Egipt - Caracterizare Complexa [PDF]

  • 0 0 0
  • Gefällt Ihnen dieses papier und der download? Sie können Ihre eigene PDF-Datei in wenigen Minuten kostenlos online veröffentlichen! Anmelden
Datei wird geladen, bitte warten...
Zitiervorschau

Egipt – caracterizare complexă

Capitolul I: Asezare Egiptul se situează în partea nord-estică a continentului african, pe ţărmurile a douămări. În partea de nord, Egiptul este scăldat de Marea Mediterană şi în partea de est, de Marea Roşie. Egiptul se învecinează la vest cu Libia, la sud cu Sudan iar la nord-est cu Israel. Între deşert şi ţărmul muntos al Mării Roşii, întregul teritoriu este străbătut de fluviul Nil. Având o suprafaţă de aproximativ 1.001.450 km2, din care 995.450 km2 de uscat şi 6.000km2 apă, Egiptul este împărţit în patru regiuni mai importante: Valea şi Delta Nilului, Deşertul Estic, Deşertul Vestic şi Peninsula Sinai. Fluviul Nil traversează de la sud la nord întreaga ţară, creând o vale fertilă, Delta Nilului, ce concentrează peste 90% din populaţia Egiptului. De asemenea, tot aici se situează şi capitala tării, Cairo. Cea mai mare parte a Egiptului este reprezentată de regiuni joase, deşertice, dar se întâlnesc şi munţi vechi de-a lungul coastei Mării Roşii din Peninsula Sinai. Aceasta din urmă este bogată în minerale şi petrol.

Fig 1. http://harta.infoturism.ro/Africa/Egipt/harta Capitolul II: Scurt istoric Regularitatea şi prosperitatea apelor revarsate anual de fluviul Nil, cuplate cu semiizolarea oferită de deşerturi la est si la vest, au permis dezvoltarea uneia din cele mai mari civilizaţii ale lumii. Un regat unit s-a ridicat în jurul anului 3200 î.e.n şi o serie de dinastii au condus Egiptul în următoarele trei milenii. Ultima dinastie autohtonă a cazut în faţa perşilor în anul 341 î.e.n, fiind înlocuită pe rând de dinastii greceşti, romane şi bizantine. Arabii au fost cei care au introdus Islamul şi limba arabă în secolul VII conducând şi ţara pentru urmatoarele şaşe secole. O castă militară locală numită “Mamuluk” a preluat controlul în jurul anului 1250,continuând guvernarea şi după cucerirea Egiptului de către Imperiul Otoman în 1517.

În urma deschiderii Canalului Suez în 18695, Egiptul a devenit un important nod mondial de transport, dar a acumulat în acelaşi timp şi datorii extrem de mari. În aceste condiţii, pentru a îşi proteja investiţiile făcute, Marea Britanie a preluat controlul asupra guvernului egiptean în 1882, dar apartenenţa formală faţă de Imperiul Otoman a continuat până în 1914. Parţial independent de Marea Britanie, Egiptul şi-a căpătat suveranitatea totală în urma celui de-al doilea razboi mondial. Finalizarea barajului Aswan în 1971 şi rezultatul acestuia, lacul Nasser, au dus la alterarea locului onorabil pe care Nilul îl deţinea pentru agricultură şi ecologia Egiptului.O populaţie cu un ritm de creştere rapid, terenul arabil limitat şi dependenţa faţă de fluviul Nil şi-au adus aportul la continuarea diminuării accentuate a resurselor ţării care a trebuit astfel să-şi dezvolte abilităţile în domenii care îi pot conferi un avantaj competitiv. Capitolul III: Caracteristicile elementelor fizico-geografice Relieful Egiptului se înfăţişează ca un vast platou deşertic, întrerupt doar de Valea şi Delta Nilului. Deşerturile Libia, Nubia şi Estic au reprezentat bariere de protecţie împoţriva invaziilor civilizaţiilor înconjuratoare. Cele mai înalte ţinuturi se afla în sud, iar terenul are o înclinaţie uşoară către Marea Mediterană. Există câţiva munţi localizaţi în peninsula sudică Sinai. Unii dintre aceştia ating mai mult de 2600 m înălţime (altitudinea max. 2629 m – Muntele Ecaterina, altitudinea min.Depresiunea Qatar – 133 m). În Egipt există patru regiuni importante: Valea şi Delta Nilului (concentrând 99% din populaţie), Deşertul Estic, Deşertul Vestic şi Peninsula Sinai. Climatul ţării este foarte uscat, deoarece nu există ploi regulate. Exceptând ploile modeste de-a lungul coastei mediteraneene, precipitaţiile variază de la minimum înspre inexistente. Oamenii depind de inundaţiile anuale ale Nilului care încep în iunie şi sfârşesc în octombrie. Se afirmă că….dacă nu ar fi existat Nilul, cu siguranţă nu există nici Egiptul. Iernile sunt blânde (din noiembrie şi până în aprilie), iar verile fierbinţi (din mai până în octombrie). Oraşul Alexandria, situat pe coasta mediteraneană, are un climat blând, spre deosebire de Aswan, în sud, unde vara este extrem de cald. În Cairo, temperaturile pot atinge 35°C vara şi 5°C iarna. Ca în orice climat deşertic,temperaturile din cursul zilei sunt ridicate, dar nopţile sunt foarte friguroase. Printre cele mai importante pericole naturale cu care Egiptul se confruntă se pot enumera: secete periodice,cutremure de pământ frecvente, inundaţii rapide, alunecări de teren, furtuni puternice precumşi furtuni de nisip sau praf.

Grf 1 http://es.climate-data.org/location/3392/

Vegetația saracă este alcătuită din specii mediteraneene în nord -palmier lotus, leandru și specii adaptate mediului uscat din deșert (xerofite). Se remarcă oazele în care cresc curmali. Fauna Egiptului este concentreaă aproape în exclusivitate în valea și delta Nilului și în oaze. Cuprinde puține specii de mamifere – gazele, hiene, dromaderi, camile,șacali, manguste egiptene, șopârle, șerpi veninoși, numeroase păsări. Resurse Naturale Egiptul dispune de resurse naturale importante precum minereuri de fier, fosfaţi,mangan, calcar, gips, talc, azbest, plumb, zinc, dar, caracteristic ţărilor arabe, cele mai abundente sunt tot petrolul şi gazele naturale extrase în special din Peninsula Sinai. Statul egiptean se confruntă cu dificile probleme curente de mediu. Astfel multe terenurile agricole sunt pierdute din circuitul economic în fiecare an datorită urbanizării şi a furtunilor de praf, creşterii salinităţii solului în proximitatea Marelui Baraj de la Aswan, din cauza deşertificării, a poluării cu petrol ce amenintă recifurile de corali, plajele şi habitatul marin, a altor tipuri de poluare datorate pesticidelor utilizate în agricultură, a canalizării defectuoase şi a deversărilor industriale. O alta cauză o reprezintă resursele foarte limitate de apă proaspătă, în afară de Nil (singura sursă permanentă de apă) şi creşterea rapidă a populatiei care suprasolicită Nilul şi resursele naturale. Capitolul IV: Populaţie Populaţia Egiptului numără în iulie 2004, 76.117.421 de locuitori, iar structura ei pe vârste era urmatoarea: 0-14 ani – 33,4% (13.038.369 bărbaţi, 12.418.254 femei), 15-64 ani -62,2% (23.953.949 bărbaţi, 23.419.418 femei), 65 ani şi peste – 4,3% (1.407.248 bărbaţi,1.880.183 femei). Din aceste date rezultă o vârstă medie pentru bărbaţi de 23 de ani, pentru femei de 23,8 ani iar combinat pentru ambele sexe una de 23,4 ani. Cea mai ridicată creştere a populaţiei din lumea arabă, pe care o deţine Egiptul, este dată de rata sporului natural de 1,83 % pe an. La acest record participă rata natalităţii de 23,84 naşteri/1000 persoane, cea a mortalităţii de 5,3 decese/1000 persoane dar şi rata migraţiei ce arată că numărul imigranţilor îl depăşeşte pe cel al emigranţilor (-0,22 emigranţi/1000 pers). În ceea ce priveşte rata fertilităţii, Egiptul are din nou motiv de laudă. Media copiilor născuţi de o femeie egipteană pe parcursul vieţii este de peste 2,5, dar nu toţi dintre aceştia ajung la maturitate, astfel ca la 1000 de nou- născuţi vii se înregistrează 33,9 de decese. Speranţa de viaţă la naştere nu este totuşi foarte mare, ea fiind în medie 70,71%, cu diferenţe semnificative între bărbaţi (68,22 ani) şi femei (73,31 ani). Egiptul dispune de o varietate de grupări etnice. Astfel, egiptenii, bediunii şi berberii compun majoritatea covârşitoare - 99% din totalul populaţiei, ultimul procent fiind format din nubieni, armenieni, precum şi greci, alţi europeni mai ales italieni şi francezi. Limba oficială a ţării este arabă, dar se mai folosesc engleza şi franceza mai ales în rândurile clasei educate.

Deşi educaţia este obligatorie pentru primii 9 ani de şcoală, aproximativ 16% dintre copii de vârsta şcolară nu s-au înscris în clasele primare, acest lucru fiind determinant în evaluarea gradului de alfabetizare la aproximativ 45%.

Fig. 2 http://ro.wikipedia.org/wiki/Egipt

Capitolul V: Economie După mijlocul anilor 1990, lipsa progreselor semnificative în economie au limitat investiţiile străine directe în Egipt şi au menţinut creşterea PIB-ului la 2-3% în 20072009. La finele anului 2009 şi începutul lui 2010, oficialii egipteni au intensificat privatizarea şi au propus şi reforme vamale, însă guvernul preferă o implementare treptată, gradată, a acestora pentru evitarea unei posibile inflaţii şi a altor efecte negative. Presiunile monetare exercitate asupra unei lire egiptene supraevaluate au dus la scăderea bruscă a valorii sale, în 2009, şi la o presiune inflaţionistă inerentă. Existenţa unei pieţe negre de schimb valutar reprezintă dovada implicării, în continuare, a guvernului în stabilirea rateide schimb valutar. Rata inflaţiei a fost de 4,5% în 2009. În septembrie 2009, oficialii egipteni au crescut subvenţiile pentru produsele alimentare de baza în vederea satisfacerii necesităţilor populaţiei, chiar şi cu implicaţia creşterii deficitului bugetar. Balanţa de plaţi a Egiptului nu a fost afectată semnificativ de razboiul din Irak din 2003, deşi veniturile din turism au cunoscut o scadere moderata.

Fig 3. În viitor, dezvoltarea unei pieţe exportatoare9 de gaz natural reprezintă o perspectivă economică favorabilă, care nu va duce totuşi la modificarea semnificativă a nivelului de şomaj din Egipt, care este foarte ridicat. Egiptul are o rată a şomajului de 9,9% (în 2009), iar populaţia ocupată este de 20,1 milioane oameni. Ponderea sectoarelor economiei în PIB este urmatoarea: serviciile – 50%, industria 33%, agricultura – 17%. Cele mai importante sectoare industriale în Egipt sunt: textilă, de procesare a produselor alimentare şi agricole, turismul, industria chimică, a hidrocarburilor, construcţiilor, cimentului şi metalelor.

Rata de creştere a producţiei industriale, în anul 2009, a fost de 1,5%. În ceea ce priveste energia electrică, Egiptul produce cca. 75,23 mld kWh (în 2007), provenind din combustibili fosili (81%) şi din hidroenergie (19%), consumând 69,96 mld kWh (în 2001). Principalii indicatori macroeconomici – Valoare adaugată (VA) şi Produsul Intern Brut (PIB) au înregistrat valori pozitive comparativ cu alte ţări din Africa de Nord şi ţări în curs de dezvoltare, după cum se poate observa în tabelul nr. 1.1. După cum se poate observa din tabelul 1.2, în ultimii ani creşterea PIB- ului a înregistrat o rată scazută, dar constantă, ajungând în anul 2009 cu aproximativ 10% mai mare decât în anul 2007.

Însă Produsul Intern Brut a avut o evoluţie oscilantă în ultimii trei ani, ajungând de la 86,3 mld. USD în anul 2007, la 97,8 mld. USD în anul 2008, pentru că apoi sa scadă puţin, la 93,9 mld. USD în anul 2009.

De asemenea, se constată o creştere semnificativă a ponderii exporturilor de bunuri şi servicii în anul 2009, comparativ cu anul 2008. Valoarea adaugată industrială, ca procent din PIB, a avut o creştere semnificativă, ajungând de la 30,9% din PIB în 1999, la 34% din PIB în 2009, în timp ce în acelaşi interval pentru ramurile agricultură şi servicii valoarea adaugată a scăzut cu circa 12% din PIB faţă de nivelul anului 2007. Ca procente din PIB, importurile şi exporturile au ajuns la o valoare apropiată, în anul 2009 despărţindu-le doar 2%, pe când în anul 2007 importurile erau mai mari ca exporturile cu cca. 8% din PIB. Din analiza datelor prezentate se poate concluziona că economia Egiptului se înscrie pe un palier de stabilitate, determinat de evoluţia indicatorilor macroeconomici, perspectivele de dezvoltare şi securitatea pe plan naţional şi regional. Capitolul VII: Cultura Intreaga cultura egipteana este de origine religioasa. Arta egipteana trebuia sa serveasca unor scopuri de cult si magie si mai putin unei satisfactii estetice, adica nu se putea vorbi despre arta in sensul occidental. Statuile din epoca piramimdelor sau picturile din mormintele tebane nu pot fi intelese ca o redare a realitatii vizibile, nici ca niste copii, ci ele trebuie sa fie privite ca simbol. Cultul animalelor pare sa fi fost motivat initial prin teama omului fata de acestea si de foloasele aduse de ele. Pretutindeni au existat animale sacre, ocrotite prin tabu, care treceau drept forme de aparitie ale unor zei. Ra - era zeul Soarelui. Se spune ca naviga in ceruri pe o barca denumita "Barca de 1 milion de ani". La sfarsitul fiecarei zile, Ra murea si ajungea in lumea de dedesubt, lasand Luna sa straluceasca pe cerul noptii. In ziua urmatoare, la rasarit, renastea. In timpul zilei avea un dusman, un sarpe pe nume Apep. In lupta sa, Ra era ajutat de alti zei, Seth si Bastet. Nut - zeita cerului. Cerul este corpul lui Nut, arcuindu-se la orizonturi iar Geb este pamantul, stand imediat sub Nut. In timpul zilei Nut si Geb sunt separati dar in fiecare seara Nut se coboara sa-l intanleasca pe Geb, asta insemnand lasarea serii. Daca furtunile aveau loc in timpul zilei insemna ca Nut se apropia de pamant. Hathor - zeita dragostei, a maternitatii, a bucuriei, a muzicii si a dansului. Femeile moarte erau identificate cu Hathor in timp ce barbatii erau identificati cu Osiris. Era intruchipata avand pe cap coarne de vaca si cercul solar.

Obiceiuri si traditii Egiptul este o tara cu un imens mix cultural.In marile orase veti gasi traditii care au ramas inca de pe vremea faraonilor iar in alte locuri veti gasi obiceiuri pur tribale aduse pe aceste meleaguri de-a lungul timpului de catre invadatori.Contradictia si contrastul dintre diferite localitati din Egipt face ca aceasta tara sa fie una dintre cele mai contrariate tari din Orientului Mijlociu dar si una dintre cele mai avansate.Cu toate acestea veti observa ca mentalitatea si obiceiurile care emana catre turisti sunt pline de caldura.Cred ca acest lucru face ca Egiptul sa fie considerat una dintre cele mai atractive tari in Africa . Capitolul VIII: Obiective turistice Marea Roşie - Farmecul Mării Roşii constă însă în lumea subacvatică, în peşti şi corali, care puteţi să admiraţi în cadrul unei excursii. Privind in istorie, vom observa ca s-a mai petrecut un eveniment la Marea Rosie,puterea Lui Dumnezeu de a scoate poporul israel din Egipt prin despicarea marii. In zilele noatre reprezentand un alt motiv de a fi vizitata. Oraşul Cairo şi piramidele Capitala Egiptului este cel mai mare oraş din Africa cu peste 18 milioane de locuitori, situat pe malul drept al Nilului. În raportul egiptean este un oraș tânăr, fondat în 949, dar totodată şi cel mai mare centru industrial, comercial și cultural al țării. Orașul se poate împărți în mai multe zone: - „cartierul“ islamic cu moschee, fortăreață medievală Citadela şi bazarul mare Khan El Khalili cu aer pătruns de mireasma florilor și de aroma condimentelor. - cartierul creştin copt: mai veche cu câteva secole decât cea islamică cu biserici şi locuri sfinte pentru copţi şi evrei (copţi: Biserica Suspendata, Biserica Sfânta Maria; evrei:Sinagoga Ben Ezra). Este una dintre primele locuri din lume unde s-au stabilit comunități creștine. - cartierul/platoul Giza, pe malul vestic al Nilului cu piramidele faraonilor Cheops, Chefren și Mikerinos şi renumitul Sphinx cu trup de leu și față de om. Cairo este o metropolă cu o viață ce pulsează, în care se îmbină perfect prezentul modern cu istoria antică.

Fig. 4 Farul din Alexandria unul din cele şapte minuni ale lumii antice a fost construit în secolul al III-lea î.Hr. în Egipt pe insula Pharos de lângă orașul antic Alexandria (de la această insulă provine și cuvântul românesc „far”). La început farul a fost doar un simbol al portului, apoi a devenit indicator pentru marinari, a fost pentru mult timp cea mai mare clădire făcută de om. În 1303 și 1323 două mari cutremure au distrus farul. Biblioteca din Alexandria a fost cea mai renumită şi bogată bibliotecă a antichității cu peste 900.000 de pergamente. Sinai, Mănăstirea Sfânta Ecaterina O mănăstire la picioarele Munţilor Moise şi Sinai din Egipt. A fost construită pe locul unde se crede că Moise a văzut Rugul Aprins, care este şi acum viu. Cu toate că este cunoscută sub numele de Sfânta Ecaterina, numele său real este Mănăstirea Schimbării la Faţă. Uneori mai este cunoscută ca Mănăstirea Rugului Aprins. Este una din cele mai vechi mănăstiri creştine din lume.

Stiati ca...? 

După 1930 şi femeile egiptene au început să aibă profesii şi să intre în afaceri. Profesii cele mai căutate de femei sunt: medicină, stomatologie, drept, învăţământ politică.



Pentru femeia egipteană găsirea şi păstrarea soţului potrivit este idealul major al vieţii.



Obiceiul căsătoriei prevede tânărului, bărbatul care urmează să se căsătorească, să cumpere casă sau apartament, un loc unde să trăiască după căsătorie. Apartamentul poate să fie şi în casa părinţilor băiatului. Pe lângă apartament, viitorul soţ trebuie să cumpere soţiei bijuterii din aur.



În ciuda flexibilităţii islamului (un bărbat poate să aibă maxim patru neveste dar trebuie să fie drept şi just faţă de fiecare dintre ele. O femeie care va deveni a doua soţie poate să refuze să se căsătorească cu un bărbat pe motivul că acesta are deja o soţie.



Reteaua electrică naţională a avut un efect neprevăzut şi a schimbat viaţa de la ţară pentru totdeauna, pentru că odată cu electricitatea, s-a introdus televiziunea, ea a făcut ca nopţile să fie mai lungi şi astfel agricultorii nu se mai duc la câmp înainte de răsăritul soarelui.

Concluzii finale 

Egiptul este situat in partea de nord-est a continentului african.



Egiptul este împărţit în patru regiuni mai importante: Valea şi Delta Nilului, Deşertul Estic, Deşertul Vestic şi Peninsula Sinai .



Majoritatea populației este concentrată de-a lungul Nilului, fiind în proporție de 80% de religie islamică, restul fiind creștini 17%.

 Ponderea sectoarelor economiei în PIB este urmatoarea: serviciile – 50%, industria -33%, agricultura – 17%.  

Intreaga cultura egipteana este de origine religioasa. Prin locurile mai putin dezvoltate, ocupatia principala a femeilor este coacerea lipiilor, care reprezinta cu factor individualizator.

 Datorita mediului desertic, egiptenii si-au dezvoltat si aceasta abilitate a modelarii in nisip, realizand diverse forme uimitoare. 

Datorita prezentei desturilor, egiptenii organizeaza pentru turisti plimbari cu camilele,dar si cu atv-urile reprezentand un alt mod de atractie turistica.

Bibliografie  Calu Cristian : Caracterizare generala a Egiptului (http://ro.scribd.com/doc/84206945/Caracterizarea-Generala-a-Egiptului) 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Egipt

 http://egiptul.webgarden.com/$widget/panel/preview/0/calendar/1541566/1 302208/0000-00-00