Diplomatia Ad Hoc [PDF]

Zitiervorschau

Universitatea de Stat din Moldova Facultatea de Relatii Internationale Stiinte Politice si Administrative

Referat Diplomatia ad-hoc

Realizat de:Botnariuc E. , gr. 304 RI Coordonator:Maliujco I.

Chisinau,2014

Cuprins 1.Institutia diplomatiei ad-hoc 2.Statutul juridic al diplomatiei ad-hoc 3.Misiunile speciale 4.Diferentele dinte diplomatia ad-hoc si misiunile speciale.Aurel Bonciog.

1.Institutia diplomatiei ad-hoc Diplomatia prin misiunile temporare are o istorie indelungata,inca de la primele contacte intre comunitati.Conform doctrinei,misiunile temporare se realizeaza prin intermediul diplomatiei ad-hoc si prin intermediul misiunilor speciale. Termenul de diplomatie ad-hoc a fost folosit pentru prima data in anul 1960 de Comisia de Drept International a ONU in cadrul discutiilor in Comisia a 6-a a Adunarii Generale. Comisia a determinat trei categorii a diplomatiei ad-hoc: - delegatii la conferintele internationale ; - trimisii itineranti (delegati guvernamentali insarcinati cu o misiune in mai multe tari) ; - misiuni speciale. Conform doctrinei de drept international,in categoria diplomatilor ad-hoc intra orice delegat care nu face parte dintr-o misiune diplomatica permanenta.Acestia pot fi: - sefii de stat,sefii de govern,ministrii afacerilor externe si alti membri ai guvernelor care se afla in vizita oficiala in strainatate ; - ambasadorul sau trimisul itinerant ; - diplomatii ad-hoc care indeplinesc o functie in calitate de delegate sau membri ai unei misiuni speciale in ocaziile ceremoniale ; - diplomatul ad-hoc ca mesager ; - emisarii secreti ; - observatorii conidentiali ; - observatorii si delegatii la conferinte si alte reuniuni internationale ; - agentii executive si agentii politici ; - suita sefului de stat. Cazurile diplomatiei ad-hoc sunt studiate in mod essential in doctrina,datorita faptului ca in acest domeniu nu s-au format pina in present reguli cutumiare bine conturate si ca nu exista pina acum nici cadrul juridic care ar reglementa aceasta activitate,cu exceptia doar a misiunilor speciale,care sunt o parte a diplomatiei adhoc. Diplomatia ad-hoc sub forma delegatiilor care participa la congrese si conferinte internationale constituie cea mai frecventa modalitate de realizare a acestui tip de diplomatie.Exista diverse modele de exercitare a acestei forme,incepind cu faptul ca in fruntea unei asemenea delegatii poate fi chiar seful statului si terminind cu aceea ca delegatia poate fi compusa din reprezentantii statului trimitator care deja se afla acreditati in statul primitor in calitate de diplomati permanenti.

2.Statutul juridic al diplomatiei ad-hoc Diplomatia sub forma delegatiilor care participa la ceremonii si alte actiuni protocolare a constituit multa vreme cel mai frecvent mod de exercitare a diplomatiei ad-hoc,care este practicata in prezent de multe state. Ambasadorul itinerant-este o categorie speciala de functionari de rang inalt,care sunt insarcinati permanent in misiunile diplomatice ad-hoc. Diplomatul ad-hoc ca mesager-este persoana insarcinata de seful statului sau de guvernul sau in misiune speciala pentru a purta,prezenta sau comunica un mesaj unui inalt functionar din tara in care se duce. Emisarul secret-este persoana insarcinata de statul pe care il reprezinta de a se pune in contact cu alta persoana a unui alt stat in scopul efectuarii unor sondaje,transmiterea anumitei informatii,studierea posibilitatilor de initiere a negocierilor oficiale.Folosirea acestei forme,este una din cele mai vechi a diplomatiei ad-hoc. Observatorii ca diplomati ad-hoc-sunt persoane care asista la conferinte si intruniri internationale la care statele lor sunt invitate,dar care nu participa la discutii si la luarea deciziilor. Observatorii confidentiali-sunt peroane care locuiesc pe teritoriul unui stat si sunt insarcinate cu misiunea secreta de a trimite,cu autorizatia acestui stat,informatii guvernelor lor. Agentii politici-sunt persoane care nu au caracter diplomatic,insa indeplinesc o misiune politica temporara sau permanent ape linga alt stat sau guvern.Acestia sunt folositi pe larg de catre statele a caror suveranitate nu este recunoscuta. Agentii particulari ai sefilor de stat-sunt persoane care indeplinesc o insarcinare particulara in numele sefului statului sau in scopul de a negocia si stabili raporturi cu statul primitor in diverse domenii concrete. Suita sefului de stat-este o categorie calificata de unii autori ca o misiune speciala,mambrilor careia este necesar de recunoscut calitatea de diplomat adhoc.Din aceasta categorie fac parte consilierii sefului statului,membrii serviciului securitate personala,echipajele mijloacelor de transport etc. Insa aceasta categorie poate fi discutabila,din faptul ca reprezinta personalul tehnico-administrativ.

3.Misiunile speciale Misiunile speciale au constituit prima forma de relatii diplomatice,inca inainte de practica schimbului de misiuni si trimisi permanenti. In art.1 din Convetia privind misiunile speciale (1969),misiunea speciala este definite ca o “misiune temporara,avind un caracter reprezentativ de stat,trimisa de un stat intr-un alt stat cu consimtamintul acestuia din urma pentru a trata cu el chestiuni determinate sau pentru a indeplini in acest stat o sarcina determinate”. Conditiile de trimitere a unei misiuni speciale sunt limitate de consimtamintul statului primitor.Modul in care statul primitor accepta trimiterea unei misiuni speciale este mai putin formal decit in cazurile acceptarii unei misiuni permanente. Astfel,ambasada statului trimitator trimite o nota verbala la ministerul afacerilor externe al statului primitor in care motiveaza necesitatea trimiterii unei misiuni speciale si indica tematica tratativelor ce urmeaza sa aiba loc,iar ministerul respectiv raspunde ambasadei cu o nota verbala similara in care exprima acceptul de a primi misiunea speciala solicitata. Determinarea sarcinilor si functiilor misiunii speciale este un moment important in vederea obtinerii consimtamintului din partea statului primitor.Functiile unei misiuni speciale sunt determinate prin consimtamintul mutual al statului trimitator si al statului primitor. Acceptarea misiunii speciale,reprezinta acordul ce trebuie sa fie primit mai intii asupra primirii insasi a misiunii speciale si apoi asupra persoanelor care o compun. Art.10 din Conventia cu privire la misiunile speciale (1969) prevede ca reprezentantii statului trimitator in misiunea speciala si membrii personalului diplomatic al acesteia vor avea,in principiu,cetatenia statului respective. In cazul misiunilor speciale exista acelasi principiu ca si in cazul misiunilor permanente,conform caruia persoana trimisa trebuie sa fie “persona grata” pentru statul primitor. Art.9 din Conventia cu privire la misiunile speciale (1969) stabileste ca misiunea speciala este alcatuita din unul sau mai multi reprezentanti ai statului trimitator,dintre care acesta poate desemne un sef.Misiunea poate cuprinde personal diplomatic,personal administrative si ethnic si personal de serviciu. Art.17 din Conventia privind misiunile speciale (1969) prevede ca misiunea speciala isi are sediul in localitatea ce a fost convenita prin acordul comun intre statele interesate,iar in lipsa acestui accord,misiunea speciala isi are sediul in localitatea unde se gaseste ministerul afacerilor externe al statului primitor. In art.29 din Conventia cu privire la misiunile speciale din 1969 se stabileste ca “persoana reprezentantilor statului trimitator in misiunea speciala,precum si cea a membrilor personalului diplomatic fi al acesteia este inviolabila.Ei nu pot fi supusi nici unei forme de arestare sau de detentie.Statul primitor ii trateaza cu respectful care le este datorat si ia orice masuri pentru a impiedica orice atingere adusa persoanei,libertatii si demnitatii lor”.

Art.30 din Conventia privind misiunile speciale din 1969 prevede ca locuinta personala a reprezentantilor statului trimitator in misiune speciala si a membrilor personalului diplomatic al acesteia se bucura de aceeasi inviolabilitate si de aceeasi protectie ca si localurile misiunii speciale.La fel si documentele,corespondenta si bunurile se bucura de asemenea de inviolabilitate,ce de prevede in punctual 4 din art.31.

4.Diferenta dintre diplomatia ad-hoc si misiunile speciale.Aurel Bonciog. Diferenta dintre diplomatia ad-hoc si misiunile speciale consta in regimul juridic diferit al acestora.Aurel Bonciog isi exprima parerea ca diplomatia ad-hoc se deosebeste de misiunile diplomatice prin: a)Potrivit art.31 din Conventia cu privire la misiunile speciale (1969),functiile unei misiuni speciale trebuie sa fie determinateprin consimtamint mutual intre statul trimitator si statul primitor,diplomatia ad-hoc nu se realizeaza pe aceasta cale. b)O alta deosebire fiind data faptului ca,pe cind misiunile speciale au caracter reprezentativ de stat,ele actionind in numele acestuia,diplomatul ad-hoc poate fi si un agent particular al sefului de stat.Suita sefului de stat poate fi considerate ca o diplomatie ad-hoc.