Ecg Normale Si Patologice PDF [PDF]

Zitiervorschau

INTERPRETAREA UNEI ELECTROCARDIOGRAME NORMALE SI PATOLOGICE Dr. Laurentiu Lucaci CALCULUL FRECVENTEI CARDIACE : 1. Pentru un ritm cu intervale RR regulate (in particular ritm sinusal), inregistrat cu viteza standard de derulare a hartiei de 25 mm/secunda, frecventa cardiaca fc = 1500 / distanta RR intre doua complexe QRS succesive (masurata in milimetri). De exemplu, pentru RR = 25 mm, fc = 1500 / 25 = 60 batai/minut. 2. Pentru un ritm cardiac neregulat (in particular fibrilatie atriala), inregistrat cu viteza standard de 25 mm/secunda, numara cateva intervale RR consecutive (fie n numarul lor), masoara in milimetri distanta dintre primul si ultimul complex QRS care delimiteaza sirul acelor intervale RR (fie z aceasta distanta). Frecventa cardiaca medie in regiunea intervalelor RR analizate este fc medie = 1500 n / z. Cu cat numarul intervalelor RR consecutive, luate in calcul, este mai mare, cu atat rezultatul se apropie mai mult de frecventa cardiaca medie pe un minut. Exemplu : fibrilatie atriala : 6 intervale RR consecutive se intind pe o distanta de 90 milimetri ; frecventa cardiaca medie este fc = 1500 x 6 / 90 = 100 batai/minut. Orice ritm ventricular cu frecventa mai mica de 60/minut se numeste bradicardie. Orice ritm ventricular cu frecventa mai mare de 100/minut se numeste tahicardie. DETERMINAREA AXEI ELECTRICE MEDII A COMPLEXULUI QRS IN PLAN FRONTAL : 1. Cauta intre cele sase derivatii ale planului frontal, derivatia in care complexul QRS este isoelectric sau echidifazic. Directia axei medii a complexului QRS in plan frontal va fi perpendiculara pe aceasta derivatie, putand avea doar doua sensuri. 2. Observa complexul QRS in derivatia planului frontal perpendiculara in mod natural pe derivatia in care QRS era isoelectric / echidifazic. Daca complexul QRS este pozitiv in aceasta a doua derivatie, atunci axa sa in plan frontal coincide cu sensul pozitiv al derivatiei. Dimpotriva, daca complexul QRS este negativ, atunci axa sa in plan frontal coincide cu sensul negativ al derivatiei. Exemplu : QRS este isoelectric in DIII, rezulta ca QRS este perpendicular pe DIII. Derivatia perpendiculara in mod natural pe DIII este aVR. Cautam complexul QRS in aVR si observam ca este negativ. Rezulta ca axa QRS in plan frontal coincide cu sensul negativ al lui aVR, prin urmare AQRS = + 30°. CRITERII DE DIAGNOSTIC ELECTROCARDIOGRAFIC : RITMUL SINUSAL : 1. Exista unde P, pozitive in derivatiile DII, DIII si aVF, cu morfologie si axa constante in fiecare derivatie in parte. 2. Frecventa undelor P are o valoare cuprinsa intre 60/minut si 100/minut si este constanta. 3. Fiecare unda P este urmata de cate un complex QRS, la un interval PR normal si constant.

1

RITM SINUSAL

BRADICARDIA SINUSALA (BS): Criteriul nr. 2 de diagnostic al ritmului sinusal se inlocuieste cu « Frecventa undelor P este mai mica de 60/minut si este constanta. » BRADICARDIE SINUSALA

2

TAHICARDIA SINUSALA (TS): Criteriul nr. 2 de diagnostic al ritmului sinusal se inlocuieste cu « Frecventa undelor P este mai mare de 100/minut si este constanta. » TAHICARDIE SINUSALA

ARITMIA SINUSALA : Criteriul nr. 2 de diagnostic al ritmului sinusal se inlocuieste cu « Frecventa undelor P este cuprinsa intre 60/minut si 100/minut si este variabila, astfel incat intervalul PP maxim este mai mare cu cel putin 0 . 12 secunde (sau, in valoare relativa, cu cel putin 10%) fata de intervalul PP minim, observate pe traseul analizat. »

3

EXTRASISTOLA ATRIALA (ESA): Complex QRS prematur, cu morfologie similara, de obicei, cu morfologia restului complexelor QRS de origine sinusala, precedat de o unda P’ cu morfologie adeseori diferita de morfologia undelor P sinusale. In cazul in care unda P’ este foarte precoce, ea poate gasi nodul atrioventricular in perioada refractara si se blocheaza, nemaifiind urmata de complex QRS. Prin urmare, esenta extrasistolei atriale este unda P’ prematura, in raport cu ritmul undelor P sinusale, indiferent daca ea este urmata de complex QRS sau nu, in functie de precocitatea ei fata de unda P sinusala precedenta. EXTRASISTOLE ATRIALE

EXTRASISTOLA VENTRICULARA (ESV) : Complex QRS prematur, cu morfologie si axa diferite de cele ale complexelor QRS de origine sinusala, de obicei larg (durata > 0 . 12 secunde), neprecedat de unda P. Extrasistolele pot avea aceeasi morfologie (se numesc monomorfe), sau cel putin doua morfologii distincte (se numesc polimorfe). Pe baza morfologiei complexului QRS se poate afirma, cu oarecare probabilitate, originea extrasistolei, si anume : ESV cu morfologie de BRS are probabil originea in ventriculul drept, ESV cu morfologie de BRD are probabil originea in ventriculul stang, ESV cu complex QRS pozitiv in toate derivatiile precordiale are probabil originea in portiunea bazala a septului interventricular, ESV cu complex QRS negativ in toate derivatiile precordiale are probabil originea la varful inimii. Pot fi izolate (fie nesistematizate, fie sistematizate in grupuri de cate doua batai (din care o bataie sinusala, o extrasistola = bigeminism) sau in grupuri de cate trei batai (din care doua batai sinusale, o extrasistola = trigeminism)), sau

4

grupate (doua extrasistole succesive = un cuplet ; trei extrasistole succesive = un triplet = lungimea minima a tahicardiei ventriculare). Extrasistola ventriculara suficient de precoce, astfel incat apare pe varful sau pe panta descendenta a undei T a bataii sinusale precedente se numeste extrasistola ventriculara cu « fenomen R / T ». Extrasistolele polimorfe, cele grupate si cele cu fenomen « R / T » sunt considerate cu risc de declansare a unei tahicardii ventriculare / fibrilatii ventriculare, in special daca apar pe o inima cu leziuni structurale semnificative. EXTRASISTOLE VENTRICULARE MONOMORFE BIGEMINATE

5

EXTRASISTOLE VENTRICULARE MONOMORFE, SISTEMATIZATE SUB FORMA DE CUPLETE

FLUTTER – UL ATRIAL (FA): Unde « F » atriale regulate, fara linie isoelectrica intre ele, avand forma unor « dinti de fierastrau » (observate cel mai bine in derivatiile DII, DIII, aVF si V1), cu o frecventa constanta pentru un pacient dat, din intervalul 250–350 / minut si conduse la ventriculi intr-un raport aritmetic simplu 2 / 1 sau 3 / 1 sau 4 / 1, cu complexe QRS cu morfologie similara cu cea a complexelor QRS de origine sinusala. FLUTTER ATRIAL

6

FLUTTER ATRIAL

FIBRILATIA ATRIALA (fA): Unde « f » atriale neregulate, cu frecventa medie intre 400 si 600 / minut, conduse la ventriculi tot in mod neregulat, cu o frecventa medie mai mica (de obicei sub 200 batai/minut), cu complexe QRS cu morfologie similara cu cea a complexelor QRS de origine sinusala. Termenul « paroxistica », folosit pentru caracterizarea fibrilatiei atriale, inseamna un episod de fibrilatie atriala care se reduce spontan, in mai putin de 7 zile (de obicei, reducerea spontana a unei fibrilatii atriale are loc mai repede de 48 ore) si nu se refera la valoarea frecventei cardiace medii din timpul episodului. FIBRILATIE ATRIALA

7

FIBRILATIE ATRIALA

TAHICARDIA PAROXISTICA SUPRAVENTRICULARA (TPSV) (mai jos este descrisa forma cea mai des intalnita a TPSV, realizata prin fenomenul de reintrare, instituit in interiorul nodului atrioventricular, impulsul electric coborand spre ventriculi pe calea intranodala rapida si urcand spre atrii pe calea intranodala lenta) : Sir de cel putin sase complexe QRS, cu morfologie similara cu cea a complexelor QRS de origine sinusala, cu frecventa mare (o valoare intre 140 si 220 batai/minut), cu ritm regulat, cu debut si sfarsit bruste, cu unde P’ retrograde fie vizibile dificil, imediat dupa complexul QRS in derivatiile II, III, aVF, V1), fie invizibile (atunci cand sunt ascunse in totalitate sub complexele QRS). Termenul de « paroxistica », folosit pentru caracterizarea tahicardiei supraventriculare, inseamna tahicardie cu 1) debut si sfarsit bruste, 2) frecventa mare (o valoare intre 140 si 220 batai/minut) si 3) ritm regulat (« ca ceasul »). Toate cele trei elemente componente ale atributului de « paroxistica » sunt consecinte logice directe ale fenomenului de reintrare. De cele mai multe ori, forma TPSV descrisa mai sus survine pe un cord aparent normal. Termenul de « neparoxistica », adresat unei tahicardii supraventriculare, inseamna negarea celor trei caractere elementare de mai sus, si anume : 1) debut si sfarsit progresive, 2) frecventa mai redusa (intre 100 si 140 batai/minut) si 3) ritm usor neregulat. Tahicardia supraventriculara neparoxistica este produsa prin automatism anormal.

8

TAHICARDIE PAROXISTICA SUPRAVENTRICULARA

TAHICARDIA PAROXISTICA VENTRICULARA (TPV): Sir de cel putin trei complexe QRS, cu morfologie si axa diferite de cele ale complexelor QRS de origine sinusala, de obicei largi (durata > 0 . 12 secunde), cu frecventa mare (o valoare intre 140 si 220 batai/minut), cu ritm regulat, cu debut si sfarsit bruste, cu disociatie atrioventriculara, uneori intrerupt de capturi ventriculare sau fuziuni ventriculare. Daca complexele QRS ale tahicardiei au forma de tip RS in cel putin o derivatie precordiala, iar unda R in acea derivatie este larga (de la debutul R la varful S > 0 . 10 secunde, in timpul tahicardiei), sau, daca nu exista nici o derivatie precordiala cu complexe de tip RS, atunci, cu atat mai mult, tahicardia este probabil ventriculara. Termenii de « paroxistica », respectiv « neparoxistica » au aceleasi semnificatii ca in cazul tahicardiei supraventriculare. Tahicardia ventriculara paroxistica este o tahiaritmie amenintatoare vital, se poate degrada oricand si rapid in fibrilatie ventriculara si, drept urmare, reprezinta o urgenta medicala, avand nevoie de terminare rapida, fie farmacologica, fie prin soc electric. Una dintre tahicardiile ventriculare neparoxistice apare, insa, ca urmare a succesului reperfuziei miocardice in infarctul miocardic acut, se numeste ritm idioventricular accelerat si, de cele mai multe ori, nu are nevoie de nici un tratament. TAHICARDIE PAROXISTICA VENTRICULARA, LA UN PACIENT CU CARDIOMIOPATIE DILATATIVA

9

TAHICARDIE PAROXISTICA VENTRICULARA, LA UN PACIENT CU INFARCT MIOCARDIC ACUT

10

TAHICARDIE PAROXISTICA VENTRICULARA

TAHICARDIE VENTRICULARA TERMINATA URGENT, PRINTR-UN SOC ELECTRIC EXTERN

11

TAHICARDIE PAROXISTICA VENTRICULARA, LA UN PACIENT CU INFARCT MIOCARDIC ANTERIOR ACUT

ELECTROCARDIOGRAMA IN RITM SINUSAL A PACIENTULUI CU INFARCT MIOCARDIC ACUT, DUPA REDUCEREA PRIN SOC ELECTRIC A TAHICARDIEI VENTRICULARE DE MAI SUS

12

FIBRILATIA VENTRICULARA (fV): Nu exista complexe QRS. Activitatea electrica este reprezentata de oscilatii cu amplitudine, durata si frecventa variabile aperiodic (=haos). Intrucat nu exista complexe QRS, nu exista activitate cardiaca mecanica eficienta si, prin urmare, nici debit cardiac. Fibrilatia ventriculara este o aritmie amenintatoare vital, o urgenta medicala maxima. La fel ca si tahicardia ventriculara paroxistica, ea trebuie redusa rapid, prin soc electric extern.

FIBRILATIE VENTRICULARA

BLOCUL ATRIOVENTRICULAR DE GRADUL I (BAV I) : Ritm sinusal, in care toate undele P sunt conduse la ventriculi cu unul si acelasi interval PR > 0 . 20 secunde.

BLOC ATRIOVENTRICULAR DE GRADUL I (PR=0 . 28 secunde)

13

BLOC ATRIOVENTRICULAR DE GRADUL I (PR = 0 . 48 secunde)

BLOC ATRIOVENTRICULAR DE GRADUL I (PR = 0 . 52 secunde)

14

BLOCUL ATRIOVENTRICULAR DE GRADUL II (BAV II) : O singura unda P blocata, la un moment dat. Dupa cum intervalele PR ale undelor P dinaintea celei blocate se alungesc progresiv sau, dimpotriva, sunt egale intre ele, BAV II se imparte in tipurile Mobitz I (=Luciani-Wenckebach) si Mobitz II. Oricarui bloc AV de gradul II (indiferent de tip) i se descrie raportul de conducere a undelor P. De exemplu, daca intrun bloc AV de gradul II tip Mobitz II, dintr-un total de patru unde P, trei sunt conduse, iar una este blocata, atunci el va fi descris drept : « Bloc AV gradul II tip Mobitz II 4/1 » sau, echivalent, « BAV gradul II tip Mobitz II, cu conducere 4/3 ». Intrucat blocul AV de gradul II 2/1 nu are cel putin doua unde P conduse succesiv, pentru a putea sti daca intervalele PR ale acelor unde P conduse se alungesc pana la pauza sau, dimpotriva, raman egale, acest bloc se numeste simplu « Bloc AV de gradul II 2/1 » . In cazul in care este definitiv, BAV II Mobitz II are nevoie de tratament de suplinire a frecventei cardiace, prin implantarea unui stimulator cardiac.

BLOC ATRIOVENTRICULAR DE GRADUL II, TIP MOBITZ I (TIP LUCIANI-WENCKEBACH) : o secventa 8 / 1, urmata de o secventa 3 / 1, apoi o secventa 4 / 1

15

BLOC ATRIOVENTRICULAR DE GRADUL II, 2 / 1

BLOCUL ATRIOVENTRICULAR DE GRADUL III (BAV III=TOTAL=COMPLET) : Nu exista relatie intre activitatea electrica atriala si cea ventriculara (exista disociatie atrioventriculara). Frecventa ventriculara este joasa si constanta si asigurata de un focar de evadare. Frecventa atriala este constanta si mai mare decat frecventa ventriculara. Cu cat sediul blocului este mai inalt (in jonctiunea atrioventriculara), frecventa de evadare a focarului (jonctional) este mai inalta, iar complexele QRS sunt mai inguste. Cu cat sediul blocului este mai apropiat de segmentele terminale ale sistemului de conducere, frecventa de evadare a focarului (ventricular) este mai joasa, iar complexele QRS sunt mai largi. Un complex QRS de evadare larg, cu morfologie de BRS indica originea probabila a focarului de evadare in ventriculul drept, iar un complex de evadare larg, cu morfologie de BRD indica originea probabila a focarului de evadare in ventriculul stang. Atat in cazul in care este temporar, dar are frecventa ventriculara joasa si astfel amenintatoare vital, dar mai ales in cazul in care este definitiv (amenintand in ambele situatii prin sincope Adams-Stokes), BAV III are nevoie de tratament de suplinire a frecventei cardiace, prin implantarea unui stimulator cardiac (temporar, in cazul unui bloc cu cauza reversibila si permanent, in cazul unui bloc permanent).

BLOC ATRIOVENTRICULAR DE GRADUL III

16

BLOC ATRIOVENTRICULAR DE GRADUL III

HIPERTROFIA ATRIALA STANGA (HAS) : Durata undei P in cel putin una dintre derivatiile DII / DI / aVL / aVF > 0 . 12 secunde si cu forma bifida (« P Winternitz »). In derivatia V1, aria componentei negative a undei P > aria unui patratel mic (0 . 04 mm x sec, la viteza standard si calibrarea normala a milivoltului) (« P Cabrera »). HIPERTROFIA ATRIALA DREAPTA (HAD) : Inaltimea undei P in cel putin una dintre derivatiile DII / DIII / aVF > 0 . 3 mV. Inaltimea componentei pozitive a undei P in V1 > 0 . 15 mV. HIPERTROFIA VENTRICULARA STANGA (HVS) : Criteriul Sokolow-Lyon : Suma dintre modulul adancimii undei S in V1 si inaltimea undei R in V5 / V6 > 38 mm. Criteriul Cornell : (SV3 + RaVL + 8 mm la femei) x durata QRS > 2440 mm x ms. Subdenivelarea ST descendenta, usor convexa superior, urmata de unda T negativa si asimetrica, in V5, V6 defineste HVS de tip « baraj ». Segmentul ST discret denivelat (sub / supradenivelat) orizontal, de mica adancime, sau isoelectric, urmat de unda T pozitiva si mica, in derivatiile V5, V6, defineste HVS de tip « volum ».

17

HIPERTROFIE VENTRICULARA STANGA DE TIP BARAJ

HIPERTROFIE VENTRICULARA STANGA DE TIP VOLUM

18

HIPERTROFIA VENTRICULARA DREAPTA (HVD) : Raportul amplitudinilor R / S in derivatiile V1, V2 > 1, cu durata QRS < 0 . 10 secunde (variante de prezentare : Rs, R, RR’, qR, qRs – toate indeplinesc acelasi raport R/S > 1). Deviatie axiala dreapta in plan frontal > + 90°. Subdenivelare ST si unda T negativa, in opozitie de faza cu polaritatea principala a QRS in V1, V2.

HIPERTROFIE VENTRICULARA DREAPTA

BLOCUL DE RAMURA STANGA (BRS) : 1. Ritm supraventricular ; 2. Durata QRS > 0 . 12 secunde ; 3. Deflexiunea intrinsecoida in V5, V6 > 0 . 045 secunde ; 4. Unda R monofazica / crestata / in platou in DI, aVL, V5, V6 ; 5. Absenta undei q in DI, V5, V6 ; 6. Denivelarea segmentului ST si devierea undei T, in opozitie de faza cu polaritatea principala (portiunea blocata) a QRS. BLOC DE RAMURA STANGA

19

BLOC DE RAMURA STANGA

BLOCUL DE RAMURA DREAPTA (BRD) : 1. Ritm supraventricular ; 2. Durata QRS > 0 . 12 secunde ; 3. Deflexiunea intrinsecoida in V1, V2 > 0 . 035 secunde ; 4. Aspect rsR’ / rSR’ in V1, V2 ; 5. Unda S larga in V5, V6, DI, aVL ;

20

6. Denivelarea segmentului ST si devierea undei T, in opozitie de faza cu polaritatea principala (portiunea blocata) a QRS.

BLOC DE RAMURA DREAPTA

BLOC DE RAMURA DREAPTA

SINDROMUL Wolff-Parkinson-White (WPW) : 1. Ritm sinusal cu PR scurt (< 0 . 12 secunde) ; 2. Durata QRS > 0 . 12 secunde ; 3. Unda delta ; 4. Denivelarea segmentului ST si devierea undei T, in opozitie de faza cu unda delta. 5. Episod de tahicardie prin reintrare atrioventriculara pe cale accesorie, in antecedente.

21

SINDROM WOLFF-PARKINSON-WHITE

ELECTROCARDIOGRAMA PACIENTEI DE MAI SUS, DUPA ABLATIA CAII ACCESORII PRIN CURENT DE RADIOFRECVENTA

22

SINDROM WOLFF-PARKINSON-WHITE

SINDROM WOLFF-PARKINSON-WHITE

23

ISCHEMIA MIOCARDICA : « Almost any ecg abnormality may occur in ischaemic heart disease. Even in the presence of severe ischaemic heart disease, there may be no ecg abnormality. » Leo Schamroth Modificarile caracteristice : 1. Ischemia subendocardica : subdenivelare ST tranzitorie, orizontala sau oblic descendenta > 1 mm, masurata la 0 . 08 secunde dupa punctul J, in cel putin doua derivatii adiacente, din acelasi grup topografic ; 2. Ischemia subepicardica / transmurala : supradenivelare ST tranzitorie, urmata de unda T pozitiva, in cel putin doua derivatii adiacente, din acelasi grup topografic. In cazul in care electrocardiograma de repaus este normala, la pacientul fara durere toracica actuala, dar cu anamneza sugestiva pentru angina pectorala, pentru confirmarea diagnosticului se indica efectuarea testului de efort, in absenta contraindicatiilor si cu consimtamantul scris al pacientului. TEST DE EFORT LA CICLOERGOMETRU. ELECTROCARDIOGRAMA NORMALA INAINTEA INCEPERII EFORTULUI

24

TESTUL DE EFORT ESTE POZITIV PENTRU ISCHEMIE MIOCARDICA

ANGINA PECTORALA DE REPAUS. NORMALIZAREA ELECTROCARDIOGRAMEI SI DISPARITIA DURERII DUPA ADMINISTRAREA DE NITROGLICERINA

INFARCTUL MIOCARDIC : 1. Infarctul miocardic cu supradenivelare ST : supradenivelare ST (de obicei convexa superior), precoce si persistenta de cel putin 1 mm, in cel putin doua derivatii

25

adiacente si orientate direct catre teritoriul infarctului, asociind optional si ulterior unda Q patologica si inversiunea si simetrizarea undei T, in absenta blocului de ramura stanga si a hipertrofiei ventriculare stangi ; 2. Infarctul miocardic fara supradenivelare ST : orice alta modificare a electrocardiogramei, asociata cu cresterea enzimelor de citoliza miocardica, in afara supradenivelarii ST (in particular subdenivelare ST persistenta sau variatii ale orientarii si amplitudinii undelor T (eventual cu simetrizarea acestora)). Pentru a permite afirmarea diagnosticului de infarct miocardic acut, fiecare dintre cele doua imagini electrocardiografice descrise mai sus trebuie sustinuta de argumentul biochimic al necrozei miocardice (cresterea enzimelor de citoliza miocardica). Acest argument este necesar in special in cazul imaginii de la punctul 2, in care diagnosticul infarctului miocardic fara supradenivelare ST, doar pe baza electrocardiogramei, este foarte dificil de afirmat. Blocul de ramura stanga preexistent face dificil diagnosticul electrocardiografic al infarctului miocardic ; pe de alta parte, blocul de ramura stanga nou aparut, pe fondul durerii anginoase, este echivalent cu un infarct miocardic acut. In ambele situatii, diagnosticul este sustinut prin cresterea enzimelor de citoliza miocardica. Desi dovada definitiva a infarctului miocardic este oferita de cresterea enzimatica, enzimele miocardice cresc abia la 2–3 ore de la debutul infarctului, astfel incat valoarea diagnostica mare a electrocardiogramei consta in precocitatea semnelor electrice, permitand castigarea de timp, pentru orientarea rapida a tratamentului (in special in cazul IMA cu supradenivelare ST). Succesiunea in timp a semnelor electrice ale infarctului miocardic cu supradenivelare ST permite stadializarea acestuia, dupa cum urmeaza : stadiul electric acut = perioada initiala, de la debutul infarctului, pana la revenirea segmentului ST la linia isoelectrica (in timpul acestei perioade apare unda Q patologica) ; stadiul electric subacut = de la normalizarea segmentului ST pana cand unda T devine negativa si mica / isoelectrica / normala in totalitate ; stadiul electric cronic = dupa stadiul electric subacut. Topografia infarctului miocardic = topografia undelor Q patologice : Topografia infarctului miocardic Derivatiile in care se observa unda Q patologica ANTEROSEPTAL V1, V2, V3 ANTEROLATERAL DI, aVL, V4, V5, V6 ANTEROEXTENSIV V1, V2, V3, V4, V5, V6 LATERAL DI, aVL INFERIOR DII, DIII, aVF INFEROBAZAL (posterior) R inalt si larg in V1, V2

26

INFARCT MIOCARDIC INFERIOR SI LATERAL, STADIUL ELECTRIC ACUT

27

INFARCT MIOCARDIC ANTEROSEPTAL, STADIUL ELECTRIC ACUT

INFARCT MIOCARDIC INFERIOR, STADIUL ELECTRIC SUBACUT

PERICARDITA ACUTA :

28

1. Supradenivelare ST concava superior, difuza si concordanta, in derivatiile care privesc direct subepicardul ; 2. Inversiune difuza a undei T, in aceleasi derivatii, dupa normalizarea segmentului ST ; 3. Subdenivelare PR, optional aritmii atriale ; 4. Microvoltaj QRS ; 5. Alternanta electrica. Criteriile 1 si 2 sunt fundamentale. In functie de ele, se definesc stadiile electrice Spodick de evolutie a pericarditei acute : stadiul 1 = supradenivelarea ST ; stadiul 2 = coborarea ST spre linia isoelectrica si scaderea amplitudinii undei T (inca pozitiva) ; stadiul 3 = inversiunea difuza a undei T, dupa normalizarea ST, in aceleasi derivatii care privesc direct subepicardul ; stadiul 4 = ecg normala. Subdenivelarea PR este uneori mai greu de observat. Microvoltajul QRS si alternanta electrica sugereaza un volum mare de lichid, cu cresterea consecutiva a distantei intre epicard si electrozii precordiali, respectiv balansul inimii in interiorul lichidului. EMBOLIA PULMONARA (lista semnelor ecg, in ordinea descrescatoare a frecventei) : 1. Tahicardie sinusala ; 2. Unde T negative in derivatiile V1 –V3 ; 3. Complexul QRS de tranzitie deplasat in derivatiile precordiale stangi ; 4. P pulmonar ; 5. Aspect S1Q3T3 ; 6. Bloc de ramura dreapta minor ; 7. Tahiaritmii atriale ; 8. qR in V1.

HIPOKALIEMIA < 3 . 5 mEq/l : 1. Aplatizarea undei T ; 2. Inaltarea undei U; 3. Subdenivelare ST.

29

HIPOKALIEMIE

HIPOKALIEMIE – DUPA INCEPEREA CORECTIEI

Dr. Laurentiu Lucaci

30