Esenta crestinismului [PDF]

Zitiervorschau

AU APĂRUT: •

*

*

Sludii de materialism isloric *

*

*

Ştiinţă şi religie

Gh. Constantinescu Ipoteza în ştiinţele natmii •

V.

Conta

Opero filozofice alese •

1 ugarinoP

•

l'orel..t�ia dintre categoriil e m.itcrialismului istoric

G. V. OsipoP I'elrnica şi progresul social

I mpo l ri va

Modrjinskaia

falsificatorilor burghez i ai marxismului

I. S. l(on

Groaza în faţa legil o r islorici S. L. Rubinslr in

Existenţ.ă şi conştiinţă

V. I. SCJiderski Spaţiu l şi timpul

*

*

*

Isloria fil ozofiei, voi. I, II şi IH Aristotel Organon, I şi II Spinoza Tratatul teoiogico-:-politic llelCJetius Despre spirit

LUDWIG FEUERBACH ESENT A

CREŞTINISMULUI

LUDWIG FEUERBACH

DAS WESEN DES CHRISTENTT IMS

LUDWIG FEUERBAC

ESENTA CRESTINISMULUI ,

I•:

I,

I

T

U

,

R

A

Ş

T

I

I

N

BUCUREŞTI-1961

Ţ I

F

I

C

Ă

Tra ducere de

Petre Drăghici şi Radu Stoichiţă Studiu introductiv de I. Cernea

LUDWIG FEUERBACH

DAS WESEN DES CHRI STENTU MS AUSGABE I N ZWEI

BANDEN

1956 AKADEMIE

VERLAG

-

BERLIN

LUDW 1G

FEUEHBACII

bec;

tlCn

lubwig /tuttbadJ.

S5SSI

@�OGeQ-

2ef,Jf 9: O

t t o

ml i g 18/Jl.

a n

b.

STUDIU INTRODUCTIV de I. C E RNEA

Principala operă filozofică a lui Ludwi g Feuerbach Esenţa apărută la Leipzig în iunie 1 841, constituie o pagină remarcabilă din istoria filozofiei şi a mişcării ideolo­ gice din Germania veacului trecut. Insemnătatea ei depăşeşte însă cu mult momentul istoric în care a apărut. Esenţa creş· tinismului este o operă a ateismului iluminist închinată \uptei de eliberare a omenirii de sub influenta obscurantismului re­ ligips . lmpreună cu întreaga operă fil �zofică a lui Feuerbach ea constituie o puternică dirmare a raţiunii, a ştiinţei, a cul­ turii împotriva duşmanului lor secular - relig ia şi teologia. Prin sensul ei profund umanist această operă rămîne mereu actuală, iar actualitatea ei în zilele noastre es le cu atît mai vie cu cît con stituie, pe tărîmul ideologiei, un avanpost în lupta f orţelor progresiste contemporane împotriva clericalis­ mului şi a i deologiei lui obscurantiste. Incontestabil, filozofia unui popor poartă amprenta mari­ lor lui personalităţi spirituale care au creat-o, cultura lor, înclinaţia intelectuală, temperamentul, stilul etc. Dar acest fapt nu explică înc[t prin sine semnificaţia ei. Cu precădere ea constituie chintesenţa marilor probleme sociale care se impun cu cea mai mare putere în momentele cn1ciale ale isto­ riei lui. Intr-un cuvînt ea este un produs al istoriei lui şi istoria unui p opor este în primul rînd i storia lui s ocială şi politică. Un asemenea moment îl trăia Germania în al 5-lea deceni u al secolului trecut cînd Feuerbach şi-a elaborat opera s a filo­ zoficft . Erau anii premerg[ttori revoluţiei burghezo-democratice de1 la 1 848 . Gennania a intrat în perioada revoluţiei burp;heze atunci cind ţările înaintate din apusvl Europei, Apglia şi creştinismului,

VI

I. CERNEA

Franţa, erau pe cale de a o încheia. Acest fapt, inclusiv spe­ cificul dezvoltării istorice şi naţionale a poporului german, a imprimat anumite particularităţi revoluţiei burgheze rl in Germania atît s ub raportul ideologic cît şi sub raportul politic. Ce a îns emnat victoria rev oluţiei burgheze în Anglia în secolul al XVIl-lea şi în Franţa în secolul al XVIII-lea? E a a îns emnat victoria unei orînduiri sociale noi ş i a unei ideo­ logii noi, a orînduirii sociale burghe;,;e şi a ideolo giei burgheze, împotriva orînduirii sociale feudale şi a ideologiei feudale vechi şi perimate. Intr-un cuvînt, ea a însemnat victoria bur­ gheziei împotriva aristocraţiei feudale. Forma clasică a acestei revoluţii a avut loc în Franţa. Revoluţia franceză a fost aceea care a ve stit întregii Europe victoria noilor principii în forma lor pură. Era o victorie foră precedent . A dmirabil a caracteri­ zat-o Karl Marx : era „victoria proprietăţii burgheze asupra celei feudale, a naţionalităţii asupra provincialismului , a concurenţei asupra corporaţiei, a împărţirii moştenirii asupra dreptului primogenită ţii, a proprietarulµi pămîntului asupra strtpînirii proprietarului de către pămînt, a raţiunii asupra superstiţiei, a familiei asupra numelui de familie, a industriei asupra trîndăviei eroice, a dreptului burghez asupra privile­ giilor medievale" 1. Victoria relaţiilor de producţie burgheze asupra celor feudale era expresia economică a acestei revo­ luţii ; vicţoria raporturilor de proprietate burgheze asupra celor f eudale era expresia ei juridică ; victoria ordinii de drept asupra privilegiilor feudale era expresia ei politică ; iar victoria raţionalismului asupra clericalismului era expre sia ci ideo] ogic.ă. Privită din această perspectivă, dezvoltarea burgheză a Germaniei prezintă unele trăsături specifice şi semnificative .. Intre 1 792 şi 1 8 13, vechile orînduieli feudale au fost puternic zdruncinate de armatele revoluţionare franceze care au împins graniţa Franţei pînă la Rin. In locul celor 360 de state care alcătuiau „Sfîntul Imperiu Roman de naţiune germană", s-au format 38 de state care s-au unit în „Confederaţia germană"'. geI

1

s,

a r I M a r x, Burghezia şi contrarevoluţia. în K. M a r x-F. E n­ Opere alese în două volume, voi. 1, ediţia a II-a, E.S.P.L.P.,

K

Bm:µreşti, 1955,

p. 48.

STUDIU INTRODUCTIV

VII

In 18 34 a fost înfiinţată „Uniunea vamală g ermană" cu

scopul de a desfiinţa barierele vamale dintre state. Lucrurile mergeau spre o centralizare a vieţii economice şi politice, dar tradiţiile feudale şi re galiste, f anatismul religios şi naţiona· lismul, puternic înrădăcinate în rîndurile ţă rănimii şi ale tine· retului, spiritul laş şi apatia burgheziei germane prinsă în af acerile ei mă runte de zi cu zi şi cu totul inc apabilă de vreo iniţiativă şi acţiune pe scară naţională, au frînat puternic · dezvoltarea ţării. Proletariatul german de-abi a s e forma şi nu se pute a încă impune ca forţă de sine stătătoare. Tot ce s-a petrecut în Germania după înfrîngerea lui Napoleon tindea spre reînvierea vechilor rînduieli feudale, lucru care devenise însă imposibil. Două state îşi disputau supremaţia în cadrul Confedera· ţiei germane - Prusia şi Austria. Dintre acestea Prusia urma să j oace rolul hotărîtor, deoarece era mai avans ată din punct de vedere social şi politic. Cînd în 1840 Frederic Wilhelm al IV-lea urcă pe tronul Prusiei şi încercă să-şi pună în aplicare programul său, apăru limpede că el încearcă o s oluţie de com­ promis între liberalismul burghez şi clericalis mul feudal. El s-a declarat exponent al statului creştin şi a încercat o soluţie de compromis între biserică şi stat. A întărit privilegiile nobi liare şi a încurajat sistemul corpor�tist. In ceea ce priveşte organizarea statului, orizontul lui nu se întindea dincolo de o reprezentanţă a stărilor . In ansamblul ei, societate a germană la începutul deceniului al cirn;:ilea era un anacronism, o exis­ tenţă întîrziată a vechiului regim feudal care începuse să piară cu două veacuri în unnă în Anglia şi care fusese înmormîntat definitiv cu o jumătate de veac în urmă în Franţa. „Chiar ne garea prezentului nostru politic - scria Marx în 1844 ·se află de pe acum în magazia de vechituri a istoriei popoarelor moderne ca un fapt învechit . . . Dacă neg starea de lucruri �n Germania anului 1843, mă aflu totuşi, după cronologia franceză, abia în 1789, deci cu atît mai puţin în centrul con· temp9raneită ţii" 2. Această stare anacronică a societăţii nu - ·

2 K. M a r x, Contribuţii la critica filozofiei hegeliene a dreptului. Introducere, în K. Ma rx F. E n g e I s, Opere, voi. 1, E.S.P.L.P„ Bucu­

reşti, 1957, p.

-

414.

VIII

I. CERNEA

putea să nu treze ască burghezia gennană din apatia ei. D ar atunci cînd s-a trezit, s-a pomeni t dej a între două focuri. I n f aţa ei stăteau ameninţătoare nobilimea şi reg ali tatea, repre­ zentanţii vechii societăţi, în spatele ei stătea ameninţător poporul. Spre deosebire de burghezia franceză de la 1789 care pretindea că reprezenta poporul împotriva reprezentanţilor dechii societăţi - reg ali ta t� a şi no?ilimea, „ea - scria � arx . prus acă dm martie 1 8 48 - decăzuse, a1 un­ "flespre burghezia g înd un fel de stare deop otrivă antireg ali s tă şi antipopulară, pornită s ă f acă opoziţie coroanei şi poporului, nehotărîtă f aţă de fiecare din adversarii s ăi în parte, pentru că îi vedea me­ reu pe am:îndoi fie la spatele, fie în faţa ei ; dispusă din capul locului să trădeze poporul şi să încheie un compromis cu reprezentantul încoronat al societăţii vechi, deoarece ea însăşi aparţinea dej a societăţii vechi . . . aflîndu-se la cîrma revoluţiei nu pentru că avea poporul în spate, ci pentru că poporul o împingea din spate'' 3. Lucrurile s-au aranj at în cele din urmă printr-o tranzacţie cu coroana şi totul intră în ordine. La adă­ postul unui simulacru constituţional, cedînd în mod laş în f aţa nobilimii feudale, burghezia germană în f runte cu cea prus acă îşi întărea treptat poziţiile în viaţa economică, devenind din ce în ce mai mult un sprijin docil al j unkerimii prus ace în lup ta ei pentru unificarea ţării pe cale dinastică sub condu­ cerea P rusiei. Această revoluţie germană lipsită de strălucire şi-a avut cîţiva reprezenţanţi străluciţi pe tărînrnl i deilor care au pre­ gătit-o din punct de vedere ideologic . E drept că importanţa lor este cu totul diferită şi ine g ală , iar strălucirea unora din ei aidoma unei fulgerări pe vreme de f urtună . D ar această împrej urare , similară pentru Germania secolului al XI X-lea, ca şi pentru Fr anţa secolului al XVI I l-lea, este cu totul caracte­ ristică pentru Germania. Din momentul naşterii ei, burghezia, ca purtătoare a noilor relaţii de producţie capitaliste, era interes ată în primul rînd în dezvoltarea nelimitată a forţelor de producţie. Acest fapt obli g a la o cunoaştere din ce în ce mai deplină a naturii. C a urmare a avut loc, începînd cu secolul a l XVl-lea, o dezvol3

K.

Marx, Burghezia şi contrarevoluţia, în op. cit„ p. 49.

IX

STUD I U I NTRODUCTIV

tare fără precedent a cercetărilor ştiinţifice şi proces ul de constituire a ştiinţelor moderne ale naturii. Implicit, această mare cotitură în dezvoltarea intelectuală a omenirii a îns em na t, din punct de vedere ideologic, afirmarea primatului raţiunii f aţă de credinţa religioasă, care a domnit nestingherită în între gul ev mediu. A fost o adevărată renaştere spirituală a omenirii care a culminat în secolul al XVIII-lea cu revoluţia franceză. „Secolul al XVIIl-le a - ,scria Engels - a însemnat reînvierea spiritului antic în opoziţie cu cel creştin ; materia­ lismul şi repuHica - filozofia şi politica lumii vechi - au renăscut, iar francezii, reprezentanţii principiului antic în sînul creştinismului, au preluat pentru o bucată de vreme iniţia­ tiva istoriei" 4. Coutinuatori ai tradiţiilor filozofice şi politice antice - materialismul şi republica -, ideologii revoluţiei franceze reprezentau în dezvoltarea socială generală a epocii moderne politiw şi statul. Dimpotrivă. scria Engels, „Germanul a afirmat temeinicia absolută a spiri l11Jlismului şi de aceea a căutat să dezvolte intere sele gen�rale ale omenirii în religie, i ar mai tîrziu în filozofi-2''• 5• Ideologii germani erau în cea mai m are parte con­ tinuatorii tradiţiilor creştin-spiritualiste şi, ca atare, în opoziţ i e cu francezii, reprezentau în dezvoltarea socială generală a epocii moderne religia şi biserica. Iată două particularităţi im­ portante ale [XI I I ] . .

CAPI TOLUL XIV

M I STERUL CREDINŢEI - MI STERUL M I N UN I I

Inima este în genere C a s u s o b 1 i q u u s al E n1 u i. Eul în acuza tiv. Eul lui Fichte es·Le asenlimental, deoarcc1� la el acuzativul este egal cu nominativul ; el e�te indeclinabil. Dar inima este Eul detenninat de sine însuşi, şi anume de sine însuşi ca de o altă fiinţă - Eul pa siv. I nima schimb.1 acti vul din om într-un pasiv, iar pasivul înt'r-un acLiv ; gîn­ cl i torul este pentru inimă gîu ditul, iari gînditul - gînditorul. Inima este de natură vi sătoare ; de aceea ea nici nu cunoaşte nimic mai fericit, nimic mai adînc dccît visul . Dar ce este vi s ul ? Conştiinţa tre ază invers ată. In vis, lucrurile active sînt pasive, cele pasive-active ; în vis , percep autodeterm ină­ rile mele ca determinări din afară , emoţiile - ca întîmplări , i·e'p rezentăriie şi senzaţiile mele - ca fiinţe dinaf ara mea

190

BS E NŢA AD EVARATA, ADICA ANTROPOLOG I CA A RELI G I E I

şi sufăr ceea ce înfăp Luiesc cînd nu visez . Visul răs frînge dublu razele luminii - de unde farmecul său de nedes cris. In vis, ca şi-n stare tre ază , avem de-a face cu acelaşi Eu, cu aceeaşi fiinţă ; deosebirea este numai că în trezie Eul se determină pe sine însuşi, iar în vis este determinat de sine însuşi ca şi cum ar fi determinat de o al lă f iinţă . Mă gîn­ desc pe mine - este asentimental, raţionalist ; eu sînt gîndit de Dumnezeu şi mă gîndesc pe mine numai ca gîndit de Dumne zeu - este plin de sentimentalitate, este religios. Sentlinentalismul este visul cu ochii deschişi ; visul este chei a mis terelor religiei.