Eseu Despre Cinematografie [PDF]

Zitiervorschau

Evoluţia imaginilor mişcătoare ,,Ce facem în viaţă, rămâne în eternitate.’’(personajul Maximus din ,,Gladiatorul’’)

Societatea a încurajat din totdeauna creativitatea şi inventivitatea individului cu scopul de a uşura viaţa cotidiană. La momentul actual, cinematografia, cunoscută şi sub denumirea de artă cinematografică, a ajuns un simplu canal de transmitere a informaţiei de la sursa la cetaţean şi ,de ce nu, un nou mod de exprimare a propriilor concepţii şi percepţii faţă de societatea zilelor nostre. Cinematografia, filmul, a oferit societăţii posibilitatea de a-şi exploata geniul creator şi de a ieşi din realitatea vieţii de zi cu zi. Orice individ, orice generaţie ştie prea bine aportul ştiinţific extraordinar al fraţilor Lumière adus lumii secolului XIX prin prezentarea primului aparat de filmat funcţional. Iniţial folosită pentru realizarea unor secvenţe, începuturile industriei filmului s-au redus la realizarea unor scurtmetraje ce înfăţişau scene de zi cu zi; au urmat reconstiturea evenimentelor de importanţă actuală şi chiar scene simple de ficţiune, cinematografia devenind purtătoare a actualităţii. Primul film realizat este considerat ca fiind o filmare a ieşirii din uzinele Renault de la Billancourt, urmând reportajele de ştiri. În 1894, este filmată încoronarea ţarului Nicolae al II-lea, apreciată ca primul reportaj realizat cu o cameră de filmat. Invenţia fraţilor Lumière a fost reprezentată de un mic aparat de filmat cu pelicula de 35 mm ce avea la bază un mecanism cu rotaţie intermitentă şi diafragmă ce funcţiona pe principiul maşinii de cusut; folosit împreună cu lanterna magică, devenea un proiector. Cinematograful a atras interesul unor mulţimi impresionante. Imaginaţi-vă sute de oameni aşteptând la cozi interminabile cu scopul de a viziona scurtmetraje, precum ,,Stropitorul stropit’’, considerată şi prima comedie mută, dar şi primul film narativ, sau ,,Sosirea trenului în Gara Ciotat’’. O binecunoscută anecdotă specifică faptul ca la prima proiecţie cu ,,Sosirea trenului în gara Ciotat’’, spectatorii au intrat în panică în momentul în care au văzut trenul ce părea a se deplasa dinspre ecran spre spectatori, persoanele din primul rând adăpostindu-se sub scaune. Noua invenţie a stârnit interesul şi unor cinealişti în devenire precum Georges Méliès, iniţial iluzionist, ulterior revoluţionar al cinematografiei. Acesta este cunoscut ca iniţiatorul unor practici precum scenariul de imagini sau negativele multiple, aspecte devenite fundamentale pentru producţia cinematografică. Aportul său de o importanţă vitală industriei filmului a fost recunoscut, ca şi în cazul celebrului pictor olandez Van Gogh, doar cu puţin timp înainte de a muri. Méliès a scris, regizat şi jucat în majoritatea filmelor sale, combinând decoruri sofisticate şi efecte speciale cu scopul de a creea poveşti cu tematici fantastice. Cel mai cunoscut film al său este povestea extraordinară în cosmos a unor savanţi nebuni, ,,Călatorie în Lună’’. În capodoperele sale cinematografice, s-a inspirat din lucrările lui Jules Verne, un exemplu elocvent fiind ,,Călătorie imposibilă’’. Un alt revoluţionar al acestei noi industrii şi primul mare cineast american este D. W. Griffith. Ceea ce a revoluţionat cinematografia a fost maniera unică de interpretare impusă de Griffith actorilor săi. Astfel, s-a facut trecerea de la pantomimă primitivă la abordarea subtilă a expresivităţii. Înainte de Primul Război Mondial, industria europeană de film era mai presus de cea din SUA, fiecare ţară abordând stiluri diferite. Spre exemplu, Italia a realizat filme istorice clasice, cel mai cunoscut film fiind ,,Căderea Troiei’’, iar Franţa şi-a canalizat potenţialul asupra filmelor de epocă precum ,,Asasinarea ducelui de Guise’’. Danemarca a făcut tragedii, printre care se numără şi ,,Atlantida’’, în timp ce Germania a popularizat prestigioase filme de autor, cum ar fi ,,Studentul din Praga’’. În anii 1910, s-a popularizat un nou stil cinematografic, serialul- supraapreciat şi în zilele noastre-, fiecare episod fiind conceput de sine stătător. Louis Feuillade a realizat numeroase seriale poliţiste în Franţa,

cum ar fi ,,Fantômas’’. Tot la începuturile anilor 1910, au fost puse bazele consolidării industriei americane, prin crearea cunoscutelor studiouri hollywoodiene. Şefii acestor studiouri exercitau adesea şi un control creativ, influenţând tematica fimelor. Frustraţi de restricţiile cu care se confruntau în cazul studiourilor Universal sau MGM, patru din cele mai mari staruri ale epocii- Mary Pickford, Charlie Chaplin, Douglas Fairbanks şi D. W. Griffith- au pus bazele companiei United Artist cu scopul de aş-i produce şi distribui propiile filme. Pe măsura dezvoltării unui limbaj cinematografic, utilizate fiind tehnici de producţie şi montaj, începeau a se contura genuri distincte. Acrobaţiile de rodeo au câştigat un public numeros pentru westernuri, precum şi comediile mute. În ceea ce priveşte westernurile, acestea nu au fost eminante americane la origine, ci au fost inspirate de perioada feudală japoneză ale lui Akira Kurasawa şi ulterior personalizate vestului Statelor Unite. Genurile cinematografice au continuat a se diversifica odată cu dezvoltarea tehnică a aparatelor de filmat. În 1920, cinematografia a atins un nou nivel de complexitate în momentul în care s-a facut trecerea de la filmul mut la cel sonor. Charlie Chaplin, iniţial star al comediilor mute scurte, este o figură proeminentă a acestei perioade, reprezentând trecerea de la experiment la artă. Ultimul său film mut, ,,Luminile oraşului’’, este un exemplu al subtilităţii atinse de regizori în ultimii ani ai perioadei mute. Primul film ,,vorbitor’’, ,,Cântăreţul de jazz’’, a avut un impact colosal asupra publicului din întreaga lume. Aparatura greoaie şi microfoanele ineficiente, neajunsurile calitative ale filmelor americane, au fost înlocuite de o nouă tehnică în Europa, şi anume, filmarea fără sunet şi adăugarea acestuia ulterior. Comediile slapstick sau comediile de situaţie, până la apariţia sonorului, au reprezentat principala atracţie a cinematografului. În acest context, decoruri sofisticate, efecte speciale şi tehnici complexe de montaj erau create de ,,exploratorii’’ industriei cinematografice, precum Charlie Chaplin sau Buster Keaton. Reprezentativi pentru comedia de tip slapstick este şi ,,duetul’’ Stan şi Bran. Cum atenţia publicului era atrasă de dialoguri, moda comediei de situaţie, care presupunea acţiune şi personaje animate, pierde din audienţă. Un nou curent se identifică, şi anume, filmul de avangardă ce presupune analiza graniţelor estetice, politice şi sociale. Un exemplu elocvent al acestei perioade este regizorul Kenneth Anger care a abordat deschis homosexualitatea în filme. Un alt moment crucial în istoria cinematografiei a fost introducerea technicolorului cu trei straturiprocedeu ce folosea o prismă pentru dispersia luminii-, introducându-se astfel filmele color. Se începe şi utilizarea unor efecte speciale şi animaţii cu scopul creării unor cadre complexe. Spre exemplu, pentru realizarea filmului ,,King Kong’’, a fost folosită animaţia cadru-cu-cadru, tehnică ce necesita timp şi minuţiozitate. Au fost introduse filmele de animaţie ale faimosului Walt Disney, printre care se numară ,,Alba ca zapada şi cei şapte pitici’’, ,,Cenuşăreasa’’ sau ,,Pinnochio’’. Rivalul studiourilor Disney, Fleichers Studios, a produs o nouă animaţie hollywoodiană, ,,Călătoriile lui Guliver’’. 1940, creaţia ce aparţine studiourilor Warner Brothers, îndrăgitul Bugs Bunny, apare pe marile ecrene, cucerindu-i pe cei mai tineri cu umorul său clasic. Trei ani mai tarziu, îndrăgitele personaje chiar şi în zilele noastre, Tom şi Jerry, sunt create în studiourile MGM. Noile tehnici ofereau scenariştilor şi regizorilor mai multă libertate. Astfel, filmul a devenit modul ideal de a invoca lumi de coşmar pline de groază şi mister, introducându-se o largă gamă de filme de groază. O mare realizare a studiourilor Universal a fost seria de filme cu monştri, printre care se numără şi ,,Frankestein’’, ,,Mumia’’, ,,Vârcolacul’’, şi realizarea timpurie a variantei sonore ,,Dracula’’. După Al Doilea Râzboi Mondial, s-au introdus tehnici stiintifico-fantastice in filmele de groaza. Anii 1960 au readus la viata monştrii clasici precum Dracula şi Frankestein. Thrillerul ,,Psihoza’’ al lui Alfred Hitchcock a inspirat o mulţime de filme cu criminali în serie, care au atins apogeul în anii 1980. Cu timpul, tehnologia a permis regizorilor o gamă variată de teme şi genuri de film, printre care se numără şi filmele-catastrofă sau science-fictionurile. Succesele regizorilor precum Steven Spielberg cu faimoasele filme ,,ET: Extraterestrul’’ şi ,,Jurassic Park’’ sau Michael Bay cu ,,Transformers’’ au declanşat era blockbusterelor. Astfel se face uz de cadre complexe, multe explozii şi sute de idei creative şi, de ce nu, revoluţionare pentru era cinematografică.

La momentul actual, filmul reprezintă o necesitate a secolului XXI. De ce? Majoritatea filmelor inspiră o anumită emoţie şi transmite un mesaj. Mesaj ce poate reflecta o impresie asupra realităţii sau poate fi o simplă plăsmuire a imaginaţiei umane. Cert este că prin acest concept, cel al cinematografiei, s-au creat adevărate poveşti şi s-au prezentat adevărate drame sau universuri fantastice. Nume, titluri, denumiri de tehnici, sute de role de film şi sute de actori sau staruri, toate acestea rămân veşnic în istoria filmului şi multe dintre ele rămân în memoria unor generaţii.