Eseuri despre natiune [PDF]

Zitiervorschau

Eseuri despre naţiune

Eseuri despre naţiune Constantin Vlad

Â(qOGIC tNSTlîUT:Jl PEO 1 PITE,/1 BlBLlO rr:.CA

Bucureşti

- 19 7 1

„Naţiunea va continua să constituie încă vreme înde­ lungată baza dezvoltării so­ cietăţii noastre în întreaga perioadă de construire a so­ cialismului şi comunismului". Nicolae Ceauşescu

Fenomenele social-istorice parcurg perioade în care se impun atenţiei generale atît pe planul teoriei, cît şi pe cel al activităţii practice ; o asemenea perioadă este caracteristică astăzi şi pentru fenomenul naţiune. Şi este semnificativ că problemele privind naţiunea au dobîndit o deosebită actualitate în condiţiile mul­ tiplicării şi lărgirii relaţiilor internaţionale - între state, între ţări, între popoare - în proporţii ne­ cunoscute pînă acum. Tocmai într-o asemenea lume în care se intensifică schimbul de valori materiale şi culturale, în care cresc interdependenţele, se afirmă astăzi cu putere naţiunea ca tip de comuni­ tate umană, îşi croiesc drum, rtinzînd să dobindească o mai largă recunoaştere, principiile care decurg din existenţa naţiunii în ansamblul raporturilor inter­ naţionale : independenţa şi suveranitatea, egalitatea în drepturi, neamestecul în treburile interne, coope­ rarea pe baza interesului şi avantajului reciproc. Ce determină o asemenea actualitate? După pă­ rerea noastră, în primul rînd, prezenţa în lumea cantemporană a unui număr mare de naţiuni so­ cialiste, care reprezintă o etapă superioară în dez­ voltarea naţiunii ca formă de comunitate umană şi care sînt chemate să deschidă o asemenea etapă în relaţiile dintre naţiuni. Intreaga operă de construire 5

a socialismului arată că afirmarea mereu mai deplină şi multilaterală a capacităţilor creatoare ale naţiunii grăbeşte dezvoltarea societăţii şi mersul său înainte spre comunism, reprezentînd o puternică forţă mo­ trk:e a progresului social. ln al doilea rind, intrarea în arena istoriei a unui număr impresionant de naţiuni noi din ţările recent eliberate, naţiuni aflate de cele mai multe ori în plin proces de constituire, care aduc numeroase şi esenţiale trăsături specifice, inedite şi pun în evidenţă marea forţă progresistă a jdealurilor dezvoltării naţionale de sine stătătoare. ln al treilea rînd, faptul că ţările unde naţiunea există de multă vreme (avem în vedere aici ţările capitaliste dezvoltate) cunos·c în ultimele decenii o intensificare a tendinţelor diferiteloir grupări ale burgheziei monopoliste spre subminarea vieţii naţio­ nale a popoarelor sub lozinca „depăşirii" naţiunii ca fenomen social, tendinţe care îşi găsesc expresii evidente în procesele de integrare. Totodată, cercu­ rile imperialiste nesocotesc voinţa de libertate şi de progres a popoarelor, se amestecă în mod brutal în treburile interne ale altor ţări şi încalcă suverani­ tatea acestora, recurgînd la presiuni economke şi politice, chiar la agresiuni militare, ceea ce deter­ mină riposta maselor largi, a popoarelor, la politica antinaţională a capitalului monopolist. Se poate astfel spune, cred, că procese prezente pe toate meri­ dianele şi paralelele glolbului situează problemele privitoare la naţiune pe un prim plan al actualităţii şi determină ca aceste probleme să aibă o deosebită însemnătate pentru viaţa poUtică mondfală. Rezultă de aici semnificaţia deosebită a tezelor elaborate de Partidul Comunist Român cu privire la evoluţia naţiunii şi a relaţiilor dintre naţiuni în con­ diţiile contemporane, a orientărilor sale fundamen­ tale, principiale şi practice, spre înflorirea multila­ terală a naţiunii socialiste române şi afirmarea ei în viaţa internaţională, spre dezvoltarea continuă a re­ laţiilor dintre state şi popoare pe baza principiilor suveranităţii şi independenţei naţionale, egalităţii în drepturi şi avantajului reciproc, neamestecului în 6

treburile interne. Generalizînd experienţa evoluţiei naţiunii în condiţiile epocii actuale şi descifrînd în realităţile contemporane tendinţele dezvoltării în perspectivă a naţiunii, documentele Congreselor al IX-lea şi al X-lea ale partidului, lucrările tovarăşului Nicolae Ceauşescu abordează într-un spirit profund ştiinţific şi creator probleme esenţiale privitoare la naţiune, aducînd o contribuţie de seamă la dezvol­ tarea teoriei marxist-leniniste a naţiunii în general şi a naţiunii socialiste în special. Eseurile de faţă, înmănuncheate într-o lucrare unitară, nu-şi propun să se ocupe de întreaga pro­ blematică complexă privind naţiunea şi relaţiile na­ ţionale ; ele urmăresc ţelul modest de a expune cî­ teva consideraţii în legătură mai întîi cu definirea conceptului de naţiune şi apoi cu dezvoltarea princi­ palelor modalităţi de existenţă a naţiunilor în epoca noastră : naţiunile socialiste, naţiunile din ţările capi­ taliste dezvoltate, naţiunile în proces de constituire în ţările recent eliberate.

Primul eseu: NAŢIUNEA, FORMĂ DE COMUNI­ TATE UMANĂ

1. Cu privire la definiţie Naţiunile prezintă în mod firesc şi necesar o mare varietate de particularităţi, care privesc atît modul de constituire, cît şi dezvoltarea lor, totalitatea manifestărilor lor pe plan intern şi în relaţiile in­ ternaţionale. Aceste particularităţi sînt determinate de condiţiile istorice concrete în care se formează şi se afirmă fiecare naţiune. Naţiunea presupune totodată o serie de note caracteristice generale, care o diferenţiază de alte fenomene istorice. Conceptul de naţiune, o problemă mult discutată

Conceptul de naţiune, apariţia şi dezvoltarea na­ ţiunii au constituit şi constituie subiectul a nume­ roase preocupări în ştiinţele istorice, în sociologie, în etnografie etc., prilejuind vii dezbateri, precum şi ascuţite înfruntări ideologice între marxism şi adepţii unor variate curente de gîndire burgheze. Explicaţiile date naţiunii de către diferiţi autori sînt strîns legate de concepţia lor despre societate în ansamblu. Nu este de aceea întîmplătoare răspîn­ direa largă a unor concepţii spiritualiste, idealiste. cu privire la naţiune. Iată cîteva dintre aceste con­ cepţii. 1

8

„O naţiune este un suflet, un principiu spiritual - afirma E,nest Renan. - Unul este în trecut, celă­ lalt în prezent. Unul este posedarea în comun a unei bogate moşteniri de amintiri, celălalt este consim­ ţămîntul actual, dorinţa de a trăi împreună, voinţa de a continua valorificarea moştenirii indivizibile primite" 1. Pentru Mircea Djuvara, ,,naţiunea se deosebeşte prin aceea că are un suflet comun şi anume aspira­ ţiuni şi sentimente care domină pe toţi membrii săi. Caracteristica naţiunii se va găsi pe terenul psiho­ logic, şi anume în voinţa de a trăi împreună" 2• Şi mai departe : elementul sufletesc care strînge laolaltă pe toţi membrii naţiunii „este conştiinţa instinctivă a unor valori actuale sau posibile care trebuie apă­ rate. Astfel se nasc acele comunităţi sufleteşti pe care noi le numim azi naţiuni ; ele presupun o comu­ nitate de aspiraţiuni şi tendinţe culturale" 3• ,,Noi - afirma Rădulescu-Motru, expunînd con­ cepţia sa idealistă despre „etnicul românesc" - fixăm ca principale trei stări de evoluţie pentru conştiinţa de comunitate : conştiinţa comunităţii de origine, conştiinţa comunităţii de limbă şi conştiinţa comuni­ tăţii de destin" 4• în sociologia nemarxistă contemporană sînt larg răspîndite concepţii psihologiste despre naţiune. ,,Cea mai simplă afirmaţie ce se poate face despre na­ ţiune - susţine Rupert Emerson - este că ea re­ prezintă un grup de oameni care simt că formează o naţiune" 5• Înţelegeri idealiste ale naţiunii au. fost puse în evidenţă şi de lucrările celui de-al IX-lea colocviu al Institutului internaţional de filozofie politică, ţi1 Ernest Renan, Qu'est ce qu'une nation, Paris, Calman. Levy, 1882, p. 26 (sub!. ns.). 2 Mircea Djuvara, Cîteva consideraţii generale în legăturii cu principiul naţionalităţilor, Bucureşti, 1916, p. 8. 3 Ibidem, p. 10. 4 C. Rădulescu-Motru, Etnicul românesc, Bucureşti, ,,Casa şcoalelor", 1942, p. 14. 5 R. Emerson, From Empire to nation, Harvard Univer­ sity Press, 1961J, p. 102.

9

nut la Florenţa în iulie 1 965. Încercînd să depăşească unilateralitatea unor teorii care explică naţiunea prin r.asă, limbă, religie, teritoriu, moravuri, tradi­ ţii şi voinţa de a trăi împreună, Mario Albertini so­ cotea că naţiunea este „ideologia statului birocratic centralizat" 6, afirmînd că înţelege să definească na­ ţiunea în sensul weberian al unui idealtypus, ,,adică al unui concept-limită, care nu corespunde nici unei realităţi istoriceşte date, dar care sistematizează unele realităţi cu scopul de a permite descrierea lor" 7 • ·Pe poziţii extremiste se situează cei care încearcă să explice formarea şi existenţa naţiunii prin in­ fluenţa războiului 8 , ca şi adepţii concepţiilor biolo­ giste şi rasiste, care explică naţiunea prin cauze biologice, concepţii larg răspîndite în trecut în ideo­ logia şi practica politică fascistă 9 , şi care continuă. să aibă răspîndire şi astăzi în ţările capitaliste, fiind un instrument al politicii rasiste, agresive a impe1·ialismului. Asemenea înţelegeri ale naţiunii sînt uniLatera:e şi neştiinţifice, întrucît reduc definiţia naţiunii ex­ clusiv la unul sau la altul dintre factorii ei compo­ nenţi. Naţiunii îi sînt proprii trăsături spirituale, printre care se numără şi particularităţi psihice, pre­ ţuirea tradiţiilor umaniste înaintate, ataşamentul pentru valorile naţionale, năzuinţa şi voinţa de a le perpetua şi îmbogăţi etc. Dar naţiunea este un fe­ nomen mult mai complex, atît prin factorii istorici ,pe care se întemeiază, cît şi prin trăsăturile sale de­ finitorii ; concepţiile idealiste ignorează relaţiile 6 L'idee de nation, în „Annales de philosophie politique'' nr. 8, P,U.F., 1969, p. 1::L 1 I bidem, p. 14. 8 Treitschke susţinea că războiul a făcut dintr-un popor o naţiune (cf. Boyd C. Shafer, Le nationalisme. Mythe et irealite, Paris, Payot, 1 964, p. 44). · 9 Astfel A. C. Cuza susţinea că „o naţiune este totalitatea indivizilor de acelaşi sînge, formînd prin coeziunea lor natu­ rală aceeaşi fiinţă colectivă cu organe proprii, care sînt clasele sociale şi statul, şi cu acelaşi suflet, care este naţio­ nalitatea" (Naţionalitatea în artă, ed. a III-a, ,,Cartea românească", 1927, p. VII' .

10

strînse, organice dintre naţi une şi întreg ansarrubl'ul vieţii sociale, multitudinea şi varietatea de esenţă a notelor caracteristice acestei forme de comunitate umană. La o asemenea înţelegere nu au ajuns nici gîndi­ tori ca Dimitrie Gusti şi Petre Andrei, deşi ei au avut concepţii mai avansate despre naţiune. Astfel',. Gusti sublinia rolul activ al naţiunilor în viaţa so­ cială, încadra apariţia şi existenţa lor în evoluţia istorică. ,,Naţiunile - scria el - trăiesc o viaţă activă,. de luptă pentru un ideal şi de creare a unui destin propriu . . . Ştiinţa naţiunii trebuie să aibă în vedere­ şi trecutul istoric, întreg lanţul de înaintaşi, cu fap­ tele lor, cu gîndurile lor şi comorile lor de simţire, faţă de care generaţia actuală apare ca o verig,ă de legătură spre viaţa şi activitatea urmaşilor" 10• Sub­ liniind caracterul multilateral al motivării naţiunij (cosmică, biologică, psihosocială), precum şi al ma­ nifestărilor acestora (pe tărîm sufletesc, economic, juridic şi politic), Gusti defineşte însă, în esenţă, naţiunea prin cultură 1 1 • ,,Naţiunea este substanţa sufletească care dă individului legitimitate culturală" , scria e l în „Sociologia războiului" 12 • L a rîndul său, Petre Andrei socotea că naţiunea este „un produs cultural şi exprimă o comunitate de cultură, care se formează printr-o adaptare continuă a celor care trăiesc, prin crearea de habitudini şi prin dezvol­ tarea conştiinţei că aparţin aceluiaşi grup, avînd m0rţii lor, de care se simt legaţi, trecutul comun, care îi stăpîneşte şi care le indică drumul către viitor" 13 . O asemenea concepţ.ie nu reuşeşte să depăşeasdi înţelegerea unilaterală a naţiunii, lasă în umbră le­ gătura naţiunii cu viaţa economică şi cu structura socială a societăţii, încadrarea naţiunii în rîndu! 10 D. Gusti, Ştiinţa naţiunii, în „Enci clopedia ,română" • vol. I, 1 938, p. 19 şi 21. 1 1 I bidem, p. 18. 1 2 Idem, Sociologia războiului, Bucureşti, 19,1 5, p. 73-74. 13 Petre Andrei, Sociologie generală, Craiova, 1 936, p. 521 .

fenomenelor generate de determinismul istoric. Desigur, modalităţile în care categoriile determinis­ mului au valabilitate în cazul naţiunii sînt strîns legate · de particularităţile acesteia în calitate de formă de comun�tate umană, si trebuie examinate ca atare 14 . Este un merit al m arxismului -că, dînd o ,eXJplicaţie materialistă a istoriei, a permis înţelegerea ştiinţifică a naţiunii, demonstrarea caracterului legic al constituirii şi al evoluţiei sale. In lucrări ale lui K. Marx şi F. Engels se găsesc idei numeroase şi profunde despre apariţia şi dezvol­ tarea naţiunii, despre raportul dintre viaţa econo­ mică şi politică din capitalism, pe de o parte, şi naţiune, pe de altă parte, despre legătura strînsă din­ tre lupta de eliberare socială a clasei muncitoare, .a oamenilor muncii şi lupta de eliberare naţională a popoarelor. V. I. Lenin, o dată cu îmbogăţirea în condiţiile imperialismului a tezelor marxiste cu privire la na­ ţiune şi la problema naţională, a subliniat în repe­ tate rînduri însemnătatea pE: care o are comunitatea 'de teritoriu şi de limbă, de viaţă economică pentru ,constituirea şi existenţa naţiunii. In . literatura marxistă a avut o largă răspîndire definiţia formulată de I. V. Stalin asupra naţiunii. Stalin sublinia că naţiunea este o comunitate stabilă de oameni istoriceşte formată şi care „a luat fiinţă 0

pe baza comunităţii de limbă, de teritoriu, de viaţă economică şi de factură psihică ce se manifestă în comunitatea culturii", acestea constituind totodată,

toate la un loc, trăsăturile distinctive ale naţiunii 1 5 . ln această definiţie, Stalin a grupat o serie de •elemente prezente în lucrări ale clasicilor marxism­ leninismului ca trăsături ale naţiunii, adăugînd la acestea comunitatea de factură psihică, prin care se înţelege fizionomia spirituală a naţiunii, exprimată în particularităţile culturii naţionale, în originali14 Vezi unele consideraţii în această privinţă în al doilea •eseu cuprins în prezenta lucrare. . . 15 I. V. Stalin, Marxismul · şi . pro blema naţională, în Opere, vol. 2, Bucureşti, E.P.L.P., 1953, p. 318. 12

tatea culturii comune naţiunii ; această fizionomie se modifică o dată cu condiţiile vieţii, existînd însă în permanenţă ca o trăsătură a naţiunii 1 6 . In ultimii ani, problemele definirii naţiunii au făcut obiectul unei intense preocupări a numeroşi oameni de ştiinţă marxişti, al unor ample dezbateri. Beneficiind de datele experienţei formării naţiuni­ lor pe arii geografice mult mai întinse prin inclu­ derea în cercetare a proceselor ce se petrec în ţă­ rile Asiei, Africii şi Americii Latine şi folosind rezultatele obţinute de cercetarea istorică, etno­ grafică, filologică, filozofică, economică, juridică etc. cu privire la evoluţia comunităţilor umane, studiile publicate în perioada din urmă aduc interesante con­ tribuţii în examinarea rolului statului Î'n formarE:a şi afirmare.a naţiunilor, în înţelegerea locului şi a rolului vieţii economice printre caracteristicile na­ ţiunii, în aprofundarea tezelor cu privire la funcţiile limbii şi ale teritoriului ca trăsături ale naţiunii, cu privire la caracterul istoric al ansamblului trăsă­ turilor naţiunii etc. Unii autori socotesc statul na­ ţional ca o trăsătură comună oricărei naţiuni 17• Alţii includ populaţia între trăsăturile naţiunii 18� In dezbaterea la care mă refer s-au exprimat pă­ reri diferite faţă de definiţia dată de Stalin naţiunii amintită mai sus, căreia i s-au adus numeroase obiecţii şi critici. Cele mai multe dintre acestea s-au referit la includerea comunităţii de factură psihică 16

Ibidem.

17 P. M. Rogaciov şi M. A. Sverdlin socotesc existenţ a statului naţional drept o caracteristică a naţiunii socialiste (Despre noţ-iunea de „naţiune", în „Vop rosî istorii" nr. 1/1965 , p. 37 ) . M. O. Mnaţakanen extinde această caracteristică la orice naţiune , definind naţiunea drept „comunitatea stabilă de oameni istoriceşte constituită , care are o limbă comună , un teritoriu comun, legături economice comune şi o orga­ n.i:mre de stat comună" (Naţiunea şi orînduirea de stat na­ ţională, în „Voprosî istorii" nr. 9/1966 , p. 34). Părerea că existenţ a statului este o trăsătură distinctivă a naţiunii este împărtă şită şi de Elena Florea (vezi Cu privire la caracte­ risticile generale ale naţiunii, în Socialismul şi progresul, Bucure şti, Editura Academiei, 1967 , p . 105). 18 Vezi , de exemplu , El. Florea , op. cit., P . 1 03. J

13

printre trăsăturile naţiunii şi la conţinutul acestei trăsături. Majoritatea cercetătorilor care s-au pro­ nunţat în problemele privind definirea naţiunii socotesc drept legitimă înscrierea fizionomiei spiri­ tuale printre caracteristiciie acestei forme de comu­ nitate umană ; unii consideră că această „fizionomie constă în unele particularităţi ale mentalităţii, tra­ diţiilor vieţii, culturii şi luptei de eliberare" 19' ; alţii definesc această caracteristică a naţiunii prin „tră­ săturile generale ale caracterului naţional, care se manifestă în particularităţile culturii" 20 ; alţii in­ clud în această trăsătură a naţiunii conştiinţa na­ ţională 2 1 • Conştiinţa originii etnice comune, con­ ştiinţa apartenenţei etnice este socotită drept o trăsătură a naţiunii, ca o trăsătură de sine stătătoare sau ca un element component al comunităţii de viaţă spirituală. Această teză, enunţată de P. M. Ro­ gaciov şi M. A. Sverdlin 22 , a fost larg împărtăşită, deşi s-au înregistrat şi păreri contrare, de pildă punctul de vedere al lui I. P. Ţamerian, -care găseşte completarea propusă drept greşită 23• Iată unele dintre numeroasele idei şi teze enun­ ţate î:n literatura marxistă în ultimul timp în legă­ tură cu înţelegerea conceptului de naţiune. 19 P. M. Rogaciov şi M. A. Sverdlin, op. cit., p. 45. 20 I. P . Ţamerian, Trib, popor, naţiune, forme de comu­ nitate ale oamenilor, Moscova, 1963, p. 10 ; idem, Probleme actuale ale teoriei marxist-leniniste cu privire la naţiune, ,în „Voprosî istorii" nr. 6/1967, p. 113. 2 1 A . G. Agaev, Naţiunea, caracterul şi conştiinţa ei, îo ..,Vopros.î istorii" nr. 7/1967 ; Elena Florea, op. cit. 22 Iată definiţia naţiunii propusă de cei doi autori so­ vietici : ,,Naţiunea este o comunitate de oameni statornicită 'în cursul istoriei, care se caracterizează printr-o comunitate '.Stabilă a vieţii economice (în condiţiile existenţei clasei �muncitoare), a teritoriului, a limbii (mai ales literare) , a aUJtoconştiinţei apartenenţei etnice, precum şi a cîtorva par­ ticularităţi ale mentalităţii tradiţiilor vieţii, culturii şi luptei -de eliberare" (op. cit., P . 45). 23 I. P. Ţamerian, Probleme actuale ale teoriei marxist­ •leniniste cu privire la naţiune, p. 1 1 1 .

u

2. Naţiunea, premise ale existenţei şi trăsături caracteristice Un astfel de schimb de păreri cu privire la defi­ nirea naţiunii este firesc, necesar şi, aşa cum am remarcat deja, folositor pentru teorie, deşi unele puncte de vedere enunţate în cadrul său sînt discu­ tabile. Insă preocuparea pentru elaborarea în conti­ nuare a noţiunilor şi a categoriilor în pas cu cerin­ ţele vieţii şi cu rezultatele cercetărilor ştiinţifice este o condiţie indispensabilă pentru progresul cunoaşterii fenomenelor sociale şi, prin aceasta, pen­ tru îndeplinirea de către gîndirea teoretică a rolului ce-i revine în desfăşurarea activităţii practice, trans-­ formatoare. Comunitate de viaţă economică sau de relaţii economice ? ln rîndul teoreticienilor marxişti există un con-­ sens cvasiunanim că naţiunea are ca una dintre pre­ m ise şi totodată ca trăsătură definitorie comunitatea de viaţă economică. Această calitate a vieţii economice este- pusă în evidenţă mai întîi de procesul formării naţiunilor, deci de aspectul istoric al analizei naţiunii. In­ tr-adevăr, transformarea comunităţilor prenaţionale în naţiuni a avut loc în procesul dobîndirii de către economie a caracteristicilor de economie naţională. invingerea fărîmiţării feudale s-a înfăptuit în con­ diţii cînd societatea începea să cunoască un pro­ gres tot mai susţinut al forţelor de producţie, care, mai ales o dată cu industrializarea, a extins la scară naţională producţia de mărfuri, schimburile şi legă­ turile economice, ducrnd la crearea unei pieţe eco­ nomice unice, a pieţei naţionale. Totodată, comunitatea de viaţă economică în cali­ tate de trăsătură a naţiunii decurge din rolul ei în caracterizarea naţiunii deja formate, în progresu! ei material şi spiritual şi în afirmarea potenţelor 15

creatoare ale acesteia, în manifestarea unei naţiuni pe planul relaţiilor cu alte naţiuni. Economia, o dată cu trecerea la capitalism, ia în mod necesar forma economiei naţionale. Producţia modernă presu­ pune în mod necesar legături tot mai strînse între diferitele ramuri economice, între industrie şi agri­ cultură, între producţie şi consum etc. , între diferi­ tele zone ale teritoriului în limitele căruia se locali­ zează această producţie, legături care fac din econo­ mie un tot la scară naţională. Această viaţă economică

este una din cele mai de seamă forţe unificatoare ale rîndurilor naţiunii, care corit·r ibuie în măsură hotărîtoare ca naţiunea să fie o grupare stabilă de oameni, o entitate distinctă. Aşa cum viaţa societăţii

în genere ar fi de neconceput şi de nemenţinut fără pro ducţia materială , tot aşa nu numai progresul, ci şi existenţa naţiunii ca formă de comunitate umană ar fi imposibile fără baza pe care o reprezintă eco­ nomia naţională. Conţinutul concret al acestei comunităţi este determinat istoriceşte ; ne referim în principal la trăsăturile particulare pe care această caracteristică a naţiunii le dobîndeşte, pe de o parte, în condiţiile capitalismului şi, pe de altă parte, în condiţiile socia­ lismului. Astfel, comunitatea de viaţă economică , trăsătură a naţiunii existente în capitalism, nu înglobează re­ laţiile economicE: , economia ca atare în toate laturile, aspectele lor esenţiale. F. Engels sublinia că relaţiile -economice s e manifestă în primul rînd ca interese. Există, desigur, interese ale naţiunii (ale naţiunii in formare, ca şi ale naţiunii în etape ulterioare de ,evoluţie a capitalismului) pentru dezvoltarea econo­ miei naţionale ca bază a înseşi existenţei naţiunii , :a dezvoltării ei, ca temelie a suveranităţii ş i indepen­ denţei naţionale. Dar nu există o comunitate de in­ terese economice, înainte de toate de interese eco­

nomice fundamentale ale tuturor claselor care compun naţiunea. Tipul de relaţii de producţie în­

temeiate pe proprietatea privat-capitalistă face im­ posibilă existenţa unei comunităţi de interese eco16

nomice ale întregii naţiuni. Poziţia diferită faţă de mijloacele . de producţie .a celor două clase de bază ale societăţii, proletariatul şi burghezia, determină ca viaţa economică a naţiunii să fie dominată de interese ireductibil opuse, de antagonismele şi lup­ tele dintre clase. De aceea în capitalism comunitatea de viaţă eco­ nomică, ca trăsătură a naţiunii, înseamnă în prin­ dpal existenţa unei reţele de legături, de raporturi economice care constituie piaţa naţională şi care fac -din economie o economie naţională. Lenin dezvăluie conţinutul a ceea ce reprezintă fundamentul economic al naţiunii, vorbind despre rolul integrator al re­ laţiilor de producţie capitaliste în perioada consti­ tuirii lor. Contopirea teritoriilor, a regiunilor etc. , subliniază el, ,,a fost determinată de schimbul tot mai intens dintre diferitele regiuni, de circulaţia mărfurilor care creştea treptat, de concentrarea mi­ •CÎlor pieţe locale într-o singură piaţă a întregii Rusii. Întrucît conducătorii şi stăpînii acestui proces au fost negustorii-capitalişti, stabilirea acestor le­ gături naţionale n-a fost altceva decît stabilirea legăturilor burgheze" 24 • ln consecinţă, este de în­ ţeles rezerva manifestată, printre alţii, de S. T. Cal­ tahcean faţă de o abordare abstractă a noţiunii de comunitate a vieţii economice şi sugestia sa ca această trăsătură a naţiunii să fie desemnată prin ,,comunitatea de legături economice" 25• Considerăm că într-adevăr această trăsătură a na­ ţiunii în capitalism trebuie formulată mai concret, ţinîndu-se seama de precizările amintite. Nu ni se pare însă că definiţia propusă de S. T. Caltahcean este de natură să rezolve problema, întrucît şi ea _păcătuieşte prin acelaşi caracter abstract în sensul că noţiunea de „legături economice" este vagă. Ne­ ajunsul respectiv nu este, credem, depăşit nid de 24 V. I. Lenin, Ce sînt „prietenii poporului" şi cum luptă ei - împotriva social-democraţilor ?, în Opere complete, vol. 1 , Bucureşti, Editura politică, 1963, p. 1 51 (subl. ns.). 25 S. T. Caltahcean, Cu privire la noţiunea de naţiune, .în „Voprosî istorii" nr. 6/1966.

17

formula propusă de T. I. Burmistrova 26 (,,comuni­ tatea economiei industriale " ), fie şi pentru motivul că exi,stă naţiuni în ţările agrare sau agrar-indus­ triale, ca să nu mai vorbim despre faptul că eco­ nomia industrială este, chiar în cazul ţărilor dezvol­ tate, doar o parte - e drept esenţială, hotărîtoare, totuşi parte - a economiei naţionale. Avînd în vedere cele spuse mai sus, socotim că ceea ce constituie specificul naţiunii pe plan eco­ nomic este o comunitate de viaţă economică care se­ exprimă în existenţa pieţei naţionale, în dezvoltarea. econcnri1iei ca o economie naţională.. Dezvoltarea economiei ca un complex naţional mai mult sau mai puţin uniltar, statornicirea uneli reţele i!'amifi-caite­ şi strînse de relaţii, veritabilă forţă materială obiec­ tivă, care unifică nu numai economic, ci şi teritorial ţntreaga grupare de oameni ce compun naţiunea, iată ceea ce este comun din :punct de vedere eco­ nomic naţiunii în condiţiile capitalismului. Acestui punct de vedere i s-ar putea reproşa urmă­ toarele : procesele de integrare din lumea capitalistă, mai ales în Europa occidentală, tind să afecteze „caracterul naţional" al economiei, exprimă evoluţii către „internaţionalizarea" vieţii economice ; în­ trucît desfăşurarea acestor procese nu pune sub sem­ nul întrebării existenţa nemij locită a naţiunilor ca atai e, s-ar dovedi c ă menţinerea naţiunilor n-ar fi legată de dezvoltarea economiei ca economie na­ ţională, ceea ce ar putea să însemne, în fond, negarea. în genere a rolului factorilor eoonomki în determi­ narea grupării oamenilor în naţiuni. O asemenea obiecţie nu rezistă însă confruntării critice cu realităţile. Experienţa ultimelor decenii arată, după. părerea noastră, altceva, şi anume că efectul nega-­ tiv al proceselor de integrare asupra fiinţei na-­ ţionale demonstrează nu lipsa de însemnătate, ci,. dimpotrivă, marea importanţă pe care o .are existenţa unei vieţi economice naţionale pentru naţiune. In­ tr-adevăr, tot ceea ce afectează dezvoltarea economiei 26 T. I. Burmistrova, Unele probleme ale teoriei naţiunii, în „Voprosî istorii" nr. 1 2/1 966, p. 1 1 8. 18

•ca o economie naţională se răsfrînge negativ asupra vieţii naţionale a popoarelor, adaugă ,la contradic­ ţiile inerente capitalismului altele noi, cu reper­ cusiuni atît asupra situaţiei interne a naţiunii, cît şi asupra relaţiilor dintre naţiuni. Caracterizarea comunităţii de viaţă economică a naţiunii prin existenţa şi dezvoltarea economiei ca o economie naţională este valabilă şi pentru so­ cialism. Socialismul menţine piaţa naţională, îi dă drept conţinut raporturile socialiste, întăreşte şi amplifică legăturile economice care fac din econo­ mia socialistă o economie naţională. O asemenea caracterizare a comunităţii de viaţă economică a na­ ţiunii socialiste este însă incompletă. Socialismul modifică şi îmbogăţeşte calitativ această comunitate ca trăsătură a naţiunii prin realizarea comunităţii de interese economice ale întregii naţiuni, ale în­ tregului popor. Egalitatea oamenilor muncii în ceea ce priveşte poziţia faţă de mijloacele de producţie _generează interese economice fundamentale comune ale tuturor claselor şi păturilor sociale care compun naţiunea socialistă, care compun poporul. Această egalitate constituie un puternic factor în afirmarea ,comunităţii de ţeluri şi în lupta unită a întregii na­ ţiuni, a întregului popor pentru progresul economic al patriei, pentru bunăstarea celor ce muncesc. Dez­ voltarea economiei socialiste ca o economie na ţională, întemeiată pe proprietatea obştească asupra mijloacelor de producţie, pe raporturi de oooperare şi de colaborare între oamenii muncii eliberaţi de exploatare şi de asuprire, constituie una dintre premisele cele mai adînci şi mai trainice ale înflo­ ririi multilaterale a naţiunii socialiste, una dintre trăsăturile definitorii ale acestei trepte superioare 'î n evoluţia naţiunii ca formă de comunitate umană. Naţiunea şi teritoriul

O altă asemenea premisă şi trăsătură definitorie •este comunitatea de teritoriu. Constituirea naţiunii a inclus ca un element component esenţial procesul 19

stabilirii populaţiei care devenea naţiune în anu­ mite zone geografice. Această „fix.are" pe teritoriu a populaţiei s-a înfăptuit î·n strînsă împletire cu amplificarea şi cu strîngerea legăturilor economice, ceea ce a transformat producţia materială într-un complex economic-teritorial stabil, cu un imens rol unificator al rîndurilor naţiunii aflate în formare. De asemenea statornicirea populaţiei pe teritoriu a fost strîns legată de centralizarea politică, de deli­ mitarea graniţelor teritoriale înăuntrul cărora se desfăşoară activitatea economică şi culturală a na­ ţiunii şi se exercită supremaţia puterii politice ca expresie a suveranităţii statului. Existenţa şi dezvoltarea naţiunii sînt de neconceput fără existenţa unui teritoriu stabil, deci fără o co­ munitate teritorială pentru toţi oamenii care compun naţiunea respectivă. Această comunitate nu în­ seamnă însă doar un spaţiu geografic pentru naţiune. Rolul şi funcţiile teritoriului sînt mult mai complexe. El înlesneşte şi, în acelaşi timp, realizează prin însăşi fiinţarea naţiunii 1n limitele sale legături în­ tre oamenii care compun naţiune.a ; el influenţează viaţa economică prin bogăţiile solului şi ale subso­ lului, prin condiţiile de relief şi climatice ; el se re­ flectă în conştiinţa oamenilor, în conştiinţa na­ ţională mediul înconjurător, caracteristicile reliefului şi climei, florei şi faunei -, participînd la statornicirea unor particularităţi atît ale culturii materiale, cît şi ale spiritualităţii naţiunii. Naţiunea nu se raportează la teritoriul pe care există ca la o• simplă premisă geografică, ci devine conştientă de existenţa pentru sine a comunităţii teritoriale, in­ tegrează mediul geografic în care trăieşte în noţiunea de patrie, vede in el pămîntul natal, pe care poporul - care a precedat-o în epocile ,anterioare - l-a apărat, nu în puţine cazuri, în condiţii vitrege. Dragostea faţă de meleagurile pe care au trăit înaintaşii, strămoşii mai vechi şi mai noi de care· naţiunea este legată prin originea comună, prin na­ ţionalitate, ataşamentul faţă de ceea ce constituie frumuseţe.a mediului natural înconj urător în care 20

oamenii se nasc, îşi petrec anii copilăriei, trăiesc şi muncesc, la care sînt adaptaţi sub toate aspectele este unul dintre factorii care fac din naţiune un tot închegat, o comunitate umană constituită şi nu un conglomerat uman întîmplător şi amorf. Astfel comunitatea de teritoriu ca o caractersitică a na­ ţiunii este nu numai o premisă naturală a acesteia, ci dobîndeşte şi trăsături sociale şi umane, este atît un produs istoric, cît şi un factor economic, social etc. de influenţare asupra unor importante particula­ rităţi ale marilor grupuri umane pe care le reprezintă naţiunile. Naţiunea şi limba Printre trăsăturile definitorii ale naţiunii se înscrie la loc de frunte si comunitatea de limbă. Rolul limbii comune s-a 'manifestat din plin încă în pro­ cesul constituirii naţiunilor. De-a lungul luptei pen­ tru înlăturarea relaţiilor feudale, a barierelor va­ male din timpul feudalismului au fost învinse şi piedicile care stăteau în calea dezvoltării limbii, iar afirmarea limbii în calitate de mijloc de comunicare al întregii naţiuni în formare a avut, la rîndul ei, un imens rol în transformarea popoarelor medie­ vale în naţiuni şi, în genere, în formarea naţiunilor. Ca principal mijloc de comunicare între oameni, limba a îndeplinit şi îndeplineşte funcţii numeroase în viaţa naţiunii 27 , în desfăşurarea activităţii eco­ nomice, în manifestarea principalelor forţe s0ciale care compun naţiunea pe plan social-politic, în dez­ voltarea şi afirmarea culturii naţionale în întregul ei. Unitatea limbii şi dezvoltarea ei nestînjenită sînt una dintre condiţiile cele mai importante pen­ tru desfăşurarea normală a activităţii productive, pentru extinderea şi amplificarea schimburilor eco­ nomice şi, totodată, pentru înflorirea vieţii spiri21 Idei interesante cu privire l,a caraicterul şi 1a funcţiile comunităţii de limbă ca trăsătură a naţiunii sînt enunţate de către Elena Florea în lucrarea citată mai sus (p. 81-83) .

21

tuale a naţiunii, pentru dezvoltarea artei, literaturii, ştiinţei, învăţămîntului şi a întregii culturi naţio­ nale. Toate acestea fac din comunitatea de limbă una dintre trăsăturile importante ale naţiunii. Existenţa unor naţiuni în cadrul cărora nu se vorbeşte o limbă unică - Elveţia, de pildă, sau o serie de na­ ţiuni tinere, în formare, din Asia şi Africa - nu demonstrează nicidecum că limba comună nu carac­ terizează naţiunea. Mai mult decît atit, este de sUJbli­ niat că evoluţia statelor recent eliberate spre naţiuni demonstrează faptul că una dintre limbile vorbite tinde să devină treptat limba maj orităţii sau chiar a întregii naţiuni, avînd un rol de seamă în unifi­ carea populaţiei şi a teritoriului, în desfăşurarea activităţii economice şi social-politke, în dezvoltarea culturii. Cultură naţională sau particularităţi naţionale ale culturii ? Examinarea naţiunii ca formă de colectivitate umană, a evoluţiei şi a rolului său în societate de­ monstrează că există trăsături spirituale comune fiecărei naţiuni în parte, care se exprimă în parti­ cularităţi ale culturii şi care determină caracterul acesteia de a fi şi cultură naţională. Am semnalat mai sus unele dintre discuţiile ce se poartă cu privire la această trăsătură a naţiunii. Acum am vrea să remarcăm că, de obicei, studiile de specialitate se limitează la enunţarea formelor şi manifestărilor psihicului, ale spiritului uman în care se exprimă particularităţile de cultură ale na­ ţiunii, fără să dezvăluie şi să expună conţinutul reflectoriu concret â1 acestor particularităţi. Cu alte cuvinte, cel mai adesea se constată că există sen­ timente, caracteristici, înclinaţii temperamentale specifice - de exemplu vioiciunea de spirit proprie francezilor, calmul englezilor, spiritul practic ameri­ can, cel metodic german etc., că există obiceiuri, tra­ di ţii, însuşiri distinctiv e proprii creaţiei naţionale, 22

mai ales populare etc., dar nu se descifrează natura intrinsecă a multitudinii de manifestări care im­ primă trăsături specifice culturilor naţionale, trăsă­ turi înscrise la loc de frunte printre elementele care diferenţiază şi definesc profilul spiritual al unei naţiuni. La o analiză a structurii fizionomiei spirituale a naţiunii, efectuată cu scopul de a sesiza conţinutul acesteia, se impune constatarea că particularităţile sînt proprii, într-o anumită măsură, culturii mate­ riale, dar se manifestă îndeosebi în cultura spiri­ tuală. În cazul culturii materiale, specificul naţional se exprimă în particularităţi ale construcţiilor, ale arhitecturii în general, în domeniul edilitar-gospo ­ dăresc, în crearea bunurilor de uz casnic şi, în ge ­ nere, într-o serie de elemente materiale ale modului de trai, în port, podoabe etc. Desigur, condiţionarea obiectivă .a acestor particularităţi este dată de un complex de factori, printre care se înscriu în primul rînd cei de ordin tehnic (de exemplu materialele de pe sol şi din subsol disponibile), social-economic, natural-climatic ; aceste particularităţi devin însă totodată în decursul evoluţiei istorice, prin genera­ lizare şi adîncire, şi expresia unor trăsături spiri­ tuale proprii oamenilor de o anumită naţionalitate. În cazul culturii spirituale, particularităţile na­ ţionale sînt şi numeroase, variate, multiple şi pro­ funde. Ele se manifestă cu o mare forţă la nivelul psihologic al conştiinţei, găsindu-şi o puternică ex­ presie in stări de spirit, în simţăminte, în obiceiuri, in atitudinile faţă de tradiţii, în reacţiile - afective şi ideatice - faţă de evenimentele legate de viaţa naţiunii, în creaţia folclorică, inclusiv în manifes­ tările artistice culturale cu caracter popular, în componentele spirituale ale modului de trai ş.a.m. d. In acelaşi timp, particularităţile naţionale sînt pre­ zente la nivelul conştiinţei sistematic elaborate, conceptualizate. Am în vedere pecetea pe care o pune apartenenţa la o naţiune asupra creaţiei artis­ tice culte, asupra artei interpretative, influenţa pe 23

care această apartenenţă o exercită asupra estetidi (ceea ce se poate constata atît în direcţia aprecierii fenomenului artistic, cît şi a concepţiilor despre specificul naţional în artă), asupra cercetărilor din domeniul ştiinţelor sociale şi umanistice. Bineînţeles, în ce priveşte atît conţinutul, cît şi modalităţile de reflectare, creaţi.a - artistică şi ştiinţifică -- are o determinare mult mai complexă, obiectivă şi subiec­ tivă ; dar nu pot fi contestate participarea elemen­ tului naţional la această determinare, oglindirea în creaţia culturală a condiţiilor de formare şi de afir­ mare a naţiunii, a experienţei sale trecute şi a im­ prejurărilor în care se desfăşoară evoluţia sa. Într-un sens larg, prin comunitatea de cultură ca trăsătură a naţiunii se înţelege cultura naţională în întregul ei. Într-un sens mai restrîns, comuni­ tatea de cultură ca trăsătură a naţiunii, este redusă la acele laturi, faţete şi elemente ale fizionomiei spirituale care, exprimîndu-se în cultură, conferă acesteia specificul, particularităţile naţionale, origi­ nalitatea. Şi într-un sens, şi într-altul, cultura este naţională pentru că cei care o creează aparţin na­ ţiunii, pentru că ea creşte pe solul naţiunii respec­ tive, reflectă realităţile economice şi politice, cul­ turale şi ideologice în care aceasta fiinţează o dată cu influenţele exercitate de realitatea culturală uni­ versală, trecută şi prezentă. Este ştiut că originalitatea unei culturi, chiar şi a ştiinţelor, mai ales a ştiinţelor sociale şi umanistice, decurge atît din raportarea la universal, la gradul şi la nivelul atins pe plan mondial în diferitele do­ menii ale culturii, cît şi din specificul naţional.

Desigur, pentru a exemplifica, teoria evoluţionistă a lui Darwin nu este originală prin particularităţile naţionale, ci înainte de toate prin ceea ce a adus ştiinţei, cunoaşterii şi practicii umane. Nu putem însă să nu observăm că ea nu a fost întîmplător elaborată de un savant englez dacă ţinem seama de condiţiile istorice ale dezvoltării Imperiului britanic la mijlocul secolului trecut. Tabloul elementelor chimice al lui Mendeleev n-a însemnat evidenţierea

unor particularităţi ale culturii ruse, dar crearea sistemului periodic al elementelor nu poate fi ruptă de starea de spirit a intelectualităţii ruse din epoca dată. La fel cum crearea biospeologiei moderne de către Racoviţă, fără· a fi expresia directă a unor anume elemente specifice româneşti în ştiinţă, nu e cu totul lipsită de legătură cu cadrul natural sau cu cel social-istoric al României de la sfîrşitul seco­ lului trecut şi începutul secolului nostru. Asemene.a descoperiri sînt, fără îndoială, deopotrivă cuceriri ale geniului uman şi ale creaţiei de seamă ale oa­ menilor de ştiinţă respectivi : englez, rus, român. Ele se integrează concomitent în cultura universală şi în culturile naţionale respective, cărora le dau stră­ lucire şi prestigiu în lume. Asemenea exemple se referă la acele componente ştiinţifice ale culturii care prin conţinutul lor n-au în mod direct nici caracter de clasă, nici caracter expres şi strict naţional. Insă exemple şi mai conclu­ dente se pot da din alte domenii ale culturii, şi anume din cele ale creaţiei artistice şi literare, care sînt mult mai „sensibile" faţă de realităţile sociale şi naţionale. Astfel, cultura germană este germană şi pentru că include în sine creaţia lui Beethoven sau a lui Goethe, după cum cultura italiană este italiană şi prin operele lui Michelangelo sau ale lui Dante, toate aparţinînd patrimoniului universal al culturii artistice. Este greu de conceput cultura germană fără opera titanilor amintiţi, ei înşişi creaţii ale ge­ niului unei naţiuni care urma să se constituie în condiţii specifice binecunoscute, după cum cultura italiană n-ar putea fi astăzi apreciată, atîrt ca o cul­ tură naţională, dt şi în ,ce priveşte vocaţia sa univer­ sală, fără „Moise" şi „Pieta", fără fresca din Capela Sixtină şi fără cupola bisericii Sf. Petru, precum şi fără Divina comedie. Alături de spiritul de univer­ salitate pe care îl exprimă, aceşti autori şi operele Lor dau expresie, nu înrtîmplător, şi aspiraţiei la fău­ rirea unitărţii naţionale a popoarelor respective, 25

a,c eastă aspiraţie fiind ea însăşi o formă particulară, concret-istorkă de manifestare a universal-umanului în epocile respective. Exprimarea universalului, a generalului uman prin naţional, îmbogăţirea culturii mondiale prin tot ce este mai valoros Î'n patrimoniul naţional nu înseamnă dispariţia nici a elementului universal şi nici a celui naţional 28 , nici a general­ umanului şi nici a specificului, a originalităţii cul­ turii naţionale, ci, dimpotrivă, reprezintă contri buţia fiecărui popor, a fiecărei naţiuni, în anumite forme corespunzătoare unor .anumite epoci istorice, la te­ zaurul cunoaşterii şi creaţiei întregii umanităţi. „Istoria societăţii omeneşti - afirmă tovarăşul I--îicolae Ceauşescu - demonstrează că toate popoa­ rele, mari sau mici, şi-au adus prin inteligenţa, ta­ lentul şi forţa de creaţie spţrituală contr�buţia la sporirea tezaurului ştiinţific şi artistic al umanităţii. Nu o dată popoare mici s-au fă,cut cunoscute şi pre­ ţuite prin realizările lor remarcabHe, au dat numele lor unor întregi epoci istorice. Istoria universaiă apreciază o naţiune după contribuţia adusă la cu­ noaştere, după valoarea moştenirii materiale şi spi­ rituale pe care o lasă, după rolul pe care-l · joacă în domeniul progresului şi civilizaţiei" (România pe dru­ mul desăvîrşirii construcţiei socialiste, vol. 2, Bucu­ reşti, Editura politică, 1 96 8 , p. 3 1 ). Opera lui Brâncuşi, pentru a Î'ncheia exemplele, a intrat Jn acest tezaur, dezvă,luind potenţele, valenţele universale ale sculp­ turii populare din Gorj şi a1e artei noastre naţionale culte contemporane lui Brâncuşi ; creaţia lui aparţine simultan culturii noastre naţionale şi cuLturii univer­ sale atît prin ,ceea ce are specific românesc, cit şi prin ceea ce cuprinde general-uman din contemporanei­ tatea respectivă într-o indisolubilă unitate. Pe bună dreptate sublinia C. I . Gulian că „studierea şi valori­ zarea culturii naţionale, a tradiţii.lor şi a valorilor ei specifice se pot îmbina armonios cu perspecti!Va uni28 „ Orice cultură are o demnitate şi o valoare care tre­ buie respectate :şi salvgardate" (Rene Maheu, Civilizaţia universalului, Bucureşti, Editura ştiinţifică, 1968, p. 14). 26

versalistă. Această concepţie este total opusă concep­ ţiei (de exemplu a lui Spen,gler) despre culturile în­ chise, izolate unele de altele . . . " 29• La rîndul său, AL Tănase remarca : ,,Naţionalul şi uni·versalul nu sînt determinări pofarr-e opuse ale culturii, ci momente in­ terne, interpenetrante, care se condiţionează reci­ proc" 3o. Concluzia care se desprinde din cele de mai sus este că naţiunea se caracterizează şi prin existenţa unei culturi naţionale, avînd particulari­ tăţi care, dincolo de autonomia ei relativă şi de uni­ versalitate, fac din ea o cultură proprie, distinctă şi distinctivă. Conţinutul şi rolul comunităţii de cultură ca tră­ sătură definitorie a naţiunii trebuie abordate avînd în vedere caracterul concret-istoric aJ culturii. Aparţinînd direct suprastructurii sau fiind strîns le­ gată de aceasta (am în vedere cultura spirituală), cultura naţională este determinată de viaţa econo­ mică a naţiunii, de relaţiile economice existente în ansamblu, de structura de clasă proprie naţiunii. De aceea comunitatea de cultură ca trăsătură a naţiunii este diferită şi trebuie examinată ca atare în ca­ zul naţiunii existente în capitalism şi în cazul na­ ţiunii socialiste ; analiza ei trebuie de asemenea să aibă în vedere evoluţia pe care o cunosc naţiunea şi cultura naţională în procesul dezvoltării orînduirii capitaliste şi, respectiv, a celei socialiste pe diferi­ tele lor trepte istorice. Am schiţat mai înainte anumite trăsături ale co­ munităţii de viaţă economică în calitate de trăsă­ tură a naţiunii în capitalism ca şi în socialism. In 29 C. Ionescu-Gulian, Istoria, omul, cultura, Bucureşti, Editura politică, 1 970, p. 12, 30 Al. Tănase, Introducere in filozofia culturii, Bucureşti, Editura ştiinţifică, 1968, p. 274. Desigur, reportul dintre na­ ţional şi universal este mult mai complex ; analiza lui nu se încadrează în problematica pe care o abordez în această lucrare ; de aceea mă limitez la aceste consideraţii, menite să pună în evidenţă conţinutul comunităţii de factură spi­ rituală proprie naţiunii . 27

cele ce urmează voi aminti situaţi.a existentă în ce priveşte structura socială a naţiunii pentru a des­ prinde apoi consecinţele pe care caracteristicile eco­ nomiei şi ale structurii sociale a naţiunii le au asupra culturii naţionale. După cum se ştie, în condiţiile capitalismului, clasa conducătoare a naţiunii este burghezia, care deţine puterea politică şi principalele mijloace de producţie. Structura societăţii şi deci a naţiunii este caracterizată prin existenţa claselor antagoniste şi a luptelor dintre clase. La antagonismele sociale se adaugă asuprirea de către burghezie a naţiunilor do­ minate sau a minorităţilor naţionale. Mica burghe­ zie, păturile largi ale „liber-profesioniştilor" şi in­ telectualitatea încă neangajată politiceşte sînt ex­ puse instabilităţii economice, politice şi sociale, ca­ racteristice unei orînduiri contradictorii. Se mani­ festă tot mai pregnant contradicţia dintre monopo­ luri şi masele largi populare. Un mozaic de interese eterogene, un ghem de contradicţii ireductibile, cioc­ niri, conflicte şi lupte sociale, iată ceea ce caracte­ rizează viaţa internă a naţiunii în capitalismul con­ temporan. Desigur, există interese ale naţiunii ca atare, care privesc menţinerea şi dezvoltarea, progresul şi afir­ marea sa, dar şi aceste interese, care concurează la sudarea rîndurilor naţiunii, sînt profund contradic­ torii. Promotoare activă a naţionalismului, burghe­ zia pretinde în mod fals că este purtătoarea intere­ selor naţionale, cu care îşi identifică însă propriile interese de clasă, organic opuse intereselor marii maj orităţi a naţiunii. Proletariatul, clasa cea mai avansată a societăţii capitaliste, avînd misiunea să făurească o orînduire superioară istoriceşte, ex­ primă, o dată cu interesele sociale fundamentale ale tuturor forţelor înaintate, şi interesele naţionale autentice ; acolo unde există asuprire naţională, el 1mbină într-un tot lupta de eliberare socială cu cea de cucerire a libertăţii naţionale, înfăptuirea revo­ luţiei şi construcţiei socialiste, reprezentînd atît o 28

etapă superioară în evoluţia societăţii umane, cît şi o treaptă nouă, mai avansată, de comunitate umană. Există condiţii cînd, pentru anumite perioade şi pentru atingerea unor obiective precise şi limitate (de pildă în cazul unui război just, de apărare a pa­ triei împotriva unei agresiuni străine), naţiunea gă­ seşte şi în capitalism resurse şi posibilităţi să acţio­ neze mai mult sau mai puţin unitar ; dar şi în ase­ menea cazuri clasele şi forţele sociale care compun naţiunea se manifestă distinct, potrivit poziţiilor şi intereselor lor sociale, greul rezolvării problemelor care se ridică în faţa naţiunii căzînd în sarcina cla­ selor şi păturilor sociale de oameni ai muncii, a for­ ţelor sociale progresiste. Aşa cum arată istoria, bur­ ghezia este deseori gata să sacrifice interesele naţio­ nale ale ţării în favoarea unor înguste interese de clasă sau de grup. În condiţiile socialismului, naţiunea se caracte­ rizează, dimpotrivă, printr-o structură de clasă ra­ dical diferită şi printr-un proces de omogenizare so­ cială crescîndă. Unitatea ei, acţiunea unită a cla­ selor, păturilor şi categoriilor sociale din cadrul ei, a tuturor celor ce muncesc fără deosebire de naţio­ nalitate nu mai sînt fenomene trecătoare, nu se mai manifestă în legătură cu obiective parţiale, ci repre­ zintă trăsă·turi permanente ale vieţii naţiunii, ale poporului, statornicindu-se în toate problemele car­ dinale ale progresului orînduirii socialiste.

Asemenea structuri sociale se repercutează direct asupra culturii, asupra culturii naţionale. În capitalism, cultura naţională se formează şi se dezvoltă, reflectînd şi exprimrnd pe plan spiritual întreaga complexitate a vieţii naţiunii, inclusiv şi cu deosebire existenţa claselor sociale cu interese, po­ ziţii, atitudini şi acţiuni diferite, opuse, chiar anta­ goniste. În aceste condiţii, cultura naţională include numeroase şi profunde diferenţieri de oonţinut, se bazează pe premise şi exprimă orientări ideologice nu numai diferite, ci şi iremediabil opuse. în cadrul culturii naţionale, în forme şi modalităţi de expri29

mare mai mult sau mai puţin comune, se afirmă tendinţe, curente, opinii multiple şi variate, care. pe măsura adîncirii contradicţiilor capitalismului ca orînduire socială, se polarizează către cele două orientări de bază, exprimînd poziţiile claselor so­ ciale fundamentale ale societăţii capitaliste. Se des­ făşoară lupta dintre ideologia burgheză dominantă şi ideologia revoluţionară a clasei muncitoare, luptă care influenţează direct întreaga evoluţie a culturii naţionale, a naţiunii ca atare. Prin conţinutul de idei, prin bazele ideologice, în capitalism nu există deci o cultură unică a întregii naţiuni. Antagonis­ mul de clasă care străbate întreaga economie şi structură socială se manifestă şi în lupta care are loc pe plan spiritual, ideologic. Socialismul înlătură opo­ ziţia dintre cele două culturi şi duce la făurirea unei culturi socialiste comune a întregii naţiuni, a întregu­

lui popor. Despre această problemă mă voi ocupa însă ceva mai concret în ultimul eseu cuprins în prezenta lucrare. Conştiinţa naţională, trăsătură a naţiunii

Una dintre componentele culturii spirituale a că­ rei definire ştiinţifică poate fi considerată esenţială pentru studiul naţiunii este conştiinţa naţională, care înseamnă înţelegerea de către naţiune a exis­ tenţei sale ca entitate distinctă, de sine stătătoare, în­ seamnă „conştiinţa ei de sine". Această conştiinţă grupează un ansamblu de sentimente, de idei şi idealuri, de năzuinţe şi ţeluri, de concepţii şi po­ ziţii, de orientări şi atitudini etc. privitoare la na­ ţiunea respectivă şi la evoluţia ei. In acest ansam­ blu se integrează - conştiinţa originii comune, simţămintele, con­ cepţiile şi atitudinea faţă de trecut, faţă de tradi­ ţiile naţiunii şi, în genere, ale poporului ţării res­ pective ; - conştiinţa apartenenţei naţionale, atitudinea faţă de evoluţia naţiunii în contemporaneitate ; 30

- conştiinţa necesităţii perpetuării şi dezvoltării în perspectivă a naţiunii, năzuinţa oamenilor care o oompun de a continua să convieţuiască în aceeaşi formă de comunitate umană. Oamenii aparţin atît obiectiv, cît şi subiectiv unei anumite naţiuni : obiectiv, prin apartenenţa lor naţio­ nală, concretizată Sn integrarea lor în viaţa economică proprie naţiunii, prin aşezarea lor pe teritoriul unde s-a născut şi fiinţează naţiunea, prin limba pe care o folosesc ca limbă maternă ; subiectiv, prin legăturile sufleteşti, spirituale care se statorniJCesc între individ şi naţiune ; apartenenţa la naţiune generează sen­ timente şi afinităţi care fac ca oamenii să se simtă parte a unei naţiuni anumite ; viaţa şi munca, convieţukea în acelaşi mediu natural şi uman, Limba comună, existenţa unor interese comune, unele legate de eventuale pericole pentru întreaga naţiune, de exemplu pericolele externe, toate acestea dau n,aş­ tere sentimentelor de apartenenţă şi, totodată, adeziu­ nii conştiente la o anumită comunitate umană. In ca­ drul conştiinţei naţion\a,le, conştiinţa· apartenenţei naţionale ca stare de spirit e completată într-un tot dialectic, întărită şi amplificată de înţelegerea raţio­ nală a naţionalităţii, această înţelegere marcînd în viaţa popoarelor, dar şi a indivizilor, o etapă supe­ ri�ară a conştiinţei de sine a naţiunii. In legătură cu includerea conştiinţei naţionale în comunitatea de fizionomie spirituală a naţiunii se impun cîteva precizări. In primul rînd, conştiinţa naţională are un carac­ ter istoric, un conţinut concret în fiecare etapă de dezvoltare a naţiunii. Astfel, conţinutul şi sensul conştiinţei naţionale, natura şi rolul ei se mo,difică necontenit, fiind mereu altele, după cum naţiunea se află în proces de constituire sau este deja în plină afirmare, după cum naţiunea este subj ugată şi luptă pentru eliberare, sau există şi se manifestă indepen­ dent, după cum e-s te vorba de naţiunea existentă în capitalism sau despre naţiunea socialistă. Acest c&rader istoric al conştiinţei naţionale nu elimină faptul că în fiecare perioadă şi în fiecare moment al 31

evoluţiei naţiunii fizionomia spirituală a acesteia cu­ prinde în sine şi conştiinţa naţională. Din el decurge [nsă cerinţa ca această conş.tiinţă naţională să fie examinată istoriceşte . Astfel, dacă se analizează ele­ mentele spirituale comune ale naţiunii în condiţiile capitalismului, .trebuie pornit de la faptul că ele poartă adînc pecetea pe care orînduirea capitalistă şi-o pune asupra naţiunii, iar pentru justa lor înţele­ gere trebuie avută în vedere evoluţia societăţii capi­ taliste în general, a relaţiilor şi a contradicţiilor de clasă din capitalism în special. De exemplu, în pe­ rioada revoluţiilor burgheze, naţiunea în formare îşi însuşeşte conştiinţa naţională, conştiinţa necesităţii luptei pentru afirmarea idealurilor naţionale, pen­ tru realizarea intereselor şi a drepturilor naţionale. Este cunoscut rolul important al trezirii conştiinţei naţionale pentru popoarele care au avut de dus lupta de eliberare naţională şi de înfăptuit unita­ tea lor naţională. În desfăşurarea, pînă la urmă vic­ torioasă, a luptei poporului român pentru eliberare naţională şi socială, pentru crearea statului naţio­ nal unitar, un rol de seamă au avut ideea continui­ tăţii sale istorice, conştiinţa necesităţii realizării unirii întregii naţiuni pe teritoriul pe care s-a for­ mat şi a convieţuit de-a lungul istoriei sale zbuciu­ mate poporul român. Desigur, această conştiinţă este contradictorie şi cuprinde în sine orientări care, pe măsura constituirii şi dezvoltării naţiunii, ex­ primă tot mai direct şi mai net, ca de altfel în­ treaga cultură spirituală, dar într-o formă mai as­ cuţită, poziţiile unor clase şi forţe sociale opuse, an­ tagoniste. În al doilea rînd şi în strînsă legătură cu cele expuse deja (mai mult, dezvoltînd unele elemente înfăţişate mai sus), ceea ce constituie conştiinţa na­ ţională nu există separat şi, cu atît mai puţin, izolat de conştiinţa socială în ansamblu. Dimpotrivă, con­ ştiinţa naţională constituie o componentă - dis­ tinctă, desigur, dar componentă - a conştiinţei so­ ciale, care, în condiţiile de dezvoltare a naţiunii în 32

capitalism, are ca esenţă conştiinţa de clasă, prin e:rcelenţă ideologică, şi este adînc contradictorie, antagonistă. De aceea d e t e r m i n a r e a ,conştiinţei naţionale

(ca fenomen suprastructural) este deosebit de com­ plexă ; ea rezidă în existenţa o biectivă a naţiunii şi totodată în existenţa unei structuri de clasă în ca­ drul naţiunii, deci a claselor sociale şi a raporturi­ lor dintre ele, precum şi a statului ca expresie a puteri i politice în societate. De aceea, prin c o n ţ i n u t u l său, conştiinţa na­ ţională reflectă trăsăturile pe care viaţa socială le imprimă ansamblului conştiinţei sociale, este pu­ ternic, multilateral şi permanent influenţată de ideologie, interferează, se împleteşte, se îmbină, în ultimă analiză se contopeşte cu ideologia, fiind şi ea terenul înfruntării poziţiilor daselor şi forţelor politic e adverse , antagoniste. De obicei cercetătorii care refuză să includă con­ ştiinţa naţională printre trăsăturile naţiunii reduc această conştiinţă la laturile ei psihologice, nu ţin seama de raporturile ei cu ideologia, ignorează fap­ tul că această conştiinţă nu este unitară, că ea re­

flectă şi nu poate să nu reflecte opoziţia, ciocni­ rile, antagonismele dintre clasele fundamentale care constituie naţiunea în capitalism. Marxismul nu

contrapune însă rigid naţiunea clasei şi, în conse­ cinţă , nici conştiinţa naţională i deologiei. Oamenii , grupările, clasele sociale se definesc în calitate de componente ale naţiunii nu în afară şi cu atît mai puţin independent de poziţia lor socială ; împărţirea în clase a societăţii este, în genere, mai profundă decît gruparea o amenilor în naţiuni , fiecare cate­ gorie socială şi organizaţie politică raportîndu-se la problemele privind naţiunea în funcţie şi de pozi­ ţiile de clasă. Toate acestea nu anulează existenţa unei conştiinţe naţionale, care, pornind de la ase­ mea condiţii concrete, se manifestă ca un ansam­ blu de sentimente, stări de spirit, idei şi idealuri , interese, năzuinţe şi scopuri proprii naţiunii. Premi­ sele sînt, în cazul claselor sociale, diferite, intere-

sele sociale opuse, chiar ireductibil opuse, iar idea­ lurile naţionale obiectiv altele, fiind altfel înţelese şi interpretate în ceea ce priveşte esenţa şi finali­ tatea lor. Şi, totuşi, există un „ce" ,comun naţiunii : conştiinţa existenţei sale distincte sau conştiinţa necesităţii constituirii sale ca o entitate dis­ tinctă şi independentă în cazul naţiunilor în for­ mare, dorinţa de a convieţui pe aceLaşi teritoriu, în acelaşi mediu geografic, economic, social, cultural, ataşamentul pentru limba maternă, pentru cultura naţională, sentimentul mîndriei naţionale (,,Acolo unde nu există un sentiment al patriei, nici un lim­ baj de pe lume nu-l va aduce", spunea Saint-Exu­ pery), năzuinţa de a perpetua naţiunea respectivă, conceperea traiului în viitor în cadrul şi pornind de la premisele naţionale date etc. ,,Naţiunea presu­ pune un trecut - sublinia Renan, întrevăzînd spi­ ritul istoric în conştiinţa şi atitudinea naţiunii. - Ea se rezumă în prezent într-un f.apt tangibil : consim­ ţămîntul, dorinţa c1ar exprimată de a continua viaţa comună. Existenţa unei naţiuni este un plebiscit de fiecare zi" 31• Este de subliniat însă că acest ,,ce" comun nu duce niddecum la estomparea caracterului de dasă al atitudinilor şi ideilor despre naţiune. !n fapt, fiecare clasă socială, fiecare grupare socială are anumite poziţii faţă de naţiunea din care face parte ; conşti­ inţa naţională se constituie tocmai din ansamblul sentimentelor, părerilor, concepţiilor etc., care oglin­ desc pe plan spiritual interesele, poziţiile t u t u r o r claselor şi forţelor social-poli-tice cu privire la naţiu-· nea căreia îi aparţin, poziţii care exprimă atitudinea fiecăreia dintre ele faţă de trecutul, prezentul şi viitorul acestei naţiuni. Desigur, elementele de natură ideologică care ex­ primă poziţia claselor sociale cu privire la naţiunea din care fac parte nu se constitutie ca o ideologie distinctă ; ideologia ca atare fiind de clasă, nu na­ ţională, aceste elemente se integrează· organic în 31 Ernest Renan , op. cit., p . 27 (subl. v s. ) .

34

ideologia clasei, a burgheziei, respectiv a proleta­ riatului ; ca părţi ale acestei ideologii de clasă , ele devin, sînt, rămî:n ş i componente ale conştiinţei naţionale ; de aceea conţinutul acestei conştiinţe nu poate fi determinat într-un mod abstract, ci trebuie examinat în cazul fiecărei naţiuni şi în fiecare mo­ ment al evoluţiei sale în capitalism. Lupta naţiu­ nilor în formare pentru constituirea lor, adesea pentru eliberarea lor şi cucerirea independenţei, pen­ tru unificarea lor teritorială, adică pentru crearea comunităţii de teritoriu, s-a desfăşurat în condiţii cînd burghezia îşi înfăptuia revoluţia, menirea de a crea orînduirea ce-i poartă numele. În acele condiţii, concepţiile ei cu privire la naţiune - parte a ideo1o­ giei sale de clasă - constituiau un important element al co�tiinţei naţionale ca factor m ofor al afirmării noilor forme de comunitate umană. Într-o altă epocă şi în alte condiţii concrete, popoarele ţărilor pînă nu de mult subj ugate de colonialism duc mai de­ parte lupta în vederea consolidării independenţei lor naţionale şi constituirii lor în naţiuni, în timp ce în rîndul lor se manifestă şi îşi croiesc drum va­ riate orientări ideologice, printre acestea fiind şi naţionalismul, care, aşa cum arată viaţa, în aseme­ nea împrejurări are un conţinut democratic, ocupînd un loc important ffn lupta acestor popoare împotriva formelor vechi şi noi de ,colonialism, ca element al conştiinţei lor naţionale în formare. Chiar în condiţiile orînduirii burgheze consolidate, ideologiile claselor nu „părăsesc" conştiinţa naţională, ci caută să-şi permanentizeze prezenţa în ca­ drul acesteia , s-o influenţeze, s-o pătrundă şi s-o subordoneze. Burghezia, care tinde să prezinte inte­ resele sale de clasă drept interese ale întregii na­ ţiuni, urmăreşte concomitent să menţină ca bază ideologică a conştiinţei naţionale concepţia sa naţio­ nalistă şi şovină despre naţiune şi problema naţională, în genere ideologia ei de dasă. Această ideologie are ca bază, în ce priveşte naţiunea şi problema naţio­ nală, naţionalismul, exclusivismul naţional, şovinis".' mui şi asuprirea naţională. împotriva ideologiei bur35

gheze, proletariatul, partidul său marxist-leninist l,1ptă pentru răspîndirea ideologiei sale, a . con­ cepţiei sale istorice despre societate, despre naţiune şi problema naţională, care formează idealuri na­ ţionale nobile, înaintate şi totodată promovează spi­ ritul de solidaritate internaţionalistă cu clasa munci­ toare, cu oamenii muncii aparţinînd altor naţiuni, c:ultivă dragostea faţă de patrie, hotărîrea de a lupta pentru eliberarea socială a poporului muncitor şi în acelaşi timp pentru dezvoltarea liberă şi suverană a naţiunii sale în concertul celorlalte naţiuni ale lumii. Împreună cu aceste două poziţii ideologice fundamentale opuse, antagoniste, în j urul şi sub influenţa lor se exprimă, se înfruntă părerile, con­ cepţiile cu privire la naţiune .ale diferitelor grupuri, categorii sociale, organizaţii politice, culturale, per­ sonalităţi etc. În general, conţinutul ideologic al conştiinţei na­ ţionale este punctul de interferenţă, zona comună a conştiinţei naţionale şi conştiinţei de clasă. Conşti­ inţa de clasă, cu ideologia care-i este proprie, include în sine în mod necesar poziţiile şi concepţiile clasei date despre naţiunea căreia îi aparţine, tinde să for­ meze, să modeleze conştiinţa naţională după trăsătu­ rile care-i sîn:t proprii. Aşa se face ,că această conşti­ inţă, ca latură a fizionomiei spirituale a naţiunii existente în capitalism, este adînc contradictorie. De aceea conştiinţa trecutului comun ca element compo­ nent al conştiinţei naţionale, despre care vorbeam mai sus, este în iconţinutul ei, într-o măsură sau aLta, diferită după ,cum diferite sînt poziţiile de clasă ale indivizilor, ale grupurilor sociale. De exemplu, clasa muncitoare, forţele sociale înaintate preţuiesc din trecut cu precădere tradiţiile legate de luptele împo­ triva exploatării şi asupririi, pentru propăşirea mate­ rială şi spirituală a poporului , a ţării. Interesele şi pozi,ţiile de clasă influenţează direct şi aprecierea ce se dă diferitelor evenimente din trecut legate de vicisitudinile de care istoria n-a scutit popoarele, de luptele pe care multe dintre acestea le-au dus pentru apărarea fiinţei lor naţionale. Masele popu36

lare, forţele sociale avansate îşi iubesc cu ardoare patria, existenţa şi dezvoltarea ei de sine stăitătoare , independenţa, frumuseţile sale naturale. Aşa cum re­ marca just Ilie Rădulescu, de-a lungul secolelor masele au păstrat nealterate, au ,îmbogăţit şi au dez­ voltat continuu tradiţiile populare în ceea ce priveşte cîntecul, portul, dansul, obiceiurile înaintate. Culti­ varea acestora a fost şi este nu numai un prilej de desfătare culturală, artistică, ci şi o formă de luptă pentru păstrarea şi emanciparea fiinţei naţionale 32 • La fel in ce priveşte poziţia faţă de prezentul şi viito­ rul naţiunii ; clasa muncitoare, oamenii muncii, for­ ţele sociale avansate nu au o simplă conştiinţă a apar­ tenenţei la naţiune, a necesităţii continuităţii naţiuni i î n perspectivă, d sînt profund ataşate celor mai no­ bile idealuri de progres ale naţiunii, conştiente că acest progres este indisolubil legat de eliberarea so­ cială a poporului prin înfăptuirea revoluţiei socia­ liste, de înaintarea naţiunii, adînc înnoite în procesul revoluţiei, spre înflorirea şi afirmarea multi1aterală pe calea socialismului şi a comunismului. Din aceeaşi corelaţie a con:ştiinţei naţionale cu ldeologia şi cu poziţiile claselor decui,ge faptul că în condiţiile socialismului, spre deosebire de capita­ lism, ,conştiinţa naţiona1ă, componentă a comuni­ tăţii de cultură a naţiunii, oglindeşte unitatea aces­ tei naţiuni, opusă discriminărilor naţionale, unitatea întregului popor în jurul partidului marxist-leni­ nist, al clasei muncitoare, forţa ,conducătoare a na­ ţiunii, a întregii societăţi. Analiza de mai sus duce, cred, la dteva concluzii care sistematizează esenţa celor expuse pînă acum cu privire la conştiinţa naţională. Mai întîi, noţiunea de conştiinţă naţională are un conţinut reflectoriu şi o sferă îndeajuns de bine precizate. Ea ,este conştiinţă naţională pentru că se referă 1a naţiune şi pentru că aparţine naţiunii. Totodată ea este naţională ,chiar dacă nu aparţine 32 Dr. Ilie Rădulescu, lnflorirea naţiunii în condiţiile so­ cialismului, în Probleme ale construcţiei de stat în Republica Socialistă România, Bucureşti , Editura politică, 1966, p. 235.

37

întregii naţiuni, ci unei clase care se manifestă la scară naţională, are propriile poziţii şi concepţii 11..espre naţiune, po trivit cărora tinde să modeleze întreaga conştiinţă naţională ; în primul caz se poate vorbi despre o conştiinţă naţională de an­ samblu, în al doilea caz despre o formă particularii a conştiinţei naţionale, delimitare terminologică ce

se poate dovedi necesară, fecundă pentru o analiză mai amplă şi mai concretă a noţiunii de conştiinţă naţională, analiză care nu intră însă în intenţia au­ torului acestor rînduri . In al doHea rînd, ,conştiinţa naţională, prin con­ ţinutul ei şi formele de manifestare, are un caracter istoric concret ; ceea ce este comun naţiunii pe pla­ nul conştiinţei e strict determinat :istoriceşte şi tre­ buie examinat şi înţeles ca atare ; acest factor spiritual comun este, în condiţiile capitalismului, con-­ trad:iictor:iu, consecinţă a existenţei structurii de dasă proprii acestei orînduiri ; lui i se adaugă ele­ mentele ideologice pe care diferitele dase şi forţe politice le aduc în conştiinţa naţională. Astfel, în con­ ştiinţa naţiunii existente în capitalism se înfruntă poziţiile claselor sociale, ea oferind tabloul ciocnirilor de interese, de năzuinţe şi ţeluri, acţiunilor diver­ gente, luptelor dintre aceste clase. In sfîrşit, în al treilea rînd, conştiinţa naţională , după cum decurge din cele spuse mai sus, este o caracteristică a naţiunii nu numai prin cornpo­ nente:e ei psihologice, ci şi prin latura ei elaborată teoretic pe care o conţine. Şi dacă în capitalism o asemenea trăsătură a naţiunii exprimă şi ea carac­ terul antagonist al contradicţiilor sociale, iar în so­ cialism, dimpotrivă, dă şi ,ea expresie unităţii întregii naţiuni, întregului popor, aceasta nu arată decît că profilul spiritual al naţiunii reflectă fidel viaţa formei de comunitate umană pe care o defineşte

în diferitele �tape istorice. Naţiunea şi statul

Cu excepţia comunei primitive, dezvoltarea for­ melor de comunitate umană în toate celelalte for38

moţiuni sociale a avut loc în condiţiile existenţei statului ca organizaţie politiică . Există o legăitură între aceste două fenomene sociale ? în speţă, există o legătură între naţiune şi stat în condi,ţiile capi­ talismului ? Şi, mergind mai departe, oare exis­ tenţa unui stat ,propriu este o trăsătură definito­ rie a naţiunii ? Să vedem mai întii ce arată istoria. În ce priveşte perioada formării naţiunilor, acea­ sta a coinds, după cum se ştie, cu tendinţa cva­ sigenerală spre constituirea statelor naţionale. Afir­ ma:riea şi extinderea relaţiilor capitaliste, fornnarea pieţei naţionale, unifLcarea teritoriilor locuite de populaţii avînd origine şi limbă comună au presu­ pus şi au fost însoţite in mod necesar de învinge­ rea fărîmiţării feudale pe plan statal, de centrali­ zarea politică, în unele ţări realizată deja într-o măsură sau alta de către absolutism. ,,Burghezia suprimă din ce în ce mai mult fărîmiţairea mijloa­ celor de producţie, a prn,prietă,ţii- şi a populaţiei�' , arătau Marx ş i Eng:els î n Manifestul Partidului Co_­ munist, s1 ubliniind legătura dintre ,concentrarea mijloacelor de producţie, a populaţiei, ,centralizarea politică şi formarea naţiunii. Ea a aglomerat popu­ laţia, a ,centra-lizat mijloacele de producţh? şi a con­ centrat proprietăţile în mîini puţine. Urmarea ine­ vîtabilă a acestor schimbăd a fost centralizarea politică. ,,Provincii independente, aproape numai confederate, avînd interese, legi, guverne şi vămi diferite, au fost înglobate într-o singură naţiune, cu un singur guvern, o singură lege, un singur inte­ res naţional de -clasă, o singură frontieră vamală" 33 • Aee:astă -centralizare politică era o necesitate obiec­ tivă, o cerinţă esenţială a progresului, statului na­ ţional revenindu-i un important rol în dezvolta­ rea naţiunii 'Şi a societă.ţii capitaJ.iste în ansamblu ; fiind o expresie a antagonismelor sociale, un ins­ trument al dominaţiei -clasei capitaliste, statul ibur-

Marx

89 K. şi . F. Engels, Manifestul Partidului Comunist, Bucureşti, Editura politică, 1969, ed. a IX-a, p. 41-42.

ghez avea în acelaşi timp rolul unui factor integra­ tor de ordin politic al naţiunii în formare prin impunerea unor instituţii, norme , legi, principii etc. unice pe întregul teritoriu pe care trăia res,pectiva naţiune. Fără să ne p110punem aki analiza conţinutului şi rolului de clasă al statului în acele condiţii, consemnăm doar faptul semnalat mai sus că în dez­ voltarea istorică apariţia naţiunilor şi formarea statelor naţionale s-au petrecut în aceeaşi epocă. Naţiunea în formare, burghezia care se situa în fruntea acestei naţiuni au tins inevitabil şi cu toate forţele lor spre constituirea unui stat propriu, care să creeze cadrul politic necesar pentru dezvoltarea economiei şi culturii naţionale, pentru afirmarea naţiunii date î·n diferitele domenii ale creaţiei umane, în relaţiile dintre naţiuni. Nu pentru puţine pa.poare constituirea în naţiuni însemna înainte de toate eliberarea naţionaLă. În cazul a numeroase popoare europene - român, ita­ lian, bulgar, popoarele Iugoslaviei de astăzi ş.a. drumul spre constituirea în naţiuni a fost drumul unor lupte îndelungate şi grele, pline de jertfe pentru neatîrnare, pentru cucerirea independenţei naţionale. Dominaţia otomană şi cea a Imperiului habsburgic au împiedicat multă vreme progresul economic, social-politic şi cultural a numeroase po­ poare, procesul constituirii lor în naţiuni, dar n-au putut înfrînge setea lor de libertate. Mai devreme sau mai tîrziu, aceste popoare au scuturat j ugul străin, s-au constituit în naţiuni şi în state naţionale, în unele cazuri (Iugoslavia) în state multinaţionale. Această forţă irezistibilă cu care naţiunile, socie­ tatea vremii evoluau spre statul naţional l-a făcut pe Lenin să spună că orke mişcare naţională tinde spre fomnarea de state naţionale, ,că statul tipk pentru această perioadă este s tatul naţional 34 • Această tendinţă a naţiunilor spre constituirea 34 V. 1. Lenin, Despr e dreptul naţiunilor la autodetermi­ nare, în Opere complete, vol. 25, Bucureşti , Editura politică,

1 964, p. 281.

40

unor state naţionale nu ţine numai de istoria fău­ ririi naţiunilor, ci este o trăsătură constantă a re­ laţiilor dintre naţiune şi stat. Surprinzînd această trăsătură, Karl Deutsch afirmă : ,,Cînd o semnifi­ cativă parte a membrilor unei populaţii doreşte să cîştige (to gain) puterea politi-că pentru grupul său etnic sau lingvistic, noi o putem numi o naţionali­ tate. Cînd o astfel de putere este cucerită în mod obişnuit prin controlul maşinii de stat, noi o soco­ tim o naţiune" 35 • Desigur, distincţia făcută de pro­ fesorul de la Universitatea Yale între naţionalitate şi naţiune este cd puţin arbitrară ; de asemenea na-: ţionalitatea rămîne un grup naţional distinct şi în condiţii cînd ea nu tinde spre cucerirea puterii po­ litice ; aici ne interesează însă sublinierea însemnă­ tăţii pe care o are existenţa statului pentru cons­ tituirea şi afirmarea comunităţii umane care este naţiunea. Un raport str.îns între stat şi naţiune este pus în evidenţă de experienţa ţărilor socialiste. Trecerea la socialism, care înfăptuieşte şi o profundă înno­ ire a naţiunii, este des,chisă de cucerirea puterii po­ litice de către proletariat şi aliaţii săi. In transfor­ mările revoluţionare care modifică din temelii întreaga viaţă a societăţii şi care înscriu printre re­ zultatele lor importante ridicarea naţiunii pe o treaptă nouă, naţiunea socialistă are ca premisă fundamentală constituirea statului socialist ; ast­ fel, în cazul naţiunii socialiste, formarea statului (iaTăişi, de cele mai multe ori, naţional şi nu mul­ tinaţional) precedă în mod clar constituirea naţiu­ nii. Acest stat are un rol de însemnătate istorică în crearea economiei socialiste, în transformarea struc­ turii societăţii pe făgaşul socialismului, în dezvol­ tarea culturii noi, adică în construirea orînduirii socialiste şi, în acest cadru, în transfarmarea naţiu­ nii în naţiune socialistă. 35 Karl Deutsch, Nation and World, în Contemporary Po­ litical Science : Toward Empirical Theory, ed. by Ithiel de

Sola Pool, McGraw-Hill Book, Comp .., p. 208.

4 1>

Chiar în cazul statelor sod:aliste multinaţionale, tendinţa spre - e xistenţa unei organizări de stat pro­ prii este evidentă. In ce priveşte U.R.S.S., de pildă, cei mai mulţi participanţi la discuţiile citate mai sus consideră că, î·n condiţiile apropierii continue multi­ laterale a naţiunîlor sovietice, importanţa organizării de stat proprii a acestor naţiuni ca parte integrantă a statului sovietic multinaţional nu este nicidecum de neglijat. In Iugoslavia, diferitele naţiuni şi popoare şi-au găsit, în condiţiile puterii populare, ale socia­ lismului, împlinite pînă la capăt ţelurile spre reali­ zarea unei organizări de stat proprii, Republica Socialistă Federativă Iugoslavia fiind compusă din republicile socialiste Bosnia şi Herţegovina, Croa­ ţia, Macedonia, Muntenegru, Serbia şi Slovenia. Pe de altă parte, sînt absolut evidente însemnă­ tatea şi rolul statului pentru evoluţia spre naţiuni a popoar-e lor din ţările recent eliberate de sub colo­ nialism. Şi aici cucerirea independenţei naţionale, adkă crearea unui stat propriu, este anterioară pro­ ceselor de constituire propriu-zisă a naţiunilor. Transformările în economie, eforturile spre crearea unei economii capabile să pună bazele unui pro­ gres atît de îndelung amînat pentru aceste popoare, să pună capăt ravagiilor subalimentaţiei şi foame­ tei cronice şi să ducă la slăbirea treptată a depen­ denţei lor •� conomice faţă de imperialism ; depăşi­ rea structurilor economice-sociale şi a formelor de comunitate llmană şi de organizare politică feudală, nu de puţine ori tribale, cu consecinţe adesea dure­ roase pentru capacitatea de a răspunde la presiu­ nile imperialismului ; s:trîngerea legăturilor dintre diferitele zone şi . regiuni ; unificarea teritorială · şi lingvistkă,, uneori · pe întinderi imem:;e şi modest populate, toate aceste pr,emise ' şi, în acelaşi timp, ale unui proi::e� de evoluţie sp1·e semne dtstinctive r naţiune ' sî tt indisolubil legate de independenţă, iar independenţa fără stat, fără un stat propriu, nu este de conceput. lntreaga . dezvoltare din ul­ timele decenii, deceniile prăbuşirii sistemului . . co­ lonial al imperialismului sub loviturile mişcării .de 1

1

42

eliberare naţională ş1 ir. condiţiile favorabile pe plan internaţional prin formarea sistemului mon­ dial socialist, arată că orice evoluţie spre naţiuni a popoarelor din „lumea a treia" trece prin cucerirea independenţei naţionale, a independenţei de stat. Formarea acestor noi naţiuni, constituirea de noi state independente au o importanţă istorică atît pentru popoarele respective, dt şi pentru ,progresul general al omenirii. Aceasta şi explică rolul pro­ gresist al luptei de eliberare naţiJonală, ca şi al lup­ tei pentru apărarea suveranităţii şi a independenţei fiecărui stat. Aşadar, istoria mai veche şi mai recentă, pre­ cum şi contemporaneitatea însăşi, arată tendinţa irezistibilă a naţiunilo:r spre a se constitui în state, de cele mai multe ori în state naţionale . Şi o analiză logică-struc turală, sociologică, indkă aceeaşi legătură strînsă, într-un anume s•ens orga­ nică, între stat şi naţiune. În primul rînd, legătura dintre naţiune şi stat decunge din raportul lor mai mult sau mai puţin comun cu o serie de fornomene social•e : baza econo­ mică a societăţii, teritoriul ca ansamblu de condi­ ţii naturale ale existenţei societăţii şi clasa socială dominantă conducătoare ,în societate. Astfel, baza economkă, relaţitle de producţie ge­ nerează piaţa naţiona1ă, î.şi pun amprenta asupra comunităţii de viaţă economică., determinînd o se­ rie de caracteristid distincte ale acestei trăsături a naţiunii în capitalism, pe de o parte, şi în socialism, pe de altă parte. In a,celaşi timp, tipul de relaţii de producţie ca bază economică, determină în ultimă insta11ţă şi statul ca element component . al supra­ structurii. Teritoriul, mediul natural în care se for..: mează şi se afirmă naţiunea reprezintă, totodată, cadrul geografic în limitele şi asupra .căruia se exer­ cită suveranitatea statului, ne referim la suverani­ tatea ca supremaţie în interiorul ţării. Clasa care deţine puterea în societate este, totodată, cla�a .con­ ducătoare a naţiunii. Spre exemplu, în capita­ lism, burghezia se afirmă simultan ca ,clasă, condu-

cătoare a naţiunii şi ca clasă dominantă, adică deţinătoare a puterii de stat. In al doilea rînd, legătura dintre naţiune şi stat se exprimă în influenţa pe care ·o exercită reci­ proc unul asupra altuia aceste două fenomene so­ cial-istorice. Fă ră să fie determinantă într-un sens sau altul, această influenţă nu este nicidecum ne­ glijabilă şi prezintă importanţă de ordiin atît teo­ retic, cît şi practic. Astfel naţiunea este prezentă într-o anumită formă la constituirea statului. 1n această privinţă este instructiv sensul acordat de Lenin autodeterminării naţiunilor. ,,Prin autodeter­ minarea naţiunilor - scria el - s·e înţelege despăr­ ţirea lor statală de oolectivităţi1e naţionale străine, se înţelege formarea unui stat naţi01nal de sine stă­ tător" 36 • Desigur, nu naţiunea determină conţinutul sta­ tului, care exprimă în ,primul rînd, precum se ştie, esenţa de clasă a puterii. Inţelegerea statului ca parte a suprastructurii determinată de baza economică, ca instrument al dominaţiei de dasă (în condiţiile existenţei antagonismelor sociale) reprezintă punc­ tul de vedere fundamental al marxismului în pro­ blemele statului. Dar aceasta nu înseamnă că naţiunea şi, respectiv, compoziţia naţională a popu­ laţiei n-au nici o influenţă asupra modului de cons­ tituire şi formei de existenţă a statului. In funcţie de compoziţia naţională a populaţiei, statul este na­ ţional sau multinaţional ; alături de alţi factori, aceeaşi compoziţie naţională ,a populaţi,ei este luată în seamă într-o serie de cazuri 1a împărţirea state­ lor în unitare sau federative (repetăm într-o serie de cazuri, dar nu în toate, şi alături de alţi factori). Am arătat mai sus cu cîtă necesitate s-a manifestat şi se manifestă tendinţa mişcărilor naţionale, a na­ ţiunilor în formare spre constituiTea de state pro­ prii. Tendinţa spre constituirea şi apoi spre 1

36 V. I. Lenin, Despre dreptul naţiunilor la autodetermi­ nare, în Opere complete, vol. 25, Bucureşti, Editura politică,

1964, p. 281.

44

dezvoltarea statelor naţionale este rezultatul cerinţe­ lor obiective ale progresului social în condiţiile for­ mării şi afirmării naţiunii ca fo:mnă de comunitate umană. In acelaşi timp, această tendinţă exprimă situaţia obiectivă care face din burghezie, c o n c o m i t e n t, clasa cClnducătoare a naţiunii şi clasă dominantă în stat. .Aceeaşi pretutind�ni prin trăs•ăturile sale deftnitorii, burghezia caută să se afirme ca clasă conducătoare a naţiunii „la ea acasă", ceea ce face să existe o burghezie nord-americană, o alta engleză sau franceză etc. ; unită prim legături strinse cu burghezia internaţional-ă (legături izvo­ rîte din interesele fundamentale eomune), burghe­ zia de diferite naţionalităţi urmăr12şte să-şi creeze ,,statul propriu". Burghezia a .cucerit puterea poli­ tică, situîndu-s•e atît în fruntea mişcărilor sociale, dt şi a celor naţionale, subordonind aceste mişcări intereselor sale de clasă ; burghezia a trădat miş­ cările naţionale şi interesele naţionale ale popoa­ relor ori de dte Ol'i aceasta a fost in favoarea po­ ziţiilor sale de clasă ; o asemene.a împrejurare nu infirmă însă legătura exist�ntă între naţiune şi stat în condiţiile capitalismului, ,ci completează şi con­ cretizează tabloul general al formării şi dezvoltării naţiunilor şi statelor naţionale. Statul naţional are, la rîndul său, aşa cum am arătat mai sus, o puternitCă influenţă asupra naţi­ unii. Astfel, legătura dintre naţiune şi stat nu este intîmplătoare, d necesară ; nu e exterioară, ci de ordin intern, decurgînd din faptul fundamental că şi naţiunea - formă de comunitate umană - şl statul - oraganizaţie politiică, fa1strr·umentul rea­ lizării conducerii politice a societăţii de rcătre o anumită dasiă socială - sînt fiecare în felul său