Ecosistem Terestru [PDF]

Zitiervorschau

PROIECT DIDACTIC DATA: PROFESOR : Vizitiu Liliana OBIECTUL: biologie ARIA CURRICULARĂ: MATEMATICĂ ŞI ŞTIINŢE SUBIECTUL LECŢIEI: Biodiversitatea ecosistemului terestru TIMP:45 min GIMNAZIU “ONEŞTI” CLASA: a IX - a CATEGORIA DE LECŢIE: Lecţie de asimilare a cunostintelor. SCOPUL LECȚIEI: Familiarizarea cu ecositemul terestru.Padurile  COMPETENŢE: COMPETENŢE GENERALE 1. Receptarea informaţiilor despre lumea vie 2. Explorarea sistemelor biologice 3. Utilizarea şi construirea de modele şi algoritmi în scopul demonstrării principiilor lumii vii 4. Comunicarea orală şi scrisă utilizând corect terminologia specifică biologiei 5. Transferarea şi integrarea cunoştinţelor şi metodelor de lucru specifice biologiei în contexte noi VALORI ŞI ATITUDINI 1. Interes pentru realizările şi descoperirile din domeniul ştiinţelor; 2. Motivaţia pentru informarea şi documentarea ştiinţifică; 3. Dezvoltarea curiozităţii şi respectului faţă de orice formă de viaţă; 4. Grija faţă de propria persoană, faţă de ceilalţi şi faţă de mediul înconjurător; 5. Dezvoltarea toleranţei faţă de opiniile altora; 6. Cultivarea receptivităţii şi a flexibilităţii pentru aplicarea cunoştinţelor de biologie în viaţa cotidiană; 7. Conştientizarea şi implicarea în problemele de interes global. COMPETENŢE SPECIFICE : 1. Sa identifice componentele ecosistemului terestru 2. Sa exemplifice influenta biotopului asupra functionarii ecosistemului terestru METODE ŞI PROCEDEE: conversația euristica, învatarea prin descoperire, investigația, expunerea,. MIJLOACE DE ÎNVĂŢĂMÂNT: manual,tablă prezentare ppt, videoproiector, laptop, carioci, TIPUL DE ORGANIZARE A ACTIVITĂŢII ELEVILOR: frontal, individual ,lucru in grup LOCUL DESFĂȘURĂRII: laboratorul de biologie  SURSE INFORMAŢIONALE ŞI REFERENŢIALE:  DOCUMENTE NORMATIVE: planificarea calendaristică, orarul  DOCUMENTE SUPORTIVE: manual şcolar,  BIBLIOGRAFIE PEDAGOGICĂ: 1) Lazar V., Nicolae M. - „ Lectia – forma de baza a organizarii procesului de predare-învățareevaluare la disciplina biologie”, Editura Arves: Craiova, 2007. 2) Iordache – Metodica predării – învăţării biologiei, Iaşi, 2001.

SCENARIU DIDACTIC:

Nr.

1. 2.

2.

ETAPA

TIMP

Moment organizatoric

2 min.

Reactualizarea cunostintelor

10 min

Comunicarea cunostintelor noi

20 min.

EVENIMENTELE LECŢIEI - se asigură cadru optim desfăşurării lecţiei, asigurând liniştea şi ordinea. - se pregăteşte materialul necesar orei de biologie. Propun fise de lucru (Anexa1)

Ecosistem terestru este un ecosistem,a cărui biotop este strâns legat de mediul terestru. Exemple de ecosisteme terestre sunt:  pădurile;  deșerturile;  stepele;  savanele;  câmpiile. Biocenoza acestor ecosisteme este una tipic terestră. În aceste ecosisteme se dezvoltă și trăiesc numeroase specii vii de plante si animale.

METODE DIDACTICE Conversaţia Problematizare Conversatia Discutia colectiva Explicatia Descrierea Dezbaterea Lucru in grup

MIJLOACE DE INVATAMANT caiete, manuale,tabla, creta,pix Fise de lucru Tabla ,creta

MODALITĂŢI DE EVALUARE completarea unor dialoguri incomplete.

Caiete manuale tabla creta

Descrierea şi reconstituirea explicarea

Manual ,caiet

autoevaluarea.

Propun elevilor spre analiza diverse ecositeme ale unei paduri .

6. 7.

Fixarea cunoștințelor noi Tema pentru acasă

10 min. 3 min.

Aranjez clasa in 4 grupe. Fiecare grup va primi material suplimentar(Anexa2)pe care il vor studia si il vor prezanta clasei Grup1 : ,, Ecosistemul unei păduri de stejar” Grup2 : ,,Ecosistemul unei păduri de fag” Grup3 : ,, Ecosistemul unei păduri de molid” Grup 4: ,, Pădure de foioase” Un reprezentant al grupului prezinta materialul studiat De evidentiat asemanari si deosebiri intre ecosistemele terestre studiate in timpul orei

Coversaţie Lucru in perechi - investigația

- caiete, manuale,internet

autoevaluarea.

Anexa1 Fisa de lucru nr1 Intrebari 1. Definiti : biocenoza,mediu de viata 2. Enumerati componentele biodiversitatii 3. Alcatuiti un lant trofic acvatic Fisa de lucru nr2 Intrebari 1. Definiti : biotop,biom 2. Enumerati adaptari la seceta si frig 3. Alcatuiti un lant trofic terestru Fisa de lucru nr3 Intrebari 1. Definiti :ecosistem,factori abiotici 2. Enumerati adaptari de protectie contra pradatorilor 3. Alcatuiti un o piramida trofica intr-un ecosistem acvatic Fisa de lucru nr4 Intrebari 1. Definiti : factori biotici,factori antropici 2. Enumerati principalele categorii trofice 3. Alcatuiti o piramida trofica intr-un ecositem terestru

Anexa2

Grup1 : ,, Ecosistemul unei păduri de stejar Pădurea este o suprafață mare de teren pe care cresc în stare sălbatică specii de arbori și arbuști, specii de plante erbacee, mușchi, dar trăiesc și diferite specii de animale. După natura lor, pădurile pot fi naturale (apărute spontan) și cultivate (prin plantarea puieților de arbori crescuți în pepiniere). Pe glob, pădurea ocupă circa 30% din suprafața uscatului; în România, ele se întind pe circa 27% din suprafața totală a țării. Pădurile de stejar se întind în zonele cu altitudine de pâna la 700–800 m. În zonele de câmpie, aceste păduri sunt formate din stejar brumăriu și stejar pufos. În zonele joase, ele sunt formate din stejar în amestec cu cer sau gârniță (rude cu stejarul). În zona dealurilor înalte se întâlnește gorunul care formează păduri întinse numai de gorun (numite gorunete) sau în amestec cu alte specii de foioase. Fauna și vegetația pădurilor de stejar  Fauna: rădașcă, arici, salamandră, cuc, căprioară, vulpe, jder, iepure, urs, cerb, porci mistreti etc.  Vegetația: ghiocel, porumbar etc.  Caracteristici ale biotopului: -soluri: brune și brun-roșcate de pădure; -temperatura medie anuală în jur de 10 °C; -lumina care ajunge până la suprafața solului, filtrată printre coroanele arborilor; de aceea există numeroase plante erbacee și arbuști.

Componente ale biocenozei: -arbori : carpen, ulm, tei, frasin, paltin de câmpie, arțar, cireș sălbatic; -arbuști: măceș, păducel, soc, lemn câinesc, corn, porumbar, gherghinar; -plante erbacee: golomăț, păiuș etc. -animale nevertebrate: viermi, păianjeni, melci, insecte, etc. -animale vertebrate:brotăcel, șopârlă, șarpe, cuc, lup, vulpe, etc



Grup2 : ,,Ecosistemul unei păduri de fag Pădurile de fag (numite și făgete) sunt răspândite în zonele cu altitudini de 600–1300 m. Pădurile de fag se întâlnesc însă și la altitudini mai mici, pe versanți umbriți (400m) sau la altitudini de 1500 m, pe versanții însoriți. Fauna și vegetația pădurilor de fag  Vegetație: alun, ciuperci etc.  Caracteristici ale biotopului: -soluri: brun-acide, brune de pădure și soluri podzolice; -temperatura medie anuală de 6-8 °C; -lumină slabă Componente ale biocenozei: -arbori: fag, mesteacăn, paltin de munte, carpen, ulm de munte, tei, molid, brad; -arbuști: alun, mur, corn; -plante erbacee: ferigă, mușchi, licheni, mierea-ursului, păius; -animale nevertebrate: insecte (cărăbuș de pădure, croitorul fagului); -animale vertebrate: ciocanitoare, gaiță, huhurez, cerb, urs brun, jder, râs, veveriță, mistret, pisică salbatică.



Grup3 : ,, Ecosistemul unei păduri de molid

Pădurile de molid, (numite și molidișuri), ocupă regiunile înalte ale Munților Carpați, de la limita superioară a fagului până în zona subalpină. Ele sunt instalate la altitudini de 1200–1800 m. În nordul Carpaților, limita inferioară a pădurilor de molid atinge, în unele locuri, 600 m. Fauna și vegetația pădurilor de molid  Fauna: omida molidului, ciocănitoare, pițigoi de brădet, forfecuță, șoarece vărgat, jder, cocoș de munte, etc.  Caracteristici ale biotopului: -soluri: podzolice brune; -temperatura medie anuală de 3-5 °C; -precipitații de 800–1300 mm anual; -lumina foarte slabă, pădurile sunt întunecoase; -vânturi, uneori, puternice. Componente ale biocenozei: -arbori: molid, zadă, zâmbr, pin, brad, fag, mesteacăn, paltin de pădure, etc. -arbuști: afin, merișor, zmeur, coacăz de munte; -plante erbacee: ciuperci, mușchi, licheni (mătreața bradului), ferigă; -animale nevertebrate: insecte (omidă, viespe ,etc); -animale vertebrate: șopârlă de munte, năpârcă, pițigoi de brădet, cocoș de munte, ciocănitoare, veveriță, jder, mierlă, etc.



Grup 4: Pădure de foioase  

Pădurile de foioase sunt zone de vegetație în care predomină vegetația arboricolă și angiospermică. Ele sunt prezente atât în zonele temperate, cât și în cele subtropicale și tropicale. Limita între pădurile de foioase și cele de rășinoase se situează între altitudinile de 600-1300 m, în funcție de relief, substrat și microclimat, care duc uneori și la inversiuni de vegetație. [1]

Vegetație

Principalii arbori ai pădurilor de foioase sunt: salcia, teiul, castanul, aninul,sicomorul, plopul, magnolia, stejarul, fagul, mesteacănul, alunul, arțarul, frasinul, etc. din punct de vedere taxonomic cuprinde familiile: Altingiaceae, Betulaceae, Fagaceae, Buxaceae, Cornaceae, Fabaceae, Pyrinae, Tilioideae, Lauraceae, Oleaceae, Platanaceae, Rosaceae, Sapindaceae, Aquifoliaceae, Ulmaceae, Salicaceae și arborele Ginkgo biloba. Toamna, când arborilor le cad frunzele, funcția lor de fotosinteză încetează.  forma coroanei este determinată în funcție de locul de creștere: arborii izolați au coroana în formă de cupolă sau de sferă, în timp ce, în cadrul masivelor forestiere, dezvoltarea acesteia este limitată.  în funcție de intensitatea luminii, frunzele prezintă caracteristici anatomo-morfologice și fiziologice diferite: frunzele de lumină sunt mai mici, mai groase, cu o rețea de nervuri mai densă și stomate mai numeroase, comparativ cu cele de umbră.  indicele suprafeței foliare (ISF) depinde de valoarea aprovizionării cu apă și cu substanțe minerale; el se micșorează în cazul unei aprovizionări insuficiente cu apă și substanțe minerale; la pădurile pure de stejar ISF = 5 (în anii umezi poate fi mai mare). În celelate păduri de foioase ISF poate depăși 8, pentru toate speciile, inclusiv și la arbuști (H. Walter, 1974).  singura formă de adaptare a speciilor vegetale împotriva temperaturilor scăzute din timpul iernii o reprezintă călirea (modificări fizico-chimice în protoplasmă), proces fiziologic care se produce toamna. Prin călire, rezistența la frig a mugurilor arborilor poate crește de la -5 °C în toamnă, până la -25 °C și chiar -35 °C iarna; prin călire, arborii care cresc la latitudini medii sunt protejați împotriva vătămărilor provocate de ger; decălirea se produce primăvara, odată cu încălzirea aerului. Faună În aceste păduri trăiesc: lupul, vulpea, căprioara, mistrețul, jderul, veverița, pisica sălbatică, sturzul, mierla, cucul, ciocănitoarea, sticletele.  Condiții ecologice  climat răcoros, cu ierni nici prea severe nici prea lungi, cu veri scurte și moderate sub raport termic.  anotimpurile de tranziție, primăvara și toamna, caracterizate prin perioade de frig, joacă un rol capital.  perioadele marcante de secetă sunt inexistente.  precipitațiile sunt abundente (cca 400-500 mm/an) și repartizate uniform pe parcursul anului.  solurile sunt brune de pădure, mai mult sau mai puțin levigate; în funcție de gradul de aciditate și de umiditate, ele corespund unor asociații vegetale clar diferențiate.