ; a i . ·, i n i l e x i s t,l d n p cn d e n ţ,l l l n i l at eral t'i p r i n e x d l 1 d erea fap t u l u i d e a fi ohiect al cl l n oa:: t erii j ' o r e ct e şi al re ferinţei, deoarece tot ul es t e obiec t al cu noaşteri i c o re c t e Şi al re feri nţm . [ Semnul] numai p ri n excludere este cel c a re ap arţ ine u nei dep endenţe unil at eral e numai p rin exclu d ere , ca [ in exempl ul] " p ămintul se deosebeşte d e celel al te [suh­ stanţ e] din cauza faptu l u i că p osedă miros ; ceea c e n u se deosebeşte [prin aceasta] d e c el elalte [substanţe] n u posedă miros, c a ap a ; aici n u este l a fel , şi d e a l ' c c a nu este aşa " . Aici n u ex istă exemplu prin consec u ţ ie r c n m ar fi] " c ee a c e p osedă miros se deosebeşte de c e l e ­ lal te [su bstanţe] " , d i n c au z a faptulu i că u n astfel d e substrat există nu mai î n c a z u l p ămîntului . 45. S ubstratul (pakşa ) 57 este cel despre c are e x istă 1 n ­ doială cil p o sedă ceea ce urmează a fi dovedit (sâdhya ) . 1 98

Tarka-saT{l�raha, 46

cum este mu ntel e , cînd temeiul (hetu) constă în faptul d e a p osed a fum . Substratul similar (sapakşa) este cel care posedă în mod neîndoielnic ceea ce urmează a fi dovedit , cum este în c azul d e faţă [cuptorul din] b ucătărie. Substratul diferit (vi-pakşa) este cel care p osedă în mod neînd Olelnic absenţa a ceea ce urmează a fi d oved it, cum este în cazul d e faţă lacul . 46. Există cinci feluri de fals temei (hetu-iibhiisa) 5 8 : cel inconstant (savyabhicăra) , cel contradictoriu (viruddha) , cel care p o ate f I p u s în cumpănă (satpratipakşa ), cel nedovedit (asiddha ) şi cel anulat (băddhita). Cel inconstant (savyabhicăra) este lip sit de exclusi­ v itate şi este d e trei felu ri , după deos ebirea între cel prea general (siidhiira1}a), cel prea p articular (asiidhâ­ ra1}a ) şi c e l neconclusiv (anupasalŢthiirin ) . Aici , [temeiul] cel prea general , lip sit de exclusivitate, se află în ceea r e p osedă absenţ a a ceea ce urmează a fi dovedit, ca [în e x empl ul] "muntel e p osedă foc, din cauza faptului ei:! este obi ect. al cunoaşterii corecte " , deoarece fap tul de a fi obiect al cunoasterii corec t e există si în cazul ' l aeul u i l i p sit de foc . [Temeiul] cel p rea p articular este cel absent în toaLe substraturilc similare şi diferite , fiind prezent numai în substratul [respectiv], ca [în exemplul] "sunetul este etern d eoarece există universalul sunetului" ; univer­ salul su n otul u i esto ab sent în toate [celelalte obiecte] et.ern e şi nceterne, fi ind p re7,enL numai în sunet. [Temeiul] (' p} ncconclusiv este lip sit de exemplificări prin conseeuţie sau prin excludere , ca [în exemplul] "totul este neetern din c a u z a faptului că este obiect al cunoaş­ t erii corecte " ; aici, din cau za faptulu i că există un snb stra t care este al tuturor [lucruril or] , nu există exem­ pli ficare. Temeiul contradictoriu este cel dependent-subordonat faţă de inexi stenţa a ceea ce urmează a fi dovedit, c a [ î n ex emplul] " su netu l este etern, deoarece este [produs] arti fici al " ; î n adevăr, faptul de a fi [produs] arti fic i al este d ep endent-subordonat faţ ă de faptul de a fi neetern, faţă d e inexistenţa faptului d e a fi etern. ,

199

TaT'ka-sa '!l.gT'aha, 46

[Tem ei] ce poate fi pus in cu m p ă n ă este cel faţă de care e x ist ă u n al t temei care d oved este absenta a ceea ce urma să fie dovedit, c a [ î n e x em p l u l ] "su n etul este etern, din cauza f a p t u l u i