Elena Farago POEZII [PDF]

Zitiervorschau

Elena Farago - Catelusul schiop

Eu am numai trei picioare, Si de-abia mă misc: top, top, Râd când mă-ntalnesc copiii, Si mă cheama "cuciu schiop". Fratii mei ceilalti se joaca Cu copiii toti, dar eu Nu pot alerga ca dansii, Ca sunt schiop si cad mereu! Si stau singur toata ziua Si plâng mult când mă gandesc Ca tot schiop voi fi de-acuma Si tot trist am să traiesc. Si când mă gandesc ce bine M-as juca si eu acum, Si-as latra si eu din poarta La copiii de pe drum!... Cat sunt de frumosi copiii Cei cuminti, si cat de mult Mi-ar placea să stau cu dansii, Să mă joc si să-i ascult! Dar copiii rai la suflet Sunt urâti, precum e-acel Care m-a schiopat pe mine, Si nu-i pot iubi de fel... M-a lovit din rautate Cu o piatra în picior, Si-am zacut, si-am plans atata, De credeam ca am să mor... Acum vine si-mi da zahar Si ar vrea să-mi fie bun, Si-as putea să-l musc odata De picior, să mă razbun,

Dar il las asa, să vada Raul, că un biet catel Are inima mai buna Decât a avut-o el.

Elena Farago - Bondarul Lenes

O furnica mititica, Cât un grauncior de mei, Duce-n spate o greutate, De trei ori cât boiul ei. Pe carare-n jale mare Plânge un bondar ciapcin: - Mor de foame Si n-am poame Si-as munci Dar n-am stapân!... - Hai si-mi cara din povara Si sunt gata sa-ti platesc. - Cum n-as merge! Dar pe lege Jur ca nu pot sa muncesc!... - Vai de tine! Ce rusine Lenesule cersetor, Nici de mila, nici de sila Nu ti-as da un ajutor!..

Elena Farago - Gandacelul - De ce m-ai prins în pumnul tau, Copil frumos, tu nu stii oare Ca-s mic si eu si ca mă doare De ce mă strangi asa de rău? Copil ca tine sunt si eu, Si-mi place să mă joc si mie, Si mila trebuie să-ti fie De spaima si de plansul meu!

De ce să vrei să mă omori? Ca am si eu părinti ca tine, Si-ar plange mama dupa mine, Si-ar plange bietele surori, Si-ar plange tata mult de tot Căci am trait abia trei zile, Indura-te de ei, copile, Si lasa-mă, ca nu mai pot!... Asa plangea un gandacel In pumnul ce-l strangea să-l rupa Si l-a deschis copilul dupa Ce n-a mai fost nimic din el! A incercat să-l mai invie Suflandu-i aripile-n vant, Dar a cazut în tarna frant Si-ntepenit pentru vecie!... Scarbit de fapta ta cea rea Degeaba plangi, acum, copile, Ci du-te-n casa-acum si zi-le Parintilor isprava ta. Si zi-le ca de-acum ai vrea Să ocrotesti cu bunatate, In cale-ti, orice vietate, Oricat de far-de-nsemnatate Si-oricat de mica ar fi ea!

Elena Farago - Closca Cot-cot-cot, Cot-cot-cot, Fac si eu ce pot, ce pot Cot-co-dac, Cot-co-dac, Puii să-mi impac... Ciugulesc,

Mă zbârlesc, Si mi-i chem, mi-i chem mereu, Ca nu-i las, Nici un pas, Far'de mine, eu. Si le-adun Ce-i mai bun -Si seara, cu drag, le spun Cot-co-dac, Cot-co-dac, Basme să-i impac. Clonc-clonc-clonc, Clonc-clonc-clonc, Si-i adorm apoi asa, Incalziti Si paziti Sub aripa mea.

Elena Farago - Cucu Cucu... cu-cu!... prin gradina, Cucu... cu-cu!... prin zavoi, Toata primavara-i plina Lumea pomilor de noi. Mititei, cu pene sure, Si cu zborul vitejesc, Toti copacii din padure Ne cunosc si ne iubesc. Versul nostru lung rasuna Si drumetii trec si spun: - Cânta-ne de voie buna, Cuculet de piaza bun!... Si ni-i dulce si usoara Viata noastra: zbier si cântSi din toate una-i doara

Jalea noastra pe pamântCaci în viata noastra toata Ce-i mai sfânt si dulce nu-i Cuibul nostru niciodata N-a fost leagan pentru pui!... Niciodata nu ne cheama Gura pruncului flamândSi cuvântul drag de mama Noi nu-l auzim nicicând!...

Elena Farago - Daca-mi Aplec Smerit Genunchii... Dacă-mi aplec smerit genunchii, Şi mâinile mi le-mpreun Nu mă gândesc să fie, Doamne, Nici cel mai drept, nici cel mai bun... Şi nu te rog să-i dai nici haruri, Nici minte cine ştie cât... Mi-ar fi destul să-l văd că-mi creşte Nici prea frumos, nici prea urât; Şi nu l-aş vrea nici prea cuminte, Şi nici din cale-afar-nebun; Nici prea de tot supus s-asculte, Dar nici să râdă de ce-i spun. Şi mai ales, aş vrea să simtă În orice păs din trai, mereu, Că cel mai credincios prieten I-oi fi de-a pururi numai eu...

Elena Farago - De ajunul craciunului Toata noaptea asta, colo-n ceruri sus, Stelele lucreaza fara de-ncetare, Caci le-aduna-n claca steaua sfanta care A-ndrumat pe vremuri Magii la Iisus. Torc de zor în noaptea sfantului ajun Câlti de nea si raze harnicele stele,

Pentru noi, copiii, torc sa faca ele, Funia cu trepte pentru Mos Craciun. Lunga cat e drumul din pamant la cer, Trainica sa-i tina cosului povara, Vor întinde-o-n noapte, nevazuta, scara Mosului ce lupta cu-ndarjitul ger, Ca sa ne aduca iar, de colo sus, Pe la toti copiii darurile care Ni le va trimite, iar, la fiecare Sfânta si duioasa mama-a lui Iisus.

Elena Farago - De ziua mamei Eu nu sunt destul de mare Ca sa pot sa-nvat macar, De pe carte, o urare, Si nu sunt destul de mare Ca sa-ti dau un dar. Dar îti dau o sarutare, Ici, pe obrajor, Si pe mâna asta care Ma-ngrijeste-n fiecare Zi, cu-atâta dor! Zile lungi si voie buna Îti doresc eu mult, Si ma rog de flori sa-ti spuna Sa ma ierti, mamica buna, Ca nu stiu mai mult!

Elena Farago - Din Scrisoarea Unei Batrane O, lasă-ţi obiceiul de-a răscoli în scrum Prilejuri de durere în biata cale-a vieţii, Ci scaldă-ţi ochii limpezi în roua dimineţii, Şi nu-ntreba ţărâna de urmele din drum... E vitregă ţărâna şi sfatul ei avan, La ce s-o-ntrebi de ochii ce vor fi plâns pe cale? Ni-s scrise-n cartea vieţii, la toţi, şi dor şi jale

Şi drumul fiecărui e răbojit pe-un plan, În care-s însemnate, cu ape şi poteci, Şi dragostea şi ura şi mila şi păcatul, Pân-vine de le-ncheie pe toate-ntunecatul Şi mutul semn al crucii din liniştea de veci... O, sunt, de bună seamă, şi lacrimi în noroi, Căci lacrima ni-i birul cel mai de seamă-al vieţii, Şi jalea şi amarul vor fi de veci drumeţii Cei nelipsiţi, din calea oricărui dintre noi... De-aceea vezi tu uită cât poţi cu ochi senini, Că-i mare mângâierea în biata cale-a vieţii Să poţi vedea şi-n pâcla şi-n roua dimineţii, Un rost, în faţa cărui nu poţi să nu te-nchini.

Elena Farago - Doi frati cuminti Noi suntem doi frati, în casa Si nu ne certam deloc, Si suntem tacuti la masa, Si cuminti în orice loc. Avem hamuri, cerc si minge, Când pe-afara ne jucam, Iar când ploua, ori când ninge, Linistiti în casa stam. Si cu jucarii frumoase Ne jucam tot amândoi, Pe când mama nostra coase, Ori citeste, lânga noi. Mama noastra ne vorbeste Si ne mângâie duios, Iara seara ne citeste Ori ne spune-un basm frumos. Si ne-nvata lucruri multe, Si frumoase, stând cu noi, Si îi place sa ne-asculte Când vorbim noi amândoi…

Elena Farago - Fara cuvinte Si nu-i stiuta soapta a gandului - ci cand Stapan se-nalta dorul tacerilor din minte, E-un cantec ce nu-si are nici nume, nici cuvinte Nu-i ruga, si nici jale, si-i totusi trist si bland. Si nu ma-ncerc vreo vorba sa-i potrivesc, ma tem - Ca l-as preface-n ganduri, si gandurile dor, Ca-s razvratiri nebune adesea-n graiul lor, Pe cand supusa sortii asa-s si doar te chem... Isi creste vremea stavili pe drumul dintre noi Si tot mai greu le numar, si-s tot mai ne-ndurate... Ce bine le mai stie tacutul cant pe toate Si nu stiu cine-mi spune ca il asculta doi...

Elena Farago - Fluturii Fluturi albi si rosii, Si pestriti, frumosi, Eu ii prind in plasa, Cand mama ma lasa. Eu ii prind din zbor, Insa nu-i omor; Ci ma uit la ei, Ca sunt mititei, Si frumosi, si-mi plac, Dar eu nu le fac Nici un rau, deloc. Si daca ma joc Cu vreunul, stiu Binisor sa-l tiu Si pe toti, din plasa, Ii ajut sa iasa, Si sa plece-n zbor Dupa voia lor.

Elena Farago - Hai nani, nani Hai nani, nani, Lumina mamii... Sa-ti cânt si-n seara asta, lumina mea, sa-ti cânt... Dar uite-ncep un cantec si altu-mi vine-n minte, Si-acela, dragul mamii, e fara de cuvinte Si plange-asa cum plange cumplitul ast de vant... Hai nani, nani...

Sa-ti cânt, lumina mamii, si iar incep si iar Cuvintele-si pierd sirul, - ca vezi, în asta seara I-atat de-amarnic cantul ce-l spune vantu-afara, De parca-ar plange-ntregul saracilor amar... Dar tu astepti un cantec - ca tu ce stii de vant! Si ce sa stii ce spune-n amarnica-i poveste?... O, tu nu poti pricepe nimic din toate-aceste... ...Sa-ti cânt si-n seara asta, lumina mea, sa-ti cânt... Hai nani, nani, Lumina mamii... ...Si iar raman de parca nu mai gasesc cuvant Din tot ce-ti spun alt-data în cantecele mele, Si feti-frumosi, si zane, si cer, si flori, si stele Si-au amutit povestea de parca nu mai sunt... Hai nani, nani... Adormi în caldu-ti leagan, lumina mea, si taci Nu pot canta si inca nu esti destul de mare, Ca sa-ti pot spune basmul cel nesfarsit, în care Se sting de frig si foame copiii cei saraci...

Elena Farago - Iubeste-mi Mainile... Iubeşte-mi mâinile Şi ochii Şi iartă-le dac-au fost clipe În care n-au ştiut să-ţi spună, În care n-au putut să-ţi dea Atât cât ar fi vrut, Atâta – cât poate doru-ţi le cerea În dragostea, În îndoiala, În deznădejdea unei clipe... Iubeşte-mi mâinile Şi ochii Şi iartă-le nevruta vină Că prea târziu veniră-n cale-ţi Şi prea curând se duc de tot... Dezleagă-mi sufletul de vina

Că în curând n-am să-ţi mai pot Aduce-n mâini Şi-n ochi Durutul, Târziul zâmbet de lumină...

Elena Farago - In ziua de paste toti copiii azi se-mbraca cu ce au ei mai frumos, si parintilor le canta , invierea lui Hristos. si la masa, ciocnesc astazi, toti copii cei cuminti, oua rosii si pestrite, cu iubitii lor parinti. toti copii azi sunt darnici, caci ei stiu ca lui Hristos, ii sun dragi numai copii cei cu sufletul milos si copii buni la suflet, azi cu bucurie dau, cozonaci si oua rosii, la copii care n-au

Elena Farago - Micul Vânător Spunea Mihnea catre câine: - "Tare sint voios, mai Pik! Uite-ti dau un os si piine, C-am să merg cu tata miine Si cu tine merg, mai Pik, Nu-mi mai trebuie nimic; Am o pusca-adevarata, Am si sac de vinator, De s-ar face "miini" odata

Să-mi vad pusca incarcata Si să vad si eu cum mor Pasarelele din zbor... Va muri vreuna oare Când oi da cu pusca? - Dar Am să stau să vad cum moare?... Ca eu plâng, mai Pik, si-mi pare C-am să plâng si-acuma chiar. Plâng, dar mama-i vinovata Ca tot spune ca-i pacat, Ce, nu stii? a plâns odata Pentru-o pasare-mpuscata Si pe tata l-a certat Ca spunea ca nu-i pacat... Daca spune tata, poate Ca-i asa cum spune, dar Bine-ar fi, mai Pik, de toate Pasarelele-mpuscate Ar putea să-nvie iar... Dar atunci la ce-ar fi bune Gloante si alici si pusti Daca-n sac nu ai ce pune Când te-ntorci - ? atuncea, spune, Pentru ce să mai impusti? Si cum mergi cu sacu-n spate De n-ai gând să-mpusti nimic, Si ce sac mai am eu, frate, Si ce haine incheiate Cu butoni ce nu se stric' Ca-s de corn de cerb, mai Pik.

Ai să vezi tu mini ce bine Imi sta mie vinator, Merg cu tata si cu tine Si-au să spuie toti de mine: - "Ce mai pui de vinator!"... Pui de vinator, vezi bine, Dar cu mila ce mă fac? Când mi-o spune tata - "Tine Pusca drept, si trage bine!" Ce mă fac, mai Pik, ce fac Când va face pusca PAC, Si-oi vedea eu pasarele Moarte din pricina mea?... Am să plâng mai rău ca ele... Doamne, zau, ce de belele, Vai de bucuria mea!... Dar de-as spune tatei oare Ca pin'mă deprind, as vrea Să merg doar la vinatoare Si să-mi fac o tinta mare Colo-n cimp să trag în ea? Ce crezi tu, mă Pik, ar vrea? Si să-l rog să-mi dea si mie Să aduc ceva vinat?... Uite-asa, halal să-mi fie! Cine ar putea să stie Ca nu eu l-am impuscat? Dar de cineva

mă-ntreaba Ce aduc în sac, pot eu Să mai fiu copil de treaba De-oi minti spunind în graba Ca aduc vinatul meu? Nu, mai Pik, intotdeauna Le-am spus toate drept si-acum Să trintesc gogea minciuna Pentr-un "bravo" luat în drum Pe nedrept?... Ba nicidecum, Eu raspund vorba curata Cum e drept, si alt nimic; Ca pe cei ce mint o data Nu-i mai crede nimeni, Pik. Si ramin pe viata toata Niste oameni de nimic".

Elena Farago - Motanul pedepsit Randunica e plecata Dupa hrana pentru pui, Cuibu-i singurel sub stresini Si prin curte nimeni nu-i. Rade sub mustati motanul: - Ce noroc!... Pacat sa-l scap!... Iute sus!... Dar, poc, o piatra Il loveste drept in cap. Trist se tanguie motanul: - Miau si vai de capul meu. Petrisor il ia in brate: - Iarta-ma te rog, caci eu Te-am lovit, si rau imi pare, Dar de bietii puisori

Tie cum nu ti-a fost mila, Cand sarisesi sa-i omori?

Elena Farago - Nelu Dintr-un rest de prajitura, Nelu face firimituri. Mama-l vede si-l intreaba: -Iar nu esti copil de treaba Nelule, si-mi faci gunoi? Cum fu vorba dintre noi? -Vorba noastra? Stai sa-ti spun Ca sa vezi cum o tine minte: Sa ma fac tot mai cuminte Si mai harnic si mai bun. -Si de ce imi faci gunoi? -Pentru vorba dintre noi. Eu acum fac firimituri Pentru puii randunicii, Ca sa aiba si ei micii, Azi , la masa, prajituri...

Elena Farago - Nu-i Nimeni Nu-i dor, si nici durere in tihna ce te doare, Ci-n ceasul asta parca tot gandul ti se pare Ca se topeste-n greul unei adanci taceri, De n-ai mai sti de vietii mai ai ceva sa-i ceri... ...Si nu ti-ai fi in stare sa te intrebi pe tine De nu cumva in minte-ti s-o fi gandind altcine Tarziu iti pare-o soapta ce inima ti-o strange De mult, de mult, pe-o groapa doar vantul de mai plange... Din lunga-i departare atat de bland te cheama, Ca nu-ndraznesti nici capul sa ti-l intorci, de teama Sa nu cumva s-o sperii... Si cand pe alte tarmuri te-o inveli pamnatul, Nu-i nimeni sa-ti auda macar in vis cuvantul... Si nimeni sa-ti recheme blandetea unei soapte Sa-i lumineze-o clipa a gandurilor noapte...

Elena Farago - Pedeapsa matei - I-auzi, draga mea papusa, Zgarie mata la usa! Dar eu nu-i deschid deloc, Ca sunt suparata foc. A furat iar, ca o hoata, Un intreg picior de rata Si-apoi, dupa ce i-a ros Toata carnea, pan-la os, A dus osul, binisor, In cotetul lui Azor. Ca pe el sa-l banuim Si sa nu il mai iubim Si acum n-o bat, n-o cert, Dar nu vreau deloc s-o iert. Desi inca o iubesc, Trebuie s-o pedepsesc. C-a fost rea si dusmanoasa, Si n-o las sa intre-n casa.

Elena Farago - Puisorul motat Puii mamii, pui, pui, pui, Are closca sapte pui: Cinci pestriti, unul baltat, Numai unul e motat Si curat si încaltat. - Spune-mi, puiule, si mie De ce-ti face numai tie Mama ta, ciorapi si ghete, Si îti leaga mot în plete? Oare fratiorii tai Sunt asa de prosti si rai, Sau ca poate mama ta O fi lenesa, ori rea? Spune puiul: - Mama mea Nu-i nici lenesa, nici rea, Dar e trista, vai de ea, Caci îi fac rusine multa

Fratii mei si n-o asculta, Ca de-i cheama, fug pe-afara, Si de-i prinde, plâng si zbiara, Si de-aceea-s nespalati Si desculti si nemotati. Dar eu stau cu mama mea Si mi-e drag s-ascult de ea; Si de-aceea sunt motat Ca-s cuminte si curat.

Elena Farago - Randuneaua Usoara-n Zbor.. Rândunea uşoară-n zbor, Crainic primăverilor, Săgetând văzduhul treci – Unde-ai fost şi unde pleci? De n-ai cuib şi-ţi cauţi loc, Purtătoareo de noroc, Ia-ţi tovarăş la zburat Gândul meu înlăcrimat, Şi te du cu el mereu Până-ţi da de satul meu, Până-ţi da de cel bordei Unde plâng părinţii mei. Colo-n coperişul lor Să-ţi faci leagăn puilor, Şi să spui bătrânilor Că pustiul meu de trai E ca mugurul ce-l tai De pe creangă, ne-nfrunzit – Fără timp m-am veştejit...

Elena Farago - Randunica Un baiat si-o fata mica Stau privind o randunica Si baiatu` spune: - Mult Imi place sa le-ascult, Ciripind, pe randunele,

Si pe alte pasarele, Si mi-as da ce am mai bun Sa pot stii si eu ce spun. Randunica il priveste Si cu dragoste-i vorbeste: - Sa-ti spun eu daca doresti, Drag copil ce ne iubesti: Dimineata, noi, din toate Pasarile-ntai sculate, Ne-nchinam spre rasarit, Ciripind: tzrr... bvidevit... Si apoi incep codrosii, Cu cap sur, cu coade rosii: Ticc... tecc... tec... si, dupa ei, Prind brabetii mititei: Cirip-ci... sa ciripeasca, Pana-ncep sa se trezeasca Si-alte pasari, care-n cor Isi inalta ruga lor.

Elena Farago - Reminiscenta În serile de toamnă, Când îngerii întind Pe-nchişii ochi ai zilei bolnave Vălul serii, Ne pomenim adesea Gândind, Plângând, Iubind, C-o dragoste smerită Şi-adâncă Şi târzie, Pe bunii duşi Pe duşii ce n-au să mai revie Şi i-am lăsat să plece, De tot, Fără să ştie De-a fost cândva o clipă În care le-am pătruns În tainiţa comorii Ce ne-o jertfea pe-ascuns Iubirea lor adâncă Şi tristă

Şi sfioasă... ........................... ...În serile de toamnă, Când liniştea din casă I-atât de priitoare neliniştei din gând, Ne pomenim adesea Că-ngenuchem, - plângând Cu-o remuşcare-adâncă Şi tristă Şi târzie Pe bunii duşi, Pe duşii ce n-au să mai revie Şi i-am lăsat să plece De tot, Fără să ştie, Măcar că-n taina unei Târzii Şi vane seri Îşi vor afla răsplata Durutelor tăceri... Că va veni-ntr-o toamnă O vară tristă-n care Pioasa şi târzia Şi vana remuşcare Îi vom iubi şi-om plânge În prada unui dor Mai trist, Şi mai zadarnic Decât a fost al lor...

Elena Farago - Scrisoare ...Şi tot aşa pe înserate cum e acum – ţi-aduci aminte? Stam amândoi, acum e anul... noi amândoi! ce dulce-mi sună În gând când le aud... ce dragă îmbrăţişare de cuvinte! E-atâta cântec într-o vorbă când ştie gândul să şi-o spună... Noi amândoi... închide ochii când vei ajunge-aici şi-ascultă Noi amândoi – acum e anul. – Ce dulce lacrimă şi multă Închide gândului cărarea când vreau anume să-mi socot Ce-s eu în aste două vorbe în care singur tu eşti tot...

Elena Farago - Sfatul Degetelor Spune degetul cel mare Catre-aratator, Spune degetul cel mare - N-am farâma de mâncare, Frate-aratator! Spune, catre mijlociul, Cel aratator, Spune-aratatorul: - Frate, Nu mai sunt deloc bucate, Si de foame mor! Se apleaca mijlociul Catre inelar, Si îi spune-atâta numai: - Ce e de facut acuma, Frate inelar? Lenes cata inelarul Catre ei, si-apoi, Cam în sila, le raspunde: - Ce sa faci când nu-i de unde? Vom rabda si noi!... Prinde atunci cel mic sa strige Mai istet ca ei: - Ce tot plângem si ne frângem? Hai la munca sa ne strângem Toti uniti, ca nu ramâne Niciodata fara pâine Cel ce vrea sa si-o câstige, Fratiorii mei!...

Elena Farago - Si Iar Mi-i Sufletul La Tine... ...Şi iar mi-i sufletul la tine Atât de-ntreg, Atât de tot, Că-mi sorb o lacrimă şi-mi pare Că cere, Mângâie, Şi doare,

De parcă tu ai plâns-o-n mine, De parcă ţi-am venit de tot... Aşa!... dă-mi mâinile-amândouă, Şi ochii amândoi mi-i dă, Deschişi adânc Şi mult Şi-aproape Pân-vom închide-o sub pleoape Aceeaşi stea topită-n două De mult ce ia De mult ce dă... Şi calea gândului se-nchide Doar lacrimile vad îşi cer... Şi nu mai am nici ochi, Nici gură... Pe valul mării ce mă fură Privirile nu-şi pot deschide Decât fereastra dinspre cer...

Elena Farago - Sireata Viorica, fata mamei Cea cuminte si curata, Si-a facut, mancand cirese, Pe furis, pe sort, o pata... Si-acum sta-ntr-un colt si plange: “Doctorul e vinovat Si c-o sa ma certe mama, Si ca sortul l-am patat!” Mama intra-ncet pe usa; Ea tresare si-ntinzand Mainile deasupra petei, Plange intruna suspinand. - De ce plangi, fetita mamei? - Plang ca doctorul ti-a spus Sa nu-mi dai de loc cirese, Si tu in dulap le-ai pus... - Si tu plangi din lacomie? Ce rusine!... - Sa ma ierti!... - Bine, dar sa fii cuminte... - Nici de sort nu ma mai certi? - Care sort? intreaba mama... - Uite, asta: l-a patat

Lacomia pentru care Chiar acuma m-ai iertat.

Elena Farago - Tano Tanu i-un motan cuminte, Si-i atat de curat, C-are voie sa se culce Chiar cu pernele din pat. Ilenuta il iubeste Si se joaca mult cu el, Astazi insa-i suparata, Nu l-a mangaiat de fel!... “Miau!”... o-mbie din fereastra, Dar fetita sta pe loc: - Taci, mai Tanule, ca mie Nu-mi mai vine sa ma joc!... - Ce-ai patit?... - Nimic, dar mama Asa aspru m-a certat! - I-ai gresit ceva? - De unde!... Pentru ca nu m-am spalat!... - Stii, fetita mea cuminte, Iarta-ma ca-ti spun, dar eu, Pentru asta, te-as si bate Dac-ai fi copilul meu!

Elena Farago - Trecea Un Om Pe Drum Trecea un om pe drum aseară, Trecea cântând încet pe drum, Ştiu eu? Poate cânta să-i pară Drumul mai scurt, – ori poate cum Era aşa frumos aseară, Poate cânta ca să nu-l doară Că-i singur numai el pe drum - ? Trecea, şi eu eram la poartă Şi şi-a văzut de drumul lui, Dar ce mi-o fi venit deodată De am oftat, n-oi şti să spui. Şi nu-mi venea să plec din poartă, Şi parc-un dor de viaţa toată

M-a prins privind pe urma lui... Aşa ne-o fi la fiecare, Că stăm în poartă, şi nu ştim Pe călător măcar de-l doare Ceva, - şi de ne pomenim Oftând, pesemne fiecare Ne-om fi simţind departe tare De-un drum pe care-am vrea să fim.

Elena Farago - Un Gand Mii şi mii de valuri vin din larg mereu Pân-ajunge marea de adapă malul; Nu-ntreba nisipul cine poartă valul Că ar fi în stare să-ţi răspundă: - Eu!

Elena Farago - Un porumbel Un porumbel cazut-a, din zbor, pe-o stanca-n mare, Si-i mic de tot saracul, de-abia a prins sa zboare!... Vin valuri mari si-n stanca se lovesc si lui i-e frica Si trist isi ascunde capul, si-aripile-si ridica Cand stropii sariti din valuri pe pene-i cad si-l uda, Dar piuitul jalnic nu-i nimeni sa-l auda!... Ci iata-o porumbita ca-n zbor zorit soseste: E mama lui ce-l cata, plangand, de cand lipseste. Si-i langa el acuma si-l ciuguleste dulce Sa-i treaca spaima si-apoi sa mearga sa si-l culce. Si-ncet spre cuib acum zbura-vor impreuna-

Sa-l incalzeasca mama, sa adoarmaNoapte buna!...

Elena Farago - Vine, vine iarasi iarna Vine, vine iarasi iarna, Ninge-afara, ninge. Multi copii afara sunt, Lauda colinde. Doar bunica sta in casa, Spune o poveste. Despre marele Iisus, Spune o poveste.