Farmecul luminii [II, 1st edition] [PDF]

Zitiervorschau

E. larovici

.J,f061, Farmecul luminii Iluminarea cu lă mpi fulger

15

Eugen larovici

I

Farmecul luminii Iluminarea cu lămpi fulger II

Co el ci ţ a Foto-film

Editura B

u c u

r e

tehnică

ş t i,

1971

'

I

•·

Volumul de faţă este o continuare la „FARMECUL LUMINII" vol. I, abordind domeniul foarte modern al iluminării cu lămpi fulger. Autorul descrie pe larg tipurile de lămpi, noile caracteristici ale acestui sistem de iluminare, domeniile de utilizare, calculul expunerilor, probleme de laborator şi alte aspecte ale folosirii lămpilor fulger. Cartea, bogat ilustrată cu exell1Ulle, este o invitaţie spre acest nou domeniu al tehnicii fotografice şi, în acelaşi timp, un ghid sigur pentru fotoamatori în obţinerea unor rezultate cit mai atră­ gătoare.

Redactor: ing. Maria Georgescu Tehnoredactor: Theodor Ivan

Ca p i t o l ul

I Caracteristicile iluminării cu lămpi fulger

Astăzi, în cele mai diferite locuri, se poate vedea scîn­ teierea scurtă şi puternică a lămpilor fulger. Cu ajutorul lor se înregistrează pe peliculă, chiar şi în cele mai nefa­ vorabile condiţii de lumină, evenimentul important sau clipa fugară, o mimică, un gest sau un fenomen care poate deveni un argument ştiinţific. Industria modernă pune la dispoziţia fotoreporterilor profesionişti şi a ama­ torilor o gamă largă de instalaţii, de la cele grele de stu­ dio (fig. 1) pînă la lampa minusculă (fig. 2), tranzistori­ zată, cît un pachet de ţigări. Primul care a utilizat scînteia electrică pentru iluminatul fotografic a fost unul dintre iniţiatorii fotografiei, englezul William Henry Fox Talbot (1 800-1877). Pînă să se ajungă însă la sistemul modern de azi, atît de simplu şi atît de răspîndit, s-au aplicat alte procedee. Mult folosită a fost iluminarea cu praf sau bandă de mag­ neziu în diferite ambalaje şi cu diverse „lămpi", majori­ tatea bazate pe principiul unei roţi dinţate cu arc, care prin frecarea pe o piatră de brichetă producea scînteia care dădea foc prafului de magneziu. Cu aceste lămpi se puteau executa şi instantanee. In mîna stîngă se ţinea lampa şi în dreapta aparatul cu timpul de expunere la B. La „unu" se apăsa pe declanşator, la „doi" se dădea foc magneziului şi la „trei" se ridica degetul de pe declanşa­ tor. Arderea magneziului dura aproximativ 1/40 s şi dacă se număra suficient de repede, se obţineau instantanee 3

destul de bune. Ingenioasă era reclama care se făcea unora dintre ambalaj e : „Cumpăraţi soarele pe care îl pu­ teţi ţine în buzunarul de la vestă!" Etapa următoare „revoluţionară", începută în jurul anului 1930, a fost perioada vakuumblitz-ului, strămoşul flash-cube-ului de astăzi. Intr-un bec obişnuit, de mări­ mea unui bec de 200 W cu fasung normal, se introducea o folie de magneziu, care era aprinsă de un filament adus la incandescenţă chiar şi de curentul slab de 4 V al unei baterii obişnuite. Expunerea era tot în jurul a 1140 s însă avantaj ele vakuumblitz-ului erau că se evita fumul pe care îl degaja magneziul liber, pericolul de incendiu şi, ceea ce era foarte important, vakuumblitz-ul permitea sincronizarea (ce e drept, la început, printr-un sistem rudimentar şi nesigur). Prin miniaturizare şi ameliorarea amestecului chimic al materialului inflamabil, s-a ajuns la flash-cube-ul de azi care, la dimensiunile numai ale fasungului primelor becuri vakuumblitz, conţine patru be­ culeţe cu reflectoare cu tot, alimentate de o baterie elec­ trică cît o pastilă. Deşi flash-cube-urile (fig. 3) sînt foarte practice şi se bucură de o largă răspîndire, utilizarea lor revine totuşi destul de costisitoare, deoarece fiecare beculeţ trebuie aruncat după aprindere. Pe de altă parte, perioada de aprindere, (intervalul dintre declanşare şi iluminare) pen­ tru mişcările mai rapide, deşi foarte scurtă, de ordinul fracţiunilor de secundă, necesită totuşi un timp preţios şi timpul de expunere, adică durata iluminării, este relativ lung (1/100 s). Aceste caracteristici negative - costul, in­ tervalul dintre declanşare şi iluminare, timpul de expu­ nere lung - determină îngustarea ariei lor de folosire. In cele ce urmează, nu se va face vreo distincţie (de­ cît incidental) între acest sistem de iluminare şi fulgerul electronic, pentru că principiile de bază în ceea ce pri­ veşte utilizarea lor rămîn aceleaşi. Soluţia care s-a dovedit cea mai bună din toate punc­ tele de vedere a fost descărcarea în gaze, lampa fulger, fulgerul electronic. Acest sistem de iluminare a apărut mai tîrziu, abia după cel de-al doilea război mondial, şi s-a răspîndit foarte repede. Fulgerul electronic a devenit 4

de îndată echipamentul de iluminare preferat, al foto­ reporterilor europeni. Cei americani, pînă destul de re­ cent, nu renunţaseră încă la vakuumblitz. Amatorii au trecut la fulgerul electronic abia atunci cînd dimensiunile şi greutatea lui s-au redus în mod substanţial. Avantajele fulgerului electronic sînt multiple. O dată făcută prima investiţie pentru cumpărare, timp de ani de zile instalaţia poate fie folosită fără nici o altă chel­ tuială; lumina obţinută este foarte puternică şi spectrul ei se potriveşte şi la filmele color pentru lumină de zi ; descărcarea este foarte scurtă, sub 111 OOO s şi nu are ne­ voie de nici o perioadă de aprindere, sincronizarea făcîn­ du-se în cele mai bune condiţii - la aparatele cu obtu­ rator central se pot folosi timpii de expunere cei mai scurţi; se pot face 100-1 50 de aprinderi succesive la intervale scurte (3-5 s) fără vreo manipulare suplimentară (cum ar fi la vakuumblitz, de ex., schimbarea becurilor după fiecare aprindere). în ceea ce priveşte sincronizarea deschiderii obturato­ rului cu lumina fulgerului electronic, astăzi nici nu se mai fabrică aparate fără bornă standardizată care asigură contactul necesar. Intre aparatele cu perdea (majoritatea aparatelor de format mic sînt construite pe principiul ob­ turaţiei cu perdea, deoarece această construcţie permite schimbarea cu uşurinţă a obiectivelor de diferite distanţe focale) şi cele cu obturator central (de tipul „Compur") există o deosebire în ceea ce priveşte sincronizarea şi această deosebire trebuie bine reţinută. Deoarece viteza de translaţie a perdelei nu poate fi accelerată dincolo de anumite limite, fără a provoca o complicare şi deci o mă­ rire a dimensiunilor sistemului de obturaţie, s-a recurs la soluţia ca la timpii de expunere mai scurţi să nu se mai expună întreaga imagine dintr-o dată, ci pe porţiuni suc­ cesive, printr-o fantă care parcurge în mod succesiv su­ prafaţa imaginii dintr-o parte în cealaltă (sau de sus în jos). Astfel, dacă s-ar alege timpul de expunere de 1/250 s şi s-ar fotografia cu lampa fulger, negativul ar fi expus numai pe o mică porţiune, corespunzînd suprafeţei şi poziţiei din acel moment al fantei. De aceea, trebuie în­ totdeauna cercetat la acest tip de aparat care este timpul 5

de expunere cel mai scurt la care totuşi se expune în­ treaga suprafaţă a negativului. La majoritatea aparatelor acest timp este gravat cu cifre de altă culoare (de obicei în roşu) şi în cele mai multe cazuri el este 1/30 s (sau 1/25 s). în ultima vreme, apartele mai moderne pot fi sincronizate şi la 1/60 s. Aparatele cu obturator central pot fi sincronizate la oricare timp de expunere, pînă la timpii cei mai scurţi (de obicei 11500 s). Cînd se lucrează la lumină foarte slabă şi cînd subiec­ tul nu conţine mişcări rapide, deosebirea dintre posibili­ tăţile de sincronizare ale celor două tipuri de aparate, nu are nici o însemnătate. Însă, de îndată ce este nevoie de folosirea lămpii fulger într-o lumină mai puternică şi cu subiecte în mişcare rapidă, la aparatele cu obturator cu perdea se formează pe negativ neclaritate de mişcare şi contururi duble. Pentru a clarifica această contradicţie aparentă (folosirea lămpilor fulger la lumină puternică) în cele ce urmează se dă un exemplu. La lumina zilei trebuie să fie fotografiat un sportiv sărind, însă fotografia trebuie să fie făcută dintr-un anumit unghi. în aceste condiţii sportivul apare în contralumină (cu soarele în spatele lui) astfel că partea care ne interesează este um­ brită; trebuie deci folosită lampa fulger pentru a lumina partea din umbră. Dacă obturatorul nu poate fi reglat decît la 1/30 s, pe fotografie vor apărea două imagini suprapuse : una clară obţinută cu lampa fulger şi alta ştearsă, obţinută cu timpul de 1/30 s. Cazuri de acest fel, fără a fi prea frecvente, pot totuşi surveni şi este bine ca fotograful să cunoască limitele pe care le impun anu­ mite tipuri de aparate, p