Din trecutul nostru. România pitorească 9738358094, 9975743528 [PDF]

Zitiervorschau

Alexandru

VLAHU|{ DIN TRECUTUL NOSTRU ROM~NIA PITOREASC{

Colec\ie ini\iat[ =i coordonat[ de Anatol Vidra=cu =i Dan Vidra=cu Concep\ia grafic[ a colec\iei: Vladimir Zmeev Ilustra\ii: I. S`rbu, O. Rusanovsky Coperta: Isai C`rmu

R E F E R I N |E I S T O R I C O - L I T E R A R E : Garabet Ibr[ileanu, Eugen Lovinescu, George C[linescu, Dumitru Micu, Tudor Vianu, George Sanda, Ion Roman

CZU 821.135.1-3 V - 78 Editura „Litera Interna\ional“ O.P. 33; C.P. 63, sector 1, Bucure=ti, Rom`nia tel./fax (01) 3303502; e-mail: [email protected] Grupul Editorial „Litera“ str. B. P. Hasdeu, mun. Chi=in[u, MD-2005, Republica Moldova tel./fax +(3732) 292932, 294110, fax 294061; e-mail: [email protected] Difuzare: S.C. David D.V.Comprod SRL O.P. 33; C.P. 63, sector 1, Bucure=ti, Rom`nia tel./fax +(01) 3310660 Libr[ria „Scripta“ str. +tefan cel Mare 83, mun. Chi=in[u, MD-2012, Republica Moldova, tel./fax: +(3732) 221987 Prezenta edi\ie a ap[rut ]n anul 2001 ]n versiune tip[rit[ =i electronic[ la editura „Litera Interna\ional“ =i Grupul Editorial „Litera“. Toate drepturile rezervate. Editori: Anatol =i Dan Vidra=cu Lector: Tudor Palladi Tehnoredactare: Irina Platon Tiparul executat la Combinatul Poligrafic din Chi=in[u Comanda nr. 11222

Descrierea CIP a Camerei Na\ionale a C[r\ii Vlahu\[, Alexandru Din trecutul nostru. Rom`nia pitoreasc[: proz[/ Alexandru Vlahu\[; conc. col. Vladimir Zmeev; cop. Isai C`rmu; ilustr. I. S`rbu, O. Rusanovsky — Ch.: Litera, Bucure=ti: Litera Int., 2001 (Combinatul Poligr.). — 352 p. — (Bibl. =colarului: ser. nou[; nr. 199) ISBN 9975-74-352-8 ISBN 973-8358-09-4 821.135.1-3

ISBN 973-8358-09-4 ISBN 9975-74-352-8

© LITERA INTERNA|IONAL, 2001 © LITERA, 2001

CUPRINS Tabel cronologic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .7 DIN TRECUTUL NOSTRU I. }n z[rile trecutului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .12 II. Ge\ii. Dacii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16 III. Decebal. Traian. Luptele lor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22 IV. Dacia roman[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31 V. }n viforul n[v[lirilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34 VI. }n cetatea Carpa\ilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38 VII. Undirea neamului rom`nesc . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40 VIII. }ntemeierea principatelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46 IX. Vladislav Basaraba . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 54 X. }n Moldova, Alexandru cel Bun . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 59 XI. }n Muntenia, Mircea cel Mare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 64 XII. Urma=ii lui Mircea, Vlad |epe= . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 73 XIII. Urma=ii lui Alexandru cel Bun . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 82 XIV. +tefan cel Mare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 89 XV. Muntenia 1494–1593 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 116 XVI. Moldova sub urma=ii lui +tefan cel Mare . . . . . . . . . . . . . . . . 123 XVII. Mihai Viteazul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 137 XVIII. |[rile rom`ne ]n veacul al XVII-lea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 165 XIX. Sub fanario\i . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 181 XX. }n zorii m`ntuirii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 192 ROM~NIA PITOREASC{ Pe Dun[re . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 204 Pe Marea Neagr[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 232 }n mun\ii no=tri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 238 Valea Prutului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 329 |ara. Poporul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 334 Referin\e istorico-literare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 338

CUPRINS

TABEL CRONOLOGIC 1858 5 septembrie Se na=te ]n satul Ple=e=ti, jude\ul Tutova, Alexandru Vlahu\[. 1867 }nva\[ ]n clasa ]nt`i primar[. 1871 }nva\[ ]n clasa ]nt`i a liceului din B`rlad. 1875 Promoveaz[ clasa a IV-a de liceu. 1878 Absolve=te liceul din B`rlad. 1879 Trece examenul de bacalaureat la Bucure=ti. Octombrie A=teapt[ la Bucure=ti rezultatul concursului pentru postul de institutor la T`rgovi=te. Se ]nscrie la Facultatea de drept. Sus\ine trei examene din cele cinci necesare, ]n iunie 1881, respectiv, la 21 aprilie 1882 =i la 1 aprilie 1883. Noiembrie Se stabile=te la T`rgovi=te. 1880 22 ianuarie Pred[ primele ore de limba latin[ =i de rom`n[ la Gimnaziul „V[c[rescu“ din T`rgovi=te. Aprilie Public[ primele poezii ]n revista Convorbiri literare. 1881 24 mai Apare la T`rgovi=te ziarul Armonia, ]n care autorul semneaz[, conform biografilor s[i, cu ini\ialele A. V. dou[ articole Banul =i Paralela. 27 septembrie Devine membru ]n comitetul de conducere al ziarului. 20 octombrie E numit profesor la =coala divizionar[ de la M[n[stirea Dealului. 1882 10 noiembrie Este destituit din postul de profesor la gimnaziu pentru atacurile ]mpotriva moravurilor societ[\ii civile de la T`rgovi=te. 23 decembrie Ziarul Armonia anun\[ c[ A. Vlahu\[ a ]mbr[\i=at avocatura. 1883 5 ianuarie Pledeaz[ ]n fa\a Cur\ii cu juri din T`rgovi\=te primul s[u proces. Public[ articole =i schi\e ]n ziarul Gala\i.

7

Alexandru Vlahu\[

1884 Se ]nt`lne=te cu M. Eminescu. }ncearc[ s[-l ]nduplece s[ plece pentru o vreme la \ar[, dar f[r[ nici un rezultat. Decembrie Se afl[ la Ia=i, unde, dup[ c`te se =tie, st[ trei zile cu M. Eminescu. 1885 3 ianuarie Divor\eaz[ de Ida Pagano. Martie Ia parte la Congresul didactic de la Ia=i. Noiembrie }ncepe colaborarea la Epoca cu nuvela Vi=an. 1886 Aprilie |ine la Ateneu conferin\a Mi=carea literar[. C[l[tore=te la Constantinopol. Public[ primul volum de Nuvele. 1887 25 ianuarie Public[ o scrisoare-apel pentru M. Eminescu, g`ndindu-se la un turneu necunoscut de conferin\e prin ]ntreaga \ar[. Decembrie Editeaz[ primul volum de poezii. Redactor la Revista nou[, condus[ de B. P. Hasdeu. 1888 14 martie Se c[s[tore=te cu Margareta Dona. 1892 12 martie |ine la Ateneu conferin\a Curentul Eminescu. La finele acesteia cite=te poezia Unde ne sunt vis[torii?… Vede lumina tiparului volumul de proz[ Din goana vie\ii. Apare a doua edi\ie a versurilor autorului, sub titlul Poezii. 1893 7 martie |ine la Ateneu conferin\a public[ intitulat[ Onestitatea ]n art[. 9 martie A. Vlahu\[ este propus membru corespondent al Academiei de c[tre I. Vulcan ]n sec\ia literar[. Este votat ]n unanimitate. 23 martie A. Vlahu\[ este considerat neales membru al Academiei, ]n urma unor discu\ii, legate de scrisoarea autorului adresat[ lui D. Kiriac ]n care ]=i exprim[ „refuzul“. Octombrie Lucreaz[ la romanul Dan, pe care ]n definitiv ]l d[ la tipar. 1894 Ianuarie Vede lumina tiparului volumul Poezii vechi =i nou[. Martie Apare volumul Din goana vie\ii, edi\ia a III-a. Decembrie Editeaz[ volumul Un an de lupt[. 1895 12 martie Director al revistei Viea\a. Mai Editeaz[ volumul Icoane =terse (Nuvele =i amintiri). Octombrie Vede lumina tiparului volumul de poezii Iubire. 1896 28 ianuarie Apare ultimul num[r al revistei Viea\a. 4 martie Divor\eaz[ de Margareta Dona. Public[ volumul de proz[ }n v`ltoare. 1897 Scoate edi\ia a doua a volumului de poezii Iubire ]n colec\ia „Biblioteca pentru to\i“.

8

Din trecutul nostru

Prezint[ volumul }n v`ltoare la Academie. Dar nu i se acord[ premiul, deoarece refuzase titlul de membru corespondent al Academiei. 1898 Martie A. Vlahu\[ adreseaz[ ]nv[\[torilor din \ar[ un apel (vezi Gazeta s[teanului din 5 martie 1898) de a-i furniza informa\iile necesare ]n vederea alc[tuirii unei c[r\i intitulate Geografia pitoreasc[ a Rom`niei. 1899 Editeaz[ volumul Clipe de lini=te. Vede lumina tiparului volumul Poezii. Edi\ie complet[. 1900 I se acord[ premiul „N[sturel Herescu“ al Academiei Rom`ne pentru volumul Clipe de lini=te. 1901 }mpreun[ cu G. Co=buc, lucreaz[ la seria c[r\ilor de citire destinate pentru =colile primare. Octombrie Public[ fundamentala sa lucrare literar[ Rom`nia pitoreasc[. 2 decembrie Apare Sem[n[torul, av`ndu-i directori pe A. Vlahu\[ =i G. Co=buc. 30 decembrie Se inaugureaz[ expozi\ia „Grigorescu“. A. Vlahu\[ o viziteaz[ =i procur[ c`teva tablouri. 1902 Vede lumina tiparului cea de-a doua edi\ie a lucr[rii Rom`nia pitoreasc[. 1 iulie La Budapesta se editeaz[ revista Luceaf[rul. Prezint[ pentru premiul Academiei Rom`nia pitoreasc[. Cartea este premiat[. Referendar (p`n[ ]n 1918) la Casa +coalelor. 1904 Editeaz[ volumul Poezii — 1880–1904. 1905 A. Vlahu\[ se c[s[tore=te cu Alexandrina Ruxanda G`lc[. Prezint[ Academiei pentru Marele Premiu „N[sturel“ volumul Poezii, dar la =edin\a din 6 aprilie este respins. 1906 martie La Ia=i apare revista Via\a rom`neasc[, ]n primul num[r al c[reia A. Vlahu\[ public[ nuvela Datorii vechi. 1907 februarie Izbucne=te r[scoala \[r[neasc[. Mai A. Vlahu\[ public[ ]n Via\a Rom`neasc[ poezia 1907. 1908 Editeaz[ volumul Din durerile lumii. Public[ volumul Din trecutul nostru. 1909 Apare volumul Poezii — 1880–1908. 1910 octombrie Vede lumina tiparului volumul Pictorul N. I. Grigorescu. 1911 Editeaz[ volumul La gura sobei.

9

Alexandru Vlahu\[

1912 }ncepe, cu poezia Noapte de iarn[, colaborarea la Flac[ra. 1913 Academia ]i respinge premierea lucr[rii Pictorul N. I. Grigorescu, recomandat[ de Barbu Delavrancea. 1914 Editeaz[ volumul Dreptate. 1915 Public[ volumul Poezii — 1880–1915. 1916 Se afl[ ]n fruntea publica\iei s[pt[m`nale Scriitori rom`ni. 1918 24 februarie Pleac[ pe front. Iulie Este destituit prin ordin din postul de referendar de la Casa +coalelor. Decembrie Reintegrat la Casa +coalelor. 1919 I se decerneaz[ Marele Premiu al Academiei pentru volumul Poezii din 1915. 1 octombrie Se public[ primul num[r al revistei Lamura, aflat sub direc\ia lui A. Vlahu\[. 19 noiembrie Moare la Bucure=ti. 21 noiembrie Are loc ]nmorm`ntarea lui Alexandru Vlahu\[. 1948 28 octombrie Al[turi de al\i mari scriitori rom`ni, ]ntre care M. Eminescu, I. Creang[, I. L. Caragiale etc., A. Vlahu\[ este ales membru de onoare post-mortem al Academiei Rom`ne.

10

DIN

TRECUTUL NOSTRU

CUPRINS

I

}N Z{RILE TRECUTULUI „…dar[ ceilal\i l[cuitori, ce au fost mai ]nainte, unde sunt? Cari nici se mai =tiu, nici se mai pomenesc, nici m[car ceva=i dintr-aceia se mai numesc, sau ce limb[ va fi avut cine mai =tie? +i de va fi fost r[mas cineva=i, ]nc[ at`ta s-au amestecat ]n cei mai de pre urm[ l[cuitori, c`t ]ngropa\i de tot s `nt, de nu se mai vede nimic de d`n=ii nic[iri!“ Sp[tarul N. Milescu

Demult, cu opt sute de ani ]nainte de Hristos, tr[ia pe v[ile acestea un neam de oameni r[zboinici, aspri la fire =i la chip, cu numele de sci\i. Ei st[p`neau, de c[lare, toat[ c`mpia ]ntins[ din Marea Neagr[ p`n[-n pustiurile ml[=tinoase ale Donului; iar ]n partea muntoas[, ]n m`ndra cetate a Carpa\ilor, h[l[duiau agatir=ii, o vi\[ mai aleas[, desf[cut[ din neamul cel mare al tracilor. Retra=i din vadul gloatelor pribege, ap[ra\i de ]nt[riturile mun\ilor =i aproape ne=tiu\i de lume, agatir=ii duceau acolo o via\[ a=ezat[ =i lini=tit[, ]ndeletnicindu-se unii cu cre=terea vitelor, al\ii cu viile, ori cu albinele, de r[ul c[rora se zicea c[ nu poate nimeni p[trunde la ei, — cei mai dinl[untru str`ng`nd aur din prundul r`urilor, sau sco\`ndu-l din desfund[turile mun\ilor, =i to\i laolalt[ alc[tuind o familie de

12

Din trecutul nostru

oameni voinici, harnici =i s[n[to=i, care se purtau g[ti\i ]n haine str[lucitoare, tr[iau ]n bel=ug =i-n bun[ ]n\elegere, ]=i iubeau \ara lor frumoas[ =i p[zit[, din care nu ie=eau niciodat[, aveau c`rmuitori pa=nici, ]nlesniri multe, =i legi pu\ine, pe care le puneau ]n versuri =i le-nv[\au pe dinafar[ c`nt`ndu-le. — Alta cu totul era via\a sci\ilor ]n largul c`mpiilor. Ei n-aveau ]ngr[dire, nici a=ezare statornic[ ]n vreun loc, ci, ca pulberea purtat[ de v`nt, roia mul\imea lor pe v[ile apelor, duc`ndu=i turme =i care, =i tot cuprinsul ]n voia ]nt`mpl[rii, f[r[ nici o leg[tur[-n urm[, f[r[ nici o \int[-nainte. C[rturarii vremurilor acelora ni-i arat[ ro=ca\i la fa\[, greoi =i m[t[h[lo=i la trup, cu bra\e lungi =i butucoase, cu pieptul larg p[ros =i capul plecat ]nainte, — dealtfel iu\i la mi=c[ri, c[l[re\i buni =i arca=i iscusi\i. }mbr[c[mintea lor era un fel de cont[=e lungi p`n[ la genunchi, ]ncinse la br`u c-un =erpar ]ngust, n[dragi str`n=i la glezn[, pe cap o cu=m[ \uguiat[ =i ]n picioare me=i de piele groas[; iarna purtau s[rici largi =i lungi p`n[-n c[lc`ie, hrana =i b[utura lor de c[petenie era laptele de iap[. Ei str[b[teau dep[rt[ri mari, a=a ]n gloat[; n[prasnici ca o vijelie se n[pusteau peste alte neamuri, pustiind totul ]n calea lor, b`nd cu l[comie s[lbatic[ din s`ngele celui dint`i du=man c[zut, ]mpr[=tiind groaza duiumului lor p`n[-n c`mpiile b[tr`nei Asii — leag[nul vechilor noroade, care au ]mp`nzit p[m`ntul. Biruitori, ]nc[rcau pr[zile pe spinarea robilor =i se-ntorceau ]n \ara lor. Aici, fiecare scit aducea ]n fa\a regelui capetele vr[jma=ilor pe care i-a ucis el, =i, dup[ num[rul acestor dovezi de vitejie, ]=i primea partea lui de prad[. Apoi, jupuind pielea de pe aceste capete, o r[zuia cu o coast[ de bou, =i-=i f[cea =ervete pentru mas[, iar din tidva uscat[ — cup[ de b[ut. Ei purtau ]n vaz[ pieile acestea, at`rnate de fr`ul calului, =i se f[leau cu ele. Cei care aveau mai multe le coseau una de alta, =i-=i f[ceau o manta lung, de g[teal[. }n fiecare an, la o zi anumit[, serbau cu to\ii pe zeul r[zboiului, ]nf[\i=at printr-o sabie veche, pe care-o ]nfigeau deasupra unei gr[mezi mari de lemne, =i-i jertfeau cai =i oameni, c`te unul la sut[ din robii prin=i ]n r[zboaie, pe robii

13

Alexandru Vlahu\[

ace=tia, sorta=i mor\ii, dup[ ce-i stropeau cu vin pe cap, ]i ucideau; cu s`ngele lor udau sabia la care se-nchinau, apoi le t[iau bra\ul drept, cu um[r cu tot, =i-l aruncau ]ncolo, departe de trup; risipite astfel, trupuri =i bra\e r[m`neau pe c`mp, de m`ncare fiarelor =i p[s[rilor de prad[. C`nd regele murea, ]l spintecau, ]i cur[\au p`ntecele, ]l umpleau cu mirodenii, =i-l purtau ]ntr-un car descoperit pe la toate triburile lor; cei care ]i ]nt`mpinau ]=i crestau fruntea, ]n semn de jale, =i-=i ]nfigeau s[ge\i ]n bra\ul st`ng, ]ntr-un morm`nt larg ]l a=ezau pe un pat de crengi ]ntre gratii de suli\i, ]nconjurat de arme =i odoare scumpe, iar ca s[ aib[ cine-l iubi =i ]ngriji pe lumea cealalt[, ucideau =i-ngropau l`ng[ el pe una din so\iile lui, un buc[tar, un paharnic, slugi credincioase, cai =i 50 de c[l[re\i ]narma\i. C`nd pe la sf`r=itul veacului al =aselea ]nainte de Hristos, Dariu, regele per=ilor, veni ]n fruntea unei sp[im`nt[toare o=ti, s[ pedepseasc[ pe sci\i, pentru n[v[lirile ce mereu le f[ceau ]n bogatele \inuturi ale Asiei, ace=tia, d`nd foc f`na\urilor =i astup`nd f`nt`nile, se traser[ cu tot cuprinsul lor ]n desimea p[durilor dep[rtate. Dariu ]=i osteni ]n de=ert gloatele, orbec[ind ]n pustiul c`mpurilor sterpe. Lipsa de hran[ =i de ad[post ]l hot[r] s[ se ]ntoarc[. Un sol scit ]i aduse atunci un guzgan, o broasc[, o pas[re =i cinci s[ge\i. Cum solul nu vorbea, Dariu ]n\elese c[ sci\ii ]i ]nchin[, cu aceste semne, p[m`ntul, apele, aerul =i armele lor. — Nu, zise Gobria=, o slug[ priceput[ a lui Dariu, eu cunosc t`lcul acestor pilde obi=nuite la sci\i, =i iat[ ce ne spun ei cu solia lor: „Dac[ nu ve\i =ti zbura, ori nu ve\i fugi pe sub p[m`nt ca =obolanii, aici ve\i r[m`nea cu to\ii, uci=i de s[ge\ile noastre“. +i regele per=ilor se ]ntoarse cu oastea sf[r`mat[ de truda =i de greut[\ile unei c[l[torii lungi =i f[r[ noroc. Din asta se vede c`t era de greu, chiar pentru o putere mare ca a lui Dariu, s[ loveasc[ pe sci\i ]n \ara lor ]ntins[, f[r[ drumuri =i f[r[ a=ez[ri de ba=tin[. C[l[re\i buni, tr[gaci iscusi\i, ]ndur[tori la frig =i la osteneal[, sci\ii ar fi putut ]ntemeia cu vremea o st[p`nire puternic[ =i trainic[ pe v[ile acestea. Dar nu-i tr[gea

14

Din trecutul nostru

inima la munc[, =i prin nimic nu legau ziua de ieri cu cea de m`ine. Numai o mic[ parte din neamul lor erau plugari, =i ace=tia str`ngeau roadele c`mpului, nu pentru hrana lor, ci pentru ca s[ le v`nd[ grecilor de prin limanurile M[rii Negre. Iar grosul neamului scit tr[ia mai mult ]n pribegie, v`ntur`ndu-se de colo-colo, s[racii pe jos, boga\ii c[l[ri, sau tol[ni\i sub covilturile de piele ale carelor lungi cu c`te =ase osii — palate c[l[toare pe netezi=ul c`mpiilor pustii. Ce urme s[ lase un astfel de popor despre trecerea lor pe p[m`nt! }ntr-o scurt[ poveste ]=i ]ncheiau sci\ii toat[ istoria trecutului lor: „Cu vreo mie de ani ]naintea lui Dariu, tr[ia Targitaus, fiul lui Joe =i al fetei r`ului Boristene. El avea trei feciori, =i nu se puteau ]n\elege care dintre ei s[ fie sci\ilor rege. }ntr-o zi c[zur[ din cer un plug, un jug, o secure =-un pahar, toate de aur. Voi fratele mai mare s-apuce el aceste daruri, dar iute-=i trase m`na — c[ darurile erau ca focul de fierbin\i. Se fripse =i fratele mijlociu. Veni r`ndul celui mai mic. Acesta ]ntinse m`na, le lu[, =i fu rege“. At`ta =tim despre ]nceputul dep[rtat al sci\ilor, =i poate c[ nici ei nu =tiau mai mult.

15

CUPRINS

II

GE|II. DACII Tot pe vremurile-acelea, ]n hotar cu sci\ii, se-tindea \ara tracilor c[tre miaz[zi =i apus, p`n[-n st`ncile Balcanilor — muntele Hemus, cum ]i ziceau pe atunci — pragul str[lucitului regat al Macedoniei. Popor mare =i vrednic ]n r[zboaie erau tracii, dar desf[cut ]n neamuri multe, =i la prea mul\i st[p`ni ]mp[r\it. Cu patru sute de ani ]nainte de Hristos, regatul Macedoniei, ]ntorc`ndu-se =i-ncep`nd a-=i l[rgi grani\ele, ]mpinge duiumul tracilor ]ncoace. Ge\ii, o ramur[ puternic[ din tulpina trac[, n[p[desc ]n \inuturile sci\ilor, ]i m[tur[ pentru totdeauna din c`mpiile Dobrogei =i urzesc ei \ar[ =i st[p`nire nou[ pe valea Dun[rii, din Marea Neagr[-n poalele Carpa\ilor. De aici, se rep[d c[l[ri =i mai prad[ ]n c`teva r`nduri \inuturile m[rgina=e ale bogatei Macedonii. Dar ]n vara anului 335 (]nainte de Hristos) Alexandru cel Mare n[v[li ]ntr-o noapte =i, ]naint`nd prin lanurile de gr`u de pe B[r[gan, ]i prinde pe nea=teptate ]ntre zdrobitoarele lui falange, ]i bate =i-i gone=te p`n[ la un ora= de lemn, c[ruia-i d[ foc, =i se-ntoarce biruitor, ]nc[rcat de pr[zi, de robi =i de ostatici. Mai t`rziu, dup[ moartea lui Alexandru cel Mare =i fr`ngerea uria=ei lui ]mp[r[\ii ]n patru, se ispite=te =i Lizimac s[ r[puie pe ge\i, dar, de ast[ dat[,

16

Din trecutul nostru

ace=tia-=i pustiesc \ara =i-l las[ s[ ]nainteze, p`n[ ce oastea lui, biruit[ de foame, nu mai poate lupta. Atunci ]i ]mpresoar[ =i-l duc ]ntr-un ora= a lor, Helis. Aici Dromihete, regele ge\ilor, prime=te cu mare cinste pe Lizimac =i pe ai lui, le a=terne pe jos covoare scumpe din Macedonia, =i-i osp[teaz[ la o mas[mpodobit[, d`ndu-le bucate alese pe talere de argint =i vinuri aromate ]n cupe de aur. Iar el, cu ge\ii lui, s-a=eaz[ la o mas[ de r`nd, osp[t`nd pe talere de lemn m`nc[ri de legume simplu g[tite, =i b`nd ap[ din pahare de corn. La sf`r=it se scoal[ =i-ntreab[ cu bl`nde\e pe Lizimac: care osp[\ i-a pl[cut mai mult, al macedonenilor, sau al ge\ilor? — Al macedonenilor ]i r[spunde Lizimac. — Atunci, zice Dromihete, de ce-\i la=i traiul t[u bun deacas[ =i bog[\iile cuprinsului t[u, =i vii s[ cucere=ti o \ar[, care-=i hr[ne=te a=a de r[u pe supu=ii ei? Ge\ii erau viteji, m`ndri =i netem[tori de moarte. Dintre toate popoarele peste care-a trecut Dariu cu marea lui oaste, c`nd a venit ]mpotriva sci\ilor, numai ge\ii au ]ndr[znit s[ se lupte cu el, =i nu =i-au plecat arcurile, dec`t r[pu=i de cov`r=itoarea mul\ime a per=ilor. C[ nici m`nia cerului nu domina trufia lor, ci c`nd tuna =i fulgera, ei, ]nc[lec`nd pe cai, f[ceau g[l[gie mare =i, furio=i, tr[geau cu s[ge\ile-n nori. Solii lor, care c`ntau din chitar[ ]nainte de a-=i spune solia, ]ntreba\i de Alexandru cel Mare dac[ se tem de el, i-au r[spuns cu m`ndrie: „Ge\ii nu se tem dec`t de cer, s[ nu cad[ pe ei“. A=a era poporul care-a st[p`nit mai de mult locurile acestea. R[s[rit din marele trunchi al familiei trace, neamul acesta de viteji s-a desf[cut cu timpul ]n dou[ ramuri: ge\ii s-au ]mp`nzit mai mult pe dreapta Dun[rii, din jos de cataracte; iar ]n st`nga, spre ]nt[riturile mun\ilor, =i-au fost ales dacii p[m`ntul st[p`nirii lor. Ace=tia ]ns[, ]mpin=i mai t`rziu de gloatele iasigilor, au p[r[sit =esul =i au intrat de-a binele, la mun\i, ]n \ara agatir=ilor, pe care lesne-i vor fi supus =i sorbit ]n unda lor proasp[t[, plin[ de putere =i de tinere\e. +i astfel, precum odinioar[, din familia tracilor, Carpa\ii au tras vi\a cea mai aleas[, =i au

17

Alexandru Vlahu\[

]ngr[dit-o ]n ad[posturile lor, tot a=a, mai ]n urm[, din acela=i izvor de oameni, acei care prin b[rb[\ia lor =i prin ]naltele lor ]nsu=iri suflete=ti erau chema\i s[ ias[ mai ]n vaz[ ]n c`mpul istoriei, pe aceea=i d`r[ s-au tras =i ]n aceia=i mun\i =i-au pus temeiul \[rii lor. La vechii traci fusese mai de mult un preot ]n\elept, Zamolxis. }nv[\[turile lui spuneau c[ via\a aceasta e o ]ncercare, o trecere vremelnic[ =i plin[ de zbucium[ri c[tre via\a cea de veci, singura frumoas[ =i ]ntru adev[r fericit[. A tr[i cump[tat, a privi suferin\a ca o binecuv`ntare =i moartea ca o m`ntuire, ca o dulce chemare a milostivului Gebeleizis ]n ]mp[r[\ia lini=tii celei de veci, er[, pentru credincio=ii lui, izvorul adev[ratei ]n\elepciuni =i taina adev[ratei puteri pe p[m`nt. Din izvorul acesta =i-au tras dacii credin\a, t[ria =i rostul vie\ii lor. Vrednici cobor`tori ai tracilor, ei ]=i f[cur[ un zeu din Zamolxis, o religie din ]nv[\[turile lui1 . }nt[ri\i suflete=te, preg[ti\i astfel pentru vitejii mari, =i st[p`ni pe-o \ar[ frumoas[, bogat[ =i darnic[ — anume parc[ f[cut[ pentru un asemenea popor — dacii ajung, ]n mai pu\in de-un veac, s[-=i ]ntind[ puterea peste toate neamurile ce roiau ]n c`mpiile Dun[rii, =i s[ ]nchege o singur[ domnie, din c[t[rile Carpa\ilor p`n[-n limanurile M[rii Negre. 1

+i el ]mi dete ochii s[ v[d lumina zilei +i inima-mi umplut-au cu farmecele milei, }n vuietul de v`nturi auzit-am al lui mers +i-n glas purtat de c`ntec sim\ii duiosu-i vers – +i tot pe l`ng-acestea cer=esc ]nc-un adaos: S[-ng[duie intrarea-mi ]n ve=nicul repaos! S[ blesteme pe-oricine de mine-o avea mil[, S[ binecuv`nteze pe cel ce m[ ]mpil[, S-asculte orice gur[ ce-ar vrea ca s[ m[ r`d[, Puteri s[ puie-n bra\ul ce-ar sta s[ m[ ucid[, +-acela ]ntre oameni devin[ cel ]nt`i, Ce mi-ar r[pi chiar piatra ce-oi pune-o c[p[t`i. (Din Rug[ciunea unui dac de Eminescu).

18

Din trecutul nostru

Cu optzeci de ani ]nainte de Hristos, porunci profetul Deceneu, sfetnicul marelui rege Boerebiste s[ se st`rpeasc[ viile pentru ca nu cumva ispita b[uturii s[ sminteasc[ firea cea bun[ a poporului =i s[-l abat[ din vrednicia lui. +i dacii se plecar[ poruncii, c[ci pe c`t erau de aprigi =i de cumpli\i ]n r[zboaie, pe at`ta de bl`nzi =i de supu=i regelui =i profetului lor. Numai a=a se ]n\elege cum au ajuns ei, pe vremea aceea de vifor =i de ]ntunecate fr[m`nt[ri de neamuri, la o st[p`nire a=a de ]ntins[ =i la o putere a=a de temut[. Dacii erau oameni trupe=i, bine lega\i, =i robaci la munc[, purtau p[rul lung, l[sat ]n plete pe umeri =i pe spate, retezat ]n dreptul frun\ii — barba mare, stufoas[, ]l d[dea o ]nf[\i=are aspr[ =i posomor`t[. }mbr[c[mintea lor era o tunic[ p`n[ la genunchi, str`ns[ c-o cing[toare peste mijloc, i\ari largi, lega\i la glezn[ cu sfoar[. Sau v`r`\i ]n opinci, pe deasupra o manta lung[ f[r[ m`nici, ]ncopcit[ pe um[r, — frunta=ii purtau o c[ciul[ \uguiat[, cei de r`nd umblau cu capul descoperit. Femeile erau ]nalte, zvelte, m`ndre la port, cu o dulce ml[diere-n mi=c[ri =i cu mult[ bl`nde\e =i duio=ie ]n chipul lor frumos, ]n ochii lor mari, gale=i, umbri\i de gene lungi. Purtau o hain[ u=oar[ p`n[ ]n c[lc`ie, pe deasupra o dulam[ p`n[ la genunchi, str`ns[ la br`u, pe cap o broboad[ de in sau de c`nep[, m[rgele la g`t, =i flori ]n cosi\e. Ele vedeau de cas[, torceau, \eseau, cre=teau copiii; b[rba\ii,

19

Alexandru Vlahu\[

c`nd nu erau ]n r[zboi, duceau la p[=une hergheliile, cirezile de vite =i turmele de oi, sem[nau ]n c`mpiile roditoare de la poalele Carpa\ilor gr`u pentru nego\, =i miei pentru hrana lor — str[vechea m[m[lig[. Toamna umblau ]n c[r[u=ie: scoborau la mare bel=ugul holdelor, aurul mun\ilor, cai, l`n[, miere =i cear[, =i luau ]n schimb arme, stofe alese, vase de bronz, scule de podoabe, de care n-aveau ei. Iarna, ]n c[su\ele lor de b`rne sau de v[l[tuci, aduna\i pe l`ng[ vatr[, ]=i povesteau ispr[vile, luptele =i primejdiile prin care au trecut, =i c`te au mai auzit =i v[zut prin locurile dep[rtate pe unde au umblat. C`t a tr[it Boerebiste, au stat to\i la un cuget, ]ngr[di\i ]n acelea=i legi =i ]n aceea=i alc[tuire de via\[. Dar la moartea bunului =i ]n\eleptului rege, \ara, ]ntregit[ de el, e ]ntins[ de mul\i, =i se rupe-n buc[\i. }ncep iar[=i dezbin[rile tracilor de odinioar[. Lupte cr`ncene ]nviforeaz[ gloatele =i se ]ntorc la vechea lor s[lb[t[cie. Un veac de s`nge =i de foc rece ca o vijelie cumplit[ peste via\a acestui nenorocit popor. +i tocmai ]n vremea asta se ridic[ de la miaz[zi primejdia cea mare, hot[r`toare de via\[ =i de moarte. Roma ]=i a\inte=te privirea asupra Daciei. Valul st[p`nirii i s-a ]ntins de mult peste \inuturile Iliriei =i ale bogatei Macedonii. C[lc[rile pe care le fac dacii prin p[r\ile acelea, =i s[ge\ile pe care le mai

20

Din trecutul nostru

rep[d dincolo de hotarul \[rii lor, r[spund acum departe, tocmai pe ramurile Tibrului, ]n inima celei mai m`ndre =i mai largi ]mp[r[\ii de pe fa\a p[m`ntului. Dar trec =i romanii, de la o vreme, prin grele ]ncerc[ri. At`ta lume, at`ta putere, e greu s[ mai ]ncap[ ]ntr-o m`n[. Min\ile se tulbur[ de str[lucirea at`tor bog[\ii adunate cu hapca de prin \[rile supuse. Un v`nt de r[zvr[tire sufl[ din toate p[r\ile. Marele Cezar e ucis ]n senat, tocmai c`nd se preg[tea s[ plece ]mpotriva dacilor. Dup[ norocosul August, soarele-nvior[tor al Romei ]mb[tr`nite, urmeaz[ un =ir de ]mp[ra\i netrebnici. Cruzimea, orgia, ad`nca tic[lo=ire a sufletelor nu mai cunosc nici o stavil[. Oamenii de seam[ se ]mpr[=tie de frica celor nelegiui\i. Nimeni nu mai crede ]n dreptate. +i-n ]ntunericul acesta, ]n care bl`ndul Isus e r[stignit pentru c-a adus pace =i iubire pe p[m`nt, falnica pajur[ roman[ pare a-=i fi l[sat ]n jos aripele-i ostenite. Dar se vede c[ tocmai zguduirile acestea, tulbur`nd p`n[ la fund via\a popoarelor, au darul de a scoate la lumin[ puteri nea=teptate, ridic`nd din clocotul mul\imii pe marii pov[\uitori, chema\i a hot[r] de soarta neamului lor.

21

CUPRINS

III

DECEBAL. TRAIAN. LUPTELE LOR Au trecut optzeci de ani de la na=terea lui Hristos. Dacii, desf[cu\i de ge\i, ]=i au \ara lor toat[ dincoace de Dun[re. Dincolo, p`n[-n mare, e Moesia roman[. }n fruntea lor st[ acum Decebal, om harnic =i cu vederi largi, osta= ager =i ne]nfrico=at ]n r[zboaie, st[p`n hot[r`t, ]nzestrat cu toate ]nsu=irile unui minunat c`rmuitor. Pe tronul }mp[r[\iei Romane st[ molaticul Domi\ian, osta= fricos =i om ne]nsemnat. Decebal ]=i ]ntocme=te \ara, aduce de pretutindeni me=teri iscusi\i, alege pe oamenii cei mai pricepu\i =i-i pune la treab[, ]nt[re=te ora=ele, armeaz[ pe to\i supu=ii lui ]n stare de a se lupta, leag[ prietenie cu neamurile nest[p`nite ]nc[ de romani, =i ]n aceast[ ob=teasc[ ]nviorare, ]n aceast[ m[rea\[ ]nsufle\ire, un popor nou pare c[ se ridic[ la poalele =i ]nl[untrul Carpa\ilor. Iar ]n anul ’86, mai u=ur`ndu-se de griji, regele mun\ilor se repede cu arca=ii lui ]n Moesia vr[jma=[, ]mpr[=tie oastea ]mp[r[teasc[, ucide pe Sabinus, ap[r[torul acestor \inuturi, pustie=te \ara =i pune st[p`nire pe cet[\ile ei. Atunci se hot[r[=te ]nsu=i Domo\ian s[ vie-mpotriva dacilor. El pleac[ din Roma, cu oaste mult[ =i cu planuri mari de biruin\[; dar ]n pragul Moesiei se r[zg`nde=te =i trimite s[ se m[soare cu fiorosul Decebal, pe Cornelius Fuscus, un general b[tr`n, ]ncercat ]n r[zboaie.

22

Din trecutul nostru

Trec Dun[rea =i ]nainteaz[ ]ncoace falnicele steaguri romane, zorite de dorul izb`nzii. Dar iat[ c[ de sub poalele unei p[duri o n[prasnic[ vijelie de s[ge\i s-abate asupra lor. Viteazul Fuscus e ucis, =i oastea lui sf[r`mat[. C`mpiile Moesiei sunt din nou pustiite. Silit s[ ]ncheie pace, Domi\ian se leag[ a da lui Decebal me=teri =i oameni ]nv[\a\i, ca s[-i ]nt[reasc[ \ara =i s[-i lumineze

neamul; afar[ de asta, se mai leag[ a-i pl[ti =-un tribut ]n bani, pe fiecare an. Iar pentru a-=i ascunde umilin\a, fudulul ]mp[rat trimite veste la Roma c-a biruit pe daci, pune s[ i se ridice statui =i arcuri de triumf, =i ]mb[tat de vinul oaspe\ilor =i de laudele lingu=itorilor, ]=i adoarme astfel mustrarea =i ru=inea ]n cea mai de=art[ slav[ ce s-a pomenit vrodat[ ]n istorie. Ci tu vegheaz[ rege cutez[tor =i paznic ne’nfrico=at al Carpa\ilor, vegheaz[ =i te preg[te=te pentru lupta cea mare, c[ de-aci-nainte ai a da piept cu adev[ratul t[u potrivnic!

23

Alexandru Vlahu\[

Se-ncheie un veac de la na=terea M`ntuitorului. }mp[rat la Roma e Traian, om hot[r`t, cump[nit la minte — f[ptur[ m`ndr[ de osta= =i fire aleas[ de st[p`n bun ]n toat[ puterea cuv`ntului, de adev[rat p[rinte al poporului s[u. Cel dint`i g`nd, grija lui neadormit[ e s[ spele c`t mai de grab[ ru=inea tributului dac, =i s[ sf[r`me pentru totdeauna cuibul acelui rege trufa=, care sta ]nc[ d`rz =i neclintit ]n marginea ]mp[r[\iei romane. La izb`ndirea acestui g`nd p[=e=te cu mult[ luare aminte. Trimite ]nainte lucr[tori s[ abat[ st`ncile =i s[ taie un drum prin str`mtoarea cea lung[ =i pr[p[stioas[ a cheilor Dun[rii, din sus de Por\ile de Fier, pe unde aveau s[ fie trase =i cele cu provizii din Moesia; iar el cu oastea porne=te ]n prim[vara anului 101; la Viminacium, unde vine azi satul Costola\i din Serbia, a=terne-un pod de vase peste Dun[re =i, ]n fruntea legionarilor, p[=e=te, el ]nt`i pe p[m`ntul Daciei. A=ez[rile de c`mp sunt toate p[r[site. |ara pare pustie. Dacii sunt str`n=i ]n mun\i, ]n locuri ap[rate, de unde trimit iscoade s[ p`ndeasc[ mi=c[rile romanilor. Traian cerceteaz[ bine locurile, =tie c[ intr[ ]ntr-o \ar[ primejdioas[, =i ]nainteaz[ ]ncet, cu paz[ mare, l[s`nd ]nt[riri ]n urm[, pentru ca nu cumva, la o retragere silit[, s[ r[m`ie descoperit. }nainte de a intra ]n mun\i, ]l ]nt`mpin[ o solie din partea burilor, un popor supus dacilor: pe un burete mare scriau ]mp[ratului ]n latine=te c[ nu-i cuminte s[ strice pacea ]ncheiat[ =i s[ le calce \ara, =i-l sf[tuiesc mai bine s[ se ]ntoarc[. Pova\a o fi vrut ea s[ fie ]ndr[znea\[, dar solul, c`nd a v[zut chipul m[re\ al lui Traian, a ]nlemnit de spaim[ =-a c[zut de pe cal.

24

Din trecutul nostru

}ncep z[rile s[ se ]nchid[. P[duri nesf`r=ite se ]nal\[ ]ntre p[m`nt =i cer, =i parc’ amenin\[ cu t[cerea =i cu ]ntunericul lor. +ir dup[ =ir se ]nfund[ sclipitoarele coifuri ]n umbra v[ilor ]ntortocheate =i ]nguste. Cerceta=ii furnic[ ]n toate p[r\ile =i str[ji sunt puse pe ]n[l\imi, ca nu cumva prin locurile acestea viclene, oastea s[ fie lovit[ pe nea=teptate. Deodat[ un strig[t de tr`mbi\[ d[ =tire de sus s[ se g[teasc[ de lupt[… Un fream[t de arme – =i r`ndurile se str`ng apropiindu-=i scuturile =i ]nv[lindu-se ca ]ntr-o plato=[ uria=[: nu mai sunt oameni, e un zid de fier care ]nainteaz[. Pe Timi= ]n sus, ]n meterezele lor de la Tapae, dacii stau la p`nd[ cu arcurile ]ntinse. Pe aici e drumul cel mai scurt spre inima \[rii, spre m`ndra Sarmisegetuza, cuibul lui Decebal. Aici valea se l[rge=te pu\in; ]n dreapta Timi=ului, sub strea=ina unui munte, se ]nal\[, ca o prisp[, minunata a=ezare pe care =i-au ales-o dacii pentru ]nt[riturile lor. Din jos, ]n marginea p[durii, ]ncep deodat[ crengile s[ fo=neasc[, ]nfiorate ca de-o suflare de v`nt, =i cele dint`i coifuri sclipesc ]n lumini=. Un =uier ca de vijelie, =-o r[p[ial[ de grindin[ cutremur[ valea. O p`nz[ mi=c[toare de s[ge\i zb`rn`ie deasupra p[m`ntului, ]ntre cele dou[ puteri. Dar p`nza se scurteaz[. Zidul de scuturi ce scap[r[ de izbirea s[ge\ilor, se ]mpinge tot mai ad`nc, tot mai ]ngrozitor ]n clocotul dacilor. Se pr[bu=esc mul\i din oastea roman[. Dar =iruri proaspete izvor[sc mereu din p[dure, s-ar crede c[ to\i copacii se prefac ]n legionari =i vin din ce ]n ce mai mul\i, din ce ]n ce mai ]nd`rji\i, iat[-i aproape, nu-i mai desparte dec`t o lungime de suli\[. Dacii arunc[ arcurile =i se ap[r[ cu l[ncile, ]nt[riturile trosnesc din toate p[r\ile =i, prin sp[rturile lor, se ]ndeas[ n[vala mor\ii; bra\ele se-ncle=teaz[ ]ntr-o lupt[ oarb[, dezn[d[jduit[. +i peste aceast[ urgie ]ngrozitoare, deasupra acestui ]nv[lm[=ag de strig[te =i de r[bufneli, cerul se ]ntunec[ deodat[, =-o ploaie n[prasnic[ vine s[ spele valea de s`nge, dacii — c`\i au mai r[mas cu zile — o rup de fug[, ]ncredin\a\i c[ =i zeii s-au ridicat ]mpotriva lor. Se poveste=te c[ ]n lupta asta Traian, v[z`nd c[ nu mai au osta=ii lui cu ce s[-=i lege r[nile, ]=i rupse c[ma=a de pe el =i-o ]mp[r\i r[ni\ilor.

25

Alexandru Vlahu\[

De la Tapae, legionarii se ridic[ pe Timi= ]n sus p`n[ la gura Bistrei, =i pe valea ei, t[iat[ ]ntre dou[ =iruri de mun\i, se-ndreapt[ ]nspre cetatea lui Decebal. O solie din oameni de r`nd, capete descoperite, ]i ]nt`mpin[ cu rug[ de pace. Traian ]i trimite ]nd[r[t s[ spun[ regelui lui c[ nu prime=te pacea,

dec`t cu supunerea \[rii. +i-n mersul lui pe Bistra, d[ foc unei cet[\i p[r[site, cru\[ un sat ]n care erau numai b[tr`ni, femei =i copii, ]mpr[=tie o ceat[ de c[l[re\i ce vor s[-i a\ie calea, apoi — v[z`nd c[ se las[ vreme de iarn[ =i-i tot mai greu de ]naintat, pune lag[r ]nt[rit la jum[tatea v[ii =i, pe tot drumul f[cut p`n[ aici, r`nduie=te oaste de paz[; iar cu frunta=ii se ]ntoarce s[ ierneze ]ntr-un ora= din Panonia — Ungaria de azi.

26

Din trecutul nostru

Iarna trece ]n lini=te, ]n lini=tea preg[tirilor. +i cum d[ codrul ]n mugur, ]mp[ratul e ]n lag[r. De aci ]ncolo ]ncep greut[\ile cele mari. Valea ]nainte se str`mteaz[, drumul e astupat de bolovani =i de copaci r[sturna\i. Cete de arca=i izvor[sc din toate p[r\ile, st`nci se pr[bu=esc din ]n[l\imi peste c[l[re\i. Cu o munc[ =i cu o putere de uria=i, legionarii desfund[ calea, ]nfrunt[ moartea sub toate chipurile ei =i trec ]nainte, spulber`nd orice ]mpotrivire, ]ngrozind pe vr[jma=, mai mult dec`t cu armele, cu p[sul lor hot[r`t =i cu ]nf[\i=area lor m[rea\[. Dup[ o lupt[ cr`ncen[, cuceresc o cetate ]n care g[sesc pe sora regelui =i c`teva steaguri romane, amintiri umilitoare din zilele lui Domi\ian. De ast[ dat[ vine un sol ales dintre frunta=i, ]ngenuncheaz[, ]ntinde m`inile, cer=e=te pacea, dar nu cu ]nchinarea \[rii. Traian face un semn, =i oastea p[=e=te ]nainte. }nc[ un urcu= greu, peste d[r`m[turi de st`nci =i sub o cumplit[ grindin[ de s[ge\i — =i iat[ c[ ]n sf`r=it nebirui\ii legionari r[sufl[ ]n larg, pe ]n[l\imea unui t[p=an descoperit, ]n fa\a m`ndrei cet[\i a lui Decebal. Dacii se n[pustesc din cuibul lor =i mai ]ncearc[ o lupt[ ]nd`rjit[, dar sunt zdrobi\i =i de ast[ dat[. Atunci por\ile cet[\ii se deschid =i regele apare. El vine ]ncet, ab[tut, =i, cu ochii ]n p[m`nt, ]ntunecat de durerea umilin\ei, se pleac[ ]naintea biruitorului, =-a=teapt[. }n urma lui, ]n genunchi =i cu m`inile ]ntinse, ]n mut[ rug[ciune ca-n fa\a lui Dumnezeu, stau c[peteniile =i norodul cet[\ii. V[z`nd ]mp[ratul at`ta supunere, se-nduplec[ =i ]ncheie pace. Decebal se leag[: „A ]napoia toate armele, ma=inile, me=terii =i fugarii primi\i de la romani, a-=i d[r`ma toate ]nt[ririle, a p[r[si \inuturile cotropite de la vecini =i a cunoa=te de prieteni =i de du=mani pe prietenii =i pe du=manii poporului roman“. Traian puind temei pe cuv`ntul regelui, las[ numai o mic[ paz[ ]n cet[\i, =i se ]ntoarce cu oastea la Roma, unde poporul ]l s[rb[tore=te =i-i d[ numele de „Dacicus“. Cur`nd ]ns[ dup[ asta, sose=te veste c[ Decebal, rup`nd toate leg[turile p[cii, cu mai ]nd`rjit[ pornire se preg[te=te

27

Alexandru Vlahu\[

de lupt[, adun[ arme, ]nt[re=te cet[\ile =i r[scoal[ neamurile vecine ]mpotriva romanilor. Din nou Traian e ]n fruntea legionarilor. El pune din vreme pe Apolodor din Damasc s[ dureze un pod de piatr[ peste Dun[re, ]n dreptul ora=ului dac Drubetis, unde-i azi TurnulSeverin; =i ]n prim[vara anului 105, calea fiind deschis[ =i ap[rat[ din toate p[r\ile, ]nainteaz[ cu oastea spre capitala Daciei, hot[r`t de ast[dat[ a r[zbate la ea prin trec[toarea de la Turnu-Ro=. Dacii, crez`nd c[ vor fi lovi\i tot prin valea Timi=ului =i a Bistrei, astupaser[ drumul pe-acolo, a=ez`nd paz[ mare =i curse viclene prin ascunz[torile mun\ilor. Romanii p[=esc ]ncet. Pe la jum[tatea verii sunt ]n valea Oltului; ]n mersul lor dau de-un lan de gr`u =i-l secer[; pu\in mai ]n sus g[sesc un ora= ]nt[rit, ridic[ berbecii =i bat ]n ziduri p`n[ ce-l supun, dacii se-mpr[=tie prin v[g[unile mun\ilor. Acum deschide ochii Decebal =i vede cump[na-n care a intrat, primejdia ]ngrozitoare care se apropie =i pe care singur a ridicat-o asupra \[rii lui. El ]ncearc[ ]n vremea asta toate mijloacele de sc[pare, iertate =i neiertate. Pl[te=te oameni f[r[ de lege s[ ucid[ pe Ttaian. Ace=tia sunt prin=i. Atrage prin vicle=ug pe Longinus, frunta= de oaste =i sfetnic al ]mp[ratului =i, v[z`nd c[ nu poate afla nimic de la el, trimite vorb[ c[-l va omor] ]n cele mai groaznice chinuri, dac[ romanii nu-i vor p[r[si \ara. Longinus se otr[ve=te, dup[ ce scrisese lui Traian s[ mearg[ ]nainte f[r[ o team[ =i f[r[ nici o ]ndurare. +-a mers ]mp[ratul. Ca o putere dumnezeiasc[ a p[=it ]nainte, ]nl[tur`nd toate piedicile, rup`nd toate st[vilarele ce i se puneau ]n cale. +i iat[-l pentru a doua oar[ ]n fa\a Sarmisegetuzei. — Multe triburi dace, ]nc[ de la ]nceput, v[z`nd c[ nu mai e nici o sc[pare, se plecaser[ de bun[ voie steagurilor romane. Dar floarea o=tirii, t[ria neamului st[ aici, ]n cetate, =i a=teapt[ cu ner[bdare ceasul de lupt[, ceasul de jertf[ m[rea\[, pentru cinstea \[rii, dac[ nu se mai poate pentru m`ntuirea ei. }ncep romanii s[ se preg[teasc[. Din turnul palatului, Decebal cat[ cu nelini=te jos, ]n larga deschiz[tur[ de plai,

28

Din trecutul nostru

unde mul\imea de coifuri, ce mi=un[ sc`nteind ]n b[taia soarelui ]nf[\i=eaz[ o priveli=te de pe alte t[r`muri; =i-n clocotirea aceea de foc =i de aur legionarii par mai mari, mai mul\i, mai repezi ]n mi=c[ri, o lume de uria=i ]nve=m`nta\i ]n fl[c[ri. Cea din urm[ solie, trimis[ pentr-o ]ncercare de pace, aduce r[spuns aspru, scurt, hot[r`t: supunere sau moarte. O clip[ st[ regele pe g`nduri, ]n t[cerea ]ngrijat[ a sfetnicilor, apoi, ridic`nd fruntea, roste=te cu m`ndr[ durere: „S[ murim!“ Arca=ii de pe metereze vestesc romanilor, c-un r`nd de s[ge\i, cuv`ntul regelui. Un fream[t surd se ridic[ din vale. }n =iruri lungi, oastea se mi=c[ spre cetate. Berbecii — namile sp[im`nt[toare, ]=i ]ntind spre ziduri capetele lor de fier. Urc`nd din greu, scuturile despic[ p`rte prin desimea s[ge\ilor. Deodat[ pornesc toate catapultele cet[\ii s[-mproa=te cu pietre, la ]nceput mai mici, apoi din ce ]n ce mai mari; aprigii n[v[litori se opintesc s[ r[zbat[ ]nainte, c`nd iat[ c[ o groaznic[ pr[bu=ire de bolovani =i de st`nci purcede de pe ziduri; h[uie valea =i se cutremur[ toat[ ca de-o n[prasnic[ d[r`mare de mun\i, — ]nv[lm[=ite, r`ndurile romane se fr`ng ]nd[r[t. O fulgerare de speran\[ lunec[ pe fa\a lui Decebal. Inimile dacilor se ]nvioreaz[ =i strig[te de bucurie izbucnesc din toate p[r\ile. Dar prinde-a bubui p[durea de lovirile topoarelor, copacii ab[tu\i sunt t`r`\i pe t[p=an, grinzi mari se-ncheie unde de alta, o cetate nou[ cre=te ca din p[m`nt ]n fa\a Sarmisegetuzei. +i iat[ c[ din pere\ii acestei cet[\i vr[jite, ]nt[rituri mi=c[toare se despart, ]ncep s[ umble, purtate de-o putere nev[zut[, ]=i ]mping la deal col\urile lor ascu\ite, ]nfrunt`nd s[ge\ile =i pietrele r[pezite de pe metereze. Dacii simt c[ ]nd[r[tul acestor minunate ]nt[rituri e oastea roman[ care ]nainteaz[, =i cea din urm[ speran\[ se duce cu cele din urm[ s[ge\i. Por\ile =i zidurile prind s[ se clatine de izbiturile berbecilor: sun[ ora pieirii. Vitejii ap[r[tori sunt birui\i, dar nu supu=i. Zori\i, de pretutindeni dau foc cet[\ii, scumpei lor cet[\i pierdute; =-acum, sub steagurile ei de fl[c[ri ]n lupt[ pentru biruin\a mor\ii — parte se azv`rl cu piepturile desf[cute, ]n suli\ele n[v[litorilor, al\ii alearg[ ]n mijlocul pie\ei, unde, ]n

29

Alexandru Vlahu\[

jurul unui vas mare plin cu otrav[, duhul lui Zamolxis ]i cheam[ =i-i adap[ cu b[utura vie\ii celei de veci, Decebal, c-o fr`ntur[ de oaste, p[r[sise cetatea =i se ]nt[rise mai ]nl[untrul mun\ilor, pe-o ]n[l\ime ap[rat[ de st`nci; dar c`nd v[zu c[ =i aci e descoperit =i din toate p[r\ile ]mpresurat de legionarii lui Traian, ]=i sprijini spada cu m`nerul ]n p[m`nt =i, desf[c`ndu-=i haina ]n dreptul inimii, mai privi o dat[ spre cuibul lui ]n fl[c[ri =i se l[s[ cu toat[ greutatea trupului ]n fierul ascu\it. Moartea regelui ]ncheie istoria neamului dac. Frunta=ii care mai r[m`n ]n via\[, ]=i r[scump[r[ zilele cu bog[\iile cet[\ii. Capul lui Decebal e adus ]naintea lui Traian. Lung ]l prive=te ]mp[ratul, =i mult st[ pe g`nduri, ca =i cum ar c[ta s[ p[trund[ tot ]n\elesul ad`nc =i mi=c[tor al at`tui zbucium, din ochii ace=tia lini=ti\i, ce par a-=i fi ]ntors luminile spre o alt[ via\[. +i zice ]nduio=at: „A fost un om!“ O sut[ dou[zeci =i trei de zile au \inut la Roma s[rb[torile acestei mari biruin\e; iar pentru vestirea ei de-a lungul veacurilor s-a ]n[l\at ]n mijlocul Forului „Columna lui Traian“ ale c[rei sculpturi, de jur ]mprejur =i de jos p`n[ ]n v`rf, ]nf[\i=eaz[ ]n icoane neperitoare istoria luptelor cr`ncene =i nespuselor greut[\i, prin care-au =tiut legionarii s[-=i fac[ drum la o a=a de m[rea\[ izb`nd[, de la care purcede-o lume =-o via\[ nou[.

30

CUPRINS

IV

DACIA ROMAN{ Pe p[m`ntul Daciei, ]n \ara asta scump[, pl[tit[ cu at`ta s`nge, supus[ ]n sf`r=it dup[ at`tea jertfe, Traian aduce roiuri proaspete de oameni, din toate p[r\ile ]ntinsei lui ]mp[r[\ii, =i mai ales din Iliria. Un popor nou se a=terne peste sf[r`miturile neamului dac, un nou r[sad din vi\a roman[ prinde r[d[cin[ ]n mun\ii =i ]n v[ile Dun[rii. Pe ruinele Sarmisegetuzei se ridic[ Ulpia Traian[, =i ]n scaunul lui Decebal st[ acum un c`rmuitor ]mp[r[tesc, „Legatus Augusti“. Min\i pricepute =i bra\e harnice ]ntocmesc \ara =i-i dau cu totul o alt[ fa\[. Drumuri largi, pietruite, colind[ netezi=ul c`mpiilor =i desfund[turile mun\ilor. Ora=ele sunt ]nzestrate cu b[i, cu temple, cu teatre, =i prin cet[\i se a=eaz[ oaste. Valuri uria=e de ap[rare se ridic[ de-a lungul hotarelor deschise b`ntuirilor. Brazd[ nou[ se r[stoarn[ din p[m`ntul ]n care dorm oasele at`tor viteji, holde ]mbel=ugate ]mbrac[ v[ile Dun[rii. Me=terii se alc[tuiesc ]n bresle. La gropile de aur din mun\ii Ardealului lucreaz[ s[p[tori adu=i din Dalma\ia — aurarii, cea mai aleas[ =i mai cu vaz[ dintre toate breslele \[rii. Osta=ul roman munce=te al[turi cu b[=tina=ul dac, se-ngr[de=te cu el ]n aceea=i gospod[rie, s-a=eaz[ la aceea=i vatr[, ]=i ]mpart bucuriile =i durerile, p`inea =i sarea sub acela=i acoper[m`nt, =i cel ce a biruit ieri cu armele biruie acum cu alc[tuirile vie\ii lui, cu mintea lui luminat[, cu limba lui sonor[ =i limpede — o cucerire ]nceat[, bl`nd[, fireasc[, ]ntins[ f[r[ siluire, primit[ f[r[ suferin\[.

31

Alexandru Vlahu\[

+i astfel istoria omenirii, amestec`nd via\a =i s`ngele celor dou[ neamuri de viteji, preg[te=te, ]n tain[ =i pe-ndelete, f[ptura unui popor nou, ]ncheag[ o nou[ putere, pe care va arunca-o ]n v`ltoarea ]nt`mpl[rilor viitoare, pentru a o scoate mai t`rziu ]ntreag[ =i l[murit[ din focul luptelor, =i a-i deschide primire larg[ =i frumoas[ ]n paginile ei. Poporul acela ]n pl[zmuire, ]ng`narea aceea de putere care bate ner[bd[toare la por\ile luminii, suntem noi, rom`nii de azi. }n anul 117 ]mp[ratul Traian moare. Dacia lui, m`ndra lui Dacie, str[lucitoare de tinere\e =i de h[rnicie, le st[ ]n ochii noroadelor vecine. Aurul mun\ilor, rodirea cea ]mbel=ugat[ a c`mpiilor, ispititoarele bog[\ii ale ora=elor st`rnesc pofta de prad[ a neamurilor f[r[ c[p[t`i, ce cutreier[ meleagurile ne]ngr[dite ]n hotarele romane. Cele dint`i c[lc[ri le fac sarma\ii =i roxolanii. }mp[ratul Adrian ]ncepe s[ cugete cu grij[ la soarta \[rii acesteia, pus[ departe ]n b[taia du=manilor. Cum s-o apere de b`ntuirea at`tor hoarde lacome ce izvor[sc mereu din r[s[rit =i de la miaz[noapte? +i totu=i cum s-o p[r[seasc[? — E at`ta via\[ roman[ =i cu a=a temei a=ezat[ ]n col\i=orul acela de lume! Cum s[ rup[ el din crugul ]mp[r[\iei o a=a podoab[ de \ar[ =i s-o lase f[r[ ocrotire, ]n prada pustiitorilor? +i nu s-a ]ndurat s-o p[r[seasc[, nici el, nici urma=ii lui p`n[ la Aurelian. Ba cu toat[ inima au s[rit =i mereu s-au luptat pentru paza hotarelor ei. }mp[ra\ii Septimiu Sever =i Caracal au pus oaste nou[ =-au durat ]nt[riri pe locurile unde sunt azi ora=ele TurnuSeverin =i Caracal. Dar pe la ]nceputul veacului al treilea se rup deodat[ st[vilarele lumii barbare =i puhoiul noroadelor necunoscute ]nc[ ]ncepe s[ ]nece c`mpiile Europei. Go\ii sunt cei dint`i n[v[litori. Ei vin de pe \[rmurile M[rii Baltice, ]ntunec`nd p[m`ntul ca norii de l[custe, =i se-mp`nzesc pe coastele M[rii Negre. De aici se despart ]n gloate puternice, =i unele pe mare, altele pe uscat, b`ntuie laturile ]mp[r[\iei romane, ale c[rei o=ti nu mai pot prididi at`ta sodom de barbari.

32

Din trecutul nostru

Istoria popoarelor se ]nv[lm[=e=te. Zile din ce ]n ce mai grele curg pentru s[rmana Dacie, a=a de fericit[ ]n zorii rena=terii ei. }n ea se sparg cele dint`i valuri pustiitoare =i, c`nd sunt ]mpinse ]nd[r[t de armele romane, tot asupra ei se revars[. Ora=ele nu se mai pot ap[ra. P[m`ntul nu se mai poate lucra. E jaf =i pieire de la un cap[t la altul al \[rii. }n anul 271, fricosul Aurelian, v[z`nd c[ hoardele sporesc mereu =i se ]mping tot mai ad`nc spre inima ]mp[r[\iei lui, =i ne mai =tiind cum s[ p[zeasc[ at`ta ]ntindere de p[m`nt, trage toat[ oastea din Dacia, ]n loc s[ ]nt[reasc[ aceast[ minunat[ sentinel[ dun[rean[, =i p[r[se=te astfel pentru totdeauna ]n noianul valurilor cea mai bogat[ =i mai puternic[ \ar[ din chenarul domniei romane.

33

CUPRINS

V

}N VIFORUL N{V{LIRILOR Cu retragerea o=tilor, frumoasa alc[tuire a \[rii se desface din toate ]ncheieturile ei. Nu mai e ocrotire, nici c`rm[, nici pova\[. Cet[\ile se d[rap[n[, ora=ele se pustiesc; frunta=ii, negu\[torii, oamenii cu stare, pleac[ ]ncotro i-o lumin[ Cel de Sus. R[m`ne ]ns[ plugarul, gloata de munc[ =i de ]ndurare, r[m`ne poporul cel mult =i str`mtorat, pe care porunca ]mp[ratului nu-l prive=te, pe care moartea nu-l mai ]nsp[im`nt[. S[racul n-are unde s[ plece. El n-are nici chip, nici inim[ s[ se ]nstr[ineze. }l leag[ nevoile de vatra =i ograda asta ]n care se ]ncheie toat[ lumea lui, ]l leag[ at`tea r`nduri de str[mo=i aici, ]l leag[ apoi credin\a c[ aici nu va mai avea d[ri de pl[tit, multele =i ap[s[toarele d[ri, ]n bani =i-n munc[, pe care le cerea de la supu=i stra=nica st[p`nire roman[. +i astfel \[ranul daco-roman — matca statornic[ a neamului nostru — p[str[tor credincios al limbii =-al datinilor p[rinte=ti r[m`ne aci, ]n \ara lui b`ntuit[, \ar[ f[r[ st[p`n =i f[r[ ap[rare, pentru lung[ =i nea=ezat[ vreme. Brazd[-n c`mp nu mai r[stoarn[, ]ngr[dirile se p[r[duiesc, p[m`ntul s-acopere de buruian[; dar cei care l-au muncit =i s-au hr[nit pe el de sute de ani v[d lanurile viitoare, v[d ]nseninarea zilei de m`ine dincolo de ]ntunericul care-i ]nv[luie, o v[d =-o a=teapt[. De pe \[rmurile M[rii Negre =i din valea Nistrului mereu se reped hoardele fl[m`nde ale go\ilor, le spulber[ gospod[riile =i-i ]mping la

34

Din trecutul nostru

ad[posturile mun\ilor. C`nd valul se retrage ei se ]ntorc, ]=i ridic[ iar bordeiele din talp[, n-apuc[ ]ns[ bie\ii oameni a-=i ]ncropi alb ]n c[pistere, c[ iar vin pustiitorii =i-i gonesc la munte. Trec a=a o sut[ de ani, =i c`nd s[ zic[ =i ei: Doamne, -ajut[, iat[ c[ se pr[vale din podi=urile Asiei un nou puhoi de barbari asupra Europei. Nu-i o armat[, nu-i un popor, e o lume nesf`r=it[ de c[l[re\i, de care =i de gloate pe jos, ce-ntunec[ zarea =i zguduie p[m`ntul — un fluviu de oameni ce curge mereu =i cre=te mereu, — =i nu mai ispr[ve=te — e lumea cea s[lbatic[ =i ]ngrozitoare a hunilor. Ei ]nainteaz[, ca o n[prasnic[ viitur[ de ap[, v[rs`ndu-se ]ncoace peste ]ntinsele =esuri dintre Ural =i Volga. Sp[im`nta\i de apropierea lor, go\ii ]=i p[r[sesc a=ez[rile din valea Nistrului =i de pe coastele m[rii: parte se n[pustesc spre mun\i, ace=tia ]n zorul fugii ]=i ]ngroap[ la Pietroasa, ]n \inutul Buz[ului, comoara sf`nt[, „Clo=ca cu pui de aur“ ce st[ acum ]ntre podoabele muzeului nostru, ceilal\i se arunc[ orbe=te ]nl[untrul }mp[r[\iei Romane, ]n marea de popoare b[tr`ne, care-i soarbe =i-i amestec[ ]n valurile ei. Potopul hunilor, sp[rg`ndu-se de z[gazurile Carpa\ilor, ]nv[luie mun\ii =i curge ]nainte pe v[ile deschise, hoardele h[mesite cutreier[ Europa. Pe urma lor, sub rotitoarele stoluri de corbi, se v[d c`mpiile albite de oase. Falnica lume roman[, izbit[ din toate p[r\ile, ]ncepe s[ se n[ruie. Peste ]nfloritoarele

35

Alexandru Vlahu\[

ei cet[\i trec r`ndurile de barbari, ]mping`ndu-se unele pe altele ]ntr-o goan[ ame\itoare, ]nv[lm[=ind c`mpul istoriei cu regatele =i cu ]mp[r[\iile lor, care se ]ncheag[ =i se risipesc dintr-o zi ]n alta, spulberate ca de vraja unui desc`ntec. Puterea, bog[\iile, coroanele se v`ntur[ ca pleava, Roma ]=i tope=te statuile =i odoarele pentru a dep[rta cu bulg[ri de aur =i de argint pe visigo\ii lui Alarich gr[m[di\i la por\ile ei. }n Campania jefuit[, ]n fa\a cet[\ilor d[r`mate, barbarii stau tol[ni\i la umbra platanilor =i beau vin de Falerno turnat ]n cupe de aur de fiii =i fiicele senatorilor romani“. Pe la ]nceputul veacului al cincilea, hoardele hunilor ]nc[rcate de pr[zi, se str`ng din toate p[r\ile, la glasul lui Atila, ]n c`mpiile Panoniei, unde, g[sind p[=uni bogate pentru caii lor, ]ntemeiaz[ un regat puternic — groaza =i urgia lumii, p`n[ la moartea lui Atila, c`nd, intr`nd vrajba ]ntre feciori lui, iar[=i se desfac ]n cete =i se-mpr[=tie pentru totdeauna. Gepizii, o ramur[ din neamul go\ilor, se folosesc de ]mprejurarea asta =i se a=eaz[ ]n sili=tele Daciei. Tr[iesc =i ei din jafuri p`n[ pe la jum[tatea veacului al =aselea, c`nd iat[ c[ din nesecatele izvoare ale Asiei, un alt popor se revars[ asupra Europei. Prin vadul deschis de huni se las[ acum avarii. Pe Volga ]nt`lnesc pe bulgari (volgari) =i-i supun. }n valea Niprului dau de slavi, ]i m[tur[ =i pe ace=tia din s[la=ele lor, =i-i duc ]n hiol[ peste amestecul de neamuri ce se fr[m`nt[ ]n l[untrul }mp[r[\iei Romane. O parte din slavi, r[znindu-se din gloata cea mare, se preling unii pe =es al\ii se mistuie-n mun\i, unde dau peste ad[posturile daco-romanilor — ostroave de via\[ nea=teptat[ ]n m[rea\a pace =i neclintire a ]n[l\imilor acestora. — }mbl`nzit de spaim[ =i de foame, alungat =i el din culcu=ul lui =i r[mas f[r[ nici un c[p[t`i, slavul se apropie umilit de pragul st[p`nului acestor mun\i, care cu bun[tate-i deschide u=a, ca unui str[in pribeag =i om al lui Dumnezeu, ]l ad[poste=te-n bordeiul lui s[rac, ]l osp[teaz[ la masa lui cump[tat[, caut[ a-i ]n\elege vorbele, ajutate de gesturi, de privirea dulce a ochilor alba=tri =i astfel, ]n locul acelora=i dureri, istoria ]nseamn[ cea dint`i atingere ]ntre sufletele acestor dou[ neamuri.

36

Din trecutul nostru

Avarii, ]nt[ri\i de gloatele slave =i bulgare, prad[ ce mai g[sesc de pr[dat ]n v[ile Dun[rii =i pun st[p`nire pe c`mpiile Panoniei, de unde, timp de dou[ veacuri, ]ngrozesc \[rile din r[s[ritul Europei p`n[-n Constantinopol — Roma Bizan\ului. De abia ]n anul 796, dup[ multe lupte, Carol cel Mare, ]mp[ratul francilor, ]i biruie, ]l sparge cuibul din Panonia, vestitul Ring unde s-au g[sit mormane de pietre scumpe, ]i ]mpr[=tie =i scap[ lumea pentru totdeauna de p[tura asta de barbari. — Trec numai zece ani, =i bulgarii, sub regele lor Crum, ajung a fi cel mai puternic =i cel mai temut popor din toat[ peninsula Balcanic[. A=eza\i mai de demult ]n Moesia r[s[ritean[, peste slavi, ]n gloatele c[rora fiind sorbi\i, =i-au pierdut limba =i parte din s[lb[ticia neamului lor ]nrudit cu hunii =i cu avarii, ei se folosesc de fr[m`nt[rile din Apus =i-=i l[rgesc hotarele \[rii cuprinz`nd toat[ valea dintre Dun[re =i Balcani, de la Por\ile de fier p`n[-n Marea Neagr[. Undele romane, ]mpu\inate de at`tea n[v[liri, izbite acum de st`nca asta mare =i grea, pe care v`rtejul ]nt`mpl[rilor o arunc[-n mijlocul lor, se despart ]n mai multe vi\e, =-apuc[ unele-nspre Carpa\i, unde le trage matca, iar altele se r[zle\esc, pentru cine =tie c`te veacuri, prin mun\ii Macedoniei =i pe coastele st`ncoase ale Adriaticei, ]n Istria.

37

CUPRINS

VI

}N CETATEA CARPA|ILOR De prin veacul al treilea, de la sp[rtura pe care-au f[cut-o go\ii ]ncoace cu duiumurile lor, curg`nd mereu noroade s[lbatice pe poarta cea mare a =esului dun[rean, =i, v[z`nd daco-romanii c[ nu mai e chip de tr[it pe locurile acestea a=a de b`ntuite, ]ncep s[=i ridice turmele =i ce bruma le-a mai r[mas, =i se retrag la deal din b[taia n[v[lirilor, p`n[ ce se ad`ncesc cu totul ]n ad[posturile mun\ilor, unde fra\i de-ai lor sunt, ]nc[ de la ]nceputul domniei romane, s[l[=lui\i pe valea Oltului, pe valea Timi=ului =i-n Ardeal. — Aci, ]n m`ndra ]ngr[dire de codri =i de st`nci, ]=i ]nfiripeaz[ cu ]ncetul a=ez[ri noi prin locurile mai ascunse, ]mp[r\indu-se unii cu turmele pe ]n[l\imile plaiurilor, al\ii cu pu\in[ sem[n[tur[ pe luncile apelor, av`nd \ara de-a valma =i duc`nd laolalt[ aceea=i via\[ retras[ =i ne=tiut[ de nimeni, pe care tot ]n p[r\ile acestea au fost tr[it-o =i agatir=ii ]n vremurile de demult. Din c`nd ]n c`nd se ive=te c`te-o nou[ ceat[ de pribegi, izgoni\i =i ei din vetrele lor, de pe sub poalele mun\ilor, sau de prin c`mpiile Moesiei. Ei aduc =tiri de ce groz[vii se mai petrec ]n lumea deafar[, de ce barbari mai v`ntur[ \[rile, vorbesc de vitejiile ]mp[ra\ilor, de puterea cea sf`nt[ a Papei, care-a domolit pe cumplitul Atila, biciul lui Dumnezeu, numai cu vraja cuv`ntului =i l-a ]ntors ]nd[r[t de la por\ile Romei, vorbesc de frumoasele ]nv[\[turi cre=tine, ca de-un izvor de lumin[ m`ntuitoare, la care alearg[ s[ se adape toate neamurile p[m`ntului…

38

Din trecutul nostru

Unul din ei — un preot, un apostol descul\, scoate din s`n un tartaj latinesc =i prinde-a citi. Fa\a i se ]nvioreaz[, glasul se ridic[ din ce ]n ce mai cald =i mai sonor. Cu mult[ luare aminte ascult[ p[storii vorbele lui Isus, pline de ad`nc[ =i limpede ]n\elepciune, minunile pe care le-a f[cut, =i c`t de mult a iubit el pe oameni, =i cum a p[timit =i s-a jertfit pentru m`ntuirea lor… . }n lini=tea m[rea\[ a mun\ilor, pe ]n[l\imile acestea luminoase — departe de p[m`nt, aproape de cer — sufletele care-au trecut prin at`tea dureri sorb ]nsetate credin\a cea d[t[toare de putere. O cruce de lemn ]nfipt[ la gura unei pe=teri, ]nseamn[ pragul unei biserici. Zile de s[rb[toare se aprind ca ni=te candele ]n ]ntunericul timpului, tot mai ]n larg r[sun[ toaca, tot mai mul\i cuvio=i ]i aud chemarea. +i alte cete de fra\i vin, =i preo\i mai vin de prin \inuturile c[zute sub aspra st[p`nire a bulgarilor. Sate se ]njghebeaz[ pe v[i b[tute de soare =i sfetnici se aleg din scobor`torii vechilor viteji, din cei mai b[tr`ni, din cei mai cuprin=i. Astfel, pe c`nd afar[, ]n largul c`mpului, din ciocnirea celor dou[ lumi — a barbarilor =i a romanilor — =i din amestecul de s`nge al at`tor neamuri, r[sar popoare noi =i state noi se ]ncheag[ pe sf[r`m[turile vechilor alc[tuiri, aici, ]n taini\ele Carpa\ilor, pe sub poalele codrilor ocrotitori, frunta=ii cneji ]mbr[ca\i ]n zeghe =i-nc[l\a\i cu opinci, p[rin\ii voievozilor de m`ine, adun[ sub pova\a lor p`lcurile de p[stori risipite pe dep[rt[rile plaiurilor, =i-ncetul cu-ncetul urzesc =i ei c`te-un ]nceput de \[ri=oar[, la locuri mai cu ]ndem`nare, pe deschiz[tura vreunei ape mai mari, a=ez`nd r`nduial[ ]ntre oameni, altar aceleia=i credin\i, =i str[ji pe la por\ile mun\ilor. +i vremea trece, trec sutele de ani v`ntur`nd noroadele =i schimb`nd fa\a lumii, numai cr`mpeiul acesta de neam, neb[gat ]n seam[, pierdut din vederea istoriei, r[m`ne statornic aici, =i-n toat[ lunga-i ]ntunecare, de aproape o mie de ani, nimic nu se tulbur[, nimic nu se stric[ de alc[tuirea firii lui, — cum a intrat, a=a va ie=i din mun\i: acela=i chip, aceea=i limb[, acela=i suflet.

39

CUPRINS

VII

UNDIREA NEAMULUI ROM~NESC }ntre unguri =i bulgari. Fra\ii Asan =i }mp[r[\ia Romano-Bulgar[. N[v[lirea t[tarilor

De pe la sf`r=itul sutei a patra, marea ]mp[r[\ie roman[ e desf[cut[ ]n dou[. }n partea de apus, cu scaunul la Roma, au n[v[lit germanii, — ]n partea r[s[ritean[ cu scaunul la Constantinopol, au n[v[lit slavii. Neamurile celelalte de barbari se mistuie cu ]ncetul, ca apele f[r[ matc[, pe care le soarbe p[m`ntul. Lumea cre=tin[ e rupt[ =i ea ]n dou[: biserica de Apus — catolic[ — sub ascultarea Papei de la Roma, =i biserica de R[s[rit — ortodox[ — sub ascultarea Patriarhului de la Constantinopol. La anul 679 bulgarii se a=eaz[ de partea cealalt[ a Dun[rii, ]ntre Balcani =i Marea Neagr[, peste slavi =i se contopesc cu ei. }n a doua jum[tate a veacului al nou[lea trec, cu regele lor Boris, la legea cre=tineasc[. +ov[iesc la ]nceput, vreo doi-trei ani, ]ntre biserica de Apus =i cea de R[s[rit. Fra\ii Metodiu =i Chiril, trimi=i s[ r[sp`ndeasc[ ]nv[\[turile lui Hristos la popoarele slave, alc[tuiesc un alfabet nou — alfabetul chirilic de mai t`rziu — =i scriu c[r\i slavone=ti pentru slujba bisericeasc[. Sub ]nl[turarea acestor mari =i neobosi\i apostoli ai neamurilor slave, bulgarii r[m`n de-al binelea cre=tini „pravoslavnici“, lega\i de patriarhia din Constantinopol.

40

Din trecutul nostru

Soarele Romei apune. Vechii locuitori ai peninsulelor Balcanice se urc[ tot mai sus pe culmile mun\ilor, ca =i cum ar c[uta s[ se mai ]nc[lzeasc[ la cele din urm[ ale acestui asfin\it dureros — dar umbra amurgului cre=te, =i noaptea ]i ]nv[luie. Iar de la r[s[rit zadarnic a=teapt[ s[ se mai rumeneasc[ cerul de zorii unei alte dimine\i: }mp[r[\ia Bizantin[ de mult nu mai e dec`t o insul[ de greci, ]n mijlocul unul ocean de barbari. }n Europa o bat valurile slave, ]n Asia o ]neac[ potopul musulmanilor. Puterea bulgarilor cre=te. Un =ir de lupte norocoase ]i apropie de capitala Bizan\ului: ]n anul 811 biruitorul Krum ]=i face cup[ de b[ut din \easta ]mp[ratului Nichifor. De la miaz[noapte curg mereu popoarele de slavi, =i nu se mai ispr[vesc: ru=ii, polonii, moravii, cehii, croa\ii, s`rbii… sunt bra\ele desf[cute ale aceluia=i fluviu de oameni, pornit ]ncoace ]nc[ de prin veacul al treilea. Vi\ele mai mici, r[zle\ite, se pierd ]n albia celorlalte neamuri. De abia ]ncep \[rile s[ se mai a=eze, =i oamenii s[ mai r[sufle, c`nd o nou[ =i nea=teptat[ n[val[ de huni se arunc[ asupra lumii cre=tine. Sunt ungurii, r[ma=i de puhoiul lui Atila pe l`ng[ Urali, sunt hoardele s[lbatice ale lui Arpad — groaza ]ntregului Apus timp de o jum[tate de veac. B[tu\i ]n cele din

41

Alexandru Vlahu\[

urm[ de viteazul Oto, ]mp[ratul germanilor, la anul 955, ]ncep s[ se str`ng[ de pe drumuri =i se a=eaz[ ]n Panonia, unde mai noroco=i dec`t str[mo=ii lor huni =i avari, urzesc domnie trainic[ trec`nd la legea cre=tin[ sub c`rmuitorul lor +tefan, c[ruia Papa-i trimite ]n anul 1000 coroana de rege; =i binecuv`nteaz[ astfel ]ntemeierea noului stat. Valahii, cum numesc povestitorii vremurilor pe to\i cei care se trag din vechea vi\[ roman[ altoit[ pe tulpina ilirico-trac[, rom`nii, cum ]=i zic ei de c`nd s-au trezit pe lume, se v[d iar[=i, din toate p[r\ile, ]mpresura\i de neamuri str[ine. De ast[ dat[ ]ns[ nu mai e o n[val[ trec[toare ]n urma c[reia b`ntui\ii s[ se ]ntoarc[ iar la ceea ce-au fost — ci un popor vr[jma= s-a=eaz[ temeinic l`ng[ ei =i caut[ s[ se ]ntind[ mereu, amenin\`nd s[-i cople=easc[ =i s[-i ]n[bu=e ]n ad[posturile lor. Rom`nii se iau de g`nduri. Unde s[-=i plece capul?… Unde s[ se mai duc[? Aici =i-au ]ngr[dit via\a, aici =i-au p[strat limba, datinile, sufletul curat =i f[ptura ]ntreag[ =i m`ndr[ a neamului lor. Din cea mai ad`nc[ vechime, de la cap[tul vremurilor =tiute, ei =i numai ei au fost st[p`nii mun\ilor acestora. Cu bun[ dreptate ei pot spune lumii: noi suntem agatir=ii, noi, dacii lui Decebal, =i romanii care, cu armele, =i-au despicat drum ]ncoace, tot noi suntem. Cetatea asta sf`nt[ e de trei ori a noastr[; =i nu-i vale, nu-i izvora=, nu-i st`nc[ de care s[ fie legat[ o buc[\ic[ din via\a noastr[. Noi st[m aici de dou[ mii de ani! }nainte de venirea ungurilor, rom`nii, fiind ]n ]ndelungat[ atingere cu bulgarii, =i ]mprumut`nd de la ace=ti vecini multe din r`nduielile =i ]ntocmirile vie\ii lor slave, ]=i aveau, ]nl[untrul Carpa\ilor, micii lor cneji, un fel de sfetnici =i ap[r[tori ai satelor, pu=i sub ascultarea unor c[petenii mai mari, care se numeau voievozi — conduc[tori de oaste ]n timp ce r[zboi, c`rmuitori de \ar[ ]n timp de pace. Izvoadele vechi arat[, la venirea ungurilor, trei voievozi de ace=tia, trei duci ai neamului rom`nesc, fiecare cu ducatul lui. Gelu ]n Ardeal, Menumorut ]n \ara Cri=ului =i Glad ]n Timi=oara.

42

Din trecutul nostru

}n anul 1018, }mp[r[\ia Bulgarilor, dup[ un lung =ir de lupte cu Bizan\ul, e sf[r`mat[ =i supus[ de Vasile al II-lea Cel Mare, zis =i Bulgaroctonul – omor`torul bulgarilor. Biruin\a aceasta, la care-au ajutat =i ungurii, ]ntinde iar[=i, imperiul de R[s[rit p`n’ la Dun[re. }i ]ntinde, dar nu-l ]nt[re=te. Peste \ara de ieri a bulgarilor, r[mas[ f[r[ ap[rare, se rep[d de sub poalele Carpa\ilor pecenegii, popor s[lbatic de vi\[ mongol[, rev[rsat ]ncoace de pe podi=urile mun\ilor Urali. }n vetrele lor p[r[site s-a=eaz[ cumanii, din acela=i leag[n cu pecenegii, vorbind aceea=i limb[ turceasc[, purt`nd aceea=i du=m[nie }mp[r[\iei Bizantine =-acelea=i lupte cu ea. Rom`nii se folosesc de tulbur[rile acestea, =i-ncep s[ se preling[ pe lumini=urile de-afar[ ale mun\ilor, ]ntemeind sub cnejii lor a=ez[ri de sate pe unde mai sunt de-ai lor, ]n valea Oltului mai ales, =i pe plaiurile Vrancei, =i la cap[tul despre miaz[noapte al Carpa\ilor bucovineni, ]n C`mpulungul ]ngr[dit de codri. }n anul 1166, c`nd ]mp[ratul Manuil Comnen, ]nving[torul cumanilor, intr[, ]n \ara ungurilor, unde o nou[ biruin\[ ]ncununeaz[ steagurile bizantine, ]n oastea lui viteaz[ arca=ii rom`ni de pe luncile Oltului sunt printre cei dint`i lupt[tori. Peste unsprezece ani puternicul Manuil, care visa re]nchegarea ]ntinsei ]mp[r[\ii a lui Traian, moare, =i cu el se stinge cea din urm[ raz[ a gloriei bizantine. De=arta str[lucire a cur\ii de la Cornul de aur cere supu=ilor biruri din ce ]n ce mai grele. Doi fra\i rom`ni, Petru =i Asan, p[stori ]n Balcani, merg s[ se pl`ng[ ]mp[ratului. Ei vorbesc d`rz. Asan e p[lmuit. Peste trei ani to\i rom`nii =i bulgarii din peninsula Balcanic[ sunt ]n picioare, gata de lupt[. R[pu=i la ]nceput, cei doi viteji trec Dun[rea ]ncoace, str`ng oaste proasp[t[ de la rom`nii de-aici =i de la cumani, =i din nou se arunc[-n lupt[. De ast[ dat[ armata Bizan\ului e sf[r`mat[. Isac Anghelul scap[ cu fuga, pierz`ndu-=i coiful ]mp[r[tesc prin ponoarele muntelui Hemus. Toate cet[\ile grece=ti p`n[ la Adrianopol cad ]n m`inile biruitorilor. +i iat[ c[, dintr-o r[scoal[ de ciobani, o nou[ =i nea=teptat[ ]mp[r[\ie se ridic[ ]n dreapta Dun[rii, cu a=ezarea scaunului

43

Alexandru Vlahu\[

domnesc la T`rnova. Dar pare c[ un blestem urm[re=te pe urzitorii =i st[p`nii acestui t`n[r imperiu. La 1196 Asan, ajuns ]n culmea m[ririi, cade ucis de-o m`n[ nelegiuit[. Petru, fratele, =i urma=ii lui, dup[ un an, are acela=i sf`r=it. Al treilea frate, viteazul Ioni\a, c[ruia Papa de la Roma, pentru a-l ademeni, ]i trimite binecuv`ntarea lui =i coroana de rege al rom`nilor =i bulgarilor, dup[ o glorioas[ domnie d zece ani, moare =i el str[puns de spada unui tr[d[tor. C[tre jum[tatea veacului al treisprezecelea ]mp[ratul Asan al II-lea, ]nchinat bisericii de R[s[rit, ]=i atrage urgia Papei, care-ndeamn[ pe regele ungurilor s[-i calce \ara =i s-o supuie. Bela al IV-lea ]=i preg[te=te oastea, c`nd deodat[ un strig[t de groaz[ se ridic[ din toate p[r\ile: „Vin T[tarii!“ Hoardele mongole trec peste a=ez[rile c`mpiilor ca o vijelie pustiitoare, =i intr[ ]n marea cetate a Carpa\ilor prin v[ile apelor. Oastea ungurilor, sp[im`ntat[, fuge la Buda. }n pragul F[ga=ului, l`ng[ „P[durea Vlahilor“, singur banul Basaraba ]ncearc[ s[ \ie piept cumplitului Orda. Viteazul domn al Olteniei se repede la hotar, ca un vultur ce-=i ap[r[ cuibul, f[r[ a socoti str[=nicia puterii ce vin asupra-i. }n aceast[ cr`ncen[ lupt[, de care pomenesc izvoadele str[ine de pe vremuri, arca=ii Olteni sunt birui\i. Paznicul \[rii, cu pu\ina oaste ce i-a mai r[mas, e nevoit s[ se retrag[ ]n desimea codrului. Dar potopul e ab[tut din cale. S[lbatica mul\ime, ]nsetat[ de prad[, se n[puste=te ]nainte pe alte v[i, l[s`nd ]n urm[-i p[m`ntul acoperit de le=uri, cerul dogorit de v`lv[t[ile fl[c[rilor. — Acestea se petrec ]n anul 1241. Peste trei ani t[tarii, l[sar[ Ungaria jefuit[ =i ora=ele ei d[r[p[nate =i pustii, se retrag ]nc[rca\i de pr[zi. Parte se ]mp`nzesc ]n c`mpiile Dun[rii spre Mare (Dobrogea de azi), parte dincolo de Nistru, ]n =esurile de miaz[zi ale Rusiei. Limpezindu-se v[ile, cetele de rom`ni ]ncep s[ izvorasc[ din ad`ncurile codrilor, =i, l[s`ndu-se iar pe poalele r[s[ritene ale Carpa\ilor, ]n roiuri harnice, ]=i ]nfirip[ din nou a=ez[rile =i via\a de mai ]nainte. }n vremea asta, de cealalt[ parte a Dun[rii, neamul, as[ne=tilor se stinge, =i cu ei se ]ncheie puterea =i gloria

44

Din trecutul nostru

]mp[r[\iei lor, ce pare c[ un vis a fost. R[m`n bulgarii =i singuri, av`nd o \ar[, dar ne=tiind s[ =i-o p[streze; dezbina\i din pricina certurilor pentru coroan[, o mai duc t`r`=-gr[pi= p`n[ la sf`r=itul veacului al paisprezecelea, c`nd, slabi =i vl[gui\i ]n fa\a unui du=man nou =i puternic, ]=i pleac[ grumazul, aproape f[r[ ]mpotrivire, sub aspra st[p`nire a turcilor — lung[ =i dureroas[ ]ngenunchere, din care, peste cinci veacuri, vitejia =i jertfele neamului nostru ]i vor ajuta ]nc[ o dat[ s[ se ridice. Rom`nii, desf[c`ndu-se de ei, ]=i iau turmele =i se retrag ]n Balcani. Pentru aceast[ ramur[ scump[, desprins[ din tulpina vie\ii noastre, pentru fra\ii ace=tia risipi\i dincolo, de p[m`ntul din dreapta Dun[rii, istoria se-nchide aci. Ziua cea sf`nt[, ziua de m`ntuire =i de dreptate, pe care cu to\ii o a=tept[m, e ascuns[ ]nc[ ]n tainele viitorului.

45

CUPRINS

VIII

}NTEMEIEREA PRINCIPATELOR „}ns[ nu pu\in[ mirare este la to\i c`\i scriu de aceasta, nici la c`\i bine vor socoti de ace=ti rom`ni cum s-au \inut =i au st[tut p`n[ ast[zi a=a, p[zindu-=i =i limba, =i cum au putut =i pot =i p[m`nturile acestea locuiesc, care aceasta la pu\ine limbi =i neamuri se vede; =i mai v`rtos at`tea roduri de oameni str[ine =i barbare peste d`n=ii au dat =i au stricat, carii peste al\ii a=a d`nd nici numele, nici alt nimic nu se mai =tie, nici nu se mai pomene=te de aceia. Sp[tarul N. Milescu

Cei dint`i voievozi Barbarii care-au trecut pe-aici =-au tot curs ]nainte, ]mping`ndu-se unii pe al\ii, s-au amestecat cu neamurile b[tr`ne =i ostenite din \[rile Apusului. Limbi =i popoare noi au r[s[rit din amestecul acela, =i alte ]ntocmiri =i alte a=ez[ri au ]mbr[cat p[m`ntul. — Ungurii, veni\i mai t`rziu, m`na\i de aceea=i sete de prad[ ]ncearc[ =i ei s[ dea n[val[-nainte, dar se izbesc ca de un zid de t[ria o=tilor germane, care-i silesc s[ se retrag[ ]n „Pustia avarilor“, ]ntre Tisa =i Dun[re, unde sunt buni r[ma=i.

46

Din trecutul nostru

De-aci ]ncep a se l[\i tot mai spre mun\i, ]nghesuind pe rom`nii de ba=tin[, c[ut`nd pe cei slabi =i-mpov[ra\i de nevoi s[-i supuie cu bini=orul, pe cei tari =i d`rji s[-i r[puie cu armele. Dup[ acel falnic Basarab, pe care-l z[rim o clip[, ca lumina unui fulger, cu palo=ul ]n m`n[, ap[r`ndu-=i ]mpotriva t[tarilor, ]ncep negurile s[ se mai ridice de pe trecutul neamului nostru. +i iat[ c[ ]n faptul zilei, ce se dezleag[ ]n sf`r=it dup[ o a=a de lung[ =i de cumplit[ noapte, ]n lumina proasp[t[ a acestei dimine\i de-o mie de ani a=teptat[, se ivesc cele dint`i figuri l[murite din =irul voievozilor rom`ni: }n anul 1247, domn ]n \ara Oltului — vechiul banat a Basarabilor — e Litean-Vod[, iar c[tre r[s[rit, peste p[m`ntul din st`nga Oltului, ]n \ara cea larg[ =i-mbel=ugat[ a Munteniei, domne=te voievodul Seneslau. Ei pl[tesc o dare ungurilor, vecini puternici =i primejdio=i, pe care p`n’ acum rom`nii, ]n a=teptarea ]nt`mpl[rilor viitoare ]i m[soar[ doar din ochi. Seneslau, av`ndu-=i \ara deschis[, =i pus[-n calea t[tarilor, mereu ]n har\[ cu ei, ]=i pierde cur`nd domnia, =i poate =i via\a, c[ci nu-i mai vedem =i nu mai auzim nimic de el. La 1272 Litean-Vod[ trece Oltul, gone=te pe t[tari din Muntenia =i-ntrupeaz[ am`ndou[ \[rile ]ntr-un singur principat. Domn mare, cu vaz[-n lume — socru lui Milutin regele Serbiei — Litean nu mai vrea s[ pl[teasc[ d[rile cerute de unguri. Ace=tia vin cu oaste ]mpotriva lui. El se lupt[ =tiind bine c[ nu va putea birui, dar tot a=a de bine =tiind c[ nici o jertf[ nu e zadarnic[, se lupt[ =i moare ca un viteaz, ap[r`ndu-=i \ara, ap[r`nd dreptatea =i m`ndria neamului rom`nesc. Fratele lui, Barbat-Vod[ ]n toiul luptei cade-n m`inile maghiarilor, se r[scump[r[ cu bani, — „cu bani mul\i“, cum spune cu l[comie hrisovul unguresc — =i domne=te unsprezece ani, adeverind vorba din Evanghelie: „Capul plecat — sabia nu-l taie“. Lui Barbat ]i urmeaz[ Tihomir-Vod[, care, dup[ o domnie lini=tit[ de dou[zeci de ani, ]nchiz`nd ochii la 1310, las[ c`rma \[rii ]n m`inile vrednice =i norocoase ale fiului s[u Ion Basarab, alesul tuturor cnejilor din dreapta =i din st`nga Oltului. Este

47

Alexandru Vlahu\[

cel dint`i voievod puternic =i hot[r`t, cel dint`i gospodar mare al rom`nilor. Este omul m`ntuirii, pe care-l trimite Dumnezeu la cumpenele mari, c`nd vrea s[ scape un popor din v`ltoarea pierz[rii. Mai dinainte, ]nc[ de pe c`nd tr[ia tat[-s[u, t`n[rul domni=or se pogor`se din F[g[ra= ]n Muscel =i-=i f[cuse a=ezarea la C`mpulung, unde morm`ntul acelui Laurentius, comite de C`mpulung, din 1300, ]nseamn[ poate o lupt[, ]n orice caz sf`r=itul c[lc[rilor str[ine ]n p[r\ile acestea. De-aici trecuse ]n Arge=, =i, g[sind un loc frumos =i bine ap[rat ]n ]nt[riturile mun\ilor, ]=i dur[ acolo o cet[\uie pe malul st`ncos al Arge=ului, s[ fie-un ad[post =-o paz[ bun[ la o zi grea. C`nd sfatul cnejilor ]l cheam[ la domnie, Basarab-Vod[ e om ]n v`rst[ de treizeci de ani, =i-ncercat ]n trebile \[rii. El nu face dec`t s[ desf[=ure mai departe, pe un c`mp mai larg o munc[ ]nceput[ mai dinainte. +i, ca =i cum ar prevedea c[ ]ndurarea Celui de Sus ]i va ]ng[dui o domnie lung[ =i norocoas[, el nu se gr[be=te, ci calc[ lini=tit, cump[nindu-=i pasul =i puterile cu greut[\ile drumului ce are de str[b[tut. Vr[jma=i mul\i ]i ]mpresoar[ \ara din toate p[r\ile. De la apus ungurii, de la r[s[rit t[tarii =i cumanii, mereu s-au ]ntins =-au cotropit din p[m`ntul de ba=tin[ al rom`nilor. Trebuia =i vitejie, dar mai ales r[bdare =i ]n\elepciune pentru a-=i putea drege =i ]ntocmi \ara. }n cei dint`i ani ai domniei lui, mai mult cu mintea dec`t cu armele ]=i l[rge=te hotarele mo=iei. St[p`n pe Muscel =i pe Arge=, trece ]n D`mbovi\a =i-ntemeiaz[ or[=elul T`rgovi=tea. De aci ]=i ]ndreapt[ privirea spre c`mpiile dun[rene, pe unde rom`nii, sub cnejii lor, ]ncepuser[ s[ se reverse din mun\i, ]nfiripeaz[ a=ez[ri la Bucure=ti =i la Buz[u, ]ncinge cu zid de cetate ora=ul Ifloc1 pe malul Dun[rii, ajut[ cu oaste pe Mihail, domnul Vidinului, s[ se fac[ ]mp[rat al bulgarilor, scoate pe unguri din \ara Severinului, o ia ]n st[p`nire =i-i d[ numele de Ungro-Vlahia. De-aici ]ncep luptele. Carol 1

Noi pe atunci eram numi\i vlahi. T[tarii ne ziceau Ifloc. Muntenia se numea Vlahia Neagr[, Kara-Iflac pe turce=te, Kara-Vla=ca pe bulg[re=te =i s`rbe=te.

48

Din trecutul nostru

Robert, trufa=ul rege al ungurilor, ridic[ oaste mare =i vine gr[bit s[ r[puie pe acest domn cutez[tor al romanilor. Se las[ de-a dreptul ]n Oltenia =i, intr`nd ]n Severin a=eaz’ aici o=tire de paz[ =-un ban maghiar, st[p`n pe buc[\ica asta de \ar[ Rom`neasc[ Basarab Vod[ ]i trimite vorb[ de pace. Carol Robert respinge cu ocar[ solia domneasc[ =i p[=e=te-nainte. E toamn[. Roadele p[m`ntului sunt str`nse, bordeiele p[r[site, vitele duse la munte. C`t bate ochiul nu se z[re=te \ipenie de om. Regele posomor`t str[bate luncile de=erte =i miri=tile arse, apuc[ pe valea Arge=ului =i-nainteaz[ ]n puterea codrului cu oastea f[r[ merinde, stabil[ de foame =i de osteneal[, spre cet[\uia dep[rtat[, spre cuibul ascuns al voievodului. Sub greutatea armelor =-a loricilor sclipitoare, c[l[re\ii, nedormi\i, se leag[n[ pe cai. Din c`nd ]n c`nd se opresc, ascult[. Bolboroseala izvoarelor pare o sfad[ de glasuri ce se alung[ pe sub p[m`nt, pripite, amenin\[toare. Tot mai ]ngust[-i valea, tot mai ]ntunecat[. Sus, deasupra unei v`ltori, se dezvelesc din desimea br[detului dou[ turnuri ]nalte de piatr[. Deodat[ un =uier puternic ]nfioar[ cuprinsul: tot codrul tresare, ca de=teptat din somn. +i iat[ c[ de pe zidurile cet[\uii, de pe st`nci, din crengile copacilor ]ncep s[ge\ile s[ curg[, — ucig[toare ploaie de fier acopere, ]nv[luie de jur ]mprejur oastea maghiar[ gr[m[dit[ ]n str`mtoare. Cai =i c[l[re\i se pr[bu=esc ]n v[lm[=agul cumplit al mor\ii. Un iad e fundul v[ii. Strig[tele =i vaietele celor c[zu\i cutremur[ v[zduhul. Dup[ o lupt[ ]nd`rjit[ de dou[ zile c-un du=man nev[zut, regele, ]ngrozit, d[ porunc[ s[ se plece arcurile =i s[ se ]nal\e flamura p[cii. Buciuma=ii str[jilor vestesc ]ncetarea luptei. Biruitorul se ]nduplec[ a da ungurilor c[l[uze, care s[-i scoat[ spre Timi=oara pe drumul cel mai scurt. Dar cum, pentru asemenea oaspe\i, p[durile =i mun\ii no=tri n-au drumuri scurte, =i nici lungi nu au. Iat[ c[ prin coclaurile ]nc`lcite ale Gorjului, aproape de hotar, valea se ]ntinde deodat[, iar din pere\ii ei ]ncep st`nci =i bolovani s[ se rostogoleasc[ peste gloata maghiarilor ]nghesuit[-n str`mtoare, unde se fr[m`nt[ osta=i, prin=i „ca pe=tii ]ntr-o mreaj[“, cum spun cu durere povestitorii lor. Regele, ]nso\it de

49

Alexandru Vlahu\[

c`\iva supu=i, scap[ ca prin minune din acest groaznic m[cel. +i c`t a tr[it nu s-a mai atins de \ara cumplitului Basarab „A fost o nelegiuire“, zic ungurii. P[storul bun ]=i ap[r[ turma prin orice mijloace, — lupii le g[sesc pururea nelegiuite. Acestea se petrec ]n anul 1330. }n anii urm[tori, ani de fericit[ pace, Basarab-Vod[ ]=i ]nt[re=te \ara, ]mparte p[m`nturi la osta=ii vrednici, a=eaz[ r`nduial[ =i paz[ pe la t`rguri, pune str[ji de-a lungul hotarelor, =i leag[ prietenie cu puterile vecine. La 1338, ]nchiz`nd ochii, sl[vitul voievod, urzitorul |[rii Rom`ne=ti, vine la domnie fiul s[u Nicolae Alexandru, pomenit ]n cronici numai cu numele de Alexandru. Vrednic urma= al marelui Basarab, ]n cei dint`i =apte ani de lini=te, ]nt[re=te gospod[ria cea nou[ a \[rii =i leg[turile de prietenie cu ungurii, cu bulgarii =i cu s`rbii, face biserici pe la t`rgurile mai ]nsemnate, ]nal\[ o m[n[stire la C`mpulung; iar ]n prim[vara anului 1345, g[tindu-=i oastea ]mpotriva t[tarilor, ce n-au de=ertat ]nc[ v[ile r[s[ritene ale Carpa\ilor. }n luptele acestea grele =i ]ndelungate, fiul =i urma=ul lui Carol-Robert. E u=or de ]n\eles pentru ce du=manii de ieri lupt[ ast[zi sub acela=i steag: ungurii v[d ]n mi=carea hoardelor t[tare o pururea temut[ primejdie pentru lini=tea =i avutul lor, iar ]n \ara =i-n bra\ul viteazului voievod rom`n o minunat[ pav[z[ de ap[rare. Pe vremea asta de ]nv[luiri, iat[ c[ se pogoar[ =i cneazul Drago= cu rom`nii lui din Maramure=, arca=i ne]ntrecu\i, porni\i =i ei din limpezi=ul v[ilor la v`n[toare de t[tari. Unii c[l[ri, al\ii pe jos, to\i ]n c[m[=i albe cu-nflorituri de arnici pe la guler =i pe la m`neci, i\ari de aba str`m\i pe pulp[, opinc[ u=oar[-n picior =i c[ciula \urc[neasc[ dat[ pe ceaf[, voinicii mun\ilor p[=esc sprinteni pe f[ga=ele apelor, prin desime de codru =i prin ]nc`lcituri de ponoare, purt`nd ]n ei, f[r[ s[ =tie, r[sadul norocos al unei lumi noi, aduc`nd ]n tolba lor de s[ge\i taina urzirii =i ]ncep[tura cea ]ntr-un ceas bun urnit[ a unui nou temei de \ar[. C`nd ies maramur=enii din noaptea p[durilor ]n minunata priveli=te a c`mpiilor, li se pare c[-i din basme m`ndre\ea asta de lume. Niciodat[ n-au v[zut ei locuri a=a deschise =i r[sf[\ate

50

Din trecutul nostru

de soare. T[cu\i, ]=i descop[r capetele =i se-nchin[ ca-n pragul unei biserici. – Pe diminea\a asta de var[, sub albastrul limpede al cerului, ]n larga =i luminoasa a=ternere de v[i, peste care, ca un br`u de argint, se ]ndoaie apa Moldovei, cum stau =i privesc uimi\i ]n dep[rt[rile aburite ale c`mpiilor, ei simt c[ numai Dumnezeu l-a ]ndreptat aici, =i c[ leg[turi ve=nice au a se pune de azi ]nainte ]ntre via\a lor =i glia acestei \[ri. L[s`ndu-se ]n jos pe lunc[ =i d`nd de c`rdurile t[tarilor izgoni\i din valea Siretului de Alexandru Vod[, arca=ii lui Drago= ]ncheie cu noroc biruin\a viteazului Basarab. S[ge\ile lor cur[\[ p[m`ntul de du=mani =i-l preg[tesc pentru plug[rie. — C`\iva c[l[re\i se reped s[ dea de =tire celor de-acas[. +i a=a, tr[g`ndu=i to\i cuprinsurile din Maramure=, se str`ng, la un cuget ]n jurul lui Drago=, =i-l roag[ s[ le steie domn =i pov[\uitor ]n \ara nou[, care-i Moldova ]i zic, de la numele apei ce-o ]mpodobe=te. Minunata ]nchipuire a poporului ]nf[\o=eaz[ faptul desc[lic[torii acesteia, ca o v`n[toare dup[ „o hiar[ n[s`lnic[“, — un zimbru cu stea ]n frunte, pe care Drago= cu ai lui l-au fost gonit din codri, =i nu l-au putut ucide dec`t aici, ]n lunca Moldovei. St[ Drago= domn numai doi ani, =i dup[ el vine Sas, fiul lui, care domne=te patru ani, — ei st[p`nesc ]ns[ \ara ca ]mputernici\i ai craiului Ludovic =i asta rom`nilor nu le vine la socoteal[, c[ci nu porunca regelui, ci numai vitejia lor =i voia Celui de Sus i-au adus =i i-au ]nt[rit aici. G`ndul c[ =i-n locurile acestea dep[rtate ]i vor urm[ri asupririle maghiare, grija aceasta le st[ ca o piatr[ pe suflet. Dar ]n vara anului 1349 se scoal[ Bogdan, voievodul Maramure=ului, =i, trec`nd mun\ii ]ncoace cu to\i cnejii =i oamenii lui, alung[ pe Sas, rupe leg[turile cu regele Ungariei =i se a=eaz[ el, domn volnic =i bizuit numai pe vrednicia lui ]n scaunul Moldovei. Trimite Ludovic oaste s[-l supuie, cearc[ urma=ii lui Drago=, cu sprijinul ungurilor, s[-i smulg[ domnia; de abia se ispr[ve=te-o lupt[ =i-ncepe alta mai ]nd`rjit[. Ci Bogdan iese

51

Alexandru Vlahu\[

din toate biruitor. — O curte de piatr[-n or[=elul Baia, ]ntemeiat de sa=i pe lunca Moldovei, este cea dint`i locuin\[ a domnului. }n jurul lui \ara se ridic[ v[z`nd cu ochii. Roiuri proaspete de rom`ni izvor[sc mereu de prin ascunzi=urile codrilor. V[ile se umplu de oameni =i de turme. Sate =i t`rguri se-nfiripeaz[ pe malurile apelor. Dumbr[vile r[sun[ de c`ntece =i de chiote. Plugurile desfund[ p[m`ntul ]n\elenit de veacuri. Pe prispele c[su\elor albe, b[tr`nii pl`ng de bucurie, =i parc[ tot nu se-ncred c[ ceea ce v[d e aievea =i c[-n frumuse\ea asta de rai sunt la ei acas[. De-acum ]nainte neamul rom`nesc ]=i are \ara, domnii =i istoria lui. Bogdan — ]ntemeietorul Moldovei — domne=te =aisprezece ani. MOLDOVA Din lungi c[r[ri de codru, din mun\i cu v`rfu-n nouri Ie=it-au Drago=-Vod[, ]mbl`nzitor de bouri, Mul\imea curg[toare s-a fost ]ntors pe vale +i buciumele sun[ =i oile-s pe cale. Nainte merg mo=negii cu pletele bogate. |iind toiege albe ]n m`inile uscate. Astfel ie=eau tot r`nduri, venind de sub verzi ramuri Copii, ciobani de turme, mo=negi, p[stori de neamuri. +i au ]ntins mo=ia spre r[s[rit =i-amiaz P`n’ unde marea sfarm[ de \[rm ai ei talaz; Au cucerit cu plugul, cu v`rful dragei s[bii P`n’ la Cetatea Alb[, limanul de cor[bii. Sute de ani st[tut-au st[p`ni p`n[ la Nistru, Lupt`nd cu R[s[ritul, cu cuibul cel sinistru De unde vin ]n roiuri ]n veci ren[sc[toare Lumi spurcate =i rele, barbarele popoare, Prin neagr[ vijelie ce v`jie =i bate Sf[rm`ndu-se la grani\i de ziduri de cetate. St[ neclintit Moldova, \es`nd la p`nza vremii, Viteji ]i erau fiii =i purt[torii stemii Cei d[t[tori de lege =-a=ez[tori de datini, Lumine din lumine, Mu=atini din Mu=atini. M. Eminescu

52

Din trecutul nostru

}n vremea asta ]n\eleptul gospodar de la Arge= ast[zi lini=tea =i t[ria \[rii Muntene=ti pentru zilele c`nd nu va mai fi el pe lume. Cu ungurii s-a ]mp[cat. Pe t[tari i-a biruit =i i-a alungat departe-nspre criv[\. }ntre ai lui a statornicit r`nduial[, cu bun[ =i dreapt[ ]n\elegere: av`nd doi feciori pe cel mai mare, pe Vladislav, l-a f[cut duce al F[g[ra=ului, pe cel mai t`n[r — pe Radu — l-a pus ban la Severin. Iar pe cele dou[ fiice — ca =i de la ele s[ aib[ \ara un sprijin — le-a m[ritat pe una cu regele Serbiei, pe alta cu ]mp[ratul Bulgariei. Pentru ]ntocmirile biserice=ti, cer`nd pova\a patriarhului de la Constantinopol, acesta ]i trimite, ]n anul 1359, pe Ioachint Critopol, care se a=eaz[ la Arge=, cu treapt[ de mitropolit al „Ungro-Vlahiei“. — M`ndra lui \ar[ se ]ntinde acum din z[rile F[g[ra=ului p`n[-n gurile Dun[rii, cuprinz`nd =i „p[r\ile t[t[re=ti“ care mai t`rziu, sub numele de Basarabia, se vor alipi Moldovei. El moare ]n anul 1364. Pe pedeapsa care-i acopere morm`ntul, sub strana domneasc[ de la biserica din C`mplung, zidit[ de el, st[ scris ]n slavone=te — limba obi=nuit[ pe-atunci ]n toate cele biserice=ti =i-n c[r\ile domnilor: „}n luna noiembrie 16 zile a r[posat marele =i singur st[p`nitorul domn Io1 Niculae Alexandru voievod, fiul marelui Basarab voeivod, ]n anul 1364“.

1

Acest „Io“, pus ]nainte la numele vechilor domni rom`ni, este o prescurtare din „Ioni\[“, ]mp[ratul rom`nilor =i al bulgarilor, cel mai viteaz =i mai cu vaz[ dintre As[ne=ti: amintirea lui s-a p[strat de voievozii no=tri ca un titlu de glorie.

53

IX

CUPRINS

VLADISLAV BASARABA (VLAICU-VOD{) (1364—1372)

Vladislav, fiul lui Alexandru Basarab, pleac[ din F[g[ra= cu ceata lui de arca=i dup[ ce mai ]nt`i d[ foc satului =i M[n[stirii T[lmaciu unde-=i aveau a=ezarea urma=ii contelui Conrad — vechiul du=man al Basarabiei. El se pogoar[ la C`mpulung, =i de-acolo trece la Curtea de Arge=, unde ia sceptrul =i grijile domniei. De cum se desprim[v[reaz[, Ludovic, craiul Ungariei, ]=i ridic[ oastea =i porne=te cu m`nie spre \ara cutez[torului voievod. Ajung`nd ]ns[ la hotar, se r[zg`nde=te. +tiau doar ungurii ce-i a=teapt[ ]n codrii Agre=ului. Atras de-o biruin\[ mai u=oar[, Ludovic trece Dun[rea ]n Bulgaria apusean[, =i-mpresur`nd Vidinul ]i supune f[r[ mult[ v[rsare de s`nge, prinde pe Stra=imir, cumnatul lui Vladislav, =i-l duce rob ]n Croa\ia, ]mpreun[ cu so\ia lui, fiica lui Alexandru Basarab[. Cetatea r[m`ne sub st[p`nirea unui ungur. Dar iat[ c[ se ridic[ =i=man, \arul de la T`rnov =i-n fruntea unei o=tiri turce=ti se ]ndreapt[ spre Vidin. Ludovic nu se-ncumeteaz[ s[ se m[soare cu puterea nurcilor, temut[ de to\i pe vremea aceea, =i se retrage. Aprigul Vladislav ]ns[ vede ]n apropierea acestui nou du=man o primejdie pentru \ara lui =i, trec`nd Dun[rea cu dou[zeci de mii de arca=i, se arunc[ viteje=te ]n calea lui =i=man, ]l biruie

54

Din trecutul nostru

=i-l gone=te ]nd[r[t p`n[ la T`rnov, puind astfel stavil[ celei dint`i n[v[liri turce=ti ]nspre hotarele noastre. }n lumea cre=tin[ din Apus se vorbe=te de izb`nda aceasta nea=teptat[, ca de o minune dumnezeiasc[. Dar pe regele ungurilor nu-l las[ s[ doarm[ gloria domnului rom`n. }n de=ert, pentru a-l ]mbuna, cearc[ Vladislav — cu jertfa dreptei lui m`ndrii — a-i ar[ta supunere, zic`ndu-=i ]n c[r\ile domne=ti: „Voievod din mila lui Dumnezeu =i a regelui Ungariei“. }n de=ert caut[ a-i deschide ochii asupra puterii p[g`ne ce se ridic[ tot mai amenin\[toare din R[s[rit =i-n fa\a c[reia ar trebui s[ stea uni\i, c[ci deopotriv[ de mare e primejdia, =i pentru unguri ca =i pentru rom`ni. Pe Ludovic ceea ce-l doare mai mult, =i-l pune pe g`nduri de la o vreme ]ncoace, e ]nchegarea =i ]ntinderea din ce ]n ce mai larg[ =i mai puternic[ a unei domnii rom`ne=ti, ]n contra regatului maghiar. Vlahii ace=tia f[cu\i, neamul acesta de oameni hot[r`\i =i d`rji, ce izvor[sc mereu de sub poalele Carpa\ilor =i, cu zborul s[ge\ilor, ]=i fac loc ]n lume, poporul acesta de ciobani =i de plugari, cu voievozi m`ndri ce-=i l[rgesc hotarele =i poart[ r[zboaie f[r[ s[-l ]ntrebe pe el — iat[ ce-l tulbur[ pe craiul ungur =i-l face s[ cate cu at`ta ur[ spre \ara Basarabilor. +i toate silin\ele domnului rom`n de a-l ]mp[ca sunt zadarnice. C[tre sf`r=itul anului 1369 oastea regelui st[ gata s[ intre ]n Oltenia. Vladislav ]ns[ nu-i las[ timp s[-l loveasc[. Trimite pe Radu s[ p[zeasc[ \ara dinspre F[g[ra=, a=eaz[ pe hatmanul Dragomir la ]nt[ririle de pe valea Ialomi\ei, iar el, c-o frunte de voinici, trece Dun[rea, smulge Vidinul din m`inile ungurilor =i c`nd Ludovic se pogoar[ cu oastea spre Severin, Vladislav se trage la munte, unde, preg[tit, a=teapt[ lupta hot[r`toare. Regele ]ns[ nu se bizuie a p[=i mai departe. El cuprinde, aproape f[r[ lupt[, Severinul =i cetatea Vidinului lipsit[ de ap[rare, =i r[m`ne aci. — O a doua armat[ maghiar[, ]ncredin\at[ voievodului Nicolae, se las[ din Ardeal prin \ara secuilor =i, intr`nd ]n Muntenia, ]nainteaz[ pe valea Ialomi\ei, p`n[-n str`mtorile ]nt[rite din D`mbovi\a, unde a=tept[, la p`nd[, hatmanul Dragomir. Dup[ o ]nc[ierare de c`teva ceasuri, rom`nii se retrag. Ungurii

55

Alexandru Vlahu\[

crez`ndu-se biruitori, ]i urm[resc, =i deodat[ se v[d gr[m[di\i cu to\ii ]ntr-o r`p[ ad`nc[ =i ml[=tinoas[. Caii se duc ]n mocirl[ p`n[-n piept. Lupt[torii se ]nv[lm[=esc =i cad unii peste al\ii, sub grindina de s[ge\i care-i ]mproa=c[ din toate p[r\ile. Voievodul Nicolae e ucis. Pe cei ce mai r[m`n cu zile, din falnica lui oaste, arca=ii lui Dragomir ]i fug[resc prin desimea codrului, v`n`ndu-l ca pe fiare. +i astfel rom`nii pun cap[t =i acestui r[zboi pe care nu ei l-au dorit. Regele e nevoit s[ ]ncheie pace. — Ungurii p[r[sesc Vidinul. Stra=imir vine iar ]mp[rat ]n Bulgaria apusean[, =i Vladislav ]=i reia Severinul. Toate se statornicesc a=a cum au fost mai ]nainte. Ludovic ]n\elege c[ f[r[ nici un folos au fost jertfite vie\ile osta=ilor maghiari =i secui, ]n str`mtorile Ialomi\ei, — el vede acum toat[ dureroasa de=ert[ciune a visurilor lui de cucerire, =i, cumin\it, se gr[be=te a-=i ]nt[ri mai bine hotarele dinspre \ara Basarabilor, a=a de primejdioas[ pentru unguri, ridic`nd ]n dreptul Sibiului castelul Landskron, =i-n \inutul Bra=ovului — Tõrzburgul (Castelul Bran). Fiin\a neamului rom`nesc e pe deplin ]nchegat[. Poporul care a crescut ]n umbr[, ]n spaim[ =i-n vijelii, a intrat acum de-a binelea ]n matca destinelor lui. Scos din ad[posturile lui ascunse, el se revars[, ]mpins de asupririle maghiare, tot mai ]n larg, prinde ]ncetul cu ]ncetul, ]n spornica-i undire, partea b[tut[ de soare a Carpa\ilor =i, bini=or, l[s`ndu-se de vale, cu apele mun\ilor lui, cu sfetnicii, cu limba =i cu datinile lui, se a=eaz[-n c`mpiile Dun[rii din ce ]n ce mai puternic, din ce ]n ce mai st[p`n pe el, pe via\a =i pe p[m`ntul lui. Negurile ]n care-a stat ]nv[luit at`ta amar de vreme se risipesc, =i por\ile istoriei i se deschid. Neadormi\i ]n straja \[rii, rom`nii dovedesc aceea=i statornic[ b[rb[\ie =i ]n ap[rarea credin\ei lor, a sfintei legi str[mo=e=ti. Papa de la Roma, Urban al V-lea, acela=i pap[ care mereu ]ndemna pe Ludovic s[-i cuprind[ cu armele =i s[-i fac[ =i pe ei catolici, afl`nd de vijelia cu care s-au luptat =-au biruit pe turci ]n c`mpiile T`rnovului, =i cuget`nd c[ va

56

Din trecutul nostru

c[p[ta cu bl`nde\ea =i iscusin\a cuv`ntului ceea ce nu putuse dob`ndi cu str[=nicia o=tilor maghiare, scrie domnului Munteniei ]n anul 1370: „Nobilului b[rbat Vladislav, voievodul Valahiei, poftim acum darul prin care s[ dob`ndeasc[ m[rirea cea viitoare. Din oameni vrednici de credin\[ am ]n\eles c[, de=i m[rturise=ti credin\a aceluia=i p[stor, adic[ a Domnului nostru Isus Hristos, totu=i z[bove=ti afar[ din numitul staul, adic[ afar[ din s`nul =i ascultarea sfintei catolice=ti =i apostolice=ti biserici a Romei, maicii =i pov[\uitoarei tuturor credincio=ilor, afar[ de care nu este m`ntuire, fiind ]nv[luit ]n dezbinarea =i prea multelor sminteli, care le-ai luat de la mai marii t[i, =i doar[ crez`nd c[ e=ti ]n crugul m`ntuirii, pre turcii cei f[r[delege =i du=manii credin\ei cei catolice=ti, pentru cinstea lui Dumnezeu =i a numitului scaun, ]i gone=ti =i-i \ii a fi vr[jma=ii t[i. Ci ne pare r[u din suflet dac[ nu te o=te=ti pre lege, fiindc[ nu altora, f[r[ numai celor ce se o=tesc dup[ lege, se d[ cununa cea dup[ frumuse\ea neamurilor, =i cu at`ta mai fierbinte r`vnim m`ntuirea ta, cu c`t credem c[, de te vei ]ntoarce din toat[ inima la domnul, cu mult mai viteaz osta= al lui Hristos vei fi…“. Dulci =i cu mult me=te=ug potrivite sunt cuvintele Papei, dar pe Vladislav nu-l adorm. +i legea apucat[ din b[tr`ni el nu o schimb[. }ntre rom`ni =i bulgari sunt leg[turi vechi. Lovi\i =i unii, =i al\ii dintr-o parte de unguri, din alt[ parte de turci, se simt tot mai apropia\i, tot mai uni\i prin puterea ]mprejur[rilor. De la R[s[rit au primit =i unii, =i al\ii taina botezului, din acela=i izvor =i-au sorbit credin\a, =i preo\ii lor, ]naintea lui Dumnezeu, aceea=i cruce-=i fac =i ]n aceea=i limb[ se roag[. Sting`ndu-se viteazul Vladislav ]n anul 1372, vine la domnie fratele lui, Radu, de la F[g[ra=, cuviosul voievod pe care mai t`rziu ]nchipuirea poporului ]l ]mpodobe=te cu toate ispr[vile bunicului, tat[lui =i fratelui lui, ]mpreun`nd astfel pe-un singur nume ]n\elepciunea, vitejia =i gloria a patru vie\i. Domnul cel nou al Munteniei, Radu Negru, cum ]i zic vechii povestitori ai neamului nostru, p[r[se=te de la ]nceput =i de

57

Alexandru Vlahu\[

bun[ voia lui Amla=ul =i F[g[ra=ul, curm`nd astfel orice leg[tur[ cu regatul Ungariei. +i, cu jertf[ asta, r[m`ne deplin st[p`nitor ]n \ara lui. Despre el zice cronicarul: „Dup[ ce au trecut domnul dincoace, n-au mai avut st[p`nire peste rom`nii din Ardeal, dar nici pe d`nsul s[-l st[p`neasc[ cineva n-au fost“. }nc[ de pe c`nd era ban al Severinului, Radu se-mprietenise cu c[lug[rul Nicodim din \ara S`rbeasc[, un om foarte ]nv[\at, care pentru faptele lui bune =i marea lui credin\[ ]n Dumnezeu, era privit ca un sf`nt. Sub domnia lui Radu, Nicodim vine =i se statornice=te ]n \ara Basarabilor. Numele acestui sf`nt ]mpreun[ cu al ]n\eleptului domn amintesc ]ntemeierea celor dint`i a=ez[minte m[n[stire=ti pe p[m`ntul Munteniei. }n cei doisprezece ani de pa=nic[ domnie Radu-Vod[ ridic[ l[ca=uri de rug[ =i chilii pentru c[lug[ri la Tismana, la Cozia, la Cotmeana =i la C`mpulung. Nicodim r[m`ne p`n[ la sf`r=itul zilelor lui egumenul m[re\ei lavre de la Tismana, zidit[ pe o st`nc[ uria=[ deasupra unei cascade, ]n cel mai frumos ad[post din mun\ii Gorjului. Radu Negru ]nchide ochii ]n anul 1384. El las[ doi ciori: pe Dan =i pe Mircea. Dan, cel mai mare, st[ numai doi ani la c`rma \[rii. Sufletul lui, pare a fi mo=tenit de la str[buni mai mult ]nsu=irile de osta=, dec`t pe cele de gospodar. El ]=i face sub steag scurtul veleat al domniei. O lupt[ norocoas[ cu ungurii pune iar Amla=ul =i F[g[ra=ul sub sceptrul voievozilor rom`ni. — }n anul 1386 trece-n Bulgaria r[s[ritean[, cuprinde cetatea Silistrei =i alte-nt[rituri de pe malul drept al Dun[rii. Dar, ]ntr-o ]nc[ierare cu \arul =i=man de la T`rnov, viteazul domn, arunc`ndu-se ]n fruntea osta=ilor s[i pentru a-i ]mb[rb[ta, ]=i pierde via\a. }n scaunul Basarabilor s-a=eaz[ al doilea fiu al lui Radu Negru, marele voievod Mircea.

58

CUPRINS

X

}N MOLDOVA Alexandru cel Bun

Bogdan-Vod[, sub sceptrul c[ruia erau acum uni\i to\i micii cneji ai Moldovei, moare c[tre sf`r=itul anului 1365 =i e ]nmorm`ntat ]n biserica de la R[d[u\i, zidit[ de el. La\cu, fiul =i urma=ul lui, e un suflet slab, nepreg[tit pentru greut[\ile domniei. Oastea e ]mpu\inat[ =i ostenit[ de-at`tea lupte. |ara, de-abia ]njghebat[, e =ubred[ ]nc[ ]n alc[tuirile ei din l[untru, =i din afar[ n-are nici un sprijin de nic[ieri. Iar ungurii mereu ]i calc[ hotarele, asmu\i\i de Papa de la Roma. Ca s[ mai adoarm[ du=m[nia asta veche, La\cu se las[ ademenit de sfaturile c[lug[rilor latini, ce furnicau prin t`rgurile Moldovei, =i trece la ]nchinarea bisericii din Apus. Papa-i trimite binecuv`ntarea lui. Un episcopat catolic se ]nfiin\eaz[ ]n t`rgul Siret, unde cel dint`i episcop e un polon, Andrei din Cracovia. Contenesc luptele la hotar. Oamenii ]=i lucreaz[ ogoarele ]n pace. Dar la domnul lep[dat de lege poporul =i frunta=ii \[rii se uit[ ca la un str[in. La\cu moarte ]n 1373. De la el nu r[m`n feciori, ci numai o fiic[, Anastasia, pe care-o ia ]n c[s[torie olteanul Roman, l[star din ramura Mu=atinilor, ]nrudit[ cu Basarabii. Istoria Moldovei se ]ntunec[ pentru treizeci de ani. Din =irul voievozilor ce se perindeaz[ pe tonul lui Bogdan, p`n[ la Alexandru cel Bun, nici o figur[ luminoas[ nu mai r[sare.

59

Alexandru Vlahu\[

Dup[ La\cu, domne=te aproape un an Costea Mu=at, tat[l lui Roman. Cearc[ s[ ocroteasc[ legea catolic[: frunta=ii \[rii ]l r[stoarn[ =i cheam[ la domnie pe litvanul Iurg Coriatovici, care, pentru ]mp[carea drept-credincio=ilor moldoveni, ]nfiin\eaz[ un episcopat ortodox sub ascultarea Patriarhiei de la Ohrida. Dar nici ei nu domne=te mai mult de un an. Boierii ]l r[stoarn[ =i a=eaz[ domn ]n locul lui pe Petru, fiul lui Costea Mu=at. El str[mut[ scaunul Moldovei la Suceava. Fiind cumnat cu Vladislav, regele polonilor, Petru ]=i pune coroana =i \ara sub ocrotirea acestor vecini tari pe vremurile acelea, =i domne=te-n pace =aisprezece ani. }n anul 1391 moare. Roman, fratele =i urma=ul lui, ]ntemeietorul ora=ului Roman, st[ numai trei ani la c`rma \[rii. Polonii se amestec[ din ce ]n ce mai mult ]n gospod[ria Moldovei, =i vrajb[ sem[nat[ de ei ]n jurul tronului de la Suceava prinde-a rodi. Orbi\i de patima domniei, ]ncep s[ se ridice fra\ii ]mpotriva fra\ilor =i fiii ]mpotriva p[rin\ilor. — Zile negre =i istovitoare pentru biata \ar[! Ca umbrele-au lunecat domnii aceia peste via\a neamului nostru, =i nici o amintire ]n[l\[toare nu ne-au l[sat din trecerea lor. Polonii ajut[ pe +tefan I, fratele lui Roman, s[-i ia domnia, =i tot ei, mai t`rziu, a\`\[ vr[jm[=ie =i lupte s`ngeroase, pentru coroan[, ]ntre feciorii lui. La 1399 iar vine Roman, =i iar ]l surp[ le=ii. Pe Juga, fiul =i urma=ul lui, ]l r[stoarn[ Mircea, marele Voievod al Munteniei, cu sprijinul c[ruia se a=eaz[ ]n scaunul de la Suceava, pentru un lung =i fericit =ir de ani, Alexandru Vod[ — cel mai vrednic =i mai cuminte dintre feciorii lui Roman. Nesf`r=itele fr[m`nt[ri din l[untru =i desele schimb[ri de domn sleiser[ puterile Moldovei. Ungurii =i polonii se uitau la \ara asta frumoas[ =i f[r[ noroc, =i a=teptau cu bucurie ceasul ]n care s[ =i-o ]mpart[-ntre ei ca pe o prad[. Noul gospodar ]n\elege primejdia, =i caut[ a se pune bine cu polonii pe care-i ajut[ de trei ori cu oaste, ]n luptele lor contra cavalerilor teutoni din Prusia (1410, 1414 =i 1422). „Alexandru-Vod[, zice-n graiul lui b[tr`nesc unul din vechii no=tri c[rturari — f[cut-au priete=ug mare cu le=ii =i leg[tur[ tare, ca hie la ce treab[, unul pre altul s[ agiutoreasc[; nici

60

Din trecutul nostru

sminteal[ n-au fost, c[ ]nt`i au poftit craiul pre Alexandru-Vod[ ca s[-i trimit[ ajutor ]mpotriva crijacilor1 la pru=i. Nici l-au am[git cu priete=ugul, c[ au trimis ajutor c[l[re\i moldoveni, care au f[cut mare izb`nd[; c[ b[t`ndu-se cu crijacii, ]nt`i s-au f[cut a fugi, de i-au ]n=irat, gonindu-i spre p[dure, =i ]ndat[ pedestrindu-se, le-au s[getat caii sub nem\i, de le-au c[utat a dare dos; =i aceia=i ai no=tri s-au ]nc[l[rat, =i mare moarte au f[cut ]ntr-]n=ii…“ }n leg[turile lui cu polonii, ]n jur[m`ntul de credin\[ pe care-l face ]naintea regelui, Alexandru-Vod[ aduce prietenia statornic[ a unui domn cinstit, cugetul drept, inima deschis[ =i bra\ul viteaz al unui bun tovar[= de lupt[. El nu e supusul smerit care cer=e=te ]ndurarea =i ocrotirea st[p`nului, ci domnul vrednic =i prev[z[tor, gata s[ ajute oric`nd, cu oastea. Cu sfatul =i cu banii lui pe regele vecin =i prieten. Vremurile sunt nea=ezate, =i banul e scump. Regi m`ndri =i puternici se v[d nevoi\i s[-=i pun[ coroana amanet2 . Craiul Vladislav, ]mprumut`ndu-se de la Alexadnru-Vod[ c-o mie de ruble de argint, ]i z[loge=te Pocu\ia, unul din cele mai frumoase \inuturi ale Poloniei. Moldova nu e nici ea mai bogat[, dar nu dore=te nim[rui nimic, =i nici cheltuieli prea mari n-o ]mpov[reaz[. Plugarii muncesc mult =i se mul\umesc cu pu\in pentru nevoile lor. Ei ]=i dau bucuros banul pentru trebuin\ele domniei, pentru ]nc[putarea o=tirii =i mai ales pentru ]nzestrarea \[rii cu loca=uri sfinte. Pe v[ile apelor mari =i ]n ad[posturile mun\ilor, biserici =i m`n[stiri de piatr[ ]=i ]nal\[ din desimea codrilor turlele str[lucitoare vestind 1

Cavalerii teutoni. }n r[zboiul lor cu polonii erau ajuta\i de unguri. Marea lupt[ ]n care-au f[cut minuni de vitejie arca=ii lui Alexandru cel Bun, sub comanda sp[tarului Coman, s-a dat pe p[m`ntul Prusiei, ]n preajma cet[\ii Marienburg, ]n anul 1422. 2

La 1339 Regele Angliei Eduard al III-lea ]=i amaneteaz[ la ni=te negustori coroana de aur. La 1441 Sigismund, regele Germaniei, ]=i pune amanet la Ulrich Ortileb coroana regal[ pentru suma de 1500 de galbeni.

61

Alexandru Vlahu\[

pacea =i lumina vie\ii noi celor ce vreme de veacuri au stat ]n grijuri =i-n ]ntuneric, c[lug[ri ]nv[\a\i, veni\i din \ara Basarabilor, ]ntemeiaser[ mai de mult m`n[stirea Neam\ului. Sub AlexandruVod[ se ]nal\[ m`n[stirile Bistri\a, Pobrata =i Moldovi\a, s-a=eaz[ treptele biserice=ti: un mitropolit la Suceava, un episcop la Roman =i altul la R[d[u\i, se statornice=te rostul =i r`nduiala boierilor ]n sfatul domnesc =i-n trebile \[rii: Logof[tul e slujba=ul cel mai de credin\[ al tronului, el poart[ pecetea domneasc[, el ]ntocme=te hrisoavele de judec[\i =i ocine, =i sub privegherea =i ascultarea lui sunt to\i ispravnicii de la curtea domnului. Vornicul e judec[torul tuturor pricinilor din \ar[. Hatmanul e paznicul Sucevei =i pov[\uitor a toat[ o=tirea. Postelnicul este t[lmaciul cur\ii, primitorul solilor =i sfetnicul cel mai de aproape al domnului ]n trebile din afar[ ale \[rii. Vistiernicul poart[ grij[ =i d[ seam[ domnului de toate veniturile =i cheltuielile \[rii. Paharnicul =i stolnicul ]ngrijesc de b[utur[ =i de bucate la masa domneasc[. Clucerul poart[ cheile c[m[rilor =i pivni\elor domne=ti. Jitnicerul are-n seam[ hambarele cu gr`u. Slugerul – tainul slugilor. Comisul – grajdurile domne=ti. +[trarul – corturile o=tirii. Arma=ul – paza temni\elor, =i Aga – straja =i lini=tea ora=ului. +i alte bune ]ntocmiri se a=eaz[ pe la jude\e =i pe la m[rgini pentru c`rmuirea =i paza \[rii. P`rc[labul de Hotin are-n grija lui hotarul dinspre \ara Le=asc[ =i C[z[ceasc[; vame=i sunt pu=i pe la schelele \[rii =i ispravnici pe la \inuturi. }n toat[ vremea asta de munc[ neadormit[ pentru ]ntemeierea gospod[riei =i or`nduiala dinl[untru a Moldovei, ]n\eleptul voievod nu pierde o clip[ din vedere primejdiile ce se urzesc ]n afar[. Cuget[ c[ \ara-i slab[, iar greut[\ile ce-i stau ]n cale sunt multe =i mari, =i de aceea caut[ sprijinul =i ocrotirea pe care armele nu i le pot ]nc[ da ]n p[strarea leg[turilor de

62

Din trecutul nostru

prietenie cu le=ii. El =tie ce vifor se ridic[ de la r[s[rit ]mpotriva cre=tin[t[\ii. +tie =i de ]nvoiala pe care-n prim[vara anului 1412 au ]ncheiat-o la Lublau Sigismund, regele Ungariei, cu Vladislav, craiul Poloniei — de ]n\elegerea lor de a-=i ]mp[r\i Moldova pe din dou[, dac[ domnul ei nu ar veni cu toat[ oastea ]n ajutorul ungurilor, c`nd ar fi vorba de un r[zboi cu turcii. Toate le =tie =i le cump[ne=te =i prin toate se strecoar[, biruind pe cei vicleni =i r[i, cu cinstea, cu bl`nde\ea =i cu bun[tatea lui. +tie bine ce fel de prieten ]i este Vladislav; cu toate astea, de c`te ori ]i cere, ]l ajut[ cu oaste ]mpotriva cavalerilor teutoni; iar c`nd turcii calc[ hotarul Moldovei, la 1420, =i Alexandru-Vod[ m`n[ trei stafele dup[ ajutor la craiul le=ilor, acesta nu-=i clinte=te un osta= pentru ap[rarea celui mai cinstit =i mai credincios prieten. — Poate c[ tocmai amintirea aceasta amar[ va fi tulburat mai t`rziu sufletul drept al b[tr`nului voievod =i-l va fi ademenit s[-=i ]ntoarc[ oastea al[turi cu Svidrigel, ducele Litvaniei, ]mpotriva aceluia, c[ruia treizeci de ani i-a p[strat cea mai curat[ credin\[. +i-a pl[tit scump acum pasul acesta nenorocit, — scump, =i pentru c[ =i-a v[zut oastea sf[r`mat[, =i pentru c[ =i-a c[lcat cuv`ntul, =i pentru c[ era ]ntr-o v`rst[, c`nd nu mai avea timp s[ ]ndrepte o asemenea gre=eal[. Cu durerea asta pe suflet a ]nchis ochii, ]n anul 1433, adev[ratul ]ntemeietor al Moldovei, aceluia c[ruia poporul pentru ]n\elepciunea =i bl`nde\ea lui, cu drept cuv`nt i-a zis: Alexandru cel Bun. Oasele lui se odihnesc la m[n[stirea Bistri\a din jude\ul Neam\ului.

63

CUPRINS

XI

}N MUNTENIA Mircea cel Mare (1386–1418)

Sf`r=itul veacului al XIV-lea arunc[ un nou vr[jma= =i, cu el, un lung =ir de primejdii ]n calea neamului rom`nesc. Pr[v[lite din acelea=i mari pustiuri ale Asiei, valurile potopului musulman sparg, de la cele dint`i izbituri, putredele z[gazuri ale ]mp[r[\iei bizantine =i, ]n mai pu\in de-o jum[tate de veac, ]neac[ aproape toat[ peninsula balcanic[. Cine s[ li se ]mpotriveasc[? Popoarele din r[s[ritul Europei tr[iesc ]ntr-o ve=nic[ dezbinare, =i nici acum, c`nd v[d apropierea acestui cumplit vr[jma= al tuturor cre=tinilor, nu contenesc de a se sf`=ia ]ntre ele. Pe vremea asta de groaz[ =i de pieire vine marele Mircea la c`rma \[rii Rom`ne=ti. Grija lui cea dint`i e s[-=i fac[ oaste puternic[: el str`nge sub steag toat[ tinere\ea =i voinicia \[rii, =i ]nsu=i caut[ de-o ]nva\[ =-o ]ntocme=te, ca s-o aib[ gata la toat[ nevoia. Vede vijelia cum se apropie =i =tie ce cumplit[ m`nie s-ascunde ]n huietul =i-n ]ntunecimea aceea. Iar de vr[jma=ul ce vine, gospod[rie ]ntins[ =i p[m`nt mult are de ap[rat, c[ci el e: „Mare voievod =i domn singur st[p`nitor a toat[ |ara Ungro-Vlahiei =i al p[r\ilor transalpine, ]nc[ =i al p[r\ilor t[t[re=ti =i al Amla=ului =i F[g[ra=ului her\og, =i al Banatului Severinului domn, =i al am`nduror malurilor Dun[rii p`n[ la Marea cea mare, =i al cet[\ii D`rstorului st[p`nitor“.

64

Din trecutul nostru

Acesta e titlul ce ]mpodobe=te ]n izvoadele vremii numele voievodului Mircea. Valurile puterii musulmane au ajuns p`n[ ]n hotarul mo=iei lui. Din ]mp[r[\ia Bizantinului n-a mai r[mas dec`t capitala — temni\a ]nt[rit[ a celor din urm[ ]mp[ra\i cre=tini ai R[s[ritului. Serbia =i Bulgaria sunt cotropite. Toate str[jile Europei p`n[ la Mircea sunt ab[tute. Singur el mai st[ ]n picioare, cu sabia ]n m`n[. }n anul 1389 Sultanul Murat, care, biruitor, ]=i str[mutase capitala de la Brusa la Adrianipol, pleac[ ]n Asia ca s[ potoleasc[ o r[scoal[. }n lipsa lui cre=tinii ]ngenunchea\i ]ncearc[ s[=i recapete neat`rnarea. Mircea vine =i el cu oaste ]n ajutorul lor. Dar Murat afl[, se ]ntoarce din cale, =i ]n ziua de 15 iulie se d[ acea s`ngeroas[ b[t[lie din c`mpul Mierlei (Cosova) ]n care avea s[ se hot[rasc[ soarta peninsulei Balcanice. Chiar ]n zorii acelei zile de groaz[, ]n fream[tul preg[tirilor, Murat e ucis ]n cortul lui de s`rbul Milo= Obilici, pe care turcii, furio=i, ]l rup ]n buc[\i. Baiazid, fiul =i urma=ul lui Murat, se a=eaz[ ]n fruntea o=tii, =i lupta re]ncepe numaidec`t, cr`ncen[, ]nver=unat[ lupt[, care, tocmai ]n ceasul cel din urm[ al zilei, arunc[ biruin\a de partea musulmanilor. Mul\i cre=tini ale=i pier ]n cump[na aceea. }nsu=i b[tr`nul Laz[r, viteazul \ar al Serbiei care ]nainta ]n v[lm[=ag orbe=te, t[indu-=i cu palosul drum spre moarte, cade-n m`inile turcilor care-l t`r[sc,

65

Alexandru Vlahu\[

batjocorindu-l, p`n[ la le=ul lui Murat, unde ]l ]ngenunche =i-i taie capul. }n ]nfr`ngerea asta cre=tinii din peninsula Balcanic[ v[d stins[ cea din urm[ n[dejde de m`ntuire. Serbii =i bulgarii, supu=i, ]nc[tu=a\i, nu se mai pot mi=ca. R[m`ne Mircea ]n fa\a lui Baiazid. — Cumintele domn ]n\elege c[ singur nu se va putea m[sura cu cea mai mare =i mai ]ngrozitoare putere a vremii aceleia. Deci, ]ndat[ ce se ]ntoarce ]n \ar[ trimite doi boieri la Curtea Poloniei. Ace=tia, trec`nd prin Suceava, iau =-un sol din partea lui Petru Mu=at, domnul Moldovei =i, prin glasul lor, se a=eaz[ cea dint`i ]n\elegere a lui Mirca cu Vladislav Iagello, craiul Poloniei. Iar s`mburele acestei ]n\elegeri e s[-=i dea unul altuia m`na de ajutor ]mpotriva ungurilor, du=manii am`ndurora. }n anul urm[tor, soli de-o parte =i de alta ]nt[resc la Suceava aceast[ leg[tur[, l[murind ]ntre altele, c[ regele Poloniei s[ nu fie volnic a porni r[zboiul ungurilor p`n[ a nu vesti mai ]nt`i pe Mircea, =i c[ dac[ Mircea a ]ncheia pace cu regele Ungariei, ]ngr[dind ]n ea =i pe craiul Poloniei, acesta s[ o primeasc[ de bun[. Mircea preg[tind astfel calea c[tre o ]n\elegere mai larg[ a neamurilor cre=tine ]mpotriva turcilor. „Pentru socotelile dintre noi, zicea el, vom avea destul[ vreme s[ ne r[fuim; acum ]ns[ trebuie s[ ne str`ngem laolalt[, ca nu cumva marele du=man a Crucii s[-=i afle cheia unei biruin\i u=oare ]n ]ns[=i dezbinarea noastr[“. }n anul 1394, Baiazad, nemaiav`nd nimic de temut ]nd[r[tul lui, p[=e=te spre \ara lui Mircea. Semnalul ]l dau cetele jefuitorilor, care spulber[ =i cenu=a din vatr[ pe unde trec. Dar Mircea nu se las[ ]nfrico=at de vestitorii ace=tia ai marelui vifor, ci repede trece Dun[rea =i d[ =i el un iuru= prin ora=ele turce=ti, de unde se ]ntoarce ]n \ar[ ]nc[rcat de pr[zi =i de captivi. +i iat[ c[ =i Baiazid cu greimea lui, ]l calc[ din urm[. }l trage Mircea tot mai ]nl[untrul \[rii, am[gindu-i m[rginile cu h[r\uieli u=oare p`n[ ce-l potrive=te ]n ni=te locuri ml[=tinoase =i viclene ]n preajma Craiovei. Acolo, sub poalele p[durii de la Rovine, ]n diminea\a zilei de 10 octombrie s-a pornit ]n strig[te de buciume b[t[lia aceea grozav[, ]n care

66

Din trecutul nostru

astfel =tiuse iscusitul voievod s[-=i r`nduiasc[ cetele de arca=i, ]nc`t oastea lui Baiazid Fulgerul ori ]ncotro se ]ntorcea primea ]n fa\[ ploaia de s[ge\i, ce tot mai ]nte\it curgeau, =i nu se =tia de unde izvor[sc. Ului\i de spaim[ =i de v[lm[=ag, turcii, zorind s[ ias[ mai iute ]n limpezi=, se striveau, se ucideau ]ntre ei, lovind orbe=te, s[-=i fac[ loc, s[-=i taie drumul de fug[. De lupta asta scrie, ]n cronica lui, c[lug[rul Moxa: „De Codrul clocoti de zgomot =i de arme =i de bucium, Iar la poala lui cea, verde mii de capete pletoase, Mii de coifuri lucitoare ies din umbra-ntunecoas[. C[l[re\ii umplu c`mpul =i roiesc dup[ un semn, +i ]n caii lor s[lbatici bat cu sc[rile de lemn, Pe copite iau ]n fug[ fa\a negrului p[m`nt, L[nci sc`nteie lungi ]n soare, arcuri se ]ntind ]n v`nt. +i ca nouri de aram[ =i ca ropotul de grindeni, Orizontu-ntunec`ndu-l, vin s[ge\i de pretutindeni V`jiind ca vijelia =i ca plesnetul de ploaie, Url[ c`mpul =i de tropot =i de strig[t de b[taie. }n zadar strig[-mp[ratul ca =i leul ]n turbare, Umbra mor\ii se ]ntinde tot mai mare =i mai mare; }n zadar flamura verde o ridic[ ]nspre oaste, C[ci cuprinsa-i de pieire =i ]n fa\[ =i ]n coaste, C[ci se clatin[ r[rite =iruri lungi de b[t[lie: Cad asabii ca =i p`lcuri risipite pe c`mpie, }n genunchi c[deau pedestrii, colo caii se r[stoarn[, Cad s[ge\ile ]n valuri care =uier[, se toarn[, +i lovind ]n fa\[, -n spate, ca =i criv[\ul =i gerul, Pe p[m`nt lor li se pare c[ se n[ruie tot cerul, Mircea ]nsu=i m`n[-n lupt[ vijelia-ngrozitoare, Care vine, vine, vine calc[ totul ]n picioare. Durduind soseau c[l[rii ca un zid ]nalt de suli\i, Printre cetele p[g`ne trec rup`ndu-=i large uli\i, Risipite se-mpr[=tie a du=manilor =iraguri, +i, gonind biruitoare, tot veneau a \[rii steaguri Ca potop ce pr[p[de=te, ca o mare turburat[. Peste-un ceas p[g`n[tatea e ca pleava v`nturat[, Acea grindin’ o\elit[ ]nspre Dun[re o m`n[, Iar ]n urma lor se-ntinde falnic armia rom`n[. Eminescu

67

Alexandru Vlahu\[

aici se ridic[ Baiazid cu turcii asupra rom`nilor. Deci se lovi cu Mircea voievodul =i fu r[zboi mare, c[ se ]ntunec[ de nu se vedea v[zduhul de mul\imea s[ge\ilor. +i mult[ oaste pierdu Baiazid, =i pa=ii pierir[ cu to\ii. — Atunci pieri Constantin Dragu=evici =i Marco Krajevici. Se v[rs[ s`nge mult de erau v[ile ]nro=ite. Deci se sperie Baiazid =i fugi de trecu Dun[rea =i puse iscoditori pe la toate vadurile“. Se a=tept[, se vede, la o n[v[lire din partea rom`nilor. Lucrul ]ns[ nu era cu putin\[. Mircea pierduse =i el oaste mult[ =i n-avea de unde s[ =i-o ]mprosp[teze numaidec`t; apoi =tia el bine c[ de aci ]ncolo au a-l ]nte\i valurile cele mari. }nc[rcat de glorie =i de griji, se retrase la Arge=. Cum ar fi mai schimbat el cununa acelei biruin\i pe-o r[muric[ de m[slin! Dar pacea de care-avea at`ta nevoie n-o g[sea nici ]ntre ai lui. O parte din boierii arge=eni erau nemul\umi\i c[ str[mutase scaunul domnesc la T`rgovi=te =i c`nd Mircea trecu ]n Ardeal pentru a pune la cale ap[rarea cea de temei a \[rii, ]n lips[-i, Vlad, unul dintre fiii lui chiar, cu sprijinul nemul\umi\ilor acelora, ia \ara ]n st[p`nire, =i face fapte de domn nemernic: lingu=e=ete pe craiul Poloniei, =i se-nchin[ sultanului, t`r`nd cu el ]n aceast[ umilin\[ m`ndria \[rii cea cu at`ta jertf[ p[zit[ p`n[ atunci. Sub aceast[ nenoricit[ domnie de furat, turcii pustiesc ]n toat[ voia p[m`ntul ce aburea ]nc[ de s`ngele lor, se fac st[p`ni pe Nicopolea cea mic[ — (Turnu-M[gurele) =i ]nscriu pentru ]nt`ia oar[ ]n cartea m[ririi lor „pe=che=ul“ |[rii Rom`ne=ti — un dar de trei mii de galbeni pe an. Ce face ]n vremea asta domnul cel adev[rat? La biruin\a dob`ndit[ cu sabia adauge o tot a=a de ]nsemnat[ biruin\[ politic[, datorit[ ]n\elepciunii lui: El face pe regele ungurilor s[ ]n\eleag[ ]n sf`r=it c[ ]naintea puhoiului musulman, rom`nii sunt un st[vilar ce, pentru binele cre=tin[t[\ii, trebuie ]nt[rit iar nu surpat. +i-n ziua de 7 martie 1395 Mircea ]ncheie cu Sigismund la Bra=ov urm[toarea ]nvoial[: De c`te ori va merge regele ]nsu=i s[ se bat[ cu turcii, s[ mearg[ =i Mircea; iar c`nd regele va trimite numai oastea, tot numai oastea s-o trimit[ =i Mircea, =i la trecerea gloatelor

68

Din trecutul nostru

ungure=ti prin \ara Rom`neasc[, s[ li se dea cele pentru ]ndestulare, ]ns[ cu plat[. +i iat[ c[ =i pleac[ domnii am`ndoi cu oaste ]mpotriva turcilor. Ei se las[ de vale p`n[ la v[rsarea Oltului ]n Dun[re. Aici ]mpresur`nd cetatea Nicopolea cea mic[ o smulg din m`inile musulmanilor. P[m`ntul \[rii se cur[\[ de du=mani =i sceptrul domniei intr[ iar ]n m`na cea vrednic[ a lui Mircea. Dar Sigismund e nevoit s[ se ]ntoarc[, chemat grabnic de boala so\iei sale Maria, care, fiic[ a regelui Ludovic cel Mare, ]i adusese ca zestre tronul Ungariei. Pe drum ]n dreptul Posadei, cum trecea pe valea ]ngust[ a Prahovei, deodat[ se pomene=te sub o grindin[ de s[ge\i =i de bolovani: Vlad se r[zbuna astfel de ceea ce, ]n judecata lui p[tima=[, i se ]nf[\i=ase ca o nedreptate. Era pe la mijlocul iernii. So\ia lui Sigismund murise. Mircea dregea pe unde stricase Vlad. Frigul =i pacea lungilor nop\i p[reau a mai fi a\ipit ]nvr[jbirile, c`nd deodat[ un strig[t de groaz[ r[sun[ ]n toat[ lumea cre=tin[: ]mp[ratul Bizan\ului Manoil al II-lea, ]mpresurat ]n m`ndra lui capital[, cere ajutorul Europei. +i vremea cruciatelor se re]ntoarce. O suflare de tinere\e, un dor de vitejie =i de jertf[ ]nfl[c[reaz[ iar[=i inimile cre=tinilor. +i iat[ c[ de pretutindeni, din Italia, din Fran\a, din Germania, din dep[rtata Anglie, mii =i mii de cavaleri, ]n zale str[lucitoare, pornesc spre sf`nta capital[ a R[s[ritului. La Buda se ]nt`lnesc cu to\ii =i, pe la sf`r=itul lui august, sub pova\a regelui Sigismund, ajung la hotarul Olteniei, unde-i ]nt`mpin[ voievodul Mircea cu oastea lui preg[tit[. Trec Dun[rea, cu u=urin\[ iau Vidinul, apoi Rahova, =i-n ziua de 12 septembrie, 70.000 de cre=tini roiesc sub zidurile Nicopolii. Cetatea asta ]ns[ e bine ap[rat[ =i toate silin\ele lor de-a o supune r[m`n zadarnice, iar peste dou[ s[pt[m`ni se pomenesc cu vestea c[ Baiazid, afl`nd de sosirea lor, iute =i-a ridicat oastea din fa\a Constantinopolului =i vine s[ le-a\ie calea. +i-n adev[r, ]n diminea\a zilei de 28 septembrie (1396) Baiazid e l`ng[ Nicopol gata de lupt[. }n tab[ra cre=tin[ e fierbere mare: Sigismund =i to\i cei care cunosc felul de lupt[ al turcilor sunt de p[rere ca ]nt`iul atac s[-l dea Mircea cu arca=ii lui

69

Alexandru Vlahu\[

]ncerca\i. — Dac[ sfatul acesta ar fi fost ascultat, poate c[ alta ar fi fost soarta vremurilor urm[toare. Dar de=ert[ciunea omeneasc[ se amestec[ adesea ]n jocul celor mai ]nsemnate =i mai hot[r`toare ]nt`mpl[ri. M`ndrii cavaleri francezi, siguri de izb`nd[, \in mor\i=, o, ]n adev[r mor\i=! s[ li se lese lor ]ntreag[, cinstea celui dint`i pas spre biruin\[. +i ner[bd[tori, cum z[resc ]naintea lor o ceat[ de c[l[re\i turci, se rep[d nebune=te, se am[gesc de fuga viclean[ a du=manului, =i, ]nfierb`nta\i de-acea be\ie a mul\imii care ]mpiedic[ pe cei mai cumin\i oameni s[ mai judece, dup[ ce sparg ]nt`ile r`nduri, descalec[ de pe cai =i, cu s[biile ]n m`n[, dau busna ]n gloatele turce=ti. Baiazid, care-i p`nde=te ca un v`n[tor, trage deodat[ zid de spahii ]n jurul lor — se face o ]nv[lm[=eal[ cumplit[, bravii francezi cad strop=i\i de mul\ime, dobor`\i de lovituri ce curg ]nte\ite din toate p[r\ile. Nu mai e lupt[, c[ci ei, bie\ii, nu se mai pot ap[ra — e o crud[, o ]nfior[toare jertf[ de oameni. }n de=ert Sigismund mai umbl[ s[ ]nsufle\easc[ oastea aproape biruit[ de spaim[, ]n de=ert inimosul Mircea ]n fruntea aripei drepte cearc[ s[ \ie ]n loc duiumul n[v[litor al spahiilor, — de partea cealalt[ croa\ii p[r[sesc lupta; moartea =i spaima fac goluri mari ]n r`ndurile cre=tine, orice ]mpotrivire e zadarnic[ =i fuga, fuga cea oarb[ =i ]nfrico=at[ r[m`ne singura m`ntuire a birui\ilor. Pe mul\i ]i scap[ Mircea trec`ndu-i la noi. Pe Sigismund ]l smulge din fa\a mor\ii Comitele de Zollern, unul din marii ]ntemeietori ai casei de Hohenzollern. }n ziua aceea au pierit numai ]n lupt[ 20.000 de cre=tini; num[rul celor care, ]n n[pustirea fugii, se vor fi ]necat ]n Dun[re, nu se mai =tie. Dar =i turcii au c[zut mul\i. A doua zi Baiazid, v[z`nd c`t[ oaste a pierdut, de m`nie puse pe geala\i s[ taie dinaintea lui pe cei trei mii de cre=tini prin=i ]n r[zboi. Mircea =tie bine ce urm[ri va avea pentru el ]nfr`ngerea aceasta. Deci, cum se ]ntoarce-n \ar[, ]nt[re=te str[jile pe la vaduri, trimite pe femei =i pe copii ]n ad[posturile mun\ilor, iar el se g[te=te de lupt[. +i iat[ c[ =i vine Baiazid Fulgerul cu

70

Din trecutul nostru

oaste mult[ s[-l r[puie. Dar =i de data asta Mircea ]l atrage pe valea Ialomi\ei, ]n ni=te locuri prietene celor pu\ini, =i lupta se petrece ]ntocmai ca la Rovine. De b[t[lia asta vorbe=te cronica anonim[ a |[rii Rom`ne=ti c`nd zice: „Mircea-Vod[ B[tr`nul a avut mare r[zboi cu Baiazid-Bei de la Nicopoli. F[cutu-s-au acest r[zboi pe apa Ialomi\ei, biruit-au Mircea-Vod[ pe turci, =i f[r[ num[r au pierit, trec`nd Baiazid-Bei Dun[rea f[r[ vad“. Cu c`t[ durere se pl`nge unul din povestitorii no=tri de mai ]ncoace c[ rom`nii n-au stat s[ ]nsemne la vreme luptele =i biruin\ele lor! „+i multe lucruri vrednice de auzit, ]ncheie Constantin C[pitanul, ]n=ir`nd ispr[vile lui Mircea, dar ai no=tri nimic n-au scris f[r[ numai ce afl[m de la str[ini“. La 1400 Mircea se repede ]n Moldova, ]n biata Moldov[ ce se zb[tea ]n mrejele Poloniei, prinde pe nevrednicul Iuga, =i a=eaz[ domn ]n locul lui, pentru m`ntuirea \[rii pe Alexandru cel Bun. Ca to\i marii no=tri voievozi, Mircea ]=i ]ntinde vederea =i grija dincolo de hotarele \[rii lui, =i dincolo de hotarele vremii lui. Astfel ]l vedem mereu cu privirea a\intit[ la mi=c[rile vecinilor s[i, =i mai ales la cele ce se petrec ]n R[s[rit. Poate c[ nimeni n-a ]n\eles ca Mircea c`t de mare-i primejdia care vine de-acolo, =i nimeni n-a stat mai neadormit ]n fa\a ei. Trufa=ul Baiazid se preg[tea s[ s-arunce asupra Europei apusene, c`nd viforul n[v[lirii mongole ]l cheam[ ]n Asia. Acolo, la Angora, biruit ]n b[t[lia de la 12 iulie 1402, cade ]n m`inile lui Timur, hanul t[tarilor, care-l duce, ca pe-o fiar[, ]nchis ]ntr-o colivie de fier, s[-l arate c`t e de mic =i de slab celor ce credeau c[ Baiazid Ilderim e mai presus de orice putere omeneasc[. R[m`n de la ei trei feciori ]n vaza istoriei: Suleiman ia partea de ]mp[r[\ie din Europa, Mohamed pe cea din Asia; al treilea fiu Muza, prins odat[ cu tat[l s[u, scap[ peste un an, la moartea acestuia. Suleiman se-nchin[ lui Timur, pe Manoil al Bizan\ului ]l iart[ de bir, iar de unguri nu se teme, c[ci ]i =tie sl[bi\i pentru certurile din jurul tronului. Singur Mircea ]l nelini=te=te =i cu el face pace. „}n urm[, zice cronicarul bizantin, ei au ]ncheiat un

71

Alexandru Vlahu\[

pact prin care Mircea a promis s[ dea tribut =i au tocmit pace. +i el, Mircea, a primit mult[ \ar[ ]n partea Bulgariei =i Serbiei“. Dar ]n toamna anului 1404, isc`ndu-se ]n Asia r[zboi ]ntre Suleiman =i Mohamed, se scoal[ =i Muza, cel r[mas pe dinafar[, =i viind la Mircea, ca la un domn puternic ce era, ]l roag[ s[-l ajute a lua ]mp[r[\ia lui Suleiman. Mircea ]i d[ oaste sub pova\a nepotului s[u Dan. Serbii se dau =i ei de partea lui Muza. Aproape de Constantinopol ]ns[ domnul serbilor ]l p[r[se=te =i trece cu oastea la turci. Muza e ]nvins. El se ]ntoarce la Mircea, singurul lui sprijin =i prieten credincios, =i-n anul 1410 se ridic[ iar, cu oaste nou[. De data asta Suleiman e biruit, prins =i ucis. Muza ]=i vede, ]n sf`r=it, visul cu ochii; dar ]ntocmai ca un vis trece toat[ m[rirea aceasta, prin s`nge dob`ndit[. }n anul 1413 vine Mohamed din Asia, =i ajutat de bizantini, ucide pe Muza, se a=eaz[ la Adrianopol =i pune temei trainic puterii musulmane ]n Europa. Mircea ]=i vede \ara pr[dat[ =i, ne mai av`ndu-=i oastea ]ntreag[, e silit s[ re]nnoiasc[ leg[turile din trecut. Ce n-ar da el s[ poat[ rupe aceste leg[turi! Ajut[ cu oaste p`n[ =i pe Mustafa, un zv`nturat ce se d[ de fiu al lui Baiazid =i cearc[ s[ smulg[ puterea din m`inile lui Mohamed; dar =i acesta e prins =i ucis. +i iar[=i vin turcii =i prad[ \ara, lu`nd ]n robie, dup[ cum spune un cronicar turc, „feciori m`ndri ca soarele =i fete dr[g[la=e ca trandafirii“. Aceasta e cea din urm[ durere a b[tr`nului voievod, pe care un cronicar turc din vremile acelea, un du=man deci al neamului nostru, ]l nume=te „principe ]ntre cre=tini cel mai viteaz =i cel mai ager“. Marele Mircea ]nchide ochii pe la ]nceputul anului 1418 =i e ]ngropat la Cozia, ]n frumoasa lui m[n[stire de pe Olt. Dup[ o str[lucit[ domnie de 32 ani, el las[ o \ar[ destul de puternic[, pentru a nu se pr[bu=i sub urgia valurilor ce de-aci ]nainte au a se n[pusti asupra-i. Pe banii ce s-au b[tut sub el, =i care sunt cei dint`i bani rom`ne=ti cu chipul domnului nostru, Mircea e ]nf[\i=at ]n picioare, cu barb[ =i cu plete, hlamid[ pe um[r, spad[ ]n m`na dreapt[, iar ]n cea st`ng[ globul cu crucea.

72

CUPRINS

XII

URMA+II LUI MIRCEA Vlad |epe=

Pe c`t a fost Mircea de mare prin ]n\elepciunea =i prin vitejia lui, pe c`t a fost el de puternic ca domn =i ca osta=, pe at`t a fost el de puternic ca domn =i ca osta=, — pe at`t sunt de slabi =i de netrebnici feciorii =i nepo\ii lui, care, nev[z`nd ]n domnie dec`t farmecul de=ert[ciuni, sunt, f[r[ s[-=i dea seam[, cei mai r[i =i mai stric[tori vr[jma=i al \[rii =-ai neamului lor. Ocroti\i unii de unguri, al\ii de turci, ei rup ]n dou[ =i boierimea =i oastea \[rii sfarm[ vechile datini care-ngr[deau dintru ]nceput r`ndul la domnie, =i, orbec[ind, cu m`inile m`njite de s`nge fr[\esc, trec prin vremile acelea tulburi, aci t`r`ndu-se, aci asmu\i\i, ]mbr`nci\i mai mult de viclenia altora dec`t de patimile lor, spre o biat[ coroan[ care, de cele mai multe ori, cade ]n cap cu tot. Mihail, singurul fiu bun =i legiuit al lui Mircea, c[ruia mult[ vreme ]i st[tuse ajutor la c`rma \[rii, dup[ doi ani de domnie, cu tot sprijinul pe care-l cap[t[ de la unguri, este r[sturnat =i ucis de v[rul s[u Dan al II-lea, fiul viteazului Dan, care-a l[rgit cu spada hotarul \[rii de partea cealalt[ a Dun[rii, unde l-am v[zut c[z`nd ]n lupt[ cu =i=man, \arul bulgarilor. Acest Dan al II-lea ia domnia cu ajutorul turcilor, =i cearc[ mai t`rziu s-o apere cu ajutorul ungurilor ]mpotriva fratelui s[u Radu

73

Alexandru Vlahu\[

cel Chel (Prasnaglava), ocrotit =i el de turci. Sceptrul \[rii trece de la unul la altul, p`n[ c`nd se ridic[ iar Vlad, poreclit Dracul, fiul cel din flori al lui Mircea =i, cu sprijinul }mp[r[\iei Bizantine =-al boierilor nemul\umi\i, ]n anul 1430, r[puind pe Dan =i pe Radu, pe cei doi care se certau, dob`nde=te el domnia cea ]mpresurat[ de-at`tea primejdii. Iar dedesubtul acestor nenoricite schimb[ri de domn, care n-au fost niciodat[ spre bucuria oamenilor cumin\i, \ara ]=i vede hotarele ]ngustate, lanurile pustiite, oastea tic[lo=it[, sfetnici =i frunta=ii dezbina\i ]nde ei, norodul din ce ]n ce mai asuprit =i mai str`mtorat. C[ asupra lui apas[ toate nevoile. El trebuie s[ poarte cheltuiala =i cea de bani, =i cea de s`nge a tuturor luptelor acestora. El trebuie s[ pl[teasc[ turcilor birul, careacum se ridic[ la zece mii de galbeni pe an, =i peste asta s[ mai dea =i cinci sute de copii ]ntr-ales pentru oastea ienicerilor, — cel mai s[lbatic, cel mai greu =i mai dureros tribut la care-a putut fi vrodat[ supus ]n popor. De la domn nici o milostivire, de la biseric[ nici o m`ng`iere. Preo\ii bulgari =i s`rbi, alunga\i ]ncoace de prigonirile turcilor, ]mp[neaz[ altarele noastre. Din Ungraria catolic[ vin c`rduri de c[lug[ri minori\i, =i sub ocrotirea domnului, care nu mai =tie nici el cui s[-=i plece capul, cutrier[ \ara, bomb[nind rug[ciuni ]ntr-o limb[ pe care rom`nii o ]n\eleg aproape tot a=a de pu\in ca =i pe cea bulg[reasc[. }ntre domn =i \ar[ nu mai e nici o leg[tur[. M`ndra, puternica gospod[rie a lui Mircea, p[r[sit[ ]n voia ]nt`mpl[rilor, se clatin[ ]n cump[na pieirei, ca o corabie f[r[ c`rm[ ]n izbeli=tea valurilor. Ca s[-i p[streze domnia, Vlad ]nchin[ \ara ungurilor, iar peste cinci ani se duce smerit la turci, jur[ credin\[ sultanului Amurat al II-lea, =i c`nd acesta, puind temei pe vorba lui, vine cu oaste ]mpotriva ungurilor, Vlad iar se r[zg`nde=te, =i, cu chip c[-l scoate ]n Transilvania, ]l v`r[ prin ni=te coclauri ]nc`lcite =i pr[p[stioase, de unde Sultanul e nevoit s[ se-ntoarc[ f[r[ nici o isprav[, cu vremea pierdut[, cu oastea trudit[ ]n de=ert. Iat[ cum ]n\elege a-=i p[zi domnia urma=ul lui Mircea. +i cu toate astea to\i ungurii ]l r[stoarn[

74

Din trecutul nostru

=i tot la turci g[se=te ajutor spre a-=i lua coroana pus[ de Ioan Corvin de Huniade pe fruntea rudei =i ocrotitorului s[u Dan al II-lea, fiul lui Dan al III-lea. Acest Ioan Corvin de Huniade, rom`n neao= din Banat, lupt`nd sub steagul regelui Vladislav, ajunge, prin vitejia =i destoinicia lui, cel mai mare pov[\uitor de o=ti al ungurilor, =i cel mai de temut vr[jma= al turcilor. }n toamna anului 1444 izbucnind iar[=i ]n r[zboi ]ntre cre=tini =i musulmani, Vlad trebuie s[ ia f[\i= o hot[r`re. Cearc[ mai ]nt`i s[-ncredin\eze pe unguri c[ n-au destul[ oaste pentru a se putea m[sura cu turcii, =i c[ merg la o ]nfr`ngere v[dit[. Corvin zice c[ vorbe=te-n el v[taful sultanului, nu domnul rom`nilor. Vlad scoate sabia s[-l loveasc[. Apoi, ca s-arate c[ ]ntr-adev[r \ine cu Vladislav, ]i d[ =i el patru mii de c[l[re\i sub cel mai viteaz dintre fiii s[i. Dar spusele lui se izb`ndesc. Cele dou[ puteri se ]nt`lnesc la Varna =i turci ies biruitori. }nsu=i regele Vladislav cade pe c`mpul de lupt[. C[l[re\ii lui Vlad prad[ corturile rege=ti =i se fac nev[zu\i. Ioan Huniade de abia scap[ cu pu\ini osta=i. La trecerea lui prin Valahia, Vlad Dracul, ca s[-=i r[sbune, ]l prinde =i-l ]nchide. Dar c`nd vede c[ ungurii amenin\[ s[-i calce \ara, ]i d[ drumul, =i, ca s[-l ]mbuneze, ]l ]ncarc[ cu daruri =i-l duce cu alai p`n[ la Bra=ov. Sunt p`n[ cele din urm[ zv`rcoliri ale acestei domnii zbuciumate. Peste un an Ioan Huniade vine cu Dan al III-lea, de partea c[ruia se dau acum to\i boierii =i toat[ tic[lo=ita oaste ce mai r[m[sese \[rii. Vlad Dracul e ucis la T`rgovi=te ]mpreun[ cu fiul s[u Mircea. R[m`n ]ns[ de la el doi fii: Vlad |epe= =i Radu cel Frumos. St[ la domnie zece ani, cu sprijinul ungurilor, neamul D[ne=tilor. }n neamul lor se p[stra vi\a cea curat[ a Basarabe=tilor; c[ci Dr[cule=tii, scobor`tori din Mircea prin fiul cel din flori, erau „s`nge amestecat“. Dar nici ]n Dan al III-lea, nici ]n Vladislav feciorul =i urma=ii lui, nu se veste=te domnul ce-l a=teptat. +i-n ce cumplit[ ]nvolburare de vremi tr[iesc piticii =i nevolnicii ace=tia! Tot R[s[ritul Europei e ]n fl[c[ri. Turcii sub viteazul Mohamed al

75

Alexandru Vlahu\[

II-lea ajung ]n culmea puterii lor. Cre=tinii mai fac o ]ncercare de a-i r[pune. }nc[ o dat[ ro=esc cu s`ngele lor p[m`ntul acela de dureroas[ aducere-aminte din C`mpul Mierlei. Cei opt mii de osta=i ai lui Dan leap[d[ armele =i trec la turci. Nu-i cea dint`i mi=elie a lor, e ]ns[ cea din urm[: Sultanul, pentru a da cu ei o pild[ stra=nic[, pune de-i omoar[ pe to\i, ]n fa\a o=tirii lui ]nm[rmurite. Cre=tinii sunt birui\i =i de ast[ dat[ (1448). Peste cinci ani trufa=ul Mohamed al II-lea intr[ c[lare ]n biserica Sfintei Sofia din Constantinopol =i, =terg`ndu-=i de perdeaua altarului hangerul ud de s`ngele celor din urm[ ap[r[tori ai }mp[r[\iei Bizantene, a=eaz[ semiluna-n locul crucii batjocorite. Podoabele palatelor, c[r\ile scumpe, tablouri, statui, munca =i str[lucirea at`tor r`nduri de vie\i, tot ce s-a agonisit cu at`ta grij[ din str[dania at`tor sute de ani, toat[ lamura aceea de bog[\ii =i minuni cum n-au mai fost =i n-au s[ se mai vad[, toate se fac pulbere =i scrum ]n c`teva ceasuri de s[lb[t[cie. Surparea lumii acesteia umple de uimire =i de groaz[ sufletele cre=tinilor. }ncep mul\i s[ cread[ c[ Dumnezeu =i-a ]ntors fa\a de la ei. De pretutindeni pare c[ se-ntunec[, =-un v`nt de nebunie sufl[ peste via\a popoarelor. Pe fundul acesta de noapte =i de vijelie se arat[ figura posomor`t[ a lui Vlad al IV-lea, |epe=, pe care tot m`na cea puternic[ al lui Ioan Corvin ]l ajut[ s[ se fac[ domn. +i iar[=i, dup[ r`nduiala vremii, cel care vine taie capul celui care trebuie s[ plece. De-acum boierii D[ne=tilor iau drumul pribegiei, la masa p[r[sit[ de ei s-a=eaz[ hemesi\i oamenii Dr[cule=tilor. Se doarme ]ns[ cam r[u ]n cur\ile T`rgovi=tei. S-aud =oapte prin ungherele ]ntunecoase, gemete vin din ad`ncurile taini\elor, umbre nedeslu=ite lunec[ pe l`ng[ ziduri =i-n toat[ noaptea c`nt[ cucuvaia sub strea=ina iatacului domnesc. Iar cruntul voievod care-a p[=it la tron peste le=ul lui Vladislav, cuget[ c[ n-a pierit s[m`n\a poftitorilor de domnie, c[ aceia=i sa=i din Ardeal =i din |ara B`rsei, l-au osp[tat pe el =i pe ai lui,

76

Din trecutul nostru

zilele de a=teptare =i de preg[tire, g[zduiesc acu pe ceilal\i, pe fugarii D[ne=tilor, care pl[tesc =i ei tot a=a de bine. +i iat[-l, cu-o ceat[ de c[l[re\i, trec`nd mun\ii =i ab[t`ndu-se ca o furtun[ peste bietele sate, b[nuite c-ar t[inui du=mani de-ai lui. }n preajma Sibiului ]nal\[ cele dint`i fl[c[ri ale pustiirii, =i cele dint`i \epe ale chinului =-ale mor\ii batjocorite. Apoi, cu aceea=i oarb[ m`nie se las[ asupra satelor de l`ng[ Bra=ov, spulber`nd totul ]n cale-i: Sute de oameni nevinova\i, femei, b[tr`ni, copii chiar sunt uci=i f[r[ nici o mil[, =i-n groaza pe care-o ]mpr[=tie ]n juru-i, ]n vaietele celor care mor chinui\i, ]n str[=nicia fl[c[rilor mistuitoare omul acesta pare a c[uta s[-=i dovedeasc[ m[sura puterii =i vitejiei lui. Ca =i cum s-ar minuna singur m`ndrindu-se de c`t r[u poate el s[ fac[, a=a se ]ncarc[ de z[darnice p[cate =i se ]mbat[ de priveli=tea cruzimilor lui. La un an dup[ asta, n[v[le=te iar ]n |ara B`rsei, prad[ satele, d[ foc cet[\ii Bra=ovului, =-acolo, ]ntr-o adev[rat[ orgie de s`nge, ]n mijlocul ]naltelor \epe cu oameni ]nfip\i, ]n gemetul sf`=ietor al celor ce se c[znesc s[ moar[, Vlad st[ voios la mas[ =i petrece cu cei mai vrednici osta=i ai lui, pre\ui\i, de bun[ seam[, dup[ m[sura cruzimii lor, =i cu cei mai buni prieteni, c[rora le tremur[ m`na de c`te ori duc paharul la gur[, c[ci, la un asemenea osp[\, ]ntr-un asemenea loc =i c-un astfel de voivod ]n capul mesei, fiecare pahar poate fi cel din urm[. }n una din aceste vajnice v`n[tori de oameni, prinde el pe t`n[rul Dan, =i, s[-l vindece pentru totdeauna de pofta domniei, ]l culc[ ]ntre f[clii aprinse pe marginea unei gropi, s[pat[ pe m[sura lui, pune preo\i s[-l prohodeasc[ =i femei s[-l boceasc[, apoi ]i taie capul =i r`njind ]l ]mpinge cu piciorul ]n culcu=ul de veci.

77

Alexandru Vlahu\[

Neadormita fric[ de cei cere-l p`ndesc din ]ntuneric, goanele =i adulmec[rile acestea dup[ domni=orii de peste hotar, grija de a nu-=i pierde scumpa prietenie a lui Matia= Corvin, fiul =i urma=ul lui Ioan Huniade, multele nevoi ale \[rii =i nenum[ratele judec[\i =i certuri ]ntre ai lui pe care zilnic trebuie s[ le descurce cu sabia, ]l fac pesemne s[ piard[ din vedere c[ dinspre R[s[rit sclipe=te tot mai aproape hangerul puternicului Mohamed, =i c[ e birnicul acelui sultan, p`n[ la care ajunsese v`lva ispr[vilor lui. Deci, ]n al cincilea an de domnie, la 1461, nepl[tindu-=i Vlad birul, se pomene=te c-un sol de la turci — Catabolinus, un grec =iret, care umbl[ cu bini=orul s-ademeneasc[ pe „Dracula“, cum ]i ziceau pe atunci, =i s[-l duc[ pe=che= sultanului. Vlad pricepe g`ndul grecului, se face a-l asculta, ]l petrece cu cinste p`n’ la Giurgiu, dar acolo, c`nd Hamza Pa=a, paznicul hotarului turcesc, se repede s[ puie m`na pe el, ]ntr-o clip[ scutarii domnului r[sar ca din p[m`nt, o lupt[ se-ncinge, =i cei care-ntinser[ cursa cad ei ]ntr-]nsa. Hamza cu osta=ii lui =i grecul cel iscusit sunt du=i la T`rgovi=te =i tra=i ]n \eap[. Cel dint`i, ca pa=[ de Vidin, are cinstea de-a muri ]ntr-o \eap[ mai ]nalt[. Peste Dun[rea, r[mas[ f[r[ paz[, iarna a=terne pod pentru aprigii c[l[re\i ai lui |epe=, care dintr-un iuru= pustiesc toate raielele de pe malul drept =i ucid peste dou[zeci de mii de turci. Vlad scrie despre ispr[vile acestea craiului unguresc, =i-i cere ajutor pentru ]nt`lnirea cea mare ale c[rei primejdii ]l atrag, ]l sorb ca vraja unei ad`ncimi. El spune hot[r`t craiului c[ nu se d[ ]n l[turi din fa\a turcilor, ci orice s-ar ]nt`mpla vrea s[ se bat[ cu ei, ca s[ s-aleag[ la un fel, c[ biruin\a lui va fi spre cinstea =i binele tuturor cre=tinilor, iar „dac[, Doamne fere=te, ne va ie=i r[u, =i \[ri=oara asta a noastr[ va pieri, nici M[riei tale nu-i va izvor] de aici vrun folos =i vrun bine, c[ci ar fi ]n paguba ]ntregii cre=tin[t[\i“. Acestea le scrie Vlad din Giurgiu, ]n frigurile preg[tirii, pe la ]nceputul lui februar, anul 1462. C[tre sf`r=itul lui april, Mohamed ]=i ridic[ oastea =i pleac[ ]nviforat spre \ara seme\ului ghiaur. — Vlad ]l a=teapt[ la hotar. }nd[r[tul lui satele =i

78

Din trecutul nostru

cet[\ile sunt pustii. Mun\ii =i codrii t[inuitori primesc iar[=i ]n buna lor paz[ pe oaspe\ii zilelor de groaz[. P`ndarul de la Dun[re pune str[ji neadormite pe la vaduri =i trimite iscoade ]naintea turcilor. Despre unul din cerceta=ii ace=tia se poveste=te c[, fiind prins =i dus ]naintea sultanului, cu toate chinurile la care a fost supus, n-a vrut s[ spuie nimic de |epe=. S-a minunat sultanul =i cic[ ar fi zis c[tre ai lui: „}ntr-adev[r tari oameni are blestematul acela de Draculea“. Pe la ]nceputul lui iunie turcii t[b[r[sc l`ng[ Nicopoli. Vlad, de pe cel[lalt mal, ]i vede cum se preg[tesc s[ treac[ Dun[rea. Arca=ii lui stau la p`nd[ =i cele dint`i b[rci care se ]ncumeteaz[ s[ taie latul hotar de ap[ se prefac, pe la calea jum[tate, ]n n[s[lii plutitoare. Nu mai t`rziu, sub pav[za nop\ii, se strecoar[ dincoace o frunte de ieniceri c-o sut[ dou[zeci de tunuri; a doua zi m`ndrul cuceritor al Constantinopolului se uit[ cu durere de pe cel[lalt mal cum fac proa=c[ ]n cei mai scumpi viteji ai lui opincarii lui Draculea. Poveste=te mai t`rziu un ienicer s`rb care a sc[pat cu zile din lupta aceea: „Mult se ]ntrist[ sultanul, v[z`nd de pe malul cel[lalt b[t[lia cea mare, =i neput`ndu-ne veni ]n ajutor, tem`ndu-se foarte s[ nu-=i piard[ to\i ienicerii, c[ci, el, sultanul, nu trecuse ]nc[ Dun[rea…“ Dar a=ez`ndu-=i turcii turnurile =i pornind a bate tot mai ]nte\it, rom`nii se trag la o parte din ploaia giulelor de piatr[, =i, spre malul p[r[sit de ei, se ]ndreapt[ cu vuiet clocotitoarea mul\ime ce izvor[=te de sub zidurile Nicopolii. Vlad ]n\elege c[ nu se mai poate m[sura c-un astfel de vr[jma=. De-acum el cere codrului =i ]nt`mpl[rilor neprev[zute ajutorul pe care Matia= nu se gr[bise a i-l trimite. Cu mult[ grij[ ]nainteaz[ duiumul turcesc ]nl[untrul acestei \[ri t[cute, printre copacii vr[ji\i, care, dintr-o clipeal[ ]n alta, se pot preface ]n lupt[tori. Se-mping ]ncet valurile de oameni — p[m`ntul parc[ se las[ de at`ta greutate; de departe s-aude ca huietul m[rii, fream[tul ]nv[lm[=it al mul\imii. }naintea o=tirii merge, cu chip c[ =tie drumurile, z[logul drag sultanului, Radu cel Frumos, vrednic de cea mai ]nalt[ \eap[ a fratelui s[u.

79

Alexandru Vlahu\[

Dar ce \ar[-i asta? ]ntreab[ r[stit Mohamed. Unde i-s oamenii? Nu v[d un t`rg, nu v[d un sat. +i unde-i vod[ cu oastea? Unde-i ghiaurul? Nu-i lini=tea mor\ii asta, nici ]ncremenirea fricii, e ura la p`nd[, e r[zbunarea care tace =-a=teapt[. Nu =tie el, ]mp[ratul, c`\i din cei de pe de l[turi, s[geta\i ca din senin, ]nseamn[ cu le=urile lor d`ra trecerii lui prin acest pustiu. +i c`\i din sprintenii spahii trimi=i ]n iscoad[, r[m`n s[-=i dea r[spunsul pe lumea cealalt[. Se mi=c[ ]ncet marea o=tire, ]n mijlocul c[reia Sl[vitul Sl[vi\ilor, ]nchis ]n cetatea lui de suli\i, nu poate =ti nimic din cele ce se petrec dincolo de zidurile vii care-l p[zesc — se mi=c[ ]ncet c[ci e norod mult =i-nc[rc[tur[ mult[, =i locurile-s rele =i zilele sunt de-o z[pu=eal[ de cad bie\ii oameni din picioare, iar noaptea, noaptea c`nd se opresc din mers toate sunt fioroase; p[m`ntul geme c`nd bat \[ru=ii corturilor, apele =i p[durile =optesc vorbe nedeslu=ite, =i mul\i din cei care sap[ =an\urile din jurul taberei, cad deodat[ cu fruntea-n \[r`n[ =i nu se mai ridic[. }n una din acele nop\i din ]ngrijorat popas, t`rziu, c[tre al doilea schimb de str[ji s-aude din margine dinspre p[dure un strig[t, apoi o salv[ de vaiete ]nfundate, apoi un bufnet ]n p[m`nt, parc[ s-ar fi pr[bu=it un mal — pe urm[ o clip[ de t[cere. +i deodat[, tot dintr-acolo, porne=te o ]mbulzeal[ mare, un v[lm[=ag ]ngrozitor de oameni, care se-mping, se strivesc, se ucid ]ntre ei, =i nu =tiu ce e, ce s-a ]nt`mplat. +i fr[m`ntarea, zarva asta nepriceput[ de nimeni, se poart[ prin tab[r[ de colo-colo, ca un v`rtej al mor\ii, umbre ciudate alunec[ pe dinaintea ochilor ce-n buim[cirea somnului se deschid o clip[ =i se re]nchid pentru vecii vecilor. Umbrele acestea ce umbl[ buluc printre corturi, sunt osta=ii cr`ncenului voievod pe care vrea s[-l ]nt`lneasc[ Mohamed, =i cel ce p[=e=te ]naintea lor, =i scr`=nind ]=i taie drum prin mul\ime, este ]nsu=i |epe= care caut[ cortul sultanului. Dar iat[ c[ tr`mbi\i pornesc s[ sune din toate p[r\ile =i gloatele se dezmeticesc: nestr[b[tute ziduri de oameni ]ncremenesc ]n

80

Din trecutul nostru

jurul marelui ]mp[rat; tot mai rar se aud zgomotele de lupt[, tot mai departe. Se lumineaz[ de ziu[. Turcii dau zor s[ mai ascund[ din mor\i, — s[ nu vad[ padi=ahul ce vrai=te =i stric[ciune au f[cut ghiaurii ]n tab[r[. Acum ]n\eleg ei de ce gemea a=a p[m`ntul c`nd b[teau seara \[ru=ii corturilor. Departe, ]n ad`ncul codrului, ]n larga poian[ ce se umple de soare, Vlad ]mparte pr[zile nop\ii la vitejii care i-au mai r[mas. Turcii se n[pustesc asupra T`rgovi=tei, socotind c[ acolo se va fi ]nt[rit Vlad cu oastea lui. Dar g[sesc por\ile deschise =i cetatea pustie, str[juit[ numai de sutele de \epe ]n v`rful c[rora putrezesc fra\i de-ai lor, cu Hamza ]ntre ei. De aici, unde s[ mai mearg[? \ara-i de=art[, merindele-s spre sf`r=ite, drumurile-s grele, oastea-i ]mpu\inat[ =i rupt[ de osteneal[. +i c`t mai e p`n[-n Ardeal, =i c`te se mai pot ]nt`mpla =i p`n[ acolo? M`hnit de-at`ta zbucium f[r[ nici o isprav[, ]mp[ratul las[ pe Radu cel Frumos s[-=i ]ngr[deasc[ el domnia cum o =ti, =i se ]ntoarce grabnic pentru a se g[ti de alte r[zboaie. Vlad, p[r[sit de noroc, e p[r[sit =i de ai lui care, doritori de zile mai lini=tite, trec la Radu, domnul cel nou de la care a=teptau mai mult[ mil[. +i iar[=i ia toiagul pribegiei. Tocmai prin noiembrie cap[t[ de la vechiul prieten Matia= un mic ajutor de oaste. Pe drum se g`nde=te c[ numai cu sprijinul ungurilor n-are s[ poat[ p[stra domnia. Deci, oprindu-se ]n Ruc[r, trimite marelui vizir rug[ de iertare, leg`ndu-se c[ de aci ]nainte el va \inea cu turcii, chiar =i ]mpotriva ungurilor. Scrisoarea cade ]n m`inile lui Radu, care o trimite lui Matia=, =i Vlad nu mai apuc[ domnia, o scurt[ =i ne]nsemnat[ domnie de trei luni, dec`t dup[ ce-=i isp[=e=te p[catul acestei v`nz[ri cu doisprezece ani de ]nchisoare.

81

CUPRINS

XIII

MOLDOVA Sub urma=ii lui Alexandru cel Bun p`n[ la +tefan cel Mare

Via\a Moldovei se ]ntunec[ iar pentru un sfert de veac. Figurile domnilor de abia se ]ntrez[resc. Feciori legiui\i =i feciori din flori ai sl[vitului gospodar tinz`nd m`ini lacome spre m`ndra mo=tenire p[rinteasc[ se-ndeas[, se-mbr`ncesc, se sf`=ie fiecare cu boierii lui, fiecare cu proptelele lui, =i, dup[ cum bate v`ntul dinspre |ara Le=easc[ sau dinspre cea Ungureasc[, ei vin, se duc, vin iar[=i, zbucium`ndu-se =i g[sindu-=i pieirea ]n jurul coroanei, ca fluturii ]n para lum`n[rii. Nici o r`nduial[ nu se mai p[ze=te ]n urmarea domnilor. Ilie este feciorul cel mai mare al lui Alexandru cel Bun, fecior legiuit, =i rud[ dup[ nevast[ cu regele Poloniei c[ruia-=i ]nchin[ sabia =i sceptrul, =i cu toate astea nici un an nu poate sta la domnie. C[tre sf`r=itul anului 1433 ]l alung[ =i-i ia locul frate-s[u +tefan, sprijinit de Vlad Dracul, domnul Munteniei. Dup[ doi ani vine el cu oastea de la poloni, dar ]n toate luptele pe care le d[ e biruit =i c`nd am`ndoi se ]ngrozesc de at`ta m[cel, ]=i ]ntind m`inile spre ]mp[care peste buc[\ile ]ns`ngerate ale s[rmanei Moldove, pe care =i-o ]mpart ca pe-o mo=ie a lor. „Dup[ aceea, scrie vornicul Grigore Ureche, s-au ]mp[cat Ilia=-Vod[ cu frate-s[u +tefan =i s-au ]mp[r\it cu \ara. Cetatea Alb[ =i Chilia =i toat[ |ara de Jos s-au venit lui +tefan-

82

Din trecutul nostru

Vod[, iar[ lui Ilia=-Vod[ Suceava =i Hotinul cu |ara de Sus, zic`nd c[ dup[ aceea au fost leg[tur[ cu craiul le=esc =i mai mare, =i daruri ]n to\i anii i-au fost trimi\`nd Ilia=“. Iar darurile acelea, =i toat[ risipa aceea de bani =i de s`nge, ca =i toate p[catele boierilor =i domnilor de-atunci, de-atunci =i din alte vremi, le pl[te=te tot mul\imea aceea t[cut[ =i supus[ a muncii f[r[ de r[splat[ =i f[r[ de sf`r=it, tot \[ranul acela harnic =i r[bd[tor care, =i atunci =i-ntotdeauna a =tiut p[stra ]ntreag[, sub paza jertfelor lui, f[ptura cea de-at`tea ori primejduit[ a neamului nostru. +i nou[ ani st[p`nesc Moldova ace=ti doi fra\i — „doi domni ]n \ar[ s[rac[“. }n toamna anului 1444, pierind Vladislav , craiul Poloniei =i al Ungariei, ]n marea b[t[lie de la Varna, r[m`ne Ilie-Vod[ f[r[ ocrotire. Poftit de fratele s[u ]n Vaslui, la o petrecere domneasc[, se duce bucuros, dar abia p[=e=te pragul casei unde-l aducea dorul de frate, c[ patru geala\i se rep[d =i, pun`ndu-i un c[lu= ]n gur[, ]i t`r[sc ]n fund la vatra cu j[ratec, unde ]l \in ]ntins cu fa\a ]n sus =i-i ard ochii cu fierul ro=it ]n foc. Orbii nu pot domni. R[m`ne +tefan singur st[p`n, av`nd pe l`ng[ el un alt frate, Petru, care luase parte la orbirea lui Ilie, =i care se mul\ume=te deocamdat[, firimiturile ce se scutur[ de pe masa domniei. Dar peste trei ani, ]n ziua de 13 iulie, vine Roman fiul lui Ilie, cu oastea de la Cazimir noul crai al Poloniei =i, lovind \ara pe nea=teptate, prinde pe +tefan =i-i taie capul. T`n[rul Petru fuge ]n Ungaria, unde Ioan Corvin e mare =i tare, se ]nsoar[ cu sora acestuia care ]mb[tr`ne=te a=tept`nd un mire, =i, cu sprijinul puternicului cumnat, ia sceptrul Moldovei. }n ziua de 2 iulie 1448 Roman moare otr[vit ]n drumul spre Polonia. Mamei lui, pribegei Maria, ]i mai r[m`ne un fiu, Alexandru, un biet copila= de zece ani, care se uit[ cu ochi mari, speria\i la m[-sa de c`te se aude spun`nd acelea=i =i tot acelea=i vorbe: „Pe tat[-s[u l-au orbit, pe frates[u l-au otr[vit, iar noi umbl[m fugari… tu trebuie s[ fii ]ntr-o zi domn =i s[ ne r[zbuni pe to\i“. Dar craiul Poloniei, nepotul ei de sor[, se urne=te cam anevoie, =i tot ar ajuta-o el, dac[ nu l-ar chema aiurea griji

83

Alexandru Vlahu\[

mai mari, =i dac[ n-ar =ti c[ la spatele lui Petru, st[ Huniade. }mprejur[rile ]ns[ par mai zorite dec`t oamenii. Nelini=titul domn al Moldovei, spre a se cump[ni pe tronul ce se clatin[ sub el, ]ntinde c-o m`n[ cetatea Chiliei lui Huniade, cu alta jur[m`ntul de credin\[ lui Cazimir, =i, f[c`ndu-=i socoteal[ c[-i adoarme pe am`ndoi, uit[ c[ mai e o putere pe care n-o ]n=eal[ nimeni: Moartea nea=teptat[ a lui Petru deschide micului Alex[ndrel por\ile Moldovei. }ntre ace=ti doi ]ns[ cic-ar fi mai stat vreo dou[ luni, un domn de pripas, poreclit Ciub[r-Vod[, despre care ]nchipuirea ce pozna=[ spune c-ar fi murit m`ncat de =oareci. Deci ]n prim[vara anului 1449 Maria ]=i vede visul cu ochii. Din mijlocul acelora=i boieri care au stat sfetnici lui Petru, d[ acum porunci de domn =i c[r\i de judecat[ pl[p`nda ei odrasl[. Dar nici Huniade nu doarme, nici num[rul feciorilor din flori al lui Alexandru cel Bun nu s-a ]ncheiat ]nc[. +i toamna aceluia=i an aduce Moldovei voievod nou. Bogdan vine din Muntenia, unde era dus mai de mult; nevasta lui, frumoasa Oltea, e de-acolo, Vlad Dracul \ine pe-o nepoat[ a lui. }n ziua de 12 octombrie se ]nt`lnesc la T[m[=eni, pe apa Moldovei, cele dou[ cete de voinici, a c[ror vitejie va s[ hot[rasc[ cine s[ steie domn. C`t[ ]nd`rjire trebuie s[ fi fost de-o parte =i de alta se vede din aceea c[, pe c`mpul de lupt[, cad mor\ii, peste osta=ii de r`nd, o mul\ime de boieri ]nsemna\i ]ntre care se pomenesc doi vesti\i frunta=i ai lui Alex[ndrel: Oancea Logof[tul =i Costea Andronic. „+i dup[ mult[ nevoin\[, zice cronicarul, au biruit Bogdan-Vod[ pre Alexandru-Vod[“. +i iar[=i Maria cu fragedu-i odor f[r[ noroc, cu micul ei cer=itor de domnie, se duce s[ bat[ la u=a nepotului Cazimir. Mul\i din boierii lui Alexandrel se dau acum de partea biruitorului. Dar ce greu se p[streaz[ o coroan[ b[tut[ de-at`tea v`nturi! Nici n-apuc[ Bogdan a se a=ez[ bine la domnie =i, lovindu-l pe nea=teptate, trimisul lui Cazimir, cu oaste din Rusia, ]i =i r[zluie=te cet[\ile de sus: Hotinul, Neam\ul =i Suceava, pe care i le d[ lui Alex[ndrel.

84

Din trecutul nostru

„Iar[ Bogdan, zice vornicul Ureche ]n graiul lui b[tr`nesc, f[r[ z[bav[ adun`nd oaste de pe unde au putut au venit =i au scos pre Alexandru-Vod[ din scaun =i iar au st[tut BogdanVod[ ]n scaun. Deci Alexandru-Vod[ au n[zuit la le=i =i au f[cut jalob[ la crai pre Bogdan-Vod[. Iar[ craiul au f[cut sfat ce va face cu aceast[ \ar[ mi=c[toare =i nea=ezat[. Sf[tuiau unii de ziceau s[ scoat[ domnii, s[ nu-i mai lese s[ fie =i s[ pun[ giude\ele sale =i s[ o ]mpart[ s[ fac[ \inuturi. Iar[ al\ii ziceau, care erau ]mpotriv[, c[ mai bine este a se ap[ra de turci de dup[ p[retele altuia dec`t dup[ al s[u“. De p[rerea asta e =i regele, dar st[p`n… „p[retelui“ aceluia s[ fie v[ru-s[u Alexandrel. +i, de cum se desprim[v[reaz[, trimite s[-i str`ng[ oaste mult[ din Rusia, =i prinde a face preg[tiri mari de r[zboi. Le=ii se mi=c[ ]ncet. }i mai z[bove=te =i teama, teama de p[m`ntul Moldovei, mai mult dec`t de oamenii ei. A=a c[ tocmai pe la str`nsul bucatelor, oastea cr[iasc[ trece Prutul =i, ocolind pe departe p[durile, ]nainteaz[ cu grij[ =i tot pe locuri deschise spre coclaurile Vasluiului, unde me=terul Bogdan, a=tept`ndu-=i oaspe\ii, pref[cuse dealurile ]n cet[\i =i codrii ]n oaste. La ]nceputul lui septembrie n[v[litorii ]ntind corturile ]n valea Lipov[\ului. Aici vine o solie de pace din partea lui Bogdan: S[ stea el domn peste toat[ Moldova p`n[ va ]mplini Alex[ndrel cincisprezece ani, =i pentru asta se leag[ a pl[ti craiului c`te 70.000 de galbeni turce=ti pe an. Ochi mari, sc`nteietori de l[comie, holbeaz[ nobilii castelani =i palatini ai le=ilor, c`nd aud ei de at`ta b[net. Pacea se ]ncheie ]n ziua de 5 septembrie. Croit[ pe trei ani, ea nu \ine dec`t o noapte. A doua zi ]n zori oastea craiului e pe drum, bucuroas[ de ]ntoarcerea asta nea=teptat[, mai mult dec`t de-o biruin\[. Numai Alex[ndrel =i boierii lui sunt am[r`\i. El trecuser[ p[durea Crasnei de cu sear[ sub pav[za lui Manuil, p`rc[labul Hotinului, care mai luase ]n grija lui =i carele cu provizii p[zite de-o ceat[ de podoleni. Trecerea le fusese stra=nic de grea, =i \ipetele lor vestiser[ pe cei din urm[ ce g`nd are p[durea cu

85

Alexandru Vlahu\[

ei. De aceea grosul o=tirii se vars[ acum pe =esul deschis. Ca dintr-o balt[ de s`nge iese soarele pe m[gura din dreapta. Departe, ]nainte, se salt[ ceva ]n zare, ]nt`i parc-ar fi ni=te tufe ce-=i clatin[ v`rfurile ]n adierea dimine\ii, dar se deslu=e=te ]ndat[ c[ sunt oameni, oameni mul\i, zori\i, ce izvor[sc mereu de dup[ muchia dealului. Sunt moldovenii lui Bogdan. }n sunetul tr`mbi\elor oastea regal[ se g[te=te de lupt[. }n frunte se a=eaz[ opt escadroane de c[l[re\i. Ei las[ pe moldoveni s[ se apropie, =i, la cea dint`i bur[ de s[ge\i, plec`ndu-se pe g`tul cailor, se rep[d orbe=te cu suli\ele ]ntinse. Ca o perdea se trag la o parte boierii c[l[ri, =i-n fa\a leahului r[m`n pedestra=ii, \[ranii care nu fug de greu =i nu se tem de moarte. }n gloata asta v`njoas[, ]n mul\imea asta, care fream[t[ din ce ]n ce mai ]nd`rjit[, se pr[bu=esc, ca ]ntr-o v`ltoare, r`ndurile c[l[re\ilor poloni; unii taie cu coasele vinele cailor, al\ii cu furcile, mai lungi dec`t suli\ele, scot ochii n[v[litorilor, iar cei mai mul\i ]i doboar[ cu ghioaga. — Pier viteji mul\i de-o parte =i de alta. Trei mari c[petenii ale polonilor cad ]n lupt[, =i toat[ oastea lor ]nv[lm[=it[ ]ncepe a-=i c[uta drum de sc[pare, c`nd iat[ c[ Manuil cu moldovenii lui Alex[ndrel vine s[ smulg[ biruin\a din m`inile fra\ilor lui =i s-o arunce ]n partea vr[jma=ului. Zice cu durere cronicarul: „+i biruia Bogdan-Vod[, de n-ar fi dat ajutor moldovenii lui AlexandruVod[, care trecuse p[durea cu podolenii, pe care ]i trimisese cu carele. Aceia s-au v`rtejit la r[zboi de au dat inim[ celorlal\i, ce erau pieitori, =i au ]mpins pre oastea lui BogdanVod[, de unde au prins a fugi =i umpluse p[durile. +i a=a cu vitejia iar a moldovenilor a r[mas izb`nda la le=i cei ce pierduse r[zboi“. Seara t`rziu se mistuie-n codru Bogdan cu ai lui, gata s[ ias[ iar la lupt[ ]n rev[rsatul zilei. Dar oastea craiului toate le-ar da acum s[ poat[ face aripi; — „nici au a=teptat de al doilea r`nd r[zboiul“ zice acela=i cronicar: „Ce numai s-au bulucit dimpreun[ cu Alexandru-Vod[ =i cu to\ii s-au tras mai degrab[ spre |ara Le=asc[“. +-acesta e =i singurul rod al biruin\ei lor.

86

Din trecutul nostru

Bogdan r[m`ne domn. Ocrotit de unguri, temut de poloni, viteazul de la T[m[=eni =i de la Crasna cuget[ c[-\i poate pune palo=ul ]n cui pentr-o bucat[ de vreme. Dar iese ]nc[ fum de sub mormanul de cenu=[ cu tot s`ngele ce s-a v[rsat. O seam[ de boieri, dintre bunii sfetnici ai lui Bogdan, ]l p[r[sesc =i fug ]n Polonia la Alex[ndrel. }n hrisovul din 31 iulie 1451 prin care domnul ]nt[re=te o danie M`n[stirii Neam\ului, nu se mai pomenesc dec`t =ase din boierii cunoscu\i ai Moldovei, ]n fruntea acestora e +tefan, fiul iubit al domnului, un tinerel frumos, cu ochii alba=tri =i cumin\i, a c[ror dulce privire e pururea dus[, pierdut[ ]n cine =tie ce ad`ncime de g`nduri mari. Pentru el, pentru m`ndre\ea asta de F[t-Frumos se lupt[ Bogdan din r[sputeri, s[-i l[mureasc-o \ar[. +i multe greut[\i i se mai pun ]n cale, iar num[rul vr[jma=ilor spore=te. E un an ]ncheiat de la cercarea de s`nge din valea Crasnei. Trei castelani ai regelui p[=esc iar[=i cu oaste spre hotarele Moldovei. Solii lui Bogdan ]i ]nt`mpin[ la Cameni\a, =i, pe c`nd se t`rguie=te o pace, care tot ]n aurul moldovenilor ar fi s[-=i aib[ temeiul, iat[ c[ un nou fiu al lui Alexandru cel Bun aduce o dezlegare nea=teptat[. Petru Aron cere numai o sut[ de voinici, pentru a sc[pa \ara de Bogdan, =i a netezi lui Alex[ndrel drumul la domnie. }nvoiala e f[cut[ =i, ]n seara de 15 octombrie, pe c`nd domnul petrecea la o rud[ a sa ]n satul R[useni, l`ng[ Suceava, un ropot de c[l[re\i =-un z[ng[nit de arme ]n curte ]nghea\[ deodat[ veselia oaspe\ilor. }ntr-o clipeal[ u=ile sar din \`\`ni, masa e r[sturnat[, s`ngele se amestec[ cu vinul. M`ini nelegiuite t`r[sc pe Bogdan afar[ =i-i taie capul. Alex[ndrel vine cu mama lui la Suceava s[ culeag[ roadele crimei. Dar Petru nu se mai \ine de cuv`nt, ci cat[ s[-=i p[streze sie=i sceptrul m`njit de s`ngele fratelui s[u. +i iar[=i Moldova se p[r[gine=te sub doi st[p`ni r[i. Boierii \in mai mult cu Alex[ndrel care, pentru a-=i mai ridica o pav[z[ ]mpotriva lui Petru, se-nchin[ =i lui Huniade ]n ziua den17 februarie 1453. Dar copilul-domn s-alege-un stricat =i, ca de

87

Alexandru Vlahu\[

un vin tare ]mb[tat de putere, ]=i face du=mani din cei mai buni ap[r[tori al lui. Peste doi ani, cei mai mul\i boieri trec de partea lui Petru Aron. O lupt[ hot[r`toare se d[ la Movile ]n ziua de 25 martie. }nvins, Alex[ndrel caut[ ad[post ]n Cetatea Alb[, unde ]n cur`nd otrava pune sf`r=it =i zilelor lui a=a de zbuciumate. R[m`ne Petru Aron domn singur a toat[ Moldova. Boierii \[rii se str`ng ]n jurul lui, Mitropolitul Teoctist ]i st[ ca cel de mai aproape sfetnic. La 6 octombrie 1455 se ]nchin[ polonilor, =i h[r[ze=te Mariei, s[-i fie sprijin =i m`ng`iere, cet[\ile Siretului =i Volov[\ul. Iar peste un an, ca s[-=i aib[ lini=te =i din partea ]ngrozitorului Mohamed, se leag[ a-i pl[ti bir c`te 2000 galbeni vene\ieni pe an. Darnic =i-mp[ciuitor cu toat[ lumea, Petru ]ncepe a se crede necl[tinat ]n domnie, c`nd iat[ c[, -n prim[vara anului 1457 vine, c-o m`n[ de oaste, t`n[rul +tefan, feciorul Oltei =-al lui Bogdan. El vine dinspre |ara Munteneasc[. Voinici lui, tot unul =i unul, ]i cur[\[ drumul cu zborul s[ge\ilor. }n de=ert oamenii lui Petru cearc[ s[-i a\ie calea. La Dolje=ti, pe Siret, ]i pune pe fug[ ]nt`iul r`nd de s[ge\i. O nou[ ceat[ trimis[ ]mpotriv[-i ]l ]nt`mpin[ la Obric, ]n \inutul Neam\ului. Un alt r`nd de s[ge\i o ]mpr[=tie =i pe aceasta. Voio=i, to\i fl[c[ii lui +tefan chiuie, ca dup[ lup, pe urma celor „voinici la fug[“ — =i glas din glasul lor prind v[ile =i apele, =i codrii, ca =i cum toate s-ar bucura de sosirea noului domn. Biruitorul p[=e=te hot[r`t spre Suceava. }nfrico=at, Petru fuge la poloni. Ridic[-te, Moldovo, =i pune ve=m`nt de s[rb[toare. Pentru a primi pe trimisul lui Dumnezeu, pe +tefan, pe m`ntuitorul t[u!

88

CUPRINS

XIV

+TEFAN CEL MARE (1457—1504) „Pune pieptul la hotare Ca un zid de ap[rare“. (C`ntec vechi)

Din jos de Suceava, pe Siret, la locul ce-i zice Direptate stau aduna\i, ca-n zilele marilor judec[\i domne=ti, boierii \[rii, curtenii to\i =i fe\ele biserice=ti cu Mitropolitul Teoctist ]n frunte, =i norod mult de prin sate, ]ntru ]nt`mpinarea domnului celui nou. Aici e „primirea“; aici se opre=te cu arca=ii lui cel ce de dou[ ori =i-a biruit vr[jma=ul. Aici descalec[ ]nt`i feciorul lui Bogdan =i, ridic`nd spre mul\imea care-l prive=te cu drag, frumo=ii lui ochi alba=tri, ]ntreab[ cu acea dulce sfial[ ce st[ a=a de bine unui viteaz, de este cu voia tuturor s[ le fie el domn. +i to\i ]ntr-un glas ]i r[spund: „}n mul\i ani de la Dumnezeu s[ domne=ti!“ Apoi se face lini=te. Din cerul limpede al acestei minunate zile de prim[var[, o putere tainic[, o credin\[ nou[ pare c[ se coboar[ ]n inimile tuturor. Lin ]ncep c[delni\ele de argint s[ zorn[ie; ]mbr[ca\i ]n od[jdii scumpe, preo\ii se r`nduiesc ]n cerc, b[tr`nul Teoctist ridic[ m`na lui slab[ spre binecuv`ntare, =i glasuri potolite

89

Alexandru Vlahu\[

pornesc tr[g[nat c`ntarea rug[ciunilor pentru ungerea domnului. }n lumina acestei m[re\e s[rb[tori, t`n[rul +tefan pare un F[t-Frumos, =i toate privirile cat[ la el cu ]ncredere. Iar ]n clipa c`nd Mitropolitul pune crucea Sf`ntului Mir pe fruntea ce va purta coroana Moldovei, lacrimi de bucurie, lacrimi de iubire lucesc ]n ochii tuturor. Prin norodul ]n fream[t se deschide drum; ]nt`i trece domnul c[lare, apoi sen=ir[ boierimea, clerul, osta=ii, =i dup[ ei mul\imea toat[ se mi=c[-ncet, se urc[-]ncet pe drumul ce se ]ndoaie la deal, spre por\ile cet[\ii. Soarele e la n[mezi. Din p[m`ntul reav[n se ridic[ mireasma dulce a ]ncol\irii, prin aer trece ca o suflare de putere nou[, de via\[ proasp[t[; chem[ri prelungi de bucium se leag[n[ pe v[i. }n pasul st[p`nit al calului, t`n[rul voievod intr[ ]n Suceava; din cerdacuri, de la ferestrele deschise, unde flutur[ n[frame albe, flori i se arunc[-n cale — acum alaiul domnesc de-abia se mai urne=te, strig[te de prosl[vire izbucnesc din mii de guri, =i toate clopotele bisericilor vestesc bucuria zilei acesteia. Sf`nt[ =i hot[r`toare st[ ]n istoria Moldovei ziua de 12 aprilie. Joia mare a anului 1457, c`nd din mila Celui de Sus se a=eaz[ +tefan, vrednicul nepot al lui Alexandru cel Bun, ]n scaunul domnesc de la Suceava.

90

Din trecutul nostru

Multe mai sunt de f[cut ]ntr-o \ar[ stricat[ de at`tea st[p`niri vitrege =i p`ndit[ de peste hotare de at`\ia du=mani lacomi. – ]n noul gospodar se arat[ de la ]nceput ]n\eleptul care vede limpede =i departe ]naintea lui, c`rmaciul iscusit care =tie s[-=i potriveasc[ p`nzele cor[biei dup[ v`nturile ce i se ridic[-n cale. Cu inima lui larg[, iubitoare =i f[r[ c[m[ri ascunse, cu firea lui dreapt[, hot[r`t[, croit[ pe fapte mari, =i mai ales cu minunatul lui dar de a ]n\elege =i rostul vremii =i sufletele oamenilor ce-l ]nconjoar[, u=or ]=i atrage dragostea =i deplina ]ncredere a \[rii. El trimite vorbe de pace =i de ]mbunare pribegilor ]nfrico=a\i ce t`njesc ]nc[ pe l`ng[ Petru Aron; ]ncet]ncet ochii se deschid, sufletele se reculeg =i puterile dezbinate =i risipite ale Moldovei ]ncep iar[=i s[ se adune laolalt[. Polonii g[zduiesc =i de ast[ dat[ pe fostul domn, amenin\`nd cu el pacea Moldovei. Regele lor e departe, ]n Prusia, ]n lupt[ cu teutonii. +tefan trimite peste Nistru o ceat[ de c[l[re\i s[ b`ntuie Pocu\ia =i, p`n[ s[ vie craiul, obi=nuit a cere =i primi ]nchinarea domnilor moldoveni, o brum[ denvoial[ se ]ncheie ]ntre cele dou[ puteri: le=ii s[ nu mai dea nici un sprijin lui Petru Aron, moldovenii s[ nu mai calce leg[turile de supunere, a=ezate de ]nainta=ii cei slabi =i nevolnici ai lui +tefan. V[z`nd c[ nu mai e nici o n[dejde, pu\inii boieri ce mai aciurau pe l`ng[ Petru se desfac de el =i se ]ntorc ]n \ar[. Dar uciga=ul lui Bogdan nu-=i poate lua g`ndul de la domnie. P[r[sit de ai lui =i, ]n\eleg`nd c[ le=ii umbl[ s[ se scuture de el, ]=i mut[ cuibul ]n Ardeal. +tefan, c-o m`n[ de voinici, se arunc[ pe urmele lui =i pustie=te \inuturile secuie=ti, b[nuite c[ dau ocrotire primejdiosului fugar. Craiul ungurilor Matia= Corvin e dus departe s[ mai v`neze o coroan[, c[ci e o vreme de neast`mp[r c`nd regii p[m`ntului nu se mai satur[ de putere, =i, cu ochii pe \ara altora, uit[ c[ cea mai bun[ isprav[ ar fi s[ =i-o ]ngr[deasc[ pe-a lor. Acum, din partea maghiarilor, =tie domnul Moldovei la ce se poate a=tepta =i, ca s[ n-aib[ ]mpotriva-i doi vr[jma=i

91

Alexandru Vlahu\[

deodat[, re]nnoie=te ]n prim[vara anului 1462 leg[turile cu polonii, f[g[duind solilor veni\i pentru aceasta la Suceava, c[, ]ndat[ ce se va ]nlesni, va c[uta s[ se repad[ ]nsu=i la Cameni\a pentru a depune ]naintea regelui obi=nuitul jur[m`nt de credin\[. — Dar primejdia temut[ se ridic[ din alt[ parte. Vlad |epe=, cr`ncenul voievod al Munteniei, a tras sabia ]mpotriva marii ]mp[r[\ii turce=ti, =i iat[ c[ ]nsu=i puternicul Mohamed al II-lea vine cu oaste ]ngrozitoare s[-l r[puie. +tefan nu-i un v`n[tor de primejdii. El nu le st`rne=te, nu le caut[, =i nici ]n cale nu le st[, dec`t atunci c`nd nu-i de ab[tut pe-al[turea, pentru un om cinstit. Viteaz e =i el, =i dragi i-au fost luptele de c`nd a deschis ochii ]n lume, dar peste ]nv[p[ierile tinere\ii s-au a=ezat grijile cele mari ale domniei. Soarta unei \[ri, soarta unui neam ]ntreg st[ ]n m`na lui. R[spunderea asta mare =i grea +tefan o ]n\elege, cum pu\ini c`rmuitori pe lume au ]n\eles-o. Toat[ domnia lui, toat[ lunga =i neadormita lui domnie oglinde=te, la fiecare clip[, la fiecare pas, ]nalta, sf`nta grij[ a r[spunderii acesteia. Iat[ de ce pe cumintele voievod al Moldovei nu-l vedem al[turi de Vlad ]n r[zboiul cu Mohamed. El nu vrea s[ arunce soarta \[rii lui ]n jocul primejdios al unui domn nesocotit, fie fratele lui, asemenea domn, fie p[rintele =i binef[c[torul lui. +tefan ]n r[zboiul acesta, vede v`lv[t[ile unui foc n[prasnic, — =i cel dint`i g`nd al lui, singurul lui g`nd, este s[ smulg[ Chilia, s[ scape din pieire buc[\ica asta scump[, rupt[ din trupul Moldovei lui. +i astfel, la lumina acestor fl[c[ri, vedem o clip[ pe acela care mai t`rziu va fi numit „Spada Cre=tin[t[\ii“, lupt`nd al[turi de osta=ii lui Mohamed ]mpotriva cre=tinilor, rom`ni =i unguri, ap[r[tori ]nd`rji\i ai cet[\ii Chilia. Nici turcii ]ns[, nici moldovenii nu pot sparge vechile ziduri ridicate de Alexandru cel Bun la gurile Dun[rii. }n ziua de 22 iunie o ghiulea zv`rlit[ din cetate, lovind pe +tefan =i f[c`ndu-i o ran[ grea la glezn[, pune sf`r=it acestei lupte nenorocite ]ntre domnii aceluia=i neam. Lui +tefan ]ns[ ]i trebuie Chilia. |ara lui nu poate r[m`nea deschis[ tocmai dinspre cel mai de temut vr[jma=. St[p`nirea =i paza acestei por\i a Moldovei, spre

92

Din trecutul nostru

nesf`r=itele c[i ale apelor, intr[ ca o parte de c[petenie ]n planul de ap[rare =i de ]nt[rire al marelui gospodar. +i iat[ c[, dup[ trei ani de pa=nic[ str[duin\[ ]n dregerea \[rii, +tefan se arat[ iar[=i ]n fa\a Chiliei. Iarn[ fiind, =i Dun[rea-nghe\at[, cetatea poate fi lovit[ din toate p[r\ile, — ea se ap[r[ viteje=te dou[ zile, dar la urm[ v[z`ndu-=i zidurile stricate de ghiulele moldovenilor, ]nal\[ flamura p[cii =i-=i deschide por\ile ]naintea biruitorului =i st[p`nului ei de azi ]nainte. S`mb[t[ la 25 ianuarie 1465, cum gl[suiesc izvoadele vremii: „intr[ +tefan voievod ]n cetate =i r[mase acolo trei zile petrec`nd =i l[ud`nd pe Dumnezeu =i ]mbl`nzind oamenii cet[\ii, =i le puse acolo p`rc[labi pe Isaia =i pe Buhtea =i-i ]nv[\[ s[ p[zeasc[ cetatea de limbile necredincioase. +i astfel se ]ntoarse cu toat[ o=tirea sa ]n scaunul s[u de la Suceava, =i porunci mitropoli\ilor =i episcopilor =i tuturor preo\ilor s[ mul\umeasc[ lui Dumnezeu pentru darul ce i-a f[cut“. Cetatea Hotinului, straja de la Nistru, =i-o reluase cu bun[ ]n\elegere de la poloni ]nc[ de-acum doi ani, =-o d[duse-n seama p`rc[labului Goian. S-a izb`ndit astfel o bun[ parte din planul tras de la ]nceput: Moldova re]nt[rit[ ]n vechile-i hotare, boierii ei uni\i sub ascultarea domnului, c[ile nego\ului deschise tuturora, t`rgove\ii cuprin=i, — \[ranul, u=urat de asupriri, st[p`n pe buc[\ica lui de p[m`nt =i gata, la cea dint`i chemare de bucium, s[-=i ia arcul =i tolba cu s[ge\i, merinde-n traist[ pentru mai multe zile, =i s-alerge sub steagul domnului viteaz. C[ci de oaste regulat[ nu se pomene=te ]nc[. Moldova ]=i are tot vechile or`nduieli, luate de la munteni, care =i ei le-au fost primit ]n mare parte de la bulgari: Domnul, voievodul vremilor de s`nge =i de foc, — mo=tenitor de-a dreptul sau ales de boieri — e st[p`nul des[v`r=it a toat[ \ara =i peste to\i c`\i sunt cuprin=i ]ntre hotarele ei. }n m`na lui st[ cump[na drept[\ii. Averea =i via\a supu=ilor, de orice treapt[ ar fi ei, sunt la bunul lui plac. }=i are, ]n jurul tronului, sfetnicii lui — boierii de frunte, mitropoli\ii =i episcopii — dar, la urma urmei, el hot[r[=te, dup[ cum ]l taie capul, sau

93

Alexandru Vlahu\[

dup[ cum ]l pov[\uie=te obiceiul p[m`ntului, c[ci pravili scrise nu sunt ]nc[, ci el e „d[t[tor de legi =i datini“, =i vorba lui e sf`nt[. Boierii — pov[\uitorii satelor dinainte de desc[lec[toare, ridica\i fire=te tot din opinc[, sunt st`lpii =i frunta=ii neamului: ei poart[ slujbele \[rii, ei stau ]n Sfatul domnesc, ei merg la r[zboi, fiecare cu ceata lui de voinici, =i domnul, pentru credin\a =i destoinicia lor, le d[ruie=te urice — mo=ii scutite de bir, dreg[torii b[noase, sate domne=ti, =i ranguri mai ]nalte ]n treptele boieriei. |[ranii — p[storii turmelor =i muncitorii c`mpului — sunt birnicii tuturor vremilor, ei duc nevoile p[cii =i greul r[zboaielor, ei sunt t[ria — temeiul statornic al \[rii. Cei mai mul\i =i cei mai puternici sunt r[ze=ii, mo=neni cum se numesc ]n Muntenia. Ei ]=i au p[m`ntul din vremi str[vechi, =i sunt deplin st[p`ni =i pe brazda, =i pe munca lor. Satele sc[p[tate ce-au c[zut ]n vreo vin[ sau nu =i-au putut pl[ti d[rile, sau n-au mai putut trimite c[l[re\i ]n r[zboi, au fost luate de domn =i \inute ca sate domne=ti, sau d[ruite pe la m[n[stiri =i pe la boieri, — oamenii lor nu =i-au pierdut p[m`nturile, dar au ajuns cl[ca=i, supu=i, lega\i s[ dea st[p`nului zeciuial[ =i s[-i fac[ munc[ „f[r[ soroc“. Ei alc[tuiesc gloata pedestra=ilor ]n r[zboi =i — c`nd r[ze=ii m`ndri =i d`rji se mai scutur[ de unele d[ri prea asupritoare — tot ei s[racii se v`nd =i le pl[tesc. Numai pe c`mpul de r[zboi se pot dob`ndi dintr-odat[ toate bunurile p[cii. O fapt[ vitejeasc[, o zdrav[n[ ]nv`rtitur[ de ghioag[ — =i, pe neg`ndite, \[ranul cel mai sc[p[tat se pomene=te umbrit de mila domneasc[, boierit, ]n[l\at ]n slujb[, =i d[ruit cu mo=ii. Cu adev[rat timp de legende. Au trecut zece ani. Acum +tefan, st[p`n pe toate puterile \[rii, preg[tit, a=teapt[. El =tie din ce parte are s[ se ridice furtuna. De greul d[rilor, de urgia ungurilor, de dorul unui trai mai ca lumea. Ardealul s-a r[sculat. Dar craiul Matia= vine mai repede =i mai preg[tit dec`t se putea crede. R[scoala e potolit[ u=or, f[r[ v[rsare de s`nge.

94

Din trecutul nostru

}n inima lui ]ns[ r[m`ne b[nuiala c[ +tefan n-ar fi tocmai str[in de cele ]nt`mplate ]n Ardeal. Apoi, craiul maghiarilor mai are =i alte socoteli de r[fuit cu domnul Moldovei. +i e cine s[ i le aduc[ aminte. Matia= are l`ng[ el pe neast`mp[ratul Petru Aron, gata s[-=i ]nchine \ara oricui l-ar ajuta s[ pun[ m`na pe domnie. +i +tefan e un voievod d`rz care nu vrea s-asculte de nimeni, =i Moldova cat[ mai cu drag la poloni dec`t la unguri, =i oastea cr[iasc[ e dorit[ de lupte, mai bine zis, fl[m`nd[ de pr[zi — deci toate ]mprejur[rile ]ndeamn[ pe Matia= s[ calce \ara lui +tefan. — El intr[-n Moldova prin str`mtoarea Oituzului; r[zbate anevoie, c[ci drumurile sunt astupate. +i-i vreme de iarn[ =i de nic[ieri nu s-aude un glas, nu se z[re=te un fum. T[cere =i neclintire ca ]ntr-o \ar[ din basme. S[pt[m`ni ]ntregi orbec[ie=te astfel ]nviforatul crai ]n fruntea celor patruzeci de mii de o=teni, care, =i dup[ socotelile lui Petru Aron, sunt mai mult dec`t trebuie pentru deplina ]ngenunchere a Moldovei. Cu urlete ad`nci, viscolul spulber[ =i duce de colo-colo orbitoarele valuri de z[pad[, =i-n m`nia lui pare c[ ]nsu=i sufletul \[rii strig[, amenin\[, love=te, — pare c[ lupt[ oastea nev[zut[ a lui +tefan. Nici ]n Trotu=, nici ]n Bac[u, nici ]n Roman nu se pomene=te \ipenie de om. Pe la jum[tatea lui decembrie (1467) n[v[litorii t[b[r[sc la t`rgul Baia, de unde nu mai au dec`t o palm[ de loc p`n[ la Suceava. Regele ]=i vede biruin\a la o ]ntindere de m`n[, =i nici nu vrea s[ asculte pe solii de pace trimi=i de +tefan. Dar, mai c[tre sear[, pe c`nd stau sfetnicii ]n jurul craiului =i pun la cale soarta Moldovei, vine o =coal[ =i-i veste=te c[ p[durea de l`ng[ Baia geme de oaste, =i-n lunc[, pe =leaul Sucevei, curg =irurile de c[l[re\i =i nu se mai ispr[vesc. Vreme de g`ndit mult nu e. Numaidec`t se a=eaz[ „pu=ti“ la intr[rile cet[\ii, =i dou[ sute de voinici s-aleg pentru a p[zi via\a regelui. O=tirea toat[ e ]n picioare — tocmit[ ]n r`nduri, gata de lupt[ — sufletul ei st[ ca un arc ]ntins, ]n t[cerea ]nc[rcat[ de griji a lungilor clipe de a=teptare. Se-ntunec[. +i nu se simte de nic[ieri nici o mi=care, nici un semn. }ncep unii s[ cread[ c[ =i-au f[cut spaim[ degeaba — c`nd deodat[ o izbucnire de chiote cutremur[

95

Alexandru Vlahu\[

noaptea. P`n[ s[ se dumireasc[ paznicii dincotro vine larma, ]nd[r[tul lor, ]n uli\ele str`mte ale cet[\ii se =i-ncinge lupta cu osta=ii lui +tefan, ie=i\i ca din p[m`nt. La ]nceput e z[p[ceala =i v[lm[=agul ]ntunecimii. Din toate p[r\ile s-aud pocnituri de ghioage, vaiete, gemete-nfundate. Apoi fl[c[rile izbucnesc prin ferestrele =i coperi=urile caselor de lemn — =i, la lumina acestor uria=e tor\ii, m[celul se arat[ ]n toat[ groz[via lui: peste b[ltoacele de s`nge, peste trupurile celor c[zu\i, lupt[torii, ]n p`lcuri se azv`rl orbe=te unii asupra altora =i, pr[bu=indu-se claie peste gr[mad[, se zv`rcolesc, ]n ]ncle=tarea mor\ii, cu mi=c[ri =i gemete de fiar[. Zorii zilei ]ncununeaz[ deplina, dreapta izb`nd[ a moldovenilor. Baia r[m`ne-n paza fl[c[rilor; pe uli\ele ei mii de secui =i de sa=i n[imi\i de voievodul Ardealului, dorm acum al[turi cu ei somnul de veci. +tefan aduce Sucevei lui steaguri ungure=ti =i slava biruin\ei, ]n schimbul vitejilor pieri\i. Crainicii c[l[ri bucium[-n \ar[ vestea cea bun[. }n vremea asta, pe valea Oituzului, o ceat[ de osta=i, ]n neor`nduiala trudei =i a fricii, gr[besc spre hotar duc`nd, ]n mijlocul lor, un r[nit pe targ[. Sunt ungurii ce veniser[ trufa=i s[ ia Moldova-n st[p`nire, iar bietul r[nit dus pe targ[ „prin poteci ascunse“ e ]nsu=i regele Matia=. Zice-aicea cronicarul nostru: „A=a noroce=te Dumnezeu pe cei m`ndri =i falnici, pentru ca s-arate lucrurile omene=ti c`t sunt de fragede =i neadev[rate; c[ Dumnezeu nu ]n mul\i, ci ]n pu\ini arat[ puterea sa“. +tefan se gr[be=te a ]nt[ri leg[turile cu polonii, ca cel pu\in despre partea lor s[ n-aib[ a purta grij[. Trimite lui Cazimir o parte din steagurile izb`nzii de la Baia, cu f[g[duin\a c[ ]n cur`nd va veni el ]nsu=i pentru jur[m`ntul =i-nchinarea, mereu cerut[ de cunoscuta ]ng`mfare le=easc[. +-acum, din nou ]n Ardeal. Ca un vifor trece cu sprintenii lui c[l[re\i, =i b`ntuie scaunele secuie=ti. Petru Aron iese din ascunz[toare, momit de c`\iva boieri, — vulpoi b[tr`ni, — cu chip c[ iar[=i ]l vor domn. Credincio=ii lui +tefan pun astfel

96

Din trecutul nostru

m`na pe uciga=ul de la R[useni, =i-i taie capul. Moartea nelegiuitului acestuia, pururi la p`nd[, ascuns ]ntre vr[jma=ii \[rii lui, ridic[ o mare grij[ de pe sufletul lui +tefan. S-a stins de acum s[m`n\a v`n[torilor de domnie. A vrut Dumnezeu, se vede, pentru norocul Moldovei, ca, din to\i urma=ii lui Alexandru cel Bun, ]n ceasul cel mai greu al \[rii lui, s[ nu mai r[m`ie dec`t unul, =-acela s[ fie m`ntuitorul +tefan. De pasul =i isprava lui ]n Ardeal, scrie cronicarul Ureche: „=i mult[ prad[ =i robie au f[cut ]n |ara S[cuiasc[, neav`nd cine-i sta ]mpotriv[, =i cu pace s-au ]ntors ]napoi f[r[ nici o sminteal[“. Ci goana ]nt`mpl[rilor nu-i las[ clip[ de odihn[. De abia sose=te-n Suceava, =i-i vine veste c-au n[v[lit t[tarii. }ndat[ =i-a str`ns iar oastea c[l[rea\[ =i, p`n’ a nu r[zbi fl[m`nzii la lanurile Moldovei, „le-au ie=it ]nainte la o dumbrav[ ce se cheam[ la Lipin\i, aproape de Nistru, =i i-au lovit cu oastea sa, august 20; =i d`nd r[zboiul viteje=te i-au risipit =i mult[ moarte =i pierire au f[cut ]ntr-]n=ii, =i pre mul\i i-au prins vii =i le lu[ tot pleanul“. Spun martorii acelor vremi c[ au c[zut atunci =i fiul, =i fratele hanului ]n m`inile moldovenilor, =i c[, trimi\`nd hanul de peste Volga soli, cu vorbe ]ndr[zne\e, la +tefan, acesta a pus de-a omor`t ]n fa\a lor pe feciorul hanului, iar dintre soli numai pe unul l-a l[sat cu zile: „i-a t[iat doar nasul =i urechile =i l-a trimis a=a, s[ spuie hanului ce-a v[zut“. Acestea se petrec ]n vara anului 1469. Pe toamn[, dup[ sfin\irea M`n[stirii Putna, g`ndul lui +tefan se-ndreapt[ spre \ara lui Mircea. Acolo e domn Radu cel Frumos, omul turcilor, =i du=man moldovenilor, de c`nd i-au luat Chilia. }nd[r[tul lui ]ns[ st[ du=manul cel mare. Petru voievodul Moldovei, a lovi pe Radu e a se ap[ra. Iarna ]ntinse peste ape podurile ei de ghea\[ =i, pe la sf`r=itul lui februarie, Br[ila, comoara \[rii surori, era ]n fl[c[ri. Radu, cu tot ]ndemnul =i ajutorul turcilor, nu se bizui s[ ias[ voinice=te-naintea lui +tefan. Ci, dibuind drumuri piezi=e, urzi cu cei mi=ei pieirea viteazului. +tefan sim\i mreaja, =i o las[ ]ntins[. Din tab[ra de la Vaslui unde-=i \inea curtenii gata,

97

Alexandru Vlahu\[

p`ndea toate mi=c[rile vicleanului =i, c`nd ]l v[zu c[-=i urne=te oastea spre hotarul Moldovei, ]ntunecat se ridic[ ]naintea sfetnicilor s[i: „Cu cine dintre voi a tocmit vr[jma=ul pieirea \[rii voastre?“ Trei boieri =i-au pus ochii ]n p[m`nt sub c[ut[tura stra=nic[ a domnului: Negril[, Isaia =i Alexa Stolnicul. Palo=ul gealatului a venit cu o adev[rat[ m`ntuire, pe l`ng[ pedeapsa acelei priviri cumplite. +i cum ]nainta Radu, voios, ca la o isprav[ de-a gata, iat[ c[ la Soci, ]n \inutul Bac[ului, ]l ]nt`mpin[ oastea moldovenilor, ie=it[ pe nea=teptate de dup[ o perdea de codru. Lovitura a fost a=a de repede =i de hot[r`t[, c[ domnul muntean o clip[ n-a mai stat la cump[n[: fuga cea „ru=inoas[ dar s[n[toas[“ i s-a ]nf[\i=at din capul locului cu singura sc[pare. Schiptrul domniei, steagurile o=tirii =i mul\i boieri de seam[ r[m`n ]n m`inile lui +tefan, care =tie s[ dea fiec[rui lucru =i fiec[rui om ce i se cuvine. Dar, ]nte\it de turci, Radu preg[te=te-o n[v[lire nou[. Ridic[ l`ng[ hotar, pe malul Putnei, cetatea Cr[ciuna, =i alta pe Teleajen pentru ap[rarea T`rgovi=tei. Domnul Moldovei veghea. — Turcii, ]n vremea asta, purtau ]n Asia r[zboi cu per=ii. Deci ajutor mare de la ei nu puteau avea muntenii. Acum +tefan g[sise =i domn de pus ]n locul lui Radu — pe Laiot[ Basarab, un fecior al lui Dan al II-lea, de mult ad[postit la sa=i ]n a=teptarea zilei norocoase. +ahul Persiei, Uzun-Hasan, scria st[ruitor voievodului Moldovei s[ fac[ toate chipurile, ca =i \[rile cre=tine din Apus s[ se ridice ]mpotriva musulmanului, c[ numai a=a, lovindu-l din am`ndou[ p[r\ile, ]l vor putea r[pune. Dar \[rile din Apus ]=i au fr[m`nt[rile lor, =i nu v[d ]nc[ primejdia. — +tefan o vede. O vede viind, =i-i iese-n cale. — }n toamna anului 1473 pleac[ ]mpotriva lui Radu. }n ziua de 8 noiembrie popose=te la apa Milcovului, ]mparte steaguri o=tirii =i pune la cale planul de lupt[. Domnul Munteniei =tia bine c[-i soarta lui ]n cump[na r[zboiului acestuia. De ast[ dat[-=i str`nse toate puterile =i, cu scr`=nirea celei din urm[-ncord[ri, se arunc[-n propta du=manului. Joi, la 18 noiembrie, =i vineri toat[ ziua, =i s`mb[t[ p`n[-n noapte,

98

Din trecutul nostru

ca doi ]mp[ra\i din pove=ti, s-au r[zboit ]nver=una\ii voievozi la Cursul Apei, l`ng[ R`mnicu-S[rat. La urm[ Radu r[m[sese cu foarte pu\in[ oaste, dar nu se da r[pus. Numai c`nd a v[zut =-a v[zut c[ nu mai e nici un fel de n[dejde, c[ din ce ]n ce mai de-aproape e ]nv[luit ]n ploaia de s[ge\i a moldovenilor, numai atunci a l[sat totul =-a rupt-o de fug[. Dar +tefan nu l-a sl[bit, ci, adulmec`ndu-l, dup[ cinci zile de goan[, l-a ]mpresurat ]n cetatea cea nou[ a D`mbovi\ei, pav[za Bucure=tilor, unde era acum scaunul \[rii. De aici, huruitul s-a strecurat noaptea-n tain[, =-a sc[pat la Giurgiu, ]n raiaua turcilor. +tefan ridic[ din cetate pe doamna Maria cu cele dou[ fete, ]mpreun[ cu vistieria =i cu steagurile pe care nimeni nu le mai ap[ra =i, ]ncredin\`nd lui Laiot[ domnia =i paza bietei \[ri, se-ntoarce la Suceava, de unde trimite, cu vestea biruin\ei, dou[zeci =i opt de flamuri craiului le=esc. Dar Laiot[ nu-i omul pe care-l cereau ]mprejurare. +i lucrul f[cut ]n prip[, ]n prip[ se desface. De-abia-mpline=te-o lun[ de domnie =i e alungat de turci, care-l urm[resc p`n’ la B`rlad, pustiind totul ]n cale. +tefan ]l m`n[-nd[r[t c-o ceat[ de viteji ]ncerca\i. O nou[ biruin\[ a moldovenilor ]i red[ domnia. Moartea nea=teptat[ a lui Radu i-o limpeze=te. — Suflet nevoia=, doritor de putere, dar ]nfrico=at de luptele =i primejdiile ei, Laiot[, ]n\eleg`nd c[ nu va putea domni ]mpotriva turcilor, p[r[se=te pe binef[c[torul lui, =i se-nchin[ sultanului, care, ]mp[cat cu per=ii preg[tea r[fuiala cu voievodul moldovenilor. }mprejur[rile p[reau gr[bite. +tefan ]=i ]nt[rea str[jile Nistrului, pe unde iar ]=i c[tau vad haitele fl[m`nde ale t[tarilor, — c`nd iat[ c[-i sosesc soli de la padi=ah, cu stra=nice porunci: s[ p[r[seasc[ numaidec`t Chilia =i Cetatea Alb[, =i s[-=i pl[teasc[ birul datorit. Pentr-un om ca +tefan, aceasta nu putea avea dec`t un singur ]n\eles =i-o singur[ dezlegare cinstit[: R[zboiul. }l prev[zuse, =i-=i luase toate m[surile. Un g`nd ]l mai tulbura: Muntenia, pe care-ncepuse a o privi ca pe o parte a \[rii lui, era iar ]n m`inile turcilor. — Pe miri=tile uscate, pe sub codrii stropi\i de toamn[ cu pete ca de s`nge, zboar[ spre Laiot[, c-o frunte de c[l[re\i, — o clip[, numai o clip[ s[-l

99

Alexandru Vlahu\[

priveasc[-n ochi. La Teleajen, cetatea de straj[ ai c[rei p`rc[labi pl[tir[ cu via\a tic[lo=ia domnului lor, primi veste c[ turcii, g[ti\i de r[zboi stra=nic, vin pr[p[d, =i c[ de la Mircea n-a mai v[zut Dun[rea at`ta sodom de oaste. Vulturul se rote=te deasupra cuibului, c`nd e vremea a vijelie. Cele dint`i zile ale lui noiembrie ]l g[sesc pe +tefan la Vaslui, ]n ropotele marilor preg[tiri. De pe culmile dealurilor buciumile cheam[-n toate p[r\ile cu strig[ri st[ruitoare. Chiote r[spund ]n dep[rt[ri. Noaptea, p`n[ c[tre ziu[, clipesc lumini pe m[gurile de straj[. +i cete de c[l[re\i izvor[sc de prin satele bogate, sub pova\a boierilor ce-=i au partea de cinste, dup[ c`\i viteji aduc ]n lupt[. P`lcuri de pl[ie=i coboar[ din mun\i, pe drum ]nt`lnesc turme, chervane-nc[rcate — b[jenia c`mpului ]nfrico=at. Din zori p`n[-n noapte curg spre stani=tea o=tilor darabani =i glota=i din |ara de Sus, b[tr`ni iscusi\i, cerca\i ]n r[zboaie =i fl[c[i sprinteni, ]n cojocele-nflorite, cu ghioaga pe um[r =i c[ciula brum[rie dat[ pe ceaf[, a voie bun[ =i a dor de lupt[… De la poloni =i de la unguri mai nici un ajutor n-au avut moldovenii, la o cump[n[ ca asta. +i doar de valul ce-nainta, n-avea a se teme numai Moldova. +tefan, prin iscoadele lui, =tia toate mi=c[rile vr[jma=ului. +tia c[ sunt peste-o sut[ de mii de turci sub steagul lui Soliman Pa=a, =i c-au trecut Dun[rea pe la Nicopoli, =i c-au mai luat ]n drum vreo dou[zeci de mii de \[rani rom`ni, care vin cu Laiot[Vod[ s[ se bat[ =i ei, s[racii, cu fra\ii lor moldoveni. C`t au mers prin |ara Munteneasc[, turcii au g[sit =i conac =i merinde; dar de la Milcov ]ncolo parc[ =i vremea s-a schimbat deodat[. Zile de moin[ ]ncepur[ s[ dezghe\e drumurile, ro\ile se-nglodau p`n[-n buc=[, ]n locul t`rgurilor, ]n vatra satelor nu se mai vedea dec`t p[r[gini =i mormane de moloz ]nnegrite de fum. Pe la Boboteaz[ au intrat ]n valea B`rladului, ]n drumul de =leau ce ducea la Ia=i. De o parte =i de alta erau numai dealuri ]mbr[cate cu p[duri. Pu\in mai ]n sus de Vaslui, la locul ce-i zicea Podul }nalt, unde se vars[ g`rla Rahovei ]n B`rlad, valea, mai str`mt`ndu-se, adun[ ca-ntr-o p`lnie scursorile pripoarelor.

100

Din trecutul nostru

Aici, pe-o frunte de m[gur[, se a=ezase +tefan cu cei patruzeci de mii de osta=i ai lui, gata de lupt[. }n diminea\a zilei de 10 ianuarie, valea prinse a vui de larma duiumului, dar ochiul nu deslu=ea ]nc[ nimic, pentru c[ era o p`cl[ deas[ de nu se z[rea om cu om. Turcii ]naintau ]ncet. B[nuiau ei mreaja, dar nu =tiau unde. — Cerceta=ii lor cei nevrednici aduceau ve=ti mincinoase, cei vrednici nu se mai ]ntorceau. La pod, cum era gloat[, se f[cu ]mbulzeal[. Mul\imea se fr[m`nta ]n loc, huind ca marea. Deodat[, ca =i cum s-ar fi despicat cerul, un tr[snet s-auzi de sus, =i-n aceea=i clipal[ o ploaie de ghiulele c[zu peste furnicarul ce clocotea ]n str`mtoare, =i s[ge\ile ]ncepur[-a curge ca dintr-o ruptur[ de nor. Spahiii ]=i strunir[ caii, s[ vad[ dincotro vine moartea. De dup[ un huceag se ridicau strig[te zorite de tr`mbi\i =i de bucium. +-atunci o parte din oastea lui Soliman, repezindu-se orbe=te ]ntr-acolo, s-a n[molit ]n crivina luncii =i n-a mai putut ie=i, iar grosul a dat busna-nainte. Un =uier a s[getat cuprinsul, =i codrul s-a pref[cut ]n oaste. Cu urlete de fiare, cre=tini =i turci s-au azv`rlit ]n lupt[-nver=unat[, =i p`n[ c[tre sear[ nu s-a =tiu ce se va putea alege din v[lm[=agul acela ]ngrozitor. Secuii, c`nd au v[zut ce seceri= de vie\i se-ncinge, au rupt-o de fug[. Turcii ]ncepeau s[ se cread[ biruitori, c`nd, deodat[, ]nsu=i marele +tefan c[zu asupra lor cu cei mai ale=i viteji ai lui. Toporul ab[tu iataganele cu bra\e cu tot. C[l[re\ii, cump[ni\i ]n sc[ri de aur, se pr[bu=ir[ sub ghioaga de corn a moldovenilor. Atunci a v[zut vestitul Soliman c`t \ine roibul lui la fug[. Dun[rea, pragul m`ntuirii, =i-a avut =i ea, ca de obicei, partea ei de le=uri. Iar c`nd, dup[ dou[ zile de vifor, s-au str`ns vitejii iar la Vaslui ]n jurul st[p`nului lor, ca fra\ii ]mbr[\i=at cu drag, c[ci fra\i erau ]n ceasul acela \[rani, boieri =i domn, =i f[c`ndu-se cruce, cu lacrimile-n ochi, au mul\umit lui Dumnezeu pentru izb`nda aceasta deplin[, cea mai frumoas[ din frumoasa via\[ a lui +tefan, =i una din cele mai str[lucite ]n luptele cre=tinilor cu turcii. Biruitorul trimise =i craiului le=esc =i celui unguresc parte din pleanul =i din steagurile smulse de la vr[jma=i. Izb`nda

101

Alexandru Vlahu\[

aceasta avu un larg r[sunet ]n lume. +i +tefan ajunse a fi privit, chiar =i de neprieteni, ca cel mai mare viteaz al vremii aceleia. Papa de la Roma numindu-l ]ntr-o scrisoare „Sabia lui Christos“ ]ntre alte laude spunea: „Biruin\ele tale, ]n\elepte =i viteze, au adus at`ta m[rire numelui t[u, ]nc`t toate gurile ]l rostesc, =i toate inimile-l sl[vesc“. Iar cel mai priceput c[rturar al polonilor, vestitul Dlugo=, martor =i povestitor ]nt`mpl[rilor de pe atunci, dup[ ce vorbe=te de lupta de la Podul ]nalt, laud[ astfel vrednicia domnului Moldovei: „O, b[rbat minunat, cu nimic mai prejos de vitejii cei din vechime, de care noi at`ta ne minun[m! El e cel dint`i ]ntre principii lumii, care a dob`ndit ]n vremile noastre o biruin\[ a=a de str[lucit[ ]mpotriva turcilor. Dup[ judecata mea, vrednic e s[ i se-ncredin\eze prin ]nvoirea tuturor c`rmuirea lumii ]ntregi =i mai ales pov[\uirea o=tilor cre=tine ]mpotriva turcilor“. Ci +tefan nu-=i leg[ mintea nici de m[rimea izb`nzii, nici de mul\imea laudelor. Cum ajunse la Suceava porunci hotnogilor, s[-=i \ie oamenii la ]ndem`n[, c[ de aci ]ncolo vor avea s[ ]nt`mpine greul cel mare. Iar ]n ziua de 25 ianuarie trimise \[rilor din Apus o scrisoare ]n care ar[ta pe larg c[ ]mp[ratul Mohamed al II-lea preg[te=te s[ vie el ]nsu=i cu o=ti puternice- mpotriv[-i, =i c[ Moldova, fiind „poarta cre=tin[t[\ii“, ar trebui, cu puterile tuturora, s[ fie ap[rat[ pe mare =i pe uscat, ca nu cumva p[g`nul, dobor`nd str[jile, s[ intre-n cetate. +i, ca s[ vad[ c[ au cui s[ ]ncredin\eze sprijinul cerut, zice-n scrisoare, cu privire la b[t[lia din lunca B`rladului: „C`nd am v[zut noi o a=a de mare o=tire, ne-am ridicat viteje=te cu trupul nostru =i armele noastre, =i i-am stat ]mpotriv[, =i cu ajutorul lui Dumnezeu cel atotputernic, am biruit stra=nic pe acei du=mani ai no=tri =i-ai ]ntregii cre=tin[t[\i, =i i-am sf[r`mat =i i-am c[lcat ]n picioare!“ Dar marile puteri ale Apusului, darnice-n laude =i f[g[duieli, se mi=cau anevoie la fapte. Valul se apropia, =i nimeni nu ]ntindea Moldovei o m`n[ de ajutor. Ce limpede se oglinde=te sufletul neadormitului voievod ]n scrisoarea lui de la 20 iunie 1475 c[tre solii trimi=i s[ ia

102

Din trecutul nostru

]n\elegere cu ]mputernici\ii craiului Matia=, ]n vederea marilor ]nt`mpl[ri ce se preg[teau. Cuvintele ]nc[rcate de grij[, parc[ =uier[ de viforul ner[bd[rii: „De aceea voi, f[r[ z[bav[, ]ndat[ ce ve\i vedea aceast[ carte, numaidec`t s[ v[ scula\i =i s[ v[ gr[bi\i cu solii ce vin ]mpreun[ cu voi de la regele Matei c[tre noi, =i s[ m`na\i un trimis grabnic cu scrisorile voastre =i cu ale solilor ce vin c[tre noi, care trimis trebuie s[ zboare ziua =i noaptea c[tre regele Matei =i s[-i deie de =tire ace=ti du=mani ai cre=tin[t[\ii, =i s[-l roage a veni c`t se va putea mai repede, ziua =i noaptea, cu toat[ puterea M[riei sale =i cu toate o=tile ce i-a dat Dumnezeu, ca s[ nu ne lase s[ pierim noi =i \ara noastr[, c[lca\i de ace=ti p[g`ni f[r[ de lege“. +i Matia= d[du numai vorbe acestui om al faptelor… Matia=, care scria Papei de la Roma =i senatului vene\ian, c[, prin +tefan, el a biruit pe turci la Podul ]nalt, Matia= care primea bani de la cre=tinii din Apus, ca s-ajute pe moldoveni ]n lupta lor cea sf`nt[ =i-i p[str[ pentru nevoile lui, vicleanul rege, care =tia a=a de bine s[-=i trag[ laude =i foloase din jertfele altora!… }naintea senatului Vene\iei, solii lui +tefan, c`nd li s-a spus una ca asta, au r[spuns limpede, cu m`ndria celei mai curate drept[\i: „C[ +tefan-Vod[ nu e supus ]ntru nimic regelui Ungariei, ci domn al \[rii =i poporului s[u“. +i ]n vremea asta, pe c`nd trimi=ii lui +tefan cutreierau lumea dup[ o m`n[ de ajutor, sultanul Mohamed al II-lea, temutul du=man al ]ntregii cre=tin[t[\i, venea ca o vijelie asupra Moldovei, cu toat[ puterea lui de ]mp[rat mare =i viteaz. }nc[ din vara trecut[ cetatea Cafa de pe \[rmul Cr`mului, unde domnea un cumnat al lui +tefan1 , c[zuse sub steagul turcilor; le mai trebuia Chilia =i Cetatea Alb[ =i r[m`neau ei 1

+tefan se c[s[tore=te, pentru a doua oar[, ]n ziua de 14 septembrie 1472 cu Maria, fiica lui Alexie, din neamul ]mp[r[tesc al Comnenilor, sor[ cu Isac, domnul Mangupului. }nt`ia lui so\ie fusese Evdochia, sora lui Simion vestitul cneaz al Kievului. Aceasta a murit la 1466, trei ani dup[ c[s[torie, l[s`nd lui +tefan o singur[ fat[ pe frumoasa Elena, care a ajuns so\ia unui fiu de \ar. A treia =i cea din urm[ so\ie a lui +tefan a fost Maria, fiica lui Radu cel Frumos.

103

Alexandru Vlahu\[

singuri st[p`ni ai M[rii Negre. Numai a=a ]=i puteau vedea ]n sf`r=it deschis[ ]nainte-le poarta cea mare a Europei. +i regii Apusului dormeau. +tefan ]n\elese c[ de la ei nu mai avea nimic de a=teptat. +i ce speran\e-=i pusese el ]n unirea tuturor cre=tinilor! }=i ]nchise ]n suflet toat[ durerea acestei am[giri =i se hot[r] s[ lupte singur, chiar =i ]n contra soartei de va trebui. Niciodat[ un viteaz n-a stat mai m`ndru ]n fa\a mor\ii. Pe la ]nceputul lui iunie 1476 scria din B`rlad prietenilor din Bra=ov: „Suntem ]n lag[r cu toat[ puterea noastr[, =i mergem asupra turcilor“. +i pe c`nd Marea descarc[ pe \[rmul Dobrogei o sut[ cincizeci de mii de osta=i cu ]mp[ratul lor ]n frunte, el se =i ]n\elesese c-o dumbrav[ de arini, din b[taia vadului, s-a\ie calea n[v[litorilor. }i a=teapt[ acolo preg[tit de lupt[, c`nd deodat[ ve=ti sosir[ ca-n urma lui \ara e b`ntuit[ de t[tari. Cu ce inim[ s[ mai stea bie\ii oameni, c`nd se g`ndeau la cei de-acas[! Trebui s[ dea drumul glota=ilor pentru dou[ s[pt[m`ni. Domnul r[mase numai cu zece mii, — o=teni ale=i, dar…, zece mii. +i marea o=tire a Padi=ahului s-apropia. „Grija era nu cum s[ tr[im, ci cum s[ murim“, zice un martor al acelor zile de sc`r=nire. Atunci s-a v[zut una din jertfele cele mai m[re\e ce s-au pomenit vreodat[ ]n istoria unui popor. Cei zece mii, care ]nf[\i=au acum toat[ cinstea neamului, toat[ m`ndra alc[tuire a Moldovei, se ]nt[rir[ pe-o m[gur[ deasupra P`r`ului Alb din \inutul Neam\ului, ]ntr-o p[dure de stejari pref[cut[-n cetate, dup[ vechiul obicei al \[rii, =i a=teptar[. Domn =i supu=i ascultau, ]n fa\a primejdiei ce venea, o singur[ f[ptur[, un singur suflet, logodnic mor\ii. De data asta Laiot[-=i ducea ocrotitorii ]ncet, pe drumuri =tiute cu teama celui b[nuit, cu grija celui p[\it. Tocmai c[tre sf`r=itul lui iulie codrii Ozanei prinser[ a vui de fream[tul duiumului turcesc. Funia se str`ngea la steaj[r. Leu =i v`n[tori se sim\eau tot mai aproape, =i inimile b[teau din ce ]n ce mai tare. Cetatea Neam\ului primi, f[r[ s[ r[spund[, cele dint`i ghiulele ale turcilor. Nu bra\e de viteaz, ci m`ini lacome de t`lhari se n[pustir[-n cuibul p[r[sit, s[ caute comori. Cel ce sp[rsese

104

Din trecutul nostru

zidurile Constantinopolului ]n\elese c[ aiurea trebuie s[ fie cetatea lui +tefan. +-o g[si. }nsu=i domnul Moldovei i-o descoperi, ]n diminea\a zilei de 26 iulie, c-o salv[ de s[ge\i, dup[ care pornir[ a bate pu=tile, de-o parte =i de alta. Mult[ vreme a stat lupta nehot[r`t[; c[ moldovenii a=a ]nte\eau cu ghiulele din meterezele lor, c`t r`nduri peste r`nduri c[deau ne]nfrico=a\ii ieniceri, p`n[ ce, ]nsu=i sultanul, tremur`nd de m`nie, apuc[ steagul cel mare ]n m`na lui de viteaz b[tr`n, =i-=i n[pusti odat[ toat[ o=tirea ]ntr-un iure= n[prasnic. }nt[riturile se sparser[, mul\imea oarb[ n[v[li ca un puhoi printr-o ruptur[ de z[gaz, =i dreptatea ]=i ]ndoi grumajii sub cov`r=irea puterii. „A r[mas izb`nda la turci, zice cu durere cronicarul Ureche, =i at`\ia de mul\i au pierit, c`t au n[lbit poiana cu trupurile lor unde a fost r[zboiul, =i mul\i din boierii cei mari au picat, =i vitejii cei buni au pierit cu totul atunci =i, neivindu-se ajutor nici dintr-o parte, au picat, nu fie=tecum, ci p`n[ la moarte se ap[ra, nici birui\i de arme, ci stop=i\i de mul\imea turcilor“. Iar +tefan, care cu palo=ul ]=i t[iase drum printre n[v[litori, ridic`nd mai t`rziu o biseric[, pe locul acela de jertf[, numit de atuncea R[zboieni, spune-n pisanie: „cu ]ng[duirea lui Dumnezeu, birui\i fur[ cre=tinii de p[g`ni, =i c[zur[ acolo mare mul\ime de osta=i moldoveni“. Ci mult n-avu a se bucura sultanul de cr`ncena-i isprav[. Merindele se-mpu\inau, c[ldurile secau p`raiele, cet[\ile ]nt[rite se ap[rau cu ]nver=unare — cinci sute ieniceri pierir[ zadarnic sub zidurile Chiliei, — s[ge\ile arca=ilor nev[zu\i f[ceau drumurile tot mai temute, ciuma =i foametea v[muiau pe capete, cor[biile ce veneau ]nc[rcate cu merinde, fur[-nghi\ite de valurile m[rii... Vitejii de la Valea Alb[ p[reau c[ lupt[ ]nc[ de dincolo de moarte. Padi=ahul afl[ cu bucurie c[ e-nspre Dun[re un drum =i mai scurt dec`t acel pe unde venise. }n vremea asta, din z[rile Vrancei p`n[-n limpezi=ul Nistrului, lungi chem[ri de bucium ]nfiorau t[cerea codrilor; \[ranii se-nturnau sub steag dup[ cele dou[ s[pt[m`ni de voie, — oaste nou[ se-nchega ]n jurul voievodului, pe care ]n ceasul de primejdie mun\ii, smulg`ndu-l din v`ltoare, ]l tr[seser[ la ei ca pe-un

105

Alexandru Vlahu\[

copil al lor. +i c`\i dintre p[g`ni n-apucaser[ a trece Dun[rea, nici n-au mai trecut-o. — La sf`r=itul lui august solul vene\ian scria de la fa\a locului: „Sultanul a ie=it din \ar[, cu cetele sale, f[r[ a fi luat o singur[ cetate, =i f[r[ alt[ pagub[ pentru Moldova dec`t prada ce-a dus cu sine; iar +tefan-Vod[ a ie=it din mun\i =i c[l[re=te viteaz prin toat[ domnia lui“. Peste dou[ luni voievodul Moldovei, cu ajutorul craiului Matia=, smulgea coroana Munteniei de pe fruntea nevrednicului Laiot[ =-o ]ncredin\[ lui Vlad |epe=, ne]nduplecatul, temutul de-odinioar[, care st[tuse at`\ia ani uitat ]n ]nchisoarea de la Buda. Planuri mari ]=i f[ceau acum cei doi voievozi pe de-a pururi ]nfr[\i\i. Dar pe +tefan ]l chemar[ grabnic grijile \[rii lui. Peste podul de ghea\[ al iernii, Laiot[ se-ntoarse cu oaste-mp[r[teasc[, =i Vlad pieri ca un viteaz, al[turi cu osta=ii lui, ]n lupta s`ngerosas[ de l`ng[ Bucure=ti. Un =ir de ani domnul Moldovei avu de lucru cu tronul f[r[ de noroc al \[rii lui Mircea. }n toamna anului 1477 se repezi iar ]n Muntenia, alung[ pe Laiot[ =i puse domn ]n locul lui pe Basarab cel T`n[r, poreclit |epelu=, care peste doi ani se-nchin[ =i el sultanului. Din nou +tefan ]=i g[ti oastea, =i-n luna lui august 1481, biruind pe |epelu= ]n lupta de la R`mnicu-S[rat, f[cu domn pe Vlad C[lug[rul, un frate vitreg al lui Vlad |epe=. Dar era scris, se vede, ca visul lui de a-=i avea un prieten credincios pe tronul Munteniei s[ nu se poat[ izb`ndi. }n vara anului 1484, c`nd Baiazid al II-lea, sultanul cel nou, ]=i ancor[ cor[biile ]nc[rcate cu tunuri ]n fa\a cet[\ii Chilia, Vlad C[lug[rul, cap plecat, ]i =i venir[ gr[bit ]n ajutor cu rom`na=ii lui, ce nu mai =tiau s[racii, de-o seam[ de vreme, nici pentru cine, nici ]mpotriva cui aveau s[-=i ]ncordeze arcurile. Pe la sf`r=itul lui iulie, Chilia =i Cetatea Alb[ erau ]n m`inile turcilor. Lucrurile s-au petrecut repede, aproape t`lh[re=te. Ca un tr[snet a c[zut la Suceava ]ngrozitoarea veste. Erau bog[\ia =i t[ria Moldovei acele dou[ scumpe cet[\i, unde str[juiau cei mai destoinici p`rc[labi ai lui +tefan. — }n sufletul aprig al biruitorului de la Podul-}nalt scap[r[ g`ndul unui r[zboi norocos. Dar oastea i se ]mpu\inase de at`tea lupte. Cu chiu,

106

Din trecutul nostru

cu vai ar mai fi putut pune-n picioare dou[zeci de mii de oameni. Pentru ]nt`ia oar[ sim\i c`t de ]ngust[ i-e \ara, =i ce m[rginite ]i sunt puterile pe seama inimii lui mari =i grelelor ]nv[luiri =i mul\imii vr[jma=ilor lui. B[tu iar la por\ile cre=tine, care se deschideau a=a de greu adev[rului =i drept[\ii!… Singur craiul Poloniei se l[s[ ]nduplecat. Trufia le=easc[ ]=i avu ]n sf`r=it s[rb[toarea ei de at`\ia ani visat[: ]n cortul de pe c`mpul Colomeei, ]naintea ]ng`mfatului rege Cazimir, a ]ngenuncheat cel mai ]n\elept domn =i cel mai str[lucit viteaz al acelor vremi. Iar pentru ca de=arta m`ndrie a leahului s[ fie =i mai m[rginit[, viclenia a f[cut ca, ]n clipa c`nd +tefan va pune genunchiul ]n p[m`nt, cortul s[ se ridice, =i s[ vad[ toat[ ob=tea cine se ]nchin[ b[tr`nului rege al polonilor. Ceea ce l-a r[nit ]ns[ mai ad`nc pe domnul Moldovei, a fost c[, dup[ at`tea umilin\e, nu i s-au dat dec`t dou[ mii de c[l[re\i. At`ta, la o adic[, iar fi ]njghebat =i r[ze=ii lui. Hot[r`t, le=ii nu-i puteau fi prieteni. La vremea asta \ara era b`ntuit[ de turci, care acum, st[p`nind cele dou[ cet[\i, ]=i ]ncurcau caii pe p[m`ntul Moldovei ca pe mo=ia lor. Ba ]nc[ aduseser[ =i un v`n[tor de domnie, pe unul Hromot, — s[-l puie ]n locul lui +tefan. C`nd s-a ]ntors domnul ]n \ar[, Suceava lui era ]n fl[c[ri, =i n[v[litorii se risipeau spre Dun[re ]nc[rca\i de pr[zi. Grabnic lu`ndu-i din urm[, ajunse o parte din ei l`ng[ lacul C[tl[buga, =i t[indu-le calea, ]ngr[=[ brazda de toamn[ cu s`ngele lor. — }n prim[vara anului urm[tor (1486) veni iar Hromot ]n fruntea unei o=ti puternice. De ast[ dat[ ]l a=tept[ la =cheia, pe lunca Siretului, paznicul Moldovei cu arca=ii lui. „=i d`nd r[zboiul viteje=te de ambe p[r\ile, zice cronicarul, ]ntr-o luni, martie ]n =ase, au pierdut Hromot r[zboiul =i oastea, mai apoi =i capul“. Dar ce noroc putea izvor] neamului din toate biruin\ele acestea? +tefan nu era un voievod ]nsetat de v`lv[. El nu se g`ndea la slava =i r[sunetul numelui lui, ci la ]ngr[direa cea bun[ =i statornic[ a \[rii, la ridicarea poporului c[ruia domn =i p[rinte-i era. — Deci cu am[r[ciune privi ]n urm[ peste mul\imea luptelor prin care trecuse… Unde era Moldova lui, dac[, ]n toat[ vremea asta, t`rgurile =i-ar fi sporit

107

Alexandru Vlahu\[

nego\ul =i satele gospod[riile, dac[, ]n loc s-alerge =i s[ se bat[ ]n r[zboaie, boierii ar fi r[mas lini=ti\i la trebile \[rii, plugarii la coarnele plugului =i ciobanii la t`rlele lor!… Cump[nise el odat[ lucrurile ]ntr-alt fel. }n cugetul lui curat ]mp[r\ise ]n dou[, ]n cre=tini =i p[g`ni, =i-=i zicea c[ el, fiind osta= al Crucii, va avea, fire=te, dragostea =i sprijinul tuturor acelor pe care-i ap[ra cu pav[za vitejiei =i jertfelor lui. Vremea ]ns[ l-a f[cut s[ cunoasc[ toat[ ad`ncimea de=ert[ciunii =i tic[lo=iei omene=ti. Acum judeca limpede, cu „mintea moldoveanului cea de pe urm[“. El era b[tr`n, \ara ostenit[, zilele din ce ]n ce mai grele. Unde aveau s[-l duc[, =i c`t puteau s[-l mai \ie biruin\ele lui! Turcii pierdeau o b[t[lie, =i ca dintr-un izvor scoteau alt[ o=tire =i porneau alt[ b[t[lie. El cu aceia=i boieri =i cu aceia=i \[rani duceau greul at`tor r[zboaie, =i numai inima lui =tia c`t ]l ducea =i c`t de scump[-i era fiecare pic[tur[ jertfit[ unei biruin\e, din s`ngele sf`nt al vitejilor lui, al fra\ilor lui. +i-atunci ]n\eleptul gospodar al p[cii se ar[t[ tot a=a de mare ca =i ne]nfrico=atul voievod al r[zboaielor: Ca s[ nu-=i p[r[duiasc[ \ara, ap[r`nd cu vrednicia lui tr`nd[via altora, se hot[r] s[ puie cap[t luptelor cu turcii. Pe vr[jma=ul tare, c`nd nu-l po\i r[pune, caut[, de \i-l ]mpac[. Trimise deci sultanului Baiazid birul cerut, ]i dete ostatec pe fiul s[u Alexandru, =i ]n\elepciunea ]ncheie astfel ceea ce sabia ]ncepuse. Sosi vremea socoteli cu polonii. Vechea datorie, pentru care Alexandru cel Bun primise Pocu\ia z[log, ei o f[cuser[ uitat[. +tefan le-o aminti. }n vara anului 1490, cur`nd dup[ ce-a f[cut pace cu turcii, l[rgi cu spada hotarul Moldovei despre poloni, lu`nd Pocu\ia =i pun`ndu-=i oaste de paz[ ]n cet[\ile ei. Peste doi ani, b[tr`nul Cazimir murind, rege al Poloniei ajunse Ioan Albert, cel mai viteaz =i mai neast`mp[rat dintre mul\ii lui feciori. El se-n\elese cu frate-s[u Vladislav, craiul maghiarilor, s[ ia Moldova =i s[ a=eze domn, ]n locul lui +tefan, pe-un frate-al lor Sigismund. Pielea ursului era tocmit[ — mai r[m`nea v`n[toarea care nu-i totdeauna cu

108

Din trecutul nostru

noroc. Vicleanul rege ]=i preg[ti oastea =i-=i ]ntinse mrejele. Trimise vorb[ lui +tefan c[, ]ndat[ ce se va pune-o vreme mai priincioas[, are s[ vie cu toat[ puterea lui s[-i scape Chilia =i Cetatea Alb[ din m`inile p[g`nului. +i-n vara anului 1497 porni. Dar ]n loc s[ pogoare pe drumul =tiut, spre gurile Nistrului, intr[ ]n Pocu\ia =i, pe sub ochii str[jilor moldovene=ti c`rmi drept spre Suceava. +tefan nu era om s[-l adoarm[ =iretenia le=easc[. De cu vreme ]nt[rise zidurile cet[\ii domne=ti, pusese ap[r[tori destoinici la metereze, iar el se a=ezase cu tab[ra la Roman. De acolo-=i repezi iscoadele care-aveau nu numai cu ochiul ager, dar =i bra\ul v`njos — =i de multe ori, pe l`ng[ =tiri, aduceau =i c`te-o „prub[“ din oastea cr[iasc[. Tocmai pe la sf`r=itul lui septembrie ]=i ]ntinse leahul corturile ]n lunca de sub m[gura Sucevei. Tunuri mari ]nceput[ a bate ]n zidurile cet[\ii, de unde veneau s[ge\i =i ghiulele, trimise — c[ parc[aveau suflet. Sileau polonii c`t ce puteau, dar nici un spor nu se vedea. Noaptea dregea sp[rturile zilei, =i cetatea p[rea un uria= ce doarme nep[s[tor de ce se petrece ]n jurul lui. Numai golurile ce se f[ceau ]n r`ndurile n[v[litorilor nu se mai umpleau, =i regele, trufa=ul rege, care credea c[ nici nu va avea nevoie s[ descalece ]nainte de a intra biruitor ]n cetatea lui +tefan, v[zu cu ochii cum i se destram[ toate frumoasele-i planuri, cum cu zi =i oastea i-o vl[guie=te, =i pe el ]l mic=oreaz[ ]n ochii supu=ilor lui. Dup[ dou[ s[pt[m`ni de lupt[ cu zidurile fermecate, se ]ncredin\[ c[ cea mai bun[ isprav[ ar fi o grabnic[ ]ntoarcere. Mai ales cu merindele erau pe sf`r=ite, vremea ]ncepuse a se ]n[spri, =i bietul crai se ]mboln[vise de inim[ rea. Moldovenii ziceau c[ nu-i prie=te \ara. Soli, dintre oamenii fratelui Vladislav mijlocir[ pacea. +tefan o primi. Numai ceru ca regele s[ se ]ntoarne cu oastea tot pe unde a venit — „s[ nu mai strice \ara pre alt loc“. La porunca plec[rii, le=ii se bucurar[ ca de-o biruin\[. Chervanele se-nc[rcar[ cu l[zile ]n care-=i purtau huzurul oamenii aceia l[fo=i, iubitori de culcu= moale, de arme scumpe =i de haine b[t[toare la ochi. Dar caii sl[bi\i, drumurile grele, zilele reci =i ploioase ale toamnei dep[rtau grozav cap[tul

109

Alexandru Vlahu\[

acestei \[ri posomor`te. Albert, viclenind ]nc-o dat[, p[r[si vadul ]nvoit =i lu[ calea cea mai scurt[, care nu-i totdeauna cea mai bun[. +tefan ]ns[ ]l p[zea din ochi. C`t ]l v[zu apuc`nd spre codrul Cosminului, pe drumul ce merge la Cern[u\i, ]i =i chibzui r[fuiala. El =i ai lui, pe iu\ii cai moldovene=ti =i pe drumuri numai de ei =tiute, pornind din Roman, sosir[ la Gura Dumbr[vii, cu patru zile ]naintea le=ilor. +i cum desc[lcar[, ]ncepur[ preg[tirile… C`nd s-au apropiat polonii, codrul ]i a=tepta ca o fiar[ fl[m`nd[ cu gura c[scat[: de-o parte =i de alta, pe toat[ ]ntinderea =leaului, copacii, cu me=te=ug reteza\i, se \ineau numai ]n coaja dinspre drum. Se cheam[ c[ ei st[teau la p`nd[ ]ntocmai ca oamenii. Iar ]nd[r[tul lor, ]n bezna p[durii, a=teptau neclinti\i voinicii Moldovei. O fr`ntur[ de oaste cr[iasc[ fu l[sat[ s[ treac[ ]nainte f[r[ nici o sup[rare. Prada era prea mic[ pentr-o a=a de ]nsemnat[ curs[. Dar c`nd intrar[ bine ]n l[untrul codrului m`ndrele =iruri de c[l[re\i ]nzeua\i, grosul o=tirii, =i craiul, =i carele ]nc[rcate cu tot felul de scumpeturi, atunci — atunci un chiot trezi p[durea, =i vraja t[cerii se rupse. Trunchii t[ia\i se pr[bu=ir[ cu zgomot peste mul\imea nepreg[tit[ de moarte, =i falnicul rege nu se mai g`ndi dec`t la m`ntuirea propriei lui vie\i. Lu[ cu el o frunte de c[l[re\i, =i, ap[rat mai mult de puterea norocului dec`t de vrednicia armelor, sc[p[ cu zile. }n urma lui, ]n ad`nca vuire a codrului, ghioagele, arcanele =i s[ge\ile moldovenilor ]ncheiau frumos isprava drept[\ii ]nceput[ de trunchii stejarilor. }n vremea asta, vornicul Boldur, trimis de +tefan c-o m`n[ de voinici ]naintea c[l[re\ilor, ce veneau din Mazovia ]n ajutorul regelui, le scurt[ la satul Len\e=ti, dincolo de Cern[u\i, calea mor\ii spre care alergau. „A fost o stra=nic[ v`n[toare =i m`ndru ne-a mai picat ]n palm[…“ glumeau, st`nd roat[-n jurul focului =i socotindu-=i pleanul, h[rta=ii lui +tefan. }=i primise =i domnul partea lui de plean… A, slovele acelea cusute cu fir de aur, buc[\ile acelea de m[tase, rupte =i c[lcate ]n picioarele cailor — era trufia polon[ t[v[lit[ ]n s`nge =i ]n noroi, — erau steagurile care l-au v[zut o clip[-ngenuncheat ]n cortul de la Colomeea!

110

Din trecutul nostru

„Dup[ aceea, zice cronicarul, dat-a +tefan-Vod[ cuv`nt ]n toat[ \ara s[ se str`ng[ la H`rl[u la ziua sf`ntului Neculai =i adun`ndu-se ]ntr-acea zi cu to\ii ]ntr-acel loc, f[cutu-le-au osp[\ tuturor boierilor =i tuturor vitejilor s[i, =i cu daruri scumpe i-au d[ruit“. Mai t`rziu, ]nchipuirea poporului ]mpodobit[ c-un adaos de-o nemaiauzit[ str[=nicie povestirea acelei r[fuieli: Zicea c[ +tefan ar fi ]njugat pe poloni la plug, =i, ar`nd cu ei o \[lin[ din preajma Cosminului, ar fi sem[nat ghind[, iar p[durii ce s-a ridicat acolo i s-a dat numele de Dumbrava Ro=ie, ]n amintirea s`ngelui din bel=ug v[rsat pe locurile acelea1 . Acum Polonia era descoperit[: n-o mai ap[rau por\ile z[vor`te ale Chiliei =i Cet[\ii Albe. +i ]mprejur[rile se gr[bir[ a-i ar[ta ce bun[ ocrotire ]i fusese Moldova — zidul de paz[ pe care singur a vrut s[ =i-l d[r`me. Dup[ „]nv[\[tura“ din 1

Trecut-au patru secoli din ziua cea fatal[. C`nd se-ngrop[-n \[r`n[ a du=manilor fal[! +i faptul cel istoric, sub form[ legendar[, Din neam ]n neam rom`nii ]l povestesc ]n \ar[. Privi\i! l`ng-o dumbrav[ st[ tab[ra de care. Fl[c[i voinici =ed roat[ pe l`ng[ un foc mare, Mir`ndu-se-ntre d`n=ii cum vreascurile-n foc Ca ni=te =erpi se mi=c[ sucindu-se ]n loc. — „+ti\i voi de ce stejarul arz`nd pl`nge =i geme? (}ntreab’ un rom`n ager pe care-a nins de vreme) Colo-n ast[ dumbrav[ copacii urie=i Sunt locui\i, se spune, cu suflete de le=i. „Pe timpul b[rb[\iei au prins +tefan cel Mare „O oaste de n[val[ =-au pus-o ca s[ are; „Iar ]n p[m`ntul negru cu s`nge-amestecat „Spre lung[ pomenire el ghind au sem[nat„! .............................................. El zice, =i dumbrava se pare c[ ro=e=te, +-un aspru glas de vultur ]n noapte se treze=te. El zice, focul arde dumbrava lumin`nd. Prin crengile frunzoase trec umbre suspin`nd! Dumbrava ro=ie de V. Alecsandri

111

Alexandru Vlahu\[

codrii Cosminului, cum a dat ]n var[, a suferit trei b`ntuiri, una dup[ alta. }n mai au potopit turcii p`n[ la Lemberg, ]n iunie +tefan =i-a ]ngr[dit Pocu\ia ]n hotare de foc, ]n iulie au pr[dat t[tarii. +i cel ce visase pieirea Moldovei, ceru domnului ei uitarea trecutului, =-o pace de prieteni buni pentru vremea viitoare. C[ m`ndrul rege se dumerise ]n sf`r=it cu cine are d-a face, se vede, cum nu se poate mai l[murit, din ]ns[=i rostirea p[cii, ]ncheiat[ ]n prim[vara anului 1499: „Se ]ncheie o pace des[v`r=it[ ]ntre M[ria noastr[ =i Prea sl[vitul +tefan voievod, din mila lui Dumnezeu domnul |[rii Moldovei, prietenul nostru cel sincer iubit“. A=a ]ncepe ]nvoiala, scris[ ]n latine=te, dintre cele dou[ puteri. „+i iar[=i zice mai jos craiul Ioan Albert, c`nd am vroi noi ]mpreun[ cu Vladislav, regele Ungariei, a purcede ]mpotriva ]mp[ratului turcesc, ne vom ]n\elege mai ]nt`i cu domnul Moldovei asupra chipului celui mai folositor de a purta r[zboiul, =i atunci +tefan va veni =i el ]mpreun[ cu noi ]mpotriva Sultanului; iar dac[, Doamne fere=te, n-ar putea ]nsu=i veni, atunci va merge fiul s[u cu noi. De asemenea =i noi ne leg[m s[ ap[r[m pe +tefan ]mpotriva turcilor“… T`rzie de=teptare! Dac[ de la ]nceput polonii =i ungurii ar fi ascultat sfatul lui +tefan, cu totul alta ar fi fost =i soarta \[rii lor =i soarta Moldovei. Dar au fost mici la suflet =i regii lor s-au tulburat mai mult de v`lva lui +tefan, dec`t de armele turcilor. Pacea era ea ]ncheiat[ pe ve=nic[ prietenie, leg`nd adic[ =i pe urma=ii lor. +i nimeni n-o dorea mai mult dec`t +tefan; c[ci nimeni n-avea mai mult[ nevoie de odihn[, =i pentru ei =i pentru \ar[. Dar Ioan Albert, craiul cel f[r[ noroc, moare-n vara anului 1501. +i cneazul Alexandru, fratele =i urma=ul lui, nu vroi s[ cunoasc[ lui +tefan nici un drept asupra Pocu\iei. St[p`nul Moldovei ]ns[ nu ]ng[duia s[ i se rup[ bucata aceea de p[m`nt. Era a lui — pl[tit[ cu bani =i cu s`nge. — +i, ca s[ nu mai r[m`ie nici o ]ndoial[, ]n toamna anului urm[tor intr[ iar cu armele ]n Pochi\a =i, ]nc-o dat[ biruitor, pietrui, ]n vaza b[tr`nilor, hotarul despre Polonia cu „bourul moldovenesc“. Asta a fost cea din urm[ lupt[ a lui +tefan.

112

Din trecutul nostru

Ne]ndem`n[rile vremii, =i mai ales unele amintiri dintr-un trecut nu tocmai ]ndep[rtat, f[cur[ pe noul crai al le=ilor s[ se mai g`ndeasc[, ]nainte de a-=i c[uta socotelile cu voievodul de la Suceava. S-ast`mp[r-o toan[ viforul b[t[liilor, =i lanurile Moldovei ]=i coc spicele de aur pentru secer[torii ei. Din jil\ul lui de glorioas[ odihn[, viteazul cu p[rul albit ]n r[zboaie, cuprinz`ndu-=i \ara sub zborul g`ndului, ]=i vedea-n ea toat[ via\a lui, desf[=urat[-n icoane. Se vede copil, juc`nduse cu arcul pe colinele Borze=ilor, apoi c[lare, cu sufletul aprins de vitejiile basmelor, botez`ndu-=i palo=ul ]n bel=ugul de s`nge de la T[m[=eni =i de la Crasna, — t`n[r fecior de domn, ciocnind paharul cu boieri sf[to=i, ce numai la moarte nu se g`ndeau ]n noaptea aceea grozav[ de la R[useni, — =i zilele cernite, grijile, fr[m`nt[rile de leu ]nchis ]n cu=c[ — durerile ]n focul c[rora se preg[tesc ]n tain[ toate faptele mari, — apoi prim[vara aceea neuitat[, biruin\ele de la Dolje=ti =i de la Orbic, s[rb[toarea de la Direptate, cu m[rea\a intrare ]n Suceava, ]mp[r\irea steagurilor =i grabnica v`n[toare de du=mani de pe p[m`ntul Pocu\iei — cea dint`i lupt[ din lungu-i =ir de lupte, ce tot pe p[m`ntul Pocu\iei a fost s[ =i-l ]ncheie. I se pare, ca =i acum ar fi tr[it mai multe vie\i. Nu-i vine-a crede c[-s numai patruzeci de ani de la b[t[lia cea f[r[ de noroc de sub zidurile Chiliei. Rana de-atunci, rana de la glezn[ ce-n toat[ vremea asta fusese uitat[, tocmai acum ]=i de=teapt[ durerile, acum se trezesc =i-i cer socoteal[ =i zilele de trud[, =i nop\ile de nesomn, =i toat[ via\a lui tr[it[-n nepreget =i-n lupte. }n roate largi ]=i leag[n[ g`ndul pe deasupra cumpenelor mari: Baia, Lipin\i, Soci, R`mnicu-S[rat Podul ]nalt. Valea Alb[… Revede toate locurile acelea, cu-nfiorarea clipelor deatunci. Nu-s basme, nu-s lucruri visate, ci zbucium =i ]nv[luiri tr[ite aievea… Mult s`nge-a mai b[ut p[m`ntul Moldovei. Numai la C[tl[buga, ]n ziua aceea de stra=nic[ r[spl[tire, c`t s`nge s-a mai v[rsat! Dar la =cheia, dar ]n codrul Cosminului… B[tr`nul voievod cuget[ la c`t norod de oaste ar fi, c`nd s[ se poat[ ridica odat[ din morminte to\i c`\i au pierit ]n luptele

113

Alexandru Vlahu\[

lui — ]n cele 36 de lupte, dintre care ]n 34 a biruit, =i numai ]n dou[ a fost biruit! Valuri au fost acelea. +i \ara mic[, =i du=mani mul\i, =i ajutor de nic[ieri. +i iat[ c[ din toate a ie=it cu bine. Dup[ at`tea furtuni zilele acestea de pace ]i vin ca o binecuv`ntare de la Dumnezeu. Din m[re\ul asfin\it al vie\ii lui prive=te ]n ad`ncul veacurilor =i, cu puterea sfatului cuminte, domnind =i dincolo de moarte, ]ndreapt[ destinele \[rii pentru vremi =i valuri ce nu-l vor mai atinge: Nu leahului viclean =i nestatornic, nici ungurului asupritor =i lacom, nici t[tarului s[lbatec s[-=i ]ncredin\eze vreodat[ Moldova p[sul =i soarta ei, — ci, la toat[ primejdia, s[ =tie c[ cel mai cinstit prieten =i cel mai bun ocrotitor e turcul, =i sub pav[za puterii lui s[ stea; c[ci singur[, ]n calea at`tor vr[jma=i, greu va tr[i… Vremea a dovedit ]n urm[ c`t adev[r era ]n vorbele lui. }n fa\a vl[dicilor =i boierilor \[rii, puse schiptrul domniei ]n m`na fiului s[u Bogdan, =i deplin ]mp[cat ]n suflet, ]nseninat de g`ndul c[ =i-a f[cut toat[ datoria c[tre \ara =i neamul lui, ]nchise ochii pentru somnul cel de veci ]n ziua de 2 iulie, anul 1504. „Domnit-au +tefan-Vod[, zice cronicarul, 47 de ani, 2 luni =i 3 s[pt[m`ni, =i au zidit 44 de m`n[stiri =i biserici, =i era ]nsu=i \iitor peste toat[ \ara“. }n jalea tuturora, =i cu cea mai mare pomp[ pe care a v[zut-o vreodat[ Moldova, fu dus de la Suceava la m`n[stirea Putna, =i ]ngropat acolo, sub lespedea de marmor[, pe care singur pusese din vreme s[-i scrie, cu-mpodobit[ slov[ =i-n limba sf`nt[ de pe-atunci, g`ndul acesta curat =i neumbrit de nici o de=ert[ciune p[m`nteasc[: „Evlaviosul domn, Ion +tefan voievod, cu mila lui umnezeu domn al |[rii Moldovei, fiul lui Bogdan voievod, ctitorul =i ziditorul sf`nt l[ca=ului acestuia, carele aici zace =i s-a mutat la ve=nicele l[ca=uri ]n anul 7012, luna iulie 2“. Cu truda lui ]ngr[dise lini=tea \[rii, =i suflet din sufletul lui d[duse p[m`ntului Moldovei, ce-n fa\a vr[jma=ului ca un osta= i-a stat al[turi. Poporul — de care-l leag[ o iubire ce nu

114

Din trecutul nostru

cunoa=te moarte — ]l a=teapt[ s[ mai vie odat[: Are s[ fie, spun b[tr`nii, o cump[n[ =-un r[zboi cum n-a mai fost de c`nd ]i lumea asta, =-atunci voievodul +tefan are s[ ias[ din morm`nt, c[lare =i-nzeuat, =i to\i ai lui au s[-l cunoasc[ de st[p`n =i de m`ntuitor =i, ]n toat[ vremea luptei, el are s[ aib[ iar[=i la dreapta un arhanghel cu sabia de foc, de-or s[ pice du=manii ]naintea lui de la zece pa=i, f[r[ s[-l ating[ nimeni, =i are s[ fie o v[rsare de s`nge, c`t s[-noate caii p`n[-n piept ]n valurile ro=ii; iar la sf`r=it au s[ biruie rom`nii =-au s[ r[m`ie din focul acela tari =i uni\i cu to\ii pe veci de veci, — =i numai dup[ aceea va putea s[ doarm[ lini=tit, ]n morm`ntul lui de la Putna, +tefan cel Mare =i Sf`nt.

115

CUPRINS

XV

MUNTENIA (1494—1593)

Toate silin\ele marelui +tefan de-a smulge Muntenia din v`ltoarea ]n care intrase au r[mas zadarnice. L[comia de bani a turcilor, mereu a\`\at[ de bog[\iile \[rii ce p[rea a nu mai avea sf`r=it, ]=i g[sise un minunat ajutor ]n du=m[nia dintre cele dou[ vi\e domnitoare ale Munteniei — Basarabe=tii =i Dr[cule=tii. C`nd a ]nchis +tefan ochii, ]n |ara Munteneasc[ era domn, Radu al IV-lea, fiul =i urma=ul lui Vlad C[lug[rul. Evlavios ca =i tat[l s[u, ]=i ]nchin[ bisericii ]ntreaga lui domnie de aproape paisprezece ani. }=i aduse sf[tuitor pe b[tr`nul Nifon, care fusese patriarh la Constantinopol. De c`nd st[p`neau turcii sf`nta cetate, c[lug[rii greci ]mp`nzeau lumea, ]n c[utarea unei ]ngr[diri mai bune. Mul\i venir[ cu Nifon =i ]n \ara lui Radu =i, g[sind aici ]ndestulare =i larg[ d[rnicie de la to\i, nu numai c[ nu s-au mai ]ndurat s[ plece, dar au scris de le-au mai venit =i al\i fra\i =i tovar[=i ]n acest binecuv`ntat p[m`nt al f[g[duin\ei. Nifon, mitropolitul, ]n urma unei ne]n\elegeri cu domnul, ]=i scutur[ papucii ]n poarta T`rgovi=tei =i plec[, blestem`nd cu foc \ara, din care ie=ea ]nc[rcat de daruri =i de bani. Acest Radu, c[ruia, de c[tre tagma bisericeasc[, pentru binefacerile lui, i s-a zis „Cel Mare“, se stinge ]n prim[vara

116

Din trecutul nostru

anului 1508 =i e ]ngropat la M`n[stirea Dealului, zidit[ de el, ]i urmeaz[ un v[r al lui, un vrednic fiu al lui |epe=, Mihnea cel R[u, care sim\indu-=i proptelele slabe la Constantinopol, se face papista= pentru a c[p[ta sprijinul ungurilor. Dar cruzimile lui, la care mai mult frica ]l ]mpinge, gr[bindu-i c[derea, — Vl[du\[, fiul cel mai mic al lui Vlad C[lug[rul, se-nfrupteaz[ =i el c-un an de domnie. }n 1512, c`nt[rind mai greu aurul Basarabe=tilor, p[=e=te la tron peste le=ul lui Vl[du\[, evlaviosul Neagoe, fiul fostului domn Laiot[ Basarab. Darnic =i iubitor de pomp[ =i de m[riri p`n[ la de=ert[ciune, uit`nd, ori poate ne=tiind de unde izvor[sc bog[\iile, milostivul voievod nu vede ]n toat[ s[rmana lui \ar[ dec`t m`n[stiri, biserici, podoabe, s[rb[tori =i preo\i. Pe c`nd ]n c`mpiile Valahiei se-njug[ vacile la plug =i muncitorii ]nting ]n ap[ s[rat[ m[m[liga lor de mei ]n dou[ cu \[r`n[, departe, prin limanurile r[s[ritului, cu bani din \ara acestor s[raci, se ridic[ biserici =i lavre m[re\e, ce bucium[ noroadelor numele darnicului voievod =i v`lva bog[\iilor lui. De-atunci s-a pornit ]nchinarea m`n[stirilor noastre c[tre cele din r[s[rit, de-atunci =i puterea egumenilor greci. Nou[ ani a domnit Neagoe Basarab, =i ]ncununare a ispr[vilor lui a r[mas frumoasa, minunata biseric[ de la Curtea de Arge=, la sfin\irea c[reia se spune c-au venit s[ slujeasc[ o mie de preo\i, cu patriarhul, cu mitropoli\ii =i to\i vl[dicii din r[s[rit. — Dumnezeu i-a f[cut parte de-un sf`r=it vrednic de via\a pe care-o tr[ise: A murit ]n domnie, =i de moarte bun[, ceea ce nu se prea ]nt`mpl[ pe vremile acelea. Singurul lui fiu Teodosie, pe acre-l hot[r`se de urma=, era un copil de =apte ani. Boierii Dr[gule=tilor ]l alung[, =i-=i pun domn pe Radu C[lug[rul, un fiu al lui Vlad C[lug[rul, — c`nd iat[ c[ sose=te =i pa=a Mohamed-Bey cu oaste-mp[r[teasc[. Radu, cobor`tor din str[buni viteji, prime=te lupta, =i moare ap[r`ndu-=i tronul, la care \inea mai mult dec`t la via\[. }n vremea asta pierise ]n ]mprejur[ri necunoscute =i micul Teodosie. Atunci Mohamed-Bey ]=i aduce aminte c[ =i el e rom`n, =i ]nc[ de vi\[ domneasc[ — un Basarab turcit — =i,

117

Alexandru Vlahu\[

cum avea =i oaste la ]nd[m`n[ =i trecere la sultan, s-a=eaz[ el domn ]n \ara f[r[ st[p`n, pe care numaidec`t o =i ]mp[neaz[ cu slujba=i turci. Boierii, v[z`nd una ca asta, ]=i dau m`na =i cheam[ la domnie pe Radu de la Afuma\i, ginerele lui Neagoe Basarab. Un =ir de lupte ]ntre oamenii acestuia =i oastea lui Mahomed-Bey, se ]ncheie cu biruin\a hot[r`toare a lui Radu, care scap[ astfel \ara din pragul pierii. Toate acestea ]ntr-un an se petrec: Neagoe Basarab a ]nchis ochii la 1521, — Radu de la Afuma\i ia domnia la 1522. Se poate vedea numai din ]nt`mpl[rile acestui an, ce v`nturi b[teau pe atunci =i-n ce v`ltoare era apucat[ m`ndra gospod[rie a lui Mircea. Toate se d[r[p[neaz[. Poporul r[m`ne tot mai ]n umbr[, tot mai departe de via\[, de rostul, de c`rmuitorii \[rii. E birnic numai birnicul supus al st[p`nirii din care nu cunoa=te dec`t biciul ]mplinitorului. D[ c`t i se cere, d[ ce are, c-a=a-i porunca de sus. Cui s[ se pl`ng[? De la o vreme, nici nu mai =tie cine-i vod[… Ce-i pas[ oii cine-o de duce. |ara nu mai are oaste. Fiecare domn ]=i are legea lui, turci ori greci, — cu ei vine =i cu ei se duce. Nu mai e cinste, nu mai e dreptate; credin\a se clatin[ vitejia de odinioar[ ia drumul codrului. Radu, noul domn se duce la Constantinopol s[ cear[ iertare — iertare pentru c[-=i ap[rase \ara — =i s[-=i capete ]nt[rirea. Sultanul ]l ]nchide =i face domn pe Vladislav din ramura Dr[gule=tilor. }n doi ani, izbutind boierii =i neamurile Radului s-adune banii pe care nu-i mai putea da Vladislav, ]mbl`nzesc inima sultanului, =i vine Radu iar[=i domn. }n vara aceluia=i an (1526), turcii, biruind pe unguri ]n marea b[t[lie de la Mohaci, ]=i ]nfig pe meterezele de la Buda flamurile verzi, ]n fa\a c[rora va sta un veac =i jum[tate ]ngenuncheat[ m`ndria maghiar[. — De azi ]nainte soarta |[rii Muntene=ti se cump[ne=te numai la Constantinopol. Acolo se hot[r[sc d[rile, acolo se cump[r[ =i r[scump[r[ domniile, scurte =i primejdioase domnii, care-s numai s[m`n\[ de vrajb[-n \ar[, =i izvor de nenorociri. — Pe Radu-Vod[ ]l ucid la R`mnicu-

118

Din trecutul nostru

V`lcea boierii Dr[gule=tilor. Urma=ul lui, unui Moise, fiu al lui Vladislav, piere ]n lupt[ cu frate-s[u Vlad. Pe Vlad ]l r[stoarn[ Vintil[ de la Slatina; iar acesta, pentru cruzimile lui, e ucis de boieri la o v`n[toare ]n mun\ii Olteniei. — Banii egumenului Paisie de la Arge= au darul de a schimba un comanac de c[lug[r ]n coroan[ de domn. Dar iat[ c[ se ridic[ o sum[ =i mai mare de bani, =i puterea lor smulge coroana de pe fruntea lui Paisie, =-o pune pe fruntea unui v[r al acestuia, Mircea Ciobanul, feciorul lui Mihnea cel R[u, =i ginerele lui Petru Rare=, domnul Moldovei. Pentru marea lui l[comie de bani =i multele-i cruzimi, turcii ]l scot. Urma=ul acestuia, P[tra=cu-Vod[, fiul lui Radu Paisie, numai pentru c[ n-a jefuit nici n-a ucis, a r[mas ]n istorie cu numele de P[tra=cu cel Bun. A domnit trei ani, ascult[tor de poruncile sultanului, =-a murit ]n scaun la sf`r=itul anului 1557, l[s`nd doi fii, dou[ figuri luminoase, dou[ fulgere ]n cea mai ]ntunecat[ noapte a vie\ii noastre: Petru Cercel =i Mihai Viteazul. Mircea Ciobanul, ridic`nd haraciul turcesc la 50.000 de galbeni, e din nou domn. Se poart[ cu \[ranii ca un t`lhar, cu boierii \[rii ca un c[l[u. Moartea lui, ]n toamna anului 1559, e o adev[rat[ s[rb[toare. R[m`ne ]ns[ Mircioaea, nevast[-sa, fiica lui Rare=, vestita Chiajna care, ]n puterea de voin\[ =i-n ]nfruntarea primejdiilor, are ceva din str[=nicia bunicului ei, +tefan cel Mare. Din capul locului apriga femeie =tie s[ apere cu sabia mo=tenirea domniei, pentru nev`rstnicu-i fiu, Petru =chiopul. +i, c`nd pl`ngerile boierilor nemul\umi\i pleac[ spre cump[na de la Stambul, Chiajna arunc[-n cel[lalt talger dou[ sute de mii de galbeni, =i frageda-i odrasl[ domne=te ]nc[ =apte ani. Dar l[comia turcilor e sac f[r[ fund. }n prim[vara anului 1567, Petru, nemaiput`nd da c`t i se cere, e chemat ]naintea ]mp[ratului, judecat =i pus la ]nchisoare. Chiajna, ]ns[, nu doarme. Prin daruri =i lingu=iri, se-mprietene=te cu femeile sultanului, =i ]n loc de-un tron cap[t[ dou[. Trece Petru ]n Moldova, dup[ mari lupte, =i frate-s[u Alexandru, cu toat[ cruzimea lui — c[ci mereu ]l asmu\ea m[-sa la f[r[delegi —

119

Alexandru Vlahu\[

=i cu tot strig[tul boierilor, domne=te ]n Muntenia, adic[ stoarce poporul Munteniei, zece ani ]ncheia\i. Asupri\ii st[r=esc prin a-=i face singuri dreptate. Dar \ara nu r[sufl[. Pe treptele p[tate de s`ngele tat[lui p[=e=te acum fragedul Mihnea, un copil de unsprezece ani, unealt[ nou[ ]n m`na iscusit[ a Chiajnei. }mpotriva acestei cumplite femei, care a t`r`t destinele \[rii ]n haremul sultanului, orice lupt[ pare zadarnic[. Boierii, trimi=i la |arigrad s[ cear[ dreptate, sunt b[tu\i cu vergi =i arunca\i la temni\[. Toate vesteau sf`r=itul unui popor f[r[ noroc. }n vremea asta un t`n[r frumos ce fermeca lumea cu darul cuv`ntului s[u, ]=i povestea la curtea regelui Fran\ei suferin\ele prin care trecuse: fiu de domn, r[mas orfan de tat[ la v`rsta de zece ani, prigonit, ]nchis, apoi sc[pat printr-o minune, =i-a f[cut drum cu spada, pe c`nd hr[pitorii drepturilor =i averii lui ]l credeau mort: st`nd ]n picioare, ]nalt =i zvelt, rezemat cu cotul pe br`ul c[minului, cu ochii mari c[prii, pierdu\i ca-n ad`ncimea unor basme, t`n[rul pribeag ]=i povestea nenorocirile ]n divina limb[ a lui Dante, =i glasul lui cald, sonor, r[suna ca un c`ntec ]n t[cerea evlavioas[ a cur\ii, — neclinti\i ]n str[lucitele lor jil\uri, pl`ngeau ascult`ndu-l vracii Apusului, m`ndrii sfetnici cu plete albe, =i temuta Caterina de Medicis, =i fiul ei Enric al III-lea, regele Fran\ei. Str[inul acela palid, cu port ]mpodobit, trubadurul acela necunoscut, la care to\i se uitau cu uimire, se numea Petru Cercel, =i era ]ntradev[r fiul unui domn. — De la Paris la Roma, de la Roma la Vene\ia, pretutindeni ascultat, crezut, sprijinit cu drag la „drept[\ile“ lui, Petru ajunge, cu farmecul cuv`ntului, s[ biruie la Constantinopol aurul Chiajnei =i, ]n vara anului 1583, dup[ multe =i grele tocmeli, e ]ng[duit s[ s[rute pulpana sultanului =i s[-=i primeasc[ ]n sf`r=it steagul =i sabia domniei. De poveste a r[mas m[rea\a plecare a lui Petru Cercel din |arigrad: ]mbr[cat ]n hlamid[-mp[r[teasc[, =i cu alai ]mp[r[tesc, ]n fruntea a patru sute de boieri =-a tot at`\ia turci, viitori mari slujba=i, trecea m`ndru prin mijlocul mul\imii ce se ]mbulzea s[-l vad[; el darnic, str[lucitor de fericire, arunca pe la r[sp`ntii

120

Din trecutul nostru

bani de aur =i de argint, prisos din fericirea lui, =i to\i ]l pream[reau cu strig[te voioase. Dar e un f[cut se vede, ca lucrurile pornite cu prea mare v`lv[ s[ n-ajung[ departe. Petru luase domnia pe datorie, =i, pe c`nd str`ng[torii d[jdiilor zv`ntau ce bruma se mai g[sea pe la sate, chiaburul Mihnea cu ceata boierilor nemul\umi\i ]l s[pau la Constantinopol ajuta\i de vicle=ugul Chiajnei. — Atunci a v[zut vis[torul Petru c`t e de grea =i plin[ de am[r[ciuni puterea aceea, la care at`ta r`vnise, pentru care at`t se zbuciumase. Peste doi ani fugea ]n Transilvania c-o mic[ ceat[ de osta=i n[imi\i =i 43 de care ]nc[rcate cu ce putuse =i el agonisi ]n scurta =i nelini=tita lui domnie. Mihnea, care cuno=tea acum bine rosturile pe la ]mp[r[\ie, f[cuse ce f[cuse =i dob`ndise steagul =i sabia, scumpe de=ert[ciuni, care, de la un c`rd de vreme, nici putere, nici vitejie nu mai ]nsemnau. +i astfel planul lui Enric al III-lea, frumosul plan de a-=i avea o straj[ a lui la por\ile R[s[ritului se sf[r`m[ odat[ cu =ubreda m[rire a „iubitului s[u v[r =i amic“… Un =ir de nenorociri se abat asupra lui Petru Cercel de cum trece hotarul \[rii, ]n care n-avea a se mai ]ntoarce: p[r[sit de al lui, despuiat de avere, aruncat ]n temni\[, de unde scap[, dup[ doi ani de ne]nchipuite suferin\i, — pururi ]ncrez[tor ]n el; ]mp[n`nd lumea cu scrisorile lui ating[toare p`n[ la lacrimi, colind`nd iar[=i pe la cur\ile Europei, — ajunge ]n sf`r=it la Constantinopol, unde, cu tot frumosul diamant pe care i-l d[ sultanului, e ]nchis ]n ]ntunericul umed al celor =apte Iurnuri. Viseaz[ ]nc[ sc[parea, — a lui =-a \[rii lui. Acum ar =ti el s[ domneasc[, s[ fie bun, s[ fie drept, s[ fie harnic — s[ se fac[ iubit de popor, ca s[ fie ]ntr-adev[r tare. Sufletul lui de poet se smulge biruitor din mrejele Chiajnei =i din tic[lo=iile vremii, =i ca un vultur se ridic[ peste podoaba de lume ce singur =i-o ]ntruchipeaz[; dar aurul visurilor nu sun[, =i lui Petru nu i-a mai r[mas dec`t acest aur. Mihnea vine la |arigrad =i-i tocme=te moartea c-o sut[ de mii de galbeni sun[tori. }ntr-o noapte, ]n prim[vara anului 1590, pe c`nd Cercel a=teapt[ minunea sc[p[rii, u=a temni\ei se deschide,

121

Alexandru Vlahu\[

patru arapi se n[pustesc asupra lui =i-l str`ng de g`t, apoi lu`ndu-l pe targ[, ]l duc =i-l azv`rl ]n mare. Mihnea mai adaose un bir pe \ar[, un nou blestem de bir, c[ruia poporului ne=tiind cum s[-i mai zic[, i-a zis „n[paste“. Dar dup[ un an trebuie s[ se vad[ ]nl[turat de un fost curelar, +tefan Surdul care, fire=te, viind mai de departe, pl[tea ceva mai mult. Mihnea se f[cu turc, f[g[dui marea cu sarea, se leg[ s[-=i prefac[ =i \ara ]n pa=al`c, dar toate au fost ]n zadar. Sultanului ]i trebuiau bani, =i, peste alt an, c`nd noul domn, stors =i el, nu mai pl[ti c`t i se cerea, veni altul la r`nd, un nepot al L[pu=neanului, din Moldova, unul Alexandru Bogdan — varga lui Dumnezeu. El pare-a fi trimis de soart[ ]nadins pentru a zgudui \ara prin desfr`ul nelegiuirilor lui =i a o scoate din r[bd[ri. Ca s[ poat[ cump[ra domnia, f[cuse la zarafii din Stambul o datorie de patru sute de mii de galbeni. Umblau turcii prin sate, cu pecete domneasc[, =i iatagane la br`u, de v`rau pe bie\ii oameni ]n grozile mor\ii, c[ ridicau din bordeiul =i b[t[tura \[ranului tot ce g[seau, =i nu numai lucruri =i vite, dar =i copii ]ncepuse a lua, pe cisl[-i lua, din zece unul =i tot dintr-ales, s[-i v`nd[ ca robi. Pe drumurile mari ce coborau la =chelele Giurgiului, Olteni\ei =i Br[ilei, zi =i noapte curgeau harabale-nc[rcate cu gr`u, l`n[, cear[, suluri de p`nz[, =i chiupuri pline cu miere, curgeau herghelii de cai, =i cirezi de vite, =i turme de oi, =i p`lcuri de copila=i aiuri\i de spaim[; — ca prin ni=te r[ni mari deschise curgeau puterile \[rii, cu via\a, cu s`ngele sf`nt al poporului acestuia, a c[rui =tergere pe veci dintre popoarele lumii p[rea acum hot[r`t[. Numai o minune putea s[-l mai scape. Pentru-o asemenea minune se cerea un om mai presus de vremile acelea. +i iat[ c[ Dumnezeu, ne]ng[duind pieirea neamului ce nu-=i ]mplinise ]nc[ chemarea lui pe p[m`nt, i-a trimis pe alesul, pe m`ntuitorul acela, — pe Mihai Viteazul.

122

CUPRINS

XVI

MOLDOVA Sub urma=ii lui +tefan cel Mare

Gospod[ria lui +tefan cel Mare, ocrotit[-n afar[ de gloria celei mai ]n\elepte vitejii, =i-n l[untru ]ntemeiat[ pe-o \[r[nime cinstit[, puternic[ =i m`ndr[, se n[ruie mai anevoie sub =irul de urma=i slabi, ca =-n Muntenia lui Mircea, zburdalnici =i risipitori avutului de-a gata. Bogdan, ]n care-=i pusese +tefan toat[ n[dejdea, se arat[ st[p`nit mai mult de patimile tinere\ii lui, dec`t de grijile \[rii. +ase ani se r[zboie=te cu polonii, pentru c[ nu-l vrea de b[rbat sora craiului Sigismund. +i numai c`nd ]l n[p[desc t[tarii =i-=i vede \ara la aman, ]=i aduce aminte de sfatul cel ]n\elept al p[rintelui s[u, =i trimite grabnic un sol al ]nchin[rii, cu cincizeci de pungi de bani sultanului Selim. }n ce t[rie =i cinste ]=i ]ngr[dise +tefan \ara, se l[mure=te din ]nsu=i cuprinsul ]mp[r[tesc: 1) Poarta cunoa=te pe Moldova de p[m`nt slobod =i nesupus. 2) „Legea cre=tineasc[, ce se \ine ]n Moldova nu va fi niciodinioar[ c[lcat[ sau tulburat[, ci ]nc[ norodul va avea sloboade bisericile sale ca =i ]nainte. 3) „Poarta se ]ndatore=te de a ap[ra Moldova de to\i cei ce ar putea s[ o calce, p[zind-o ]n starea ]ntru care au fost mai ]nainte, f[r[ a i se face vreo nelegiuire, sau s[ sufere s[ i se fac[ vreodinioar[ cea mai mic[ dezbinare sau desp[r\ire.

123

Alexandru Vlahu\[

4) „Moldova va fi st[p`nit[ =i oc`rmuit[ dup[ pravilele =i canoanele sale, f[r[ s[ se amestece Poarta c`t de pu\in. 5) „Domnii vor fi ale=i de norod =i ]nt[ri\i de Poart[, ca s[ st[p`neasc[ ]n c`t vor tr[i. 6) „Domnii vor fi oc`rmuitorii a tot p[m`ntul Moldovei, =i vor putea s[ aib[ ]ntru st[p`nirea lor osta=i cu plata de la sine, p`n[ la 20.000, p[m`nteni sau oameni str[ini. 7) Moldovenii vor putea \inea =i cump[ra o cas[ la |arigrad, pentru =ederea capuchihailor lor, unde vor putea face =i o biseric[. 8) „Turcii nu vor putea cump[ra p[m`nturi ]n Moldova ori a avea, sau a a=eza, nici a avea sau a face geamii nici ]ntr-un chip. 9) „Domnul ]mpreun[ cu tot norodul, pentru semn de supunere, va avea purtare de grij[ a trimite pe tot anul, prin doi boieri ai Moldovei la Poart[ 4000 pe galbeni, 40 de =oimi =i 40 de iepe f[t[toare. Acestea toate cu nume de pe=che= adec[ dar. 10) La vreme de o=tire, domnul Moldovei, asemenea dup[ cum i s-ar porunci de la Poart[, va fi ajutor cu o=tile sale la slujba ]mp[r[teasc[“.

Bogdan, de rodul acestor a=ez[ri, nu s-a putut bucura. Dup[ treisprezece ani de domnie, f[r[ glorie pentru el =i f[r[ noroc pentru \ar[, s-a stins pe nea=teptate ]n prim[vara anului 1517. — }n pomenirea urma=ilor i s-a zis Bogdan Chiorul: Un cusur al vie\ii l-a deosebit mai mult dec`t faptele. Oasele lui se odihnesc, al[turi de ale Marelui +tefan, ]n morm`ntul de la Putna. R[m`ne +tef[ni\[, fiul lui Bogdan, un copil de unsprezece ani, care domne=te sub pova\a ]n\eleptului Arbore p`n[ la v`rsta de =aptesprezece ani, c`nd dup[ pravil[, put`nd singur purta domnia, o ]ncepe c-o mare nedreptate =i c-un mare p[cat: ucide, f[r[ judecat[, pe cel ce fusese mai mult dec`t un p[rinte, pe sfetnicul Arbore, — apoi ucide =i pe feciorii acestuia, Toader =i Nichita, ca nu cumva s[ ]ncol\easc[ s[m`n\a r[zbun[rii din s`ngele f[r[ vin[ v[rsat. S-au r[sculat atunci boierii. +i, de dreapta lor m`nie, l-au ap[rat \[ranii, ]n sufletul c[rora tr[ia ]nc[ vie =i sf`nt[ amintirea celuilalt +tefan, a celui mare =i bun =i de to\i iubit. — Dar f[r[delegile nasc f[r[delegi. +i gloria bunicului nu putea ap[ra la nesf`r=it tic[lo=ia nepotului. El poart[ steagurile \[rii ]n zburd[lniciile tinere\ii lui hoinare, — porne=te

124

Din trecutul nostru

lupt[ ]mpotriva lui Radu de la Afuma\i, lupt[ de nebun pentr-o dragoste nelegiuit[, se-nvr[jbe=te cu toat[ \ara, =i face ca ]ns[=i t`n[ra-i so\ie, sor[ cu doamna lui Radu, s[ sf`r=easc[ prin a-l ur]. De la ea, de la boieri, de la faptele lui i se trage moartea. }n v`rst[ de 21 de ani, c`nd al\ii ]=i ]ncep via\a, el =i-o ]ncheie. Ce nu putuse face boierii cu armele lor, f[cu stana cu otrava ei. Un fiu din flori al lui +tefan cel Mare, Petru al Mariei lui Rare= din H`rl[u, ]=i rotea de mult g`ndurile ]n jurul tronului p[rintesc. Boierii v[zur[ ]n el pe m`ntuitorul lor. +i n-a fost nici a lor, nici a norodului asupra c[ruia tot mai greu ap[sau domniile. Era un mare viteaz acest Petru Rare=, ]ntr-un timp c`nd \ara avea nevoie de-un mare ]n\elept. Steagurile ]mp[r[\iei germane f`lf`iau biruitoare ]n \ara ungureasc[ ]ngenuncheat[ puterii otomane. Petru se arunc[ nebune=te ]n calea lor; spulber[ ca un vifor a=ez[rile secuilor p`n[-n meleagurile Bra=ovului, sf[r`m[ sub zidurile Feldioarei oastea ]mp[r[teasc[ a temutului Ferdinand, =i-nsemn`nd cu spada-i ]n\eleg[toare hotar nou pe z[rile Ardealului — at`t c`t \ine sclipirea unui fulger, — ]=i v[zu \ara de dou[ ori mai larg[. Moldovenii sl[veau ]n el pe +tefan al lor. Izb`nzile repezi ]ns[ ]mbat[ ca vinul cel tare. Viteazul ]nfl[c[rat se pogoar[ din plaiurile Bistri\ei ]n \ara Le=easc[ s[ reteze cu sabia, ud[ ]nc[ de s`ngele secuilor, nodul cel de demult ]nc`lcit al Pocu\iei. Un =ir de h[r\uieli u=oare, din care nu c`=tig[ nimic, se-ncheie cu marea b[t[lie de la Obertin, unde pierde tot: oastea, tunurile biruin\ei de la Feldioara =i — ceea ce-i mai mult dec`t orice pentr-un viteaz — ]ncrederea-n el =i-n norodul lui; pe urm[, n[v[lirile polonilor ]n Moldova, =i goane s[lbatice, =i lupte f[r[ cinste — =apte ani de r[zbun[ri, de jafuri, de omoruri, p`n[ c`nd ]nsu=i Marele Soliman, ]nving[torul de la Mohaci, ]ngrijat de v`lva =i neast`mp[rul acestui vajnic domn, se hot[r[=te s[ se ridice =i s[ vie ]mpotriva-i cu toat[ puterea lui. — Se vede c[ regele Poloniei se pl`nsese de Rare= ca de-o fiar[ primejdioas[, c[ci iat[ ce-i scria sultanul, drept r[spuns, ]n prim[vara anului 1538: „Ne scrie\i despre nelegiuirile Valahului a c[ruia st`rpire ne ruga\i

125

Alexandru Vlahu\[

a o face, voi de dincolo =i noi de dincoace ]mpresur`ndu-l… Ne-am hot[r`t a merge ]mpotriva acelui hain, av`nd cu noi o armat[ pe care p[m`ntul abia o poate \inea“. Umbra lui +tefan o fi lunecat m[re\ pe dinaintea ]mp[ratului, ]n clipa c`nd a scris r`ndurile acelea. Peste dou[ luni Moldova era ]ngr[dit[ de patru o=tiri vr[jma=e: ]n fruntea celor 150.000 de turci venea dinspre r[s[rit ]ngrozitorul Soliman; pe valea Siretului ]naintau zori\i muntenii lui Radu Paisie, c-a=a era porunca ]mp[r[teasc[, — dinspre apus =i miaz[noapte curgeau puhoaiele t[tarilor =-ale polonilor. Cine s[ stea ]n propta valului acestuia? Boierii, p[r[sindu-=i domnul, ]ngenunchear[ ]naintea turcilor, — \[ranii, f[r[ c[petenii, se mistuir[ prin ]nfund[turile codrilor. Rare=, Domn singur ]n \ar[ pustie, v[zu prea t`rziu c[ „cine seam[n[ v`nt, culege furtun[“. +i, pe c`nd ]n Suceava ]nchinat[, se-ncorona un +tefan al turcilor, nepot nevrednic al marelui +tefan, pe c`nd din sf`nta mo=ie a biruitorului de la Rahova, turcii ]=i r[=luiau tot chinul dinspre Dun[re, din grindul Tighinei p`n[-n gurile Nistrului, urgisitul Rare= orb[c[ia fugar prin mun\ii Neam\ului, ]n c[utarea unei trec[tori care s[-l scoat[-n Ardeal1 , c[ci avea acolo Moldova, din vremea de aur a lui 1

…+i a=a ]n =ase zile ]nv[luindu-se prin munte, fl[m`nd =i trudit, au nimerit la un p[r`u ]n gios, au dat peste ni=te pescari, carii dac[ i-au luat seama, cu dragoste l-au primit. Iar[ Petru Vod[, ]nfrico=`ndu-se de ei, s-au sp[im`ntat, iar[ ei cu giur[m`nt s-au giurat ]nainte-i cum ]i vor hi cu dreptate, =i nemic[ s[ se team[. Iar[ ei le-au dat lor 70 de galbeni, bani de aur; =i v[z`nd ei galbenii cu bucurie i-au luat, =i l-au dus la otacul lor, de l-au osp[tat cu p`ine =i cu pe=te fript, ospe\u pesc[resc, de ce m`ncau =i ei. +i dac[ au ]nserat, l-au ]mbr[cat cu haine proaste de a lor =i i-au dat com[nac ]n cap, =i l-au scos la Ardeal. +i fiind oaste ungureasc[ de straj[ la margine, i-au ]ntrebat pre d`n=ii ce oameni sunt; ei au zis: suntem pescari. +i au trecut prin straja ungureasc[, =i nimene nu l-au cunoscut. …Ce Dumnezeu, cela ce-i oc`rmuitor tuturor celor ce i se roag[ cu credin\[ au acoperit pe Petru Vod[, =i i-au dat cale deschis[; =i merg`nd cu nevoin\[ au sosit la Ciceu; =i s`mb[t[, ]n r[s[rita soarelui, septemvrie 28, au intrat Petru-Vod[ ]n cetatea Ciceului, =i au ]nchis por\ile. Vornicul Ureche

126

Din trecutul nostru

+tefan, dou[ cet[\i de ad[post, Ciceul =i Cetatea-de-Balt[, h[r[zite de Matia= marelui domn, ca dar de ]mp[care. Fugea ]ngrozit acum =i el de ]ntinderea =i v[lv[t[ile focului ce singur =i-l pusese \[rii. Domnul cel nou, poreclit L[cust[, pentru c[ ]n zilele lui, dup[ at`tea alte nenorociri, au mai n[v[lit =i l[custele peste biata Moldov[, domnul cel de turci adus, n-are nici o sfial[ de oameni, =i nici o mil[ de \ar[. E lacom, e crud, e desfr`nat, =i de-o ]ng`mfare dus[ p`n[ la nebunie. Domne=te totu=i doi ani. }ntr-o noapte, boierii ]l ucid, chiar ]n a=ternut, pe c`nd dormea ]n foi=orul lui de la Suceava, =i-=i aleg, ei dintre ei, pe unul Alexandru Cornea, „carele fusese atuncea portar la cetatea Sucevei“. }n vremea asta Rare= era la Constantinopol, =i pungile cu bani, mai mult dec`t temenelele =i jur[mintele lui, sf`r=ir[ prin a ]ndupleca inima cea aspr[ cu ghiaurii a sultanului. Nici n-apucase bine crainicii a vesti ]n toate olaturile \[rii numele noului domn, =i alt r`nd de c[l[re\i porni pe urma lor, cu vestea cea mai proasp[t[, care spunea c[ Petru Rare= a venit cu firman =i oaste „de la ]mp[ratu“, c[ bizuindu-se Cornea a-=i ap[ra puterea cu putere, i-a ie=it d`rz ]nainte, dar la Gala\i, c`nd s[-nceap[ lupta, odat[ l-au p[r[sit boierii =i s-au tras cu gloatele lor de partea lui Rare=, — unul singur, P[tra=cu, a r[mas neclintit p`n’ la urm[, =i, cu m`ndria sufletelor mari, s-a ]mp[rt[=it cu domnul lui din aceea=i moarte cinstit[. }ngenuncheaz[ =i Moldova, l`ng[ sora ei de mult ]ngenuncheat[. Rare=, ]n a doua domnie, spore=te haraciul la 12.000 de galbeni. — +i talger cu dou[ fe\e — ]ntre turcii care i-au dat puterea de azi, =i nem\ii care i-o f[g[duiesc pe cea de m`ine, ]=i tr[g[neaz[, vro =ase ani de=er\i, o nenorocit[ de domnie fricoas[ =i neroditoare. De-aci ]ncolo, pentru p[r[duirea \[rii, singuri domnii =i boierii ei se fac ]n m`inile turcilor coad[ de topor. Rare= moare la 1546. Fiii lui se arat[ =i mai nevrednici de-a purta schiptrul sl[vitului lor bunic: Ilie, dup[ cinci ani de st[p`nire ]nc[rcat[

127

Alexandru Vlahu\[

de cele mai ur`te p[cate, pleac[ la Constantinopol, unde se leap[d[ de legea str[mo=easc[ =i se face turc. +tefan, fratele lui, e =i mai tic[los: Un an ]=i bate joc de \ar[, de avutul, de cinstea, de via\a oamenilor. Boierii, ne mai put`ndu-l r[bda ]l ucid ]ntr-o noapte de petrecere desfr`nat[, afar[, ]n lunca de la \u\ora, d[r`m`nd cortul peste el. Aleg dintre ei pe Joldea, logodnicul domni\ei Ruxanda, fiica lui Rare=, — iar boierii fugi\i ]n Polonia aleg pe unul Petrea Stolnicul, ce zice c[ ar fi un fiu din flori al lui Bogdan Chiorul, =i-=i ia pentru domnie numele de Alexandru. El intr[ repede ]n \ar[ cu oaste le=easc[ =i, pe c`nd omor`torii lui +tefan merg pe Jijia-n sus la Suceava s[ fac[ nunt[, iat[ c[ sub d`mbul de la =ipote se pomenesc deodat[ ]mpresura\i de h[ita=ii vornicului Mo\oc: Logodnicul Ruxandei =-al domniei de unde era ]n culmea fericirii, se pomene=te legat =i dus pe=che= lui Alexandru, care-l „]nseamn[ la nas“ ca s[ nu mai poat[ fi domn, =i-l trimite la c[lug[rie. Boierii se-mpac[. Suceava-=i prime=te voievodul, cu alaiul =i c`nt[rile de veselie preg[tite celuilalt, =i — doar era pus[ la cale =-o nunt[ — logodnica lui Joldea e mireasa lui Alexandru. Taina puterii o =tie: pungi cu aur l[comiei turce=ti, ]nchin[ri smerite de=ert[ciunii le=e=ti. A=a st[ nou[ ani domn Moldovei acest Alexandru Vod[ c[ruia i s-a mai zis L[pu=neanu, pentru c[ mama lui era din L[pu=na. Dup[ el vine un grec viclean, nu zv`nturat, Iacob Eraclide Despot, care dup[ ce biruie la Verbia, ]n valea Jiliei, cu o=ti de str`nsur[, pe domnul cel nepreg[tit de lupt[, potole=te m`nia turcilor c-un spor de haraciu, =i st[ doi ani, blestem adus de v`nturi pe capul s[rmanei Moldove. Zice despre el povestitorul vremii: „…pus-au pre \ar[ nevoi =i greut[\i mari, bisericile dezbr[ca, argint[riile lua =i f[cea bani, =i alte multe lucruri f[r[ de cale f[cea“. Str[in de legea noastr[, a=eaz[ la Cotnari, unde erau sa=i mul\i, o =coal[ protestant[, cu g`nd, ca prin ]nv[\[turile ei s[ trag[ \ara ]ncetul cu ]ncetul la credin\a aceasta. M`ndru =i risipitor, pune bir un galben de cas[. Popor =i boieri se ridic[ ]ntr-un singur cuget: ]n fruntea lor e hatmanul Tom=a. Dup[ trei

128

Din trecutul nostru

luni de lupt[ sub zidurile Sucevei, o n[fram[ alb[ flutur[ din turn, por\ile cet[\ii se deschid, =i Despot, p[r[sit de to\i, iese ]mbr[cat ]n hain[ domneasc[ ]naintea lui Tom=a s[ i se-nchine. Acesta-l mustr[ pentru toate nelegiuirile c`te le-a f[cut, =i, nemaiput`ndu-=i st[p`ni m`nia, ]l izbe=te ]n fa\[ cu buzduganul, — atunci mul\imea, ca o fiar[ sc[pat[ din lan\, se arunc[ asupra ]nvinsului care cade zdrobit sub loviturile miilor de bra\e uciga=e. Dar nici lui Tom=a nu-i ticne=te m[rirea. C[ vine L[pu=neanu iar cu steagul domniei, pe care-l pl[tise la Constantinopol cu dou[ sute de mii de galbeni — b[net de aur ]n greutate de 500 de oca. „+i vine hain, r[zbun[tor, cu oaste p[g`n[, ]nsetat[ de jaf. Orice ]mpotrivire e zadarnic[. — „+i de nu m[ va \ara, „eu voiu pre d`nsa“, r[spunde ]nviforat solilor ce-i spun c[ nu-l vor moldovenii. „+i au oprit pe soli zice cronicarul, =i au trimis hochimurile ]mp[ratului la t[tari, care ]ndat[ s-au pornit, de au acoperit \ara cu un roi p`n[-n Prut, pr[d`nd =i arz`nd“. Tom=a cu vornicul Mo\oc fug ]n \ara Le=easc[, unde sunt uci=i din porunca regelui, care se teme de ]ntinsa putere a turcilor. A doua domnie a lui L[pu=neanu \ine cinci ani, =i ]ncepe cu acel ]nfrico=at osp[\ al s`ngelui, ]n care patruzeci =i =apte de boieri sunt m[cel[ri\i sub ochii fulger[tori de ur[ =i de cruzime s[lbatic[ ai domnului. Ca s[ arate c-a rupt orice leg[tur[ cu polonii =i cu trecutul, str[mut[ scaunul domnesc de la Suceava la Ia=i — mai ]n c`mp =i mai aproape de turci, c[rora ]ntru at`t li-i de supus, ]nc`t, ca s[ li fac[ voia, pune de d[r`m[ toate cet[\ile =i ]nt[riturile Moldovei, afar[ de cetatea Hotinului, straja dinspre le=i. Mai jos dec`t at`t, nu se poate scobor] un c`rmuitor de \ar[. — To\i au groaz[ de el. La 1568 cade bolnav. Otrava ]i gr[be=te sf`r=itul. — Bogdan, fiul =i urma=ul lui, un copilandru de vreo cincisprezece ani, nu se g`nde=te dec`t la jocuri =i la petreceri. Polonii ]l prind u=or ]n mrejele lor, ]l ]mpresoar[, ]i dau sfaturi, =i-l iau, chipurile, sub pav[za ocrotirii lor, care de mult nu mai ]nseamn[ nimic. Patru ani r[sun[ glume =i c`ntece de veselie ]n curtea domneasc[ de la Ia=i. Dar ]ntr-un rev[rsat de zi, pe c`nd petrecerea era ]n toi, =i fericitul domn asculta,

129

Alexandru Vlahu\[

cu nesa\ la n[zdr[v[niile unui leah bun de gur[, iat[ c[ sose=te un ol[car c-o veste care curm[ deodat[ hohotele de r`s: vin turcii cu voievod nou de la ]mp[r[\ie. — T`n[rul Bogdan fuge cu oaspe\ii lui ]n Polonia. Boierii =i capii bisericii ]nt`mpin[ cu p`ine =i cu sare pe noul domn, pe Ioan Vod[, un fiu din flori al lui +tefan-Vod[. E o vreme de viclenii, de cruzimi, de goan[ oarb[ dup[ putere, — dup[ puterea de-a st[p`ni mul\imea. Demult nu se mai =tie ce-i credin\a-n Dumnezeu, ori dragostea de oameni, — dreptate nu mai e, =i nimeni nu se mai g`nde=te la ziua de m`ine. „}n Moldova, zice cu mult[ am[r[ciune cronicarul, au cei mici despre cei mai mari acest obicei de pier f[r[ giude\, f[r[ vin[ =i f[r[ seam[. Singuri cei mari judec[tori, singuri p`r`=i, =i singuri plinitori legi…“ }n privazul acestor cumplite vremi se potrive=te de minune figura ]nfior[tor de-ncruntat[ a viteazului str[nepot al lui +tefan cel Mare. El g[se=te \ara adus[-n sap[ de lemn. Birurile f[r[ nici o socoteal[, ne]nfr`nata l[comie a boierilor =i a c[lug[rilor, care=i ]mp[r\eau cu hr[pitorii turci sumanul =i cea din urm[ c[ma=[ a \[ranului, nes[buita risip[ a fostului domn Bogdan, care-=i plimb[ de=ert[ciunea ]n tr[suri cu =ine de argint suflate cu aur, =i lipsa de orice ]ndurare pentru prostimea t[cut[ care munce=te =i rabd[ =i duce-n spinare nevoile \[rii, =i toate tic[lo=iile celor de sus, fac via\a a=a de grea =i de amarnic[ pe p[m`ntul Moldovei, ]nc`t mul\i de pe la sate ]=i p[r[sesc bu=tinele lor =i se duc de tr[iesc prin codri ca s[lbaticii. Ioan Vod[, care se aseam[n[ prin multe ]nsu=iri cu marele-i str[mo=, se arat[ de la ]nceput =i r[m`ne p`n[ la sf`r=it prieten poporului. El u=ureaz[ d[rile supu=ilor, pune r`nduial[-n biseric[ =i-n trebile \[rii, str[=nicind pe cei lacomi =i asupritori, =i cur[\ind Sfatul de „hicleni“. Pe Iona=cu Sbierea, unul din cei mai cu vaz[ boieri ai Moldovei, ]i ucide chiar ]n ziua de Pa=te. Pe Vl[dica Gheorghe ]i arde de viu ]n fa\a norodului. Hot[r`rile acestea repezi desc[rcate ]n fulgerarea unei clipe,

130

Din trecutul nostru

]l fac temut. }nsemn[torii vremii ]i tic: „Ioan Vod[ cel Cumplit“. Boierii ]l ascult[ tremur`nd. Norodul, ]nsetat de dreptate, se uit[ la el ca la un m`ntuitor. }mprejur[rile pun dintr-odat[ la ]ncercare =i vitejia domnului =i cinstea boierilor =i dragostea poporului. Chiajna, vestita Chiajna, t`rguie=te la Constantinopol tronul Moldovei pentru fiul ei Petru =chiopul: Ea se leag[ a ]ndoi pe=che=ul. Un sol ]mp[r[tesc vine =i spune domnului c[, dac[ nu pl[te=te 80.000 de galbeni, e mazilit. Ioan Vod[ cheam[ sfatul \[rii =i-i gr[ie=te astfel: „Dragii mei boieri =i voi iubitele mele slugi! Greul de azi ]ntrece toate cumpenele de mai ]nainte. L[comia turcilor cere un haraciu ]ndoit. De-l vom da, ea nu va z[bovi a ne stoarce =i mai mult, p`n[ ce ne va str`nge cu totul, c[ci asta o vrea p[g`nul. De nu vom da, ne a=teapt[ r[zboiul, stricarea \[rii — foc =i sabie. Cugeta\i =i alege\i. Voi =ti\i c[ haraciul nu-l pl[tesc eu, ci voi =i ai vo=tri. Pu\in dar mi-ar p[sa, de nu m-ar durea inima pentru \ar[. Mi-e mil[ ]ns[ de voi, =i pentru voi ]mi voi pune capul meu, dragilor mei tovar[=i. S[ chem[m pe Dumnezeu ]ntr-ajutor ca s[ plece pe vr[jma= sub picioarele noastre. S[ tr[im slobozi, or s[ ne piar[ p`n[ =i urma noastr[. Fi\i cu mine =i izb`nda va fi cu noi!“

131

Alexandru Vlahu\[

Duhul marelui +tefan plute=te deasupra Moldovei. +i iat[ c[ ]ncep iar buciumele s[ r[sune prelung, s[ umple v[ile cu chem[rile lor ad`nci, rug[toare, =i iar[=i izvor[sc din codri cete de \[rani, ce roiesc spre tab[r[ c`nt`nd: Hai fra\i, hai fra\i, la n[val[ da\i; La n[val[ da\i — |ara v-ap[ra\i!…

Iar se-nt`lnesc pl[ie=ii sf[to=i ai Vrancii cu voinicii-nal\i =i m`ndri ai Orheiului =-ai Constantinopolului; ]n fruntea lor p[=esc b[tr`nii voio=i ce-nv`rt ghioaga =i trag cu arcul ca-n vremea tinere\ii, — mul\i din ei se cunosc de la Feldioara. De pretutindeni vin; ca puhoaiele umflate de ploi se las[ spre Ia=i, unde sporesc mereu tab[ra ]ntins[ pe largul netezi= de la Copou. Aici ]=i v[d st[p`nul. }l v[d aievea, c[lare, ]mbr[\i=`ndu-=i oastea, cu ochii de p[rinte, — =i-i v[d chipul =i pe banii cei noi ce li se-mpart, str[lucitori =i ro=ii ca focul, cei dint`i bani de aram[ ai Moldovei. Iscoadele aduc ve=ti c[ oastea vr[jma=[ a pornit din Nicopoli, =i vine cu Petru cel =chiop s[-l a=eze-n scaun. Domnul avea-n tab[ra lui o mie de cazaci tocmi\i cu leaf[. }n m`n[-nainte cu vornicul Dumbrav[ s[ \ie pe oaspe\i de vorb[, p`n[ ce-o sosi =i el cu grosul o=tii. +i pleac[. E o luminoas[ diminea\[ de prim[var[. — Toate parc[ renasc. B[tr`nii ]ntineresc la auzul vechiului c`ntec ce din mii de guri izbucne=te: Hai fra\i, hai fra\i, la n[val[ da\i La n[val[ da\i — Steagul v-ap[ra\i!…

De la +tefan nu s-au mai v[zut osta=i merg`nd cu-at`ta drag la lupt[. }n valea Siretului pe-aproape de Roman, Ioan Vod[ ]=i las[ gloatele s[ vie mai ]ncet, iar el alearg[ ]nainte cu c[l[re\ii. Petru poposise cu oastea ]n pragul Moldovei, l`ng[ satul Jili=tei, pe apa R`mnei. De-aici trimisese cinci sute de ]nainta=i s[-i

132

Din trecutul nostru

cure\e calea. Dumbrav[ i-a ]nt`lnit =i i-a cur[\it pe to\i. Neb[nuind nimic, feciorul Chiajnei ]l a=tepta, f[c`ndu-=i socotelile izb`nzii — =-ale domniei mai ales — c`nd deodat[ se pomeni cu tab[ra ]nv[lm[=it[ ca de-o vijelie n[prasnic[… Ioan Vod[ dintr-o parte, Dumbrav[ din alta ]=i purtau c[l[re\ii cu-at`ta iu\eal[, ]nc`t oastea de =ase ori mai mare a lui Petru se sim\i cuprins[ de ]nv[luirea mor\ii ce nu mai ]ng[duie lupt[. Strig[te de groaz[ =i de durere se ridicau din toate p[r\ile, sporind neor`nduiala. Peste c`teva ceasuri mii de le=uri acopereau c`mpul de la Vadul R`mnei. +i pe c`nd Petru =i frate-s[u Alexandru, domnul Munteniei, fugeau spre Dun[re c-o fr`ntur[ de oaste, Ioan Vod[ — ]ntr-adev[r cumplit de ast[ dat[, trecea ca un v`nt de pustiire peste biata \ar[ l[sat[ f[r[ straj[. El intr[ ]n Bucure=ti ca biruitor =i ca st[p`n, f[cu domn pe Vintil[-Vod[, =i, l[s`nd ]nt`mpl[rii grij[ ispr[vilor lui, porni spre Br[ila cu ]nver=unarea s[lbatec[ a unei fiare fl[m`nde ce-=i adulmec[ prada. Acolo fugise Petru cel =chiop, Ioan Vod[ ]=i n[pusti gloatele ner[bd[toare asupra bogatului ora= dun[rean, pe ale c[rui ziduri flutura, de mai bine de-o sut[ de ani, steagul turcesc. Lozinca era: „Nici o cru\are =i nici o mil[“. +i n-a fost nici o cru\are. Mul\imea s-a ]mb[tat de vederea s`ngelui, =i mai v`rtos a bog[\iilor risipite pe uli\i. Ce-a sc[pat de s[lb[t[cia ei, au mistuit fl[c[rile. Petru fugise la Constantinopol. O=ti proaspete de turci =i de t[tari veneau dinspre gurile Nistrului ]n ajutorul Br[ilei. Aprigul voievod, cu voinicii lui din ce ]n ce mai ]nt[r`ta\i se arunc[ ]naintea lor =i le scurt[ din drum. Lovi\i pe nea=teptate, ]n preajma L[pu=nei, t[tarii, c`\i mai sc[par[ cu zile, o rupser[ de fug[-nd[r[t, iar turcii se bulucir[ ]n cetatea lor Tighina, sau Benderul, cum ]i ziceau ei. Ioan Vod[ ]i urm[ri de-aproape, ]i v[zu cum se strivesc la por\i, ]nnebuni\i de spaim[, ]mbulzindu-se s[ intre mai iute ]n cuibul acela p[g`n pe p[m`nt moldovenesc; sc`r=nind, se arunc[ asupra lor cu toat[ o=tirea, v[zduhul se umplu de vaiete, =i zidurile cet[\ii, ca de-un cutremur mare, se pr[bu=ir[ peste le=urile ap[r[torilor ei.

133

Alexandru Vlahu\[

Dar pe c`nd biruitorii ]=i ]mp[r\eau pleanul =i bucuriile at`tor ispr[vi, un c[l[re\ aduce vestea c[ vine pr[p[d greimea cea de temei a ]mp[ratului, Ioan Vod[ ]ncredin\`nd o frunte de oaste p`rc[labului Golia, viteaz cercat =i vechi tovar[= de pribegie =i de planuri mari, ]i trimise grabnic s[-=i arate vrednicia la Vadul Obluci\ii, pe unde aveau s[ dea n[val[ turcii, iar el se trase-nspre Cahul, unde lacul =i m[gurile ]i puteau fi de mare ajutor ]n cump[na unei lupte. +i-ntr-adev[r acolo s-a dat lupta cea grozav[. — Golia ]ns[ ]=i v`nduse prietenul, domnul, \ara, pe treizeci de mii de galbeni. +i turcii trecur[ Dun[rea f[r[ nici o piedic[. Ioan Vod[ a=tepta ve=ti — ]i credea departe, \inu\i ]n loc de viteazul Golia, c`nd deodat[ se pomeni cu duiumul lor ]ntreg, ie=it ca din p[m`nt. +i lupta ]ncepu. Moldovenii, ]nsufle\i\i de izb`nzile de p`n[ atunci, =i ]ncrez[tori, ca-ntr-o putere f[c[toare de minuni ]n vitejia domnului lor, puser[-n uimire pe turci cu ]nd`rjirea =i cu nep[sarea lor de via\[. }mb[ta\i de norocul at`tor biruin\i, ]=i f[ceau o fa\[ s[ ]nfrunte moartea, unii strigau ]n gura mare c[ ei sunt solomoni\i, =i nu-i atinge glon\ul… „Iar[ moldovenii, zice cronicarul, stau a=a cum ar hi g[ti\i de moarte, iar[ nu s[ izb`ndeasc[; =i mult[ moarte s-au f[cut de ambe p[r\ile, c[ nu era o c[lcare pe p[m`nt ce tot pre trupuri de om, =i mai apoi a=a aproape se b[teau, c[ =i m`inile li obosise, =i armele ]=i sc[pau“. Pe la n[mezi ]ncepuse a se mai risipi din desele r`nduri mereu ]mprosp[tate ale du=manului. Strig[te de ]ndemn: Nu v[ l[sa\i b[ie\i! Strig[tele din ce ]n ce mai ]nte\ite ]nsufle\eau pe ai no=tri, — c`nd iat[ c[ dinspre Nistru sosi, adus ca de-o furtun[, Adel-Ghirai, c-o sut[ de mii de t[tari. Prins ]ntre dou[ puteri uria=e, m`ndrul voievod v[zu c[ nici o minune nu-l mai poate sc[pa. Dar nu se g`ndi o clip[ la m`ntuirea pe care-o poate da fuga. Ci, str`ng`ndu-=i ]n jurul steagului ciuruit de gloan\e pu\inii tovar[=i ce-i mai r[m[sese pentru ceasul cel greu al sf`r=itului se sui cu ei pe m[gura de l`ng[ Ro=cani, =i, ]ngr[dindu-se cu =an\uri, se mai ap[r[ de acolo,

134

Din trecutul nostru

ca de dup[ zidul unei cet[\i, ]nc[ trei zile. }n cele din urm[, v[z`nd Ioan Vod[ z[d[rnicia oric[rei ]mpotriviri, =i ]mpresurat cum era din toate p[r\ile, c[ nici merinde, nici ap[ nu mai aveau ai lui, se ]nchin[ biruitorului. Ahmet-Pa=a ]i jurase pe Coran c[ nici lui, nici vitejilor lui nu li se va face vreun r[u. Ura ]ns[ birui cinstea, =i g[ti o moarte cumplit[ cumplitului domn. El fu legat zdrav[n de cozile a dou[ c[mile, care, puse pe fug[, ]l rupser[-n dou[. Tovar[=ii lui fur[ uci=i p`n[ la unul; =i toat[ hemesita mul\ime a t[tarilor se v[rs[ asupra nenorocitei \[ri, pe care o jefui sub ochii noului domn, Petru cel +chiop. Aceasta a fost cea din urm[ raz[ de n[dejde, cea din urm[ sclipire de palo= pentru m`ntuirea Moldovei. Petru cel +chiop a fost de trei ori r[sturnat =i pus pe drumuri =i pe cheltuial[. Trei domni s-au perindat ]n zilele pribegiei lui: Ion Potcoav[ =i Alexandru, fra\i lui Ioan Vod[ cel Cumplit, =-un fiu din flori al lui Rare=, Iancu Sasu, cel care a pus pe \ar[ birul v[c[ritului: din zece vite, una. Un nou domn — ]nsemna un nou spor de haraciu. +i numai at`t domnia, c`t putea pl[ti, =i c`t nu venea altul s[ dea mai mult. Cel care nu mai era ]n stare s[ pl[teasc[, dac[ nu fugea la timp, se pogora de pe tron ]n temni\[, sau de-a dreptul ]n morm`nt. Toate datoriile mazilitului c[deau ]n sarcina urma=ului. Petru cel +chiop ]=i r[scump[r[ domnia ]n anul 1582, ridic`nd haraciul la o sut[ de mii de galbeni. Ca =i trupul celui din urm[ erou, Moldova, se rupse-n dou[: de o parte domnul, boierii, =i c[lug[rii, — de alta, poporul. }ntre aceste dou[ lumi, din ce ]n ce mai dep[rtate =i mai str[ine una de alta, st[ biciul d[bilarilor =i hangerul ienicerilor, — teascul de stoarcere, ]ngrozitoarea ]mplinire-a d[rilor ce nu mai aveau nici o socoteal[. Mai b`ntuia, ]n r[stimpuri c`te-o rait[ de cazaci ori de t[tari, mai zv`nta c`te-o secet[, — atunci birurile ap[sau cu-at`ta str[=nicie ]nc`t mul\i dintre \[rani, uneori to\i gospodarii unui sat, se vindeau cu ocinile =i feciorii lor, se vindeau =erbi, ca s[-=i poat[ pl[ti d[rile. — La

135

Alexandru Vlahu\[

Constantinopol, ]naintea por\ilor Marelui Vizir, ienicerii f[ceau r[scoale, unii pentru a-=i aduce, al\ii pentru a-=i p[stra voievodul lor, datornicul lor — comoara lor — pe tronul Moldovei. }n toamna anului 1591, Petru, ]nfrico=at de urm[rile at`tor asupriri pe bietul norod, p[r[se=te de voia lui domnia =i fuge-n |ara Nem\easc[. Tronul e pus la mezat. Aron, un fiu din flori al lui Alexandru L[pu=neanu, d[ un milion de galbeni =-ajunge domn. El pune cea mai grea dare ce a ]ncercat vreodat[ ]ndurarea unui popor: un bou de fiecare locuitor al \[rii. Bogdania cea vestit[, m`ndra \ar[ al lui +tefan, prins[-n v`ltoarea pieirii, se ducea tot mai afund, c`nd iat[ c[ din mijlocul Olteniei se-nal\[ un suflet mare, un voievod f[r[ seam[n al neamului rom`nesc — un arhanghel, care cu sabia-i fulger[toare, despic[-n noaptea cea ]nfrico=at[ drumul m`ntuirii.

136

XVII

CUPRINS

MIHAI VITEAZUL }n anul 1593 Mihai, fiul lui P[tra=cu cel Bun, e Ban al Craiovei. Oltenii ]l iubesc pentru vrednicia =i dreptatea lui. B[tr`nii ]=i zic oft`nd: „A=a domn s[ aib[ \ar[…“ Domn e Alexandru cel R[u, care, nelini=tit de v`lva marelui Ban, ]i hot[r[=te pieirea. Mihai simte =i pleac[ la Constantinopol, unde avea sprijin pe fratele mamei lui, pe puternicul Iani Cantacuzino. Dar ]l prind pe drum arm[=eii lui vod[ =i-l aduc la Bucure=ti, unde hainul domn ]l os`nde=te la moarte. Trec`nd spre locul de os`nd[, pe l`ng[ Biserica Alb[ =i fiind ceasul de liturghie, se roag[ el de p[zitori s[-l lese o clip[ ]nl[untru s[-=i fac[ cea din urm[ cruce, =i ]ng[duindu-i-se aceasta, cu mult[ credin\[ p[=e=te ]naintea altarului, =i-ngenunchind se-nchin[ =i f[g[duie=te-n cugetul lui c[, dac[ prin vreo minune dumnezeiasc[ va sc[pa, s[ ridice o m[n[stire chiar pe locul acela1 . Minunea s-a f[cut. C[l[ul, c`nd s[ dea lovitura mor\ii, ]nfiorat de lini=tea m[rea\[ =i de b[rb[teasca frumuse\e a os`nditului, arunc[ iataganul =i fuge. Mul\imea vede un semn de sus ]n aceast[ ]nt`mplare. Ea cere, strig[ iertarea nevinovatului; =i glasul poporului — e glasul lui Dumnezeu. 1

Biserica Mihai-Vod[ din Dealul Spirei, zidit[ de el ]n anul 1598.

137

Alexandru Vlahu\[

Sc[pat astfel, Mihai trece-n Ardeal, cap[t[ scrisori de la prin\ul Sigismund Batori, se duce la Stambul unde, cu banii =i st[ruin\ele unchiului Iani, se face domn. }n ziua de 8 septembrie 1593, un ceau= ridic[ de pe scaun pe mazilitul Alexandru. }n largul m[rii, poate c[ se vor fi ]nt`lnit cele dou[ cor[bii, care purtau destinele |[rii Rom`ne=ti, tot at`t de zbuciumate ca =i valurile pe care se leg[nau. Noul domn era prea m`ndru pentru a nu sim\i ap[sarea unei coroane ]mpov[rate de at`tea datorii =i prea mult ]=i iubea neamul =i \ara, pentru a se l[sa adormit de sclipirea de=art[ =i spuma de mul\umiri copil[re=ti pe care le poate da o domnie. Pentru el steagul =i sabia pe care le primesc din m`na sultanului Amurat al III-lea nu erau ]nc[ semne ale puterii; =i cum puteau fi, c`t[ vreme turcii se purtau poruncitori prin satele =i t`rgurile st[p`nirii lui, iar el era \inut s[ apere =i s[ ajute pe du=mani =i pe asupritorii poporului lui! Alta era puterea pe care o vroia el. — R[s[ri-va c`ndva puterea aceea? — Binecuv`nta-va Dumnezeu steagul =i sabia acestei domnii? To\i a=teptau. Era ]n aer lini=tea aceea ]ntunecat[, ap[s[toare, pe care-o trimit ]nainte furtunile cele mari. O minune, un m`ntuitor cu mintea sau cu sabia, un f[c[tor de dreptate trebuia s[ vie. Pentru noi, pentru ]ntreaga lume cre=tin[, pentru noi mai ales, trebuia s[ vie. Sultanul se uita peste noroade-ngenuncheate p`n[-n hotarele }mp[r[\iei Germane. Unguri aveau ]n Buda un pa=[, cu putere de rege. Ardealul avea pe Sigismund Batori, t`n[r f[r[ voin\[, care domnea-n Alba-Iulia cu ]nt[rirea =i sub ascultarea sultanului. Polonii p[zeau fa\[ de turci o pace pe care frica o pref[cuse-n supunere. Rom`nii nu mai aveau acum de dat p[g`nilor dec`t via\a doar. — }mp[ratul de la Praga, Rudolf al II-lea, spre care=i ]ndreptau privirea milioane de cre=tini asupri\i, nu era omul a=tept[rii lor. El ]=i visa un tron de aur la Constantinopol, =i nu f[cea nimic pentru a-=i ap[ra Viena spre care venea ca un zmeu, ]mpr[=tiind moarte =i pustiu ]n juru-i, r[zboinicul vremii, ]ngrozitorul Sinan-Pa=a. Anul 1593 se sf`r=e=te-n s`nge. Mihai cat[-n ro=ea\a acelui asfin\it semnele zilei de m`ine.

138

Din trecutul nostru

Puterea n[v[litoare a turcilor ]nfrico=ase Europa. Iarna s-a petrecut ]n planuri. Se vorbea de-o nou[ cruciad[, la care Papa de la Roma =i ]mp[ratul Germaniei chemau de zor pe cei trei domni ai Carpa\ilor: Mihai, Aron =i Sigismund. Solii Apusului se-ncruci=au cu soli de la R[s[rit. Domnul Munteniei, pe t[cutele, ]=i f[cea oaste. Al Moldovei, c[reia sprijin ]mpotriva t[tarilor ce vin asupr[-i, — al Ardealului sta la tocmeal[, c[t`nd s[ trag[ foloase c`t mai mari din grijile =i nevoile celorlal\i. Polonii, chema\i =i ei, se temeau s[ rup[ cu turcii. Cazacii, dori\i de lupt[, =i de prad[, a=teptau cu =elele pe cai, porunca ]mp[ratului Rudolf. Prim[vara dezv[lea c`mpiile =i g`ndurile oamenilor. Mihai se sf[tuise cu \ara, fel =i chip se socotise, — alt[ cale nu era dec`t lupta, lupta desper[rii, lupta celei din urm[ scr`=niri a celui ce-i prins ]n ]ncle=tarea mor\ii =i nu vrea s[ moar[. Vara usca drumurile oardelor pustiitoare. }n iulie, Mihai lu[ ]n\elegere cu Aron-Vod[, peste capul c[ruia trecuse-o n[val[ de t[tari, =i cu Sigismund, care-=i precupe\ea ajutorul. Toamna avea s-aduc[ roadele at`tor fr[m`nt[ri. S-apropia vadeaua haraciului, pe=che=urilor, cu mult mai mari dec`t haraciul, =i datoriilor de tot felul, vechi =i noi, care erau a=a de multe c[, dup[ cum se spunea atunci, „de s-ar fi v`ndut to\i copii =i to\i oamenii din \ar[, nu le-ar fi putut pl[ti toate…“ str`ngea funia la steajer. Sigismund ceru lui Mihai ]nchinarea lui =-a \[rii. Vreme de stat pe g`nduri nu mai ]nc[pea: Mihai se leg[ — va =ti el s[ se dezlege… c`nd ]=i va vedea \ara sc[pat[ de turci. — +i la sf`r=itul lui octombrie primul din Ardeal dou[ mii de c[l[re\i. Tocmai at`\ia primise =i cel[lalt mare viteaz, dup[ ]nchinarea de la Colomeea. Planul era f[cut =i toate erau din vreme puse la cale. }n diminea\a zilei de 3 noiembrie, zi mare ]n zbuciumata istorie a neamului nostru, to\i creditorii veni\i de la Constantinopol se-nghesuiau ]n curtea vistieriei, unde-i chemase domnul ca s[ le pl[teasc[. Erau turci, erau greci, erau jidovi — ochi lacomi, ochi sclipitori de nesa\ul hanului, era fierbere, =i zarv[ de limbi amestecate, =i tremur de m`ini ce se ridicau, flutur`nd

139

Alexandru Vlahu\[

]n aer sineturi =i socoteli ner[fuite de ani ]ndelunga\i, — c[ci domnii noi pl[teau =i datoriile r[mase de la ]nainta=ii lor. Deodat[, la un semn al lui Mihai, cei patru mii de osta=i cenconjurau vistieria, se aruncar[, cu setea r[zbun[rii — a r[zbun[rii drepte =i sfinte — asupra acelei turme de c[m[tari, care ]nf[\i=au cea mai uricioas[ =i mai cumplit[ pacoste a \[rii. +-a fost o stra=nic[ r[fuial[… A=a cum =tie r[fui norodul, c`nd ]l ajunge cu\itul la os. Toat[ ziua, =i noaptea p`n[ t`rziu, a fost o adev[rat[ orgie de s`nge. +i nu numai cei prin=i ]n curtea vistieriei, din care n-a sc[pat unul, dar to\i turcii care se aflau statornici sau ]nt`mpl[tor veni\i ]n Bucure=ti, fur[ uci=i. Spune un povestitor str[in c[ tot ]n m[celul acela grozav au pierit, ]n v`ltoarea fl[c[rilor =i dou[ mii de ieniceri cu marele lor Emir, ce-=i aveau de cur`nd a=ezarea ]n casele vistierului Dan. Se mai poveste=te c[ ]nt`lnind Mihai ]n v[lm[=agul =i n[pustirea aceea de lume doi cazaci, care duceau ]n p[r`ng[ o desag[ cu galbeni, cic[ i-ar fi oprit =i i-ar fi pus cu binele s[-mpart[ =i osta=ilor lui din at`ta prad[ ce le picase, c[ci tot de la ei s[racii =i de la ai lor erau aduna\i banii aceia. — +i cum de v`nt se l[\e=te p`rjolul pe-o miri=te uscat[, a=a s-au ]ntind numaidec`t fl[c[rile r[scoalei, de-au mistuit =-au cur[\it, c[ parc[ n-ar mai fi fost

140

Din trecutul nostru

de c`nd lumea turci prin \ar[. Pretutindeni era ]nviorare. Se trezea iar ]n sufletul rom`nilor vechea vitejie din vremea lui Mircea =-a lui Vlad |epe=. Puterea asta proasp[t[, nea=teptat[, ie=it[-n clipa ]nset[rii, ca izvorul lui Moise din st`nca pustiului, Mihai o ridicase numai cu dragostea lui de \ar[ =i cu ad`nca ]ncredere pe care-o avea ]n poporul lui. +i ei =tiu s[ arunce-n cump[na ]mprejur[rilor c-o a=a potriveal[ de n[zdr[van =i-n a=a clipe hot[r`toare, ]nc`t, ]n cei opt ani de zile c`t a domnit, a l[murit cu str[lucirea faptelor lui, =-a ridicat ]n cea mai larg[ vedere a lumii dreptul la via\[ al neamului rom`nesc =i voin\a nestr[mutat[ de a =i-l ap[ra. Era un om voinic =i vrednic, f[cut s[ st[p`neasc[, — m[re\ la ]nf[\i=are, larg la suflet, cump[nit la vorb[ =i scump la r`s. G`ndea repede, ]=i l[murea numaidec`t g`ndul cel bun, =i p[=ea la fapta cu hot[r`rea deplinei ]ncrederi ]n izb`nd[. Dup[ ce-=i cur[\i capitala, Mihai se gr[bi s[ limpezeasc[ malurile Dun[rii, care erau cuprinse de turci: ]ncepu cu Giurgiul. Lovit ]n zori, p`n[ pe la n[mezi ora=ul, ]n care deun veac flutur[ flamura verde, fu pref[cut ]ntr-un cimitir. Numai doi turci, lep[d`ndu-=i hainele de pe ei, au sc[pat trec`nd Dun[rea ]not. Aron-Vod[ ]n vremea asta ]=i plivea =i el Moldova lui de p[l[mid[. Osta=ii celor dou[ \[ri petrecur[ s[rb[torile Cr[ciunului ]n vajnicul iuru= al mor\ii =-al pustiirii, zi =i noapte c[l[ri, dezmor\indu-=i din c`nd ]n c`nd harnicele bra\e la locurile ce mistuiau cuiburile turce=ti de pe malurile Dun[rii. Stambulul era ]n fierbere. Uimirea, amestecat[ cu groaz[ =i cu m`nie, nu mai g[sea blesteme pentru numele celor doi voievozi. Porunci stra=nice d[du sultanul. Hasan =i MustafaPa=a pornir[ cu o=ti s[ pun[-n locul lui Mihai pe Bogdan, fiul lui Ion Sasul; =i ]n locul lui Aron pe +tefan Surdul. Dinspre Banat se pogora hanul cu t[tarii lui. Mihai repezi, din tab[ra de la Hulube=ti, o frunte de voinici cu fra\ii Buze=ti =i cu Radu Calomfirescu s[-nt`mpine pe t[tari, care-alergau lacomi, t`r`nd dup[ ei lega\i de carele pline de pr[zi mii de cre=tini lua\i ]n robie. Duiumul curgea spre Giurgiu desp[r\it ]n trei. Cetele dint`i trimise-nainte ca s[ deschid[ calea biruin\ei nu

141

Alexandru Vlahu\[

s-au mai ]ntors: S-au lovit ]n diminea\a zilei de 14 ianuarie cu str[jile lui Mihai la Putinei, =-acolo au r[mas pe veci. Anul 1595 ]ncepe bine pentru rom`ni. Al doilea r`nd de t[tari fu zdrobit la St[ne=ti, unde nepotul hanului r[mase pe c`mpul de lupt[. To\i robii fur[ sc[pa\i. Hanul, cu grosul o=tirii =i cu =ase mii de turci, st[tu la =erp[te=ti. Punea la cale o b[t[lie hot[r`toare, c`nd ]n puterea nop\ii se pomeni lovit de ]nsu=i domnul \[rii cu toat[ oastea lui. Un cronicar ungur, uimit =i el de repeziciunea acelui atac, scrie „c[ Mihai a r[pus pe t[tari acolo, ]n timp c`t ar fierbe un ou de g[in[“. De fapt nici n-a fost o b[t[lie, — c[ turcii ]ntr-o clipeal[ au fost pe cai, =i p`n’ la Ru=ciuc trec`nd Dun[rea-nghe\at[, o fug-au \inut-o. Iar hanul, ]n v[lm[=agul acelei nop\i grozave, abia putu sc[pa cu ceavea pe el. Sute de cai f[r[ st[p`n, arme scumpe, care-nc[rcate cu pr[zi — toat[ bog[\ia de haram a t[tarilor, r[mase-n m`inile rom`nilor. +i numaidec`t Mihai se-ntoarse asupra celuilalt du=man. Trec`nd Dun[rea pe la Marotin, ]l ]nt`mpin[ ]naintea Ru=ciucului. Lupta ]nceput[ din rev[rsatul zorilor, \inu p`n[ noaptea t`rziu c`nd rom`nii, deplin biruitori, ]ntr-un iuru= n[prasnic n[v[lir[-n Ru=ciuc =i, dup[ ce-=i ]mp[r\ir[ bog[\iile ora=ului ]i d[dur[ foc, ]n b[t[lia aceea c[zu =i Mustafa-Pa=a, al[turi de cei mai buni osta=i ai lui. +i pe c`nd fl[c[rile zbuciumate ]=i purtau lumina peste miile de mor\i, ca =i cum ar fi c[utat pe cineva, — nevrednicul Bogdan, domnul cel f[r[ domnie al turcilor, fugea ]ngrozit spre Constantinopol. Cel[lalt v`n[tor, +tefan Surdul, mai pu\in mi=cat, pieri ]n lupta cu Aron la Vadul-Isaccei. Rom`nii b[teau acum pe vr[jma= nu numai cu armele, dar =i cu v`lva puterii lor. — Muntenii cobor`nd, moldovenii urc`nd lunecu=ul Dun[rii ]nghe\ate, se-nt`lnir[ ]nc[rca\i de plean, sub zidurile Br[ilei: Dup[ =aisprezece zile de ]mpotrivire ora=ul ]=i deschise por\ile ]naintea biruitorilor. Sigismund ]n vremea asta se l[uda ]n Apus cu ispr[vile voievozilor lui de la Dun[re, =i-=i tocmea cu-mp[ratul Rudolf ]ngr[direa unei m[riri, pentru care nu f[cuse nimic, sau aproape nimic. Din pu\inul ajutor pe care-i d[duse celor dou[ \[ri, ]=i

142

Din trecutul nostru

tr[gea acum un drept de st[p`nire asupra lor. +i-mprejur[rile ]l slujeau de minune: Apusul, ne=tiind ce se petrece pe-aci, ]l credea puternic. Rom`nii la str`mtoarea care se g[seau ]=i plecar[ capul cuget`nd c[ va veni ea odat[ =i ziua socotelilor, Aron, b[nuit c-ar ]nclina mai mult cu polonii, =i cum era ]nconjurat numai de lefegii unguri, fu ridicat ]n diminea\a zilei de 3 mai, =i dus ]naintea lui Sigismund, care-l arunc[ ]n ]nchisoarea de la Vin\, unde pieri otr[vit. Iar cel ce-i m`ncase p`inea =i-i cunoscuse mila, fiul de \iganc[ R[zvan, ce zicea c[-i un fecior din flori al lui Petru =chiopul, =i pe care-l ]n[l\ase Aron la rangul de hatman, ]i lu[ locul =i domni, cu numele de +tefan-Vod[, sub ascultarea lui Sigismund Batori. Toat[ m`nia turcilor era acum ]ndreptat[ asupra lui Mihai. Se f[ceau preg[tiri mari pentru „st`rpirea blestematului ghiaur“, ce st[ ne’nfrico=a\i ]n propta celei mai temute puteri de pe p[m`nt. Se vorbea ]n jurul noului sultan Mohamed, dac[ n-ar fi mai bune poate s[ se-ntrupeze odat[ la crugul musulman \ara nesupu=ilor acelora de la Dun[re, =i s[ se puie pa=i ]n loc de domni. Un r[zboi stra=nic avea s[ hot[rasc[-n sf`r=it de soarta rom`nilor, =i ei, care erau straja de-afar[ a cre=tin[t[\ii, nici un sprijin n-aveau ]n cump[na asta de la ap[r[torii crucii. Leahul \inea cu turcul; iar ]mp[ratul Rudolf l[s[ t`n[rului Sigismund toat[ grija ]nv[luirilor din R[s[rit, ceea ce-i ]nlesni acestuia s[ smulg[ de la ]mputernici\ii lui Mihai, acum c`nd ]l =tia la aman, ]nchinarea \[rii =-a domnului lor. Cu inima str`ns[ de durere a trebuit s[-=i plece fruntea ]naintea trufiei de=erte =-a celei mai v[dite nedrept[\i, cel mai vrednic =i mai viteaz domn =i osta= al vremii aceleia. La ]nceputul lui iunie veni din partea lui Sigismund, George Palatici. Banul de Lugoj, lu[ jur[m`ntul domnului =i-i dete steagul =i buzduganul leg[turii celei noi, care-ngenunchea pe \[ranul Munteniei, al[turi de iobagul Ardealului, sub st[p`nirea aceleia=i coroane. Ar fi =tiut el Mihai cum s[-i r[spund[ acelui cuceritor de pe saltea; dar primejdii mai mari =i cerc[ri mai grele chemau aiurea sabia lui.

143

Alexandru Vlahu\[

Pe la mijlocul lui iulie, marele duium al turcilor era ]n fa\a Giurgiului, =i mii de salahori zoreau ]ncheierea podului peste Dun[re. Mihai ]=i trimisese la Sibiu so\ia =i copiii, iar el cu cei zece mii de osta=i trudi s-a\ie calea potopului, p`n[-i va sosi din Ardeal ajutorul cerut. Dar ]n Ardeal, era nunt[ mare, =i mirele Sigismund numai la r[zboi nu se g`ndea ]n vremea asta. +i doar acum se cheam[ c[ era \ara lui aceea pe care-o ap[ra Mihai. Dup[ vro trei s[pt[m`ni de h[r\uieli u=oare ]n preajma Giurgiului, domnul rom`nilor =tia l[murit c[ Sinan-Pa=a are cu el peste o sut[ de mii de osta=i, c[ orice ]ncercare ar mai face, ca s[-l \ie-n loc, ar fi nu numai zadarnic[, dar chiar primejdioas[, =i c[, nemaiav`nd ce a=tepta din Ardeal, toat[ n[dejdea trebuie s[ =i-o pun[ ]n oamenii lui, care de to\i cu cei veni\i de peste Nistru =i de peste mun\i „pentru vestea marii lui vitejii =-a d[rniciei lui multe“, erau acum vro =aisprezece mii: zece mii p[m`nteni, restul ardeleni =i cazaci. Despre o lupt[ ]n c`mp deschis nici nu putea fi vorba. Dar nici \ara nu putea fi l[sat[ prad[ n[v[litorilor, f[r[ a se cerca mai ]nt`i tot ce omene=te era cu putin\[ pentru m`ntuirea ei. O minune mare, sau — o jertf[ mare. Dumnezeu a vrut =i de data asta, s[ se-mplineasc[ minunea cu cei ce erau gata de jertf[. Mihai, tr[g`ndu-se noaptea din fa\a vr[jma=ului, se a=ezase cu oastea ]ntr-un loc bun, pe care =i-l ochise el din vreme cam la jum[tatea drumului dintre Giurgiu =i Bucure=ti. Acolo avea dealuri, izvoare, mla=tini ascunse, un pod de b`rne peste apa Neajlovului, str`mtoare, crivin[ =i codru, — codrul prieten de zile grele =i cel mai bun tovar[= de lupt[ al rom`nului. Sinan, b[tr`nul puternic, despre care turcii ziceau c[-i vulpe-n pace =i leu ]n r[zboaie, trecuse-acum Dun[rea =i-nainta spre Bucure=ti, unde i se spusese c[ s-a ]nchis ghiaurul cu toat[ oastea =i-l a=teapt[ gata de lupt[. — }n ziua de 12 august, c[tre sc[p[tatul soarelui, poposi-n marginea =esului de l`ng[ vadul C[lug[renilor. Se vedea ]nainte codrul posomor`t =i poarta de-ntuneric pe unde s-ad`ncea drumul ]ntre cele dou[ dealuri. Turcii c[tau cu grij[ ]ntr-acolo. Noaptea curgea ]ncet, ]nc[rcat[ parc[ de primejdii. Sinan a=tepta ve=ti ce nu-i mai

144

Din trecutul nostru

soseau — iscoade dup[ iscoade porneau zorite, =i nu se mai ]ntorceau. De m`necate potopul prinse-a se urni greoi ]nainte. Cele dint`i r`nduri se rupser[-n dou[, apoi ]n patru, ca s[-=i fac[ loc pe valea din ce ]n ce mai str`mt[. Sinan, c[lare, privea cu m`ndrie la fluviul acela de vie\i. A lui era toat[ puterea aceea =i c`ntec de biruin\[-i c`nta hream[tul ei, ]n aerul proasp[t al acelei dimine\i de var[. Dar fa\a viteazului b[tr`n se-ntunec[ deodat[. Ca un v`rtej n[prasnic ]nv[lm[=ise r`ndurile dinainte =i valea prinse-a vui de strig[tele mor\ii. R[zboiul era ]nceput. Tot codrul p[rea c[ se pr[bu=e=te peste clocotul n[v[litorilor ]nghesui\i la strunga vadului. Sinan, spumeg`nd de m`nie, ]i ]mboldea din urm[ ca pe vite, blestem`nd pe frico=i, strig`nd vitejilor s[-=i taie drum cu sabia =i s[ treac[ ]nainte. }ncet duiumul r[zb[tea-nghesuindu-se ca-ntr-o p`lnie ]ntre cele dou[ dealuri. Pe la n[mezi toat[ greimea era dincolo de pod, c`nd deodat[ o nou[ vijelie de c[l[re\i o izbi ]n fa\[ — grindin[ orbitoare purtat[ de ]nsu=i Mihai, ce, cu securea smuls[ din m`na unui osta=, croia p`rte larg[-n gloata vr[jma=[. Strig[te de tr`mbi\i, izbucnind din taini\ele codrului, sporir[ spaima n[v[litorilor care, buim[ci\i lovind ]n bobote, ]ncepur[ s[ dea ]nd[r[t. }nviforat, b[t`ndu-i cu topuzul, Sinan ]i ]mbr`ncea orbe=te-nainte peste mormintele de le=uri. Cai =i oameni se zv`rcoleau ]n mla=tinile cruntate de s`nge. +iruri proaspete izvorau mereu ]n fa\a acelora=i viteji neobosi\i. Deodat[ un lung vaiet izbucni din mii de guri. Steagul, steagul cel mare al Profetului c[zuse-n m`inile rom`nilor. Vestea str[b[tu ca un fulger, =i cu ea groaza cu mult mai ]ntunecat[ dec`t a mor\ii. }n de=ert mai cerca Sinan s[ porunceasc[. Mul\imea, d`nd busna peste el, ]n fuga-i nebun[, ]l tr`nti de pe pod cu cal cu tot. Doi credincio=i l-au scos din mocirl[ =i l-au dus pe bra\e. }n urma lor podul se pr[bu=i trosnind sub greutatea gloatei ]nghesuite, =i-n locu-i crescu numaidec`t ]ntre cele dou[ maluri ale Neajlovului, un pod de le=uri peste care se-mbr`nceau afar[ ]n larg turcii goni\i din urm[ mai mult de spaima lui Mihai dec`t de oastea lui. +i ce de plean c[zu ]n m`inile rom`nilor! Noaptea aduse birui\ilor sc[pare, biruitorilor odihn[.

145

Alexandru Vlahu\[

P`n’ a nu se lumina de ziu[, domnul \inu sfat cu ai lui. Turcul putea primi din ceas ]n ceas o=tire nou[: era balaurul c[ruia-i cre=teau capetele t[iate. +irurile rom`nilor ]ns[ nu se mai ]ntregeau. }nc-o b[t[lie — ar fi fost risipa ispr[vii m`ntuitoare pentru care jertfise at`tea scumpe vie\i. Fu hot[r`t[ retragerea ]n mun\i p`n[ la sosirea o=tii lui Sigismund. +i-n rev[rsatul zorilor, pe c`nd Sinan ]=i dregea r`ndurile pentr-o nou[ lupt[. Mihai, ridic`nd tab[ra, zbura cu vornicii lui la munte. }n urma lui, Bucure=tii =i T`rgovi=tea, ora=e aproape de=erte, se-nchinar[ f[r[ nici o ]mpotrivire turcilor care, bucuro=i c-au ajuns cu bine p`n’ aici, nu g[sir[ cu cale s[ urm[reasc[ pe Mihai mai departe. Biruitorul de la C[lug[reni se a=ezase pe D`mbovi\a ]n sus, la St[ne=ti, ]n una din acele m[re\e ]nt[rituri de st`nci, care-au fost pururea pav[z[ celor pu\ini ]mpotriva celor mul\i. De-aici mai da c`te-un iuru= prin c`rdurile turce=ti ce roiau pe vale, fl[m`nde de prad[. Dar zilele treceau =i oastea din Ardeal nu mai sosea. Ba =i din c`\i avea-n tab[r[ se mai rupser[. Moldovenii care-i erau ca o m`n[ dreapt[, plecar[ chema\i grabnic de ]nv[luirile \[rii lor: +tefan R[zvan, ocrotitorul ungurilor, nu mai era domn. Boierii pribegi ]n Polonia ridicaser[-n locu-i pe Irimia Movil[, cu voia =i sprijinul le=ilor, — nu era vi\[ de domn, dar avea cele mai frumoase mo=ii din buna \ar[ a lui +tefan cel Mare1 . 1

Cu el se calc[ vechea datin[ a \[rii de a nu se da coroana dec`t celui de neam domnesc. Acest Irimia Movil[ se trage din Movile=tii ridica\i de +tefan cel Mare, iar de ob`r=ia neamului lor poveste=te astfel cronicarul Neculce: „+tefan Vod[ cel Bun c`nd s-au b[tut cu Hroiot ungurul, precum zic unii la Ca=in iar[ Letopise\ul scrie c[ s-au b[tut la =chee pe Siret, au fost c[zut calul cu +tefan-Vod[ ]n r[zboiu; iar[ un Purice Aprodul i-au dat calul lui; =i nu putea ]n grab[ ]nc[leca +tefan-Vod[, fiind om mic. +i au zis Purice Aprodul: „Doamne, eu m[ voi face o movili\[, =i vino de te suie pe mine =i ]ncalec[!“ +i s-au suit pe d`nsul +tefan-Vod[ =i au ]nc[lecat pre cal; =i au zis atuncea +tefanVod[: „S[race Purice, de-oi sc[pa eu, =i tu atuncea \i-i schimba numele din Purice Movil[“. +i au dat Dumnezeu =-au sc[pat am`ndoi =i l-au =i f[cut boier, arma= mare, pre Purice i dintre acel Purice Aprodul s-au tras neamul Movile=tilor de au agiuns de-au fost =i domni dintre acel neam“ (O sam[ de cuvinte).

146

Din trecutul nostru

De-abia pe la ]nceputul lui octombrie sosi =i multa=teptatul Sigismund cu oastea lui ]n tab[ra de la St[ne=ti. El se mi=c[ ]ncet, =i se hot[ra greu la lupt[. Mihai sta pe j[ratic. C`nd, peste-o s[pt[m`n[, pornir-am`ndoi spre T`rgovi=tea, Sinan, b[tr`n cuminte, se retr[gea spre podu-i de la Giurgiu, l[s`nd T`rgovi=tea ]nt[rit[ de el ]n grija pa=alelor =i d`nd foc Bucure=tilor mai greu de ap[rat. Marele vizir plecase la timp. Cre=tinii dup[ ce trecur[ prin sabie pe turcii r[ma=i de paz[ ]n T`rgovi=te, gr[bir[ s[-l ajung[ din urm[. Apucar[ dincoace, pe malul Giurgiului, numai coada o=tirii =i „calabal`cul“ lui, vite, c[milenc[rcate cu tot felul de bog[\ii; mai era =i mul\ime de robi, peste cinci mii de rom`ni, care c[zur[ ]n genunchi, pl`ng`nd de bucurie, c`nd v[zur[ steagurile m`ntuitorului Mihai. Sinan, care scrisese la Constantinopol minuni despre grozavele lui ispr[vi, avu durerea de a privi de pe cel[lalt mal cum se pr[bu=esc peste ap[r[torii lor zidurile celor din urm[ ]nt[rituri ale turcilor, sub vajnica n[val[ a cre=tinilor biruitori. Astfel se sf`r=i marele r[zboi al celui mai puternic =i mai temut vr[jma= al crucii, venit cu stra=nic[ hot[r`re de data asta s[ prefac[ pentru totdeauna \[rile rom`ne ]n pa=al`curi turce=ti. Noiembrie ]ncepea s[ fulguiasc[. Sinan, ]nvins, se gr[bi a-=i lua drumul spre Constantinopol unde-l a=tepta m`nia sultanului. Sigismund, cu cincizeci de tunuri, d[ruite de Mihai, =i oastea aproape ne=tirbit[, se-ntorcea m`ndru =i foarte bucuros de-o biruin\[ a=a de u=oar[. Mi=cat de vrednicia lui Mihai, pe care acum o v[zuse cu ochii, =i ]n\eleg`nd c[ pe-un asemenea om nu-l va mai putea privi de sus, singur g[si cu cale s[ desfiin\eze nedreapta ]nvoial[ din mai. „Atunci Bator Sigmon, zice un martor al vremii, dac[ v[zu pe Mihai-Vod[ cu at`ta vitejie =i cu-at`ta ]n\elepciune, slobozit-au |ara Rom`neasc[, cu tot venitul ei, ca s[ fie iar pre seama lui Mihai-Vod[“. — }ndulcit la biruin\i ieftine =i mai mult cu vrednicia altora c`=tigate, Sigismund trimise pe R[zvan cu dou[ mii de secui s-alunge pe omul polonilor din scaunul Moldovei, =i s[ stea iar el domn — domn ascult[tor de craiul Ardealului, — ]n \ara aceea, pe care ba ungurii, ba le=ii, ba,

147

Alexandru Vlahu\[

acum ]n urm[, =i t[tarii umblau s[ se fac[ st[p`ni. Dar nada fiind prea mic[, pe=tele-a ]nghi\it-o cu undi\[ cu tot. }n lupta ce s-a dat ]n preajma Sucevei, oastea lui Movil[ s-a ales mai tare. R[zvan, prins =i dus ]naintea domnului biruitor, fu tras ]n \eap[. Cu el s-a stins veche vi\[ domneasc[ a Mu=atinilor. Sigismund, am[r`t de pierderea Moldovei, se pl`nse ]mp[ratului =i Papei. Craiul polonilor fu dojenit c[ lucreaz[ ]mpotriva cre=tinilor: „Cu pan[ de durere, zice papa, v[ scriu c[ cele petrecute ]n Moldova crud m-au ]ntristat…“ Dar mortul de la groap[ nu se ]ntoarce. Le=ii aveau nevoie de prietenia turcilor, =i mai ales a t[tarilor, care erau mai aproape =i-i ap[rau de cazaci. De Moldova iar[=i nu se-ndurau s[ se despart[, =i Movil[ r[mase domn. Ba ]nc[ ]ncepur[ a r`vni =i la \ara lui Mihai, ]n locul c[ruia c[tau s[ puie pe Simion Movil[, fratele domnului Moldovei. Pentru locul acela ]ns[ iat[ c[ se mai ]nf[\i=[ un doritor. Radu, un fiu al lui Mihnea Turcitul, veni cu oaste =i firman de la Constantinopol. Veni prin Moldova. Avea ajutor =i de la Movil[, care =i-o fi zis ]n g`nd: „de nu i-ar fi cu noroc!“, =i de la t[tari, pe care de data asta, mai mult dec`t porunca sultanului, ]i ]mpingea vechea lor du=m[nie ]mpotriva biruitorului de la =erp[re=ti. Avea el bune socoteli de acas[, dar se-nt`lni pe nea=teptate cu cel ce =tia a=a de bine s[-=i apere tronul. Oastea-i fu sf[r`mat[ =i firmanul ]mp[r[tesc nu-i folosi la nimic. Se-ntoarse umilit la Constantinopol =i-n loc de coroan[ de domn ]=i puse pe cap turbanul turcesc. Se poate zice de Mihai c[ el domnea ]ntre fulgere, — a=a cre=teau primejdiile =i se gr[m[deau ]n juru-i. Polonii ]l s[pau cu =tiutele lor =iretlicuri, =i Movile=tii a=ijderea. T[tarii ]l p`ndeau cum p`nde=te ho\ul pe paznicul neadormit. Iar turcii f[g[duiau trei \[ri pentru pieirea lui. +tiri ]ngrozitoare veneau din R[s[rit cu cele dint`i adieri ale prim[verii. Sultanul ]=i chem[ sub steag toate puterile Asiei lui. Se vorbea de patru sute de mii de osta=i. }mp[ratul R[s[ritului avea s[ se m[soare cu ]mp[ratul Apusului ]ntr-un r[zboi hot[r`tor. Minuni ar fi f[cut bra\ul =i mintea lui Mihai ]n cump[na asta mare. Dar oastea-i era ]mpu\inat[, \ara

148

Din trecutul nostru

istovit[, satele de la c`mp mai toate pustiite, — =i ajutorul a=teptat nu mai sosea. Singur alerga de colo-colo, dreg`nd, ]nsufle\ind, ]nt[rind pe cei slabi cu uimitoarea putere a firii lui, ]nf[\i=`nd astfel, ]n urletul acelei furtuni, lupta m[rea\[ a cor[bierului ne]nfrico=at cu mania uria=[ a talazurilor m[rii. Un an cumplit a fost =i anul 1596. }n \ar[ jelanie =i s[r[cie. La hotar h[r\uielile cu turcii =i cu t[tarii nu se mai curmau. Mihai era neadormit. Vr[jma=ii lui, v[z`nd c[ n-au s[-l poat[ r[pune altfel, ]i uneltir[ pieirea pe c[i mi=ele=ti. +i marele voievod avu durerea de a descoperi c[ v`nz[torii erau chiar dintre sfetnicii lui cei mai de aproape. Cu sabia-=i cur[\i Sfatul de tic[lo=i, gr[bit s[-=i descurce drumul. +i zile de lini=te tot nu s-a=ezar[. Pe toamn[, c`nd gloatele erau duse la c`mp, o cumplit[ n[val[ de t[tari ]i b`ntui \ara p`n[ aproape de Bucure=ti. }=i str`nse-n prip[ o brum[ de oaste, dar c`nd sc[p[t[ cu ea-n limpezi= nu mai g[si dec`t urmele jafului lor. St[tu c`teva zile la Gherghi\a, l`ng[ Ploie=ti, de-=i mai adun[ din \[r[nimea ]mpr[=tiat[, =i, neput`nd urm[ri pe t[tari ]n dep[rtatul lor Buceac, se repezi iar asupra a=ez[rilor turce=ti de la Dun[re. }ncepu cu Nicopoli. Ora=ul fu pustiit ]n dou[ zile. Cetatea, ]nsp[im`ntat[, flutur[ de pe metereze flamura p[cii. Cu m`ndre daruri cinsti beiul pe domnul rom`n, =i prin tot felul de vorbe bune c[uta s[-l fac[ prieten turcilor… C[ e p[cat, zicea el, ca un viteaz a=a de mare =i de vestit s[ stea-n du=m[nie cu st[p`nul celei mai puternice ]mp[r[\ii din lume, care chiar acum zdrobise-n c`mpiile Ungariei oastea ]mp[ratului cre=tin: =i c[, iat[, el va ie=i ]naintea sultanului =i-ngenunchind ]l va ruga s[ uite cele petrecute, s[ uite =i s[ ierte — =i toate s-or ]ntoarce spre binele voievodului =i spre norocul \[rii lui… Mihai asculta g`nditor. — Cine =tie? Nu hot[r] ]ns[ nimic. }=i lu[ r[mas bun =i se-nturn[ cu cinste-n T`rgovi=tea, el ]nc[rcat de daruri, osta=ii de pr[zi. Asta a fost pe la ]nceputul lui noiembrie. Pe-aproape de Cr[ciun ]i =i sosi un ceau= cu steag de pace de la „prea luminatul“ Sultan. Beiul de la Nicopoli se \inuse de vorb[. Mihai aflase acum toate nenorocirile din Apus: un =ir de izb`nzi u=oare f[cur[ pe cre=tini s[ se ]ncread[ prea

149

Alexandru Vlahu\[

mult ]n norocul lor, =i-n ziua de 27 octombrie pe c`nd biruitorii, orbi\i de l[comie, jefuiau bogatele corturi ale sultanului ]nvins, deodat[ se pomenir[ izbi\i de vajnicii c[l[re\i ai lui CicalaPa=a, — =i-n mai pu\in de-un ceas aproape toat[ oastea cre=tin[ dormea somnul de veci pe c`mpul de la Keresztes. „Astfel a fost, ]ncheie cu durere povestitorul, acea b[t[lie de la Keresztes, pe care cre=tinii o c`=tigar[ prin curajul lor, =-o pierdur[ prin l[comia lor — stra=nic[ pild[, care spune pov[\uitorilor de o=ti, cu vitejia poate c[p[ta izb`nzi, dar c[ numai ]n\elepciunea le poate p[stra“. Se-ntreb[ =i Mihai: ce-i de f[cut. Cump[nea puterile celor doi ]mp[ra\i, =i nu =tia ]ncotro va fi aripa sub care se va umbri mai bine \[ri=oara lui. Cel de la care toate b`ntuirile-i veneau, ]i trimetea steag de pace, — =i cel care ]l ]mpingea mereu ]n foc, nu-i da nici un ajutor. Spuse ceau=ului s-a=tepte, =i plec[-n Ardeal s[ ia ]n\elegere cu Sigismund. }n ziua de 30 decembrie fu primit cu alai mare ]n Alba-Iulia. El aducea ]nvin=ilor de ieri ]nsufle\irea viteazului, sfatul ]n\elepciunii — n[dejdea izb`nzii de m`ine. Trebuiau ]ns[ hot[r`ri b[rb[te=ti. Trebuia str`ns[ m[nunchi toat[ puterea odat[, ]ntr-un r[zboi mare, iar nu f[r[mit[ ]n lupte m[runte =i de st`njeneal[, care mai mult tulbur[ dec`t limpezesc t[ria =i via\a popoarelor. Deslu=i c`te greut[\i are el acolo, la Dun[re, ]mpresurat de-at`\ia du=mani, c[ nu mai =tie dincotro s[ se apere mai degrab[, =i c`t[ nevoie ar avea pentru ]ngr[direa \[rii lui, sau de-un ajutor puternic, sau de-o pace bun[ cu cel mai tare dintre du=mani. +i cum despre toate astea ]mp[ratul Rudolf avea s[ hot[rasc[, r[mase ca ]mpreun[ cu Sigismund s[ mearg[ la Praga =i Banul Mihalcea, unul din ]nso\itorii lui Mihai, pentru a se auzi astfel =i glasul rom`nilor ]n dezbaterea soartei lor. Iar domnul, ]nc[rcat de daruri =i petrecut afar[ din ora=, cu acela=i alai, se-ntoarse la T`rgovi=tea, pofti pe ceau= ]naintea Sfatului \[rii, =i primi bucuros flamura p[cii. Dealtfel, a=a mare temei pe ]mp[carea asta nu punea nici el, cum nu puneau nici turcii. Dar bietei \[ri, la str`mtoarea-n care se g[sea, ]i era de mult folos un c`t de scurt r[gaz, =i Domnul =tiu s[ i-l dea.

150

Din trecutul nostru

La Praga ]mputernicitul lui Mihai a stat mai bine de dou[ luni. Se v`nturau acolo tot felul de vorbe, de planuri, de socoteli. Erau =i vremile pe-atunci din cale-afar[ de mi=c[toare, =-at`ta vicle=ug ]n oameni, =-at`ta nestatornicie ]n toate hot[r`rile lor, c[ nu se mai punea crezare pe nimic. }mp[ratul umbl[ s[ vindece cu vorbe r[ni f[cute cu sabia. Sigismund, f[\arnic, =i ]nsu=i ne=tiind ce vrea, ]=i schimb[ g`ndurile dintr-o zi ]n alta. Aci scria sultanului: „Sunt gata s[ vin pentru a s[ruta pulpana M[riei voastre =i pentru a ne supune, eu =i toat[ \ara mea, sub scutul aripilor puterii voastre“, aci h[r[zia ]mp[ratului Rudolf coroana Ardealului, ]n schimbul unei p[l[rii de cardinal, — aci zicea s[ i se trimit[ lui partea de oaste =i de bani, cuvenit[ lui Mihai pentru paza por\ilor dun[rene. }n toiul verii, pe c`nd soli din partea s`rbilor =i bulgarilor st[ruiau de viteazul voievod s[ ridice spada =i s[-nceap[ lupta m`ntuitoare, un nou ceau=, sosind de la |arigrad, aduse domnului sabia =i buzduganul, =-un cal frumos ]mpodobit, din partea sultanului, care-l ]nt[rea pentru toat[ via\a la c`rma \[rii pe el =i pe fiul s[u P[tra=cu. Ajunsese la mare pre\ acum bra\ul =i mintea voievodului rom`n. El primea pacea turcilor =i r[spundea cre=tinilor de peste Dun[re s[ mai a=tepte, c[ nu-i nici el destul de preg[tit pentru un r[zboi. Dealtfel pretutindeni era pace, o pace surd[, o pace de nevoie, de care se bucurau to\i =i care nu-n=ela pe nimeni. }n \ar[ ]ncepeau satele s[ se mai ]nfiripeze, mai ales de c`nd f[cuse domnul a=ezare ca tot \[ranul, pe a cui mo=ie se va afla, acolo s[ r[m`ie „rum`n ve=nic“, =i nici el, nici ai lui s[ nu se mai poat[ str[muta vrodat[ din locul acela, oric`t de r[u ar fi acolo, oric`t bine ar putea afla aiurea. — Era o =erbire cerut[ de vremi. Cu m[sura asta gospod[riile satelor se mai statorniceau, iar d[rile =i oastea se puteau socoti =i str`nge mai cu ]ndem`nare. +i mare nevoie era la vremea aceea de bani =i de oaste. Mihai cugeta de mult s[ smulg[ Moldova de sub c`rmuirea le=easc[ a lui Movil[. +i tocmai se preg[tea s-o porneasc[ ]n f[r`ma asta de r[gaz, c`nd ]nt`mpl[rile nea=teptate din Ardeal

151

Alexandru Vlahu\[

chemar[ aiurea grijile lui. Sigismund plecase, p[r[sindu-=i tron =i so\ie, pentru care era deopotriv[ de nechemat. Ardealul era d[ruit nem\ilor, care nu prea =tiau s[-l apuce, ca s[-l poat[ \inea. }mp[ratul de la Praga, de aceast[ „mur[-n gur[“ se m`ndrea ca de-o cucerire. Mihai vroia s[ =tie cum r[m`neau acum leg[turile lui cu Sigismund: St[rui prin dou[ r`nduri de soli s[ aib[ o l[murire. +i iat[ c[ venir[ chiar ]mputernici\ii ]mp[r[te=ti ai Ardealului s[ lege leg[tura nou[ cu viteazul domn. }n ziua de 9 iunie 1598, dup[ lungi dezbateri, se ]nt[ri la T`rgovi=tea urm[toarea ]nvoial[: Mihai s[-=i \ie ]nainte toat[ st[p`nirea \[rii, cu paza datinilor =i ]ngr[dirilor ei, =i cu dreptul de mo=tenire al fiului =i urma=ilor lui de parte b[rb[teasc[, sub ascultarea „Marelui ]mp[rat al Austriei =i Rege al Ungariei“. Acesta-i va da, pentru luptele ce va avea de purtat ]mpotriva vr[jma=ilor ]mp[r[\iei, leafa a cinci mii de osta=i, la nevoie ]i va trimite =i cinci mii de lupt[tori sau, ]n lips[ de oameni, bani pentru a =i-i n[imi din alt[ parte. Dar iat[ c[ Sigismund se r[zg`ndi, =i pe la mijlocul lui august, plec`nd ]ntr-ascuns din castelul retragerii lui de la Ratibor, sosi la Cluj, unde la ]nceput lumea r[mase uimit[, apoi numaidec`t ]l ]nconjur[ cu dragostea ce se d[ mai ]ntotdeauna celui ce „pierdut era =i s-a re]ntors“. Din nou Mihai ]=i v[zu r[sturnate toate socotelile. Batori, nemul\umind pe Rudolf cu purtarea lui, ]=i c[ut[ sprijinul ]n prietenia turcilor. A=a c[ domnul rom`nilor se g[sea acum ]ngr[dit de toate p[r\ile de vr[jma=i. O ie=ire trebuia s[=i deschid[. Atunci se g`ndi la un plan, care-i mai fulgerase c`ndva, ]n visurile lui de viteaz: S[ smulg[ Ardealul din acele m`ini nevoia=e, care nici nu =tiau ce vor, =i s[-l redea ]mp[ratului. Soli tainici trimise-n Apus cu firul g`ndului lui. Iar p`n[ s[-i vie r[spunsul, se pogor] la Dun[re s[-=i l[mureasc[ socotelile cu turcii, care iar se g[teau s[-i calce \ara. Sub zidurile Nicopolii zdrobi oastea lui Nafiz-Ahmet, pa=a de Caramania, =i d`nd foc ora=ului, ]=i ]mpinse viforul de c[l[re\i p`n[ dincolo de Plevna, pustiind totul ]n cale. O nou[ b[t[lie ]n =esul Diului, l`ng[ Vidin, ]ncheie cu bine =irul norocoaselor

152

Din trecutul nostru

izb`nzi ale rom`nilor. Pe la ]nceputul lui noiembrie biruitorul intr[ s[rb[torit ]n T`rgovi=tea lui. Din Apus primi, ca-ntotdeauna, r[spunsuri ]ng[imate; =i nu mai =tia nici el ce s[ cread[, c`nd iat[ c[ Sigismund, care \inea, se vede, s[ uimeasc[ lumea cu firea lui cea schimb[toare, p[r[si iar domnia Ardealului. De ast[ dat[ o trecu v[rului s[u, cardinalul Andrei Batori, care tr[ia-n Polonia, prieten bun le=ilor, ur`nd de moarte pe nem\i. Acum era v[zut lan\ul de du=mani ce se str`ngea ]n jurul lui Mihai: turcii, t[tarii, Irimia Movil[, polonii, =i unealta lor, Andrei Batori. P`n[ =i ]mp[ratul Rudolf ]ncepea s[ priceap[. La cererea zorit[ a lui Mihai de a-i da bani de oaste =i a-i trimite-n ajutor pe generalul Basta, ca s[ poat[ porni r[zboiul „cu turcii“, ]mp[ratul, ]n scrisoarea-i de la 8 aprilie 1599, f[g[duind banii, adaoge: „cu turcii sau cu cine vom voi noi“. Dealtfel nici nu mai era lucru de tr[g[nit. Andrei Batori se =i-nvoise cu domnul Moldovei pentru scaunul de la T`rgovi=tea, la care jinduia de-at`ta vreme bogatul Simion Movil[; mai r[m`nea ]n\elegerea cu turcii, care nu-=i prea vedeau c`=tiguri ]n socotelile cardinalului, mai ales c[ acesta f[cea ]n acela=i timp cu ochiul =i-mp[ratului de la Praga. Ba =i pe Mihai umbla s[-l adoarm[ cu propuneri de pace, care bine]n\eles c[ fur[ isc[lite =i de-o parte =i de alta cu aceea=i lips[ de ]ncredere =i cu acela=i g`nd ascuns de… „care pe care“. — C-a=a era pe vremile acelea: to\i umblau s[ se-n=ele unii pe al\ii. Domnul rom`nilor, care ]nv[\ase a nu se mai bizui dec`t pe puterile lui, ]=i ]nchegase acum o bun[ o=tire – vreo patruzeci de mii de oameni, a c[ror vitejie f[cuse pe turci =i pe t[tari s[-i numere-ndoit. Chem[ri st[ruitoare ]i veneau pe-ascuns de peste mun\i. Iobagii rom`ni, secuii, =i sa=ii, de veacuri ]n=ela\i, s[r[ci\i, robi\i de magna\ii maghiari, vedeau ]n viteazul domn al |[rii Rom`ne=ti pe mesia, pe m`ntuitorul lor. — Vara s-a petrecut ]n solii, ]n iscodiri =i-n g`nduri de sf`=iere, ascunse ]nd[r[tul z`mbetelor pref[cute. To\i ]mbiau la pace, cu dreapta str`ns[ pe m`nerul spadei. Cugetele vr[jma=e, la p`nd[, se c[utau cu nelini=te prin negura de minciuni care le ]nv[luia.

153

Alexandru Vlahu\[

Pe toamn[, dup[ str`nsul bucatelor, Mihai ]=i rosti „pasul cel mare“. }n ziua de 13 octombrie ]n ora=ul Ploie=ti lua jur[m`ntul o=tilor. Peste-o s[pt[m`n[ ]=i ]ntindea corturile ]n fa\a Bra=ovului. Acolo st[tu dou[ zile. Aminti sa=ilor c[ ei sunt nem\i, =i el pentru ]mp[ratul nem\ilor se bate. F[g[dui Bra=ovului sp[im`ntat ocrotire, secuilor asupri\i libertate, — pe ace=tia ]i asmu\i la r[scoal[, pe rom`ni ]i cheam[ sub steagurile lui. Mihai ]n toat[ vremea asta era st[p`nit ca deun fior de friguri. Sufletul lui, atins de aripa unui vis uria=, sim\ea ]n clipele acelea c[ mai presus de via\a, de coroana, de m[rirea lui trec[toare, se cump[nea soarta unui neam, dreptatea nu numai a fr`nturii ]nc[pute ]n hotarele \[ri=oarei lui, ci marea dreptate a ]ntregului neam rom`nesc. La 25 octombrie Mihai, cu patruzeci de mii de osta=i, era l`ng[ Sibiu, gata de lupt[. Andrei Batori, cu tot at`ta o=tire, adunat[ ]n pripa neprevederii, se a=ezase pe c`mpia dintre Sibiu =i t`rgul =elimberg. El mai cerc[ prin soli iste\i pornita desc[rcare a faptelor s-o ]mpiedice cu vorbe, cu vorbe-n care trufia se groz[vea c`t putea, ca s[ nu se bage de seam[ c[ tremur[ de fric[. — Dar cine s[ mai ]ntoarc[ s[geata sc[pat[ din arc! Noaptea de 27 spre 28, o noapte uimitor de limpede =i sc`nteietoare, o=tenii din am`ndou[ taberele o petrecur[ veghind, ]n nelini=tea a=tept[rii. Fiecare-=i zicea: poate c[ e cea din urm[. Mijirea dimine\ii ]i g[si ]n picioare, gata de lupt[. +i nu se d[dea nici un semn, =i to\i se-ntrebau: ce mai a=tept[m? Soarele se ridicase de-o suli\[ pe cer, ]n toate era o ]nfiorare, o ]ncremenire ne]n\eleas[. Se mai a=tepta oare vro solie? Deodat[ un bufnet zguduitor izbucni-ntr-un nor de fum din tab[ra maghiar[, — aproape-n acela=i timp i se r[spunse din tab[ra rom`n[, — =i cele dou[ puteri se-n=f[car[-n cr`ncena ]mbr[\i=are a mor\ii. Era o fr[m`ntare, un clocot de iad, ]n care caii se pr[bu=eau peste oameni ]nv[lui\i delaolalt[ ]n orbirea aceluia=i vifor, bra\ele se-mpleticeau ca =erpii, glasurile omene=ti aveau ceva din urletul fiarelor, piepturi =i capete trosneau sub copitele cailor, ului\i, s[lb[t[ci\i =i ei ca =i c[l[re\ii lor. — Dar de ce? Ce sunt p`lcurile acelea de mi=ei,

154

Din trecutul nostru

care se ]mbr`ncesc ]n fuga spaimei de moarte?… Unde v[ duce\i nevrednici urma=i ai celor ce-au minunat lumea sub steagul lui Mircea =-al lui |epe=!… Pentru asta venir[\i at`ta loc?… +i toat[ via\a pun`ndu-=i-o-ntr-o clip[, biruitorul de la C[lug[reni se arunc[ ]nv[p[iat ]naintea o=tii, scumpei lui o=ti, spart[ de-un iuru= n[prasnic al c[l[rimii maghiare =i, str`ng`nd-o, ]nv[luind-o parc[ ]n t[ria =i hot[r`rea sufletului lui, o ]ntoarse iar[=i ]n lupt[. Ei ]nsu=i, ]n fruntea cetelor de cazaci pe care =i le \inuse de-o parte, se n[pusti cu-at`ta ]nd`rjire, ]nc`t oastea ce se credea biruitoare, iubit[-n fa\[ ca de-o grindin[, se buluci de-a valma ]nd[r[t. Cei din urm[ v[z`ndu-se ]ngr[m[di\i spre tab[r[, ]nfrico=a\i o rupser[ de fug[. Dar =iruri proaspete le luar[ locul; scr`=nind se luptau =i unii =i al\ii — c`t vreme de patru ceasuri nu se mai =tiu de care parte se va l[muri izb`nda. Cel dint`i care-o =tiu, fu Andrei Batori, =i-n clipa-n care-o =tiu, d`nd pinteni calului, se n[pusti orbe=te… nu ]ns[, ca Mihai, ]n v[lm[=agul mor\ii, ci ]nd[r[t, ]n bezna codrului dinspre Seghi=oara — gonind aiurit, f[r[ s[ mai cate-n urm[, f[r[ alt cuget, f[r[ alt[ lic[rire de speran\[ dec`t aceea de a sc[pa cu zile. C`nd prinser[ de veste ai lui, pedestrimea lui Mihai nu mai avea cu cine lupta — numai c[l[re\ii v`nar[ p`n[-n noapte pe cei din urm[ ap[r[tori ai p[r[sitului Ardeal. }ncet huietul se potoli. Tor\ii luminar[ ]ngrozitoarea priveli=te a s[lb[t[ciei omene=ti. Se r`nduir[ str[ji de jur ]mprejur; =i biruitorii dormir[ ]n paturile birui\ilor. Ardealul era al rom`nilor, — iar al rom`nilor. A doua zi diminea\[ viteazul domn plec[ spre Alba-Iulia. Ora=ele, cet[\ile, satele i se ]nchinau ]n cale, cunosc`ndu-l de st[p`n. Frunta=i b[tr`ni ]i ie=eau ]nainte cu p`ine =i cu sare. }n ziua de 1 noiembrie, ]n sunetul clopotelor =i-n strig[te de tr`mbi\i, Mihai intr[ ]n Alba-Iulia, c[lare, ]n fruntea osta=ilor lui, =i trase de-a dreptul ]n palatul domnesc. |ara, prin c[peteniile ei, jur[ credin\[ ve=nic[ noului domn =i fiului s[u P[tra=cu. Soli fur[ trimi=i la Praga, cu steagurile biruin\ei =i cu vorb[ deslu=it[ de la Mihai, c[ el a cuprins Ardealul ]n numele ]mp[ratului =i numai cu ]nalta-i ]nvoire ]n\elege a-l st[p`ni.

155

Alexandru Vlahu\[

Ca =i Traian, acest al doilea cuceritor al Ardealului, se f[cu iubit de to\i prin m`ndra bun[tate =i larga omenie a sufletului lui. C`nd in se aduse capul bietului Batori, ucis de-un cioban prin str`mtorile mun\ilor, el se uit[ lung cu ochii plini de lacrimi la cel ce-i fusese vr[jma= de moarte =i zise, cl[tin`nd din cap cu durere: „S[racul pop[, s[racul pop[!“ — Puind s[ i se aduc[ =i trupul, ]i f[cu ]nmorm`ntare domneasc[, =i ]nsu=i merse pe jos ]n urma sicriului ]mpodobit al osta=ului-c[lug[r, p`n[ la locul de ve=nic[ odihn[. Mihai, adun`nd Sfatul frunta=ilor (Dieta), jur[, ca st[p`n, a p[zi legile \[rii =i vechile-i drepturi. Erau ele =i alte drepturi, cu mult mai vechi, =i cu adev[rat sfinte — dar acelea dormeau ]ngropate ad`nc sub n[molul de pravili =irete =i asupritoare, ce storceau bucuria celor pu\ini din durerea celor mul\i. Erau, =i le-ar fi dezgropat el, dac[ din zboru-i falnic s-ar mai fi putut l[sa pe p[m`nt. Dar cine, din cei care-au cunoscut be\ia puterii =i farmecul ame\itor al ]n[l\imilor, cine s-a mai putut opri vrodat[, de buna lui voie, s[ zic[: Destul! Banul Craiovei ajunsese domnul \[rii Rom`ne=ti, ]nfrico=ase pe turci, luase Ardealul, – va cuprinde Ungaria toat[, Moldova, Polonia din care f[g[duia o bucat[ =i \arului Rusiei, — pe urm[… cine =tie?… poate c[ Dumnezeu va voi s[ re]nchege el vechea ]mp[r[\ie cre=tin[, a R[s[ritului, =i atunci, — atunci coroana va fi a celui ce va fi jertfit mai mult pentru ea, a celui ce se va fi ar[tat mai vrednic s-o poarte. Deocamdat[, avu de curmat o ne]n\elegere cu Basta, care venea — tocmai acum — s[-l ajute la ceea ce se f[cuse f[r[ ajutorul lui, =i care g[sea c[ rodul biruin\ei e prea frumos, pentru a r[m`nea ]ntreg asupra „Valahului“. +i cum ]mp[ratul era omul dezleg[rilor t`rzii =i-n doi peri, Mihai trebui singur s[-=i ]ngr[deasc[ dreptul lui, spuind l[murit c[ el e hot[r`t a-=i ap[ra cu spada ceea ce cu spada =tiuse dob`ndi. Basta se trase deoparte, =i a=tept[ cum a=teapt[ fiara la p`nd[. Dar vremea trecea, =i de la Praga nici r[spuns limpede nu venea, nici bani pentru oaste. Veneau numai vorbe. +i harnicul

156

Din trecutul nostru

voievod era s[tul de vorbe. Vr[jma=ii lui tr[geau foloase din fiecare zi de ]nt`rziere. Sigismund iar ]=i vroia Ardealul, pe care-l asmu\ea la r[scoal[, =i Movile=tii, |ara Rom`neasc[, unde Mihai trimisese pe t`n[ru-i fecior P[tra=cu. Soli se \eseau ]ntre poloni =i Basta, pentru r[punerea viteazului de care ]ncepuse-a se teme. Ci el sim\i firele i\elor =i trase iar[=i spada: de ast[ dat[ o trase f[r[ ]ng[duirea ]mp[ratului. La jum[tatea lui mai era cu dou[zeci de mii de osta=i sub zidurile Sucevei. Straja le=easc[ pieri zdrobit[ ]n picioarele cailor. Irimia era ur`t de popor pentru marea lui l[comie de bani. Mai toat[ oastea p[m`ntean[ ]l p[r[si =i trecu de bun[ voie ]n tab[ra lui Mihai, care dob`ndi astfel Moldova, aproape f[r[ lupt[. Biruitul fugi la Hotin =i de-acolo-n Polonia. Biruitorul care-i vroia coroana =i nu at`t capul, nu-l urm[ri. La 1 iunie intr[ ]n Ia=i, primi jur[m`ntul boierilor ca „domn al |[rii Rom`ne=ti, Ardealului =i Moldovei“, l[s[ \ara ]n seama a patru frunta=i ai lui, oameni de credin\[, =i la 10 iulie era ]nd[r[t la scaunul din Alba-Iulia, unde primea pe ]mputernicitul ]mp[r[\iei, c[ruia dup[ mult[ zbatere ]i r[spica urm[toarele: Ardealul ]l va \inea el ]n numele ]mp[ratului, el =i cobor`torii lui de parte b[rb[teasc[. Nimeni altul nu se va putea amesteca ]n c`rmuirea =i dreptatea \[rii. Moldova =i \ara Rom`neasc[ r[m`n sub domnia lui =-a urma=ilor lui cu drept de mo=tenire „=i pre feciori =i pre feate“. I se vor da ]n r[zboi ajutoarele ce se d[deau =i lui Sigismund, =i un ]mputernicit al lui va fi ]ng[duit a sta ]ntotdeauna la curtea ]mp[ratului. +ubred[ =i ]n=el[toare alc[tuire a lucrurilor omene=ti! Mihai se str[duia s[-=i ]ngr[deasc[ pentru vremile viitoare rodul biruin\ei =i agonisita trudelor lui, — el se-ngrija de ce va fi peste sute de ani, =i nu se g`ndea la ce se poate ]nt`mpla peste c`teva luni! „C-a=a e, zice cronicarul (Miron Costin), ne=tiutoare firea omeneasc[ de cele ce vor s[ fie pe urm[; c[ pentru un lucru sau dou[ ce i se prilejesc pe voie, bietul om purcede desfr`nat =i-ncepe lucruri peste puterile sale =-apoi acolo g[se=te pieire“.

157

Alexandru Vlahu\[

Mihai era ]mpresurat acum de-at`tea primejdii =-at`t de mari, ]nc`t numai poporul, cu dragostea-i f[c[toare de minuni, l-ar mai fi putut sc[pa, dac[ pe aceast[ dragoste =i-ar fi ]ntemeiat de la ]nceput puterea lui de domn. Pentru asta ]ns[ el ar fi trebuit s[ spun[ celor ]ngenunchea\i: Scula\i-v[! Ar fi trebuit — =i ce fapt[ mare =i binecuv`ntat[ ar fi fost aceea — s[ rup[ lan\urile unei robii de =ase veacuri, =i s[ redea p[m`ntul, pe care-=i ridicase castele trufia maghiar[, bra\elor care l-au cuprins, l-au muncit =i l-au p[zit, din vremi ce nu se mai =tiu socoti. Pe-atunci ]ns[, o biat[ f[r`m[ de adev[r se cucerea mai greu dec`t o \ar[! Mihai, cu firea lui de osta= cinstit, neput`nd pricepe toat[ ad`ncimea vicleniei omene=ti, se r[zem[ pe credin\a nobililor unguri, care, sub z`mbetul pref[cut al fricii, ascundeau setea de r[zbunare a celei mai ]nver=unate uri. Dar de-ar fi fost el domnul cel mai bl`nd =i mai milostiv din lume, =i de i-ar fi umplut pe to\i cu darurile bun[t[\ii =i iubirii lui, =i ]nc[ nu =i-ar fi putut avea prieteni ascult[tori, cum se-n=ela el a-i crede. Zadarnic ]i ocrotea, puindu-se pav[za nedrept[\ii lor ]mpotriva norodului asuprit. Ei vedeau ]ntr-]nsul pe cel mai cumplit vr[jma= al neamului lor, pe „valahul barbar“, care le-a cotropit \ara, pentru a o ]mp[r\i, ]n ziua c`nd ]i va veni bine „fl[m`nzilor =i descul\ilor“ lui. +i, la ]nceput cu grij[ =i cu mult[ temere, apoi tot mai ]ndr[zne\i =i mai hot[r`\i, ]ntinser[ mrejele pieirii lui. Erau ]n\ele=i ]ntre ei, ]n\ele=i erau =i cu Basta, =i r[scoala nu mai a=tepta dec`t un semn, ca s[ izbucneasc[. Se gr[bir[ a-l da ]mprejur[ri, care poate nici nu intraser[ ]n socotelile ungurilor. Fulgera a furtun[ dinspre miaz[noapte. Polonii cu Movile=tiii lor, ajun=i cu t[tarii =i cu turcii, se g[teau de r[zboiul cel de mult pl[nuit, ]mpotriva marelui du=man. Mihai scrise lui Basta s[-i vie-n ajutor =i chem[ pe nobilii Ardealului sub steag. Basta veni s-ast`mpere, zicea el, r[scoala \[rii — dar iat[ c[, spre marea uimire a lui Mihai se uni cu r[scula\ii, — =i-n ziua de 14 septembrie scria nem\ilor, din tab[ra lui de la Turda, unde nobilii ]l primiser[ cu strig[te de bucurie: „M`ine, sau cel

158

Din trecutul nostru

mult poim`ine, vom porni cu o=tirea ]n contra valahului, care st[ dincolo de Alba-Iulia cu oameni pu\ini“. }ntr-adev[r pu\ini. Mihai avu durerea de-a vedea cum ]n c`teva zile ]l p[r[sir[, unul c`te unul, cei mai de seam[ generali ai lui, cu mai toat[ oastea str[in[ pe care-o avea sub steag. +i to\i ace=tia, pe care-i iubise =i-i ridicase la cele mai ]nalte trepte, =i al\ii de prin toate olaturile ungure=ti, se duceau s[ sporeasc[ tab[ra de la Turda. La ]nceput, m`nia lui de om aspru, c[lit ]n r[zboaie, avu ceva din desc[rcarea unei furtuni, — c`\iva nobili prin=i fur[ uci=i, un ora= ]ntreg fu pustiit =i dat prad[ fl[c[rilor. Apoi se ]mbl`nzi, soli dup[ soli trimise-n lag[rul r[scula\ilor s[-i lini=teasc[, s[-i cheme la ]n\elegere, s[-i ]mbuneze, p`n[ se sf`r=i prin a se-ncredin\a c[ nu mai era nimic de-ncercat — nimic dec`t lupta. }=i ridic[ oastea, c`t[-i mai r[m[sese, =i-n ziua de 16 septembrie, pe la toac[, se a=ez[ ]ntr-o vale bine ap[rat[, ]n fa\a satului Mirisl[u. Dincolo de sat, pe lunca Mur[=ului, se z[reau albind corturile r[scula\ilor. Mihai era cu inima-ndoit[. Aci zicea c-a=teapt[ p`n[ i-o sosi =i oastea din \ar[ cu P[tra=cu, pe care-l chemase grabnic ]n ajutor, aci socotea s[-nceap[ r[zboiul numaidec`t, aci iar trimitea solie de pace, — la urm[ se hot[r], nu ]ns[ cu ]nfl[c[rarea de alt[ dat[ =i cu ]ncrederea aceea oarb[ care d[ putere, =i aripi, =i noroc n[zuin\elor omene=ti, ci ]ngrijorat, c-un fel de neast`mp[r — purt`ndu-se de colo-colo printre osta=i, c[ut`nd parc[ s[-=i risipeasc[ norii unei presim\iri ur`te; poate c[ tocmai asta-l =i f[cu s[ ia mai iute o hot[r`re. }=i potrivi tunurile pe-o frunte de t[p=an, r`ndui oastea de cu sear[, =i spuse c[l[re\ilor s[ nu-=i scoat[ =eile de pe cai. Dar a doua zi diminea\[, c`nd s[-nceap[ lupta, vede, cu mirare, c[ Basta-=i ridic[ tab[ra =i pleac[. Mihai, am[git de mi=carea asta viclean[, nu mai st[tu o clip[ la g`nduri. Ner[bd[tor, ca sub vraja unei vedenii, strig[: „Unde fuge c`inele de italian!“ =i numaidec`t, p[r[sindu-=i minunea lui de loc ce-ar fi r[mas poate C[lug[renii Ardealului, porni cu zor s-ajung[ pe vr[jma=. Acesta, ie=ind la =es, ]=i potoli pasul c[tinel, =i, c`nd ]i veni bine, odat[-=i r[suci oastea-n loc, =i

159

Alexandru Vlahu\[

b[t[lia se-ncepu. P`n[ s[-=i pun[ r`nduiala ]ntre ai lui, Mihai se =i v[zu cuprins din trei p[r\i de oastea r[scula\ilor, care, purtat[ cu o minunat[ iscusin\[, dup[ dou[ ceauri ]i smulgea tunurile =i-i arunca ]n Mura= aproape jum[tate din c[l[rime. O clip[ r[mase-nm[rmurit. Apoi, tres[rind ca dintr-un vis ur`t, ]=i ]ncord[ iar toate puterile =i, cu bra\ele-ntinse, strig`nd cuvinte ce nu se mai auzeau, alerg[ s[-=i mai adune laolalt[ sf[r[m[turile o=tii, din care nu mai r[m[sese-n foc dec`t vro dou[ mii de \[rani, ce se luptau, bie\ii, la dezn[dejde, ]mpresura\i de vr[jma=i. Dar toate erau ]n zadar. }i mai r[m`nea via\a, pe care, pentru marea, pentru nesf`r=ita putere de a spera, =i-o pre\uia ]nc[. Nu mai era nici o clip[ de pierdut. Desprinse de pe lance steagul \[rii =i, str`ng`ndu-l ]n s`n, ]=i repezi calul, ]n goan[ de vifor, spre Alba-Iulia. Ca un fugar intr[ ]n scumpa lui cetate, =i ca un fugar ie=i din ea, pentru totdeauna! La F[g[ra=, unde-=i ]mbr[\i=[ pl`ng`nd so\ia =i copiii, ce-l credeau ]nc[ st[p`nul Ardealului, ]i veni veste c[ =i Moldova e pierdut[, =i c[ le=ii ]nainteaz[ s[-i cuprind[ =i \ara lui de ba=tin[ =i s[ puie domn pe Simion Movil[. Acolo ]l g[si =i P[tra=cu — dragul lui P[tra=cu: dup[ multe greut[\i =i lupte la hotar, deabia r[zb[tuse, prin str`mtorile mun\ilor, cu vreo =ase mii de osta=i. Acolo soseau =i r[t[ci\ii sc[pa\i de la Mirisl[u, zgriburi\i, hiravi, cu vedenia mor\ii ]n ochi, str`ng`ndu-se iar[=i ]n jurul voievodului t[cut, ]mb[tr`nit ]n c`teva zile, ca-n zeci de ani. }=i socoti oastea – avea cu totul vreo opt mii de oameni — o m`n[ de suflete, pentr-o lume de du=mani. Cu cine s[ se bat[? ]ncotro s[ porneasc[? De cine s[ se apere-nt`i? Scrise lui Basta, care venea asupr[-i cu o=tile-i biruitoare, c[ e p[cat s[ se verse-at`ta s`nge cre=tinesc, f[r[ nici un folos pentru cre=tini, =i c[ iat[ el se leag[ a-=i da ostateci so\ia =i copiii, tot ce-i mai r[m[sese pe lume, numai s[-nceteze odat[ r[zboiul acesta, un r[zboi pe care nici nu l-a vrut, nici nu l-a ]n\eles… Basta i-a r[spuns, cu aspra m`ndrie a ]nving[torului, care-=i ur[=te ]nvinsul, ia r[spuns s[-=i trimit[ numaidec`t pe ai lui la Sibiu, drept chez[=ie-a p[cii, — s[ p[r[seasc[ Ardealul, =i s[ stea cu oastea la porunca ]mp[ratului. Mihai primi. Putea face

160

Din trecutul nostru

altfel? Primi, =i zbur[ s[-=i apere \ara. La 13 octombrie a\inea calea n[v[litorilor ]ntre Buz[u =i Ploie=ti. Lupt[ cu ei dou[ zile =i v[z`nd c[ sunt mul\i =i nu-i va putea risipi cu biata lui oaste, se trase-ntr-un loc mai bun pe apa Teleajenului, sub pav[za codrului de la Bucov. Acolo a=tept[ pe vr[jma=, cump[nind din g`nd rostul b[t[liei, ]nsufle\indu-=i oamenii, vorbindu-le de C[lug[reni, pe c`nd ]n inima lui s`ngera ]nc[ rana ]nfr`ngerii de la Mirisl[u. E ]n om o biruin\[ ce r[sare din ad`ncul puterilor lui suflete=ti =i tr[ie=te din ]ncrederea-n el, ]n norocul lui, ]n… atotputernicia lui. }n floarea ei leag[ =i rodesc toate izb`nzile lui de-afar[. }mbl`nzitorul de fiare intr[ lini=tit ]n mijlocul tigrilor ]nfuria\i =i-i ]ncremene=te c-o privire — privirea aceea e semnul biruin\ei lui dinl[untru =i taina celei de-afar[: o clip[ ]ns[, numai o clip[ s[ se clatine-n el biruin\a aceea, cu vraja aceea din ochi, =i fiarele se vor arunca asupr[-i =i-l vor sf`=ia. Ce m`ndru crescuse-n sufletul mare-al marelui voievod biruin\a aceea scump[! =i ce bogat ]nflorise! Dar a venit o vijelie, groaznica vijelie de la Mirisl[u, =i toat[ floarea i-a spulberat-o… Mihai era ]nt[rit pe Teleajen, aproape ca =i la C[lug[reni. Avea =-aicea vale, =i codru avea, =i ap[ — dar nu mai era suflet ]n ele, nu mai era credin\a de la C[lug[reni. Vr[jma=ul sosi. B[t[lia pornit[-n zorii zilei de 20 octombrie, \inu p`n[ seara t`rziu. +i ceea ce nu putuse face marele SinanPa=a c-o sut[ de mii de turci, f[cur[ Zamoiski =i Movil[ cu treizeci de mii de poloni =i zece mii de moldoveni. Mihai nu mai avea armat[. Noaptea ]l lua sub ocrotirea ei =i-l duse codrului, pustiului, ca pe-un f[c[tor de rele. Singur era, pribeag =i f[r[ ad[post: fugea ]n ne=tirea lui Dumnezeu cel ce st[tuse domn peste trei \[ri, viteazul de care-at`ta lume s-a temut… „Orb norocul la sui=, zice cronicarul, =i alunecos a stare pe loc, — grabnic =i de s`rg pornitor la cobor`=“. Peste-o lun[, ie=ea iar ]n lumini= cu oaste nou[, sub steagul pe care-l purtase-n s`n, sub steagul \[rii ce nu mai era a lui. }n lunca Arge=ului se-nt`lni cu domnul, a=ezat de le=i ]n scaunul lui de la T`rgovi=tea, cu Simion-Vod[; =i-n cele dint`i r`nduri

161

Alexandru Vlahu\[

ale du=manului avu durerea de-a vedea, ]ndrept`ndu-=i arma asupra-i, pe vechii =i scumpii lui tovar[=i de vitejie, pe fra\ii Radu =i Stroia Buzescu! Pe fra\ii Buze=ti, care-aveau 128 de mo=ii ]n \ara p[zit[ de sabia lui, =i-n care el nu mai avea nimic, nici m[car dragostea boierilor, c[rora le jertfise ocina, bra\ele =i cele mai sfinte drepturi ale \[ranului1 . Ursita nu-i cru\a nici una din am[r[ciunile c[derii. Parc[nadins ]l ridicase la-nceput a=a de sus, — pentru a-i g[ti o pr[bu=ire mai grozav[. Mihai fu biruit =i de ast[ dat[. Ce putea face c-o biat[ oaste de str`nsur[, alc[tuit[ din oameni s[raci, vl[gui\i, descul\i la vreme de iarn[, arunca\i pe drumuri de b`ntuirile cumplite ale turcilor =i polonilor, ce zv`ntau \ara pe-ntrecutele!… Iar[=i ]nvins, iar[=i fugar prin coclaurile mun\ilor… G`ndul marelui nenorocit zbur[ la ]mp[ratul Rudolf: s[-=i caute, c[-=i cear[ dreptatea, dreptatea lui domn =i de osta= al crucii, lovit de ]nsu=i omul ]mp[ratului, =i urgisit de cre=tini, mai r[u dec`t de cei mai avani p[g`ni. +i-n puterea iernii, prin locuri ascunse, c-o ceat[ de vro =aptezeci de tovar[=i de pribegie =i de speran\e, Mihai ]=i p[r[si \ara, scumpa lui \ar[, pe care navea s-o mai vad[. Cu mult[ paz[, prin multe primejdii trec`nd, =i dup[ multe greut[\i ajunse la Viena de anul nou. Anul nou!… C`te nu s-ar putea ]nt`mpla ]ntr-un an!… Scrise pe larg ]mp[ratului, ]i deslu=i toate cum s-au petrecut, =i-l rug[ s[-l 1

}n hrisovul din 10 mai 1654, prin care Constantin Basarab ]nt[re=te Buze=tilor st[p`nirea peste cele 128 de mo=ii se v[d pomenite: vro 20 de mo=ii cump[rate de Radu Buzescu, ]n zilele lui Mihai Viteazul, de la mo=neni sau r[ze=i sau kneji cum se mai numeau pe atunci. +i deslu=irea, pe care-o face hrisovul la sf`r=it, deschide ca o ferestruie spre vremile acelea de jale =i de urgie: „Aceste sate au fost cnejii =i cu mo=iile lor de mai ]nainte vreme. Apoi c`nd au fost ]n zilele r[posatului Mihai voievod, leat 7102 (1594), ei v[z`nd at`ta nevoie =i greut[\i pentru biruri, =i neav`nd cu ce s[ se pl[teasc[ de greut[\ile lor, au venit la jup`n Radu clucerul Buzescu, fiind atunci vel-sp[tar, =i de-a lor bun[ voie s-au v`ndut vecini, ei cu to\i fiii lor =i cu toate p[r\ile lor de mo=ie pre bani gata„. — Robi „de bun[ voie“!

162

Din trecutul nostru

primeasc[, pentru a-i putea spune din viu graiu tot p[sul, =i a-=i desface ]n sf`r=it faptele =i cugetu-i curat din p`nza de minciuni, ]n care de-at`\ia ani le-nv[luie ura vr[jma=ilor lui. La Curtea de la Praga mergeau toate-ncet, =i poate c[ Mihai ar fi a=teptat =i mai mult dac[ cele petrecute-n Ardeal n-ar fi dezv[lit nem\ilor deodat[ =i de nedreptatea luptei =i z[d[rnicia biruin\ei de la Mirisl[u. Ungurii c`t s-au v[zut sc[pa\i de Mihai, n-au mai c[tat la Basta, „omul nem\ilor“, =i Sigismund, vechiul lor Sigismund care-=i a=tepta la Boto=ani isprava mrejelor ]ntinse, fu chemat iar[=i s[ fie domn. — Drept e c[ nici nu s-ar fi putut g[si pe lume un st[p`n mai potrivit pentru asemenea supu=i, cum nici supu=i mai vrednici de-asemenea st[p`n. La 1 martie Mihai se-nf[\i=[ la Praga ]naintea ]mp[ratului, care-i da, cu ]ntreaga lui ]ncredere, o sut[ de mii de galbeni s[-=i tocmeasc[ oaste =i s[ mearg[ numaidec`t ]mpreun[ cu Basta, s[ cuprind[ iar Ardealul. C`nd a ie=it de la Rudolf sim\ea, ca =i cum i-ar fi crescut aripi. Toat[ lumina, toat[ tinere\ea, toat[ prim[vara de-afar[ erau ]n sufletul lui. }=i str`nse oaste. Pe la-nceputul lui mai se-mp[ca, la Ca=ovia, cu Busta =i, peste dou[ luni, erau la Maitin ]n hotarul Ardealului, fiecare cu oastea lui, de c`te zece mii de oameni. Sigismund, cu treizeci de mii de ardeleni, se a=ezase pe m[gura de la Gorosl[u, aproape de Cluj. Acolo s-a dat b[t[lia, ]n ziua de 3 august, o b[t[lie cr`ncen[, ]nveninat[ de r[celile trecutului, de ura =i setea de r[zbunare a fiec[ruia din cei trei pov[\uitori de o=ti. — }nainte de asfin\itul soarelui tunurile amu\ir[: Ardealul nu mai avea nici domn, nici ap[r[tori. +i pe c`nd Sigismund fugea dezn[d[jduit spre mun\ii Moldovei, biruitorii ]=i ]mp[r\eau cele 130 steaguri =i pleanul r[mas pe c`mpul de lupt[. Cine era s[ fie-acum domnul Ardealului? }ntrebarea asta se ridica, tot mai ]nc[rcat[ de griji, ]n sufletul celor doi harnici =i credincio=i scutari ai ]mp[ratului. Fiecare-=i trimisese, cu osebit[ solie la Praga, partea lui de steaguri. Mici ne]n\elegeri se iscau la tot ceasul. }=i mutar[ tab[ra-n c`mpia de la Turda, \iindu-=i fiecare oastea lui deoparte. C`nd ]=i

163

Alexandru Vlahu\[

vorbeau, ]n ochii lor erau sclipiri de palo=. Cum se gr[m[desc norii preg[titori furtunii, a=a se adun[-n sufletele lor ]nvr[jbite ]ntunericul urii, m`nia pe care de-abia =i-o mai puteau st[p`ni. Cearta izbucni de la-mp[r\irea tunurilor, =-o ]nte\i ]mp[r\irea puterii, pe care =i unul =i altul vroia s-o aib[ ]ntreag[. Basta chibzuia cuprinderea cet[\ilor ardelene, dar ]nadins parc[ nu lua nici o hot[r`re. Corturile lor erau departe unul de altul ca la o b[taie de pu=c[. Mihai ardea de ner[bdare s[ plece mai ]nt`i la F[g[ra= unde-=i avea so\ia =i copiii, \inu\i de unguri la ]nchisoare: tocmai era ]n ropotele plec[rii, c`nd veni un osta= din tab[ra lui Basta s[-l cheme la sfatul de r[zboi. Mihai nu se duse. Asta era ]n ziua de 8 august, pe la toac[. }=i preg[tise toate de cu sear[, =i spuse c[l[re\ilor ce-aveau s[-l ]nso\easc[ s[ porneasc[ de cum s-o cr[p[ de ziu[ c[ el ]i va ajunge pe drum. A doua zi diminea\a, pe c`nd se g[tea =i el de plecare, se pomeni deodat[ c-o ceat[ de nem\i =i de valoni d`nd busna-n cortul lui. C[pitanul Beauri ]i spuse c[, din porunca lui Basta, ]l aresteaz[. Beauri era foarte palid la fa\[, =i-i cl[n\[neau din\ii ca de friguri. — „Eu prins?“ At`ta doar apuc[ s[ zic[ Mihai =i, ]ntorc`ndu-se s[-=i caute sabia, fu str[puns pe la spate de suli\a unui valon. }n aceea=i clip[ un gealat c-o izbitur[ de topor ]i zbur[ capul de pe umeri, — cap =i trup c[zur[, izvoare de s`nge, la picioarele uciga=ilor. A=a s-a sf`r=it, la 43 de ani, ]n diminea\a zilei de 9 august 1601, cel mai cinstit =i mai viteaz osta= al celor mai f[\arnice =i mai mi=c[toare vremi. Toate-n via\a omului acestuia au fost mari =i vijeloase: speran\ele ca =i am[girile, bucuriile ca =i durerile, biruin\ele ca =i ]nfr`ngerile — stra=nic =i fulger[tor, a fost ]n uimitoarea lui ]n[l\are, ca =i-n tragica lui pr[bu=ire. Erou al crucii, al nostru =i al tuturora, erou ]n toat[ larga putere a cuv`ntului, Mihai r[m`ne una din cele mai str[lucitoare figuri ]n istoria omenirii. }n el rom`nii, to\i rom`nii =i-au v[zut, ]n sc[p[rarea unei clipe de noroc, pe-nt`iul izb`nditor al celui mai scump vis al lor, — ]nce\at, nepriceput ]nc[ pe-atunci, vis ]nc[ =i azi — din ce ]n ce mai deslu=it ]ns[, din ce ]n ce mai luminat de raza drept[\ii ce va s[ vie.

164

XVIII

CUPRINS

|{RILE ROM~NE ]n veacul al XVII-lea

Mihai nu izbutise-a uni dec`t pentr-o clip[ cele dou[ \[risurori: le va apropia mai mult locul acelora=i dureri. Cu moartea lui se rupe =irul de domni ]ntemeiat pe p[rinteasca mo=tenire, lungul =ir al Basarabilor, cum se rupsese =i-n Moldova, cu groaznicul sf`r=it al lui R[zvan-Vod[, =irul Mu=atinilor. Pe morm`ntul marelui erou adoarme vitejia neamului rom`nesc, ce pare a-=i fi dat ]n Mihai fulgerarea celei din urm[ puteri, cu strig[tul celei din urm[ speran\e de m`ntuire. Contenesc aici luptele pentru neat`rnare ale celui mai vrednic =i mai v`njos popor din r[s[ritul Europei. De-acum, istovite, ]n viforul nop\ii f[r[ de liman, pierz`nd c`rm[ =i v`sle, cele dou[ \[ri se las[-n voia valurilor. }ncercarea le=ilor de a le apuca =i st[p`ni prin Movile=ti — care-=i cump[r[ mo=ii ]n Polonia cu banii str`n=i din muta ]ndurare a rom`nilor — ]=i dezv[li peste c`\iva ani toat[ z[d[rnicia ei. Pentr-o asemenea isprav[ uneltele erau slabe, =i m`na care le purta. Ale=i de \ar[ sau trimi=i de-a dreptul de la Constantinopol, domnii no=tri — pentru lung[ =i amar[ vreme de aci ]nainte — nu mai sunt dec`t ni=te vechili ai sultanului, Moldova =i |ara

165

Alexandru Vlahu\[

Rom`neasc[ se cheam[ „Gr[dina padi=ahului“, gr[din[ frumoas[ =i bogat[, pe care ]ns[ nime n-o mai p[ze=te! O prad[ polonii, o prad[ ungurii, o prad[ t[tarii — =i ce mai r[m`ne, ia domnul, iau turcii care-l \in, iau grecii care-au mijlocit pentru el =i l-au ]mprumutat cu bani, ca s[-i cumpere „firmanul“. Radu +erban care smulsese din m`na lacom[-a lui Simion schiptrul lui Mihai, cearc[ =i el umbra ocrotirii germane, s-ajut[ pe Basta care nu se putuse bucura de rodul nelegiuirii lui, s[ cuprind[ iar lunecosul Ardeal. +i nu s-a dovedit zadarnic ajutorul lui. Dar ce scump a pl[tit, =i el =i \ara, biruin\a de la R`=nov =i cele 32 de steaguri ungure=ti, pe care le-a trimis ]mp[ratului Rudolf! C[ Ardealul s-a smuls iar din arcanul nem\ilor, =i Gavril Batori, nepotul cardinalului, cum s-a v[zut la c`rma \[rii =i-n fruntea o=tii, s-a =i aruncat, la sf`r=itul anului 1610, cu setea r[zbun[rii, asupra lui Radu. Acesta, nepreg[tit de lupt[, a fugit ]n Moldova, =i-n urma lui a fost una din cele mai grozave pustiiri pe care le-au pomenit rom`nii. „Nimic nu fu cru\at, poveste=te-un scriitor al acelor vremi, nici biserici, nici m`n[stiri, ele fur[ pr[date nu numai de aurul =i argintul lor, ci =i de coper[m`ntul lor de plumb. Mormintele fur[ deschise =i icoanele sfin\ilor despoiate de tot argintul, aurul =i podoabele lor. Poporul de jos se afla ]n starea ce mai de jale, fiind nevoit pe un ger cumplit a r[t[ci prin p[duri. |[ranii ce-au fost g[si\i pe la vetrele lor au fost schingiui\i ]n chipul cel mai s[lbatic de secui =i haiduci, prin toate chinurile sili\i s[ scoat[ bani, =i dup[ aceea tot uci=i“… }n vremea asta oardele t[tarilor, aduse chiar de-un nepot al Movile=tilor, b`ntuiau Moldova, cu ]nvoirea turcilor. Iar dedesubtul acestor ]nv[luiri n[prasnice, se furi=eaz[ una =i mai cumplit[. Ea se-ntinde ]ncet, ca umezeala ]n pere\ii unei case, =i cuprinz`nd din toate p[r\ile puterile vie\ii rom`ne=ti, le soarbe =i le istove=te pe-ndelete: E t[cuta ]nv[luire-a grecilor. +ire\i, =i st[ruitori ]n munci u=oare, v`ntur[tori ai limanurilor, din vremi str[vechi cunosc[tori de limbi, de \[ri =i de suflete omene=ti, ace=ti urma=i sc[p[ta\i ai celui mai nobil =i mai glorios popor din lume, ne mai ]nc[p`nd

166

Din trecutul nostru

]n \ara lor s[rac[, umilit[, acoperit[ de jale ca un m[re\ cimitir, ]=i c[utau ]n lumea toat[ ]ndestularea, pe care de mult nu li-o mai putea da patria lor. Cor[bierii pe m[ri, negustori =i zarafi ]n cet[\i, preo\i =i c[lug[ri la Sf`ntul Munte =i-n tot R[s[ritul cre=tin, ascunz`nd =i sub ras[ acelea=i vicle=uguri =i aceea=i l[comie de bani; t[lmaci =i gr[m[tici, din ce ]n ce mai c[uta\i la curtea sultanului, mijlocitori iscusi\i de t`rguri =i de ]nvoieli ]ntre turci =i celelalte puteri, grecii ajung s[ cucereasc[ f[r[ arme =i f[r[ vitejie, cet[\i =i \[ri, pe care le st[p`nesc, din umbra unei t[r[bi, mult mai puternic dec`t din ]n[l\imea unui tron. }mpr[=tia\i de nevoi, uni\i ]ns[ ]ntr-un singur m[nunchi sufletesc, prin ad`nca evlavie a trecutului, ei ]=i au ca un fel de capital[ a r[sfiratei lor st[p`niri ]n mahalaua Fanar din Constantinopol. De aci ]=i ]ntind mrejele, sub\iri la ]nceput ca firele p`nzei de paianjen, de-aici se-mprumut[ banii, cu care se cump[r[ scumpele =i nea=ezatele domnii ale \[rilor noastre, de-aici ni se trimit, sub pulpana fiec[rui domn, slujba=i din ce ]n ce mai mul\i, din ce ]n ce mai tari =i din ce ]n ce mai lacomi, de-aici au s[ ne vie domnii care, mai bine de-o sut[ de ani, vor sta risipa =i batjocura gospod[riei lui Mircea =-a lui +tefan cel Mare. }nceput cu mi=eleasca ucidere a lui Mihai, veacul al =aptesprezecelea pare a nu fi dec`t o lung[ =i dureroas[ preg[tire a poporului nostru, pentru aceast[ grea ]ngenunchere ]n pragul pieirii. Boierii se g`ndesc numai cum s[-=i scape capul =i averile lor. Unii caut[ ]ncuscriri cu grecii din Fanar, al\ii pleac[-n pribegie — pu\ini mai au frumoasa m`ndrie a str[mo=ilor, care-=i pre\uiau cinstea — a lor =-a \[rii — mai mult dec`t via\a. Desele schimb[ri de domn aduc ]n cel dint`i 33 de ani ai veacului acestuia at`\ia greci =-at`ta asuprire, ]nc`t iar ]ncep \[rile a se sparge =i oamenii a se s[lb[tici. O ]ncercare de r[scoal[, ]n Moldova sub Radu Mihnea =i-n Muntenia sub Alexandru Ilia= e ]n[bu=it[ ]n s`nge. Peste cincisprezece ani boierii urzesc iar st`rpirea grecilor. De ast[ dat[ ei cump[r[ puternicul sprijin al lui Abaza, pa=a Silistrei, =i, prin el, izbutesc

167

Alexandru Vlahu\[

a face domn ]n Muntenia pe Aga Matei Basarab, ]n prim[vara anului 1633 =i-n Moldova pe vornicul Vasile Lupu, ]n vara anului 1634. Dar ]mpotriva grecilor nu se putea domni, =i cei doi gospodari vor s[ domneasc[. Deci ]ndat[ ce-=i v[d visul cu ochii se-nconjur[ =i ei de greci, =i tot lor li-ncredin\eaz[ bog[\iile =i slujbele \[rii. Vasile Lupu ]=i avea =i oastea alc[tuit[ mai toat[ numai din greci, =i poate c[ =i l[comia lor ]l va fi ]mpins la acel nenorocit r[zboi ]mpotriva lui Matei Basarab, ]n locul c[ruia umbla s[-=i puie pe feciorul lui, ca s[ aib[ =i |ara Munteneasc[ ]n st[p`nirea lui. „O, nes[\ioasa hire a domnilor spre l[\ire =i avu\ie oarb[, zice Miron Costin, pre c`t se mai adaoge, pre at`ta r`vne=te! Pohtele domnilor =i ]mp[ra\ilor n-au hotar; av`nd mult, cum n-ar avea nimica le pare; pre c`t le d[ Dumnezeu, nu se satur[; av`nd domnie, cinste, =i mai mare =i mai late \[ri poftesc… „Zece Dervi=i pe-un covor pot ]nc[pea, iar[ doi ]mp[ra\i ]ntr-o \ar[ nu ]ncap, spune un proverb turcesc“. Din luptele acestea a ie=it pururea biruitor viteazul b[tr`n Matei Basarab. Dar bucuria =i adev[ratele foloase erau ale turcilor. Puterile voievozilor se m[cinau ]ntre ele; dup[ fiecare lupt[, =i biruit =i biruitor trebuiau s[ trimit[ c`te-o nou[ sum[ de bani, ca s[ fie din nou ]nt[ri\i ]n domnie. La Constantinopol se p[stra ]ntotdeauna, ]n iatacul vizirului, c`te-un domni=or „de s[m`n\[“, =i vai de „vechilul“ care nu putea da c`t =i de c`te ori i se ce cerea! C[ soarta lui era ]n m`inile turcilor, =i foarte u=or se putea-nt`mpla ca, odat[ cu domnia, mazilul s[=i piard[ =i via\a.

168

Din trecutul nostru

V[z`nd de la o vreme cei doi gospodari c`t[ stric[ciune =i risip[-=i aduc unul altuia, au f[cut pace =i s-au ]ntors cu grij[ spre multele nevoi dinl[untru. +-au avut =i dinspre partea turcilor lini=te =i ]ng[duire, cum n-au avut al\i domni. La fiecare trei ani ]=i cump[rau alt firman; c-a=a umblau acum domniile, numai pe trei ani. }=i pl[teau regulat haraciul, care sporea din ce ]n ce, trimiteau daruri scumpe ocrotitorilor de la Stambul =i c[utau, pe c`t puteau, s[-mpace =i \ara, de care li-era mil[, dar =i pe greci, de care se temeau. A=a c-au d[inuit ]n domnie Vasile Lupu 19 ani =i Matei Basarab 21 — o adev[rat[ minune pe vremile acelea viclene =i neast`mp[rate. +-au cl[dit biserici, au ]nzestrat m`n[stiri =i pe unele cu zid le-au ]mpresurat, =i le-au ]nt[rit ca pe cet[\i, de \ineau ]n ele tunuri =i oaste pentru zile de-nv[luiri; =-au ]nsufle\it iar \ara, adun`nd pe fugari, d`ndu-le p[m`nturi, =i urzind „slobozii“, sate scutite de bir =i de slujbe, ]n preajma m`n[stirilor =i-n sili=tile de pe l`ng[ t`rguri. C[rturari, desc`lcitori amestecatelor vremi ]ncep s[-n=ire-n frumosul grai rom`nesc, mult zbuciumata via\[ a neamului nostru, =coli =i tipografii ]n ora=ele de scaun =i pe la m`n[stirile mai bogate — c[r\i de rug[ciuni =i pravili se alc[tuiesc, =i, pentru-nt`ia oar[-n biserici, de la una din cele dou[ str[ni, ]ncepe s[ r[sune =i-n limba \[rii c`ntarea liturghiei ce se crezuse p`n[ atunci c[ numai ]n slavone=te =i-n grece=te poate fi auzit[ de Dumnezeu. Ca de-un fior de prim[var[ ]ncep s[ se dezmor\easc[ =i s[ ias[-n lumin[ puterile suflete=ti ale neamului rom`nesc. Dar mi=carea pornit[, ]nviorarea asta ob=teasc[, e asemeni fiorilor am[gite de c[ldura timpurie a celor dint`i zile frumoase, ]nd[r[tul c[rora p`nde=te ]nc-o toan[ de iarn[. Un r[stimp de r[suflet — =i valurile re]ncep. }n toamna anului 1650 t[tarii potopesc Moldova. — Nu-=i aduceau aminte b[tr`nii, de c`nd se =tiau ei, s[ mai fi pomenit o a=a de vajnic[ b`ntuire. Miron Costin, pe vremea aceea b[ietan de vreo 17 ani, scrie mai t`rziu ]n cartea de ]nsemn[ri a Moldovei, ]nceput[

169

Alexandru Vlahu\[

de vornicul Ureche: „Vasile-Vod[ v[z`ndu-se la grij[ =i spaim[ ca aceea, c[ luase t[tarii p`n[ sub t`rg hergheliile =i a slujitorilor cai au apucat, au pornit pre doamna-=i ]mpreun[ cu casele boierilor prin fr`nturile codrilor, pre la C[pote=ti spre Cetatea Neam\ului; apoi =i singur Vasile Vod[ n-au \inut multe zile scaunul, ce s-au mutat den Ia=i ]n ni=te poieni, ]n codrul C[pote=tilor; =i s-au a=ezat acolo ]n codru cu curtea, l[s`nd ]n Ia=i pu\intei d[r[bani de ap[rarea cur\ii, care, dac[ au v[zut mul\imea de t[tari den ceas ad[ug`ndu-se, =i cu cazacii amesteca\i, au l[sat cu noapte curtea pustie, =i au ie=it =i aceia. +i au ars atunci tot ora=ul; unde =i unde au r[mas c`te o dugheni\[; curtea domneasc[, casele boiere=ti, tot ora=ul, ]ntr-o mic[ de ceas, cenu=[ s-au f[cut; iar[ m`n[stirile au h[l[duit, c[ n-au vrut cazacii s[ dodeiasc[ din porunca lui Hmil hatmanul, =i t[tarii n-au putut, c[ erau =i oameni cu sine\e ]nchi=i prin m`n[stiri. Numai la m`n[stirea Treisfetitelei, oameni ce-au fost acolo ]nchi=i, acolo le-au venit primejdie; c[ arz`nd t`rgul, din para focului s-a aprins =i m`n[stirea. De ce, au c[utat o sam[ de oameni, de ar=i\a =i de groaza focului, a ie=ire pe o porti\[ ce este pe zid pe despre Bahlui, =i acolo au luat pre mul\i oameni ]n robie t[tarii, =i mul\i =i ]n hele=teul Bahluiului s-au ]necat de groaza robiei. Au oblicit sultanul =i Hmil hatmanul de fuga lui Vasile

170

Din trecutul nostru

Vod[, =i au trimis un m`rzag la Vasile Vod[ ]ntreb`ndu-l, c[ ce au fugit din scaun? De =ag[ este ]ntrebare ca aceasta la vreme ca aceea“. +i cum o nenorocire de obicei nu vine singur[, iat[ c[ dup[ ce se retrage potopul t[tarilor, ]ncep fra\ii ]ntre d`n=ii iar[=i s[ se-nvr[jbeasc[. Porneala se face de la Gheorghe +tefan, logof[tul lui Vasile Lupu. }mbog[\it din mila st[p`nului =i r[bdarea norodului. Gheorghe +tefan cuget[ c[ nu i-ar sta r[u pe cap coroana domneasc[1 . Pleac[ din \ar[, cap[t[ sprijin de la Matei Basarab =i de la Raco\i, domnul Ardealulului, =i vine cu r[zboi asupra lui Vasile Lupu. Biruitor la ]nceput, biruit ]n urm[, fuge la domnul Munteniei. Vechea ur[ dintre cei doi voievozi se rede=teapt[. la Finta, pe lunca Ialomi\ei, din nou ]=i m[soar[ puterile, =i din nou b[tr`nul Basarab ]nvinge. F[r[ oaste, numai cu ce-i pe el, Vasile Lupu fuge — =i fuga asta e ]nceputul pr[bu=irii, din care nu se va mai ridica. De jos pornise acest ]nv[p[iat fecior de albanez, =i p`n[ la cea mai ]nalt[ treapt[ ajunsese. Era viteaz, =i harnic la treab[, \i iubitor de \ar[, =i om cu mult[-nv[\[tur[ pentru vremile-acelea. Dar firea lui aprig[ ]l ]mpingea mereu la lucruri nesocotite, =i ceea ce a dob`ndit cu iste\imea =i vrednicia min\ii, a pierdut cu neast`mp[rul =i nesa\ul inimii lui. Zice iar[=i Miron Costin despre c[derea asta, de mult[ jale =i de ad`nc ]n\eles ]nv[luit[: „Precum mun\ii cei ]nal\i =i malurile cele ]nalte, c`nd se n[ruiesc de vro parte, prec`t sunt mai ]nal\i, pre at`t =i dur[t fac mai mare c`nd se pornesc, =i copacii cei mai nal\i mai mare sunet fac, c`nd se coboar[. A=a =i casele cele nalte =i ]ntemeiete cu ]ndelungate vremi, cu mare risip[ purced la c[dere c`nd cad. }ntr-acel chip =i 1

Gheorghe +tefan Vod[ c`nd era logof[t mare, au fost =[z`nd odat[ ]n divan cu toiagul ]n gur[: iar Iordache Cantacuzino cel b[tr`n, vel vistiernic: „Ce zici ]n fluier dumneata, logofete?“ Iar[ el a r[spuns: „Zic ]n fluier s[ mi se coboare caprele de la munte, =i nu mai vin“. El a r[spuns ]n pild[, =i al\ii nu s-au priceput c[ el a=teapt[ o=tile ungure=ti s[ vie preste munte. Ion Neculce (O sam[ de cuvinte)

171

Alexandru Vlahu\[

casa lui Vasile-Vod[, de-at`\ia ani ]ntemeiat[, cu mare c[dere =i risip[, =i apoi la deplin[ st`ngere au purces de-atunci“. Gonit din \ara-n care fusese atotputernic =i pe care n-avea s-o mai vad[, ajunge, dup[ zadarnice-ncerc[ri de a se mai ridica, ]n ]nchisoarea celor =apte turnuri de la Constantinopol. So\ia =i copiii, =i tot ce e avut el pe lume, sfetnici credincio=i, cur\i ]mpodobite, odoare scumpe, averile lui toate cad ]n m`inile noului domn, Gheorghe +tefan1 . Voievodul Munteniei nu e nici el mai norocos. O r[scoal’ a seimenilor lui =i uneltiri de-ale boierilor, pururea nemul\umi\i, 1

Gheorghe +tefan Vod[ dup[ ce au prins pe Toma Vornicul Cantacuzino ]n Suceava, l-au ]mbunat p`n[ a aduce pe fratele s[u Iordache Cantacuzino din \ara Le=easc[, cu giur[m`nt, de la Cameni\a; =i apoi prinz`nd pe am`ndoi fra\ii, i-au ]nchis pre am`ndoi fra\ii, ]mpreun[ cu doamna lui Vasilie Vod[, la Buciule=ti, =i acolo mult[ groaz[ le f[cea, =i umbla noaptea cu luntre pre apa Bistri\ei, de-i speria c[-i vor r[sturna ]n Bistri\a. +i le-au luat tot ce au avut, =i sate, =i haine, =i odoare, =i bucate =i bani gata nou[zeci de mii de galbeni de aur ungure=ti! +i au trimis pe arma=ul cel mare pre H[ba=escul, s[-i omoare; ce H[b[=escul nu s-au gr[bit cu moarte; =i au scris ]n dou[ r`nduri Gheorghe +tefan Vod[ numai s[-i omoare. Iar[ al treilea r`nd scriind Gheorghe +tefan Vod[ la arma=ul H[b[=escul numai s[-i omoare, =i st`nd c[r\ile gata pre mas[, ]ntr-un acel ceas a sosit un c[pitan din \ara Munteneasc[, anume U=urelul, cu c[r\i de la Constantin Vod[ Basarab, domn nou, poftind cu scrisoare pre Gheorghe +tefan Vod[ s[-i sloboade pre acei doi boieri, s[ nu-l omoare; iar[ de-i va omor] vor strica priete=ugul =i s[ fie gata de r[zboi. +i Gheorghe +tefan Vod[ nu =tia nimica de moartea lui Matei-Vod[, c[ cum a murit Matei-Vod[ au =i r[dicat domn pre Constantin Vod[ slujitori, =i boierii =i \ara. }ntru acel ceas au c[zut cu rug[minte Constantin Postelnicul Cantacuzino, fratele Tomei Vornicului =i al lui Iordachi vistiernicului, de au scris Constantin Vod[ Basarab la Gheorghe +tefan Vod[, precum s-au pomenit mai sus. +i c[pitanul acela ce au venit cu c[r\ile ]ntr-o zi =i ]ntr-o noapte din Bucure=ti de au agiuns la Ia=i, i-au pus muntenii nume de atunce U=urelu, carele, dup[ aceea, mult[ mil[ au avut de la Cantacuzine=ti; =i a=a, cu aceast[ t`mplare, i-au iertat Gheorghe +tefan Vod[ pre ace=ti doi boieri, =i le-au dat mo=iile ]napoi; iar[ alt[ nimica nu le-au dat ce le luase. Ion Neculce (O sam[ de cuvinte)

172

Din trecutul nostru

]i am[r[sc cele din urm[ clipe ale vie\ii. Pe unii cu bani, pe al\ii cu sabia-i ]mpac[, =i st[ paznic \[rii p`n[ la sf`r=it. }n ziua de 9 april 1654 — un an dup[ izb`nda de la Finta — Matei Basarab se stinge-n scaunul lui de la T`rgovi=tea. Boierii aleg domn pe Constantin =erban Basarab, un fecior din flori al lui Radu-Vod[ =erban. Sultanul d[ ]nt[ritura cuvenit[, pl[tit[ de ast[ dat[ aproape c-un milion de lei. Drept =i milostiv e domnul, dar vremile-s cov`r=itor de grele. Sleindu-se vistieria =i nemaifiind chip de \inut oastea cea mult[ de lefegii adu=i din toat[ lumea, boieri sf[tuiesc pe domn s[ dea drumul seimenilor. Dar ace=tia nu vor s[ plece, =i bra\ele pl[tite de \ar[ ca s-o apere, se-ntorc ]mpotriva ei. Alearg[ s-o scape Raco\i cu ungurii lui, =i dup[ ce sfarm[ oastea ]nd`rjit[ a seimenilor, buluci\i la =oplea pe valea Teleajenului, pornesc jafurile =i cruzimile ungurilor, mult mai s[lbatice dec`t ale r[scula\ilor. — Raco\i cere lui Constantin =erban, ]n schimbul „binelui pe care i-l f[cuse“, s[ vie =i el al[turi de Gheorghe +tefan, domnul Moldovei, la r[zboiul ce-l pl[nuia ]mpotriva le=ilor. Turcii, afl`nd, ]i mazilesc pe c`te=itrei, =i alt val s-abate peste \[rile rom`ne. Oaste de turci =i de t[tari, dup[ ce a=eaz[ pe Radu Mihnea-n scaunul de la T`rgovi=te =i pe Gheorghe Ghica1 -n scaunul de la Ia=i, prad[, sub ochii noilor domni, cele dou[ gr[dini, r[mase 1

Ghiica-Vod[, de neamul lui fiind Arb[na=, copil t`n[r, au purces de la casa lui la \arigrad s[-=i g[seasc[ un st[p`n s[ slujeasc[, =i cu d`nsul s-au mai luat un copil de turc, iar s[rac, din satul Kiupri; =i merg`nd am`ndoi dimpreun[ la \arigrad, multe vorbe bune au vorbit de vor g[si pit[ s[ se caute unul pre altul. +i au zis Ghica Vod[: „tu e=ti turc, po\i s[ ajungi s[ fii om mare; =i ce mi-i face pre mine atunci?“ Iar[ turcul au zis atunce: „de voiu fi eu om mare, te voi face de vei fi mai mare ]n Kiupri judec[tor.“ +i merg`nd ]n |arigrad s-au desp[r\it unul de altul s[-=i caute st[p`ni. Deci copilul cel de turc a nimerit la un ag[, ce era de curtea ]mp[r[teasc[; =i au slujit a=a, din st[p`n ]n st[p`n, p`n[ au ajuns de era pa=a; =i fiind pa=a s[rac, avea un prieten Musaip ]mp[r[tesc, =i pre acea vreme se t`mpla de era multe zurbale ]n |arigrad de nu se mai putea a=eza Poarta. Deci, Kiupruliul au zis c[tre acel prieten Musaip de casa ]mp[r[teasc[: „de m-ar pune pre mine

173

Alexandru Vlahu\[

f[r[ paznic =i f[r[ ]ngr[dire. C[ci nici Mihnea, nici Ghica, domnii anului 1658, =i nici urma=ii lor, pentru lung[ =i amar[ vreme de aci ]ncolo, nu sunt str[jeri vrednici =i gata de jertf[, nu sunt m`ntuitorii pe care-i cer marile dureri ale poporului rom`n. Oastea se ]mpu\ineaz[, birurile se-nmul\esc, — domnii se schimb[ din ce ]n ce mai des, =i de numele lor nu se mai leag[ nici o isprav[, nici m[car o ]ncercare vrednic[ de luare aminte. C`nd nu-s deajuns banii ce se car[ la |arigrad, pentru dob`ndirea ori p[strarea unei domnii, vin o=tile vecinilor, t[tari, le=i sau maghiari, aduse, urgie pe biata \ar[, tocmai de cei care s-ar c[dea s-o apere. Stepene de scobor`re sunt domnii rom`nilor de aci ]ncolo, =i chiar atunci c`nd se ar[ta c`te unul mai vrednic =i mai ]ndelung st[p`nilor, el pare a nu mai ]nsemna dec`t un popas doar ]n aceast[ cumplit[ pr[bu=ire. La Constantinopol, ]mputernici\ii Apusului r[m`n uimi\i de bog[\iile ce se storc din \[rile noastre =i de marea putere de ]ndurare a poporului rom`n. vezir, eu a= potoli zurbalele aceste“. Iar[ ]mp[ratului i se sup[rase cu zurbalele, =i se mir[ ce va face, =i ]ntreb[ sfat =i pre unul =i pre altul; =i afl`nd vreme acel Musaip ]mp[r[tesc au spus ]mp[ratului c[ este un pa=[ s[rac, =i el zice s[-l pui M[ria ta vezir, c[ a potoli toate g`lcevile aceste pre carele ]l cheam[ Kiupruliul. Deci ]mp[ratul ]ndat[ l-au adus, =i l-au pus vezir, ]ndat[ au =i pus de au strigat oaste, =i pre alt[ parte au ]nceput a t[ia capetele celor vicleni p`n[ i-au speriat, de au a=ezat toate zurbalele; =i au r[mas vezir l[udat la turci, precum s-au v[zut =i se vede =i p`n[ ast[zi neamul lui. Iar[ Ghica-Vod[, intr`nd ]n \arigrad au nimerit la Kapikih[ile moldovene=ti de au slujit; apoi au venit la Moldova cu negu\itorie; apoi la Vasilie-Vod[ tot de un neam arb[na=, =i vr`nd =i Dumnezeu, au agiuns de au fost Kapi-Kihale la |arigrad, =i vornic mare aice ]n Moldova. Deci, t`mpl`ndu-se atunce, la vremea lui Gheorghe +tefan Vod[, de au fost la Poart[ cu al\i boieri, vezirul v[z`ndu-l l-au =i cunoscut cine este, iar[ Ghica-Vod[ nu-l cuno=tea pre vezirul. Deci, vezirul Kiupruliul au =i chemat pe haznetarul lui =i i-au zis ]n tain[: „Vezi cel boier b[tr`n moldovan ce st[ la divan s[-l iei =i s[-l duci la odaia ta, p`n[ s-a ridica divanul, =i apoi s[-l aduci la mine ]n tain[ c[-mi trebuie=te“. Iar[ Ghica-Vod[, dup[ ce-l luase dintre ceilal\i boieri, se speriase tare c[ nu =tia povestea ce este; =i dup[ ce sau ridicat divanul =i l-au dus la vezirul, l-au ]ntrebat vezirul ce om este,

174

Din trecutul nostru

Pe fundul acesta ]ntunecat str[lucesc, de-a pururi sl[vite, numele celor dint`i c[rturari ai no=tri: Ureche, Miron =i Nicolai Costin, Neculce, Cantemir, ]n Moldova; c[lug[rul Mihail Moxa, Constantin C[pitanul (Filipescu), Radu Greceanu, ]n Muntenia. }n anul 1660 e o a=a secet[ =i usc[ciune ]n toat[ Moldova, c[ nu se z[re=te frunz[ pe copac, =i drumurile nu se mai osebesc de \arine, =i vitele mor pe c`mp, =i oamenii m[n`nc[ papur[ uscat[, de unde i s-a =i tras porecla de „Papur[-Vod[“ domnului de-atunci, noului domn =tef[ni\[, un copilandru de vro 16 ani, fecior lui Vasile Lupu. }n anii urm[tori a fost, chipurile, bel=ug =i s-au f[cut de toate; da ce folos? C[ domnii ce se perindar[ ca: Eusta\iu Dabija „ce bea vinul cu oala“, =i Ilia=-Vod[ ce nici limba \[rii n-o =tia, =i mai ales Gheorghe Duca1 , vestit pentru patima banilor — se n[pusteau lacomi asupra \[rii, =i mai r[u dec`t l[custele pref[ceau bel=ugul ]n foamete. Pe vremea aceea turcii purtau r[zboi cu polonii =i noi trebuia s[ hr[nim oastea-mp[ratului. Domnul c[ruia pa=a ]i poruncea =i de unde este, =i au zis: „Cunoa=te-m[ pre mine, au ba?„ Iar[ GhicaVod[ s-au spus de unde este de locul lui, iar[ a cunoa=te pre vezirul Kiupruiul, s-au spus, =i au zis: „\ii minte ce am vorbit c`nd veneam am`ndoi pre cale? =i au zis: de ai uitat tu, dar[ eu n-am uitat: =i iat[ c[ te voi face domn ]n Moldova; numai s[ taci mulcum„. Iar[ GhicaVod[ au =i mers de i-au s[rutat m`na, =i s-au rugat atunci pentru st[p`ne-s[u s[-l lase s[ fie domn, s[ nu-l mazileasc[. Iar[ vezirul au r[spuns: „acum deodat[ ]l las s[ fie: iar[ mai pre urm[ cuv`ntul meu gios nu-l voi l[sa; ce te voiu face pre tine„. +i pe urm[ chem`nd la Poart[ pre Gheorghe +tefan Vod[ s[ mearg[, au pus pre Ghica-Vod[ domn ]n Moldova, dup[ cum scrie letopise\ul. A=a au fost povestea ie=irei celor doi oameni, Kiupruliului vezirului =i Ghic[-Vod[: c[ unde este voia lui Dumnezeu se biruiesc toate firele omene=ti. Ion Neculce (O sam[ de cuvinte) 1

„C[ era \ara plin[ de oameni, =i cu hran[ =i cu agonisit[ bun[. Iar[ ]n al treilea an al domniei lui, ]n anul 7180 (1672) ridicatu-s-au h`nce=tii cu to\ii orheienii =i l[pu=nenii cu oaste asupra lui, pentru ur`ciunea grecilor ce adusese pre mu\i de la |arigrad, =i mai ales pentru Cup[re=ti ce erau aice ]n \ar[. Deci viind H`ncul =i cu Durac

175

Alexandru Vlahu\[

ca unei slugi, =i-l amenin\a cu b[taia, trebuia s[-ngrijeasc[ de drumuri, de poduri, de f`n, de conace, de toate – =i c`t se v`nturau turcii prin \ar[ =i pe la hotare, nici el, nici boierii, nici norodul nu mai aveau chip s[ r[sufle de s[lb[t[ciile lor. +i c`nd plecau turcii, veneau t[tarii, =i c`nd plecau t[tarii veneau le=ii — iar grecii forfoteau ]n toate p[r\ile, negustorind =i sufletul din om, v`nz`nd =i cump[r`nd de la \olul s[racului p`n’ la mitra vl[dicilor =i p`n’ la coroana domnilor. De patru ori =i-a cump[rat coroana Duca-Vod[. Se spuneau basme de bog[\iile lui. +i cum a sf`r=it-o!… Ridicat de la mas[, chiar ]n ziua de Cr[ciun, din porunca lui Petriceicu-Vod[, batjocorit, despoiat p`n[ =i de hainele de pe el =i trimis surghiun ]n Polonia, unde-a =i murit. „C`nd ]l duceau pe drum, zice Ion Neculce, ]l pusese ]ntr-o sanie cu doi cai, unul alb =i unul murg, =i cu hamuri de tei, ca vai de d`nsul, oc[ri =i sud[lmi de auzea cu urechile; =i alung`nd spre Suceava la un sat, au poftit pu\intel lapte s[ m[n`nce; iar[ femeia, gazda, i-au r[spuns: „N-avem lapte s[-\i d[m, c[ au m`ncat Duca-Vod[ vacile din \ar[, de l-ar m`nca viermii iadului cei neadormi\i!“ C[ nu =tia femeia aceea c[ este singur Duca-Vod[; iar[ Duca-Vod[, dac[ au auzit a=a, au ]nceput a suspinare =i a pl`ngere cu amar“. So\ia lui, doamna Nastasia, s-a m[ritat la b[tr`ne\e c-un grec =iret de la Constantinopol, care, dup[ ce i-a luat to\i banii, a l[sat-o pe drumuri „s[raca =i oc[r`t[, de voroava oamenilor =i cu o cas[ plin[ de copii“, spune cu jale dulcele povestitor al acelor zile am[r`te. Sardarul aice ]n Ia=i, cu toate o=tile, strigau s[-i prinz[ pre greci s[-i omoare. Fugit-au toat[ boierimea, care ]ncotro au putut. Iar[ Duca Vod[, v[z`nd c[ s-au r`dicat at`ta \ar[ asupra lui, au ie=it din curtea domneasc[ cu toat[ casa lui, =iau purces ]n gios pre iaz; iar[ h`nce=ti au intrat ]n curtea cea domneasc[ =i prin casele boiere=ti =i negu\itore=ti, prin t`rg, stric`nd =i j[cuind, =i prinz`nd pre greci; pre c`\i i-au g[sit, pre to\i i-au omor`t. Ion Neculce

De-atunci, de la r[scoala h`nce=tilor, a r[mas =i vorba: „Vod[ da =i H`ncu ba!“.

176

Din trecutul nostru

C[tre sf`r=itul veacului al XVII-lea turcii sunt birui\ii de nem\i sub zidurile Vienei, =i de aci-ncolo puterea lor ]n Europa ]ncepe s[ scad[. Asupra \[rilor rom`ne se-ntind din ce ]n ce mai lacome =i mai hr[p[re\e m`inile vecinilor. Le vor =i nem\ii care-au smuls Buda, c-o bun[ parte din Ungaria, de la turci, — le vor =i le=ii al c[ror crai, trufa=ul Sobie\chi, bate cet[\ile f[r[ ap[rare-ale Moldovei, ca s[-=i arate puterea, — le vor t[tarii, al c[ror han mereu le cere sultanului, pentru cei doi fii ai lui, — le vrea =i Rusia, care g[se=te c[ pacea de la Carlovitz1 d`nd Austriei Ungaria, Ardealul =i Croa\ia, ridic[ stavil[-n cale-i o ]mp[r[\ie prea puternic[. +i c`\i le mai vor dinl[untru, dintre boierii st`rni\i de prea mult[ bog[\ie, dintre marii postelnici, dintre domnii care, ]ndulci\i cu st[p`nirea unei \[ri, jinduiesc =i la cealalt[. A=a Constantin Br`ncoveanu, domnul Munteniei, (nepot fostului domn +erban Cantacuzino, prietenul nem\ilor2 1

Dup[ multe t`rguieli de toate felurile se pune cap[t r[zboiului dintre cre=tini =i turci, prin pacea de la Carlovitz, ale c[rei dezbateri ]ncepute ]nc[ din toamna anului 1688, prin marele dragoman al Por\ii Alexandru Mavrocordat, iau sf`r=it de abia la 26 ianuarie 1699. De la b[t[lia de la Mohaci care-a adus ]ngenuncherea Ungariei au trecut 173 de ani. Aproape tot ce-au cuprins turcii cu armele ]n vremea asta, li s-a luat ]napoi cu pacea de la Carlovitz. 2

„…iar[ Kara-Mustafa vezirul, lu`nd o=tile, s-au dus drept la Viena Austriei, unde e scaunul ]mp[ratului nem\esc, =i au ]nceput a bate de toate p[r\ile cetatea; iar[ pe t[tari i-au slobozit s[ prade, =i au mers cale de trei zile dincolo de Viena, toate arz`nd, pr[d`nd =i robind. +i fiindc[ nem\ii nu =tiau n[ravul t[tarilor nu fugea, =i a=a foarte mul\i au venit

177

Alexandru Vlahu\[

=i Constantin Cantemir al Moldovei, tat[l marelui c[rturar Dimitrie Cantemir, se p`r[sc =i se sap[ mereu unul pe altul: ci banii Br`ncoveanului se dovedesc la Stambul mai tari chiar =i dec`t grecii lui Cantemir. Dealtfel am`ndoi gospodarii stau sub ascultarea sultanului, =i boierii carencearc[ s-abat[ pe alt[ albie destinele \[rii, pl[tesc adesea cu zilele lor asemenea ispit[. Cel mai de frunte scriitor al vremii, cronicarul Miron Costin, ]mpreun[ cu frate-s[u Velicico, buni prieteni polonilor, sunt uci=i din porunca domnului, dup[ ]ndemnul boierilor credincio=i turcilor. +i faptul c[-n Muntenia a putut Br`ncoveanu s[ domneasc[ dou[zeci =i cinci de ani, se datore=te nu numai banilor lui ce p[reau c[ nu se mai sf`r=esc, dar =i supunerii pe care o ar[ta padi=ahului. robi la t[tari. Leopold ]mp[ratul v[z`nd aceast[ nevoie mare ce venise asupra \[rilor lui =i necrez`ndu-se numai o=tilor sale, au trimis poloni de au cerut agiutoriu. Deci p`n[ au venit polonii, turcii a=a b[tea cetatea c`t g`ndea dinl[untru s[ o dea acum ]n m`inile turcilor. F[r[ +erban =i Duca domnii rom`nilor avea corturile sale despre Dun[re, =i avea porunc[ de la vezir s[ fac[ pod peste Dun[re; ci ei lucra ]ncet ca doar[ mai cur`nd ar veni oastea cre=tineasc[ s[ duduie pe spurca\ii turci, care erau adu=i de unguri ]mpotriva ]mp[ratului celui cre=tinesc. Afar[ de aceasta +erban-Vod[ pre ascuns se ]n\elegea cu nem\ii prin c[r\i, =i odat[ au vrut pre un pater iesuit mult timp ascuns ]n codrul s[u, =i c`nd mai voia nem\ii s[ dea cetatea, trimise pe iesuit de le spuse, b[rb[te=te s[ se apere ]nc[ patru ceasuri, c[ turcii gat[ iarb[ de pu=c[ sau primul =i vor ]nceta de a bate p`n[ li se va aduce, =i au ridicat +erban-Vod[ =i o cruce de lemn de stejarii ]ntru pomenirea sa =i a tuturor rom`nilor, care mult se muncea =i se ruga lui Dumnezeu ca

178

Din trecutul nostru

}n anul 1711, c`nd Petru cel Mare ]=i ]ndreapt[ privirea =i spada spre Constantinopol, Br`ncoveanu socotind c[ ru=ii au s[ fie biruitori se d[ de partea lor. Se d[, =i nu se d[: cum e mai r[u, Om „cu dou[ socoteli“, el st[ cu oastea =i cu inima la mijloc, ]ngrijat, nedumerit ]nc[… Ru=ii sunt ]nvin=i ]n b[t[lia de la St[nile=ti. Dumitru Cantemir, domnul Moldovei, care fusese cu ei, acesta pre fa\[1 , scap[, ca prin urechile acului, s[ nu ia turcii cetatea de la cre=tini… pre carea cruce au scris… ]n[l\area crucii este \inerea lumii. Crucea e podoaba bisericii. Crucea baza ]mp[ra\ilor, Crucea ]nt[rirea credincio=ilor, Crucea m[rirea ]ngerilor =i rana dracilor. Noi =erban Cantacuzenul din mila lui Dumnezeu prin\ul Mo=teanul =i domnul \[rii Muntene=ti am ridicat crucea aceasta… ]ntru ve=nic[ pomenirea noastr[ =i alor no=tri, pe vremea c`nd vezirul Kara-Mustafa-Pa=a ocolise Beciul din Austria de gios ]n 12 septemvrie din anul 1683. C[l[toriule adu-\i aminte c[ vei muri“. Din Hronica rom`nilor de +incai

De la +erban Cantacuzino a ]nceput s[ se cultive porumbul ]n \ar[ la noi. 1

}ndat[ dup[ ]ncheierea tratatului cu Petru cel Mare domnul ob=te=te-n toat[ \ara pasul acesta: „Noi Dimitrie Cantemir din mila lui Dumnezeu domnul \[rii Moldovei c[tre mitropolitul, episcopii, boierii, c[pitanii =i to\i slujitorii p[m`ntului moldovenesc facem =tiut c[ ]ntru c`t du=manii cre=tinit[\ii, turcii, n-au respectat tratatul ]ncheiat de predecesorul nostru Bogdan, prin care \ara se obliga a pl[ti sultanului numai 4000 de galbeni, 40 de cai =i 24 de =oimi pe an, =i au introdus ]n |ara Moldovei tot soiul de asupriri, d[r`m`nd sau ocup`nd cet[\ile ei, ]nvoind t[tarilor a o pr[da, lu`nd ]n robie pe fii =i so\iile noastre spre a-=i face r`s de ele, sporind pe fiece zi tributul p`n[ la a=a grad c[ au devenit cu neputin\[ de r[spuns, noi ne-am unit cu ]mp[ratul milostiv =i credincios al Rusiei, Petru Alexievici, care au ridicat arma spre a m`ntui pe cre=tini din jugul robiei mohametane. Prin urmare tot omul din aceast[ \ar[ s[ ia armele spre a-i veni ]n ajutor, c[ci care nu va urma astfeliu ]i se vor confisca averile“. Boieri =i norod, dar mai ales tagma bisericeasc[ ]nt`mpina cu bucurie =i cu mari speran\e de m`ntuire vestirea acestui pas: „Rusul ]=i face cruce ca noi“, ]=i zic bie\ii rom`ni. Vai, nu =tiu c`t vicle=ug, =i c`t[ s[lbatec[ l[comie se pot ascunde sub evlavia unei cruci!…

179

Alexandru Vlahu\[

de urgia turcilor, =i fuge-n Rusia, unde tr[ie=te ]n mare cinste la curtea \arului. C[ci e un scriitor vestit, =i unul din cei mai ]nv[\a\i oameni din R[s[ritul Europei. Br`ncoveanu domne=te ]nc[ trei ani, mereu nelini=tit, bolnav de griji — m[rirea lui fiind din acelea care se pot pierde. +i-n adev[r de ce i-a fost fric[ n-a sc[pat. }ntr-o diminea\[ din prim[vara anului 1717, vine aga Mustafa, ]l ridic[ din scaun =i, ca pe un f[c[tor de rele, ]l duce, ]mpreun[ cu to\i ai lui ]naintea sultanului; mustr[ri, ]nchisoare, chinuri, pentru a-=i m[rturisi averile c`te =i pe unde sunt, — p`n[ ce, ]n sf`r=it, banii =i st[ruin\ele noului domn, +tefan Cantacuzinio, izbutir[ pe deplin: ]n ziua de 15 august, pe una din pie\ele de pe malul m[rii, fa\[ fiind padi=ahul =i marii ]mputernici\i ai \[rilor apusene, hangerul gealatului, din cinci fulger[ri, f[cu s[ cad[-ns`ngerate cinci capete de om: ]ngenunchea\i la r`nd, cu m`inile legate la spate, os`ndi\ii, ]=i primir[ moartea frumos; ]nt`i c[zu capul V[c[rescului, ginerele lui Br`ncoveanu, apoi al lui Constantin, cel mai mare dintre feciori, apoi al lui Radu; iar c`nd veni r`ndul lui Matei — copil de 16 ani — acesta, ]nfiorat, se uit[ rug[tor ]n juru-i, ca =i cum ar fi c[utat un ajutor, o m`ntuire — ochii nefericitului p[rinte se umplur[ de lacrimi — =i cele dou[ suflete se-mbr[\i=ar[ pe veci ]n sc[p[rarea celei din urm[ priviri. Peste c`teva minute cinci trunchiuri pline de s`nge erau aruncate-n mare; iar capetele — ]nfipte-n pr[jini =i purtate pe uli\ele ora=ului, ca s[ le vad[ norodul =i s[ se cutremure de puterea-mp[ratului. „Hai, lume — ofteaz[ povestitorul acelor vremi — cum se ]n=eal[ oamenii =i nu se pot s[tura de dragostea ta, =i la ce sf`r=it ]i aduce pe cei ce urmeaz[ voiei tale? Cu adev[rat fum =i umbr[, visuri =i p[reri este cinstea lui!“ }nfrico=ata priveli=te a celor cinci ]ngenunchea\i, cu m`inile legate la spate =i cu capetele-ntinse spre t[iere, ]nf[\i=eaz[ toat[ umilin\a =i-ntunecata-nv[luire a \[rilor rom`ne din zilele acelea.

180

CUPRINS

XIX

SUB FANARIO|I 1711/16—1821 S[ nu dea Dumnezeu omului c`t poate r[bda.

Cu Dimitrie Cantemir ]n Moldova =i cu +tefan Cantacuziono ]n Muntenia se ]ncheie =irul domnilor p[m`nteni. De aci-ncolo sultanul trimite de-a dreptul pe cine vrea el, f[r[ s[ mai ]ntrebe pe boieri, f[r[ s[ mai \ie socoteal[ de datinile \[rii, ori de glasul vechilor a=ez[ri. Se va amesteca din c`nd ]n c`nd =i c`te un rom`n printre at`\ia greci, dar nu se va cunoa=te dintre ei. Lucrurile s-au petrecut a=a, c[ nici m[car nu s-a sim\it zdruncinul schimb[rii. Dimitrie Cantemir domnise numai =ase luni. Frica turci l-a gonit ]n Rusia de unde n-avea s[ se mai ]ntoarc[ =i unde bucuros =i-ar fi dus =i \ara de i-ar fi stat ]n m`n[. Vremile de mai t`rziu au dat scriitorului slava, de care domnul nu s-a putut ]nvrednici. +tefan Cantacuzino se l[comise la tronul lui Br`ncoveanu, mai mult de patima banilor dec`t de mila =i dragostea \[rii1 . 1

„N-au r[mas episcop, roste=te glasul vremilor, n-au r[mas egumen, c[lug[r, negu\[tor, boieri mari =i mici, care s[ nu fie de d`nsul j[fui\i =i pr[da\i“.

181

Alexandru Vlahu\[

C`nd, b[nuit de leg[turi ascunse cu nem\ii, e prins de turci, e prins de turci, dus =i ucis la |arigrad =i el ]mpreun[ cu tat[l s[u Constantin (26 mai 1716, toat[ \ara vede ]n aceast[ pedeaps[ o r[splat[ de sus, pentru cel ce-a uneltit pieirea Br`ncovenilor. +irul domnilor fanario\i ]n am`ndou[ \[rile ]i deschide Nicolae Mavrocordat: el se a=eaz[ mai ]nt`i ]n Moldova, pe la jum[tatea lui noiembrie 1711, s[rb[torit de boieri a c[ror limb[ n-o =tia, =i care-s prea ferici\i, c[ stau la mas[ cu fiul dragomanului turcesc, ajuns ]n scaunul lui +tefan, =i nici se mai ]ntreab[ de unde-i p`inea pe care-o fr`ng pe masa de praznic, „=i foarte s-au bucurat ]ntr-acea zi toat[ curtea, =i s-au sculat boierii de la mas[, de au giucat ]n casa cea mare, c[ acolo se pusese masa…“ Apoi, dup[ cinci ani de domnie-n \ara tot mai s[rac[ a Moldovei, pentru credin\a lui neclintit[ fa\[ de turci — de turcii st[p`ni — e ]naintat la scaunul mai b[nos, al Munteniei, ]n locul lui +tefan Cantacuzino. Grecul deschide poarta bini=or, z`mbe=te bl`nd ochilor nelini=ti\i, neteze=te cu mil[ amestecat[ cu team[ fruntea celui obidit, =i c`nd vede c`t de supus[ =i de bl`nd[-i turma ce i s-a dat ]n seam[, ]=i scoate frumu=el foarfecele =i s-a=eaz[ pe tuns. Mai din u=or, mai cu fereal[ dec`t mul\i dintre voievozii p[m`nteni, =i g`ndindu-se =i la nevoile \[rii, c[ci era om cuminte dealtfel, st[p`n patimilor lui, =i foarte priceput ]n trebile domniei. A=a c[ ]n limpezi=ul unor timpuri mai a=ezate, ar fi fost — cu toat[ firea lui de grec — un bun st[p`n =i obl[duitor p[m`ntului acestuia. Dar era o m`nie de valuri pe-atunci, c[-i de mirare cum de se mai \inur[ bietele noastre \[ri! Se ridicase o ]mp[r[\ie nou[ la miaz[noapte. Petru cel Mare biruise la Pultava pe Carol al XII-lea, regele Suediei, ]=i l[rgise hotarele din Marea Caspic[ p`n[-n Marea Baltic[, =i pl[nuia s[-=i mute scaunul din Moscova la Constantinopol, care trebuia, fire=te, s[ ia numele de |arigrad — „ora=ul \arului“. „R[zboaie mari purtau ]ntunecimi de o=ti peste p[m`ntul nostru, nimeni nu mai era st[p`n pe lucrul lui, — la dus =i la-ntors, cre=tini =i p[g`ni, birui\i =i biruitori, ca s[lbaticii d[deau busna prin casele

182

Din trecutul nostru

oamenilor, prin biserici =i prin m`n[stiri de jefuiau tot ce g[seau, =i vite =i robi luau, ca dintr-o \ar’ a nim[nuia. Voievozii, supu=i credincio=i ai padi=ahului, nu mai ]nsemnau nimic. Boierii erau dezbina\i: unii tr[geau spre nem\i, al\ii spre ru=i, din ce ]n ce mai pu\ini spre turci, spre care tot mai lacome se-ntindeau peste noi bra\ele muscalului. +i le=ii ne s[pau. T[tarii ne pr[dau mereu; =i oaste nu mai aveam, =i nici un viteaz nu se mai ridica s[ ne apere. Ne ap[rau doar mun\ii — cetatea neat`rn[rii noastre. Trei ]mp[r[\ii se b[teau pe noi; iar c`nd se hot[rau s[ fac[ pace, ru=ii cereau Moldova, nem\ii Valahia — c`rjile de aur ale b[tr`nei Turcii — =i luptele re]ncepeau. Numele domnilor, ca =i faptele lor, se amestec[ ]n pulberea acelor lupte. Ei vin =i se duc din porunca sultanului, =i ]n bog[\iile pe care le agonisesc v[d viitoarele domnii, pentru ei sau pentru ai lor. Constantin Mavrocordat, fiul celui dint`i gospodar fanariot, domne=te, ]ntre anii 1730—1763, de =ase ori ]n Muntenia =i de patru ori ]n Moldova. C`\i bani „de haram“, cum zice turcul, i-or fi trecut prin m`n[! +i c`t[ jale, c`te schingiuiri =i b[t[i p`n’ la s`nge =i p`n’ la moarte, ]nf[\i=au banii aceia! Domnii sunt ]ncunjura\i de greci, biserica e ]mp[nat[ de greci, — =colile, pu\ine c`te sunt, dreg[toriile, nego\ul — toate cheile vie\ii noastre sunt ]n m`inile grecilor, =i toate se v`nd: slujbele, egumeniile, str`ngerea birurilor, care de mult nu mai au nici o m[sur[ — domnul ]nsu=i vinde la mezat m`n[stirile domne=ti. Boierii =i clerul se mai „chivernisesc“ ei — dar de \[ran e greu, c[ nu i-au mai r[mas dec`t bra\ele, =i nici pe acelea nu-i st[p`n. C`nd pacea de la Pasarovitz (1718) d[ nem\ilor Oltenia, pe care pacea de la Belgrad (1739) avea s[ ne-o ]ntoarc[ ]nd[r[t, dreg[torii lor, trimi=i =-o ia ]n st[p`nire, r[m`n umili\i de s[lb[ticia ]n care tr[iesc oamenii, ]ntr-o \ar[ a=a de m`ndr[ =i bogat[. Cor[biile turcilor ]ncarc[ toamna tot rodul p[m`ntului. Sub Ion Mavrocordat — cel mai lacom =i mai asupritor dintre to\i domnii pe care ni i-a trimis Fanarul — v[c[ritul

183

Alexandru Vlahu\[

ajunge s[ se ia de trei ori pe an, ]nc`t oamenii ]ncep s[-=i ucid[ vitele ca s[-=i mai scurteze din cele d[ri. De atunci o fi r[mas c`ntecul: Cine are patru boi Capu-i url[ de nevoi. Eu c[ n-am nici o pereche — Pun c[ciula pe-o ureche!

Pe vremea asta de cumplit[ ananghie, ]=i ]ntinde Rusia mrejele ei asupra \[rilor noastre. Puternic[, lacom[, viclean[, ea zice c[ ridic[ spada „]n numele M`ntuitorului =i al cre=tinit[\ii“, =i cheam[ la s`nul ei, sub ]nalta ei ocrotire toate popoarele „drept-pravoslavnice“. Turcii ]n\eleg, printr-un fel de presim\ire mai mult, c[ cel mai mare vr[jma= al lor e muscalul, =i-n ura de moarte a celor dou[ ]mp[r[\ii se cump[ne=te, pentru mai bine de-un veac, soarta \[rilor rom`ne. Gospodarii acestei vremi se schimb[ tot mai repede; c[ci tot mai mult se teme sultanul s[ nu-i trag[ ru=ii ]n partea lor. Ei ]=i deschid drumul la domnie de obicei prin slujba de dragoman al Por\ii; pe-acolo trec =i pu\inii p[m`nteni ce mai ]ntrerup doar cu numele =irul domnilor fanario\i. Turcii se ]ncred din ce ]n ce mai pu\in ]n rom`ni. Ei se tem, pe vremea asta de neast`mp[r, s[ nu se ridice vrun +tefan. Vrun Mihai. Cea mai mic[ b[nuial[ aduce mazilirea voievodului, — uneori moartea lui. O =oapt[ numai, la ]ngrijata Poart[, c[ domnul ar da ru=ilor ajutor pe sub m`n[ — =i pieirea lui e hot[r`t[. De aceea nici nu poate fi vorba de-o gospod[rie ]nchegat[. C`teva m[suri de ]ndreptare, ce se ]ncearc[ din c`nd ]n c`nd, \intesc mai mult la sporirea =i str`nsul mai u=or al d[rilor, dec`t la buna =i trainica ]ngr[dire a \[rii. Muscalii sunt neadormi\i, — ei caut[ ]n toate felurile s[ ademeneasc[ pe rom`ni =i s[-i trag[-]n partea lor: iscoade, c[lug[ri, negustori, iconari, osta=i cu vaz[, cutreier[ Moldova =i Muntenia, ispitind, ]mp[r\ind bani, f[g[duind marea =i sarea bie\ilor oameni buim[ci\i de nevoi, ce nu mai =tiu nici ei pe cine s[ cread[, ]ncotro s-apuce. Mul\i dintre vechii no=tri boieri,

184

Din trecutul nostru

=i mai ales preo\ii, v[d ]n puternica Rusie m`ntuirea neamului rom`nesc! Ei trimit ]mp[r[tesei Caterina a II-a soli din am`ndou[ \[rile, cu smerite c[r\i de ]nchinare: „Rug[tori c[dem la urmele prea luminatelor picioarelor voastre“... „O, prea blagorodnic[ ]mp[r[teasc[ =i prea milostiv[ st[p`n[ a noastr[, nu ne p[r[si pre noi robii M[riei voastre cei de o credin\[, umbre=te-ne!…“ Aveau s[ vad[ ei rom`nii, cur`nd dup[ aceea, =i mult[ vreme dup[ aceea, cum =tie s[ umbreasc[ milostiva Rusie! }ncep`nd de la 1769 =i p`n[ la 1774, c`t \ine r[zboiul dintre muscali =i turci, \[rile rom`ne — pe care ]nsu=i capul bisericii lor le cheam[ la jertf[, „pentru proviantul ]mp[r[te=tilor o=ti ce au venit spre ap[rarea noastr[“ — \[rile peste care=i ]ntinde Rusia larga ei arip[ ocrotitoare, sunt ]mpresurate =i jefuite cu cea mai vajnic[ s[lb[ticie de ]nse=i aceste ]mp[r[te=ti o=tiri, care se bat — zic ele — „pentru m`ntuirea neamurilor cre=tine de sub jugul p[g`nului“. Pacea de la Cuciuc-Cainargi (1774) desface Moldova =i Valahia din str`nsoarea uciga=[ a bra\elor musc[le=ti, d[ ]ns[ marii ]mp[r[\ii cre=tine dreptul de a le… ocroti, de c`te ori se va p[rea ei c[ sunt prea asuprite de necredincio=i — un drept pe care dealtfel =i-l luase ea singur[ de mai ]nainte, =i-n care p`n[ =i turcii v[d ce se ascunde. — Austria, ]n\eleg`nd c[ Rusia =i-a retras gheara de pe deasupra, numai pentru a =i-o ]ntinde

185

Alexandru Vlahu\[

mai bine pe dedesubt, se gr[be=te a lua din vreme partea ei de prad[. Cu doi ani ]nainte se f[cuse-mp[r\eala Poloniei, dus[ la pieire de ]nse=i dezbin[rile p[zitorilor ei. Austria ]ncredin\eaz[ pe turci c[ de halca ei ar \inea =i Bucovina, o f[r`m[ de loc ne]nsemnat[, pe care o ia numai pentru a ]ndrepta, cum a fost din vechi, „hotarul Pocu\iei“. Toat[ Moldova e un suflet =-un strig[t ]n fa\a acestei nelegiuiri. Acolo-i Suceava =i Putna cea sf`nt[, acolo-i cetatea de scaun =i locul de ve=nic[ odihn[ al celui mai mare =i mai sl[vit voievod al ei. Dar cine s-aud[ dreptatea =i cine s[ cread[ durerea unei \[ri a=a de mici! Domnul Moldovei, Grigore Alexandru Ghica, trimite o pl`ngere la Poart[. Austria ]l p`r[=te c[-i unealta ru=ilor, — iar c`teva mii de galbeni ]ncheie t`rgul. }ntr-o sear[ din toamna anului 1777 sose=te-n Ia=i un pa=[ — Ahmed-bei. El trage la „Conacul din Beilic“, se face bolnav, spune c[ trece la Hotin =-ar vrea s[ vorbeasc[ cu domnul, pe care-l cunoa=te de la |arigrad. Ghica vine, ]nso\it numai de patru slujitori pe care-i las[ afar[, ]l g[se=te-ntins pe-o sofa =i-i arat[, din toat[ inima, p[rerea lui de r[u c[-l vede bolnav. Turcul e vesel, spune glume, ]ntreab[ de una, de alta… Cum stau a=a de vorb[, Ghica scoate tabachera =i i-o ]ntinde: „Bun tabac ai, zice Ahmed, dar eu am =i mai bun“. +i, b[t`nd din palme, strig[ „Tabac!“ Opt ieniceri r[sar ca din p[m`nt. O lupt[ de c`teva clipe, — unul din ieniceri e ucis, — apoi un gem[t ad`nc, sugrumat din cea din urm[ durere, =i frumosul trup al voievodului Moldovei, str[puns de lovituri mai multe dec`t cerea moartea, cade la picioarele „trimisului ]mp[r[tesc“. Austria, vesel[ =i m`ndr[ de-o a=a deplin[ biruin\[, putea s[-=i ]nfig[ lini=tea zgrip\orii ei ]n boiul Moldovei. Sabia lui +tefan dormea l`ng[ bra\ul ce nu se mai putea ridica s[-=i apere p[m`ntul! +i nu mijea o zare de lumin[, ]n toat[ ]ntunecimea aceea de vremi ne]ndurate. Un v`nt de stric[ciune sufl[ peste lumea ]ntreag[. Nu mai era cinste, nu mai era omenie. A vicleni, a fura, a ucide mi=ele=te era o putere. Frederic cel Mare, g[sind

186

Din trecutul nostru

la Lipsca tiparele de bani ale polonilor, pune s[ toarne-n cositor o sut[ de milioane de fiorini, pe care-i petrece-n Polonia lui drept bani adev[ra\i. Domnii greci se azv`rl asupra \[rilor noastre cu l[comia zorit[ a jefuitorului de c[lare, pe care-l ajung din urm[ ceilal\i fl[m`nzi. C`nd cele trei ]mp[r[\ii din jurul nostru se r[zboiesc iar ]ntre ele, =i-=i v`ntur[ o=tile =i p[catele peste s[rmanele \[ri f[r[ nici o ap[rare, — ei se g`ndesc ce s-apuce mai repede, ce vicle=uguri s[ mai ]nv`rteasc[, =i cum s[-=i a=tearn[ lor mai bine, =i mai la ad[post. Neculai Mavrogheni ar da foc \[rii pentr-o zi mai mult de domnie. El ]n=eal[ pe turci, jur`ndu-se c[ \ine oaste mult[ care se bate viteje=te pentru ei: =i oastea aceasta e o adun[tur[ de t[lhari, tocmit[ pe jaf, ]n fruntea c[reia el ]nsu=i merge de prad[ casele boierilor =i sfintele l[ca=uri. }n toamna anului 1787, pe c`nd erau turcii ]n r[zboi cu nem\ii =i cu ru=ii, acest Mavrogheni sparge zidurile M`n[stirii Cozia, o jefuie=te =i scrie la Constantinopol c[, dup[ o lupt[ cr`ncen[, biruind pe nem\i, le-a luat ]n sf`r=it o puternic[ cetate-a lor, care se cheam[ Cozia. — Cozia lui Mircea! |[rile rom`ne, de la care mereu se certau nem\ii cu ru=ii, c`nd era vorba la-mp[r\eal[, scap[ =i de data asta. Pacea de la =i=tov =i cea de la Ia=i, pun cap[t, ]n anul 1792, „r[zboiului sf`nt“, cum ]i pl[cea Caterinei a II-a s[-l numeasc[. Nem\ii se retrag din Muntenia =i ru=ii din Moldova, — =i unii =i al\ii se retrag de nevoie. Un strig[t izbucnise din inima Fran\ei, =i regii p[m`ntului se cutremurar[ ]n vechile lor tronuri. Era marele strig[t al drept[\ii omene=ti, pe care-a=a de demult o uitase lumea, ]nc`t ]nf[\i=area ei care-n adev[r c[p[tase ceva din s[lb[t[cia fiarelor, o umplu de groaz[. Se pr[bu=i ]n fl[c[ri =i-n s`nge coperi=ul putred al vechii cl[diri feudale — popoarele, vis[torii crezur[ c[ s-au n[ruit =i zidurile. Veacul al optsprezecelea apunea ]n lumina de vraj[ a celor mai mari speran\e ce-au ]ncol\it vrodat[ ]n sufletul omenirii. Pentru \[rile noastre m`ntuirea era ]nc[ departe, =i venea ]ncet. La c`rma lor se schimb[ tot oamenii sultanului, fo=ti

187

Alexandru Vlahu\[

dragomani, odrasle tot mai lacome din cele opt familii grece=ti1 , ce, vreme de-o sut[ de ani, se du=m[nesc ]ntre ele de la ]mp[r\irea bog[\iilor acestui p[m`nt. +i oamenii aceia nu pot ]n\elege nici sufletul, nici nevoile neamului nostru. C`teva pravili, c`teva ]ndrum[ri bune pe care le-au dat unii din ei, sunt rodul vremii, — ele cred din ad`ncul vie\ii noastre, cum cresc arborii din p[m`nt, =i e deajuns uneori ca domnul s[ nu le ]mpiedice, pentru ca numele lui s[ r[m`ie binecuv`ntat poporului, deprins a vedea jaf =i urgie de la cei de sus. Slujbele =i bog[\iile \[rii sunt pe m`inile str[inilor, =i boierii de ba=tin[, mai to\i, sunt ]ncuscri\i cu ei. Pu\inele =coli ce s-au ]ntemeiat, sunt =coli grece=ti. }n „casele mari“ nu se vorbe=te dec`t grece=te. La primiri, la zile de s[rb[tori, domnii sunt l[uda\i ]n limba greceasc[… Se stric[ oamenii, se stric[ sufletul \[rii, mai scump dec`t toate bog[\iile p[m`ntului ei. — De b`ntuirile de-afar[, de du=manii luptelor f[\i=e, sc[pau rom`nii mai u=or, — c[-mbel=ugarea holdelor =i h[rnicia bra\elor ]ntremau \ara iute, =i toate se ridicau la loc ]n c`\iva ani de lini=te. Dar de „r[ul din cas[“ — cum s[ te aperi, cui s[ te pl`ngi, cu cine s[ te aju\i? R[mas[ f[r[ oaste, \ara nu se mai poate ap[ra nici de b[ntuirile Pasvangiilor2 , care, sub ochii domnului, ]nm[rmurit de groaz[, calc[ ora=ele Olteniei, jefuind case =i omor`nd oameni, ziua-n amiaza mare. Gloatele trimise de turci, ca s[ ne apere — s[ apere „gr`narele de ]mbel=ugare ale ]mp[r[\iei musulmane“ — trec =i ele cu ceau=i cu tot ]n r`ndurile vestitului Pasvan, =i prad[ f[r[ nici o team[. 1

Mavrocordat, Ghica (arb[na=i greci), Calimah, Ipsilanti, Moruzi, Caragea, +u\u =i Mavrogheni. 2 Pasvanoglu, vestitul pa=[ din Vidin, e un fiu de t`lhar; =i-a f[cut o banc[ de haiduci, de r[zvr[ti\i, =i prad[ olaturile turce=ti de pe l`ng[ Dun[re. Se ]nt[re=te-ntr-o cetate de p[m`nt l`ng[ Vidin, risipe=te cetele de potera=i, ca =i oastea ce vine-mpotriv[-i: sultanul, ca s[-l potoleasc[, ]l face pa=[. Aceasta-i m[re=te banda, =i ]ndr[zneala Pasvangiilor nu mai cunoa=te margini.

188

Din trecutul nostru

Domnii, v[z`nd sl[birea =i d[r[p[narea Turciei, ]ncep s[-ncline din ce ]n ce mai mult spre puternica Rusie, spre „soarele care r[sare“, zic ei. Ies la iveal[ firele vechilor, iscusitelor uneltiri musc[le=ti. C`nd sultanul mazile=te, ]n anul 1806, pe Constantin Ipsilanti, domnul Munteniei, =i pe Alexandru Moruzi, domnul Moldovei, ru=ii — ocrotitori — intr[ cu oaste-n am`ndou[ \[rile =i cer ]ntoarcerea voievozilor ]n scaunele lor, c[ci nu se-mplinise cei =apte ani, c`t era a=ezat acum veacul unei domnii. Poarta se supune: Mazilii ]=i recap[t[ caftanul. O=tile ruse=ti ]ns[ nu se retrag, =i r[zboiul — focul ascuns sub cenu=a vremelnicilor ]nvoieli — izbucne=te iar. Luptele — h[r\uieli mai mult — se tr[g[neaz[ aproape cinci ani, c`nd pe p[m`ntul nostru, c`nd ]n jurul hotarelor noastre. +i-n toat[ vremea muscalii se fac st[p`ni pe-am`ndou[ \[rile: s[lb[ticia cu care te jefuiesc, muncile, b[t[ile =i nelegiuirile pe care le-ndur[ poporul de la ace=ti pravoslavnici cre=tini, ]ntrec marginile oric[rei ]nchipuiri omene=ti. O ceat[ de b[tr`ni vin de se jeluiesc generalului Kutuzoff de cruzimile o=tirii lui, =i c`nd ]i spun cu durere de bie\ii rom`ni c[ nu le-a mai r[mas nimic, nici cenu=a din vatr[, acesta le r[spunde aspru: „le voi l[sa lor ochii spre a pl`nge“. De c`te ori ]ncep tocmelile de pace, ru=ii cer Moldova =i Valahia, de care turcii se \in cu ]ncle=tarea desperatului ce simte pr[pastia sub el. V`rtejul ]nt`mpl[rilor din Apus gr[be=te ]ns[ ruperea t`rgului. Napoleon cel Mare ]=i ]ndreapt[ spre Rusia biruitoarele-i steaguri. }n ziua de 24 mai 1812 se-ncheie pacea de la Bucure=ti, pace ]n care banii =i uneltirile ru=ilor se arat[ cu mult mai tari dec`t armele lor. Din trupul s[rmanei Moldovei se mai r[=lui o parte: Prutul — „r`u blestemat“ de-atunci — se f[cu palo= ]n m`na muscalului, =i spintec[-n dou[ m`ndra mo=ie a lui +tefan cel Mare. }ndat[, dup[ ridicarea o=tilor ]mp[r[te=ti, se-ncinge-n toat[ \ara o foamete =-o cium[ n[prasnic[, de mureau oamenii pe

189

Alexandru Vlahu\[

drumuri, — vestita cium[-a lui Caragea, unul din cei mai lacomi domni ai Munteniei, despre care se spune c[ =i-a cump[rat firmanul cu patru milioane de ei. Pentru a putea jefui ]n lini=te, Caragea se pune bine cu boierii, ademenindu-i cu tot felul de slujbe =i de ]ngr[diri, =i statornicind prin glas de pravil[ chiar — ]n condica lui de pravili, — ca toat[ povoara d[rilor s-apese numai asupra norodului. }nfrico=at el singur la urm[ de jaletea \[rii =i de v`lva bog[\iilor lui, p[r[se=te domnia =i se duce s[ tr[iasc[-n frumoasa Italie1. }i urmeaz[ Alexandru +u\u, cu sprijinul ru=ilor, care de obicei cost[ mai scump =i e mai ]n=el[tor dec`t al turcilor. Moldova, chip, are parte-n vremea asta de-un domn mai cu mil[. }n cei =apte ani ]mplini\i (1812—1819) ai lui Scarlat Calimah, s-a=eaz[ o via\[ mai legat[ =i mai spornic[ pe buc[\ica de p[m`nt ce i-au mai l[sat-o nes[tura\ii de p[m`nt. Dup[ acest bun gospodar de la care, ]ntre altele, r[m`ne \[rii =i o ]n\eleapt[ alc[tuire de pravili, vine Mihai +u\u, rud[ cu Alexandru +u\u din Muntenia. Cu el, cu ace=ti doi greci din neamul lui +u\u, se ]ncheie — pentru vecii vecilor — ]ntunecosul =ir al domnilor fanario\i, ]nceput cu Nicolae Mavrocodat la 1711 ]n Moldova, =i la 1716 ]n Muntenia. A fost o noapte cumplit[ aceea, — ]n istoria vie\ii noastre, — una din acele nop\i care preg[tesc moartea popoarelor b[tr`ne, 1

„}n ce chip c`nd se apropie de ziu[ ]ncep a c`nta coco=ii, =i jig[niile tem`ndu-se s[ nu le apuce lumina zilei prin locuri primejdioase pentru d`nsele, fug de se ascund ]n vizunii, ]ntr-acest chip =i Caragea petrec`nd, ca ]ntunericul nop\ii ]n cei cinci ani trecu\i ai domniei lui slobod[ hiar[ nes[\ioas[, hr[pind din \ar[ =i f[\i= =i curmezi= =i dosi=, ]ntru al =eselea ]ncep`nd a se lumina de ziu[, adic[ a se descoperi ale lui fapte toate, se temu nu at`t de mazilie, fiindc[ sorocul de =apte ani ai domniei dup[ trataturi se ]mplinea, c`t de capul lui, c[ci sim\ise c[ Poarta are socoteal[ a-l pierde, ]=i chivernisi sc[parea vie\ii pri fug[ din scaun la alte cur\i str[ine cu toat[ familia“.

190

Din trecutul nostru

=i-mb[tr`nesc f[r[ de vreme pe cele tinere. +-un noroc mare a fost c[ n-a str[b[tut mai ad`nc amestecul de s`nge, otr[vitoarea ]ncuscrire pe care s-au ]ncercat ]mprejur[rile s-o puie ]ntre tinere\ea curat[ =i ne=tiutoare a rom`nului, =i b[tr`ne\ea ostenit[, viclean[ =i plin[ de stric[ciuni a celei mai putrede r[m[=i\i din vechiul neam al grecilor. Au r[mas ]n casele boiere=ti, ]n zarva ora=elor ]mpestri\ate =i pururea iubitoare de prefaceri, acolo au r[mas =i limba, =i portul, =i obiceiurile sub\iri ale grecilor. }n satele dep[rtate, ]n largul c`mpiilor pe lini=te, ca =i-n str`mtorile mun\ilor pe vifor, aceea=i opinc[ a ]nsemnat urma tr[iniciei noastre de-a lungul vremilor nemilostive, =-acela=i suflet cinstit =i bun =i-a rostit g`ndul, ]n aceea=i bun[ =i cinstit[ limb[ str[mo=easc[. +i de-a ]ncremenit pana, de-at`tea-nv[luiri, ]n m`na cronicarului de la ora=, — din ce ]n ce mai cu foc a pl`ns ]n lunc[ obida p[storului r[mas adesea f[r[ turm[, din ce ]n ce mai r[spicat =-a dest[inuit, ]n graiul sf`nt al doinei, sufletul cel neschimb[tor al \[ranului. Departe, ca din ad`ncimi de vremi, r[sun[ ]nduio=at un glas de bucium. Se rumenesc ]ncet crestele mun\ilor. E prim[vara-n aer, =i prim[var[-n inimi. +i tot mai ]nviorat, tot mai larg s-aud chem[rile de bucium.

191

CUPRINS

XX

}N ZORII M~NTUIRII Mucenicii s`ngelui t[u n-au zile oare?: „+i Domnul va scula pe unul din voi, care va a=eza pe urma=ii vo=tri iar[=i ]n libertatea =i puterea lor…“ C`ntarea Rom`niei

|[rile Apusului ]=i c[utau hotarele ]nv[lm[=ite. P[m`ntul fumega ]nc[ de s`ngele r[zboaielor lui Napoleon I. }n R[s[rit, se num[rau zilele b[tr`nei, putredei ]mp[r[\ii Musulmane. Austria =i Rusia, deopotriv[ de lacome, ]=i f[ceau socotelile mo=tenirii. Popoarele asuprite suflau ]n sc`nteile aruncate de „Revolu\ia cea mare“ ce luminase cu fl[c[rile ei sf`r=itul veacului al XVIII-lea. Serbia se zv`rcolea ]n s`ngele eroilor ei, strig`nd, c[ „moartea-i mai dulce dec`t robia“, iar Grecia trecea, de la „Clef\ii“, =i „Palicarii“ codrilor, la oastea hot[r`t[ e Eteriei, ai c[rei vitejii izvorau din toate ora=ele mari ale Europei. }n fruntea acestei mi=c[ri se puse Ipsilanti, maior ]n armata ruseasc[, =i fiul fostului domn Constantin Ipsilanti. El ]=i alc[tui ]n Basarabia un ]nceput de oaste, =i-n februarie, anul 1821, intr[ ]n Moldova, ca-n \ara lui. Mihail +u\u, domnul de-atunci, salut[ ]n el pe „liberatorul Greciei“. — Mitropolitul Veniamin

192

Din trecutul nostru

]i ]ncinge sabia =i-l binecuv`nteaz[ ]n biserica Trei Ierarhi. Crainici alergau ]n toate p[r\ile s[ cheme la arme. Se zvonise c[ vine din urm[ oastea ruseasc[. Boierii =i norodul, pentru orice ]nt`mplare, ]ncep a se c[r[b[ni spre ]nt[riturile mun\ilor. Eteri=tii omoar[-n Ia=i pe to\i turcii care le cad ]n m`n[, =i pleac[-nainte, spre capitala celuilalt +u\u. }n drumul lor jefuiesc \ara. Cuv`ntul zavera, care vroia s[ spuie c[ r[scoala lor e pentru dreptate =i pentru lege, ajunge s[-nsemne ]n mintea poporului groaza =i urgia s[lb[t[ciei omene=ti. De data asta ]ns[, suferin\ele g[sesc paharul plin =i spre uimirea tuturora, se descopere c[ =i r[bdarea rom`nului areun sf`r=it. Ca o coam[ de leu se-nfioar[ =irul codrilor no=tri, din Vatra Dornei p`n[-n plaiurile Gorjului, =i ]ntr-un fream[t se las[ p`nza de vale Oastea Drept[\ii, sufletul \[rii ce nu mai poate r[bda. Grecii, care se credeau st[p`ni pe p[m`ntul nostru, unde dominau ai lor de-at`ta vreme, grecii care vroiau s[ ne ia cu de-a sila ]n r[zmeri\a lor, ]n goala r[scoalei lor, grecii no=tri c[zur[-n focul ce singuri =i-au aprins. }n Moldova ridicar[ satele-mpotriva lor boierii din \ara de Sus, Gherghel =i Istrati de la Zvor`=tea, =i Sp[tarul Sturza, ispravnicul Neam\ului. +i, cum furia mul\imii nu mai vede =i nu mai alege, au pierit =i din boierii p[m`nteni ]n v`n[toarea aceea de greci. }n Muntenia, sufletul mi=c[rii e Tudor Vladimirescu, fecior de mo=nean, din m`ndrul \inut al Gorjului. Pe c`nd Ipsilanti ]nainteaz[ cu liota lui spre Bucure=ti, Tudor trece Oltul cu 25 de panduri, s[ „ridice \ara“. }n vremea asta moare Alexandru +u\u, domnul Munteniei; al Moldovei fugise-n Rusia. Turcii dau fostului gospodar Calimah firman pentru am`ndou[ \[rile, a c[ror domnie, pe v`lvoarea asta, cam frigea. Scarlat Calimah nu se apropie — ci trimite doi caimacami s[-i \ie locul. Sub steagul lui Tudor se str`ng to\i asupri\ii, ceea censeamn[ tot poporul muncii =i al birului. R[scoala e ]mpotriva tuturor asupritorilor, „veri din ce neam ar fi balaurii care i-au

193

Alexandru Vlahu\[

]nghi\it de vii, c[peteniile lor, at`t cele biserice=ti, c`t =i cele politice=ti“, cum a=a de frumos l[mure=te „Domnul Tudor“ ]n chem[rile lui scrise norodului. Vin =i din boierii cu durere de \ar[, ]n tab[ra lui Vladimirescu…1 vornicului V[c[rescu, trimis de c[im[c[mie s[ potoleasc[ pe „r[zvr[ti\i“ cum va =ti el mai bine, Tudor ]i scrie: „ci pre semne dumneata pre norod, cu al c[rui s`nge s-a hr[nit =i s-a poleit tot neamul boieresc ]l socote=ti nimic =i numai pe jefuitorii ]i nume=ti patrie; =i cum nu socoti\i c[ pre mine m[ categorise=te numai tagma jefuitorilor, iar pe jefuitori ]i categorisesc toate neamurile! Dar cum nu socoti\i dumneavoastr[ c[ patria se cheam[ norodul, iar nu tagma jefuitorilor; =i cer ca s[-mi ar[\i dumneata ce ]mpotrivire am ar[tat eu asupra norodului? C[ eu alta nu sunt dec`t numai un om luat de norodul cel am[r`t =i dos[dit din pricina jefuitorilor, ca s[ le fiu chivernisitor ]n treaba cererii drept[\ilor, iar tagma jefuitorilor, c[ci nu le place una ca aceasta, a ridicat arme de moarte asupra patriei =i a tic[losului norod“. 1

Mitropolitul Dionisie Lupu, Ilarion episcop de Arge=, vornicul Grigore B[leanu, vornicul Mihail Manu, vornicul Iordachi Sl[tineanu, vornicul Neculai Golescu, logof[tul Scarlat Gr[di=teanu, Scarlat C`mpineanu, Filipescu Vulpe, Neculai V[c[rescu, Mihai =i Grigore Filipescu, +tefan B[l[ceanu =i al\ii.

194

Din trecutul nostru

Pentru-nt`ia oar[ vorbeau durerile neamului ]ntreg, prin gura unui sol al drept[\ilor lui. Spre Bucure=ti ]naintau acum dou[ r[scoale. O parte din boierime, ]ngrozit[, plec[ peste hotar. La 16 martie Tudor intr[ ]n Bucure=ti ]n fruntea unei o=ti de vro cinci mii de oameni =i peste c`teva zile prime=te solia =i cartea de jur[m`nt a celor 56 de boieri, cu ar[tare l[murit[ „c[ pornirea dumnealui slugerului Tudor Vladimirescu nu este rea =i v[t[m[toare, nici ]n parte fie=c[ruia, nici patriei, ci folositoare =i izb[vitoare, pe care ca pre unul de binele \[rii voitor =i de trebuin\[ ob=tiei norodului l-am primit toat[ politia Bucure=ti cu drag =i cu bra\ele deschise, =i-i f[g[duim sub jur[m`nt c[ niciodat[ nu vom cugeta ]mpotriva vie\ii =i a cinstei lui“. La 25 martie sose=te =i Ipsilanti: Pu\in[ oaste de paz[ ce se afl[ ]n Bucure=ti, fiind sub c[pitani greci, trece la eteri=ti; Ipsilanti st[ruie s[-l atrag[ =i pe Tudor — acesta-i r[spunde limpede: „}n Grecia-i locul grecilor, ]n |ara Rom`neasc[ al rom`nilor“. De-aci — ur[ de moarte. Zvonul c[ vin turcii hot[r[=te pe r[scula\i s[ se retrag[ din capital[. Ipsilanti o ia spre T`rgovi=tea. Tudor spre Pite=ti. Pe drum, el pedepse=te aspru pe to\i cei dovedi\i c-au jefuit. }n oastea lui de str`nsur[ sunt mul\i bulgari =i s`rbi, care-au intrat ]ntre r[scula\i numai pentru pr[d[ciuni =i omoruri. Tudor ]i str[=nice=te, f[r[ nici o cru\are. }=i face du=mani — =tie; dar „de c`nd a ]mbr[cat c[ma=a mor\ii, cum zice el, nu se mai teme de ea, ci o a=teapt[-n fiecare zi“. +i iat-o c[ sose=te. }ntr-o sear[ de mai, cum sta el ]n tab[r[, sf[tuind cu ai lui, se pomene=te cu Iordachi, c[pitanul lui Ipsilanti, ]nso\it de c`\iva greci ]narma\i. Cearc[ s[ lupte, dar c`nd vede c[ nimeni nu-l ap[r[, ]=i las[ bra\ele-n jos =i zice cu durere; „Lua\i-m[, c[ nu mai sunt de nici un folos acestor oameni“. Era v`ndut. C`\iva olteni se rep[d s[-l smulg[ dintre c[pitanii lui, dintre v`nz[torii lui, — s[-=i smulg[ pe Tudor al lor. Ei ]=i primesc moartea, cum ar primi o binecuv`ntare. — Apoi nu se mai vede nimic. Un singur b[tr`n, cu fruntea ]n \[r`n[, aiurit, nebun de durere, pl`nge, f[r[ lacrimi. Tudor e dus la T`rgovi=tea. Pe

195

Alexandru Vlahu\[

la miezul nop\ii e scos afar[ din ora=, ]n lunca Ialomi\ei. Doi geala\i ]l ]nt`mpin[ cu iataganele sclipitoare. I se spune s[-=i fac[ cea din urm[ cruce. „N-ave\i m[car un pistol?“ ]i ]ntreab[. O lovitur[ n[prasnic[-n t`mpl[ ]i zg`l\`ie creierii — pe celelalte le simte ca prin somn. +i tot ca prin somn, =i ca printr-un grozav ]ntuneric, ]i scap[r-n clipa din urm[ un lic[rit de g`nd: c[ dreptatea, dreptatea pentru care-a ridicat \ara, nu moare cu el. Duiumurile turce=ti ]mp`nzesc cele dou[ \[ri — cuib de r[scoale. }n ziua de 7 iunie, oastea eteri=tilor e zdrobit[ la Dr[g[=ani, ]n V`lcea. Ipsilanti fuge la Viena, unde moare, dup[ =ase ani, ]n sc[p[tarea cea mai de pl`ns. }nfl[c[ra\ii celei din urm[ r[m[=i\i ale zaverei se ]nchid, sub ascultarea c[pitanului Iordachi, ]n clopotni\a m[n[stirii Secu din Moldova, unde, dup[ dou[ s[pt[m`ni de ]nver=unat[ ]mpotrivire, nemaiav`nd gloan\e, dau foc balercii cu pulbere, =i-ncheie astfel cu stra=nica lor moarte, mi=carea eterist[. Turcii se r[zbun[ pe bietele noastre \[ri, care, zic ei, au dat „ad[post =i proviant“ zavergiilor. Tr`mba de o=ti pustiitoare nu se ridic[ dec`t ]n prim[var[ – ]n prim[vara anului 1822 — c`nd Poarta plec`ndu-=i, ]n sf`r=it auzul la t`nguirea \[rilor, ]ncuviin\eaz[ ca de aci-nainte, „s[ li se or`nduiasc[“ domni obl[duitori din neamul boierilor rom`ni, =i ]nt[re=te ]n Moldova pe Ion Sandu Sturza, ]n Muntenia pe Grigore Ghica. Am`ndoi gospodarii sunt nevoi\i s[ puie =i pe boieri la d[ri, poporul fiind adus ]n sap[ de lemn. Chemarea lui Tudor, m`ntuitorul lui cuv`nt, r[sunase mai tare dec`t flintele pandurilor lui. Dreptatea venea anevoie, venea ]ncet, ca din cine =tie ce dep[rt[ri, dar venea. Se mai speriau dintre boieri de apropierea ei, se mai jeluiau pe la cei puternici, unii la ru=i, al\ii la nem\i, c[ se stric[ vechile a=ez[ri, prin care ei au fost pururea scuti\i de orice sarcin[, =i c[ numai „carvonarismul“ Apusului ar fi „pricina afanisirii patriei noastre“. Ei vedeau ]n de=teptarea norodului, ]n chemarea celor mul\i la o via\[ vrednic[ de om, nu numai o primejdie, dar =i o mare nelegiuire: „r[ii, ziceau ei, au sem[nat duhul r[zvr[tirii =i a neascult[rii ]n sufletele multora din cei pro=ti, =i neamurile

196

Din trecutul nostru

cele mai de jos s-au sculat ]mpotriva noastr[ a celor ]nt`i p[m`nteni“. Pro=tii =i neamurile cele mai de jos — era poporul, care cerea s[ aib[ =i el o p[rticic[ din rodul muncii lui, poporul care, dup[ at`tea veacuri de t[cere =i de sf`nt[ ]ndurare, ]ncepea s[ vorbeasc[, s[ spuie ce-l doare, celor ce se deprinseser[-a crede c[ \[ranul nu e f[cut pe lume dec`t pentru a fi robul t[cut al boierului. Ci s`ngele lui Tudor nu s-a v[rsat ]n zadar. De-aci ]ncolo p`nzele ni-s astfel ]ntinse, c[ toate v`nturile ne mi=c[-nainte, chiar =i v`nturile vr[jma=e. }n prim[vara anului 1828 Rusia ]=i ridic[ iar o=tile ]mpotriva turcilor, =i iar ]=i fac tab[r[ din \[rile noastre, r[mase f[r[ domni =i f[r[ nici o ap[rare. }nainteaz[ biruitori p`n[ la Ardianopol unde sub privirile-nc[rcate de griji ale Angliei =i ale Austriei, se ]ncheie pacea din 2 septembrie 1829. Ni se redau, prin aceast[ pace, toate vechile noastre ora=e de pe malul Dun[rii, cotropite de turci =i, ]ntre alte m[suri privitoare la ]ngr[direa \[rilor, se hot[r[=te ca domnii s[ fie ]nt[ri\i pe via\[. Toat[ lumea =tie ce se ascunde sub aceast[ „dragoste ruseasc[“. Poarta nu mai poate pl[ti desp[gubirile de r[zboi dec`t peste cinci ani. Am`ndou[ principatele r[m`n ]n vremea asta sub oastea =i obl[duirea muscalilor; ]mputernicitul lor, generalul Kiseleff, e, pentru norocul nostru, un om cinstit =i un minunat c`rmuitor. Se ]nfiin\eaz[ ]n locul vechilor divanuri, adun[rile ob=te=ti care, alc[tuite din frunta=ii clerului =i ai boierimii, aleg domnul =i ]ntocmesc legile \[rilor =i ]ndreptarea lor cea nou[. „Regulamentul organic“, ]nchegat aproape ]n ]ntregul lui sub privigherea ocrotitorilor de la Petersburg, desparte, cu ]ngr[dire de lege, pe locuitorii \[rii ]n boieri =i \[rani, hot[r`nd celor dint`i toate foloasele =i toate scutirile, celor din urm[ toate sarcinile =i nici un drept. +i totu=i, printre gratiile de fier ale acestui regulament, ]=i deschide-n lumin[ — cele dint`i flori — prim[vara de=tept[rii noastre. E taina cea mare a ]nfloririi: de pretutindeni se desfac mugurii vie\ii noastre na\ionale. Din ce ]n ce mai calde-s adierile Apusului, din ce ]n ce mai slabe sufl[rile criv[\ului. Rusia, hulpava Rusie, care-=i preg[tea o

197

Alexandru Vlahu\[

nou[ Polonie ]n \[rile noastre, o Polonie pe care de data asta s[ n-o mai ]mpart[ cu nimeni, vede cu grij[ cum o apuc[ ziua, asupra uneia din acele fapte care nu se pot s[v`r=i dec`t noaptea. }n anul 1834 turcii ]=i pl[tesc datoria, =i, potrivit ]nvoielii, se a=eaz[ iar domni p[m`nteni „obl[duitori p[m`ntului acestuia“, ]n Moldova Mihail Sturza, ]n Muntenia Alexandru Dimitrie Ghica. — }i p`ndesc pe am`ndoi, cu vr[jma=[ luare-aminte. Consulii ru=i, p[ianjeni ce-=i ]ntind, unul din Ia=i, altul din Bucure=ti, firele din ce ]n ce mai groase ale unei p`nze din ce ]n ce mai zadarnice. Ei vor putea ]nlocui un domn — pe Ghica al Munteniei, prin Gheorghe Bibescu (1842), — vor mai \inea ]nc[ ]n mrejele lor pe unii frunta=i ai bisericii, ori pe unii boieri b[tr`ni ce-=i str`ng pleoapele c`t ce pot, ca s[ nu vad[ lumina, n[v[litoarea lumin[ a drept[\ii, vor ]ntrebuin\a vicle=ugul, banul =i la trebuin\[ glon\ul, pentru a n[bu=i uria=ul strig[t de m`ntuire a anului 1848, dar nu vor mai putea opri din mers, nici abate din cale fluviul vie\ii rom`ne=ti, intrat de-acum ]n albia destinelor lui. Lumina =colilor, cuv`ntul neadormi\ilor apostoli, c`nt[rile poc\ilor, toate preg[teau s[rb[toarea de=tept[rii noastre. Dorul de libertate =i de neat`rnare f[cea un suflet nou din sufletele tuturora. Unirea Principatelor ]ntr-o singur[ \ar[, sun un singur neam, ales dintr-o vi\[ domnitoare-n Apus, ]ntemeietor unei dinastii neclintite, care s[ aduc[ lini=te ]ncercatei noastre vie\i, era acum un g`nd l[murit ]n mintea rom`nilor, un g`nd ce-=i avea prorocii =i osta=ii lui, din ce ]n ce mai mul\i, din ce ]n ce mai hot[r`\i =i mai puternici. De biruin\a acelui g`nd s-au temut =i turcii, s-au temut =i ru=ii, zori\i mereu s[-=i l[rgeasc[-mp[r[\ia spre Balcani, — s-a temut =i Austria care printre sf[r`m[turile de popoare ce-o alc[tuiesc, \ine =i o bun[ parte din neamul rom`nesc sub coroana ei. S-au temut de biruin\a acelui g`nd, =i ce n-ar fi dat, =i ce n-au f[cut ca s-o ]mpiedice! Dar ea pornise — =i nici o putere omeneasc[ nu mai era ]n stare s[-i puie stavil[. Cei din urm[ domni, prin care mai ]ncearc[ s[ ne dezbine pentru a ne st[p`ni, cei din urm[ gospodari numi\i de „Poarta

198

Din trecutul nostru

suzeran[“ =i de „Rusia protectoare“, dup[ n[bu=irea ]n s`nge a revolu\iei de la ’48, sunt: Barbu =tirbei, fratele fostului domn Bibescu, ]n Muntenia, =i Grigore Ghica ]n Moldova. Am`ndoi se dovedesc tot a=a de buni patrio\i =i destoinici gospodari, ca =i ]nainta=ii lor; a=a c[ nici din ace=tia nu-=i poate face coada toporului, care le trebuia. +i du=manii ]ncep s[ vad[ c[ dincolo de gospodarii, pe care-i p`ndesc =i-i surp[ prin consulii lor, se ridic[, str[lucitori =i-ncunjura\i de o=ti ce nu se mai pot birui, marii voievozi ai cuget[rii rom`ne=ti… Sunt ]ntemeietorii =colilor, sunt c`nt[re\ii durerilor =i speran\elor noastre, sunt vestitorii =i preg[titorii m`ntuirii noastre. Ei se numesc Gheorghe Laz[r, Asachi =i Eliade, — B[lcescu =i Alecsandri, Negri, Kog[lniceanu =i Ion Br[tianu… Lamura sufletului rom`nesc, viteji pe care moartea nu-i atinge. O vijelie n[prasnic[ mai trece peste lume, =i cerul ]ncepe s[ se lumineze. E prim[vara anului 1856. Popoarele sunt ostenite de cr`ncenul r[zboi al Crimeei. }n capitala Fran\ei se dezbat a=ez[rile p[cii, pe care to\i o doresc. E vorba de libera plutire a tuturor cor[biilor de nego\ pe Marea Neagr[, de gurile Dun[rii, de soarta cre=tinilor din peninsula Balcanic[ =i, pentrunt`ia oar[ ]ntr-un sfat european, e vorba de unirea principatelor rom`ne, Fran\a ne ap[ra, ca pe o buc[\ic[ din sufletul ei zv`rlit[ departe, =i-ngr[dit[ de du=mani; dar cei care ne pasc, vecinii, v[d paguba lor ]n ]nt[rirea noastr[. Neput`ndu-se ajunge la o ]n\elegere, se hot[r[=te a se asculta =i glasul \[rilor asupra ]ntocmirii =i soartei ce vor s[-=i croiasc[. Solii celor =apte puteri1 vin la Bucure=ti s[ privegheze de aproape cinstita alc[tuire a Sfatului. Turcia =i Austria lupt[ pe fa\[ ]mpotriva unirii. }mputernici\ii lor fac nelegiuiri pentru a ]mpiedica rostirea liber[ a ob=tii. Dar dreptatea biruie, =i-n ziua de 7 octombrie 1857 „Divanul ad-hoc“ al Moldovei l[mure=te ca cele mai de c[petenie dorin\i ale \[rii urm[toarele „patru puncte“. 1

Austria, Fran\a, Prusia, Marea Britanie (Anglia), Rusia, Sardinia =i Turcia.

199

Alexandru Vlahu\[

1. Autonomia \[rii =i respectarea drepturilor, legilor =i p[m`ntului ei; 2. Unirea Moldovei cu Muntenia ]ntr-un singur stat, sub numele de Rom`nia; 3. Prin\ str[in, cu mo=tenirea tronului ales dintr-o dinastie domnitoare ]n Europa; 4. Guvernul constitu\ional, cu o Adunare ob=teasc[, ]n care toate st[rile =i treptele \[rii s[ fie reprezentate. Peste dou[ zile Divanul ad-hoc din Muntenia vota, ]ntr-un singur glas, acelea=i dorin\e: \[ranii sunt chema\i s[-=i spuie =i ei p[sul lor, =i-n a 27-a =edin\[ (din 16 decembrie) a Divanului din Ia=i o solie aduce t`nguirea =i dorin\ele poporului, a=ternute, limpede =i curat, ]n frumosul grai b[tr`nesc al celor ce n-au vorbit niciodat[ alt[ limb[ dec`t aceea a neamului lor: „c[ noi, se j[luiesc \[ranii, biruri grele pe cap am pl[tit; oameni de oaste numai noi am dat; ispravnici, judec[tori, privighetori =i jandarmi numai noi am \inut; drumuri, poduri =i =osele numai noi am lucrat; beilicuri, podvezi =i havalele numai noi am f[cut; … clac[ de voie =i f[r[ de voie numai noi am dat; la jidovul or`ndar ca s[ ne sug[ toat[ vlaga numai noi am fost v`ndu\i, b[utur[ scump[ =i otr[vit[ numai noi am b[ut; p`ine neagr[ =i amar[, udat[ cu lacrimi numai noi am m`ncat; b[t[lii =i r[zmeri\e c`nd au fost, tot greul numai noi l-am dus; o=ti c`nd au venit noi le-am hr[nit, noi le-am slujit, noi le-am purtat; c[ cel cu putere \ara ]=i p[r[sea, peste hotare trecea; nevoia =i greutatea o duceau cei ce r[m`neau la vatra lor. |ara aceasta nici b[i, nici m[iestrii, nici me=te=uguri multe ca alte \[ri nu are; toat[ ]mbel=ugarea, bra\ele =i sapele noastre o aduc. C`t[-i Dun[rea de mare =i de larg[ curge r`ul sudorilor noastre, se duce peste m[ri =i peste hotar, acolo se preface ]n r`uri de aur =i de argint =i curg iar[=i ]napoi de se revars[ ]n \ara noastr[; iar noi de la ele nici c[ ne ]ndulcim… Voim s[ sc[p[m, s[ ne r[scump[r[m de robia ]n care suntem; voim s[ ne r[scump[r[m, s[ nu mai fim a nim[nui, s[ fim numai ai \[rii =i s[ avem =i noi o \ar[; am ]ngenuncheat, am ]mbr`ncit cu to\ii; cum suntem nu o mai putem duce ]ndelung. Nu vroim

200

Din trecutul nostru

s[ jignim drepturile nim[nui, dar nici al nostru s[ nu se ]ntunece“. Erau dureri adunate de veacuri ]n vorbele acestea. Pentrunt`ia oar[ le spunea lumii cel ce nu se jeluise dec`t codrului; o doin[ e ]ntreag[ t`nguirea aceasta, doin[ ce-a picat din sufletul poporului rom`n cum pic[ lacrima din ochi. Se str`ng iar la Paris delega\ii celor =apte puteri =i, dup[ multe dezbateri, se-ncheie-n ziua de 7 august 1858 acea „Conven\ie“ ]ng[imat[, prin care se ]ncuviin\eaz[ de abia o „jum[tate de unire“ celor ce erau ]nseta\i de o unire =i mai mare dec`t cea pe care-o cereau. Se hot[ra ca cele dou[ \[ri, ]ngr[dite sun numele de „Principatele Unite Moldavia =i Valahia“ s[-=i aib[ fiecare domnul, c`rmuirea =i adunarea ei deosebit[, =i numai pentru legile =i ]ntocmirile de „interes comun“ s[ stea o comisie central[ la Foc=ani, alc[tuit[ din moldoveni =i munteni. }n\elepciunea =i patriotismul rom`nilor smulg biruin\a ]ntreag[. La 5 ianuarie 1859 Moldova, prin glasul Adun[rii ei, ]=i alege domn pe colonelul Alexandru Cuza, care, ]n ziua de 24 ianuarie e ales =i de Adunarea din Bucure=ti domn al Munteniei. La una ca asta nu se g`ndise nimeni dintre cei care-=i ]nchipuiau c[ ne-au ]nf[=at ca pe un prunc ]n f[=ile Conven\iei de la paris. Protest[rile Turciei =i Austriei ]nt`lnesc de ast[ dat[ ]n Napoleon al III-lea un hot[r`t ap[r[tor al drepturilor noastre, iar ]n frunta=ii poporului rom`n o t[rie de voin\[ =i de lupt[, peste care nu se mai poate trece. Puterile sf`r=esc prin a ]ncuviin\a Unirea Principatelor sub Cuza, dar numai c`t va tr[i el. }n ziua de 24 ianuarie 1862 se deschide ]n Bucure=ti, ]n capitala fericit[, cea dint`i Adunare a Rom`niei — =i marile prefaceri ale \[rii, pe care Milcovul n-o mai despic[-n dou[ ]ncep. Averile m`n[stire=ti, care cu chip de danii =i ]nchin[ri „Locurilor sfinte“, h[r[zeau egumenilor greci a cincea parte din p[m`ntul \[rii, sunt l[murite =i ]ntrupate la bog[\ia statului nostru (13 decembrie 1863). Se ]ncheag[ iar vechea leg[tur[ dintre \[ran =i mo=ia patriei lui, ]ngr[dindu-l s[-=i aib[ =i el, dup[ at`tea ]nv[luiri, o buc[\ic[ de p[m`nt =i s[ =tie c[-i a lui

201

Alexandru Vlahu\[

de veci. Se iau m[suri stra=nice pentru st`rpirea jafurilor =i asupririlor, =i pentru buna ]mp[r\ire a drept[\ii. Se fac legi ]naintea c[rora to\i rom`nii sunt deopotriv[. De ast[ dat[ cu drept cuv`nt se poate spune c[ m`na domnului =terge lacrimile \[rii. Cel mai de aproape =i mai luminat sfetnic =i ajutor domnului ]n aceast[ uria=[ munc[ e Mihail Kog[lniceanu, un ]nfl[c[rat iubitor, =i el, al \[ranimii, pe care-o ap[r[ cu toat[ nebiruita putere a credin\ii =i a cuv`ntului lui. Dar prefacerile repezi aduc tulbur[ri nea=teptate ]n via\a popoarelor. }n noaptea de 11 februarie 1866 Cuza e silit s[ abdice, =i alc[tuirea fraged[ ]nc[, a ]ntocmirilor lui e ]n primejdie. Din v[lm[=agul grijilor acelei vremi se desface un om hot[r`t, un erou al faptelor mari — Ion Br[tianu. Unirea \[rilor trebuia pus[ pe temelia neclintit[-a unei dinastii: Glasul tuturora cheam[ la tron pe t`n[rul prin\ Carol de Hohenzollern din vechea =i str[lucita familie regeasc[ a Prusiei. }n ziua de 10 mai 1866 noul ales, care-ntrup[ speran\ele ]ntregului nostru neam, depune jur[m`ntul ]n Adunarea \[rii, jur[m`ntul de domn p[zitor legilor, credin\ei =i hotarelor \[rii. Dup[ unsprezece ani, pe-o cumplit[ grindin[ de gloan\e, sub zidurile Plevnei, osta=ii rom`ni v[desc voievodului lor peste ce popor ales e chemat s[ domneasc[. Roadele at`tor veacuri de lupte =i de ]ndurare ]ncep s[ se arate. O coroan[ de o\el f[urit[ dintr-un tun al Plevnei ]nvinse, ]ncununeaz[ ]n ziua de 10 mai 1891, fruntea celui dint`i rege al Rom`niei. Z[rile se limpezesc. |ara lui Mircea =i-a lui +tefan nu mai at`rn[ de nici o putere str[in[. Sc[pat[ din valuri, st[p`n[ de-acum pe destinele ei, ]ncepe o via\[ nou[.

202

ROM~NIA PITOREASC{

CUPRINS

PE DUN{RE De la Or=ova la Sulina

1. POR|ILE DE FIER

Soarele scap[t[ spre asfin\it. Crestele mun\ilor par aprinse. }ncet, se desfac =i s-a=tern pe v[i perdele de umbr[. }naintea noastr[, pe luciul plumburiu al apei, se ive=te-n curmezi= mai ]nt`i o dung[, o coam[ g[lbuie =i crea\[. Ne apropiem de pragul gherdapurilor1. Dun[rea ]ncepe s[ v`j`ie m`nioas[, — e un zbucium =-un clocot de valuri dintr-un mal ]n altul. Peste-ad`ncimi se fac ochiuri mari, cari rotesc ]n loc. Ici apa se scufund[, bolborosind, ca supt[ de gura unei v`ltori, colo se umfl[, se burduse=te =i url[ f[c`nd cl[buci, b[t`nduse de st`nci cari nu se v[d. Vaporul merge mai ]ncet, mai cu paz[. Patru oameni stau la roata de la c`rm[; am`ndoi comandan\ii sunt pe punte, ]n picioare, cu ochii a\inti\i ]nainte: trecem printre gherdapuri. Dun[rea muge=te mai tare. Cu ochii ]nchi=i, te-ai crede ]ntr-un codru pe-o vijelie cumplit[. Din fundul ei se-ntind, pe sub valuri, nenum[rate bra\e de piatr[, gata s-apuce vasul =i s[-l farme-n buc[\i la cea mai mic[ neb[gare de seam[. Aici, sub volbura asta de valuri, e ]ncheietura Balcanilor cu Carpa\ii. Peste pumnii lor ]ncle=ta\i, Dun[rea se arunc[ furioas[, rup`nd cu zgomot cele din urm[ st[vilare ce i se mai ridic[-n cale. +i ]n v[lm[=agul acestei ciocniri de titani, fiecare val pare c[ strig[, 1

Gherdap — loc st`ncos =i str`mt, ]nt`lnit de cursul unei ape ]ntre doi mun\i.

204

Rom`nia pitoreasc[

fiecare st`nc[ pare c[ se mi=c[. Deodat[ apa lunec[ de pe z[gazul col\uros =i se ]ntinde ca o p`nz[. Lupta, n[prasnica lupt[ dintre cei doi uria=i, cari de aci ]ncolo au a purta str[jile Rom`niei, s-a ]ncheiat. Mun\ii, ]nvin=i, se dau la o parte. Zarea se deschide. Din st`nga, de sub curm[tura unui deal, vine r`ul Bahna s[ ]nt`mpine, s[ salute sosirea marelui fluviu la pragul \[rii, cu al c[rei p[m`nt =i destin se leag[ pentru totdeauna. Din ce dep[rt[ri scoboar[ =i c`t a luptat Dun[rea ca s[ str[bat[ncoace! A trebuit s[ spintece mun\ii, s[-=i sape albia ]n piatr[ de-a curmezi=ul Carpa\ilor. A b[tut, =i „Por\ile de Fier“ s-au deschis ]n fa\a puterii eterne a valurilor ei. Acum vuietul contene=te — biruitoare, apa s-a=az[ ]ntre maluri, potolit[, neted[ ca o oglind[. Carpa\ii ]=i ]mping spre miaz[noapte ]n[l\imile ]nv[lite ]n codru. C`teva st`nci curioase ]=i mai ridic[, din desi=ul verde, capetele ple=uve, ca =i cum ar vrea s[ mai priveasc[ o dat[ la potopul acesta c[l[tor, c[ruia nimic nu i-a putut sta ]mpotriv[. 2. TURNU-SEVERIN

De la V`rciorova malurile se pleac[ =i se netezesc. }ntinse ogoare de porumb ]nverzesc zari=tea. Linia ferat[ tive=te drept, ca un chenar regulat, marginea apei p`n[ la Turnu-Severin, care s-arat[-n asfin\itul soarelui ca-ntr-un decor de teatru. Dun[rea, l[rgit[, taie o curb[-n \[rmul rom`nesc =i-mpinge ora=ul pe-o ]n[l\ime acoperit[ de arbori, din desi=ul c[rora ies la iveal[, tot mai sus, tot mai mari, case albe-nv[lite cu olane ro=ii. Fumuri groase, negre cl[bucesc din co=urile fabricilor. De departe s-aud boc[nind ]n =antiere ciocanele de fier. Pe mal, la schel[1, furnic[ mul\imea, ca la b`lci. E plin locul acesta de amintiri str[vechi. Pe-aici au curs, acum optsprezece veacuri, legiunile romane, menite-a r[s[di un popor nou ]n c`mpiile pustiite ale Daciei. Aici =i-a ]nte1

Schel[ — port pe malul unui fluviu; debarcader.

205

Alexandru Vlahu\[

meiat mai t`rziu Septimiu Sever straja r[s[ritean[ a ]mp[r[\iei lui, „Castrele Severiane“, din cari se mai v[d =i ast[zi urme (Turnul lui Sever) ]n gr[dina public[ a ora=ului, a=ezat[ deasupra portului, pe-o teras[-nalt[, de unde se deschide una din cele mai frumoase priveli=ti pe Dun[re. Aici a fost odat[ capitala Olteniei, scaunul vesti\ilor bani ai Severinului, a c[ror ob`r=ie se pierde ]n ad`ncimea vremii, dincolo de desc[lec[toare. S[p[turile ce se fac prin ]mprejurimi descop[r ziduri antice, chipuri de piatr[, scule =i monede romane — r[zle\e amintiri dintr-o lume de neasem[na\i viteji, cari-au adus =-au ]mp`nzit ]n c`mpiile Dun[rii lumina, graiul =i falnica putere a celei mai mari =i mai sl[vite ]mp[r[\ii din c`te-au stat sub soare. Ce urme de uria=i au l[sat legionarii lui Traian pe unde-au trecut! Pa=ii lor se cunosc prin desfund[turile mun\ilor. Toate li s-au supus. St`ncile s-au dat la o parte =i le-au f[cut loc, apele s-au plecat speriate de umbra =i zgomotul celor dint[i poduri ce le-au ]nc[lecat. Dun[rea, ]ns[=i m[rea\a =i n[prasnica Dun[re, s-a ]mbl`nzit =i s-a dat ]nvins[ ]n m`inile lor. Se v[d =i ast[zi c[p[t[ile podului care-a f[cut nepieritor numele lui Apolodor din Damasc, ie=ind din valuri, ca dou[ bra\e de gigant ]ntinse spre cer. Aici, pe p[m`ntul acesta, sfin\it de jertfe mari =i de pre\ioase amintiri, se ridic[ azi Turnu-Severin, unul din cele mai ]nsemnate porturi ale Rom`niei, ora= apusan, cu cl[diri frumoase, cu =coli m[re\e, cu uli\i largi =i drepte — cetate ]nt[rit[ odinioar[, ap[rat[ de-un =an\ ad`nc pe care, la vreme de primejdie, ]l umplea ]ntr-o clipal[ Dun[rea, puind-o astfel subt o pav[z[ de ap[ din toate p[r\ile, str`ng`nd-o la s`n, ca pe-un copil iubit, sub bra\ul ei ocrotitor. +i ca =i cum ar fi fost scris, ca ora=ul acesta, de care se leag[ at`tea mari ]nt`mpl[ri, s[-=i mai ]nsemne o dat[ numele ]n istoria neamului nostru, iat[ c[ tot aici, unde a desc[lecat acum optsprezece veacuri ]mp[ratul Traian, pune ]nt`iul pas pe p[m`ntul \[rii rom`ne=ti t`n[rul prin\

206

Rom`nia pitoreasc[

Carol I, chemat s[ ia ]n m`na lui ager[ =i norocoas[ destinele acestui popor =i — rede=tept`nd ]n el str[mo=easca vitejie =i putere de munc[ — s[-l preg[teasc[ pentru o nou[ faz[ de prop[=ire =i de glorie1. 3. CORBUL. HINOVA

Vaporul spintec[ netezi=ul apei, aurit de cele din urm[ raze ale soarelui. }nd[r[t, ora=ul se pleac[, se cufund[-n valuri. Departe, spre miaz[noapte =i apus, mun\ii, ]ntr-un nor de pulbere albastr[, ]=i onduleaz[ coama pe poalele rubinii ale cerului. Malurile ies din ap[ ]ntr-o ]nclinare dulce, desf[=ur`nd lanuri de gr`u ]n limpezi=ul z[rilor. Peste toate-o moliciune, o pace dumnezeiasc[ se las[ de sus. Un deal din Serbia se culc[ drept ]n calea Dun[rii. Ea, lini=tit[, cote=te pe la capul dealului, bate-o bucat[ bun[ spre r[s[rit =i se-ndoaie-n form[ de potcoav[ ]n \[rmul rom`nesc. }n fundul acestei potcoave e Ostrovul Corbului, ]n care un r[zboi ]ntre ru=i =i turci, spun localnicii, ar fi l[sat corbilor de m`ncare le=uri pentru trei ani de zile. Un chiot lung sparge t[cerea amurgului. Pe malul st`ng, c[su\e albe se ivesc dintre copaci. Turme de vite se scoboar[ la ad[pat. }n fa\a pichetului Hinova, gr[nicerul nostru, cu arma la um[r, pare o statuie de bronz. Livezile satului se oglindesc ]n valuri. Cump[na unei f`nt`ni se pleac[ =i se ]nal\[ ca un cocost`rc care bea ap[. Orizontul se deschide, se l[rge=te din ce ]n ce. Ochiul str[bate ad`nc ]n plaiurile \[rii, pe l`ng[ dunga fumurie tras[ de „Valul lui Traian“, care, pornind din coasta Hinovii =i t[ind spre r[s[rit dealul St`rminii =i viile Orevi\ii, se-nfund[, dincolo de Padina, ]n inima Olteniei. Soarele-a asfin\it. Aerul miroase a p[m`nt ars, stropit de-o bur[ de ploaie. Drumuri albe se pleac[ din sat, leg`nd via\a de pe p[m`nt cu drumul mi=c[tor al apei. Copacii, 1

Se refer[ la regele Carol al Rom`niei (1866—1914).

207

Alexandru Vlahu\[

casele fug, se =terg ca ni=te n[luci ]n urma noastr[. Farmecul nop\ii se-ntinde =-ast`mp[r[ toate zgomotele p[m`ntului. Malurile s-apropie, ca =i cum ar vrea s[-=i =opteasc[ ceva. Pe marmura v`n[t-a apei luna cerne o pulbere de argint. Toate parc[ se preg[tesc s[ treac[ din lumea realit[\ii ]n lumea basmelor. 4. OSTROVUL MARE. RUINI

E noapte, — o noapte cald[, ad`nc[, lini=tit[. Nu se mai aude dec`t respirarea puternic[ a ma=inei =i f`=iitul somnoros al apei. Luminile ]nt`rziate ale satelor clipesc, ca ni=te licurici, printre crengile copacilor. Trecem pe l`ng[ Ostrovul Mare. }n b[taia lunei, turla bisericii, satul, viile, p[durea, toate au ]nf[\i=area fantastic[ a lucrurilor v[zute-n vis. Or fi =tiind oare pacinicii locuitori de pe acest ostrov din ce vremi de vijelie au r[mas zidurile n[ruite, valurile de p[m`nt =i cele patru metereze din preajma satului? Or fi b[nuind ei vrodat[ c[, de pe monedele pe cari le g[sesc, c`nd ]=i sap[ via sau ogorul, ]i prive=te chipul unui ]mp[rat roman =i c[, sub vechile ruini, pe cari-=i ]ntind n[voadele la soare, dorm at`tea scumpe amintiri din istoria neamului lor? De la Severin p`n[ dincolo de Gala\i, mai toate satele =i ora=ele noastre de pe malul Dun[rii sunt ridicate pe ruini de acestea sfinte — ziduri surpate =i mormane de moloz — r[mase de pe urma ]ntinsei =i glorioasei ]mp[r[\ii, ai c[rei legionari au v`nzolit limanurile m[rilor =-ascunz[torile mun\ilor, zguduind p[m`ntul sub tropotul cailor lor. |[ranii dun[reni — plugari, pescari, ]mpletitori de rogojini — ]=i ]nt[resc temeliile caselor cu c[r[mizi scoase din vechile zidiri romane, admirabil[ simbolizare a ]ncheg[rii regatului rom`n de azi, pe urmele =i din vl[starele celei mai frumoase =i mai ]nfloritoare provincii romane, de acum dou[ mii de ani aproape!

208

Rom`nia pitoreasc[

5. LA CALAFAT

Din vale de Gruia, ]n dreptul satului Pristolu, o lam[ sclipitoare de o\el se-mpl`nt[-n malul drept. E r`ul Timocului. Serbia r[m`ne la apus. Dun[rea de-aci ]ncolo pune ]n fa\a Rom`niei o nou[ vecin[ — Bulgaria. Pe-o dep[rtare de patruzeci de kilometri malurile nisipoase bat spre r[s[rit, p`n[ la satul Cetatea, pe unde se ]ndoaie iar[=i un cot mare ]n \[rmul din st`nga, scobit de valuri, p`n[-n =esul Maglavitului. E miezul nop\ii. Slabe, tremur[toare lic[riri clipesc, ca ni=te ochi somnoro=i, pe am`ndou[ malurile. Un muget lung, r[sun[tor, d[ ecou dumbr[vilor de pe ostroave: vaporul se opre=te la Calafat. Ora=ul doarme sub straja lunii. Casele-n=irate pe costi=a pr[v[lit[ spre Dun[re ]=i a=tern umbrele negre pe uli\ile largi, t[cute, pustii. Schel[ de gr`ne ]n timp de lini=te, cetate de ap[rare-n r[zboi — Calafatul ]=i are de mult paginile lui de suferin\i =i de glorie ]n istoria \[rii. }n zidurile caselor vechi se cunosc =i azi urmele bombelor, — a=a r[m`n pe trupul osta=ilor b[tr`ni semnele r[zboaielor ]n care-au dat viteje=te piept cu moartea. Asupra acestui ora= s-au aruncat cele dint[i obuze turce=ti ]n prim[vara anului 1877, c`nd r[zboiul nu era ]nc[ deschis, c`nd Rom`nia — lini=tit[ ]n fa\a furtunii ce se preg[tea — nu f[cea dec`t s[-=i asigure paza grani\elor ei dun[rene. Dar la glasul tunurilor din Vidin, ca la un c`ntec b[tr`nesc, de=tept[tor de amintiri m[re\e, un dor ad`nc de lupt[ =i de biruin\[ tres[ri ]n inimile osta=ilor din tab[ra Calafatului. }n ziua de 15 Mai, pe c`nd cele dou[ cet[\i ]=i ]ncercau puterile, arunc`ndu-=i ghiulele peste valurile nep[s[toare ale Dun[rii, un obuz c[zu =i se sparse la c`\iva pa=i ]naintea Domnitorului Carol. — „Ura!“ strig[ voios t`n[rul Voievod, ridic`ndu-=i chipul ]n v`nt; un „ura!“ puternic, mai r[sun[tor dec`t bubuitul tunurilor, zbucni din pieptul tuturor o=tenilor, =i muzicele regimentelor intonar[ imnul na\ional. — Astfel salutau ]nceputul r[zboiului acei care, peste opt luni, dup[ minuni de vitejie, aveau s[ intre biruitori ]n vechea cetate, care se gr[bise s[ le-arunce cele dint`i bombe, =i la care,

209

Alexandru Vlahu\[

ast[zi, prive=te cu fal[ vulturul de pe monumentul Independen\ei, ]ntru amintirea acelei zile, ]n mijlocul ora=ului Calafat. 6. DESA

Vaporul lunec[-ntre malurile joase, acoperite de s[lcii. V[paia lunii se farm[ de muchile valurilor; ici =i colo pe luciul apei tremur[ stropi de lumin[. De la Calafat, Dun[-rea-=i abate cursul spre apus, t[ind o curb[ ad`nc[ ]n \[rmul Bulgariei p`n[-n fa\a satului Desa, de unde iar[=i se-ndreapt[ spre r[s[rit. Gorgane1 rotunde, dep[rtate unele de altele, se ]n=ir[ ca ni=te str[ji ]n largul zari=tei deschise. Noaptea e limpede, luminoas[, =-at`ta lini=te e-n aer, c[ frunzele nemi=cate-ale s[lciilor ]\i par ]nm[rmurite ca de-o vraj[. Aici, pe m[gurile Desei =i-au ]ntins corturile, ]n vara anului 1877, escadroanele Olteniei, ]n a=teptarea r[zboiului. Nici nu se putea alege un loc mai nemerit pentru a preg[ti la fapte viteje=ti inimile acelora cari, peste dou[ luni, aveau s[ se arunce cu pieptul deschis ]n foc =i-n grindin[ de gloan\e pentru m`ntuirea =i-n[l\area patriei lor. De jos, din marginea satului, ruinile unei cet[\i romane le spuneau din ce vi\[ str[lucit[-=i trag neamul; iar ]n fa\a lor, peste z[voaiele de plopi =i s[lcii de pe malul Dun[rii, se ]ntindea c`mpia pe care, cu trei sute de ani ]nainte, Mihai Viteazu, sp[rg`nd duiumul o=tilor turce=ti =i, ca o vijelie n[prasnic[, spulber`nd steagurile verzi de pe p[m`ntul \[rii lui, gonea d`ra de s`nge =i de turbane risipite p`n[-n v[g[unele Balcanilor. 7. GURA JIULUI. BECHETUL. CELEIUL

Se crap[ de ziu[. Negurile Dun[rii ]mpiedic[ vederea malurilor. Privirile ostenesc c[ut`nd ]n de=ert un punct de sprijin dincolo de z[rile apei, — pare c-am pluti ]n largul m[rii. Dar iat[ c[ dinspre r[s[rit un \anc se aprinde, =i-n juru-i se desface1

Gorgan — movil[.

210

Rom`nia pitoreasc[

un rotocol de lumin[ alburie. Cea\a se rupe-n pale argintii. }ncet, de o parte =i de alta, se dezv[lesc malurile plecate sub p[duri de s[lcii. Stoluri de ra\e s[lbatece ]=i f`lf`ie aripele greoaie pe deasupra apei. Un br`u de o\el, sclipitor ]n b[taia soarelui, taie lanurile din st`nga. Este Jiul, copilul zburdalnic al mun\ilor, care-=i gone=te undele lim-pezi peste =esurile Olteniei, se pr[bu=e=te url`nd ]n s[ritoarea de la Z[val, =i de aci, p[r[sindu-=i vechea albie potmolit[ de nisip, ]=i sap[ alta nou[ p`n[-n fa\a ostrovului Copani\a, unde intr[ =i se mistuie ]n valurile tulburii ale Dun[rii. Ne-apropiem de Bechet. C[su\ele albe, luminoase, ale satului se ivesc una c`te una de dup[ perdelele de s[lcii. Ele par a fugi din marginea apei, gonite de amintirile r[zboaielor, speriate ]nc[ de viforul mor\ii, care de-at`tea ori =i-a f[cut pod de gloan\e ]ntre cele dou[ \[rmuri. }n fa\[, pe malul drept, e Rahova — port bulg[resc — odineoar[ cetate turceasc[, pe zidurile c[reia de dou[ ori au f`lf`it biruitoare steagurile lupt[torilor rom`ni sub Mihai Viteazul la 1595, =i sub Domnitorul Carol la 1877. Razele soarelui bat piezi=, ]mpr[=tiind solzi de aur pencre\iturile apei. Vaporul las[-n urm[ o c[rare de spum[ verzuie. Malul st`ng se culc[, deschiz`nd ochiului priveli=ti ad`nci ]n =esurile Romana\ilor. Iat[ ]ntinsa =i str[lucitoarea balt-a Potelului, vestit[ pentru mul\imea =i varietatea pe=tilor ei. Iat[ Celeiul — vechea Malva, capitala Daciei Malvenze. Aici sunt ruinile celui mai mare =i mai ]nsemnat ora= din perioada tracic[; sub zidurile acestea zac scuticile poporului rom`n de azi. Vase, statui =i monede romane, dezgropate de sub p[r[ginile Malvei, d`nd la o parte negurile timpului, vin =i urzesc, cu m[rturiile lor pre\ioase, ]nceputul istoriei neamului nostru. Aici, la Celei, se v[d urmele podului pe care l-a durat Constantin cel Mare peste Dun[re, pentru a pune ]n leg[tur[ Dacia cu Moesia. De-aici, din valea Malvei, purcede „drumul lui Traian“, drum larg de piatr[, care trece prin Romula =i se-nfund[-n mun\i. Pe calea asta veche, povestesc \[ranii din Celei, se purta Craiul de rou[ noaptea, pe lun[, ]ntre Dun[re

211

Alexandru Vlahu\[

=i munte; =-odat[, pe c`nd se-ntorcea devale, apuc`ndu-l ziua pe la locul unde-i acum satul Potopinu, cic-a ]ntins soarele, care de mult ]l c[uta, numai o raz-asupra lui =i l-a b[ut dintr-o sorbitur[. +-atunci „Uria=ii“, cari h[l[duiau ]n Malva, au pornit, ca stolurile de cocori, =i s-au dus pe alte t[r`muri, =i-n urma lor s-au n[ruit, de la sine, zidurile cet[\ii, =i toate s-au irosit, ca =i c`nd n-ar fi mai fost... Cine =tie dac[, ]n aceast[ ]nchipuire a poporului, nu e r[sunetul dep[rtat al pustiitoarelor invazii, ]n fa\a c[rora ]mp[ratul Aurelian, ginga=ul „Crai de rou[„, a g[sit c[-i mai ]n\elept s[-=i retrag[ legiunile din Dacia! 8. SILI+TIOARA

Z[voaie de s[lcii prind iar[=i s[ ]mbrace malurile, p`n-aci dezv[lite. }n st`nga, pe-o teras[ verde, se v[d liniile drumului-de-fier. Mai departe, o biseric[ ]=i ridic[ peste copaci turlele-i nalte =i str[lucitoare. Iat[-ne-n dreptul or[=elului Corabia, sentinel[ dun[rean[ a=ezat[-ntre m[guri, port ]nsemnat, legat de inima \[rii printr-o linie ferat[. Ceva mai la vale e satul Sili=tioara, ]n fa\a c[ruia s-a a=ternut peste Dun[re podul de vase pe care-a trecut armata rom`n[ ]n c`mpiile Bulgariei ]n ziua de 20 august 1877. Mare, de-a pururea vrednic de aducere-aminte va r[m`nea momentul acela ]n via\a neamului nostru. Solemne =i pline de b[rb[teasc[ hot[r`re erau chipurile p`rlite de soare ale osta=ilor ]n=ira\i drept, um[r la um[r, pe =esul Sili=tioarei. Ei sim\eau c[ asupra lor, ]n clipa aceea, stau a\intite privirile duioase =i ]ncrez[toare ale unui popor. Ei =tiau c[ ]n cutele drapelului lor duc m`ndria, =i grijile, =i speran\ele unei \[ri. Norod mult din toate p[r\ile, =i preo\i de prin sate, =i frunta=i din Bucure=ti veniser[ s[-i vad[ =i s[-i binecuv`nteze. Domnitorul Carol, c[lare str[b[t`nd r`ndurile, ]mbr[\i=eaz[ cu privirile-i de vultur iubita lui o=tire: „}ncepem ast[zi luptele glorioase ale str[bunilor, gr[ie=te armatei Domnul =i C[pitanul ei, ridic`nd spre r[s[rit spada vechilor =i legendarilor Voievozi.

212

Rom`nia pitoreasc[

Face\i dar s[ f`lf`ie din nou cu glorie drapelul rom`nesc pe c`mpul de b[taie, unde str[mo=ii vo=tri au fost secoli ]ntregi ap[r[torii legii =i ai libert[\ii. }nainte dar, osta=i rom`ni, ]nainte cu b[rb[\ie, =i ]n cur`nd v[ ve\i ]ntoarce ]n familiile voastre, ]n \ara voastr[, liber[ prin voi ]n=iv[, acoperi\i de aplauzele ]ntregii na\iuni“. Un „ura“ puternic, clocotitor, zbucne=te din mii de guri. +i podul se ]ntunec[ de =irurile voio=ilor osta=i, care — cu Domnul lor ]n frunte — c`nt`nd se duc ]n c`mpiile mor\ii, se duc s-arate ]nc[ o dat[ lumii nepieritoare virtu\i ale Rom`niei =i sfintele ei drepturi la via\[ =i la neat`rnare. De mult Dun[rea nu mai v[zuse flutur`nd peste valurile ei steagurile acestei \[ri. Ea tresare la c`ntecele solda\ilor ca o mam[ duioas[ la glasul celui mai ales =i mai iubit copil al ei. Mul\imea se uit[ cu drag pe urma lor, p`n[ c`nd nu se mai vede dec`t un nor de praf — simbol al nelini=tii care-n clipele acelea ]nv[luia destinele \[rii. 9. ISLAZUL

Soarele e sus. Tot cerul e de-un albastru str[lucitor. Ostroavele — gr[dini plutitoare — ]=i r[sfr`ng ]n valuri r[chitele argintii. Din lunci r[sun[ t[l[ngi, fluiere s-aud doinind. }n aerul c[ldicel e un miros dulce de f`nea\[ =i de sulcin[. Pe dealuri, departe, tarlalele-nguste par ni=te velin\i ]ntinse la soare. De-a lungul \[rmului st`ng se-n=ir[ satele ]n lan\; case mici, tupilate, bordeie acoperite cu =ovar1, =i-n toate — un aer de umilin\[, de fric[, parc[ stau gata s-o rup[ de fug[. Nimic din m[re\ia uimitoare a vechilor castele de pe malurile Rinului. Pe-acolo veacuri de lini=te =i de siguran\[ au ]ng[duit omului s[-=i lege temeinic via\a lui =-a urma=ilor lui de aceea=i vatr[, de-acela=i col\ de p[m`nt. Aici, pe valea Dun[rii, mereu au b`ntuit r[zboaiele =i n[v[lirile de barbari. Sute de ani au b[tut ]n p[r\ile acestea vijeliile noroadelor fl[m`nde =i pustiitoare, ]n 1

+ovar — papur[; rogoz.

213

Alexandru Vlahu\[

urma c[rora doar gr[mezile de cenu=[ mai ar[tau pe unde au stat gospod[rii =i sate. Cine s[ cugete la cl[diri nepieritoare pe-un p[m`nt a=a de nesigur! Abia acum ]ncepe s[ s-a=eze o via\[ mai statornic[ de-a lungul acestui \[rm al Dun[rii, at`t de des ]ncercat c`nd de foc, c`nd de ap[, c`nd de ]necul talazurilor de nisip purtate de v`nturi. Trecem prin fa\a Islazului, sat mare, frumos, aproape un or[=el, a=ezat la v[rsarea Oltului ]n Dun[re. Aici s-au sfin\it steagurile revolu\iei de la 1848. Aici s-au str`ns ]nt`i =-au cuv`ntat ]n fa\a poporului conduc[torii mi=c[rii: Eliade, Magheru, Tel, Gole=tii. Afar[, ]n C`mpia lui Traian, numit[ de atunci „C`mpia Regener[rii“, pe pristolul1 ]ncunjurat de f[clii aprinse, str[luceau crucea =i evanghelia — simbol de jertf[ =i de m`ntuire. Norodul ]ngenuncheat, c`ntecele preo\ilor ]mbr[ca\i ]n od[jdii, lumina tremur[toare a f[cliilor ]n razele soarelui, zorn[itul cadelni\elor, fumul de t[m`ie ce se ridica ]n aer, toate d[deau clipelor acelora o m[re\ie deosebit de sf`nt[ =i de mi=c[toare. Inimile b[teau mai tare. Un sentiment nou, ]n[l\[tor, de evlavie, de ]ncredere, str[b[tea mul\imea. Se sim\eau to\i mai buni, mai tari, gata de orice jertf[, ]nfr[\i\i ]ntru acela=i cuget. Un alt soare r[s[rise pe cer ]n ziua aceea de 9 iuniu. Frumoase =i de neuitat sunt cuvintele inspirate pe care le-a rostit atunci, ]n ascultarea cuvioas[ a norodului, preotul +apc[ din Celei: „Dumnezeule al puterei =i al drept[\ii, prive=te pe poporul t[u ]ngenuncheat ]naintea evangheliei =i crucii tale. El nu vrea alta dec`t dreptatea ta; ascult[ =i binecuv`nteaz[ rug[ciunea sa. D[ putere bra\ului s[u, =i du=manii t[i vor pieri. Vars[ ]n s`nul lui curajul, ]n inima sa ]ncrederea, =i or`nduiala ]n spiritul s[u. Dumnezeule al lumilor, tu, ce ai pus odini-oar[ st`lpul de foc pov[\uitor lui Moise ]n pustiu, porunce=te =i acum ]ngerului t[u s[ se coboare ]n mijlocul nostru =i s[ ne pov[\uiasc[ ]ntru c[ile tale. Binecuv`nteaz[ din ]naltul cerurilor stindardele noastre, ]ncoronate de crucea mult iubitului 1

Pristol — mas[ pe care se \in obiectele necesare oficierii liturghiei.

214

Rom`nia pitoreasc[

t[u fiu, f[-le a se desf[=ura pe drumul bunei or`nduieli =i al adev[ratei glorii“... Numele acestui preot mare la suflet =i iubitor de neam a r[mas legat de re]nvietoarea mi=care de la ’48, =i \[ranii din Islaz ]l pomenesc cu drag ]n c`ntecele lor: „S[ tr[iasc[ popa +apc[, C-a sc[pat \ara de clac[, +i Gole=tii c`te trei, C[ ne-au dat c`te-un bordei.“

Tot a=a a r[mas de-a pururea legat de biruin\ile lui Mihai Viteazu numele unui alt preot oltean, popa Stoica din F[rca=, pe care iar[=i ]l c`nt[ poporul: „C`nt[ cioc`rlia-n vie, Eu credeam c[-mi c`nt[ mie. C`nt[ lui popa Farca=, Care sare =apte pa=i, Ce iese din leturghie, Taie la turci c`te-o mie.“

+i la toate cumpenele, ]n toate ]nt`mpl[rile mari, g[sim statornic ]n istoria poporului nostru amestecul acesta al celor sfinte cu cele lume=ti — ad`nca, nestr[mutata leg[tur[ dintre cruce =i spad[. 10. TURNU-M{GURELE

}ncep s[ se desf[=ure bogatele holde, nesf`r=itele lanuri din Teleorman, unul din cele mai m[noase \inuturi ale \[rii. O lin[ suflare de v`nt adie peste gr`nele coapte. }ntinsa p[dure de spice se-ndoaie ]n valuri sclipitoare. Dinspre miaz[noapte, de subt un desi= de s[lcii, apare Oltul. El vine-ncet, greoi, t[cut. }n fa\a Dun[rii se desface-n dou[ bra\e, ca =i cum ar vrea s[ se mai razime-o clip[ pe pieptul celui din urm[ ostrov ]nainte de a intra ]n marele fluviu. De partea ceealalt[, din codrii Balcanilor, vine Osma. }n r[sp`ntia asta de ape, \i se pare c[ Oltul, despic`nd voinice=te torentele Dun[rii, a str[-

215

Alexandru Vlahu\[

b[tut dincolo, pe \[rmul pietros al Bulgariei, =i trece-nainte pe sub zidurile Nicopolii. Suntem ]n fa\a portului Turnu-M[gurele. Ora=ul e retras mai deoparte, pe podi=ul luncii deschise ]ntre Dun[re =i Olt. }n lunca aceasta a fost vechiul ora= Turris, de unde se c[rau ]n sus, pe apa Oltului, proviziile armatei pe care cuceritorul Daciei o ]mp`nzise dincolo de meterezile Carpa\ilor. Din „Turnul lui Traian“ nu se mai vede azi dec`t o movil[ de p[m`nt. Pe-aici =i-au f[cut vad o=tile turce=ti, al c[ror =uvoi cotropitor sute de ani s-a izbit, ca de un zid neclintit, de piepturile o\elite ale rom`nilor. Locurile acestea au v[zut la lupt[ pe cei mai mari =i mai sl[vi\i voievozi ai no=tri: pe Mircea cel Mare, pe Vlad |epe=, pe Radu de la Afuma\i =i pe Mihai Viteazu, care-a=tepta p`n’ ce iarna-i a=ternea pod de ghea\[ peste Dun[re ca s[ se r[pad[ ca o vijelie ]n o=tile turce=ti =i, ]nv[lm[=indu-le mai mult cu iu\eala dec`t cu puterea, s[ bat[ =i s[ supuie toate cet[\ile lor din sm`rcurile Osmii p`n[ ]n talazurile m[rii. +-acum dou[zeci de ani, tot pe-aici, prin locurile acestea de-at`tea ori stropite cu s`nge, s-au ]ntors osta=ii no=tri biruitori din c`mpiile Bulgariei. R[rite erau r`ndurile, =i steagurile zdren\uite de gloan\e, dar pe chipurile uscate =i pline de praf ale acelor viteji cari v[zuser[ moartea a=a de-aproape str[lucea ca o lumin[ dumnezeiasc[; toat[ lumea se descoperea cu respect ]naintea lor — pe str[zile ora=ului flori li s-aruncau din balcoane, =i ochii se umezeau de l[crimi privindu-i, l[crimi de iubire, de recuno=tin\[, de admira\ie. Ei aduceau cu d`n=ii, din t[biile1 Grivi\ii =i ale Plevnei, cele mai mari =i mai scumpe trofee cu cari s-a putut vrodat[ m`ndri o armat[ victorioas[ — slava =i neat`rnarea patriei lor. 11. ZIMNICEA

E cald — aerul fierbe de z[pu=al[. Roata vaporului v`ntur[ pietre scumpe ]n dogoreala soarelui. Fug ]nd[r[t malurile verzi; ostroavele parc[ se ]nv`rtesc ]n loc. }n dreptul insulei B`rzina 1

Tabie — redut[, cetate ]nt[rit[ cu fortifica\ii.

216

Rom`nia pitoreasc[

se-ntinde pe \[rmul st`ng marele iezer Suhaia, care porne=te din stuh[ri=ul satului V`n[torii =i \ine mai bine de o po=t[, p`n[ ]n platoul pe care-i a=ezat or[=elul Zimnicea — veche =i bogat[ schel[ de gr`ne — capitala \inutului Teleorman acum =aizeci de ani, c`nd, pentru paza =i carantinele \[rii, se or`nduise ca ora=ele de pe marginea Dun[rii s[ fie re=edin\i de jude\e. Pe =esul ce se a=terne ]nspre apus, p`n[ ]n Rusca Lung[, a fost vechea cetate-a Zimnicii, din care nu se mai v[d azi dec`t =an\urile de ap[rare. Aici se g[sesc ]n p[m`nt urne de lut pline cu cenu=[ =i sf[r[m[turi de oase, scule =i r[m[=i\i de podoabe femeie=ti de pe vremea dacilor. Locul acesta — cel mai ]nsemnat cimitir antic din c`te s-au descoperit la noi — se nume=te =i azi de \[rani: „C`mpul mor\ilor“. Mai departe, pe m[guri u=or ]nclinate, de-a lungul malului se desf[=ur[ ]n soare galbene lanuri de gr`u =i ini=ti albastre. Pe \[rmul din dreapta, ]nalt, r`pos =i uscat, e +i=tovul, or[=el =i port bulg[resc. Case mici, vechi, sprijinite una de alta, pov`rnite sub coperi=uri de olane, au aerul unor mo=negi ce povestesc ]nt`mpl[ri pline de groaz[ =i de jale. Dun[rea se l[rge=te. }n st`nga \[rmul se las[, deschiz`nd priveli=ti nem[rginite peste ogoarele =i suhaturile1 \inutului Vla=ca. Satele fug din calea rev[rs[rilor =i s-a=az[ pe dealurile dep[rtate. Apele aburesc de c[ldur[. Din desi=uri ]ntunecoase de s[lcii ies li=i\i =i g`=te s[lbatice, momite de soare. Sitarii vine\i =i beca\ele cu cioc alb =i sub\ire se primbl[ f[r[ fric[ pe l`ng[ vapor. }ncet v`slesc din aripi pe deasupra noastr[ gu=a\ii pelicani. Departe-nainte se v[d, ]ntre cer =i ap[, minaretele din Rusciuc — mai demult cetate turceasc[, azi ora= ]nsemnat al Bulgariei — ]mpins ]n Dun[re pe-o limb[ de mal. 12. GIURGIU. C{LUG{RENII

Sosim ]n fa\a ora=ului Giurgiu. |[rmurile se dep[rteaz[. Din co=urile ]nalte ale fabricilor g`lg`ie rotocoale negre de 1

Suhat — loc de p[=une.

217

Alexandru Vlahu\[

fum ce se risipesc molatic ]n zarea nesf`r=it[. Dun[rea lini=tit[, larg[ are aspectul unui lac frumos, poleit de razele soarelui. Un =es neted, verde, r[sare ]n mijlocul apei. E ostrovul San-Giorgio, pe care-a stat odinioar[ un falnic castel, zidit de genovezi — st[p`nitorii m[rilor de-acum o mie de ani. }n dreptul acestei insule se-ntinde, pe c`mpia din st`nga, Giurgiul — sentinela capitalei la Dun[re — vechea =i zbuciumata cetate, st[p`nit[ c`nd de rom`ni, c`nd de turci, b[tut[ =i pus[-n fl[c[ri c`nd de unii, c`nd de al\ii, ne=tiind p`n[ pe la ]nceputul acestui veac c[rui dumnezeu s[ se ]nchine, =i cui, =i-n ce limb[ s[-=i spuie durerile. }n cinci sute de ani =i-a v[zut de paisprezece ori bisericile pref[cute ]n geamii: cre=tinii trebuiau s[ s-ascund[ prin beciuri ca s[ se poat[ ]nchina ]n legea lor. Pe aici =i-a ]ntins pod peste Dun[re acum trei sute de ani b[tr`nul =i nebiruitul Sinan-pa=a — spaima cre=tin[t[\ii. El venea cu oaste mult[ =i cu v`lv[1 mare, hot[r`t s[ sfarme — o dat[ pentru totdeauna — st[vilarele rom`ne din poalele Carpa\ilor, cuibul acesta de viteji, cari de-at`ta timp st[teau str[ji neadormite la por\ile Europei apusene =i nu l[sau puterea Semilunii s[-=i ]ntind[ mai departe valurile-i cotropitoare. Pentru fericirea neamului nostru, pe vremea aceea domn ]n |ara Rom`neasc[ era Mihai Viteazu, una din cele mai eroice figuri ]n istoria omenirii. V[z`nd el ce potop de oaste vine asupr[-i =i cuget`nd c[ o lupt[ ]n c`mp deschis nu e cu putin\[, se retrase la c`teva ceasuri departe de Giurgiu, pe valea Neajlovului, la locul numit Vadul C[lug[renilor. Aici, drumul spre Bucure=ti trecea printre dou[ dealuri acoperite de p[duri. Valea era ]ngust[ =i ml[=tinoas[. La intrare era un pod lung de lemn peste b[ltoacele Neajlovului. Mihai trecu podul =i se a=ez[ ]n str`mtoarea aceasta ca-ntr-o cetate. Pu\ini erau la num[r osta=ii lui, dar inimo=i, ]ncerca\i ]n lupte, cu mult[ iubire de \ar[, =i hot[r`\i cu to\ii a-=i da scump via\a. }mp[r\i\i ]n cete, a=teptau pe vr[jma= =i-=i pl[nuiau lovirile. A patra zi, pe la n[miezi, p`ndarii de pe m[guri z[rir[ dinspre Giurgiu un 1

V`lv[ — alai, pomp[.

218

Rom`nia pitoreasc[

nor mare de praf ]ntunec`nd v[zduhul. Pe la toac[, oastea marelui vizir, de zece ori mai numeroas[ dec`t a lui Mihai, era ]mp`nzit[ la gura vadului, dincolo de pod. Din ]nfund[turile codrului, rom`nii ]=i m[surau vr[jma=ul cu care-aveau s[ dea piept a doua zi. Noaptea =i-o petrecur[ sf[tuind ]mprejurul focurilor1. C`nd se lumina de ziu[, to\i erau ]n picioare, ner[bd[tori, gata de lupt[. M[rimea primejdiei ]i ]nfierb`nt[. Mihai se primbl[ printre ei. Privirea =i vorba lui dau sufletelor ]ncredere =i bra\elor t[rie. „Cu inim[, copii, =i nu pierde\i nici o mi=care. G`ndi\i-v[ c[ ]n cump[na b[rb[\iei voastre at`rn[ azi destinele \[rii, m`ndria =i viitorul neamului nostru!...“ Cumplit[ a fost lupta, =i mult s`nge s-a mai v[rsat p`n[ s[ se hot[rasc[ biruin\a acelei zile. De trei ori s-au izbit, din ce ]n ce mai ]nd`rjite =i mai furioase, cele dou[ armate. De trei ori nenfrico=atele =iruri ale lui Mihai se r[p[d dincolo de pod =i-=i despic[ drum cu palo=ele-n gloatele ad`nci =i dese ale lui Sinan. }n[bu=i\i ]ns[ de cov`r=itoarea mul\ime a du=manului, care p[rea c[ de ce-o tai, de ce spore=te, rom`nii se retrag, ]ncet =i cu r`nduial[, ]n str`mtoarea ]n care turcii nundr[znesc ]nc[ s[ se ad`nceasc[. Se las[ soarele spre asfin\it. Printre copaci se v[d osta=i leg`ndu-=i r[nile-n prip[, ner[bd[tori de a-=i jertfi patriei cea din urm[ pic[tur[ de s`nge. }n vale viermuiesc turbanele. Sinan-pa=a se preg[te=te s[ treac[ podul =i s[ ]nainteze cu toat[ armata. }ncep clipele marilor griji. }n vremea asta, iat[ c[ sose=te ]n tab[ra rom`nilor o ceat[ de trei sute de pu=ca=i ardeleni. Ajutorul acesta, venit la timp, e primit ca un semn dumnezeiesc. Acum nu mai e un moment de pierdut. Mihai ]=i ]ntocme=te iute r`ndurile, s-a=az[-n fruntea c[l[re\ilor =i, smulg`nd o secure din m`na unui soldat, ]=i face cruce =i d[ pinteni calului. Un fream[t lung, ca de st`rnirea unui v`nt, cutremur[ p[durea. Turcii apucaser[ a-=i trece o frunte de oaste dincoace de pod. Mihai se repede voinice=te-n ea =i-nv`rtejindu-se ]=i face loc cu calul =i cu 1

}n edi\ia 1908: focu lui.

219

Alexandru Vlahu\[

bra\ul ]n mul\imea-nsp[im`ntat[, r[teaz[ dintr-o lovitur[ de st`ngaci capul lui Caraiman-pa=a =i-nv[lm[=e=te cu ai s[i =irurile rupte =i z[p[cite de iu\eala izbirii. Sinan, fierb`nd de m`nie, ]=i ridic[ grosul armatei =i trece podul. Mihai se face c[ se retrage =i-l las[ s[-nainteze pu\in ]n str`mtoare, unde mul\imea, neput`ndu-=i desf[=ura r`ndurile, nu mai era a=a de primejdioas[. Turcii ]ncep s[ se cread[ biruitori, c`nd deodat[ se trezesc izbi\i ]n fa\[ de oastea ]nv[p[iat[ a lui Mihai. Puterea, =i mai ales iu\eala atacului nea=teptat ]i opre=te-n loc; loviturile, cari curg ca grindina, le ia v[zul. |ipetele celor dinainte arunc[ groaz[-n sufletele celor din urm[. M[celul se-nfierb`nt[. Lupt[torii sunt piept la piept. Ochii scap[r[, =i inimile se-nd`rjesc de-o parte =i de alta. Ad`nc str[bate ]n gloat[ fulger[torul voievod, l[s`nd d`r[ de mor\i pe unde trece; osta=ii lui ucid cu m`nerul c`nd li se rupe spada. Ei ]nainteaz[ mereu, sp[rg`nd =ir dup[ =ir, ]mpr[=tiind spaima =i neor`nduiala ]n oastea p[g`n[, care-ncepe s[ dea-nd[r[t =i s[ senv[lm[=asc[. Cei din urm[, v[z`ndu-se-mpin=i spre pod, o iau la fug[. Sinan se r[pede s[-i ]ntoarc[. El r[cne=te, blestem[ =i bate-n mi=ei cu ghioaga-i de fier. Dar strig[tul mor\ii r[sun[ mai tare. Oastea vizirului se tulbur[ toat[, n[p[dit[ ca de-o furtun[. Rom`nii lovesc orbe=te. Piepturi =i capete trosnesc sf[r`mate sub copitele cailor. Mul\imea, nebun[ de groaz[, ]=i caut[ sc[parea-n fug[. Frico=ii t`r[sc pe eroi. La pod se ]nghesuiesc s[ treac[ deodat[ cai, oameni =i tunuri. Se face-o larm[ =-un ]nv[lm[=ag de nu mai =tiu ]ncotro s[ se mi=te. To\i poruncesc, =i nimeni n-ascult[. Unii mor strivi\i de-mbulzeal[, al\ii s-azv`rl ]n mocirl[. Sinan, ]mbr`ncit, cade de pe pod =i=i rupe din\ii, — un supus ]l ia-n spate =i-l scap[. Solda\i =i pa=i fug laolalt[, l[s`nd =i arme =i steaguri ]n m`inile rom`nilor, cari-i gonesc, lovindu-i de zor, p`n[ c`nd noaptea ia subt ocrotirea ]ntunericului ei sf[rm[turile ce mai r[m[seser[ din marea oaste-a lui Sinan. Mihai se-ntoarce-nc[rcat de trofee. Stelele clipesc peste b[l\ile de s`nge. B[tr`nul, cruntul vizir, boce=te-n cortu-i, rup`ndu-=i hainele de pe el. N[uc, nepricep`nd ce-i asta, aiu-

220

Rom`nia pitoreasc[

rit de durere, geme cl[tin`nd din cap: „Alah, Alah!...“ +i pe c`nd spahiii lui tremur[ tupila\i prin b[l[rii, din tab[ra rom`nilor se-nal\[-n lini=tea nop\ii c`ntece de biruin\[. 13. }NTRE |{RMURILE NOASTRE

De la Giurgiu ]n jos trecem printr-o larg[ alee de r[chi\i. Dun[rea-=i croie=te matca drept, pare c-ar fi canalizat[. Pe l`ng[ mal se mi=c[-ncet =lepuri mari ]nc[rcate cu lemne. Nori albi, sc[mo=i, plutesc ]n albastrul cerului. Amurge=te. Din st`nga, ]n zidul de s[lcii, se deschide-o poart[ prin care intr[, lini=tit, Arge=ul. Aici, ]n unghiul acesta de ape, pe ruinile Constan\iolei, veche cetate zidit[ de Constantin cel Mare, e t`rgu=orul Olteni\a — schela de gr`ne a jude\ului Ilfov. Malurile se te=esc. De-o parte =i de alta p[m`ntul se a=terne pustiu =i neted ca o ap[. }n dep[rtare, spre miaz[zi, se pierd ]ntr-o lumin[ ro=ietic[ ]n[l\imile Balcanilor. Ne oprim c`teva minute la Silistra, port bulg[resc. De-aici, din fa\a vechiului fort Arab-Tabia, am`ndou[ \[rmurile ni-s deopotriv[ de scumpe. }n dreapta ]ncep s[ se desf[=ure =esurile ondulate ale Dobrogei, — ]n st`nga, nesf`r=itul c`mp al B[r[ganului, care-a v[zut pe Alexandru Machedon, gonindu-=i falangele pe urmele ge\ilor ]nsp[im`nta\i, =i pe Mircea cel Mare, biruitorul de la Rovine, alung`nd de pe hotarele Rom`niei oastea sf[r`mat[ a trufa=ului sultan Baiazid-Fulgerul. De-aici porne=te marele bra\ al Dun[rii — canalul Borcea — care trece prin fa\a ora=ului C[l[ra=i =i, b[t`nd spre miaz[noapte, curge cale de cinci po=te ]ntre de=ertul pururea-nsetat al Baraganului =i suhaturile ml[=tinoase ale ostrovului Balta. Noaptea se las[ t[cut[, vast[, solemn[. Luceferi mul\i r[sar din fundul apei =i tremur[ pe valuri. Sub tainica m`ng`iere a lunei, Dun[rea, culcat[-ntre p[duri, cari-i aduc aminte de izvoarele-i dep[rtate, pare c[ viseaz[. C`te-a mai v[zut, Doamne, =i c`te mai =tie Dun[rea asta a noastr[, — c`nd ar sta ea s[ le povesteasc[ pe toate!... }nc[ din vremurile tulburi, de pe c`nd p[m`ntul nu-=i a=ezase ]nc[ neamurile-n grani\i hot[r`te, roiau popoarele pe malurile ei

221

Alexandru Vlahu\[

atr[g[toare. +i n-a fost ]mp[rat mare s[ nu-=i poarte pe-aici doru-i de cucerire. N-a fost col\ de lume ]n care s[ nu fi str[b[tut faima „Frumosului Istros“, fermec[toarele legende ale acestui minunat fluviu, la care se-nchinau at`tea noroade =-a c[rui ap[ — scrie Sofocle — avea, ]n credin\ile celor vechi, darul de a sp[la de p[cate. De-a lungul acestui torent, care spintec[ Europa ]n dou[, au curs puhoaiele de barbari, oardele s[lbatice ale pustiet[\ilor de la miaz[noapte =i de la ras[rit — popoare vechi s-au risipit, iar altele au odr[slit =i s-au ridicat pe sf[rm[turile lor, =i crai din toate p[r\ile lumii =i-au n[pustit peaici o=tile ]n r[zboaie, din str[=nicia c[rora s-au dezlegat =i l[murit cele mai mari evenimente ]n istoria omenirei. R[m`i uimit c`nd stai s[ cuge\i ce de noroade s-au v`nturat pe malurile Dun[rii, =i c`te frun\i ]ncoronate s-au oglindit ]n undele ei, de la Dariu p`n[ la domnitorul Carol. Pe drumu-i lung, de trei mii de kilometri, Dun[rea spal[ trei ]mp[r[\ii, =ase regate =i dou[ principate, d[ via\[ la 30 de ora=e, din cari trei sunt capitale, soarbe 120 de r`uri, sparge dou[ =iruri de mun\i, =i ]n falnicu-i mers spre mare ]=i ascult[ gloria c`ntat[-n =ase limbi; dar doina, ad`nc mi=c[toarea doin-a Rom`niei, o farmec[ ]ntr-at`ta, c[-=i d[ acestei \[ri cea mai frumoas[ =i mai bogat[ jum[tate din st[p`nirea valurilor ei. Nici nu se putea visa un dar mai pre\ios =i mai binef[c[tor pentru patria noastr[, pururea r`vnit[ de at`\ia megie=i puternici, \int[ at`tor vise lacome, Ilean[ Cos`nzean[ pus[ de soart[ ]n calea zmeilor ]nvifora\i, r[pi\i de frumuse\ea ei! Dun[rea e br`ul vr[jit din basme, care-ncing`nd trupul m`ndru al acestei fecioare ]ncremene=te pe loc bra\ele vr[jma=e ]ntinse asupra ei. 14. PODUL DE PESTE DUN{RE

Ne apropiem de Cernavoda. }naintea noastr[ se-nal\[, alb, str[lucitor ]n b[taia lunei, podul „Carol I“. }n lini=tea nop\ii, sub cerul limpede =i ]nstelat, frumuse\ea =i m[re\ia acestei puternice ]ntrup[ri a geniului rom`nesc ne dau impresia c[ suntem ]ntr-o lume de vr[ji, ]n fa\a unuia din acele minunate poduri de

222

Rom`nia pitoreasc[

argint de cari ne vorbeau pove=tile-n copil[rie. Picioarele de sprijin, zidite-n piatr[, sunt a=a de departe unele de altele =-at`t de ]nalte, ]nc`t toat[ uria=a ]mpletitur[ de fier, pe care alearg[ zguduitoarele trenuri, pare c[ plute=te ]n aer, u=oar[ ca o dantel[. Acum cele dou[ maluri se ]mpreun[ pentru totdeauna sub m[iestria acestui nepieritor arc de triumf, ]nchinat b[tr`nului Danubiu de poporul care-at`tea veacuri a luptat al[turea cu el =i de-at`tea ori =i-a amestecat s`ngele-n undele lui pentru ocrotirea civiliza\iei apusene. Dobrogia, vechea noastr[ Dobrogie, al c[rei p[m`nt e o comoar[ nesecat[ de amintiri istorice, dup[ un somn de cinci sute de ani sub jugul str[in, se de=teapt[ la o nou[ via\[. Un domn tot a=a de viteaz ca =i Mircea, cuceritorul ei de odinioar[, a venit =i i-a sf[r`mat cu spada lan\ul de robie. Acum Rom`nia ]ntinde asupra ei puternice bra\e de fier peste valurile Dun[rii, =i cu drag str`ng`nd-o la s`nu-i, m`ndr[, ]ncrez[toare, prive=te ]nainte-i deschise largi por\ile r[s[ritului =i calea nesf`r=it[ a m[rilor. Ne oprim c`teva minute la Cernavod[, port a=ezat ]n scobitura malului drept, pe marginea vechii albii, prin care, cu mii de ani ]n urm[, ]=i t[ia Dun[rea un drum mai scurt la mare. Noaptea-i a=a de luminoas[, parc[-i ziu[. Sclipitoare, t[cute, valurile se ]mping ]ncet unele pe altele. Deasupra, Calea lactee, Calea lui Traian, cum ]i zice poporul, alb[, stropit[ de stele, pare-o r[sfr`ngere a Dun[rii pe cer. De pe puntea vasului privesc vis[tor ]n urm[ spre doroban\ul de bronz, p[zitor etern la c[p[t[iul podului dinspre mare. }ntre cele dou[ maluri, peste b[tr`nul fluviu, ]ndr[zne\ele arcuri de fier se-nal\[ ca ni=te aripi gigantice ]ntr-o falnic[ preg[tire de zbor, ce pare a ]nf[\o=a ]nchipuirii av`ntul =i speran\ele \[rii noastre. 15. BR{ILA

Se lumineaz[ de ziu[. Copacii sparg perdelele de cea\[. P[m`ntul se desface ca din scutice =i-=i di=terne priveli=tile din ce ]n ce mai limpezi, din ce ]n ce mai largi. }n fa\a portului H`r=ova, a=ezat pe malul drept, la poalele dealului Ciobanu,

223

Alexandru Vlahu\[

se ]mpreun[ cele dou[ bra\e ale Dun[rii. Pu\in mai ]nainte, din vale de ostrovul G`sca Mare, despic`nd ogoarele, ]=i aduce Ialomi\a dinspre apus undele-i galbene =i lini=tite, — a patra solie din ]mp[r[\ia Carpa\ilor no=tri. La sosirea ei, Dun[rea se tulbur[, ajuns[ ca de-un dor ad`nc... Ce t`n[r[ =i falnic[ era c`nd se b[tea cu st`ncile ca s[-=i fac[ loc ]n lume! Ce dulce-i c`nta fream[tul codrilor ]ntuneca\i! Un popor de amintiri o strig[ din urm[. Apele ei se r[zle\esc =i se-mpr[=tie ca vi\ele unei funii despletite: unele apuc[ ]nspre r[s[rit, spre m[gurile Dobrogiei ]mbrobodite-n negur[, altele se-ndoaie spre apus, spre stra=ina Carpa\ilor, ca =i cum, dornice de ]n[l\imi, ar c[ta s[ mai ]nt`lneasc[-n cale mun\ii aceia frumo=i, cu cari s-au luptat odinioar[ =i pe cari i-au l[sat ]nvin=i. O lunc[ mare, scrij[lat[ de privaluri1 =i spart[ de b[l\i, sa=terne-ntre aceste bra\e, cari str[bat astfel r[=chirate o dep[rtare de trei po=te. Stufi=uri de papur[-nalt[, deas[ ca peria, astup[ viroagele. Soarele r[sare-ncet de dup[ dealurile M[cinului. V[ile fumeg[ ]n dep[rtare. }n urma noastr[, pe luciul apei, tremur[ vine albastre =i ro=ii. P[duri seculare de s[lcii ]ntunec[ malurile. Intr[m ]ntr-un canal drept. De-o parte =i de alta, copacii, ]n=ira\i ca pe-o alee, se v[d r[sturna\i ]n ap[. Stoluri de grauri se v`ntur[-n aer ca o pulbere v`n[t[. }ncet, perdeaua de arbori se trage la o parte, deschiz`nd ochilor una din cele mai ]nc`nt[toare priveli=ti. }n fund, pe-o colin[ ridicat[ ]n fa\a ]n[l\imilor fumurii ale Dobrogiei, se desf[=ur[, ]n toat[ m[re\ia ei, Br[ila, vechea Proilava, unul din cele mai frumoase ora=e ale \[rii noastre. Turlele bisericilor str[lucesc ]n razele dimine\ii ca ni=te globuri de cristal. Aici orizontul se l[rge=te, se lumineaz[ din toate p[r\ile. Avem impresia c[ suntem pe Bosfor, la intrarea ]n Constantino-poli. Dun[rea-=i ]mpreun[ bra\ele cu zgomot. Valurile, st`rnite de roata vaporului, fug speriate ]n urma noastr[ =i se izbesc de maluri. De pretutindeni s-aud fluiere, sute de steaguri f`lf`ie-n aer, ]n fa\a 1

Prival — albie, g`rl[ care face leg[tura ]ntre un lac sau o balt[ =i o ap[ curg[toare.

224

Rom`nia pitoreasc[

portului se-nal\[ o adev[rat[ p[dure de catarguri. De-a lungul cheiului, =lepuri ]n=irate ]ncarc[ =i descarc[. Mii de bra\e se mi=c[ ]n zorul de munc[ al dimine\ii. Movili de porumb se dau la lopat[. C[rbuni, piatr[, baloturi grele de m[rfuri s-azv`rl huruind pe jgheaburi de lemn. Deasupra acestui furnicar de muncitori, pe dealul culcat de-a lungul Dun[rii, se ridic[ ora=ul cu str[zile lui largi =i drepte, cu gr[dini frumoase =i cl[diri m[re\e, cari-i dau ]nf[\i=area unei capitale apusene. Ca la o b[taie de pu=c[, cum ie=i pe bariera dinspre miaz[zi, dai de parcul „Monumentului“, o adev[rat[ p[dure, ]n mijlocul c[reia se ]nal\[ pe o movil[, ]ntre patru tunuri, o piramid[ de piatr[, ale c[rei inscrip\ii amintesc c[ la 1828 fort[rea\a Br[ila a fost luat[ de sub st[p`nirea turcilor =i redat[ pentru totdeauna Rom`niei. Pu\in mai ]nainte sunt vestitele b[i de la LaculS[rat. Cu treizeci de ani ]n urm[ era c`mp pustiu pe aici, doar bivolii se r[coreau pe ar=i\[ ]n ml[=tinile s[rate ale acestor b[l\i. Acum s-a ridicat un or[=el, cu gr[dini, oteluri =i b[i, ]n mijlocul acestei c`mpii nisipoase, l`ng[ lacul al c[rui n[mol negru — un adev[rat izvor de t[m[duire — atrage vara mii de bolnavi din toate unghiurile \[rii. Prin multe focuri =i prin mari greut[\i a trecut =i Br[ila pe vremuri. Pus[ aici, ]n pragul cel mai b`ntuit de primejdii =i mai greu de ap[rat al \[rii, a trebuit =i ea, ca mai toate ora=ele noastre dun[rene, s[-=i vad[ adesea por\ile sparte de ghiulele turce=ti, bisericile-n fl[c[ri, =i steagurile verzi ale Semilunii f`lf`ind pe zidurile stropite de s`ngele vitejilor ei fii. Azi, dup[ lupte =i suferin\i de veacuri, o alt[ Br[il[, liber[, m`ndr[ =i str[lucitoare, se ridic[ pe vechile-i ruini, — un ora= nou, ]nsufle\it de o nou[ putere de via\[, ]=i ]nal-\[-n cer uria=ele-i co=uri de fabrici — stindarde de pace, de munc[ =i de prop[=ire. 16. GALA|II

Pornim. Malurile drepte =i uscate fug ]nd[r[t. O pulbere m[runt[ de aur plute=te sub cerul albastru ]n zari=tea-necat[ de soare. Departe, la r[s[rit, dealurile goale, rumene ale M[ci-

225

Alexandru Vlahu\[

nului par aprinse. Un val de p[m`nt, a=ternut de-a curmezi=ul ]naintea noastr[, ascunde vederea Gala\ilor. Din st`nga, despic`nd malul plecat =i gol, intr[ lini=tit bogatul Siret, m[nunchiul puternic ]n care se ]mpreun[ toate apele curg[toare ale Moldovii. Nici unul din r`urile cari str[bat \ara noastr[ nu soarbe at`\ia afluen\i ]n undele lui. Privit pe hart[, Siretul pare-un copac uria=, culcat de-a lungul Moldovii, cu r[d[cina-n Dun[re =i cu crengile r[=chirate, ]nfipte prin cr[p[turile mun\ilor. C[r[u= neobosit, el aduce cor[biilor catarguri =i umple schelele Dun[rii de avu\iile codrilor dep[rta\i. Zi =i noapte r[sun[ vara frumoasele-i v[i de doinele pluta=ilor. Acum ni s-a deschis ]ntreag[ str[lucitoarea priveli=te a Gala\ilor. Lunec[m ]ncet pe dinaintea c[z[rmilor. }n port stau sute de vase. Ne credem ]ntr-un ora= pe ap[. Pe tot br`ul cheiului e ]mbulzeal[, fierbere, amestec de limbi. Ciudat[ impresie ]mi dau primii pa=i pe uscat dup[ at`ta plutire. Mi se pare c[ p[m`ntul se mi=c[, se leag[n[ cu mine. Aici, ]n partea aceasta de jos a ora=ului, se v`ntur[ bog[\iile =i marele nego\ al portului. Aici sunt fabricile, g[rile, pesc[riile =i docurile, cu largul lor bazin ]ncunjurat de magazii de gr`ne =i de m[rfuri, la u=a c[rora trag cor[biile din Dun[re, ca o tr[sur[ la scar[. Aceasta-i vatra Gala\ilor vechi, vestita schel[ a Moldovii, „Vene\ia M[rii Negre“, cum ]i ziceau odinioar[ scriitorii str[ini. Pe-aici se ]ntorceau domnii no=tri cu pitacul1 ]mp[r[tesc de la |arigrad. De aici =i din limanul Br[ilii, porneau ]n R[s[rit cor[biile turcilor, ]nc[rcate cu zaherele2 str`nse cu hapca de pe m[noasele noastre \inuturi, pe vremea c`nd firmanele lor numeau Moldova =i Valahia „hambarele sultanului“. Fruntea ora=ului, partea lini=tit[, curat[ =i luminoas[ a Gala\ilor, se desf[=ur[-n sus, pe podi=ul ridicat ]ntre Siret =i Prut. Nimic nu-\i mai aminte=te timpurile de groaz[ =i de jaf prin cari-a trecut ora=ul acesta mare =i plin de via\[. }n centru 1 2

Pitac — porunc[ scris[. Zaharea — provizii (pentru armat[).

226

Rom`nia pitoreasc[

se gr[m[desc cl[diri ]nalte, r`z[toare, oteluri, pr[v[lii bogate, cari te cheam[ de pe drum. Mai pe de m[rgini, ]n cur\i largi, ]ntre copaci, case vechi, cu ziduri groase =i drepte, v[ruite pe dinafar[, cu obloane la ferestre =i cu balcoane ruginite de cari at`rn[ vrejuri uscate de ieder[, au aerul unor b[tr`ni gospodari cari-=i p[streaz[ portul, firea =i datinile str[mo=e=ti neatinse de prefacerile vremii. R[t[cesc singur prin str[zile largi, t[cute =i pline de soare ale ora=ului, pe c`nd g`ndurile mele m[ poart[ cu veacuri ]n urm[. V[d republica ]nfloritoare a Gala\ilor, ]nainte de Drago=-Vod[, desc[rc`nd pe pie\ele ei bog[\iile R[s[ritului =i ale Apusului, ]n zarva negustorilor aduna\i din toate politiile1 lumii. V[d pe Alexandru cel Bun petrec`nd pe Ioan, fiul lui Ioan Paleologu, ]mp[ratul Bizan\ului; alai mare, =i muzici, =i c[l[re\i ]nso\esc p`n’ la corabie pe t`n[rul mosafir, care, mai t`rziu, ajung`nd ]mp[rat, ]=i aduce aminte de frumoasa ospitalitate a \[rii noastre =i trimete voievodului Moldovii titlul de rege =i coroan[ imperial[, iar mitropolitului, mitr[ de patriarh. V[d pe Petru Rare=, cu pletele pe umeri, cu c[ma=a desf[cut[ la piept, ]ngenunchind pe marginea Brate=ului =i-ncord`n-du-=i bra\ele v`njoase pe m[jile2 -nc[rcate cu pe=te: de unde s[-i treac[ prin cuget c[, pe c`nd el asud[ tr[g`nd la n[vod, crainici trime=i prin \ar[ ]l caut[ de zor s[-i spuie c[ sfetnicii Moldovii s-au str`ns la Ia=i =i l-au ales domn!... V[d apoi t[tari =i turci gonind pe uli\i mul\imea orbit[ de spaim[, c[lc`nd femei, copii =i b[tr`ni ]n copitele cailor, d`nd foc caselor p[r[site, pref[c`nd bisericile-n grajduri =i ]nfig`ndu-=i suli\ele ude de s`nge ]n ochii sfin\ilor de pe icoane. De sub nori gro=i de fum zbucnesc lungi, sf`=ietoare \ipete de groaz[ =i de jale. +i iar[=i zarea se limpeze=te. S-a=az[ zile de pace =i de munc[. Pribegii se-ntorc pe la vetrele lor. Ora=ul prinde a se ]nfiripa. O nou[ via\[ se urze=te sub c`rmuirea p`rc[labilor ]n\elep\i =i harnici. +i c`nd, de pe cele dou[ maluri ale Milcovului, pornesc glasuri de fra\i s[ c`nte: 1 2

Politie — ora=, cetate. Maj[ — aici: plas[ (prin apropiere de mreaj[).

227

Alexandru Vlahu\[ „Hai s[ d[m m`n[ cu m`n[ Cei cu unima rom`n[„,

Gala\ii ne dau pe Costachi Negri, unul din cei mai ]nv[p[ia\i apostoli ai Unirii; iar c`nd cele dou[ principate ridic[-n m`inile lor o singur[ coroan[ =i cer un domn p[m`ntean, Gala\ii le dau pe Alexandru Ioan Cuza. 17. TULCEA

„Varda!“1 Maj[ — aici: plas[ (prin apropiere de mreaj[). — =i pun\ile se trag cu zgomot. Roata izbe=te puternic ]n valuri, ]ncepe malul s[ fug[ dinaintea noastr[ — casele parc[ senv`rtesc. Tot mai ]n fund, tot mai departe, se v[d pe cheiul plin de lume flutur`nd batistele, ca ni=te aripi de porumbei. }n st`nga ne desparte de nem[rginita oglind[ a lacului Brate= un val de p[m`nt clisos =i f[r[ vegeta\ie, de-a lungul c[ruia se a=terne alb[ vechea =osea a Prutului spre Reni. }n dreapta ]nv[lesc malul desi=uri de lozii =i de trestie. De dup[ mun\ii Dobrogiei soarele s-arat[, ]n cea\a dimine\ii, ca o ghiulea de foc. Dun[rea s-abate din drum, ca =i cum ar vrea s[ mai arunce-o privire — cea din urm[ — ]nspre c`mpiile Moldovii, =i-n larga ]ndoitur[ pe care-o face-n \[rmul Dobrogiei, ne pomenim din nou trec`nd prin fa\a Gala\ilor. De ast[ dat[ vedem pe deal tot ora=ul ca ]ntr-o panoram[. Un v`nt rece sufl[ dinspre miaz[noapte — e criv[\ul Rusiei. Dintre maluri umbrite de s[lcii iese Prutul, tulbure =i m`los, cea din urm[ solie pe care-o mai prime=te Dun[rea de la Carpa\i. De-aici p`n[ ]n furca Ciatalului \[rmul st`ng nu mai e al nostru. Ne-apropiem de mun\ii Isaccei. V`rfurile lor vinete, ple=uve trag linii col\uroase pe albastrul cerului, br`iele sunt ]mbr[cate-n codru, iar jos, pe poale, sentind sem[n[turi, ima=uri =i livezi. Un bra\ mic se rupe din Dun[re. Pe malu-i tr[g[nat se vede or[=elul Isaccea, vechiul Noviodunum, ]ncunjurat de lanuri de gr`u, =i mai ]n jos, 1

Varda — strig[t de avertizare al marinarilor pentru a face pe cineva s[ se dea la o parte.

228

Rom`nia pitoreasc[

fort[rea\a Eschi-cale, ]n preajma c[reia au avut turcii, pe vremuri, multe r[zboaie cu ru=ii, care n[v[leau aici u=or prin vadul Isaccea. Tot prin vadul acesta a fost venit =i Dariu ]mpotriva sci\ilor, cu cinci sute de ani ]nainte de Cristos; dar cum a venit, a=a s-a ]ntors, c[ci sci\ii s-au retras departe spre mun\i, =i Dariu =i-a ostenit oastea zadarnic c[ut`ndu-i. Ceva mai la vale, la furca Ciatalului, Dun[rea se desface-n dou[ mari bra\e, cari, ]ncovoindu-se pe dup[ o rari=te de s[lcii, se dep[rteaz[, pentru a nu se mai ]nt`lni niciodat[. Bra\ul Chilia, r`pos =i s[lbatec, fuge la st`nga =i spal[ hotarul nostru dinspre Rusia p`n[ la mare, unde-=i descarc[ apele prin =apte guri. Noi apuc[m la dreapta pe bra\ul Sulina, =i peste-o jum[tate de ceas suntem ]n fa\a portului Tulcea. Aici Dun[rea face o curb[ larg[ spre miaz[zi =i-mpinge ora=ul ]ntre dou[ dealuri uscate, pietroase, pe spinarea c[rora morile de v`nt, puse la r`nd, se arat[ ]n zarea albastr[ a cerului ca ni=te cer=etori g`rbovi\i, cu bra\ele-ntinse. E o c[ldur[ n[bu=itoare. Pe cheiul ]ncins de soare, oamenii, caii de la tr[suri au o ]nf[\i=are trist[, obosit[ =i de-abia se mi=c[. }n tot ora=ul e o t[cere, o lini=te de noapte. Casele dorm cu perdelele l[sate. Negustorii se-ntind =i casc[ ]n fundul pr[v[liilor f[r[ mu=terii. M[ primblu pe ulicioarele ]nguste ce se ridic[ din pia\[ =i nu v[d dec`t zaplazuri ]nalte, =i por\i ]nchise, ]nnegrite de ploi =i de vechime. Mi se pare c[ m[ aflu ]ntr-o m[n[stire. Pe deasupra coperi=urilor de =indril[ r[sar mari =i rotunde turlele verzi ale bisericilor. +i-n aerul acesta cald, ]ncropit, m[ urm[re=te pretutindeni un miros de mu=e\el =i de piele ruseasc[. Lungi, nespus de lungi ]mi par cele trei ceasuri pe cari le petrec aici. 18. SULINA

Pe la toac[ ne urc[m pe un vapor mai mic =i plec[m ]nainte. De-abia am pierdut din ochi morile de v`nt de pe dealurile Tulcii, =i iat[ c[ din ramul Sulinii se desparte un al treilea bra\ — Sf`ntul Gheorghe — a c[rui linie alb[ se-ndoaie spre dreapta =i se-nfund[-n stuf[ri=. }n aceast[ rupere =i ]mpr[=tiere

229

Alexandru Vlahu\[

de valuri peste delta Dobrogiei, Dun[rea pare c-ar ]ncerca s[ s-ascund[, s[ fug[ de puterea cov`r=itoare a m[rii, care o atrage, o cheam[ de departe cu strig[tul talazurilor ei. De jur ]mprejur, c`t bate ochiul, e o lunc[ ml[=tinoas[, acoperit[ de papur[ =i de s[lcii. Bra\ul Sulina, ]n mare parte canalizat, cu malurile pierdute, s-a=terne drept =i alb ca o tr`mb[ peste netezi=ul acesta verde, pustiu, nem[rginit. Unde =i unde vezi pe mal c`te-un conac de pescari, o hrub[ lung[ ]nv[lit[ cu malduri de stuh. C`te o barc[, cu p`nzele-ntinse, se ive=te, ca o pas[re din alte lumi, ]n dunga argintie a apei. Cai slobozi, cu coame lungi, ies din desi=uri, scutur[ din cap =i se uit[ \int[ la noi cu un aer mirat, ]ntreb[tor. Pustietatea, s[lb[t[cia acestor locuri neumblate, ]ntinsele p[duri de trestii cari-=i leag[n[ ]n v`nt v`rfurile ar[mii, t[cerea aceasta ad`nc[, st[p`nitoare pe-ntregul cuprins, toate fac s[ te crezi departe de p[m`nt, ]ntr-o planet[ nelocuit[. C[tr[ sear[ z[rim ]naintea noastr[, mai ]nt[i, c`teva suluri de fum risipindu-se molatic ]n albastrul limpede, str[veziu, al cerului, apoi catarguri ascu\ite, din ce ]n ce mai multe, din v`rful c[rora at`rn[ re\ele de fr`nghii ca ni=te p`nze de p[iajin, apoi co=uri ]nalte, turnuri de biserici, coperi=uri de case, — un ora= care iese din ap[ =i se ridic[-ncet, ]ncet, atras ]n vaz[1 ca de puterea unei vr[ji. Este Sulina, limanul fericit ]n fa\a c[ruia trag cor[biile m[rii =i ale Dun[rii — poarta larg[ prin care trec bog[\iile tuturor continentelor, purtate de la un cap[t la altul al lumii pe drumul neted =i f[r[ pulbere al apelor. De-a lungul cheului sunt ]n=irate, cu privirea spre mare, otelurile, agen\iile, palatul Comisiunei dun[rene =i toate cl[dirile mai de frunte ale ora=ului. Dou[ diguri largi de piatr[ c[l[uzesc valurile canalului ]nl[untrul m[rii. Aici se sf`r=e=te lunga =i glorioasa c[l[torie a b[tr`nului Istru. Aici m`ndria =i puterea fluviului-rege se farm[ de talazurile grele ale m[rii, ]nv[lm[=ind ]n vuietul acestei izbiri undele =i strig[tele ]ntregului popor de r`uri pe cari le-a smuls din coapsele mun\ilor. 1

}n vaz[ — ]n c`mpul vizual, ]n vedere.

230

Rom`nia pitoreasc[

+i ]n sfada aceasta de ape nelini=tite, deasupra volburei ace=tia ]ngrozitoare, se leag[n[ pururea un clopot, a c[rui b[taie d[ de =tire marinarilor, pe vreme de cea\[, s[ fie cu luare-aminte. E noapte. Sub cerul negru, f[r[ stele, ora=ul doarme. Ascult plesc[itul somnoros al valurilor — vecinica =i de=arta fr[m`ntare a m[rii. Departe, cele dou[ faruri de la capetele digurilor lic[resc ]n ]ntuneric ca dou[ candele-ntr-un cimitir. Din c`nd ]n c`nd mi se pare c[ aud glasuri t`nguitoare bocinduse pe valuri. Dang[tul clopotului r[sun[ rar, ]nduio=at, ]n fioroasa ]mp[r[\ie-a nop\ii.

231

CUPRINS

PE MAREA NEAGR{

19. PE INSULA +ERPILOR

R[sare soarele sc`nteietor din geana dep[rtat[ a m[rii. Razele a=tern br`ie verzui, galbene =i ro=ii pe ]ntinsul netezi= al apei. P[m`ntul se retrage ]n urma noastr[. }ncet Sulina se pleac[, se scufund[ sub valuri. Copacii, catargurile, sulurile negre de fum, toate se =terg; albastra bolt[ a cerului se las[ ca un coviltir uria= peste pustietatea lucie a m[rii. Dup[ dou[ ceasuri de plutire spre r[s[rit, z[rim ]naintea noastr[ o movil[ alb[. Acolo-i insula +erpilor. De departe par ruinele unei cet[\i fantastice ]nfipte ]n valuri. La vreo sut[ de pa=i vaporul se opre=te. O barc[ ne ia, =i peste c`teva minute punem piciorul pe \[rmul pietros al acestui singuratec ostrov. Un doroban\ chipe=, frumos, vine vesel ]naintea noastr[. El =tie c[ odat[ cu noi i-au sosit merindele de la Sulina. — Nu \i-e ur`t aici, leat? — ]l ]ntreb ca s[ intru ]n vorb[ — pe c`nd ne urc[m ]ncet spre farul din v`rful insulei. — Poi de ce s[ ne fie ur`t? c[ doar nu suntem pe p[m`nt str[in... e tot \ara noastr[. +i t`n[rul str[jer ]mbr[\i=[ c-o privire m`ndr[ =i fericit[ larga ]ntindere a m[rii, ca =i cum ar fi vrut s[ spuie: „A noastr[-i toat[“. P[=ind printre bolovani, ]i povestesc cum au stat aici de mult, de mult, acum trei mii de ani, Ahile, cel mai vestit viteaz al Grecilor, cum s-a ]nsurat el aici cu Elena cea frumoas[, =i la nunta lor au venit Neptun, zeul m[rilor, =i Amfitrite, so\ia lui Neptun, =i z`nele tuturor apelor care curg ]n mare; ]i ar[t

232

Rom`nia pitoreasc[

locul unde a fost templul lui Ahile, =i-i spun cum p[s[rile insulei zburau ]n fiecare diminea\[ la mare de-=i muiau penele, apoi veneau gr[bite de stropeau toat[ podeala de marmur[ a templului =-o m[turau frumos cu aripele. — Or fi astea, zise doroban\ul, zbur[tuind un stol de lari albi care ciuguleau ]n petecul de secar[ de pe podi=ul ostrovului. — Chiar ele... nu; dar str[mo=ii lor de bun[ seam[ c-au cunoscut pe m`ndrul Ahile. — Ale naibii dih[nii, — s[ le auzi cum \ip[. Domnule, juri c[-s ni=te copii care r`d. Suntem pe v`rf, l`ng[ far. Nici un copac, nici o tuf[ nu se z[re=te pe scof`lciturile v[roase =i cr[pate ale acestui ostrov. }n jurul nostru valurile fo=nesc. Ele vin mereu, de departe, popoare ]n veci nelini=tite, =i se sparg url`nd de coastele pietroase ale insulei, ]n care bat st[ruitor, ca =i cum ar vrea s-o smulg[ din loc. Soarele ]mpr[=tie raze tot mai fierbin\i din limpezi=ul albastru al cerului. Curcubeie s-aprind pe talazuri. Privirile noastre se ad`ncesc ]n zare, se pierd uitate pe de=ertul nem[rginit =i str[lucitor al m[rii. Valurile parc[ ard. Niciodat[ n-am v[zut at`ta lumin[, at`ta spa\iu. De-un sentiment de evlavie ni se umplu sufletele, =i st[m neclinti\i, ca ]ntr-o tainic[ rug[ciune, sub farmecul acestei uimitoare priveli=ti. Timpul pare a se fi oprit din zbor. G`ndurile noastre a\ipesc de leg[narea =i t`nguirea ne]ntrerupt[ a valurilor. To\i t[cem, ca ]ntr-o biseric[. 20. CONSTAN|A

A=a lini=tit[ =i bl`nd[ s-ar[ta marea c`nd am plecat din Sulina! +i c`t ne-a prins ]n larg, a =i-nceput a se posomor] =i, din ce ]n ce mai cu m`nie, a-=i ridica o=tirile-i de valuri ]naintea noastr[. Soarele a asfin\it. P[m`ntul nu se mai vede. Un ]ntuneric greu, amenin\[tor, se las[ din cerul ]nnorat, f[r[ stele. De pretutindeni, mugind, talazurile negre vin ca ni=te matahale vii =i se izbesc de coastele vaporului, care, g`f`ind greoi, se lupt[ cu n[me\ii de ap[ =i-=i taie cale dreapt[ pe

233

Alexandru Vlahu\[

marea ]nvolburat[. +uier[-n v`nt fr`nghiile ]ntinse de catarguri. Leg[narea neregulat[ a vasului m[ ame\e=te. O c[ldur[ n[bu=itoare ]mi ]nv[luie capul. Culcat pe spate, ]n aerul greu al cabinei, ]mi ]ncopcesc1 m`inile sub ceaf[, ]nchid ochii =i ]ncerc s[ cuget; dar vijelia de-afar[ pare c[ ]mpr[=tie =i g`ndurile mele. E o larm[, un zgomot ]nfior[tor de scaune r[sturnate, de u=i tr`ntite. Aud pa=i repezi pe punte, strig[te nedeslu=ite. C-un v`j`it n[prasnic se-nal\[ valurile arunc`nduse pe podelele vaporului, =i-n h`rtoapele ce se deschid, vasul sc[p[t`nd se pleac[ ]ntr-o parte, pere\ii trosnesc, str`n=i ]ntre mi=c[toarele dealuri de ap[. O am[gire a sim\urilor z[p[cite de spaim[: mi se pare c[ ]n loc s[-naint[m, ne l[s[m ]n jos, ne scufund[m ]ncet ]n ad`ncul m[rii. M[ uit la u=[, — peacolo are s[ n[v[leasc[ apa, pe-acolo are s[ vie moartea. O a=tept. }nv[lm[=it =i r[pede, ca la lumina unui fulger, ]mi apar icoane din copil[rie, stoluri de amintiri vechi, nechemate, tresar deodat[ ]n sc[p[rarea unei clipe; cuvinte, =i lucruri, =i ]nt`mpl[ri la cari nu m-am mai g`ndit de mult vin acum, st`rnite din dep[rt[rile vie\ii, aduse valv`rtej ca de suflarea unei vijelii. M[sor cu g`ndul ]ntinderea m[rii: peste talazurile-i furioase v[d vasul nostru — o juc[rie, o coaj[ de nuc[, pe care iscusin\a omului o cump[ne=te =-o poart[ totu=i pe m[ri, ]nfrunt`nd m`nia furtunilor. }n luptele-i de veacuri cu-at`tea primejdii =i greut[\i ce-i stau ]n cale, omul ]mi apare ca acel voinic n[zdr[van din pove=ti pe care nimic nu-l ]nsp[im`nt[. Cine poate prevedea p`n[ unde-=i va ]ntinde ]ntr-o zi hotarele puterilor lui cuceritorul acesta ]ndr[zne\ =i neobosit! }n albul zorilor ies pe punte. Furtuna s-a potolit. Marea e lini=tit[, — ostenit[ parc[ de-at`ta fr[m`ntare ]n de=ert. Un ora= frumos str[luce=te ]naintea noastr[: Constan\a — farul Rom`niei, aprins la por\ile R[s[ritului, ]n pragul apelor nest[p`nite. O, p[m`nt binecuv`ntat! Ora=ul e rev[rsat pe-o ie=itur[ de mal ]mpl`ntat[-n valuri. 1

A ]ncopcia — a ]mpreuna.

234

Rom`nia pitoreasc[

Prin c`te-a mai trecut, Doamne, =i col\i=orul acesta de lume!... La ]nceput au aruncat ancorele =i =i-au a=ezat liman aci fenicienii, cei dint`i colind[tori ai m[rilor. Dup[ ei au venit grecii, cu puternicile lor cor[bii. Apoi a ]nceput n[vala noroadelor de pe uscat. +i a=a, neamuri pe neamuri s-au ]mpins ]n c[utarea „berbecului cu l`na de aur“ de la gurile Istrului; vie\i peste vie\i s-au a=ternut ]n trei mii de ani pe \[rmul acesta, =i vijelii dup[ vijelii au b`ntuit =i-au spulberat a=ez[rile lor din temelie. Constan\a de azi — chemat[ s[ devie peste c`\iva ani unul din cele mai m[re\e =i mai ]nsemnate porturi din lume — st[ pe morm`ntul vechiului ora= Tomi, a c[rui ]ntemeiere e ]nv[luit[ ]n negura unei triste =i crude pove=ti: „Frumoasa Medeea, fiica lui Aetes, regele Colchidiei, fuge de la p[rin\i, lu`nd cu ea =i pe micu-i fr[\ior Absirt. Furios, Aetes o urm[re=te pe mare. Iat[-l, e gata s-o ajung[. Nebun[ de spaim[, Medeea, ca s[ scape de corabia prigonitoare, ale c[rei p`nze se v[d tot mai aproape, ucide pe Absirt =i, sfertic`ndu-i trupul, i-arunc[ buc[\ile pe valuri. Nefericitul p[rinte opre=te mereu corabia, s-adune de pe ap[ buc[\ile-ns`ngerate ale iubitului s[u copil, =i, c`nd le str`nge pe toate, pl`ng`nd de durere, trage la \[rm s[ le-ngroape. Limanul acesta, cu ora=ul care s-a ridicat apoi aci, s-a numit Tomi (de la cuv`ntul grecesc Tόμη ¡ bucat[).“ De pe atunci au trebuit s[ fie ]mbel=ugate =i atr[g[toare locurile acestea pentru ca s[ roiasc[ =i s[ s-a=eze pe-aici popoare venite din dep[rt[ri a=a de mari. Inscrip\ii vechi, st`lpi de marmur[ d[ltui\i cu m[iestrie, at`tea ruini de case, de temple =i de b[i ce se dezgroap[ de sub malurile acestea arat[ starea ]nfloritoare la care ajunsese Tomi odinioar[. O via\[ puternic[, civilizat[ ]ncol\ise aci, =i cine =tie unde-ar fi ajuns azi dac-ar fi fost l[sat[-n pace. Dar s-au pornit de la o vreme =uvoaiele de barbari, =i au curs, au curs ]ncoace n[prasnice =i pustiitoare, sp[rg`nd ]nt[riturile romane, culc`nd cet[\ile la p[m`nt =i pref[c`nd ]n pulbere munca de veacuri a at`tor neamuri. Din n[ruita Tomi s-a ridicat, sub Constantin

235

Alexandru Vlahu\[

cel Mare, Constan\a, c[reia mai t`rziu genovezii i-au redat, pentru c`tva timp, vechea str[lucire =i ]nsemn[tate comercial[. Apoi a c[zut sub st[p`nirea turceasc[: cheul =i digurile de ap[rare, l[sate ]n grija vremii, s-au stricat, frumoasele cl[diri ale portului s-au p[r[duit, toat[ mi=carea =i via\a ora=ului a ]nceput a t`nji — un somn ]ndelungat =i greu, ca o robie, s-a ]ntins peste ]ntreaga Dobrogie. Valurile m[rii boceau st`ngerea unei lumi. Dar iat[ c[ dinspre Dun[rea se-nal\[ deodat[, ca un fream[t re]nvietor, c`ntecele de biruin\[ ale rom`nilor; stindarde ciuruite de gloan\e flutur[-n v`nt, =i acelea=i bra\e v`njoase care-au s[m[nat moartea ]n c`mpiile Bulgariei vin acum s[ ]mpr[=tie via\[, putere =i lumin[ ]n c`mpiile =i ora=ele Dobrogiei. Ast[zi, ]n portul Constan\ei, sirenele vapoarelor rom`ne=ti cheam[ vijelioasele trenuri din dep[rt[rile Apusului: m[re\ul pod de la Cernavoda leag[ pentru totdeauna c[ile uscatului cu ale m[rilor, deschiz`nd Europei drumul cel mai scurt ]nspre bogatele \[rmuri ale Gangelui. Din malul ]mpodobit de vile str[lucitoare pornesc diguri uria=e, puternice bra\e de piatr[, care ]nfr`neaz[ furia talazurilor =i dau liman lini=tit cor[biilor. Azi Constan\a, ren[scut[, prive=te cu m`ndrie peste nesf`r=ita ]mp[r[\ie a m[rii. Pe schelele ei curg avu\ii din toate climele; iar vara lume de pe lume se adun[ pe plajele ei calde. Soarele asfin\e=te, lungind pe mare umbrele ora=ului. E o sear[ frumoas[, lini=tit[, una din acele dulci seri de var[ ]n care sim\i o adev[rat[ fericire s[ te la=i ]n voia visurilor. Valurile, cu v`j`itul lor leg[n[tor, \in ison orhestrei de pe mal, a c[rei fanfar[ se-mpr[=tie lin ]n largul m[rii. Pe cer se aprind candelabre de stele. De pe terasa otelului Carol ]mi lunec ochii pe sclipitoarea c`mpie a m[rii =i cuget la vremile-ndep[rtate, la c`te ]nt`mpl[ri =i prefaceri au curs dup[ ele. M[ g`ndesc la bl`ndul =i nefericitul Ovidiu... Aici =i-a pl`ns am[r[ciunile surghiunului ginga=ul poet al Romei. Str[in, bolnav, ne]n\eles de nimeni, el nu g[se=te, ]n sufletu-i ab[tut, un cuv`nt de laud[ nici pentru locul, nici pentru poporul ]n

236

Rom`nia pitoreasc[

mijlocul c[ruia e os`ndit s[ tr[iasc[. }n versul lui url[ criv[\ul iernelor grozave cari-nghe\au marea, pe lira lui suspin[ dorul de so\ie, de prieteni, de patria lui pururea frumoas[ =i sur`z[toare, din care-a fost gonit =i pe care n-avea s-o mai vad[ niciodat[. Au trecut de-atunci nou[sprezece veacuri. Azi, poete, nu te-ai mai sim\i a=a de str[in ]n locurile acestea. N-ai mai vedea chipuri fioroase de barbari ]mbr[ca\i ]n cojoace, nici marea pref[cut[-n pod sun[tor de ghea\[. Sci\ii s-au dus, =i Tomi s-a d[r[p[nat, =i toate s-au schimbat de-atunci. Patria ta, neamul t[u a r[zb[tut ]ncoace, =i o lume nou[ a r[s[rit aici, pe p[m`ntul acesta stropit de lacrimile tale; un nou ora= s-a ridicat din valurile Pontului, subt un cer tot a=a de albastru =i de cald ca =i al frumoasei Italii. Din mijlocul acestui ora=, statua ta de bronz prive=te vis[toare peste c`mpia acoperit[ de ruinile cet[\ilor =i lag[relor romane, sub zidurile c[rora zac oasele compatrio\ilor t[i. Azi te-ai primbla pe uli\i romane, printre vechi monumente, pe ale c[ror lespezi de marmur[ ai citi nume cunoscute =i scumpe inimii tale; pe scutul legionarilor de piatr[ ai revedea pe cei doi prunci apleca\i la s`nul lupoaicei, =i ai c[uta cu noi ]n ad`ncimea vremii ob`r=ia ]ndep[rtat[ a gloriosului t[u neam. Azi nu s-ar mai t`ngui a=a de jalnic lira ta, c[ci ai tr[i aci ]n mijlocul unui popor care \i-ar fi drag, ]ntre oameni al c[ror chip \i-ar aminti tr[s[turile m`ndre ale cet[\enilor romani =i-n a c[ror limb[ — ml[dioas[ =i sonor[ ca =i versurile tale — ai reg[si, cu at`ta sfin\enie p[strate, urmele vii din graiul st`ns de mult al poporului t[u.

237

CUPRINS

}N MUN|II NO+TRI

21. PE COLIBA+I

De m`necate ie=im din Turnu-Severin pe =oseaua care-o ia pe sub Mun\ii Mehedin\ilor =i merge la T`rgu-Jiu. Valea ]n care sc[p[t[m de pe podi=ul ora=ului se umple =i r[sun[ toat[ de zuruitul zurg[l[ilor =i de tropotul uscat al cailor. Dorm ]nc[ viet[\ile cuprinsului. Numai cioc`rlanii, mai harnici, p[=esc m[run\el pe marginea =an\ului. De jur ]mprejur nu vezi dec`t holde =i livezi. }naintea noastr[ drumul se a=terne alb, neted, pe sub colnice. }n aer e o r[coare dulce =-un miros s[n[tos de c`mp =i de p[dure. Nici un zgomot, nici o mi=care, nici o adiere de v`nt nu se simte. Copacii, cu frunza neclintit[, par zugr[vi\i. Brobonit de rou[, p[m`ntul doarme ]nc[ ]n lumina umed[ =i nehot[r`t[ a dimine\ii. Peste-un ceas ]ncepem s[ urc[m dealul Coliba=i. Sub noi zarea se l[rge=te. }nainte, spre r[s[rit, cerul se dogore=te ca de b[taia unei fl[c[ri; o pulbere fin[ de aur se ridic[ din spatele codrului =i se ]mpr[=tie ]n sus ca =i cum ar sufla-o gura unui vulcan. C`\iva nori zgrun\ui\i, ce plutesc ]n albastrul cerului, prind a se rumeni pe margini. Deodat[, o suli\[ de foc str[punge perdeaua de arbori. Por\ile zilei se deschid, =i, ]n valuri, curge lumina pe v[i. P[m`ntul tresare din somn, vesel =i plin de via\[, sub calda binecuv`ntare a soarelui. Pe culmea Coliba=ilor oprim, s[ r[sufle caii. Priveli=ti largi, fermec[toare ni se desf[=ur[ din toate p[r\ile. Lanuri =i paji=ti s-a=tern ]n r[zoare pe coaste de grinduri u=or tr[g[nate. Casele albe ale satelor, rev[rsate pe t[p=ane, str[lucesc printre livezile de pruni. Pe oga=ele1 verzi ale v[ilor p[tate de umbr[ g`rlele 1

Oga= — urm[ s[pat[ ]n p[m`nt de ape.

238

Rom`nia pitoreasc[

trag dungi tremurate, vinete =i sclipitoare ca o\elul. Departe, ]ntr-un albastru-fumuriu, se ]ncalec[, ]ncre\indu-se ]n valuri neregulate, din ce ]n ce mai dese, spin[rile m[t[h[loase ale dealurilor acoperite de p[duri. Vizitiul — un \[ran chipe= =i de=tept din podgoriile Orevi\ii — ]mi arat[ cu biciul, ca pe hart[, mun\ii, plaiurile =i apele Mehedin\ilor =i ]mi poveste=te, cu =art, legendele pe care le-a auzit =i el de la b[tr`ni. „Muntele Babelor... l-am l[sat ]n urm[, se vede bine din =osea, cum vii de la V`rciorova, pe l`ng[ Schela Cladovii... nu-i a=a-nalt, da-i priporos grozav. Pe el =i-a lep[dat Dochia cojoacele. Cic[ era baba asta o zgrip\oroaic[ ur`t[, =i b[t[ioas[, =i rea, de mama focului, — =-avea un fecior, Dragomir, care se-nsurase c-o fat[ frumoas[, =i harnic[, =i cuminte, de nu mai avea p[reche; da’ baba n-o putea suferi =i nu =tia cum s-o mai canoneasc[, doar o face-o s[-=i ia lumea-n cap. }ntr-o zi ]i d[ un caier de l`n[ neagr[ s[-l spele p`n[ l-o albi. +i pe c`nd zolea1 la f`nt`n[ =i pl`ngea biata nevast[ de-nduio=a pietrele, iac[ vine un mo=neag, c-o barb[ alb[ p`n’ la br`u, =-o ]ntreab[ bl`nd c[ de ce pl`nge; ea-i spune cum o prigone=te =-o haine=te2 soacr[-sa =i cum tot la munci grele =i f[r[ spor o m`n[, ca s-o p`rasc[ pe urm[ la Dragomir c[ nu-i nici de-o treab[ =i s-o izgoneasc[ din cas[. Auzind una ca asta, mo=neagu — care era chiar Dumnezeu — dintr-o vorb[-i n[lbe=te caierul =i-i d[ =-o chit[3 de ghiocei ]nflori\i, s[-i duc[ babei. Cum vede baba ghioceii, crede c-a =i venit prim[vara =i strig[: „Dragomire mam[, s[ ne preg[tim de-amu s[ suim oile la munte, c-au prins a se ridica z[pezile...“ A doua zi m`n[ pe nor[-sa c-un caier alb s[-l spele p`n’ l-o face negru. +i iar trece Dumnezeu pe la f`nt`n[, =i f[c`ndu-i-se mil[ de biata nevast[, blagoslove=te ]ncet cu dreapta, =i caierul, din alb, se face deodat[ negru ca p[m`ntul ]n desprim[v[rat; apoi ]i ]ntinde o 1

A zoli — a sp[la (l`n[). A haini — a ur]. 3 Chit[ — m[nunchi, buchet. 2

239

Alexandru Vlahu\[

chit[ de fragi coapte =i-i zice: „Na, s[ le dai babei =i s[-i spui c[ le-ai cules de pe c`mp“. C`nd a v[zut Dochia fragele, ro=ii ca s`ngele, nici n-a mai stat la g`nduri: iute s-a ]ncoto=m[nat ]n cele nou[ cojoace, a luat pe Dragomir =-au pornit cu turmele la munte. +-a dat Dumnezeu ]nt`i trei zile de var[, =i pe urm-o moin[ =-o ploaie cald[, c-a ]nceput baba s[-=i lepede cojoacele, ude leoarc[ =i grele de nu le mai putea duce, p`n-a r[mas numai cu unul. +i atunci s-a l[sat deodatun ger, =-o lapovi\[, =-un ]nghe\ de cr[pau pietrele. +i umbl`nd baba de colo-colo, rebegit[ de frig, vede pe fecioru-s[u r[z[mat cu =alele de-o st`nc[ =i prinde-a-i gr[i: „Aba1, Dragomire maic[, lumea se pr[p[de=te de frig, =i tu stai =i c`n\i din fluier!“... Da’ el era mort, — ]n\epenise-acolo prididit de zloat[, c-un ciubuc de ghea\[ la gur[. +-a=a, au ]nghe\at sloi =i baba, =i oile, =i s-au pref[cut toate-n stan[ de piatr[, de se cunosc =i azi mom`ile lor albe, risipite ca o turm[, pe muntele care deatunci se cheam[ Babele.“ Ascult`ndu-l, m[ g`ndeam c[ tot legenda asta, cu pu\ine schimb[ri, mi-a povestit-o un cioban de pe muntele Ceahl[u, ar[t`ndu-mi o turm[ de st`nci ]mpr[=tiate pe prispa verde ce se-ntinde la picioarele Panaghiei. 22. LA UMBR{

Pe la amiaz[ con[cim ]n Bro=teni, sat mare =i frumos, rev[rsat pe valea r`ului Motru. Vrednici, =i cumin\i, =i buni gospodari trebuie s[ fie oamenii prin p[r\ile acestea. V[d c[su\ele lor vesele =i curate, livezile ]ngr[dite, cur\ile pline de p[s[ri, f`nul str`ns cu ]ngrijire =i a=ezat ]n p[tuiace2, vitele grase, femeile bine ]mbr[cate =i copiii rumeni la fa\[. M[ dau ]n vorb[ c-un mo=neag care-mplete=te la un co=er de nuiele. 1

Aba — exclama\ie care exprim[ mirarea sau cu care se atrage aten\ia cuiva c`nd i se vorbe=te. 2 P[tuiac — podea improvizat[ din sc`nduri, crengi etc., a=ezat[ pe furci sau ]n copaci, pe care se cl[de=te nutre\ul pentru vite.

240

Rom`nia pitoreasc[

„Sunt, ce e dreptul, =i p[m`nturile bune pe-aici, ]mi spune b[tr`nul, dar =-ai no=tri s-au ales tot oameni harnici =i de isprav[. Noi pe la t`rg mai mult vindem dec`t cump[r[m, c-avem aici, slav[ Domnului, tot ce ne trebuie. De-ale ]mbr[c[mintei lucreaz[ nevestele ]n cas[; opinci =i c[ciuli ne facem noi; =i de-ale gurii ne d[ Cel-de-sus de-ajuns =i de r[mas. Uite-o cum st[ podoab[ pe dealuri hrana noastr[, din bel=ug: numai s[n[to=i s[ fim =i zile s-avem s-o m`nc[m. Vezi dumneata, noi avem ]n comuna noastr[, de =apte sute de suflete, patru biserici =i numai dou[ c`rcime. De aceea nici nu s-aud pe-aici g`lceve, ori b[t[i, ori furti=aguri, cum sunt, de-o pild[, pe la Ponoare, unde sunt pruni mul\i =i unde oamenii beau \uic[ =i-n loc de aghiazm[ la Boboteaz[. Acolo cic-ar fi vrut odat[ sf`ntul Nicodim s[ le fac[ =i lor o biseric[, =i ei, tic[lo=ii, ca s[ scape de sf`nt, s-au apucat =i i-au v`r`t peascuns un miel ]n traist[, =-apoi au s[rit s[-l bat[ zic`nd c[ le-a furat mielul, =-a plecat sf`ntul ]n lume blestem`ndu-i s[ nu mai aib[ biseric[-n sat, ci numai de cimpoieri =i de tobo=ari s[ le fac[ Dumnezeu parte. +i mult[ vreme cic-au r[mas f[r[ biseric[. Acuma au, nu-i vorb[, s-a milostivit Cel-de-sus cu ei, dar ce folos, c[ tot c`rcima li-i mai drag[!... Ur`t lucru mai e, Doamne, =i b[utura asta. Las[ c-aduce =i pagub[, =i te s[r[ce=te de te las[ pe drumuri, da-\i stric[ =i minte, =i s[n[tate, =i via\[, =i tot, deajungi din om neom. Eu — mul\umesc lui Dumnezeu — iac[, sunt aproape de nou[zeci de ani, =i muncesc c`t =i feciorii mei, =i nu =tiu ce-i boala. C`nd mi-i sete, m[ duc colea la =ipot, ]i trag un g`t bun de ap[ rece =i parc[-ntineresc...“ M[ uit la figura bl`nd[ =i luminoas[ a mo=neagului, ascult cu drag vorba lui a=ezat[ =i cuminte =i m[ g`ndesc c[ ]n el sunt ]ntrupate toate bunele ]nsu=iri ale poporului rom`n. C`t[ ]n\elepciune, ce de comori nu zac ascunse ]n sufletele acestea cinstite =i senine cari-au trecut de-at`tea ori prin cumpene mari, prin greut[\i =i nevoi cumplite, =-au ]nfruntat cu b[rb[\ie vijeliile vie\ii, =-au =tiut pururea s[-=i p[streze credin\a lor ]n bine =i-n dreptatea Celui de Sus! Multe =i nepre\uite frumuse\i ar descoperi acel care-ar putea str[bate ]n sufletul acestui popor ales =-at`t de bine ]nzestrat

241

Alexandru Vlahu\[

de fire ]n ad`ncimile t[inuite ale inimii lui bune =i r[bd[toare, unde s-au p[strat cu at`ta sfin\enie credin\ile, datinile, graiul =i virtu\ile neamului nostru =i de unde-a izvor`t cel mai cald =i mai duios c`ntec din c`te vrodat[ s-au spus pe lume — dulcea =i fermec[toarea doin[, ]n a c[rei larg[ ml[diere pare c[ fream[t[ to\i codrii =i pl`ng toate izvoarele \[rii. La plecare str`ng cu iubire =i cu ad`nc[ recuno=tin\[ m`na aspr[ =i noduroas[ a lui mo= Dumitru. Cugetul meu ]mi spune c[ cea mai mare parte din bunurile =i fericirile de cari m[ bucur le datoresc acestei m`ini harnice, cojite de soare =i de munc[. 23. VALEA MOTRULUI

Mergem o bucat[ bun[ pe marginea Motrului, ale c[rui unde verzui, pripite, se sparg de bolovani. Apoi urc[m pe-un podi= larg =i luminos. Miresme dulci, ]mb[t[toare, de sulcin[ =i de dumbravnic, se ]mpr[=tie ]n aer de pe f`ne\ele b[tute de soare. Un v`nt c[ldicel adie, =i gr`nele coapte ]=i leag[n[ spicele ca de vraja unui c`ntec. }n dep[rtare se pierd liniile ]nc`lcite ale dealurilor ]ntunecate de desimea codrilor. Lanurile sunt ]mp`nzite de secer[tori. C`rduri de fete ]n c[m[=i albe =i v`lnice1 ro=ii se pleac[ muncii =i-=i mi=c[ bra\ele-n tactul unei doine. Dulce r[sun[ valea de glasurile lor. Pe miri=ti =i pe =esuri alunec[-ncet umbrele c[l[toare ale norilor. }n urma noastr[, Motrul, tol[nit ]n spintec[tura dealurilor ca un balaur ostenit, ]=i tremur[ solzii sclipitori ]n soare. Copacii b[tr`ni s-apleac[ pe undele lui sf[toase, s[ le-asculte pove=tile. El scoboar[ de sus, dinspre „Culmea frumoas[„, de la poalele muntelui Oslea, unde-a stat ]n vechime ]ncol[cit n[prasnicul =arpe cu nou[ ochi, de groaza c[ruia se cutremura toat[ valea Dun[rii, p`n[ c`nd ]ntr-o zi iat[ c-a sosit acolo Iorgovan, voinicul f[r[ seam[n, =i s-a a=ezat ]ntr-o groap[, cu calu-i n[zdr[van =i cu tolba-i de s[ge\i, =i, c`nd =arpele, fl[m`nd, a ridicat capul s[-nfulice-o turm[ de vite ce p[=tea pe vale, Iorgovan, ]ntinz`nd arcul, l-a izbit c-o 1

V`lnic — fot[ lucrat[ ca o fust[ ]ncre\it[ =i despicat[ ]n fa\[.

242

Rom`nia pitoreasc[

s[geat[ =i i-a scos un ochi, iar muntele s-a zguduit din \`\`ni de zv`rcolirile dih[niei. +i tot a=a l-a p`ndit =i l-a s[getat, p`n[ c`nd =arpele, r[m`ind numai c-un ochi, a rupt-o de fug[ pe la Furca Alunului, pe unde se vede =i azi d`ra lui, c[reia ]i mai zic unii =i „brazda lui Novac“. Iorgovan s-a luat c[lare dup[ el, =i unde-l ajungea, ]i =i h[rt[nea cu palo=ul o bucat[ din trup; la apa Cernei ]ns[ voinicul a stat locului, fermecat de c`ntecul unei z`ne, iar capul =arpelui a trecut Dun[rea pe la Cazane =i s-a ascuns ]n pe=tera neagr[, de unde iese vara musca cea rea, care b`ntuie vitele de prin meleaguri. Departe, h[t, Motrul scap[-n lumini=, =i dup[ ce soarbe undele Co=u=tei, se ]ndoaie pe la cap[tul dealului Coliba=i =i trece, domolit =i g`nditor, pe sub zidurile m`n[stirii Strihaia, unde-a v[zut ]ntr-o noapte pe Mihai Viteazu viind ostenit de r[zboi =i gr[bindu-se s[ ridice p`n[-n ziu[, pe ruinele castelului p[rintesc, o biseric[, pe care, de zor mare ce-a avut, a gre=it =-a zidit-o cu altarul spre miaz[zi. De-acolo, b[t`nd spre r[s[rit, se las[ molatic pe =es deschis, printre ima=uri =i s[m[n[turi, p`n[-n m`n[stirea Gara Motrului, unde-=i descarc[ undele-n Jiu. M`n[stirea, ]mprejmuit[ cu ziduri groase, sparte de vremi, e a=ezat[ pe poalele unui deal. Acolo odihnesc oasele cuviosului patriot Eufrosin Poteca, unul din cei mai harnici apostoli =i lumin[tori ai neamului nostru pe la ]nceputul secolului al XIX-lea. Pe por\ile de fier de la intrare, m`ncate de rugin[, se cunosc ]nc[ urmele gloan\elor repezite din flintele pandurilor lui Tudor la 1821, c`nd, de frica lui, boierii greci se ]nchiseser[ acolo, ca ]ntr-o cetate, cu averi, arme =i arn[u\i. Pe toat[ valea Motrului =-a Jiului, pornind din c`mpia Pade=ului, de pe plaiul Clo=ani, unde s-a ridicat ]nt`i steagul libert[\ii ]n m`ntuitoarea r[scoal[ de la 1821, =i p`n[ ]n =esurile Dun[rii, prin toate satele Olteniei auzi vorbindu-se de „Domnul Tudor“, ca =i cum ieri ar fi trecut pe-acolo, ]n fruntea pu=ca=ilor s[i, a=a viu, =i mare, =i ]ntreg a r[mas ]n mintea tuturora „viteazul r[zbun[tor“ al poporului, eroul legendar care ]mbr[case „c[ma=a mor\ii“ pentru m`ntuirea neamului s[u.

243

Alexandru Vlahu\[

24. M~N{STIREA TISMANA

De pe Culmea Frumoas[, din codrul de fagi b[tr`ni, ]n desi=ul c[rora e pururea noapte, sc[p[t[m ]n valea larg[ =i luminoas[ a Tismanei. Aerul fierbe de z[pu=al[. Cerul pare c[ arde deasupra noastr[. Pe lanuri zoresc muncitorii, descul\i, cu frunze de brusturi pe cap, cu m`necile c[m[=ii de p`nz[ aspr[ sumese p`n[-n sup\iori. Trecem prin satul Tismana, a=ezat la poalele mun\ilor, ]ntre dou[ v`lcele, de-o parte =i de alta a r`ului Tismana. St`rni\i de cling[tul zurg[l[ilor, copiii alearg[ de pretutindeni, se urc[ pe garduri, zburdalnici, veseli, g[l[gio=i. C`inii ]=i amestec[ l[tratul ]n chiotele lor. Din sat ie=im ]ntr-o paji=te frumoas[, a=ternut[ pe-o vale care se ]ngusteaz[ din ce ]n ce. }n fund se deschide ]naintea noastr[ ca o poart[ ]n tainica =i ]ntunecata domnie a codrului. Prin spintec[tura aceasta a mun\ilor, drumul, =erpuind pe marginea r`ului Tismana, se ad`nce=te ]ntr-un desi= de castani seculari. Umbra ne ]nv[luie din toate p[r\ile. Un dulce miros de f`nea\[ plute=te ]n aerul r[coros. }n lini=tea sf`nt[ a codrului, ]n m[re\ia =i s[lb[t[cia acestor locuri, =opotul somnoros al apei, u=oara cl[tinare a frunzelor, stropii de lumin[ ce picur[ din stra=ina de ramuri, toate te farmec[; inima-\i bate de-un fior ne]n\eles, ca =i cum ai fi intrat ]ntr-o lume de ]nchipuiri, de basme. La o cotitur[ a drumului, crengile se desfac — o ferestruie se deschide-n p[retele de verdea\[, din fund r[sare, peste v`rfurile copacilor, un turn ]nalt =i galben. De-abia l-ai z[rit ]ns[ — =i bolta de ramuri se-nchide din nou. Dintr-acolo s-aude tot mai tare, tot mai aproape un vuiet ca de moar[, =-un r[p[it, un plesnet de ap[ care cade pe lespezi. Deodat[, ca la un semn, perdeaua de arbori se d[ la o parte sus, pe v`rful unei st`nci fioroase, ]\i apare, ]n toat[ fantastica ei m[re\ie, m[n[stirea Tismana, cu zidurile ei ]ndr[zne\e, cu turnurile ei ]nalte de castel din timpurile vechi. Te ui\i ]nm[rmurit, ca la o minune, =i nu =tii bine de-i aieve, ori e-n vis, c`nd iat[ c[ o nou[ priveli=te te cheam[: torentul Gurniei, repezit de sus, de sub talpa m`n[stirii, s-arunc[ v`j`ind =i cade de la o ]n[l\ime

244

Rom`nia pitoreasc[

ame\itoare peste-o gr[mad[ de st`nci d[r`mate, unde sulul de ap[ se sparge =i se preface ]ntr-o spum[ fumurie, pe care-o ia =-o duce-n undele-i repezi r`ul Tismana. Drumul ocole=te-n larg ca s[ fac[ urcu=ul lin. Trecem un pode\ =i suim pe-un t[p=an, ]ntre dou[ ziduri vechi, d[r[p[nate. }n poarta m`n[stirii ne iese-nainte „piticul Tismanei“, un c[lug[r mic, sp`n, cu fa\a zb`rcit[ ca un hrib, o mog`ldea\[ de om, cu glas de copil, cu ochi =i mi=c[ri de maimu\[. Ar[tarea aceasta ciudat[ se potrive=te de minune cu s[lb[t[cia locului ]n care ne afl[m. Intr[m, pe sub bolta ]naltei clopotni\i, ]n curtea larg[, t[cut[, a frumoasei m`n[stiri. }n mijloc e biserica, plin[ de scule =i odoare vechi; pe u=ile-i de stejar sunt s[pate cu mult[ m[iestrie iconi\e =i ]nflorituri mig[loase, fine ca o horbot[. }n st`nga, spre s[ritoarea Gurniei, se-n=ir[, de-a lungul zidului ]mprejmuitor, ]nc[perile stare\iei, =i chiliile cu dou[ r`nduri, ]n fund — arhondaricul. Aripa dreapt[ e un morman de ruini arse, acoperite de b[l[rii. Patru turnuri ]nalte, cu ferestrui ]nguste, str[juiesc, din cele patru col\uri ale cur\ii, lini=tita =i m[rea\a lavr[1, ridicat[ aci, ]n locul acesta ascuns, acum =ase sute de ani, de p[rintele Nicodim, cu ajutorul milostivilor Basarabi de pe acele vremuri. Spre miaz[zi vederea e astupat[ de-o st`nc[ uria=[, ]n al c[rei p[rete drept se v[d dou[ sp[rturi negre, t[iate ]n chip de ferestre la o ]n[l\ime fioroas[ deasupra pe=terii, din care iese url`nd =uvoiul Gurniei =i trece printr-un canal pe dedesubtul m`n[stirii. „Acolo sus, ]mi spune piticul c-un glas pi\ig[iat ce n-are nimic din glasul omenesc, ]n chilioara aceea scobit[-n piatr[ se retr[gea sf`ntul Nicodim, =i zile, s[pt[m`ni ]ntregi se ruga ]n tain[ la Dumnezeu pentru p[catele oamenilor. El a venit de peste Dun[re, trimis ]ncoace de-un ]nger care i s-a ar[tat ]n vis =i i-a spus =i locul anume unde s[ ridice m`n[stirea. +-a umblat, =-a r[t[cit mult sf`ntul p`n-a dat de s[ritoarea Gurniei. Erau ponoare pe-acolea =i-ntunecime mare, s[lb[t[cie =i desi= nestr[b[tut. +i el, singur, a cur[\it =-a netezit locul, =i-nt`i a 1

Lavr[ — m`n[stire mare.

245

Alexandru Vlahu\[

f[cut aici ]n fa\a pe=terei o bisericu\[ dintr-un tis b[tr`n, =-a potrivit s[ fie pristolul chiar pe r[d[cina tisului. Pentru credin\a lui cea mare ]l d[ruise Dumnezeu cu putere f[c[toare de minuni. +i oricine venea, p[tima= de boal[ trupeasc[ ori sufleteasc[, aici ]ndat[-=i g[sea alinare, c`t se l[\ise v`lva-n lumea-ntreag[ de bun[tatea =i harul cel m`ntuitor al sf`ntului. +-a venit pe vremea aceea din dep[rt[rile Apusului =-un ]mp[rat p[g`n ce-i zicea Jigmond =i care avea o fecioar[ bolnav[ r[u, „b`ntuit[ de duhul cel necurat“, =i cum au ajuns aici, s-a =indreptat fata. Apoi, ]ntr-o zi, cic[ primind ]mp[ratul plocon ni=te purcelu=i, i-a dat buc[tarului s[-i g[teasc[ ]ntr-ascuns =i s[-i aduc[ la mas[ ]ntr-un blid acoperit; =i vr`nd el s[ cerce puterea sf`ntului, i-a zis: „Blagoslove=te, p[rinte, ace=ti p[str[vi“. Iar sf`ntul blagoslovind, c`nd s-a descoperit blidul, s-au g[sit ]ntr-adev[r p[str[vi ]n loc de purcei. „V[d c[ este mare puterea ta, i-a zis ]mp[ratul, uimit, =i de aceea vreau s[-mi mai faci o minune: dac[ vei putea trece nev[t[mat prin foc, s[ =tii c[ eu cu to\i ai mei ne vom boteza ]n legea ta.“ Atunci sf`ntul cic-a poruncit de i-au adus lemne multe =i vreascuri din p[dure, =-a aprins un foc mare ]n fa\a bisericii, =i-mbr[c`nd od[jdiile preote=ti, a luat crucea =i evanghelia, =i-ncet a trecut de trei ori prin mijlocul fl[c[rilor. Iar c`nd a ie=it neatins din v[p[i, ]mp[ratul cu to\i ai lui, sp[im`nta\i, i s-au ]nchinat =-au cerut grabnic taina botezului.“ 25. T~RGU-JIU

Pe la toac[ plec[m spre T`rgu-Jiu. C`\iva nori fumurii c[l[toresc ]ncet pe bolta albastr[ a cerului. +oseaua dreapt[, b[tut[ ca-n palm[, taie ]ntinsa c`mpie ce se desf[=ur[ ]naintea noastr[. La r[s[rit se v[d peste =irul de dealuri verzi ]n[l\imile Vulcanului cari, ]mpreun`ndu-se pe la cheia Jiului cu m[gurile cenu=ii ale Par`ngului, alc[tuiesc cununa muntoas[ a jude\ului Gorj =i grani\a Rom`niei dinspre Transilvania. Dup[ un ceas de drum pe =es deschis, intr[m ]ntr-o p[dure mare =i frumoas[ de stejari seculari. Ne ad`ncim ]n ea ca-ntr-o lume t[inuit[,

246

Rom`nia pitoreasc[

plin[ de vr[ji. Din desi=ul ramurilor se cerne ]ntuneric. Treptat, aerul se r[core=te. Crengile ]ncep s[ se mi=te, frunzele fo=nesc de v`nt. Fulgere dese, orbitoare, spintec[ cerul din ce ]n ce mai posomor`t, =i tunete prelungi se aud bubuind ]n dep[rtare. C`nd ie=im ]n limpezi=, vedem ploaia, ca o perdea de suli\i, dreapt[ =i ]ntunecoas[, viind dinspre mun\i =i cotropind c`mpiile c-un ropot de o=tire ]ngrozitoare, n[prasnic[. Tunetele se-nte\esc, =i peste c`teva minute un adev[rat potop s-abate vijelios asupra noastr[. Nu mai vedem nimic. Caii alearg[ ]ndemna\i de \ipetele vizitiului, speria\i de r[p[itul stropilor cari cad, repezi =i grei, ca o grindin[ de gloan\e. }ntr-un sfert de ceas toat[ c`mpia e o mare. Cu chiu, cu vai ajungem la Br[diceni, unde ne ad[postim subt umbrarul unei c`rcime1. |[ranii descul\i, cu i\arii sume=i p`n[ deasupra genunchilor, cu bra\ele goale ]ncruci=ate pe piept, stau ]n picioare, neclinti\i, =i privesc cu jale la ogoarele-necate, la c[pi\ele risipite, la snopii desf[cu\i =i lua\i de puhoaie, la munca =i speran\ele lor nimicite ]ntr-o clipal[. +i nimeni nu scoate-o vorb[, nimeni nu se t`nguie. E ]n lini=tea aceasta a lor o m[re\ie de eroi de prin c[r\i, o ]n\elepciune antic[, ]n[l\[toare, care m[ umple de respect. Pe chipurile lor uscate e ]ntip[rit[ r[bdarea sf`nt[ a rom`nului, t[ria legendar[ a neamului acestuia o\elit ]n dureri, care-a v[zut =-a ]ndurat at`tea, c[ nimic nu-l mai poate ]ngrozi. }ncerc s[ m[ dau ]n vorb[ cu ei. Du=i pe g`nduri, cu privirea pierdu-t[-n v[zduh, ]mi r[spund scurt =i silnic. De obicei \[ranul nostru vorbe=te pu\in; nou[, mai ales, celor de la ora=e, foarte cu greu ]=i deschide inima lui larg[ =i r[bd[toare... Pornim. Ploaia a mai contenit. Satul e pe jum[tate ]n ap[. Femei cu pruncii ]n bra\e alearg[, \ip`nd, de-a lungul =an\ului pref[cut ]n g`rl[, pe care plutesc ]mpr[=tiate cop[i, \oale =i perine luate de =ivoi. La asfin\itul soarelui intr[m ]n T`rgu-Jiu. Ora=ul este a=ezat ]ntr-o v`lcea pe marginea Jiului. Un z[voi mare de plopi =i de 1

}n edi\ia 1908: c`rciume, ]ns[ ]nt`lnim =i forma: c`rcim[.

247

Alexandru Vlahu\[

anini seculari umbre=te malurile frumosului r`u. Str[zile sunt largi =i drepte. E lini=te ca la \ar[; =i ce aer de b[tr`ni g`nditori au unele case vechi, boiere=ti, tupilate-n fundul cur\ii, ]n desi=ul lor de arbori! Se-nsereaz[. Singur m[ primblu prin aleile t[cute ale parcului. Unde =i unde, c`te un felinar clipe=te-n frunzi=ul umed. Spre miaz[noapte, Mun\ii Gorjului ]=i cresteaz[, pe albastrul]nchis al cerului, v`rfurile lor ]nalte, negre, neregulate. +i-n t[cerea acestei nop\i de var[, fream[tul plopilor, =uietul Jiului par glasuri omene=ti ce-mi povestesc ]nt`mpl[ri, amintiri dureroase din vremile de demult... Aici, ]n ora=ul acesta retras, ]=i c[utau sc[parea la 1802 boierii Craiovii, goni\i de groaza lui Pasvantoglu, pa=a Vidinului; =-au n[v[lit atunci peste ei c`rjal`ii lui Manaf Ibraim, dup[ ce-au spart b`lciul Clanovului =-au pr[dat case, =-au dat foc bisericilor, =-au t[iat b[tr`ni =i femei, =i prunci nevinova\i. Pe a=a cumplite vremi s-a n[scut aici, ]n casa logof[tului Bro=teanu, George Bibescu, care peste patruzeci de ani avea s[ fie ales domn de boierii p[m`nteni din Ob=teasca Adunare, moment ]nsemnat ]n istoria noastr[: de-un veac =i jum[tate nu se mai rostise glasul \[rii pentru alegerea domnului ei. Aici amintirile istorice sunt vii, str`nse cu priceput[ grij[ =i p[strate cu sfin\enie. Nic[iri n-am g[sit at`ta iubire de \ar[, at`ta respect pentru trecutul neamului nostru ca-n ora=ul acesta lini=tit, unde toate parc[ te ]ndeamn[ la g`nduri frumoase =i la fapte bune. Statuia lui Tudor Vladimirescu — a=a de potrivit a=ezat[ ]n fa\a gimnaziului — aceast[ nepieritoare ]ntrupare a vitejiei =i a jertfei, este =i va fi pururea cea mai minunat[ lec\ie de patriotism pentru fragedele genera\ii ce se vor perinda pe dinaintea ei. 26. PE VALEA JIULUI

De diminea\[ o lu[m ]n sus pe =oseaua care duce, prin Bumbe=ti, la grani\[. Drumul s-a=terne drept, ]ntre dou[ r`nduri de arbori, pe malul st`ng al Jiului, t[ind valea-mbel=ugat[ ce

248

Rom`nia pitoreasc[

pleac[ de sub poalele mun\ilor =i se-mp`nze=te spre miaz[zi, neted[ ca o ap[. Trecem prin V[deni, sat vechi, harnic =i coprins, care-=i ]n=ir[ gospod[riile frumoase de o parte =i de alta a =oselei. }n spatele caselor vesele se-ntind livezi mari de pomi roditori; de-a lungul prispelor at`rn[ pe culmi velin\i v[rgate, c[m[=i ]nflorite, scurteici =i z[velci1 cusute cu fluturi. }n picioare, la umbra duzilor, femei ]nalte, rumene la fa\[, curat ]mbr[cate, ]ntind pe r`=chitor2 firele galbene de borangic. Fetele n[lbesc p`nze mai devale ]ntre s[lcii. De departe s-aude ]n r[stimpuri \ipetul ascu\it =i r[sun[tor al unui hier[str[u. Soarele, de-abia r[s[rit, cerne peste codrii mun\ilor ca o pulbere fin[, alb[strie. Drumul, c[r[rile, casele, copacii, toate par mai vesele =i mai frumoase, g[tite ca de s[rb[toare, ]n lumina dulce a acestei dimine\i senine de var[. Dup[ dou[ ceasuri de drum ]n c`mp deschis printre ogoarele =i f`ne\ele sp[late de ploaia de ieri, sosim ]n Bumbe=ti, a=ezare de mo=neni muncitori =i cu dare de m`n[, sat ]ntins =i bogat, care-=i desf[=ur[ livezile =i viile aproape pe-ntreg plaiul Jiului =i-=i poart[ vitele =i turmele ]n ima=uri p`n[ pe sub codrii Sadului. Aici, ]n coasta dinspre Jiu a Bumbe=tilor, s-au descoperit, ad`ncite ]n p[m`nt, r[m[=i\ile unei cet[\i d[r[p[nate, de pe vremea luptelor lui Traian cu dacii. Ceva mai sus, dincolo de schitul Lainici, se v[d urmele unor b[i romane =-ale unui drum de piatr[ tot de pe vremile acelea. Cum ie=im din vatra satului, cotim la st`nga =i intr[m, pe spintec[tura Jiului, ]n str`mtoarea mun\ilor. E de o frumuse\e negr[it[ drumul acesta p`n[ sus, la Polati=tea. Nic[iri n-am v[zut desf[=urate cu at`ta m[iestrie, ]n acela=i cadru, cele trei mari podoabe ale p[m`ntului — mun\ii, p[durile =i apa — ca ]n trec[toarea aceasta spre Petro=ani. +oseaua, o prisp[ neted[ scobit[-n br`ul st`ncos al muntelui, larg[ de dou[ care =i lung[ de 29 de kilometri, merge =erpuind pe marginea Jiului, 1

Z[velc[ — fiecare din cele dou[ fote dreptunghiulare, cu dungi sau brodate cu flori, care se poart[ la \ar[ cu fust[. 2 R`=chitor — unealt[ pe care se deap[n[ tortul de pe fus sau de pe ghem, pentru a-l face scul sau jurubi\[.

249

Alexandru Vlahu\[

care-=i taie voinice=te albia-n piatr[. Codrul r[sun[ de vuietul undelor c[l[toare. De o parte =i de alta se desfac, ]n felurite ]ndoituri, ]n[l\imile s[lbatice ale Carpa\ilor, unele goale, col\uroase — pr[bu=ituri deschise ca ni=te r[ni ]n mijlocul desi=urilor verzi —, altele rotunde, acoperite de p[duri mari, ]ntunecoase, nestr[b[tute ]nc[ de pas omenesc. Pe une locuri ne uit[m cu fric[-n sus la st`ncile ie=ite din zid, gata s[ se rup[ =i s[ se pr[vale peste noi. Priveli=ti nea=teptate, uimitoare, pururea altele, se dezv[lesc la fiecare cotitur[ a drumului... Dar ce zgomot se aude-naintea noastr[? Par urletele unei vijelii n[prasnice, =-amestec de glasuri, =i bubuituri de tunuri. Ai crede c[-i pieirea lumii. Este Jiul, puternicul Jiu, care se zbate =i strig[, zugrumat ]ntre dou[ st`nci uria=e, ce vor s[-i a\ie calea. Undele lui colcot[, sf[rmate de bolovani, =-azv`rl ]n aer cl[buci albi, bulg[ri de z[pad[; curcubeie sub\iri tremur[ ]n pulberea str[vezie a stropilor b[tu\i de soare. Voinicul, frumosul r`u se smulge din bra\ele mon=trilor =i pleac[ h[ulind devale. Iat[-l tol[nit ]ntr-un larg boschet de plute. Apa lui, limpede =i potolit[, pare-o oglind[ culcat[-n ram[ de verdea\[. +i-n t[cerea ad`nc[ a codrului, biruitorul doarme — o a\ipire de-o clip[ — sub grija b[t[liilor viitoare. Din c`nd ]n c`nd ]i vin ajutoare; p`raie repezi, desfundate din v[g[uni ]ntunecoase, gonesc curm[turile mun\ilor, =i-l caut[, ]l strig[ de departe, =i Jiul leaude, le cheam[ =i le soarbe lacom ]n undele lui. Uneori, p[re\ii nal\i de pe de l[turi se desfac, deschiz`nd deodat[ ca o sp[rtur[ larg[ ]n orizont. Toat[ valea se umple de lumin[. Privirile noastre se pierd, uimite, peste mormanele dep[rtate, cari se urc[ mereu, fac scar[ la cer, ]nc[lec`ndu-se unele pe altele. Apoi iar se las[ perdeaua, =i umbra ne-nv[luie subt ]ngusta f[=ie de cer ]ntins[ pe grebenii1 mun\ilor. Dup[ un ceas de drum vedem deschiz`ndu-se ]n dreapta noastr[ o poian[ frumoas[, ]n mijlocul c[reia e a=ezat schitul Lainici — o bisericu\[ =i c`teva chilii ]mprejmuite cu lea\uri de brad, unde-=i fac m[tania opt c[lug[ri b[tr`ni. 1

Greab[n — partea mai ridicat[ din =ira spin[rii, la ]mpreunarea spetelor (aici, figurat).

250

Rom`nia pitoreasc[

— Aici, la noi, e bine — ]mi spune stari\ul — mai trece-o tr[sur[, mai vezi un om, mai afli ce-i pe lume; dar e un schitule\ ]ncolo, departe, pe munte, — unde-i zice la R[coarele — mergi patru ceasuri de-aici, =i tot prin locuri rele. Acolo ]n s[lb[t[cia =i pustietatea aceea, tr[iesc patru schimnici ]n adev[rata pusnicie, ca pe vremea sfin\ilor. De cu toamn[ ]=i iau de la noi f[in[ pentru toat[ iarna, c[, de cum se las[ z[pada, nu mai e chip de r[zb[tut la ei. Stau, s[racii, =-ascult[, noaptea, cum le url[ lupii la fereastr[. E soarele-amiazi. Codrii aburesc ca dup[ ploaie. Nesf`r=ite se desf[=oar[-n zarea ]nalt[ ]ncov[ierile mun\ilor, cu coamele-n lumin[, cu br`ie de umbr[ pe la ]ncheieturi. }naintea noastr[, dunga v`n[t[ a drumului, u=or tr[g[nat[ ]n sui= se-ncol[ce=te pe grumajii m[re\elor st`nci, sp[rg`nd desi=urile de fagi, =i merge una cu Jiul, nedesp[r\it, ca =i cum ar vrea s[-i arate c[ mintea, =i st[ruin\a, =i bra\ele omene=ti sunt tot a=a de puternice =i de str[b[t[toare ca =i undele lui nebiruite. Nici nu =tii unde s[ te mai ui\i. Din toate p[r\ile te cheam[ priveli=ti cari de cari mai fantastice. Ar fi de-ajuns frumuse\ile =i minun[\iile acestei v[i s[ le po\i di=terne ]n larg peste-ntreg cuprinsul unei \[ri pentru ca s[ faci din ea una din cele mai m`ndre =i mai fermec[toare podoabe ale p[m`ntului. De la cotul st`ncos ce-i zice „C`rligul Caprii“, mergem o bucat[ pe jos. Pe lespezile calde de pe marginea =oselei, =op`rle aurii, culcate la soare, clipesc somnoros din ochi, ascult`nd =uietul adormitor al apei =i c`ntecul privighetorilor. Deodat[ valea se ]ngusteaz[ =i se-ntunec[. Doi mun\i ]nal\i de piatr[ ]=i apropie deasupra noastr[ v`rfurile lor col\uroase. }ntre ei se deschide ca o poart[ uria=[, pe subt arcadele c[reia Jiul trece maiestos, sun`ndu-=i nahlapii de st`nci c-un zgomot de fanfar[ ce [uie prelung prin bol\ile acestui castel din basme. Ne oprim la P[iu=, la vam[. Mai sunt =apte kilometri deaici p`n[ la grani\[. E a=a de ]ngust[ valea, c[ pe toat[ distan\a asta nu s-a putut g[si un loc a=ezat pe care s[ se poat[ zidi o cas[ de vam[ mai aproape de hotar. Dup[ pr`nz ]naint[m prin str`mtoarea aceasta ]ntunecoas[, pe fundul c[reia Jiul

251

Alexandru Vlahu\[

curge ca pe un jgheab scobit ]n st`nci. Poduri frumoase, t[iate ca-n marmur[, arunc[ =oseaua de pe-un mal pe altul. La grani\[, Polati=tea vine limpede =i gr[bit[ dinspre r[s[rit, spintec`nd f[getul unei v[i, =i se azv`rle-n Jiu, sub podul de piatr[ care leag[ malurile a dou[ \[ri. Seara vame=ul ne osp[teaz[ cu p[str[vi proaspe\i =i cu ierunci. Dup[ mas[ ne primbl[m pe =osea. }n lini=tea nop\ii Jiul vuie=te mai tare. Mii de licurici zbur[tori r[sar din ]ntunecimile codrului, stropesc aerul cu luminile lor alb[strii =i trec ]n roiuri de pe un mal pe altul, \es`nd peste luciul apei pun\i str[vezii de jerbii fine =i tremur[toare. De departe se v[d printre ramuri liniile albe ale podului a=ternut ]ntre dou[ st`nci, deasupra unei pr[bu=iri zgomotoase a Jiului. Apa lovit[ de muchiile st`ncilor se sfarm[ ]n bulg[ri sclipitori; din clocotul undelor pripite, fuioare de argint se desfac ]n b[taia lunei. +i toate-\i par vedenii dintr-o lume fermecat[. }n ]n[l\imea z[rilor mun\ii ]=i taie pe albastrul cerului coamele lor neregulate. P[durile dorm ]n =uietul izvoarelor. Stelele clipesc, scutur`nd pe ape pulberea luminii lor. 27. PE }N{L|IMILE P{R~NGULUI

De la P[iu= p`n[ la Novaci facem o jum[tate de zi. +oseaua e larg[, dreapt[, neted[. Mai pe toat[ ]ntinderea ei, ]ncep`nd de la Bumbe=ti ]ncolo, sunt ]n=ira\i de o parte =i de alta pomi roditori, cari-=i apleac[ drume\ilor crengile lor ]nc[rcate de fructe r[coritoare. Cic[ binefacerea aceasta se datore=te unui duhovnic de la Polovraci, care, ]n loc de m[t[nii, acatiste =i zile de post pentru iertarea p[catelor, hot[ra fiec[rui credincios s[ s[deasc[ un num[r de pomi pe marginea drumului mare, =i vorba lui a fost lege. Pe la pr`nz intr[m ]n Novaci — un sat lung, de nu se mai sf`r=e=te, a=ezat la poalele mun\ilor, ]n frumoasa vale a Gilortului. Casele albe, ]nv[lite cu drani\[1, r[sar ici-colo, prefirate 1

Drani\[ — =indril[ mai lung[.

252

Rom`nia pitoreasc[

pe t[p=anele cuprinse de livezi. Prin mijlocul satului trece Gilortul, puind ]n mi=care, cu undele-i harnice, mori, pive1 =i joag[re, de-al c[ror vuiet r[sun[ z[voiul de anini, ce se-ntinde de-a lungul r`ului. De cu sear[ n[imim cai, =i ne preg[tim merinde pentru trei zile. }n zori pornim. Satul r[m`ne-n cea\[. Dup[ un ceas de drum printr-o p[dure de fagi =i de goruni ie=im ]n lumini=. Pe dealul sterp, acoperit de-o iarb[ m[runt[ =i cr[pat de ar=i\[, caii, g`f`ind sub noi, iau pripoarele ]n piept. Doi pl[ie=i ]nal\i =i trupe=i merg pe l`ng[ cai. Ei calc[ u=or =i lin, ca =i cum ar pluti. Un drumeac ]ngust, s[pat cu mult[ greutate, pleac[ din coasta Novacilor =i urc[, =erpuind printre surp[turi =i v`rtoape m`ncate de =uvoaie, p`n[ la Titvele. Aici desc[lec[m, dup[ cinci ceasuri de drum, =i intr[m ]n r[coroasa p[dure de brazi ce acoper[ ca o c[ciul[ v`rful \uguiat al muntelui. }n mijlocul acestei p[duri, str[b[tut[ de izvoare, sunt c`teva case de lemn — locuin\i de var[ pentru iubitorii de lini=te, de aer curat =i de natur[ frumoas[. Gust[m =i noi, dou[ ceasuri, farmecul acestui col\ de rai =i pornim mai departe. Cum ie=im din p[dure, apuc[m la dreapta, =i — dup[ un ceas de sui= anevoios — ne oprim pe v`rful P[pu=ii, munte gol =i singuratic, ]nfipt deasupra Titvelor ca o c[p[\`n[ de zah[r. De-aici, ]n zarea larg[ ce se deschide ]n jurul nostru, vedem limpede coamele mun\ilor cum se ]n=ir[ ]n dep[rt[ri: spre miaz[noapte =i apus ne ]ngr[desc piscurile ple=uve ale Vulcanului, cari pornesc din fund, din coastele Oslii, =i vin, ]n clocoti=uri, p`n[n spintec[tura Jiului, de unde-ncep s[ se ridice =i s[ se ]nl[n\uie gheburile din ce ]n ce mai mari ale Par`ngului, falnicul munte acoperit odinioar[ de ghe\uri, din a c[ror ]nceat[ topire i-au r[mas pe z[noagele de la G[uri turme de st`nci albe, rotunjite de frecarea apelor, iar printre ele, lacuri albastre =i minunate c[deri de izvoare, cari fac din acest munte una din cele mai frumoase podoabe ale Carpa\ilor no=tri. }n fund, de la apus 1

Piv[ — instala\ie pentru ]mp`slirea ]ntr-un mediu cald =i umed a fibrelor din \es[turile de l`n[.

253

Alexandru Vlahu\[

spre r[s[rit, se ]n=ir[ ca ni=te sentinele uria=ele v`rvare1: Comanda Prisloapelor, Grivele, M`ndra, care se ridic[ la o ]n[l\ime de peste 2.500 de metri, Gruiu, P`cli=a, Piatra T[iat[, Coasta lui Rusu. Din spatele Mohorului, grebenii Par`ngului se despart ]n dou[ =iruri, =i apuc`nd ]ntre ei undele Lotrului de la ob`r=ie, le ]mpreun[ mai ]ncolo cu ale Lotri\ii =i le duc ]n hiol[, devale, cl[bucindu-le de st`nci p`n[ dincolo de Brezoiu, unde Lotrul se vars[ ]n Olt. Numai spre miaz[zi privirea scap[ =i se ad`nce=te ]n limpezi=ul v[ilor. Pe strunga aceasta de lumin[, departe, ]n fundul z[rii, vedem cuib[rite la un loc c`teva pete argintii, sclipitoare, ca ni=te cioburi de oglind[ ]n b[taia soarelui. Acolo-i T`rgu-Jiu. Ne scobor`m pe partea ceealalt[ a P[pu=ii =i sc[p[t[m pe-o tarni\[2 ]ntins[, acoperit[ de o iarb[ sub\ire, uscat[ =i lunecoas[. P`n[ pe la toac[ mergem tot pe locuri deschise. De jur ]mprejur avem m[rea\a panoram[ a mun\ilor. Unde =i unde vedem turme de oi pres[rate pe limpezi=ul plaiurilor; izvoare cu sclipiri de o\el tivesc poalele codrilor. +i nici un zgomot nu s-aude; nici un fum nu se ridic[ ]n larga pustietate a z[rilor. Cei doi pl[ie=i se uit[ mereu la soare — ceasornicul =i c[l[uza lor prin coclaurile acestea f[r[ drum =i f[r[ ad[post. Ne l[s[m ]n vale =i mergem o bucat[ de matc[ bolov[noas[ a unui p`r[u. Apoi facem la st`nga =i intr[m ]ntr-o p[dure de molif\i. P[durea-i deas[ =i pripoarele r`poase. Ne d[m pe jos =i, cu caii de fr`u, urc[m, urc[m din greu pe c[r[rile ]nc`lcite =i ]ntunecoase, printre st`nci pr[bu=ite, peste copaci dobor`\i de tr[snete, lungi\i ]n neor`nduial[ ca ni=te le=uri de uria=i dup[ un r[zboi n[prasnic. }ncepe s[ se-ntunece, =i noi horb[c[im mereu. }n desi=ul nem[rginit ochii no=tri caut[ cu dor o zare de lumin[. T[cerea pl[ie=ilor ne pune pe g`nduri. — Nu ne-om fi r[t[cit, nea Gheorghe... — A=, c[ doar am ajuns. 1 2

V`rvar — v`rf de munte. Tarni\[ — coam[ de munte ]n form[ de =a.

254

Rom`nia pitoreasc[

De sus, de departe, s-aude un c`ine l[tr`nd, apoi al\ii. }naintea noastr[ albe=te, ca o ferestruie, o gean[ de lumin[, la marginea codrului. Mai suim un d`mb =i ie=im ]ntr-o poian[ larg[ pe v`rful Mohorului, unde ne ad[postim pe noapte la st`na lui Iordache. 28. PE COAMA MOHORULUI

Se crap[ de ziu[. Bacii ]=i preg[tesc g[le\ile pentru mulsoare. Oile beh[iesc, ]nghesuindu-se la strung[. V[ile sunt ]necate de cea\[. P[durile, v`rfurile mun\ilor parc[ plutesc ]n aer. Departe, dinspre curm[tura Olte\ului slomne=te1 pe poalele cerului lumina alb[ a zorilor, =i norii argin\ii prind a se rumeni pe margini. }ntr-acolo zarea se limpeze=te, =i m[gurile par dogor`te ca de b[taia unei fl[c[ri. O gean[ ro=ie se aprinde la ]ngem[narea p[m`ntului cu cerul. }ncet se salt[ soarele, rotund =i sc`nteietor. Negurile se risipesc. Plaiurile verzi, brobonite de rou[, par b[tute cu diamante. }nc[lec[m s-o lu[m ]nainte, pe coama Mohorului, spre Piatra T[iat[. Ca-ntr-o minunat[ panoram[ ni se arat[ acum, de jur ]mprejur, ]ndoiturile Carpa\ilor, cu crestele ]ncununate de raze, cu v[ile ad`nci =i ]ntunecoase, spintecate de izvoare repezi =i umbrite de p[duri seculare. M[ uit uimit la v`rfurile acestea st`ncoase ce se ]nal\[-n cer ca ni=te falnice turnuri de cet[\i, =i g`ndul m[ duce cu sute de ani ]n urm[, ]n trecutul viforos al neamului nostru. Din c`te primejdii nu ne-au sc[pat pe vremuri mun\ii =i codrii ace=tia! Aici, ]n ]nt[riturile acestea zidite de Dumnezeu, au stat ad[posti\i aproape o mie de ani str[mo=ii no=tri, c`nd, prin =esurile Dun[rii, curgeau puhoaiele de barbari, c`nd noroadele s[lbatice ale Asiei se n[pusteau cu duiumul, ]mping`ndu-se unele pe altele asupra Europei, j[fuind ora=ele =i pustiind p[m`ntul pe unde treceau. }n mun\ii ace=tia s-a ]nchegat t[ria =i unitatea neamului rom`nesc. Ei au fost ocrotirea =i sc[parea noastr[ ]n zilele de 1

A slomni — aici cu sensul de a se ivi, a miji.

255

Alexandru Vlahu\[

groaz[, cetatea sf`nt[ ]n care s-au p[strat a=a de curate credin\ele, =i limba, =i datinile poporului nostru. }n locurile acestea t[inuite, pe veci ]ngr[dite de str[jile Carpa\ilor, plutesc umbrele str[mo=ilor no=tri de-nainte de desc[lec[toare. Aici, ]n =optitul izvoarelor =i ]n fream[tul codrilor, a r[sunat pentru ]nt`ia oar[ frumoasa noastr[ doin[, =i nu e p`r[u, nici plai de care s[ nu fie legat[ o amintire scump[ sufletului nostru, nu e v`rf de munte, ]n tot cuprinsul acesta, care s[ nu-=i aib[ povestea =i c`ntecul lui. Mai t`rziu, dup[ ce-au contenit n[v[lirile =i s-au scobor`t ai no=tri iar la =esuri, de c`te ori o primejdie mare ne-a amenin\at, mun\ii ne-au chemat ]n ad[posturile lor, =i vai de du=manul care ne-a urm[rit ]n ]nt[riturile cet[\ii noastre! C`nd Carol Robert, trufa=ul rege al Ungariei, =i-a ]mpins o=tile ]n c`mpiile Olteniei =i, la sfatul de pace al bl`ndului nostru voievod Alexandru Basarab, i-a r[spuns seme\ c[ „el e p[storul oilor sale =i-l va scoate de barb[ din vizuina lui“, rom`nii ]l atraser[ cu ]ncetul ]ntr-o vale str`mt[ =i ]ntunecoas[ din mun\ii Gorjului, =i deodat[, ca prin farmec, cu bubuiri asurzitoare, st`ncile ]ncepur[ a se rostogoli din ]n[l\imi, =i toat[ falnica lui oaste, ]nv[lm[=it[ =i zdrobit[ sub grindina de bolovani, pieri ]n fundul acelei r`pi. +i-n sutele de ani cari-au mai curs de atunci, c`te n-au v[zut, Doamne, mun\ii ace=tia, de c`te ori n-au r[sunat codrii =i v[ile acestea de buciumul vitejilor no=tri pl[ie=i! 29. }N NOVACI

Suntem la Piatra T[iat[, la o ]n[l\ime de peste 2.200 de metri. }n dep[rtare, mun\ii rotunzi se v[d ca ni=te mu=uroaie, pe ei p[durile de brazi par pete de cerneal[. Un v`nt rece, cu lapovi\[, bate dinspre miaz[noapte =i culc[ pe jnepi palele albe de nori. +i cum se schimb[ de r[pede vremea! Aci e soare, aci se-ntunec[. Se r[zboiesc stihiile ca-n zilele babei. T[cerea =i pustietatea ]n care ne afl[m, v[ile pr[p[stioase prin cari am trecut, priveli=tile uimitoare =-at`t de felurite ce

256

Rom`nia pitoreasc[

ne-au lunecat pe dinaintea ochilor fac s[ ni se par[ foarte dep[rtat[ lumea din care am plecat, =-un sentiment de nelini=te, de grij[, pare c[-nv[luie dorul =i ner[bdarea noastr[ de a ne vedea mai cur`nd ]n Novaci. Ne l[s[m devale pe f[ga=ele puhoaielor, =i dup[ vro dou[ ceasuri de scobor`= prin ponoare =i desi=uri, ce p[reau c[ nu mai au sf`r=it, sosim la ob`r=ia Gilortului, sub Coasta Pietroas[, =-o lu[m oblu1 printre st`nci pe matca pr[p[stioas[ a r`ului. Seara, t`rziu, ajungem osteni\i ]n Novaci. A doua zi, duminic[, e hor[ mare la c`rcima din mijlocul satului. Ce chipuri rumene =i frumoase au nov[cenii, =i ce curat se poart[, =i c`t[ cuviin\[ e ]n vorba, ]n privirea, ]n mi=c[rile lor! Pe aici n-au putut r[zbate nici dresurile, nici st[mburile ora=elor. C[m[=ile albe, cusute cu arnici =i cu fluturi, maramele-nv`rstate de borangic, scurteicile-nflorite =i sum[ie=ele cu ciucuri, v`lnicele de l`n[ negre, v[rgate cu ro=u, betele-nguste, cusute cu m[rgele, i\arii de dimie alb[ — toate sunt \esute =i lucrate-n cas[. +i ce bine-l prinde pe rom`n portul acesta al lui, a=a de curat, a=a de simplu =i de frumos! Nevestele se piapt[n[ cu conci =i se-mbrobodesc cu =tergare lungi. De obicei ele nu joac[, ci stau deoparte, ]n picioare, =i privesc. Fetele-=i ]mpletesc ]n cozi panglicu\e =i flori de c`mp, la g`t poart[ =iraguri de m[rgele colorate, =i la br`u busuioc — floarea dragostei. }n picioare, doi \[rani tineri, nov[ceni, zic unul din scripc[ =i altul din cobz[. }n jurul lor, ]n roat[ larg[, se mi=c[ ]ncet, ]n dulce leg[nare, str[mo=asca hor[, joc potolit, tacticos, ]n care se prind =i oamenii mai ]n v`rst[, uneori mo=i cu barba alb[, ca s[-=i mai aduc-aminte de c`nd erau =i ei tineri. La \ar[ hora e temeiul jocului. Ea ]nf[\i=eaz[, ]n ]nchipuirea poporului, ca =i ]n c`ntecele poe\ilor, ]mp[carea, fr[\ia, unirea tuturora ]ntrun singur cuget, — e veche, de la ]ntemeierea neamului nostru, =-aceea=i a r[mas ]n toate p[r\ile locuite de rom`ni. Celelalte 1

Oblu — drept, ]n linie dreapt[.

257

Alexandru Vlahu\[

jocuri (br`ul, s`rba, c[z[ceasca, \`itura, joiana, b[tuta, ]nv`rtita, ca la Breaza =. a.) se mai amestec[, se mai schimb[ dup[ locuri. Unele sunt vijelioase, cu mi=c[ri repezi =i sm`ncite, cu ]ncle=t[ri de bra\e =i-nv`rtejiri ame\itoare, ce parc-ar da s[-nchipuie o lupt[, o r[pire, o rupere de fug[. Un farmec deosebit au „chiotele“ sau „strig[tele“ pe care le rostesc, ]n tactul jocului, cu glas tr[g[nat, jum[tate vorb[, jum[tate c`ntec, fl[c[ii cei mai de=tep\i din sat. Aici, la joc, ]=i spun tare dorul =i p[sul inimii lor, ]n versuri scurte, f[cute sau numai potrivite de ei, duioase =i ginga=e, pentr-o logodnic[ iubit[: „Suc[-mi-te, suveicu\[, Dac[ =tii c[-mi e=ti dr[gu\[; Suc[-mi-te, suveicea, Dac[ =tii c[ e=ti a mea; +i te suc[-ntr-un picior Dac[ =tii toarce fuior, +i te suc[-ntr-am`ndou[ De =tii \ese p`nz[ nou[!“

glume\e =i pilduitoare ]n pofida fetelor cari n-au rost la treab[: „Fetele dintre V`lcele Spal[ iile-n ulcele, +i le-ntinde pe z[brele, +i latr[ c`inii la ele. Le ridic[ mai ]n sus — Latr[ c`inii ca la urs.“

]n\ep[toare =i f[r[ ]ndurare cu cele cari se \in numai de petreceri =i nu-=i v[d de cas[: „La argea nu =tiu s[ \es, La hor[ m[-ndes, m[-ndes!“

sau: „La dr[gu\a juc[u=[ St[ gunoiul dup[ u=[; La dr[gu\a-n joc voinic[ Spal[ oala tu, pisic[!“

258

Rom`nia pitoreasc[

30. M~N{STIREA +I PE+TERA POLOVRACI

Pe la toac[ plec[m spre Polovraci, peste dealurile ce se culc[ pe l`ng[ poalele mun\ilor. Vremea-i frumoas[ =i drumul bun. Dup[ vrun ceas de urcu=uri =i scobori=uri, printre porumbi=ti, d[m ]n satul Baia-de-Fier, a=ezat pe-o costi=[ clisoas[, spart[ de gropni\i — b[i din cari se scotea odinioar[ fier pentru trebuin\ele \[rii. De-aici ne l[s[m ]n valea ad`nc[ a Olte\ului =i mergem pu\in ]n sus, pe matc[. R`ul curge repede =i zgomotos printr-o rari=te de anini sub\iri =i zvel\i, ale c[ror ramuri se-ndoaie =-acop[r drumul cu bol\i de frunzi=. Trecem prin vad =i urc[m piezi= malul ]nalt =i r`pos din st`nga. Deasupra ie=im ]ntr-un =es larg =i neted pe care e a=ezat satul Polovraci. M`n[stirea, unde ne g[zduim pe noapte, e retras[ mai ]n fund, ]ntr-o margine de cr`ng, la ie=irea Olte\ului din mun\i. Un zid vechi de piatr[ amestecat[ cu c[r[mid[ ]mprejmuie=te acest ad[post lini=tit, ]n care pusnicesc =apte c[lug[ri. O curte ]ngust[, acoperit[ de iarb[, ]n mijloc bisericu\a, zidit[ la 1704 de jup`n Danciu P[r[ianu; ]n tind[, pe peretele din fa\[ e zugr[vit iadul — spaima p[c[to=ilor; l`ng[ u=[, pe u=orul din dreapta, st[ scris cu slove vechi de m`na lui Tudor Vladimirescu: „Am venit =i eu, robul lui Dumnezeu, la aceast[ sf`nt[ =i dumnezeiasc[ m`n[stire pe vremea de la 821 maiu 28 ]n zilele lui Alexandru Ipsilant V. V. Sluger Vladimirescu“. De jur ]mprejur, chilii vechi, joase — unele p[r[site =i d[r[p[nate; aripa dinspre Olte\, mai ]nalt[, mai ar[toas[, ]=i ]n=ir[ ]n lungul pridvorului od[ile arhondaricului =i ale stare\iei, ale c[ror ferestre mici privesc ca ni=te ochi b[tr`ne=ti la cei doi molif\i ]nal\i =i falnici din fa\a bisericii: puternici =i nep[s[tori de anii cari trec, ei ]=i ridic[ ]n sl[vi bogata lor podoab[ de cetini pururea verzi, pe c`nd ]n jurul lor toate se ]nvechesc =i se p[r[duiesc. A doua zi de diminea\[ plec[m la Pe=ter[. Mergem din vatra m`n[stirei ca o jum[tate de ceas ]n sus, pe spintec[tura Olte\ului. O c[r[ruie sucit[ ne duce prin cr[p[turile peretelui din st`nga; ne urc[m pe br`ie ]nguste de piatr[, pe margini de

259

Alexandru Vlahu\[

pr[p[stii, pe unde de-abia trecem ag[\`ndu-ne uneori cu m`inile de col\urile st`ncilor; jos, sub noi, la ad`ncimi ame\itoare, url[ v`ltorile Olte\ului. Intrarea pe=terei e larg[ =i se aseam[n[ cu tinda unei biserici mari, scobit[-n piatr[. C[lug[rul care ne ]nso\e=te aprinde-o lum`nare de cear[ =i p[=e=te ]ncet-naintea noastr[. La slaba lumin[ ce joac[ pe pere\ii umezi =i ]ntuneco=i ai pe=terii vedem o bog[\ie uimitoare de stalactite =i stalagmite — ciucuri mari de piatr[ at`rna\i de tavan, ca ni=te \ur\uri de ghea\[, gata s[ se ]mpreune cu al\ii ce cresc de jos ]n sus — pl[zmuirea minunat[ a pic[turii de ap[ care, strecur`ndu-se prin steiuri, ]n mii =i mii de ani de st[ruin\[, ciople=te st`ncile, tope=te piatra =i face din ea ce vrea. }naint[m mai bine de o jum[tate de ceas ]n uria=a hrub[, ale c[rei bol\i r[sun[ fioros de pa=ii =i de glasurile noastre =i de pe ai c[rei pere\i ]ntuneco=i par gata s[ se desprind[ tot felul de vedenii fantastice: balauri ]ncol[ci\i pe st`nci n[ruite, trupuri trunchiate, bra\e ]ntinse-n ]ntuneric, animale diforme, mon=tri ce te privesc amenin\[tor din firidele lor negre, chipuri omene=ti ]nv[lite-n z[branice de piatr[. — Mai \ine mult a=a, p[rinte? — Ehei, domni=orilor, zile-ntregi s[ mergem, =i nu-i d[m de cap[t. Am auzit =i eu din vechi c[ sparge pe dedesubt dou[ =iruri de mun\i =i r[spunde tocmai ]n Transilvania. G`ndul c[ ne-am putea r[t[ci, c-am putea r[m`nea f[r[ pic de lumin[ ]n bo=tura1 aceasta umed[ =i fioroas[, ne taie pofta de a merge mai departe. +i lung, ]ngrijitor de lung ni se pare drumul la ]ntoarcere. C[lug[rul ne spune c[-n vechime a fost aici capi=tea p[g`nilor, =i — ca =i cum le-ar fi v[zut aievea — ne poveste=te cum a tr[it ]n taini\a asta Zamolxe, zeul dacilor, cum o dat[ din b[tr`n s-a f[cut t`n[r =-a mers de-a ]mb[rb[tat poporul la lupt[, cum, ]n sf`r=it, dup[ ce-au r[zb[tut pe-aici romanii =i s-au m[surat viteaz cu viteaz, =-a v[zut el pr[p[dul =i risipa norodului lui, de jalea ]nfr`ngerii a ]nchis ochii =i s-a f[cut 1

Bo=tur[ — scorbur[, v[g[un[.

260

Rom`nia pitoreasc[

duh, =i-n clipa aceea s-a dezlegat, a=a, din senin, o vijelie cumplit[, =i s-au r[scolit stihiile toate, c`t, din ]nv[lm[=agul lor, p[m`ntul s-a l[murit cu alt[ fa\[, cu alte neamuri =i cu alte legi, =i de-atunci ne tragem noi, rom`nii, suflet nou =inv[p[iat, trezit ]n zile de vifor din z[ng[nit de paveze =i zb`rn`it de s[ge\i... iar stropii ce se preling =i picur[ =i azi din steiurile-acestea sunt l[crimile lui Zamolxe... }n sf`r=it!... C`nd ne-am v[zut iar la lumin[, ni s-a p[rut cam ]nviat din mor\i. Afar[ era soare. Codrii abureau. Un dulce miros de r[=in[ ]mb[ls[ma aerul c[ldicel. }n vale r[suna, ca un tropot de cai, goana n[prasnic[ a Olte\ului. Sus de tot, ]n limpezi=ul cerului albastru, se ]nv`rtea ]ncet, ]n roate largi, tot mai largi, un vultur cu aripele ]ntinse. 31. }N V~LCEA

Pe la n[miezi pornim ]nainte pe =oseaua neted[, care taie de-a curmezi=ul dealurile ce se las[ din poalele Par`ngului =i se-ntind buzi=1 ]ntre Olte\ =i Olt p`n[-n c`mpiile Romana\ilor. V[i =i coline sunt ]necate de soarele arz[tor de iuliu, =i nici o abureal[ de v`nt. Iarba =i tufele pr[fuite de pe marginea drumului p[lesc, ca b[tute de par[. }n dep[rtare, miri=tile sc`nteiaz[. Pe ima=urile dezv[lite, oile stau gr[mad[, cu botul ]n p[m`nt, ]nghesuite una ]ntr-alta, ca s[-=i \ie umbr[. Cr`mpei de nor nu se z[re=te, — tot cerul pare c[ arde deasupra noastr[. Aerul tremur[ de z[pu=al[, =i ochii ne dor de-at`ta lumin[. }ntr-un nor de praf, =i urm[ri\i de o droaie de c`ini cari ne asurzesc, str[batem satul Fomete=ti, a=ezat la curm[tura dealului Gurguiata, ]n spatele muntelui Sl[tioara; =i pe la toac[ ajungem ]n t`rgu=orul Horez, a=ternut pe opcina Ursanilor, cu dughenile lui mici ]n=irate de o parte =i de alta pe-o singur[ uli\[. Mai mergem o jum[tate de ceas printre dealuri acoperite de p[duri =i sosim la m`n[stirea Horez, ]ntemeiat[ de familia Br`ncovenilor c[tr[ sf`r=itul veacului al =aptesprezecelea. 1

Buzi= — unul dup[ altul, ]n =ir.

261

Alexandru Vlahu\[

Aici suntem ]n mijlocul jude\ului V`lcea, podoaba m`ndrei Oltenii =i unul din cele mai frumoase \inuturi ale \[rii. Multe =i minunate lucruri are de v[zut c[l[torul ]n V`lcea. Numai c`nd ]i str[ba\i v[ile ei ]nc`nt[toare, umbrite de livezi, spintecate de izvoare repezi =-acoperite de lanuri ]mbel=ugate, ]n\elegi =i grija cea mare cu care-=i zideau locuin\ile =i sf`nta dragoste de p[m`nt a vechilor mo=neni, cari se ]nt[reau, ca ]n ni=te cet[\i, ]n culele lor ]nalte, =i ]n zile de nelini=te =i de n[v[liri tr[geau plugul sub =opron, z[vorau u=ile de fier =i s-a=ezau cu flintele la metereze. S-au ]mp[r\it gospod[riile de odinioar[, mo=iile s-au dumicat pe mul\imea gurilor, multe din averi s-au ]nstr[inat, =i culele — micile castele ale V`lcenilor — s-au p[r[ginit. Ast[zi urma=ul vechiului mo=nean, st[p`n pe-o palm[ de loc — „boier ]ncins cu tei“, ]=i pune drobul de m[m[lig[-n s`n =i-ncalec[ pe de=elate o umbr[ de cal; dar de supus nu-l supune nevoia, oric`t de s[rac ar fi, el slug[ nu se bag[, =i c`nd ]l ]ntrebi de unde-i, ]=i d[ c[ciula pe ceaf[ =i-\i r[spunde seme\: „Sunt v`lcean“, ca =i c`nd tot jude\ul ar fi al lui. +i are ]ntr-adev[r de ce s[ fie m`ndru. Acestei bogate f[=ii de p[m`nt, ce se las[ din culmea Pl[t[ne=tilor ca o perdea lung[ =i grea, cu falduri largi, natura i-a dat cu am`ndou[ m`inile din toate frumuse\ile =i din toate comorile cu cari-i ]nzestrat[ \ara rom`neasc[. P`inea =i sarea — simbolul str[mo=esc al ]ndestul[rii =i al ospitalit[\ii patriei noastre — se g[sesc ]n V`lcea s[ saturi un popor. Pe valea Oltului, de la Ocne-n jos, vezi numai lanuri de gr`u, f`ne\e =i ]ntinse ogoare de porumb. La miaz[zi, chiar ]n pragul jude\ului, cum vii dinspre Romana\i, ai ]n fa\[ dealul viilor, vestitele podgorii de la Dr[g[=ani; p[duri de nuci seculari =i de pruni ]mpodobesc colinile c`t vezi cu ochii; de la gura Cerni=oarii ]n sus, ]ntre Olte\ =i Olt, V`lcea e o livad[ ]nc`nt[toare, cu v[i str[b[tute de ape limpezi, cu paji=ti ]nflorite pe sub poalele codrilor, cu sate vesele pe marginea r`urilor, cu drumuri albe =i netede, ce s-a=tern ca ni=te dungi de lumin[ pe br`iele verzi ale dealurilor. +i bog[\ia aceasta de priveli=ti atr[g[toare, darurile =i frumuse\ile acestui p[m`nt binecuv`ntat au croit o

262

Rom`nia pitoreasc[

fire mai deosebit[ \[ranului de aici. }n privirea lui de=teapt[, ]n portul lui ]ngrijit, ]n umbletul lui seme\, cu pieptul ]nainte =i cu fruntea sus, ]n vorba lui cump[nit[ =i dezghe\at[ =i-n felul cum te ]nt`mpin[ =i te osp[teaz[ ]n cei patru pere\i ai lui are ceva din m[re\ia bl`nd[ a naturii care-l ]ncunjoar[, din d[rnicia larg[ a p[m`ntului pe care tr[ie=te, din aerul curat =i s[n[tos pe care-l respir[. De la cea dint[i vorb[, de cum ]=i zice „bun[ ziua“, sim\i c[ ai de-a face c-un om de isprav[, gata s[-\i dea un sfat bun, o m`n[ de ajutor, dac[ e nevoie, =i asta f[r[ socoteli negustore=ti, f[r[ nici un g`nd de r[splat[, mul\umit c[ i-ai adus prilej s[ fac[ =i el un bine. +i c`t[ pl[cere sim\i s[ vezi cum ]=i iube=te \[ranul v`lcean toate lucru=oarele gospod[riei lui, cum caut[ s[ le ]nfrumuse\eze, =i ]n tot ce face s[ puie ceva din sufletul lui, din gustul =i priceperea lui, din darul m`inilor lui me=tere =i r[bd[toare. M[ oprisem la o cas[ \[r[neasc[ de pe valea Cernei =i m[ uitam cu drag la poarta ogr[zii — o poart[ grea de stejar, lucrat[ toat[ ]n sculpturi mig[loase, cum se lucrau ]n vremile vechi =i bune u=ile sfintelor biserici. — De cine e f[cut[ poarta asta a=a frumoas[? ]ntreb pe t`n[rul gospodar care ne ruga cu st[ruin\[ s[ poftim ]n[untru. — A, e de mult, a fost la casa b[tr`neasc[... e f[cut[ deun unchi al tatei, Ilie Rotaru-i zicea lui. — Azi nu se mai fac lucruri de astea... — Ba pe-aici se fac. Lucr[m =i noi, a=a, c`t ne taie capu. +i ne-a dus ]n cas[, =i ne-a ar[tat un r[zboi de \esut, =-un gherghef, =-o furc[ de tors, =i multe alte scule de-ale casei, lucrate toate de m`na lui, ]mpodobite cu tot felul de ]nflorituri s[pate ]n lemn ca de cel mai iscusit me=ter. +i ce simplu, ce frumos ne spunea, z`mbind de mirarea noastr[: — Astea iarna le lucr[m, c`nd nu prea avem ce face... St[m la vatr[ =i ciop`r\im =i noi ba una, ba alta, ca s[ nu =edem degeaba =i ca s[ mai treac[ ziua. Nu-i vorb[, tot at`ta se toarce =i c-o furc[ mai a=a, dar parc[-\i umbl[ m`na mai u=or pe-o scul[ frumoas[, =i nu =tiu cum, iese =i lucru mai curat. +i pe urm[ r[m`ne la feciori, =i-=i aduc =i ei aminte,

263

Alexandru Vlahu\[

cum pomenim =i noi, bun[oar[, pe unchiu tatei. De c`te ori ne uit[m la poarta lui, parc[-l vedem pe el... Grija aceasta de a-=i lega via\a de-un lucri=or care va r[m`nea pe urma lui, la care se vor uita feciorii cu drag c`nd el nu va mai fi, aceast[ duioas[ ]ntindere de bra\e a celui care se duce spre cei cari or s[ vie este semnul unei sim\iri alese =-al unei bun[t[\i largi, ]n[l\[toare, pe care \[ranul v`lcean pare c-o respir[ cu aerul s[n[tos al v[ilor =i al p[durilor cari-l ]ncunjoar[. 32. PE CHEIA BISTRI|EI

De la m`n[stirea Horez ]n sus, locurile se s[lb[t[cesc, v[ile-s tot mai ]nguste =i mai r`poase, dealurile acoperite de p[duri se-ncol[cesc, se-ncalec[, =i ]nchid zarea din toate p[r\ile. E a=a de ad`nc[ =i de sf`nt[ t[cerea, c[ ]naintezi cu grij[, pare c[ \i-e fric[ s[ nu de=tep\i, cu zgomotul trecerii tale, cine =tie ce fiin\i legendare adormite de mii de ani ]n lini=tea acestor pustiet[\i. Dup[ vrun ceas de drum cotit prin str`mtori =i desi=uri ]ntunecoase, auzi un vuiet, o g`lg`ire de izvoare, ca =i cum o st[vil[ s-ar fi ab[tut deodat[ din calea undelor ner[bd[toare, valea se deschide, codrii se trag la o parte, o priveli=te nea=teptat[, negr[it de m`ndr[, se ]nf[\i=eaz[ ochilor. Sus, pe br`ul muntelui din fa\[, r[sar dintre copaci turnule\ele m`n[stirei Arnota, sf`nt l[ca= ]n care se odihnesc oasele bunului =i milostivului nostru domn Matei Basarab. Jos, la poalele muntelui, pe malul drept al Bistri\ei, s-a=terne o poian[ de toat[ frumu=e\a, ]n mijlocul ei se ridic[ zidurile cenu=ii ale m`n[stirei Bistri\a, cl[dire mare, ar[toas[, ]ntemeiat[ acum patru sute de ani de Barbu Craioveanul, ban al Craiovei, unul din st`lpii vechei =i puternicei familii a P`rvule=tilor, cu care domnii de pe vremuri c[utau s[ senrudeasc[ pentru mai bun[ paz[ =i ]ngr[dire a tronului. De aici ]ncolo nu mai po\i r[zbate dec`t cu piciorul. Chiar din spatele m`n[stirii intri ]n cheia Bistri\ei, ]n lumea pr[p[stiilor =i-a v`ltorilor: tot muntele e cr[pat de sus =i p`n[

264

Rom`nia pitoreasc[

jos, =i pe fundul acestei t[ieturi, ]ntre ]nal\ii p[re\i de piatr[, s-azv`rle Bistri\a, vijelios b[t`ndu-=i nahlapii1 de st`nci, c-un zgomot asurzitor. }n p[retele din dreapta, la o ]n[l\ime ame\itoare deasupra torentului, se deschide pe=tera Sf`ntului Grigore. O potecu\[ cu trepte scobite ]n piatr[ te duce de-a lungul cheiei, pe sub creasta muntelui, la gura unei vizuini ]nguste, prin care de-abia te strecori =i mergi t`r`= prin ]ntuneric ca vro zece pa=i p`n[ dai subt o bolt[ ]nalt[ care prime=te pu\in[ lumin[ de afar[ prin cr[p[turile p[retelui din dreapta; apoi te cobori pe sf[rm[turi de pietre ]n tinda pe=terei, la paraclisul sf`ntului Grigore; de aici se despart dou[ hrube ad`nci, ]ntunecoase; una, „a liliecilor“, unde ]ntr-adev[r huzuresc ace=ti zbur[tori ai nop\ii ca ]n propria lor domnie, alta, „a chiliei“, care te suie prin fel de fel de cotituri la o chilioar[ p[r[sit[, cu icoane =terse, cu pere\ii afuma\i, acoperi\i de vechi pisanii — urmele pusnicilor cari, retra=i din lume, =i-au fost ]nchis via\a de bun[voie ]n taini\ile acestea umede =i ]ntunecoase. To\i mun\ii de prin p[r\ile acestea sunt spar\i =i scorboro=i\i2 de ape. C[r[ri ]nguste =i primejdioase te poart[ pe m[rgini de pr[p[stii ]n ad`ncul c[rora \i-e fric[ s[ te ui\i. Pe une locuri p[m`ntul sun[ sub picior ca o bolt[. Pe sus vezi st`nci uria=e scoase din zid, gata s[ se pr[bu=easc[. Copaci chirci\i, schilozi, cu ramuri str`mbe, ies de prin cr[p[turile p[re\ilor de piatr[. Te crezi ]ntr-o lume d[r[p[nat[, pustiit[ ]n urma unui mare dezastru. Doar glasul apelor zbuciumate r[sun[ ca un bocet ]n t[cerea =i neclintirea at`tor ruini. 33. R~MNICU-V~LCII. VALEA OLTULUI

De la ob`r=ia Bistri\ei, de sub curm[tura V[leanului, mergi mai bine de trei ceasuri spre r[s[rit, pe sub codrii ce se las[ din culmea P[r`ngului, =i dai de cheia Recei, ]n pragul c[reia 1 2

Nahlap — und[. Scorboro=it — g[unos, scobit.

265

Alexandru Vlahu\[

se deschide fantastica pe=ter[ Stogu. Te sui anevoie pe-o lung[ scar[ de grohoti= p`n[ la intrarea ei larg[, triunghiular[, din v`rful c[reia at`rn[ o stalactit[ de m[rimea unui om aproape, podoab[ uimitoare, ce pare c[ ]nadins st[ sp`nzurat[ acolo ca s[ te vesteasc[ de ce minun[\ii ai s[ vezi mai departe. }ntr-adev[r, de-abia faci vro dou[zeci de pa=i ]n g`rliciul pe=terei, =i te g[se=ti ]nl[untrul unei bol\i uria=e, din tavanul =i de pe pere\ii c[reia at`rn[ mii de stalactite lucii =i str[vezii, candelabre, potire acoperite cu n[frame de piatr[, ciucuri mari =i perdele horbotate, din ]ncre\iturile c[rora se preling =i cad pic[turi de ap[ („lapte de piatr[„) pe cre=tetele stalagmitelor de jos, ce cresc ]n felurite forme, ]n[l\`ndu-se spre podoabele de sus. Mai ]n fund g[se=ti tidve de ur=i, oase risipite de cine =tie c`te mii de ani; pe sub p[retele din dreapta, un izvor lunec[ ]ncet, cu sclipiri argintii, r[sfir`ndu-=i apa limpede ca o p`nz[ de lumin[ pe lespezi netede de alabastru; hrube ]nguste se deschid pe de l[turi, taini\i ]nc`lcite se scoboar[ ]n ad`ncimile ]ntunecoase ale muntelui, ]n cari ]naintezi orbec[ind, =i de la o vreme p[=e=ti tot mai ]ncet, tot mai cu grij[ — temeri nedeslu=ite te n[v[lesc, ]ncepi s-ascul\i t[cerea pustiului, ca un copil l[sat singur ]n ]ntuneric — dorul de lumina soarelui te cheam[ ]nd[r[t. Pe sub sear[ scobor`m ]n satul Ol[ne=ti, vestit prin b[ile lui de ape minerale =i prin marmura care se g[se=te ]n munte. A doua zi diminea\[ suntem ]n R`mnicu-V`lcii. Ora=ul se urc[ pe un tap=an tr[g[nat pe malul drept al Oltului. Biserici multe ]=i ]nal\[ turnurile str[lucitoare dintre copaci; case vechi, tupilate sub coperi=uri mari, ]nnegrite de ploi, par ad`ncite ]n amintirea bunelor vremuri de demult. }n fund, dealul Capela ]ngr[de=te vederea spre mun\i; ]n partea dinspre miaz[noapte-i Episcopia, a=ezat[ aici de pe la jum[tatea veacului al paisprezecelea; dincolo, spre miaz[zi, se-ntinde „z[voiul“ — gr[dina public[ a ora=ului. Cum ie=i din R`mnic pe =oseaua ce suie spre R`ulVadului, vezi ]n st`nga „Cet[\uia“, un schitule\ ]nfipt ]n v`rful unui deal ]nalt =i \uguiet, loc de straj[ =i de ap[rare ]n zilele de viforoase-nv[luiri. Aici a fost prins Radu de la Afuma\i =i

266

Rom`nia pitoreasc[

ucis, ]mpreun[ cu fiul s[u, Vlad, de boierii \[rii r[scula\i sub Neagoe Vornicul =i Dr[gan Postelnicul la 1529. }n fa\a Cet[\uiei, de partea cealalt[ a ora=ului, se ridic[, tot a=a ]n form[ de stog, dealul Troian, pe v`rful c[ruia generalul Magheru ]=i a=ezase tab[ra de panduri gata de lupt[ ]n mi=carea de la 1848. Toat[ Valea Oltului, aceast[ mare cetate ocrotitoare a rom`nilor ]n zile de primejdie, este plin[ de amintiri istorice. Nu e zidire veche, ruin[, movil[ de p[m`nt de care s[ nu fie legat un c`ntec, o legend[, un nume de viteaz. Pe aici au str[b[tut romanii ]n inima Daciei, l[s`nd lag[re ]nt[rite la Pons Aluti, la Buridava =i la Praetorium. Sfinte ni-s v[ile =i m[gurile acestea, — ele au v[zut aievea chipul m[re\ al lui Traian, codrii lor au r[sunat de tropotul cailor cari duceau la biruin\[ pe cei mai mari =i mai ]ndr[zne\i cuceritori ai lumei; sf`nt ni-i r`ul acesta, cu apa ]nvolburat[ =i cu nisip de aur, ]n undele lui s-au oglindit lucitoarele scuturi cu cei doi prunci care sug la lupoaic[ — osta=ii secer[tori de pe columna lui Traian sunt legionarii care acum optsprezece veacuri, ]n drumul lor spre Sarmisegetuza, s-au oprit ]n holdele p[r[site de pe Valea Oltului =-au secerat un lan de gr`u ca s[-=i fac[ provizie. Drumul larg =i neted =erpuie=te pe malul drept al Oltului. Lungi s-a=tern peste lunc[ umbrele plopilor ]n=ira\i pe marginea =oselii; sclipesc ]n soare ca ni=te b[nu\i de argint frunzele s[lciilor aplecate pe ap[, =i e lini=te, n-auzi dec`t =uietul Oltului, ]n aer e un miros de f`n =i de p[dure, peste dealurile verzi ce se ]n=ir[ ]naintea noastr[ se ridic[ uria= muntele Cozia, cu cre=tetul ple=uv ]n soare. Dup[ un ceas =i jum[tate de drum sosim ]n C[lim[ne=ti, sat cuprins =i frumos a=ezat pe malul drept al Oltului. }n marginea de sus sunt b[ile =i marele otel, ]n care vara e at`ta lume, =i zarv[, =i mi=care, c[ te crezi ]n mijlocul unui ora=. Ceva mai ]ncolo, la zece minute cu piciorul, sunt binef[c[toarele izvoare — vestitele ape minerale de la C[ciulata. }n fa\a otelului e un ostrov cu f`nea\[ =i drumuri printre copaci, ]n mijlocul ostrovului e o bisericu\[ veche, zidit[ de Ion Neagoe-voievod pe la ]nceputul veacului al =aisprezecelea. Sus, pe malul cel[lalt, e satul Jiblea; pe acolo

267

Alexandru Vlahu\[

trece noua cale ferat[, care desfund[ mun\ii =i r[zbate prin strunga de la Turnu-Ro=u ]n Transilvania. }ntre Jiblea =i C[lim[ne=ti e un pod umbl[tor. De-aici valea ]ncepe s[ se mai str`mteze, codrii se las[ din ]n[l\imi p`n[-n matc[ Oltului, =oseaua pe une locuri e scobit[-n st`nci. Pu\in mai ]n sus de izvoarele C[ciulatei r[sar din Olt sfintele ziduri ale m`n[stirii Cozia. Cl[dit[ de Mircea-voievod aici, ]n spintec[tura Carpa\ilor, aceast[ m`n[stire istoric[ a fost nu numai un loc de retragere =i de rug[ciune pentru cei cuvio=i, ci =i o cetate de paz[ =i de ocrotire ]n zile de primejdie. Vechile ]nc[peri s-au schimbat, s-au ref[cut, un turn ]ntreg din aripa st`ng[ s-a desprins =i s-a pr[bu=it ]n ap[, numai zidul de-afar[, ]n care bat valurile Oltului de mai bine de cinci sute de ani, =i biserica din mijlocul cur\ii au ]nfruntat puterea stric[toare a vremii. }nl[untrul acestei biserici, cu frumoasa-i catapeteazm[ ce pare o horbot[ de marmur[, cu p[re\ii afuma\i, cu jil\uri de piatr[ lustruite de vechime, la pu\ina lumin[ ce str[bate prin ferestrele-i ]nguste, nespus de triste \i-apar chipurile sfin\ilor, ciop`r\ite de suli\ile p[g`ne=ti, — din ochii lor zg`ria\i pare c[ vezi l[crimi curg`nd. Aici, subt o lespede cu slove =terse, odihnesc oasele marelui voievod Mircea, =i tot aici e ]ngropat[ familia lui Mihai Viteazu: maica Teofana, doamna Florica =i Nicolae-vod[. Un c[lug[r b[tr`n ne spune c[ de l`ng[ strana din st`nga altarului se face-o hrub[-n jos care merge pe subt albia Oltului =i r[spunde dincolo pe cel[lalt mal: pe-aici a sc[pat Mircea-ntr-o diminea\[, c`nd au n[v[lit turcii pe nea=teptate, de-au spart zidurile m`n[stirii, au j[fuit-o =i i-au dat foc, iar st`nca pe care-a stat =i-a osp[tat b[tr`nul voievod ]n ziua aceea, o st`nc[ singuratic[ sub care url[ v`ltorile Oltului, se cheam[ =i azi „Masa lui Mircea“. }n dreptul m`n[stirii, pe malul st`ng, e locul numit Bivolari, unde s-au descoperit ruini de b[i romane, un izvor cald =i urmele unui drum vechi, ce se pierde printre st`nci. Sus, pe br`ul muntelui, ascuns ]n codru, e un metoh al Coziei, schitul Turnu; ]n apropiere, pe-o st`nc[ ]nalt[ se v[d p[r[ginile unei zidiri ]ndr[zne\e — vro straj[ roman[ pe Olt — c[lug[rii ]i zic „Turnu lui Traian“.

268

Rom`nia pitoreasc[

De la Cozia-n sus =oseaua urc[ =erpuind prin spintec[tura din ce ]n ce mai str`mt[ =i mai pr[p[stioas[ a mun\ilor. Izvoare limpezi, cu sclipiri de o\el, s-azv`rl printre st`nci ]n valurile grele, tulburi, g[lbui ale m[re\ului Olt. Fream[t[ codrii de vuietul apelor. Departe, pe z[rile-nalte, vezi, peste p[durile posomor`te, c`te-o poian[ verde, b[tut[ de soare. Drumul se d[ dup[ ]ndoiturile Oltului schimb`nd priveli=tile ca ]ntr-o panoram[, a=a c[ nici nu bagi de seam[ cum trec cele cinci ore pe cari le faci cu tr[sura de la R`mnic p`n[ la grani\[. Cam pe la jum[tatea acestui drum, cum scape\i de dup[ un morman de st`nci n[ruite, deodat[ mun\ii se dau la o parte, o lunc[ vesel[, luminoas[ se deschide jos la poalele codrilor, vezi ]nainte un pod alb, mai departe drumul urc[ iar =i, cotind pe dup[ o coast[, se pierde ca o dung[ de fum. }n st`nga se desface o vale larg[, cu livezi =i ogoare de porumb a=ternute la soare. Din fundul acestei v[i s-aude viind un vuiet, ca un ropot de ploaie — e Lotrul, vijeliosul Lotru, care, izvor`nd din dep[rtatele steiuri ale Par`ngului, taie de-a curmezi=ul partea de miaz[noapte a V`lcii, deschide plaiuri frumoase, holde nea=teptate =i vetre de gospodari ]n ascunzi=urile mun\ilor, mi=c[ mori, pive =i hier[straie, =i vine m`ndru s[-=i verse ]n Olt undele-i limpezi, ce parc-aduc cu ele coloarea paji=tilor, r[coarea =i fream[tul codrilor prin cari-au trecut. De pe podul ]nalt, a=ternut pe gura Lotrului, ne uit[m cum undele verzui ale acestui r`u ]nv`rsteaz[ p`nz[ lat[ a Oltului, ]ntinz`nd pe l`ng[ malul din dreapta o f[=ie luminoas[, ca =i cum apele celor dou[ r`uri ]mpreunate n-ar vrea s[ se amestece. La c`teva minute de-aici, pe valea Lotrului, ]ntr-un adev[rat col\ de rai, e a=ezat satul Brezoiu. Mul\i or[=eni iubitori de natur[, de lini=te =i de aer curat vin s[-=i petreac[ vara aici. }n fa\a satului, dincolo de Lotru, se ]nal\[ ca un foi=or |ur\udanul, de pe al c[rui cre=tet ple=uv =i ascu\it se deschid priveli=ti m[re\e ]n dep[rtarea z[rilor, peste spin[rile vinete ale mun\ilor =i pe v[ile ]nnoptate de codri, pe fermec[toarele v[i, prin cari =erpuiesc, luminoase, cele dou[ r`uri. }n spatele |ur\udanului se v[d la r`nd trei mun\i gola=i, trei namile de st`nci ce se

269

Alexandru Vlahu\[

rotunjesc ]n sus ca ni=te turle uria=e: oamenii de pe-aici le-au dat numele sfin\ilor Mihai, Gavril =i Vasile. Tot pe Lotru, dar ]n fund detot, dincolo de meterezele P[r`ngului, e Voineasa, sat mare =i bogat, t[inuit ]n mijlocul codrilor silhui, ]ntr-un lumini= ad[postit, unde iernile sunt dulci =i verile r[coroase, =i unde via\a retras[ =i tihnit[ a acelui cuib de rom`ni ne aminte=te a=a de bine veacurile petrecute de str[mo=ii no=tri ]n ascunz[torile Carpa\ilor, pe c`nd curgeau pe =esurile Dun[rii puhoaiele de barbari. De la gura Lotrului ]n sus =oseaua se ]ndoaie ]n urcu=uri tr[g[nate prin ad`nca deschiz[tur[ a Oltului, al c[rui torent, rup`nd st[vilarele mun\ilor, aci, str`ns ]ntre ziduri de st`nci, gone=te devale cu zgomot de vijelie, aci, ]ntins la poalele unui codru, se odihne=te molcom =i srt[veziu pe largi a=ternuturi de nisip. Drumul nostru pe Valea Oltului se ]ncheie la grani\a \[rii, din sus de R`ul-Vadului, la strunga de la Turnu-Ro=u, care, ]n vechime, ]nt[rit[ de romani, purta m[re\ul nume de „Poarta lui Traian“. Aici Oltul desfund[ mun\ii, spintec`ndu-i din cre=tet p`n[-n temelie, =i-=i deschide drum larg ]n v[ile noastre. Pe undele lui ne vin c`ntece duioase din Ardeal, glasuri de dor din |ara B`rsei, t`nguitoare doine din c`mpiile F[g[ra=ului, pe undele lui ne vin amintiri sfinte din Avrig, din satul care ne-a dat pe cel dint`i dasc[l rom`n, pe nemuritorul Gheorghe Laz[r. De-aici ne uit[m =i cu drag, =i cu durere ]n sus, pe albia Oltului... Dincolo de mun\ii ace=tia sunt fra\i de-ai no=tri, =-acolo e o parte ]nsemnat[ din istoria noastr[. C`te steaguri n-au fluturat pe-aici, c`te o=ti n-au curs prin strunga aceasta ]n muntele =i s`ngeroasele r[zboaie pe cari au avut a le purta str[mo=ii no=tri cu neamurile megie=e! 34. LA C~INENI

Ne-ntoarcem devale-n C`ineni, sat mare, a=ezat de-o parte =i de alta a Oltului ca la o fug[ de cal din pragul \[rii. Aici e r[sp`ntia vechilor drumuri de =leau cari leag[ Oltenia =i Valahia mare cu Transilvania, aici e ]nt`iul popas al cher-

270

Rom`nia pitoreasc[

vanelor ce vin de dincolo-nc[rcate cu m[rfuri =i umplu b[t[tura c`rcimelor, toamna mai ales, pe vremea iarmarocului de la R`ureni. Trecem de partea cealalt[ a Oltului pe-un pod plutitor. Soarele scap[t[-n asfin\it, puind cununi de aur pe cre=tetele codrilor. Acum, de pe \[rmul st`ng, ]n pacea amurgului, arunc[m cea din urm[ privire dincolo, pe p[m`ntul Olteniei, ]n acea gr[din[ frumoas[, plin[ de podoabe, de c`ntece =i de legende, pe acel p[m`nt binecuv`ntat ]n care r`urile curg pe nisip de aur, mun\ii, ]nveli\i de codri nem[sura\i, ascund ]n s`nul lor comori necunoscute, dealurile sunt acoperite de vii =i de livezi, c`mpiile — de holde ]mbel=ugate. }n Oltenia =iau ]nfipt romanii cele dint`i steaguri cuceritoare, =i tot ]n Oltenia am avut cel dint`i voievodat; iar la zile grele Oltenia ne-a dat pe Mihai Viteazu, pe fra\ii Buze=ti, pe Tudor Vladimirescu, at`tea suflete mari, at`tea pagini frumoase =i ]n[l\[toare ]n istoria neamului nostru. }nchis[ ]ntre Carpa\i, Dun[re =i Olt, partea aceasta a \[rii, p[zit[ chiar de hotarele ei, a fost mai pu\in b`ntuit[ de n[v[lirile barbarilor =i mai ap[rat[ de amestecul popoarelor str[ine. }n ea s-au p[strat neatinse =i firea, =i graiul, =i portul rom`nesc. Casele, livezile, drumurile ]n Oltenia sunt mai ]ngrijite dec`t ]n alte p[r\i =i oamenii sunt mai dezghe\a\i, mai iubitori de \ar[, mai cu credin\[ ]n Dumnezeu. Pe marginea =oselelor, pe la f`nt`ni =i pe la r[sp`ntii, adesea vezi cruci zugr[vite, icoane a=ezate prin copaci, sfinte semne de credin\[, cari amintesc c[ pretutindeni e casa Domnului — ]n fa\a lor drume\ul se opre=te, ]=i ia c[ciula ]n m`na st`ng[, ]=i pleac[ fruntea cu evlavie =i se ]nchin[. P[stor ]n mun\i, pluta= pe Olt, plugar la c`mp, sau precupe\ la t`rg, b[=tina=ul m`ndrei Oltenii e pretutindenea „cruce de voinic“, rom`n de=tept =i vrednic, f[cut s[ \ie piept nevoilor, pururea seme\, ]ncrez[tor ]n el, gata s[ lupte mor\i= pentru ceea ce i s-o p[rea lui c[-i sf`nta dreptate, — ]n firea lui aprig[ =i zv[p[iat[, ]n pornirea lui cald[ la visuri mari =i la fapte ]ndr[zne\e are ceva din popa Farca=, =i ceva din banul

271

Alexandru Vlahu\[

M[r[cine. Tinere\ea aceasta ]nfl[c[rat[, prisosul acesta de via\[ au f[cut s[ se zic[ despre olteni c[ au „dou[zeci =i patru de m[sele“. 35. PE ARGE+. CURTEA-DE-ARGE+

De m`necate pornim c[l[ri din C`ineni pe drumul neted ce se las[, =erpuind printre colinele plaiului Lovi=tea, ]n valea m`ndr[ =i bogat[ a Topologului. Trecem prin =irul de sate ce-=i a=tern livezile =i holdele pe poalele tr[g[nate ale muntelui Cozia, =i pe la amiaz[ scobor`m ]n S[l[truc, sat de cherestigii =i dr[niceri, a=ezat ]ntre p[duri de brad pe apa Topologului, ce izvor[=te de sub pripoarele F[g[ra=ului, taie-n lung toat[ partea muntoas[ a jude\ului Arge= p`n[-n m[gurile Ple=oiului =i se vars[ ]n Olt, pu\in mai sus de gura Luncav[\ului. Pe valea asta, ]n satul B[lce=ti, s-a n[scut, acum optzeci de ani, Nicolae B[lcescu, unul din cei mai mari scriitori ai no=tri, ]nfl[c[ratul patriot de la ’48 =i ne]ntrecutul povestitor al celor mai glorioase zile din via\a neamului nostru. De la S[l[truc l[s[m drumul mare =-o lu[m oblu, pe c[r[ri de codru =i pe scursuri de puhoaie, peste culmea Comarnicului, care se desface din muntele Negoiu, cel mai ]nalt v`rf al Carpa\ilor no=tri (2.547 m), =i-=i ]ntinde spinarea ca un zid desp[r\itor ]ntre cele dou[ v[i frumoase =i rodnice ale acestui jude\: valea Topologului =i valea Arge=ului. Pe la toac[ sosim ]n satul C[p[\ineni. O dulce boare adie dinspre miaz[noapte. C`\iva nori albi ]=i lunec[ umbrele pe desi=ul verde al codrilor. Fream[t[ valea de vuietul morilor =i-al hier[straielor. }n apropierea acestui sat, ]ntre doi mun\i p[duro=i, pe v`rful unei st`nci uria=e deasupra r`ului Arge=, st[ singuratic[, pustie =i d[r[p[nat[ „Cetatea lui Vlad |epe=“, la zidurile c[reia se zice c-au muncit, ca salahori, boierii t`rgovi=teni, r[zvr[ti\i ]mpotriva cruntului domn. Tot pe valea asta, pu\in mai jos, ]n dreptul satului Poenarii, se v[d d[r`m[turile palatului domnesc zidit de |epe=-vod[ cu aceia=i salahori. Pe vremile acelea de b`ntuire =i de jaf, aici, ]n locurile acestea dep[rtate =i

272

Rom`nia pitoreasc[

s[lbatice, ]n ascunz[torile acestea p[zite de ]ntunecoasa desime a codrilor, ]=i ]nchidea vajnicul voievod so\ia =i averile, iar el se l[sa cu oastea la c`mp =i sta viteje=te ]n calea vr[jma=ilor ce ne c[lcau hotarele. }n amurgit sosim la Curtea-de-Arge=. Cine-ar mai zice azi c[ acest or[=el retras, lini=tit, cu c[su\ele lui joase, ]mpr[=tiate pe coasta unui deal, a fost odinioar[ capitala \[rii! Nimic — nici m[car ruinele nu i-au mai r[mas din vechea-i m[rime. }n jurul Bisericii Domne=ti, unde se odihnesc oasele primului nostru voievod, Radu Negru, de-abia se mai v[d din b[l[rii urmele vechiului palat al Basarabilor. +i, totu=i, c[l[torii din toate p[r\ile lumii se abat cu drag prin p[r\ile acestea. Ei vin s[ vad[ minunata zidire care ]ntrupeaz[ visul voievoduluiartist de-acum patru sute de ani. }n mijlocul unei lunci, ce se a=terne pu\in mai ]n sus pe malul st`ng al Arge=ului, la poalele Carpa\ilor, ca din vr[jirea unor basme, r[sare uimitor de frumoas[, cu turlele ei zvelte aurite, ]ncins[ de br`ie albe sculptate ]n piatr[, str[lucitoare ca un juvaier, m`ndra biseric[ a Cur\ii-de-Arge=. Ridicat[ pe la ]nceputul veacului al =aisprezecelea de ]n\eleptul =i cuviosul domn Neagoe Basarab, stricat[ apoi de vreme, de foc =i de cutremure, ea a fost din nou ]ntemeiat[ =i ]mpodobit[ dup[ vechile-i izvoade ]n zilele gloriosului nostru rege Carol. Zidit[ toat[ ]n piatr[, ]mbr[cat[ ca ]ntr-o re\ea de sculpturi mig[lite cu o rar[ m[iestrie, cl[direa ]ntreag[ pare c-ar fi dintr-o singur[ bucat[, =i, ori din ce parte-o prive=ti, ]\i ]nf[\i=eaz[ o des[v`r=it[ armonie de linii =i de propor\ii. E f[r[ ]ndoial[ una din cele mai frumoase biserici ale R[s[ritului cre=tin. Vechea legend[ spune c[ me=terul Manole, pentru ca s-o poat[ ispr[vi, a trebuit s[-ngroape de vie ]n zidurile ei pe buna =i scumpa lui so\ie, vr`nd ]n\elepciunea poporului s[ ne arate cu aceasta c`t[ jertf[ =i t[rie de suflet se cere unui om ca s[ poat[ duce p`n[ la sf`r=it o a=a de grea, o a=a de m[rea\[ =i de minunat[ lucrare. }n fa\a bisericii, pe partea cealalt[ a drumului, e vestita =i binecuv`ntata ci=mea, numit[ „F`nt`na lui Manole“.

273

Alexandru Vlahu\[

Pu\in mai la deal, ]n marginea luncii, e a=ezat palatul episcopiei de Arge=, re]nnoit o dat[ cu biserica. De la una din ferestrele acestui palat ]mi las privirea-n jos, pe valea adormit[ sub farmecul lunei. Noaptea e limpede =i r[coroas[. Peste toate domne=te o lini=te care te-ndeamn[ la visuri. Numai Arge=ul, c[l[tor f[r[ odihn[, trece h[ulind pe spintec[tura v[ilor, =i undele lui vorbesc ]ntruna, c`nd mai tare, c`nd mai ]ncet. Vorbesc undele lui de m[re\ia =i frumse\ile Negoiului, din coapsa c[ruia au izvor`t, de codrii lui de=i, ad`nci, nestr[b[tu\i, unde fiarele =ed f[r[ fric[ tol[nite-n lumini=uri =-ascult[ ca omul c`ntecul privighetorilor, unde mu=chiul e moale ca perna de puf, =i izvoarele, albe ca spuma laptelui, =i brazii a=a de-nal\i, c[-\i cade c[ciula din cap c`nd stai s[ te ui\i ]n v`rful lor. Vorbesc undele Arge=ului de str[=nicia st`ncilor de la Chei, pe care le-au biruit =i le-au l[sat ]n urm[ ca pe ni=te cet[\i d[r[p[nate, vorbesc de comorile p[m`ntului acestuia ]ngr[=at cu s`ngele at`tor viteji, de m`ndre\ea plaiurilor, de rodnicia p[=unilor =i holdelor pe cari le scald[, de turmele pe cari le-au ad[pat, de chiotele ciobanilor =i de t`nguirea dulce-a doinelor, pe cari le-au ascultat cu drag ]n lunga =i zbuciumata lor c[l[torie. Trece b[tr`nul Arge= devale, ]ndoindu-=i albia spre r[s[rit, pe l`ng[ ora=ul Pite=ti, unde s-au n[scut fra\ii Dumitru =i Ion Br[tianu — dou[ figuri mari, luminoase ]n istoria politic[ a patriei noastre, — de-aici, din ce ]n ce mai potolit, se las[ ]n largul netezi= al c`mpiilor, =i, dup[ ce-=i trage ]n matca-i nisipoas[ din st`nga Neajlovul =i Glavaciocul, din dreapta V`lsanul, R`ul Doamnei, Sabarul =i D`mbovi\a, abate spre miaz[zi, taie =esul Ilfovului =i merge de se toarn[-n Dun[re, ]n dreptul Olteni\ii. 36. C~MPULUNG

De la Curtea-de-Arge= o lu[m de-a dreptul peste muscele =i, dup[ =ase ceasuri de umblet mai mult prin p[dure, sosim pe la pr`nzul cel mare ]n C`mpulung. Ora=ul se ]ntinde pe-o vale r[coroas[ la poalele mun\ilor. Dealuri acoperite de livezi

274

Rom`nia pitoreasc[

]l ad[postesc de v`nturi. R`ul T`rgului ]l spal[ =i-l ]nvesele=te cu undele lui limpezi =i g[l[gioase. Str[zile sunt drepte, curate, umbrite de arbori — mai toate casele au gr[din[; unde te ui\i, vezi numai flori, r[zoare de flori pe l`ng[ ostre\e1, glastre de flori ]n cerdacuri =i pe la ferestre — ora=ul tot e ]mpodobit cu flori. Aici, la locul acesta lini=tit, retras, a desc[lecat acum =ase sute de ani primul nostru voievod, Radu Negru, care s-a scobor`t din F[g[ra= pe matca D`mbovi\ii =-a venit s[ ]ntemeieze „\ara nou[“ dincoace de Carpa\i. Aici s-a a=ezat cea dint`i capital[ a Rom`niei — cuibul de scurt[ odihn[ al legendarului vultur menit s[ despice at`tea vijelii cu zboru-i ]ndr[zne\ — aici s-a ridicat de norocosul desc[lec[tor cea dint`i biseric[ domneasc[, ]n amintirea acelor zile mari =i ]nsemnate de la cari un alt drum ni se deschide =i ]ncepe o nou[ istorie pentru neamul nostru. M[ opresc g`nditor ]n fa\a chipului de bronz al falnicului Basarab — p[stor cuminte, care =i-a tras turma din b[taia fiarelor. Cum s[ nu te sim\i m`ndru c[ e=ti rom`n =i cum s[ nu r[m`i uimit de t[ria neamului t[u =i s[ nu-l sl[ve=ti, c`nd cuge\i la c`te s-au petrecut de atunci... la c`te primejdii au ]nv[luit m`na aceasta de oameni, s[m[nat[ pe br`iele Carpa\ilor — =ase veacuri de lupte =i de zbucium, =ase veacuri de neadormit[ =i d`rz[ ]mpotrivire la n[vala at`tor vr[jma=i, care-aduceau ]n \ara asta bl`nd[ urgia =i jaful r[zboiului cu toate cruzimile lui: stricarea gospod[riilor =i s[lb[ticirea oamenilor, izvoarele mun\ilor ro=ite de s`nge, ora=ele-n fl[c[ri, femei descul\e, cu prunci ]n bra\e, alerg`nd pe lanurile pustiite, sute de le=uri z[c`nd nengropate pe marginea drumurilor!... +i ce de viteji =i-au pus zilele lor punte biruin\ii, p`n[ s[ r[sar[ =i pentru noi mult a=teptata zi de m`ntuire =i de lini=te! N-a fost pe lume un neam mai ]ncercat ca al nostru. N-a fost popor care s[-=i fi pl[tit mai scump dreptul de a tr[i ]n \ara =i-n legea lui, popor pe care s[-l fi ]mpins la jertfe mai mari ad`nca dragoste de mo=ie =i dorul de neat`rnare. 1

Ostre\ — gard, ]ngr[ditur[ de pari, de =ipci, de z[brele.

275

Alexandru Vlahu\[

37. RUC{R. D~MBOVICIOARA

De la C`mpulung plec[m la Ruc[r pe frumoasa =osea care s-a=terne ca o prisp[ neted[ pe v`rful Mateia=ului, de unde-n largi =erpuiri tr[g[nate se las[-n valea D`mbovi\ii, ascult[ =uietul apelor =i zgomotul morilor =i joag[relor de la Dragoslave =i de la Ruc[r, apoi o r[teaz[-n sus peste m[gurile umbrite de brazi =i trece, prin strunga de la Pajera, dincolo, ]n |ara B`rsei. Ne oprim c`teva minute la N[m[e=ti, la m`n[stirea de c[lug[ri\e, ad[postit[-ntre copaci, cu vestita bisericu\[ scobit[ ]n inima unei st`nci, pe coasta verde a unui deal, de pe care se vede-n jos, ca-ntr-o panoram[, ora=ul C`mpulung, cu m`ndrele-i ]mprejurimi. Dup[ dou[ ceasuri de drum intr[m ]n Ruc[r, sat mare, aproape un or[=el, a=ezat sub stra=ina Carpa\ilor, la r[sp`ntia a dou[ ape, ]n una din cele mai ]nc`nt[toare v[i ale jude\ului Muscel. Toate te-nveselesc aici: aerul curat, fream[tul p[durii, =uietul apelor, casele albe pres[rate printre copaci, ]nf[\i=area m`ndr[ =i voiniceasc[ a gospodarilor, chipul rum[n =i luminos al ruc[rencelor, =i portul lor adev[rat rom`nesc, \esut, lucrat =i ]nflorit de m`na lor c-o m[iestrie pe care nu =tiu singure de unde-au ]nv[\at-o. }n jurul acestui cuib fericit mun\ii ]=i desf[=ur[ podoabele lor de o m[re\ie s[lbatec[, \ancuri ascu\ite ies vinete din ]ntunecimile p[durilor de brazi =i stau ]n=irate, ca ni=te str[ji de veci, pe grani\ile z[rii, la ]ng`narea p[m`ntului cu cerul. Deasupra tuturora, ]n fund, spre miaz[noapte, ]=i ridic[ P[pu=a cre=tetu-i ]nalt, rotund ca o turl[ de biseric[. De-acolo, din coapsele P[pu=ii, zbucne=te R`u=orul, =ivoi puternic, care sparge meterezele de st`nci ce-i stau ]n cale, soarbe izvoarele codrilor, =i-n goana-i nebun[ strig[, se ceart[, se bate cu gr[mezile de bolovani ce vor s[-i astupe matca — ]nvolburat =i alb de spum[ sose=te-n Ruc[r, =i ruc[renii, cum ]l v[d, ]l pun la treab[: ei au porumb de m[cinat, sumane de b[tut, bu=teni de retezat =i denfeliat ]n sc`nduri, =i R`u=orul, sprinten =i harnic, se ]nham[ la toate, pe toate le face cu drag, iar c`nd ]=i ispr[ve=te de lucru, voios se duce de se culc[ ]n patul larg al D`mbovi\ii,

276

Rom`nia pitoreasc[

r`ul norocos care-a c[l[uzit pa=ii celui dint`i voievod al Munteniei =i care str[bate capitala unde s-a ]ncoronat cel dint[i Rege al \[rii Rom`ne=ti. Din Ruc[r plec[m c[l[ri la D`mbovicioara. +oseaua se urc[-n cotituri mari, tr[g[nate, peste grebenii st`nco=i ai Sc[ri=oarei, av`nd ]n st`nga zidul de piatr[ al muntelui, ]n dreapta desf[=urarea v[ilor, aci repezi, ad`nci, pr[p[stioase, aci larg deschise ]n t[p=ane regulate, acoperite unele de f`nea\[, altele de p[duri r[coroase. De la Podul-D`mbovi\ii, l[s[m =oseaua =i c`rmim la st`nga pe drumeagul pietros ce merge-n sus pe l`ng[ hier[straiele D`mbovicioarei. Dar iat[ c[ ]n fa\a noastr[ se ridic[ un munte ]nalt =i drept ca un zid n[prasnic, de crezi c-aici e sf`r=itul lumii. Ne-apropiem, =i deodat[, la o cotitur[, ni se deschide, printre dou[ st`nci col\uroase, intrarea ]nl[untrul muntelui, cheia ad`nc[ =i ]ngust[ a D`mbovicioarei. E r[coare, =i vuietul apei r[sun[ a=a de tare, c[ nu-\i mai auzi glasul. De pe fundul acestei pr[p[stii ne uit[m cu groaz[-n sus la namilele de st`nci aninate de pere\ii cheii ca ni=te dih[nii ce stau la p`nd[, gata s[ se pr[bu=easc[ peste noi. Deasupra noastr[ se z[re=te un petecu\ de cer sprijinit, ca un capac albastru, pe crestele ascu\ite ale ]naltelor ziduri ce ne ]ngr[desc ]n umbra lor ve=nic[. Pe sus vezi c`te un brad ie=ind str`mb =i chircit din cr[p[tura unei st`nci, mirat =i el de fioroasa singur[tate ]n care se g[se=te, ]ntinz`ndu-=i cetenele-i triste, ]n a=teptarea zadarnic[ a unei raze de soare. Mergem a=a, ]n sus, pe matca ]ntortocheat[ a r`ului, vreo jum[tate de ceas, =i deodat[ cheia se l[rge=te: ]n p[retele din dreapta, deasupra unei prispe de piatr[, se deschide gura neagr[ a „Pe=terei“, ]n h[ul c[reia intr[m cu lum`n[ri aprinse. E un ]ntuneric rece, umed, ap[s[tor, din c`nd ]n c`nd auzi c`te-un strop picur`nd din tavanul scund, =i-n jocul slabei noastre lumini, pe p[re\ii umezi =i scof`lci\i ai hrubei se-n=ir[ tot felul de vedenii ur`te. M[ cred ]ntr-o lume din basme. Un glas b[tr`nesc pare c[ vine de departe, din ad`ncul beznei, =i-mi spune: „}n v[g[unele acestea au tr[it, f[r[ foc, f[r[ lumin[, goi, slabi =i-nfrico=a\i, cei dint`i oameni —

277

Alexandru Vlahu\[

str[mo=ii vo=tri ai tuturora — din fundul acestor taini\i au izvor`t ]ncetul cu ]ncetul miile de popoare ce-au ]mp`nzit p[m`ntul... M[soar[ drumul pe care l-a str[b[tut, num[r[ stepenele pe cari le-a suit omenirea de la s[lb[ticia =i ]ntunecimea acestor vizuini p`n[ la puterea =i str[lucirea ei de azi, =i vezi din ce dep[rtat[ ob`r=ie te tragi, =i c`t[ munc[ i-a trebuit vie\ii ca s[ se desfac[ din noaptea ce-o ]nv[luia la ]nceput =i s[ ias[ tot mai ]n larg, tot mai ]n lumin[...“ „Mai ]n larg, mai ]n lumin[...“ }n\elesul acestor cuvinte cap[t[ aici o deosebit[ ]nsemnare, =i mereu mi le rostesc ]n g`nd, ner[bd[tor de a ie=i mai cur`nd din pe=ter[; mereu ]mi revin pe buze, tot timpul c`t scobor lunga str`mtoare a cheiei. Mi-e a=a de dor de cer, de soare, de arbori — un vac de om mi se pare de c`nd n-am mai v[zut p[m`nt ]ntins =i verde ]naintea mea. 38. T~RGOVI+TEA. RUINILE

Dormim noaptea la Podul-D`mbovi\ii, un sat cuib[rit ]n fundul unei v[i ad`nci, ]nchis din toate p[r\ile, ca o c[ldare. Pe creasta zidului de st`nci dinspre miaz[noapte se v[d r[m[=i\ele unui vechi castel. Nu se =tie al cui a fost. B[tr`nii spun c-a=a l-au apucat. Mul\i au c[utat comori pe sub ziduri, c[ci mereu se z[rea noaptea juc`nd o par[ albastr[, acolo, la „Ruina Pustie“, cum ]i zic ei. Ceva mai ]n jos, dincoace de ruinile cet[\ii lui Negru-vod[, pe malul drept al D`mbovi\ii, e satul Stoene=ti, unde s-a retras Mihai Viteazu, acum trei sute de ani aproape, s[-=i odihneasc[ mica lui oaste ]n urma str[lucitei biruin\i de la C[lug[reni. De la Podul-D`mbovi\ii o lu[m spre r[s[rit, pe c[r[ri de turme, peste muscele; prin codri de brad =i de fag suim din greu muntele Leaota, care se desface din culmea B`rsei =i se las[-n podi=uri tr[g[nate p[n[-n m[gurile de var =i de c[rbune de la +ot`nga. M`nem la o st`n[ pe v`rful Leaotii. A doua zi ne scobor`m ]n valea Ialomicioarei, =i pe la asfin\itul soarelui

278

Rom`nia pitoreasc[

sosim la T`rgovi=tea. Ora=ul e a=ternut ]n limpezi=, pe malul drept al Ialomi\ii. Un lung =ir de coline, acoperite cu vii, ]ngr[desc zarea spre r[s[rit, iar ]n mijlocul acestor coline, pe v`rful cel mai ]nalt, se vede ridic`ndu-se falnic[ dintre copaci M`n[stirea Dealului; ]ntreag[, str[lucitoare, st[ m`ndr[ ]n fa\a ora=ului, ca =i cum vremea ar fi adormit la pragul ei. Acolo, ]n tinda bisericei, ]ntr-o racl[ de sticl[ se p[streaz[ capul lui Radu cel Mare, ]ntemeietorul m`n[stirei (acum patru sute de ani) =i capul lui Mihai Viteazu, pe-a c[rui frunte a str[lucit, ]n fulgerarea unei clipe de noroc, cea mai glorioas[ coroan[ la care-a \intit vreodat[ visul de m[rire =i de dreptate al neamului rom`nesc. Aici, ]n T`rgovi=tea, =i-a a=ezat Mircea-vod[ scaunul domniei c[tr[ sf`r=itul veacului al paisprezecelea, =i, fiind lunca deschis[ =i f[r[ ap[rare, a f[cut =an\uri =i ziduri tari ]mprejurul cet[\ii, =i 333 de ani a r[mas aici capitala \[rii. }n vremea asta ora=ul a fost adesea b`ntuit de o=tile turce=ti, =i cu toate nenorocirile cari l-au ]nv[luit, a mers ]nainte, s-a r`dicat =i s-a ]mbog[\it mereu. Domni dup[ domni l-au ]nfrumuse\at =i l-au d[ruit cu mitropolie, cu biserici, cu tipografie; subt ]n\eleapta =i bl`nda st[p`nire a lui Matei Basarab, mul\imea norodului ajunsese la 60.000 de suflete. Ce via\[, ce zarv[ trebuie s[ fi fost odinioar[ pe uli\ile acestea, ast[zi a=a de lini=tite, aproape triste! Aici b[tea inima \[rii, cu toate grijile =i bucuriile ei. Aici veneau negustorii din Vene\ia, din Genova =i de la |arigrad. Ei aduceau ]n acest „Damasc al Rom`niei“ scule =i covoare scumpe, m[t[suri cusute cu fir de aur, haine =i podoabe pentru mitropoli\ii =i gospodarii \[rii, pentru domni\ele =i bogatele jup`nese de pe vremuri. +i de-aici porneau, pe cele patru por\i ale cet[\ii, chervanele-nc[rcate cu l`n[, cu miere, cu sare =i cu zaherele, ce-mpr[=tiau vestea despre d[rnicia =i-mbel=ugarea p[m`ntului nostru p[n[-n cele mai dep[rtate schele ale Europei. Acum T`rgovi=tea e un ora= de amintiri. Zidurile cet[\ii s-au n[ruit, =an\urile s-au astupat, pe unde se-ntindeau palatele =i edecurile Mitropoliei, ast[zi e obor de vite, iar cur\ile domne=ti, m`ndrele cur\i de pe malul Ialomi\ii, ]nl[untrul

279

Alexandru Vlahu\[

c[rora s-a urzit o parte a=a de ]nsemnat[ din istoria patriei noastre, au r[mas p[r[ginite, — un morman de ruini ]necate de b[l[rii, bol\i surpate, gr[mezi de moloz sprijinind c`teva ziduri afumate, ]n cari se v[d ca ni=te r[ni sp[rturile ferestrelor, l[rgite de ploi. O singur[ odaie ]=i mai p[strez[ cei patru p[re\i l[turalnici : din mijlocul ei se-nal\[ doi salc`mi. }n toate p[r\ile se-ntind desi=uri mari de bozii =i de urzici, de jur ]mprejur p[m`ntul cre=te, ca =i cum ar vrea s[ n[p[deasc[ =i s[ ]nghit[ =i aceste biete r[m[=i\i din ceea ce-a fost odat[ fala =i podoaba T`rgovi=tii. Ce p[cat c[ nu ni s-a putut p[stra m[car palatul acesta, ca o m[rturie scump[ a vremilor trecute! Am fi venit aici din toate unghiurile \[rii, am fi alergat aici, ca la o =coal[ ]n[l\[toare, s[ ascult[m =oapta zidurilor sfinte =i s[ tr[im o parte vie din istoria neamului nostru. Am fi p[=it cucernici prin s[lile largi =i t[cute ale b[tr`nilor voievozi, =-am fi putut zice: pe u=a asta a intrat marele Mircea c`nd s-a ]ntors biruitor de la Rovine, de la fereastra asta se uita cruntul |epe= peste ora=ul lui domolit =i sp[lat de f[r[delegi; ]n jil\ul acesta a stat viteazul Mihai, pe c`nd ]n mintea lui cutez[toare se ]mp`nzea un vis m[re\ — o \ar[ ]ntins[, puternic[ =i glorioas[, toat[ suflarea rom`neasc[ subt un singur sceptru. Dar a b[tut nemilos viforul vremii, mai aprig dec`t r[zboaiele =i dec`t focul, =-a pustiit m`ndrele cur\i, =-a surpat zidurile falnicului palat, ]n ]nc[perile c[ruia n-a stat nici un domn fanariot. Numai biserica a r[mas, cu sfin\ii ei zg`ria\i de suli\ile turcilor, =i ]naltul turn al Chindiei, unde vegheau str[jile =i unde b[tea meterhaneaua1 c`nd s-a=ezau domnii la mas[. Doarme b[tr`na T`rgovi=te, cetatea at`tor glorioase amintiri. Un moment de tres[rire a avut pe la ]nceputul veacului trecut, =-a dat atuncea \[rii trei poe\i ]nsemna\i, aproape ]n acela=i timp: pe Eliade, pe Alexandrescu =i pe C`rlova. Dar la sunetele harfei lor pietrele nu s-au mai mi=cat, s[ re]nvie cetatea moart[, ca-n bunele vremuri de demult la c`ntecele lui Orfeu. 1

Meterhanea — muzic[ militar[, fanfar[.

280

Rom`nia pitoreasc[

39. PE IALOMI|A. DE LA T~RGOVI+TE LA PETRO+I|A

+oseaua care se r`dic[ din T`rgovi=te spre mun\i merge pe st`nga Ialomi\ii, de-a lungul v[ii ce se deschide ca o albie ]ntre dou[ =iruri de dealuri din ce ]n ce mai ]nalte, din ce ]n ce mai repezi =i mai ]mponci=ate1. E o diminea\[ senin[ =i r[coroas[ de pe la sf`r=itul lui august. Trecem pe sub viile =i livezile a=ternute pe costi=a din dreapta. De sus, de pe m[gura cea mai ]nalt[, ne prive=te M`n[stirea Dealului. Pu\in mai ]n fund, pe un alt v`rf de m[gur[, st[ m`n[stirea Golgota, ]ntemeiat[ de P[tra=cu-vod[, tat[l lui Mihai Viteazu, iar mai jos, la curm[tura dealului, ferit[ de privala lumii, e Vifor`ta, m`n[stire de c[lug[ri\e. Dulce miroase ]n aerul dimine\ii f`nul de pe lunc[, =i-i a=a lini=te — nu se aude dec`t tropotul cailor pe drumul neted =i uscat. }n urma noastr[, T`rgovi=tea s-afund[, se =terg una c`te una turlele numeroaselor ei biserici. Un farmec deosebit d[ acestei v[i priveli=tea c[su\elor albe ce se ivesc dintre pomii ]nc[rca\i de rod; sate mari, ]ndestulate, ]=i ]ntind gospod[riile de o parte =i de alta a r`ului p`n[-n negura mun\ilor. Printre ele trece calea ferat[ la b[ile Pucioasa. Iat[ Doice=tii, sat vechi, care-=i are =i el istoria =i ruinele lui de ]nt[riri =i de palate: se spune din b[tr`ni c-aici se trimiteau doicile cu pruncii domne=ti c`nd era r[zboi ]n \ar[. Mai ]ncolo, dup[ un cr`ng de aluni=, +ot`nga ]=i di=terne livezile de pruni =i ogoarele de porumb pe malul drept al Ialomi\ii, pe tr[g[natele t[p=ane ceascund ]n s`nul lor bogate straturi de c[rbune. Iat[ L[cule\ele: ]n st`nga, o fabric[ mare — pulber[ria statului, ]n dreapta, pe m[gura ce se-nal\[ chiar din marginea =oselii, sunt pres[rate vile frumoase, vesele, cu gr[dini\i ]n fa\[, cu drumuri prunduite ce se deap[n[ pe sus, ]n rotocoale largi, de la u=[ la u=[ — ai zice c[ un ora= nou st[ s[ r[sar[, ]mpins de comorile dinl[untrul p[m`ntului. De-aici ]ncep Glodenii, satul norocos sub care 1

}mponic=at — a=ezat poncis, ]ncruci=at.

281

Alexandru Vlahu\[

g`lg`ie izvoarele de p[cur[: o sut[ de guri sorb afar[ bog[\ia aceasta minunat[, stoars[ din n[molul gras al vechilor m[ri, adunat[ pic[tur[ cu pic[tur[ ]n mii =i mii de veacuri, gonit[ din cine =tie ce dep[rt[ri, pe jgheaburi ]ntunecoase, de uria=ele fr[m`nt[ri ale globului =i str`ns[ aici, ca de o m`n[ prev[z[toare, ]n t[inuitele cisterne ale ad`ncului. Un miros care nu e deloc pl[cut ne veste=te c-am intrat ]n Pucioasa, a=ezare frumoas[, ]ntr-o vale deschis[, pe r`ul Ialomi\a, de o parte =i de alta dealuri u=or tr[g[nate, ]n fund, priveli=tea mun\ilor acoperi\i de codri; dincolo de r`u, de subt o ruptur[ de mal, \`=nesc binef[c[toarele izvoare de pucioas[ =i de fier. Peste deal, spre apus, sunt b[ile de iod de la V`lcana. Un izvor de pucioas[ mai e =i la Bezdead, cel mai ]ntins =i mai bogat sat din mun\ii D`mbovi\ii. Acolo, ]n marginea de sus a satului, e un zid ]nalt de st`nci foioase, numit — pentru ecoul r[spicat =i puternic pe care-l d[ — „Malul-de-r[sun[“. De la Mo\[eni ]n sus valea ]ncepe s[ se str`mteze; =oseaua \ine mereu =erpuirile Ialomi\ii, care de-aci ]ncolo prinde-a lua glas: tot mai limpezi =i mai repezi s-azv`rl undele ei printre bolovani, ]mbr`ncind pe unii cu m`nie, m`ng`ind pe al\ii =i puindu-le pe cre=tet rotunde coifuri de o\el. Intr[m pe la amiaz[ ]n Petro=i\a, sat mare cu mai multe c[tune frumos rev[rsate pe br`iele plaiului — de jur ]mprejur case albe, din ce ]n ce mai rare, se urc[ pe coastele dealurilor, ca =i cum s-ar fi luat la ]ntrecere: care s[ priveasc[ mai de sus — ]n lungul apei, hier[straie, mori, pive =i d`rste, zorite, se strig[ unele pe altele p`n[ h[t, ]n cap[tul de sus al Moroenilor, de unde-ncepe ]nalta pustietate a mun\ilor, m[rea\a =i lini=tita ]mp[r[\ie a Bucegilor. 40. PRIN CHEIA T{TARULUI LA SCHITUL PE+TERA

De la Moroeni p[r[sim =oseaua, care, ]ncov[indu-se pe sub poalele unui munte frumos cu nume ur`t, r[zbate prin bezna codrilor de brad ]n valea Izvorului, la Sinaia, =i-naint[m pe jos,

282

Rom`nia pitoreasc[

c[l[uzi\i de-un p[durar, pe n[prasnica spintec[tur[ a Ialomi\ii. Trecem anevoie peste pr[bu=ituri de st`nci, chem`nd uneori =i bra\ele-n ajutor; urletul apei ne sile=te s[ vorbim tare. — Nu ne-om r[t[ci, bade Stane, s[-nnopt[m pe-aici?! P[durarul se uit[ lini=tit la noi =i z`mbe=te; apoi, ridic`nd m`na, ne-arat[ la st`nga-n fund, printre cheliile mun\ilor, un \ugui mai dep[rtat, aurit de razele soarelui. — St[ soarele pe Z[noaga... avem destul[ vreme. Acolo s[ vede\i m`ndre\e. Sus detot, chiar pe v`rful Z[noagei, s-a=terne-o paji=te frumoas[, care se cheam[ „Podu-cu-florile“, c[-i numai flori toat[, =i la mijloc e un lac a=a c`t fa\a unei arii de mare, =i-i limpede, limpede apa, ca lacrima, iar ]mprejurul paji=tii, pe m[rgini, sute de st`nci ]nalte =i col\uroase stau ]n=irate, parc[-s puse s-o p[zeasc[. Povestesc b[tr`nii c[ s-au fost ascuns odat[ acolo ni=te domni\e pe care le fug[reau t[tarii, =i c`nd le-au dat p[g`nii de urm[, ele s-au suit s[r[cu\ele pe st`nci =i s-au azv`rlit ]n pr[pastie, unde-au pierit... Trecem printr-o rari=te de fagi =i ie=im la „Cheia T[tarului“. Aici Ialomi\a deschide viteje=te por\ile Bucegilor =i se arunc[ peste sf[r`m[turile st[vilarelor, prin ad`nca desfund[tur[ a muntelui, ce r[sun[ ca un gang uria=, de vuietul nahlapilor. P[=im cu grij[ printre st`nci pr[bu=ite, subt ]ngusta f[=ie de cer ]ntins[, tr`mb[ de lumin-albastr[ pe crestele celor dou[ ziduri de piatr[ ce se ridic[, drepte, ]nalte, n[prasnice, de-o parte =i de alta. Dar ce frumoas[ =i vesel[ priveli=te ni se deschide la ie=irea din cheie! Deodat[ valea se l[rge=te, desf[=ur`nd ]n dreapta podi=uri ]ntinse, verzi, descoperite, pe leg[narea c[rora te ui\i ca pe valuri ]n sus, p`n[-n c[tarea V`rfului-cu-Dor, la st`nga se-nal\[ tr[g[nat muntele Padina, ]n crest[tura c[ruia se vede-o c[su\[ alb[, singur[-ntre st`nci — vama de la Strunga; ]n fund, ]n fa\a noastr[, peste dungile de br[det ce se di=tern pe vale ca ni=te gr[dini, se ridic[, vinete =i pr[p[stioase, meterezele Ob`r=iei. Aerul dulce, r[coros, miroase-a paji=te =i-a p[dure. Soarele scap[t[ dup[ muchea Padinei. Valuri de umbr[ ]neac[ valea. Trecem pe l`ng-un hier[str[u p[r[sit, peste gr[mezi de lea\uri =i de

283

Alexandru Vlahu\[

sc`nduri ]nnegrite de ploi. Nu se aude dec`t =uietul potolit al apei, ce pare c[ st[ s-adoarm[, culcat[ ]ntre r[zoare de flori. +i toate ni se par sfinte ]n singur[tatea =i ]n m[re\ia acestui cuprins. }naint[m t[cu\i, ca-ntr-un templu, ]n ad`nca lini=te-a-nser[rii. Un c[lug[r ne iese-nainte =i ne urc[ pe-o potecu\[ t[iat[-n br`ul muntelui din st`nga. Suntem la schitul „Pe=tera“. Pe-un prag ridicat deasupra v`ltorilor Ialomi\ii, o sp[rtur[ larg[ se deschide, boltindu-se ]n coasta st`ncoas[ a muntelui B[tr`na. La intrare, sub tavanul ei ]nalt, scobit ca un fund de corabie, e o bisericu\[, pe de l[turi, pe l`ng[ p[re\ii umezi =innegri\i de fum, c`teva chilii scunde, ]ntunecoase, ad[postesc vro doi-trei c[lug[ri, ale c[ror chipuri au ]mprumutat ceva din s[lb[t[cia pe=terei. Un izvora= limpede lunec[ pe sub zidul din st`nga. }n fund tavanul se pleac[ =i p[re\ii se apropie, ca =i cum ar vrea s[-\i ]nchid[ trecerea. Mult[ vreme nu s-a =tiut ce e mai departe. M`na ]ndr[znea\[ =i scotocitoare a omului a spart ]n sf`r=it =i ]ncuietorile acestor taini\i. Acum vestita pe=ter[ te las[ s[ intri ]n toate c[m[rile ei, s[ str[ba\i departe ]n fioroasele-i ad`ncuri, s-auzi =opotul izvoarelor ascunse =i plesc[itul r[sun[tor al cascadei — o ploaie de pietre scumpe la lumina tor\iilor — s[ vezi cele dou[ lacuri ce dorm, limpezi, albastre, f[r[ nici o-ncre\itur[, sub m`ndre pologuri de piatr[, din v`rful c[rora at`rn[ felurimi de ciucuri albi =i lucii ca de marmur[, =i de-aici s[ te urci ]n marele dom al pe=terii, subt uria=a bolt[ ]mpodobit[ cu stalactite, — ]n minunatul palat unde-au ]mp[r[\it odinioar[ „ur=ii speluncilor“, ale c[ror oase zac, de cine =tie c`te mii de ani, risipite pe l`ng[ p[re\i. }n fund de tot este o alt[ ]nc[pere larg[ — cea din urm[ — care, pentru frumuse\ea =i bog[\ia stalactitelor ei lungi =i sclipitoare, s-ar putea numi „sala coloanelor de marmur[“. 41. PE OB~R+IA. LA OMUL. PE VALEA CERBULUI

E frig; ]nc[ n-a r[s[rit soarele, =i noi de mult urc[m pe coastele uscate =i priporoase ale Ob`r=iei. Schitul a r[mas

284

Rom`nia pitoreasc[

departe-n urm[; la st`nga, ]n jos, de-abia se mai z[resc, dincolo de spintec[tura Ialomi\ii, c`teva pete negre de codru, tot mai larg[ =i mai ad`nc[ se casc[ n[prasnica vale de sub noi; ]n dreapta se-nal\[ surele metereze ale Bucegilor, turme de stane se-n=ir[ pe creste, pale de cea\[ se mi=c[ molatec pe dinaintea lor. Unde te-ntorci, nu vezi dec`t spin[ri goale de mun\i, ]ntinsa domnie-a pr[p[stiilor =-a pustiet[\ilor de piatr[, — nici un copac, nici un izvor, nici un petecu\ de verdea\[ pe care s[-\i odihne=ti privirea. De-asupra „Babelor“ o lumin[ alb[ se-mpr[=tie pe cer, un pisc ]nalt s-aprinde de cealalt[ parte, apoi altul, — perdeaua de cea\[ se rupe, =-un snop de raze, lungi suli\i luminoase, s[geteaz[ v[ile. }nc[ dou[ ceasuri de urcu=, =i suntem pe v`rful cel mai ]nalt al Bucegilor, pe cre=tetul plesuv al „Omului“. C`nd te vezi aici, ]nt`i te ]ncearc[ un fel de neast`mp[r, o dulce nelini=te, parc-ai fi gata s[ zbori. E ]n cuprins ceva a=a de m[re\ =i de s[rb[toresc, c[ ui\i deodat[ =i osteneal[, =i foame, =i sete, =i nu te mai ]nduri s[ stai jos — prive=ti uimit ]n toate p[r\ile, respiri din ad`nc aerul acesta proasp[t, r[coros, ce pare c[ miroase-a z[pad[, ochii t[i sorb cu nesa\ dep[rt[rile, =i nu =tiu ce sentiment de voio=ie, de copil[reasc[ seme\ie te face s[-\i ridici fruntea =i s[ cau\i falnic ]n jurul t[u, ca =i cum ai fi lucrat =i tu la a=ezarea at`tor podoabe, ca =i cum ]n clipa asta, anume pentru tine se-nal\[-n sl[vi de pretutindeni popoarele de mun\i... Ne oprim la picioarele celor trei namile de st`nci ]nfipte ]n cre=tetul Omului — cea din mijloc, privit[ mai de departe, are ]ntr-adev[r ceva din chipul omenesc. }n spatele lor e o colib[ de piatr[, unde te po\i ad[posti pe vreme rea. De jur ]mprejur bolovani risipi\i, — te-ai crede pe ruinile unei cet[\i fantastice. +i-i lini=te, nici o adiere de v`nt, nici o pas[re ]n aer, soarele sc`nteie pe muchile Co=tilei, ce-=i sprijine spinarea de cei doi uria=i b[tr`ni: Morarul, pe culmea c[ruia po\i sta c-un picior ]n Rom`nia =i cu altul ]n Transilvania, =i Caraimanul, cu \ancuri ascu\ite, pe br`iele c[rora cresc friguroasele stelu\e de munte — „Floarea reginei“. +i v`rfuri multe, nenum[rate,

285

Alexandru Vlahu\[

r[sar din toate p[r\ile, unele din altele, se pleac[ =i se-nal\[ ]n limpezi=ul z[rilor, ca =i cum ar da s[ sparg[ cu zim\ii lor bolta albastr[ a cerului. Printre ele privirile coboar[ pe stepene de codri ]n dep[rt[rile v[ilor; unde =i unde se z[resc ]n p`lcuri locuin\ile omene=ti, stropituri albe pe fundul ad`ncului, unele sclipitoare ca ni=te cioburi de oglind[... A=a trebuie s[ vad[ vulturii ora=ele noastre din m`ndra lor ]mp[r[\ie. De pe Omul, „o tulim o \`r[“ — cum spune badea Stan — pe =eaua ce se-ndoaie spre Caraiman, =i dup[ ce scobor`m c`teva sute de pa=i pe iarba lunecoas[, crescut[-n fuioare, a=a de potrivit numit[ „barba-caprii“, facem la st`nga =i intr[m ]n Valea Cerbului, ]n uria=a spintec[tur[ a bucegilor, ce \ine din str[jile Ob`r=iei p`n[ jos, ]n matca Prahovei. P[re\ii cr[pa\i, st`nco=i, sunt a=a de ]nal\i =i de repezi, poteca a=a de ]ngust[ =i f[r[ sprijin, c[ uneori te opre=ti cu fric[ pe c`te-un col\i=or de piatr[ la mijlocul pr[pastiei, te ui\i ]n jos =i parc[ \i se taie picioarele c`nd vezi c`t[ ad`ncime e sub tine. }n fund, pe treptele de st`nci, s-azv`rle p`r[ul Cerbului ]n s[rituri mari, ce recheam[ ]n ]nchipuirea poporului goana speriat[ a unui cerb. Din c`nd ]n c`nd te ui\i ]napoi =i \i se pare c[ mun\ii se pornesc =i vin dup[ tine. +i mergi prin pr[pastia asta mai bine de trei ceasuri; iar cine-a pierdut c[rarea poate s[ r[t[ceasc[ =i-o zi-ntreag[ p`n[ s[-i dea de cap[t. Devale malurile se pleac[. Intr[m ]ntr-un codru de brazi. Acum p[=im f[r[ grij[ pe c[rarea larg[, umbrit[, brazde noi de mu=chi ne ]mbie s[ ne mai odihnim, izvoarele fream[t[ ]n toate p[r\ile, ici-colo c`te o raz[ piezi=[ de soare tremur[ prin cetini; de jos vine tot mai tare un sunet de clopot — ne-apropiem de Bu=teni; ]ncet, sufletele noastre ]ncep s[ se reculeag[: priveli=tea nem[rginit[ din v`rful Bucegilor, ]n[l\imile acelea ame\itoare, nenum[ratele castele ce despicau z[rile cu turlele lor albe =i neregulate, Valea Cerbului, cu fioroasa ei m[re\ie, toate frumuse\ile =i minun[\iile pe care le-am v[zut, acum, c`nd ne revin ]n minte, pare c[ au ceva din farmecul lucrurilor visate.

286

Rom`nia pitoreasc[

42. PE VALEA PRAHOVEI: PREDEAL, AZUGA, BU+TENI, SINAIA

Pe sub coastele Bucegilor, pe dinaintea celor mai ]nalte =i mai frumoase v`rfuri, se deschide de la miaz[noapte spre miaz[zi Valea Prahovei — pustiet[\i =i ]ntunecimi de codru acum dou[ sute de ani — ast[zi valea cea mai locuit[ =i mai bogat[ din \ar[. Porne=te de la hotar, din d`mbul Predealului, =i se las[-n cotituri tr[g[nate printre mun\i p`n[ dincolo de C`mpina, unde-=i tope=te malurile ]n largul netezi= al =esului. Cum intri din Transilvania, pe frumoasa =osea ce s-a=terne pe vale, ai, ]n st`nga, cl[dirile mari ale g[rii =-ale v[mii, ]n dreapta — o cascad[ de vile ce se revars[ pe sub poalele codrilor ]n jos pe t[p=anul verde, ]ntins ca un covor la soare. Aici e Predealul, sat mare, a=ezat ]n curm[tura mun\ilor pe unul din cele mai ]nalte podi=uri din marginea \[rii. De-aici \`=nesc de pe sub maluri izvoarele cari, mai la vale, se adun[ ]ntr-o singur[ albie =i dau fiin\[ Prahovii. +oseaua se las[ pe sub Cl[bucetul Taurului, pe l`ng[ schitul Predeal, taie satul Azuga, c[ruia ]i dau o ]nf[\i=are de ora= numeroasele fabrici ce-=i ]n=ir[ ]naltele co=uri, ]nnegrite de fum, de sub coasta muntelui Sorica p`n[ ]n matca Prahovei. P[duri nesf`r=ite se ridic[ de o parte =i de alta. }n lungul apei alearg[ zgomotoasele trenuri, unele g`f`ind la deal, altele, repezite la vale, ]n goan[ ame\itoare, desfund`nd mun\ii =i-nfior`nd codrii cu =uierul ma=inilor =i cu uruitul asurzitor al ro\ilor. Din Azuga =oseaua face o ]ndoitur[ larg[ spre dreapta, ]ncunjur[ tunelul drumului-de-fier =i d[ ]n Bu=teni. Aici valea se mai deschide. Poieni ]ntinse, stropite cu flori, s-a=tern ]ntre izvoare. Case frumoase, vesele — un adev[rat or[=el de munte — se r[sfa\[ la soare pe t[p=anul din st`nga, ]n fund codru de brazi, iar din ]ntunericul codrului se ridic[, vinete =i pr[p[stioase, crestele Bucegilor, cu br`ie albe de z[pad[ =i cu \ancuri ascu\ite, pe cari numai vulturii =i norii le ating. De nic[iri nu se v[d a=a de bine =i de aproape uria=ii gemeni din fa\a Zamorii, st`nco=ii Jepi ce stau ca dou[ str[ji la meterezele Bucegilor.

287

Alexandru Vlahu\[

Sub poalele Jepilor, din deal de Poiana-|apului, e frumoasa c[dere de ap[, vestita Url[toare, unde p`r[ul se arunc[ de sus, de pe o prisp[ de piatr[, =i cade drept, de la o ]n[l\ime de 15 metri — un sul lucitor de cristal, ce se sparge cu zgomot ]n volbura de jos. La =apte kilometri din Bu=teni, tot pe partea dreapt[ a Prahovei, e Sinaia — capitala de var[ a \[rii. Acum dou[ sute =i mai bine de ani erau pustiet[\i pe aici. Muntele Molomo\ (Furnica) era acoperit de p[duri, un singur schitule\ era ascuns ]ntr-un lumini=, pe br`ul muntelui, unde pusniceau c`\iva c[lug[ri. Povestea spune c[-n noaptea de Sf`nt[ M[rie ]ngrijitorul schitului, ie=ind de la utrin[, ar fi stat pu\in s[ se odihneasc[ pe culmea dealului sub care e ast[zi m`n[stirea Sinaia, =i, fiind ostenit, ar fi a\ipit, =i un vis preafrumos i s-ar fi ar[tat ]n somn. I se p[rea c[ din vale c`nt[ri ]ngere=ti s-auzeau ]n[l\`ndu-se ]n sl[vi, iar jos, pe o poieni\[, se f[cea parc[ o „lumin[ mare ca ziua, =i dou[ cete de tineri ]mbr[ca\i ]n alb, cu lum`n[ri aprinse, c`ntau troparul adormirii, =i cum au ]ncetat c`nt[rile, s-a pus iar[=i ]ntunericul nop\ii“. Mai t`rziu, auzind despre asta sp[tarul Mihai Cantacuzino, =i aduc`ndu-=i aminte c[, pe c`nd se afla ascuns de prigonirile turcilor ]n muntele Sinai din Arabia, cugeta c[, de se va mai ]ntoarce cu zile ]n \ar[, s[ fac[ o biseric[, a pus de-a zidit o m`n[stire pe poieni\a aceea, din vale de schitul Molomo\, =i i-a zis Sinaia, „dup[ asem[narea Sin[iei cei mari“. +i-a stat aceast[ m`n[stire aproape dou[ veacuri pitit[ ]n pustietatea codrului, p`n[ ce ]ntr-o zi, viind Domnitorul Carol I pe aici, =i pl[c`ndu-i mult frumuse\ea locurilor, a hot[r`t s[-=i fac[ a=ezare de var[ ]n valea asta lini=tit[ =i r[coroas[. Copacii s-au ab[tut, un falnic castel s-a ridicat deasupra Pele=ului, =-un ora= a r[s[rit, ca-n basme, pe coastele muntelui Furnica. Stau ast[zi b[tr`nii, vechii c[r[u=i, care de pe la Or[\ii p`n[ la „Slonul de piatr[“ de sub Zamora umblau cu chervanele numai prin pustiet[\i, stau =i se uit[ ca la o minune la at`ta sodom1 de case, care de 1

Sodom — mul\ime, sumedenie.

288

Rom`nia pitoreasc[

care mai m`ndre, c[\[rate pe br`iele muntelui, =i parc[ tot nu le vine s[-=i cread[ ochilor... Iar noaptea, noaptea, c`nd tot ora=ul str[luce=te la lumina l[mpilor electrice, c`nd cele mai frumoase stele parc[ s-au cobor`t din cer ca s[ dea farmec v[ii ace=tia, Sinaia pare o vedenie de prin alte lumi — Bucegii se-nal\[ =i o privesc ]nm[rmuri\i — un m`ndru col\ de rai aninat pe poalele lor, =i-=i zic =i ei, de bun[ seam[, vorba b[tr`neasc[: „Omul sfin\e=te locul“. Unde-i schivnicul de la Molomo\, s[-=i vaz[ aievea visul lui de acum dou[ sute de ani? De jos, din marginea parcului, o lu[m ]ncet pe =oseaua ce urc[ tr[g[nat la deal, trecem prin curtea m`n[stirii =i scobor`m pe valea Pele=ului. Un t[p=an verde se ridic[ ]n fa\a noastr[ =i sus, pe-o a=ez[tur[ deschis[ la soare, svelt =i luminos iese din codru „Castelul Pele=“ — podoab[ uimitoare, de o m[re\ie =i de o frumuse\e cum nici prin basme nu s-a pomenit. R[zoare de flori ]l ]ncunjoar[, molcom ]i c`nt[ =i-i sar ]mprejur izvoarele, =i-i arunc[ pietre scumpe, iar soarele, la asfin\it, se opre=te pe „Piatra Ars[“ =i lung, =i cu drag se uit[ ]n vale la minunea asta, =i parc[ nu se ]ndur[ s[ mai plece. — A=a, c[t`nd spre castel, mo=negii Bucegilor au v[zut ]ntr-o sear[ pe Regina1 noastr[ st`nd g`nditoare la fereastr[, =i i-au trimes veste prin crainicul Pele=, c-ar vrea s[ stea de vorb[ — m[rire cu m[rire — c[ multe au de spus =i-s mii de ani de c`nd a=teapt[ o minte s[-i priceap[. +i le-a r[spuns buna regin[, c[-i gata s[-i asculte. +i s-au pornit atunci gure=ul Pele= =i „V`rful cu dor“ =i „Furnica“, =i „Jepii“ =i „Omul“ =i to\i mun\ii, =i toate izvoarele cuprinsului acestuia, =i =i-au spus tainele =i p[surile lor, de la Adam Babadam =i i-a ascultat M[ria Sa, cu mil[ =i cu dragoste, pe fiecare, iar din spusele lor o m[iastr[ carte a izvodit, o carte plin[ de ad`ncuri, nepieritoare, ca =i mun\ii =i izvoarele, care i-au povestit-o.

1

Elisaveta, so\ia regelui Carol I, regin[ a Rom`niei, a publicat produc\iile literare sub pseudonimul Carmen-Silva, printre care =i volumul Pove=tile Pele=ului (n. ed.).

289

Alexandru Vlahu\[

43. C~MPINA. VALEA DOFTANEI. SL{NICUL-PRAHOVEI

De la Sinaia =oseaua se-ndoaie pu\in pe vale, apoi cote=te la st`nga, trece Prahova =i, am[gind dealul, se urc[ tiptil pe br`iele-i ]nc`lcite, d[ st`ncile la o parte, a=terne pod ]nalt peste Or[\ii =i iese ]n lumini=ul de la Posada. De-aici se deschide cea mai larg[ =i mai frumoas[ vedere pe Valea Prahovei ]n jos. Se trag perdelile mun\ilor ]n l[turi, =i-n dep[rtare, c`t bate ochiul, vezi lunga =erpuire-a apei pres[r`nd pete de argint din ce ]n ce mai mici, din ce ]n ce mai dese pe prundul alb, ]ntre malurile-i rupte, din ce ]n ce mai plecate, din ce ]n ce mai str`mte — o lumin[ dulce, odihnitoare, limpeze=te valea, dealurile sure se topesc ]n ad`ncimea z[rilor. De pe la Or[\ii =oseaua e t[iat[-n munte, din marginea ei se pr[bu=esc ]n jos teancuri de lespezi uria=e, c[r\i r[scolite, pe filele c[rora a scris vremea istoria zbuciumat[ a p[m`ntului. Jos v`j`ie Prahova, codrii clocotesc de zgomotul trenurilor. Pe la Comarnic valea se mai l[rge=te, =oseaua trece de partea cealalt[, pe dealul din st`nga, str[bate Breaza =i se las[ tr[g[nat ]n jos, ]ntre malurile sparte =i-nnegrite de p[cur[ de sub podi=ul C`mpinei. De aici ]ncolo Prahova iese-n larg, soarbe undele Teleajenului din jos de Ploie=ti, =i la hotarul jude\ului se toarn[-n Ialomi\a, care duce Dun[rii toate apele Bucegilor. P[r[sim =oseaua, urc[m dealul din st`nga =i intr[m ]n C`mpina — un or[=el lini=tit, a=ternut la pragul mun\ilor pe-o colin[ dezv[lit[, bogat[-n izvoare de petrol. Aici tr[ie=te ]ntr-o c[su\[ retras[, departe de zgomotul lumii, cel mai mare artist al neamului nostru — pictorul Grigorescu. }n ce lumin[ fermec[toare ni se arat[ frumuse\ile \[rii pe p`nzele acestui maestru! Sub ceruri albastre, calde, pe-ntinse rev[rs[ri de plaiuri, pasc turme de oi; un cioban st[ rezemat ]n b`t[ pe o muche de deal; p[duri ruginite de toamn[ ]=i scutur[ frunza, nori albi, u=ori se mi=c[ pe deasupra lor; pe v[i dep[rtate sclipesc r`uri de argint; c[su\e albe, vesele, se ivesc dintre copaci; de pe coline coboar[-ncet, alene, boi ]njuga\i la care

290

Rom`nia pitoreasc[

]nc[rcate cu f`n, ]ntr-un nor de praf trece pe drum o laie de \`gani; o \[ranc[-nalt[, zvelt[, p[=e=te agale =i toarce, duc`nd la p[scut un c`rd de vi\ei... +i nu =tiu ce aer de bun[tate, de lini=te =i de curat[ =i ]n[l\[toare iubire plute=te ]n jurul acestei lumi ie=ite din m`na artistului, — o lume s[n[toas[, ]n care toate tr[iesc: un col\i=or de paji=te, o tuf[ sub\ire =i alb[ de mesteac[n, o ginga=[ floare de c`mp, vii te privesc din tablou, ]\i sur`d, ]\i vorbesc cu drag, =i ce de lucruri frumoase-\i spun de \ara ta! Ie=im ]nsenina\i din casa maestrului, ca dintr-o biseric[ ]n care ne-am rugat. Ni-s plini ]nc[ ochii de at`ta lumin[, =i c`nd, dup[ un ceas de urcu= prin p[dure, cobor`m ]n valea deschis[ a Doftanii, ni se pare c[ luncile verzi, =i casele albe de pe poalele m[gurilor, =i vitele ce pasc, =i c`rcima de la drum, =i malurile rupte ce se dep[rteaz[ ]n susul v[ii spre Te=ila sunt podoabe desprinse de pe p`nzele artistului. }n st`nga Doftanei se arat[, pe ]ncheietura colinelor, satul Telega, cu bogata-i ocn[ de sare, la gura c[reia vine, peste dealul C`mpinei, o ramur[ de drum-de-fier. Mai ]n sus, spre miaz[noapte, ]ntr-o frumoas[ deschidere de =es, e vechea m`n[stire Brebu, ]ngr[dit[ cu ziduri ]nalte, ca o cetate. Aici a stat odat[, ]ngrijat[, =i-a b[tut m[t[nii pentru m`ntuirea \[rii milostiva domni\a Elena, so\ia lui Matei Basarab, pe c`nd domnul, ]n lupta de la Finta, ro=ea lunca =i undele Ialomi\ei cu s`ngele v[rsat ]n de=ert al bie\ilor rom`ni, — cr`ncen =i nelegiuit r[zboi, care-a l[sat una din cele mai dureroase pagini din istoria neamului nostru. De la Brebu o retez[m c[l[ri peste culmea Negra=ului, =i dup[ un drum greu de patru ceasuri, ne l[s[m, printre huceaguri, pe plaiul V[rbil[ului, la Sl[nicul din Prahova. Satul e a=ezat pe vale, str[b[tut de apa Sl[nicului, ]n care se preling izvora=ele ce mijesc de pe sub dealuri =i las[ pe iarba uscat[ c[r[ri albe de sare. }n dreapta sunt b[ile, ceva mai sus sunt cl[dirile mari ale ocnei. Ne scobor`m „cu h`rzobul“ pe gura str`mt[ =i ]ntunecoas[ a ocnei: de jos vine r[coare =-un n[bu=itor miros de petrol, apoi s-aud ciocanele zing[nind din ce ]n ce mai tare, deodat[ o lumin[ alb[,

291

Alexandru Vlahu\[

sc`nteietoare, ne-mpresoar[ din toate p[r\ile — am ajuns. Suntem aievea pe alte t[r`muri, ]n unul din acele palate de cristal cu care ne minunau basmele copil[riei. }n uria=ele galerii deschise la o ad`ncime de aproape o sut[ de metri, sub lumina vie a l[mpilor electrice, sp[rg[torii ce viermuiesc pe l`ng[ pere\ii ]nal\i =i str[lucitori ai bol\ilor par ni=te pitici care se joac[. Nimic nu se mai aseam[n[ cu ce =tim noi. +i sunetele sunt altfel aici. Izbesc ciocanele-nte\it ]n sticloasele ziduri, blocuri mari, t[iate regulat, se r[stoarn[ greoaie ]n c[rucioare, bubuie ad`ncul tot de zgomotele muncii. Suntem ]n una din cele mai bogate saline din lume; sute de ani am putea ]ndestula p[m`ntul numai cu sarea de-aici. Ne ridic[m; c-un fior de nelini=te sim\im golul cresc`nd sub noi, tot mai departe =i mai ]nfundat auzim zing[nitul topoarelor... Iat[-ne iar la buna lumin[ a soarelui. Pu\in mai la deal e ocna p[r[sit[, h[ul fioros =i r[sun[tor, ]n fundul c[ruia nu te po\i uita. Al[turi senal\[, c`t o biseric[, o stan[ alb[ de sare, r[bufnit[ din s`nul p[m`ntului, — scap[r[-n soare muchile-i lucii =i str[vezii, pe sus ploile au ]mpodobit-o cu „arabescuri“. 44. VALEA TELEAJENULUI

Prin fr`nturi de m[guri, subt ar=i\a soarelui, t[iem spre r[s[rit meleagurile pustii, scrijelate de izvoare s[rate ce usuc[ iarba pe unde trec, =i ne l[s[m pe surp[tura Runcului ]n valea Teleajenului. Ne oprim pu\in ]n V[lenii-de-Munte, or[=el vechi de peste =ase sute de ani, a=ternut, ]ntre izlazuri =i livezi de pruni, pe r`u=orul V[leanca. Pe spintec[tura asta se vede c[ =i-au f[cut vad gloatele t[tarilor c`nd s-au n[pustit ]ncoace, pentru c[ toate satele de pe Teleajen, p`n[-n cheia Bratocii, p[streaz[ amintiri — doine, legende, nume de locuri — de pe vremile acelea de groaz[. De-aici o lu[m pe apa Teleajenului, pe l`ng[ Drajna-de-sus, unde s-au descoperit de cur`nd, pe culmea dealului Gradi=tea, urmele unui ]nsemnat lag[r roman, =i dup[ un drum de patru ceasuri, peste dealuri sparte de viiturile =uvoaielor, printre h`rtoape pr[p[stioase, ie=im la

292

Rom`nia pitoreasc[

m`n[stirea Suzana, a=ezat[-ntr-o poian[ frumoas[, pe-o frunte de d`mb, sub care se azv`rl ]n Teleajen p`r[ul Stanca din dreapta =i Epura=ul din st`nga, t[ind pe brani=tea1 v[ii o cruce de argint. Toac[. }mpodobite peste comanac, ]n lungi rase de =eiac, lin p[=esc m[icu\ele spre biserica din mijlocul cur\ii. De jur ]mprejur, pe marginile ]ntinsului covor de iarb[, se ]n=ir[ chiliile — c[su\e albe, curate, g[tite ca de s[rb[toare, cu flori multe, dintre care se ]nal\[ mai m`ndre tomnaticele dumitri\e. Dulce, t`nguitor, r[sun[ ]n lini=tea cuprinsului glasurile c`nt[re\ilor de stran[. }n aer e un ]mb[t[tor miros de mint[ =i de dumbravnic. +i vorbe gr[bite, ne]n\elese, bolborosesc pe sub p[m`nt — e sfada apelor din vale. De la Suzana-n sus drumul se leag[n[ ]ntre dealuri ]mbr[cate-n codru, pe-ndoiturile Teleajenului. Unde =i unde se desfac lumini=uri verzi, r[corite de izvoare limpezi. Urc[m un t[p=an, =i deodat[, ca =i cum s-ar fi tras repede o perdea, ]naintea noastr[ se face larg, =-o priveli=te nea=teptat[ ni se deschide. }n fund un =ir de mun\i ]mbr[\i=eaz[ zarea; din desimea codrilor, ce-i ]nvelesc p`n’ la br`u, falnic ]=i ]nal\[ grebenii col\uro=i, albi, ca sideful, desf[=ura\i ]n arc pe albastrul cerului; iar jos, ]n mijlocul acestei ]ngr[diri de codri =i de mun\i, o ]nc`nt[toare poian[ s-a=terne pe malul st`ng al Teleajenului, pe ea sunt pres[rate c`teva case de \ar[, mai la o parte-nspre p[dure-i m`n[stirea Cheia, dincolo, la s`nul drumului, vama Bratocea. Desc[lec[m ]n pragul acestui rai, ascuns ]n p`lnia celor mai frumo=i mun\i din +irul T[tarului. Deasupra noastr[ \ancurile zim\uite ale Tig[ilor, aprinse de cele din urm[ raze ale soarelui, par o cunun[ de fl[c[ri. Amurgul iese din codri. Pe vale e pace, r[coare, =-un dulce miros de f`nea\[.

1

Brani=te — p[dure din care e oprit s[ se taie lemne, p[dure cu tufi= des.

293

Alexandru Vlahu\[

45. }N MUN|II BUZ{ULUI. SIRIU

De pe culmea Tatarului, unde se r[zoresc1 hotarele noastre cu ale Ardealului, ne lu[m r[mas bun de la m`ndre\ele \inutului Prahova =i c[t[m spre r[s[rit, peste clocoti=ul plaiurilor, la mun\ii cei plini de comori — la Carpa\ii bl`nzi =i darnici ai Buz[ului. }n jurul nostru, ]n lumina limpede a zorilor, se ]nal\[ mii de catedrale. Soarele r[sare din spatele Siriului. Turlele ascu\ite prind a se rumeni. Sub noi cea\a se risipe=te, pale fumurii plutesc pe cre=tetele codrilor, ]ncep apele s[ se l[mureasc[ pe spintec[tura v[ilor. De-aici pornesc =i se desfac ]n raze spin[rile r[=chirate ale mun\ilor — ca printre degetele unui pumn uria= \`=nesc din toate p[r\ile r`uri furioase ce trag ]n matca lor =uvi\ele despletite ale p`raielor =-arunc-o plas[ de argint peste podoabele Buz[ului. }n dep[rtare, c`t gonesc ochii, se desfac podi=uri verzi, plaiuri luminoase ce se las[ ]n cascade pe stepenele mun\ilor, c[tr[ satele r[zle\ite pe v[i, t`rle de oi se z[resc pe sub poalele codrilor, mori =i hier[straie de-a lungul apelor. Intr[m ]n trec[toarea de la curm[tura Crasnei, scobor`m ]n valea T[t[ru\ului =i ie=im la c[rare b[tut[ de turme ]n m`ndra p[dure de molift a=ternut[ pe coastele muntelui Siriu; urc[m din u=or, pe sub bol\i de cetini, printre ]naltele ferigi iubitoare de umbr[; calde, sfiicioase m`ng`ieri de soare tremur[ pe trunchii ar[mii; ]n st`nga se deschid lumini=uri — din pragul lor c[t[m ]n larg, spre miaz[zi; departe ]n z[ri se deslu=esc c[tunele ]mpr[=tiate pe ]ncheieturile m[gurilor, ]ntinsele obra\ii2 ale Chiojdului-din-B`sca, sat mare de mo=neni cuprin=i, ale c[ror livezi =i izlazuri pornesc din pajerea hotarului =i merg una p`n[ h[t ]n pripoarele Nehoiului, aproape de apa Buz[ului. Dup[ dou[ ceasuri de sui= tr[g[nat ie=im deasupra, ]n ]nalta =i luminoasa pustietate de pe „Fe\ele Siriului“. Ne odihnim la cap[tul podi=ului pe una din st`ncele ce ]mprejmuiesc ]nc`nt[torul lac al Siriului. St[ soarele la n[mezi. Peste vr[jitul 1 2

A se r[zori — a se m[rgini, a se ]nvecina. Obra\ie — loc ]ngr[dit, plantat cu pomi, la poalele unui deal cu v[i.

294

Rom`nia pitoreasc[

cuprins domne=te o lini=te dumnezeiasc[. Uimi\i, ne uit[m ]n apa lucie, ]n ad`ncul albastru al acestui cr`mpei de cer ]ncopcit ]n st`nci, la picioarele noastre. +-o clip[ tr[im ]n basme. Aici spun ciobanii c[ vin vulturii, prim[vara, de beau ap[ ca s[ntinereasc[, aici ]=i ]nva\[ puii s[ zboare, deasupra acestei oglinzi fermecate mijesc de somn, cu aripele-ntinse, trufa=ii regi ai ]n[l\imilor. Ne l[s[m ]n jos pe p`r[ul Mreaja, care-=i trage izvorul din apele lacului, trecem prin locuri r`poase, peste grumaji de st`nci, ca s[ d[m mai de-a dreptul, ceea ce-i pururea drumul cel mai lung, cum spune-a=a de bine ]n\eleptul nostru popor. Iat[-ne ]n sf`r=it pe frumoasa vale a Siriului, deschis[-ntre p[duri de brad =i plaiuri vesele, cu ]ntinse f`ne\e ce-\i odihnesc ochii =i te-mbat[ de mireasma florilor. Pe valea asta, aproape de apa Buz[ului, ne-nt`lnim c-un t`n[r ]nv[\at francez, care umbl[ s[ afle vacul =i tainile p[m`ntului ]n cartea necercetat[ ]nc[ a mun\ilor no=tri. Frumuse\ile naturii, ca =i ale artei, ]mprietenesc pe oameni u=or. El vine tot din Prahova, pe alt[ vale ]ns[, pe B`sca Chiojdului, a v[zut cam acelea=i locuri pe care le-am v[zut =i noi, =i de aci ]ncolo facem o bun[ parte din drum ]mpreun[. 46. MELEDIC

Dup[ mai multe zile de c[l[rie =i de zdruncen, =i nop\i de nesomn pe la st`ne, s[ stai r[sturnat ]ntr-un jil\ moale, pe-o limpede sear[ de var[, ]n lini=tea solemn[ a mun\ilor, subt un cer ]nv[p[iat de stele, =i s-ascul\i pe un str[in de=tept care a umblat =i a v[zut lume mult[, s[-l ascul\i vorbindu-\i cu uimire de \ara ta, de frumuse\ile =i de bog[\iile ei, iat[ o fericire din acelea care-\i las[-n via\[ dungi ne=terse de lumin[, c[r[ri de-a lungul c[rora ]\i por\i cu drag aducerile-aminte. Suntem la Meledic, una din cele mai largi deschiz[turi din Carpa\ii Buz[ului. M[gura pe care st[m — un v`rf ]nalt de unde privim toat[ valea Meledicului =i mun\ii dep[rta\i cari-o ]nconjoar[ — se cheam[ „Gruiul Haiducilor“. Un m`ndru castel

295

Alexandru Vlahu\[

se ridic[ pe marginea lacului, flori ne-mpresoar[, stelele tremur[-n lac, lin clinc[t[ pe vale apele Sl[nicului. — Doamne, frumoas[ \ar[ mai ave\i... P[m`ntul d-voastr[ e ]ntr-adev[r o mam[ care v[ r[sfa\[: el v[ d[, aproape de-a gata — =i asta nu este totdeauna un bine — v[ d[ cu m`na larg[ fructele cele mai gustoase, gr`nele cele mai c[utate ]n Europa =i vinuri despre cari noi, la Paris, vorbim ca de lucruri din pove=ti. }n alte p[r\i va s[ munce=ti =i s-asuzi din greu, s[ te lup\i piept la piept cu p[m`ntul ca s[ smulgi =i tu ceva din bog[\iile lui, f[r[ s[ mai vorbim de \[rile friguroase unde glia e s[rac[ =i unde oamenii sunt nevoi\i s[ cear[ m[rilor hrana pe care nu le-o poate da p[m`ntul. Aici am v[zut p[=uni ]ntinse r[mase nep[scute, p[duri nem[rginite ce par a fi crescut numai pentru podoaba mun\ilor =i ad[postul fiarelor, gorgane de sare =i r`uri de p[cur[ ce de sine au izbucnit din ad`ncuri, ner[bd[toare, viind ele la d-voastr[. Eu am r[mas pe g`nduri ieri, la Lop[tari, c`nd am v[zut pe deal limbile acelea de fl[c[ri, str[vezii, tremur[toare ]n b[taia soarelui — ]mi ]nchipuiam... po\i oare s[ nu visezi ]ntr-o \ar[ ca a d-tale?... }mi ]nchipuiam c[ pe dealul acela al Smoleanului s-ar ridica un ora= care s-ar ]nc[lzi =i s-ar lumina c-un gaz a=a de curat, strecurat cu at`ta grij[ =i ]mp[r\it cu at`ta d[rnicie de bunul d-voastr[ p[m`nt, =i c[ to\i mun\ii ace=tia — frumo=ii mun\i ai Buz[ului, care au lacuri, =i chihlimbar, =i aur — =i-ar deschide deodat[ ascunsele lor comori =i le-ar rev[rsa asupra acelui ora=, asupra \[rii ]ntregi... Ce noapte divin[, =i cum te ]ndeamn[ la vorb[ =i la vedenii!... Spune drept dac[ patria d-voastr[ — pe care-mi ]nchipui c`t trebuie s-o iubi\i — nu v[ d[ adesea visuri de acestea, dintr-o mie =i una de nop\i. }n orice caz, m[rturise=te c[ sunte\i un popor fericit. — Ar trebui s[ fim. }\i spuneam ]ns[ ce istorie zbuciumat[ am avut, o lupt[ a fost aproape toat[ via\a noastr[, =i un c`mp de jaf =i de m[cel — p[m`ntul \[rii. +i azi g[sesc plugarii no=tri s[ge\i pe unde ar[, =i pinteni =i z[bale ruginite, =i oase de cai cu oase de viteji amestecate. Pe c`nd d-voastr[ muncea\i ]n lini=te, =i ridica\i altarele luminii apusene,

296

Rom`nia pitoreasc[

noi p[zeam — str[ji credincioase =i neadormite — la por\ile Carpa\ilor, noi ne luptam, s[rmanii, ne=tiu\i =i neajuta\i de nimeni, =i ap[ram cu s`ngele nostru sf`nta =i rodnica d-voastr[ pace... Gard[ care moare — cum zice\i ]n m`ndra d-voastr[ limb[ — moare, dar nu se pred[. Noi am fost garda aceea! Vede\i dar c[ nu v[ suntem tocmai str[ini, =i c[ am pus =i noi ceva — de departe — la lumina asta mare, spre care de-abia acum, de c`\iva ani, putem s[ ne ]ntoarcem fa\a =i s[ ne ad[p[m, la str[lucirea ei, sufletele noastre a=a de-nsetate, de veacuri ]nsetate. Poporul nostru e ]nc[ sub spaima primejdiilor prin care a trecut. El nu-i str`ng[tor, pentru c[ a str`ns de mii de ori, =i de mii de ori a fost j[fuit; el nu-i ]ncrez[tor ]n dreptatea =i r`nduiala omeneasc[, pentru c[ mereu s-a ]ncrezut, =i mereu a fost ]n=elat, =i de oameni, =i de soart[. El e acum, bietul, ca un copil b[tut, un copil bun, bl`nd, ]nzestrat cu cele mai alese ]nsu=iri — comori ascunse dorm ]nc[ ]n sufletul lui, ca =i ]n p[m`ntul pe care tr[ie=te — =i ]n ziua c`nd, ]nseninat =i trezit la adev[rata via\[, va fi chemat s[ =i le arate, nu va fi popor pe lume mai cuminte, mai generos =i mai de isprav[ ca poporul rom`nesc. +i atunci, scumpul meu domn, frumosul d-tale vis, visul nostru al tuturora, nu va mai fi un vis... 47. MUNTELE PENTELEU. M~N{STIREA G{VANU

Soarele e de trei suli\i pe cer, spune mo= Gheorghe, la noi sunt zece ore, =i c`nd am plecat, nu se z[rea v`rf de suli\[. Departe a r[mas ]n urma noastr[ valea Meledicului, cu b[ile ei, cu m`ndru-i castel =i str[lucitoarele-i lacuri, vechea m`n[stire =i posomor`tele ruine ale Cet[\ii lui Vintil[-vod[ de pe malul Sl[nicului. Numai legendele, minunatele legende ale Meledicului, merg cu noi pe plaiuri. Le poart[ mo= Gheorghe ]n tolb[. +i cum le spune!... — De unde le =tii a=a, mo= Gheorghe, c[ d-ta nu e=ti de pe-aici?... — Ei, apoi au mai venit ele pe la noi...

297

Alexandru Vlahu\[

Vorbe=te rar =i a=ezat. Din c`nd ]n c`nd ]=i d[ pu\in capul pe spate, sur`de pe sub musta\[, =-atunci toat[ fa\a i se lumineaz[. Un trup mijlociu, v`nos, sprinten la mi=c[ri; piciorul str`ns bine ]n opinc[, i\ari de dimie, o curelu=[ peste c[ma=a de c`nep[, scurt[-n poale, str`mt[ ]n m`nici, — un chip usc[\iv, f[r[ v`rst[, ars de soare, ochii vii, musta\a ro=covan[, tuns[ pu\in pe buze, chica retezat[, =i o c[ciul[ c`t toate zilele, pe care o d[ mo= Gheorghe — la anumite vorbe — c`nd pe ochi, c`nd pe ceaf[, c`nd pe-o ureche. E p`ndar ]n Jitia =i-i zice lumea mo= de c`nd era mic, pentru c[ vorbea „]n t`lcuri“ =i tot cu oamenii mari ]i pl[cea s[ stea. Are un frate ]n Bucure=ti, ]nv[\at, ]nsurat, procopsit acolo: de zece ani n-a mai venit ]n satul lui =i nu mai vrea s[ =tie de cei care =i-au luat m[m[liga de la gur[ ca s[-l dea la carte. — S-a f[cut boier... S[racu! — De ce s[rac, mo= Gheorghe, c[ zici c-a ajuns bine? — Hm... bine s[-i dea Dumnezeu. Da’ eu =tiu o vorb[ \[r[neasc[ de-a noastr[, =i mi-i drag[, =-o spun =i la copii acas[: „Dec`t s[-nting ]n unt +i s[ m[ uit ]n p[m`nt, Mai bine s[-nting ]n sare +i s[ m[ uit la soare!“

Frumos =i-a dat c[ciula pe ceaf[ =i s-a uitat ]n sus, iar mie mi s-a p[rut c[ v[d ]n el — ]n sc[p[rarea acelei clipe — toat[ m`ndria neamului rom`nesc. T[iem ]n lung ]naltul dezv[li= de pe „Podul Calului“. }n jurul nostru, ie=ind din v[i, codrii de brazi s-aga\[ de st`nci. Pe deasupra lor ochii scap[r[1 departe, ]n largul z[rilor. Spre miaz[noapte s-alung[ =irul nesf`r=it de m[guri, ca valurile unei m[ri. Falnic =i luminos se ridic[-n fund bl`ndul rege al at`tor ]n[l\imi, vestitul Penteleu, cu cele mai grase p[=uni, cu cele mai ]nc`nt[toare =i mai bogate plaiuri din tot cuprinsul 1

}n edi\ia 1901: scap[t[.

298

Rom`nia pitoreasc[

Carpa\ilor no=tri. Din podi=uri moi, tr[g[nate, pare c[-l vezi cum cre=te, cum se desface-n sus, puternic =i singur, l[murindu-=i fruntea boltit[ pe albastrul cerului, ]mping`ndu-=i spinarea rotund[, gigantic[, spre mun\ii Ardealului. Din trunchiul lui pornesc, r[=chirate, ca degetele unei m`ini, cele cinci ramuri mari, descoperite: Cernatul, Micl[u=ul, Piciorul Caprii, V`for`tul =i Z[noaga. Pete de umbr[ se poart[ pe codri =i pe lumini=uri. }ntunecat, ]n manta-i de brazi, se-nal-\[-n fa\a noastr[ muntele Cire=u. C[rarea intr[-n desi=. R[sun[ sub picior p[m`ntul uscat =i v`n[t ca cenu=a. Tufe m[runte de afine se ]ntind pe l`ng[ arborii dobor`\i de b[tr`ne\[. — Mai avem mult, mo= Gheorghe, p`n’ la G[van? — Mai e ni\el. A=a, ca o fug[ de iap[... p`n[ crap[. Urc[m din greu tih[raiele1 umbrite ale Cire=ului, maluri de sig[ sparte de puhoaie, brazi de ]n[l\imi uimitoare, fagi stufo=i cu ramurile ]nc[rcate de jir, pe d`mburi deschise mesteac[ni albi, cu frunza m[runt[, u=oar[ — o ploaie de b[nu\i ]n aer; jos, ]n vale, s-arunc[ v`j`ind undele zbuciumate ale Jgheabului. Un cerb speriat trece-n goan[ pe dinaintea noastr[, cu botul ]nainte, cu coarnele l[sate pe spate, ca o s[geat[ spintec[ desi=ul, lung fream[t[ p[durea ]n lungul lui. O lu[m pe h[\a=e la st`nga =i cobor`m ]n G[van. Desc[lec[m ]n curtea verde, t[cut[, trist[ a m`n[stirii. — Uf, c[ greu a mai fost, zic eu, =chiop[t`nd pu\in de osteneal[. Da’ mo= Gheorghe, care-a venit pe jos tot drumul, =i cu merindele ]n spinare, clatin[ din cap, sur`de pe sub musta\[ =i m[ prive=te lung. — Asta-i curat vorba aia: „}n loc s[ geam[ boii, sc`r\ie caru“. M`n[stirea este ascuns[ ]ntr-o poieni\[ sub t[ietura dreapt[, pr[p[stioas[ a muntelui G[vanu: o bisericu\[ de lemn ]n mijlocul cur\ii, pe de l[turi c`teva chilii vechi, unele-n ruin[, 1

Tih[raie — pov`rni= repede.

299

Alexandru Vlahu\[

]n fund, un izvor, de la care pleac[ ]n deal o c[r[ruie ce duce printre st`nci la o cocioab[, adev[rat[ vizuin[, unde tr[ie=te singur — de optzeci de ani singur ]n aceast[ pustietate — schimnicul Sofronie. Ne-a ]ntrebat „cine mai domne=te pe \ar[ =i ce mai e pe lume“. Acum un veac a fost c[tan[ subt Ipsilante-vod[ pe vremea pasvangiilor. Ne-a spus c[, ]nainte de-a veni aici, a fost c[lug[r la „Poiana M[rului“. Ne-a vorbit cu dor de „cur\ile“ =i biserica de acolo, =-a dat s[ pl`ng[, dar ochii lui nu mai aveau l[cr[mi — a oftat ad`nc =i cu mult[ jale-a zis: „C`nt[ cucu la Poiana M[rului!“ 48. }N R~MNICU-S{RAT

Din codrii G[vanelor ie=im pe-ntinsoare de plaiuri, spre r[s[rit, pe sub „Gropile de aur“ din muntele Bisoca — Abrudul Buz[ului — l[s[m ]n urm[ sate, ]mpr[=tiate pe v[i, =i lacuri cu ostroave plutitoare, =i izvoare s[rate ce-a=tern, pe unde trec, c[r[ri de z[pad[, =i, dup[ vro trei ceasuri de umblet tot pe locuri ]nv[lurate =i pe sub fr`nturi de dealuri descoperite, cotim la st`nga =i d[m ]n m[rea\a spintec[tur[ a R`mnicului. Valea se deschide ca o carte, pe malurile-i rev[rsate, de-o uimitoare ]n[l\ime, se-nfig gospod[rii, c[su\e rare, f`ne\engr[dite cu lea\uri, f`=ioare de livezi prinse pe clinuri ]nguste, gata parc[ s[ se porneasc[ =i s[ curg[ toate de r`p[. Aici, la cap[tul Bisocei, e schitul Poiana M[rului, ascuns ]n mijlocul p[durii ce-mbrac[ p`n[ jos malul drept al R`mnicului. Ne scobor`m ]n ad`ncul pr[p[stios al v[ii =i trecem r`ul prin vad. Soarele asfin\e=te. }n fund, pe Bisoca, norii aprin=i se farm[, bulg[ri de j[ratic se-mpr[=tie pe cer — ]naltul mal din fa\a noastr[ e rumenit ca de b[taia unei fl[c[ri. Urc[m pe c[r[ri piezi=e pripoarele descoperite — umbra-nser[rii ne-ajunge din urm[, =i intr[m cu ea ]n satul Jitia. De aici ]ncep s[ se ridice grebenii mun\ilor ce-ncununeaz[ partea dinspre miaz[noapte a R`mnicului-S[rat. A doua zi diminea\[ o lu[m ]n sus, c[tr[ strunga de zare ce se deschide printre „Piatra V`n[t[“ =i \uguiul p[duros al

300

Rom`nia pitoreasc[

„Stejicului“. Ne l[s[m pe p`r[ul Cerbului — aceea=i t[ietur[ de maluri, acela=i p[m`nt scrupos1, uscat, plesnit ]n toate p[r\ile. — Nu \i-e cald, mo= Gheorghe, cu c[ciula aia mare?... — Nu, c[-s deprins. +i-mi mai \in r[coare \idulele de bir, pe care le p[strez ]n fund, =i pacul de tutun... c[ ziua mi-i geant[, =i noaptea mi-i c[p[t[i, c`nd dorm ]n \arn[, pe p[m`ntul gol. Iar c`nd sunt singur, =i mi-i ur`t, =i-mi url[ capul de nevoi, ]mi pun c[ciula l`ng[ mine =i stau cu ea de vorb[, cum ai sta d-ta c-un prieten... Hei, c`te sfaturi bune n-am avut eu de la c[ciula asta! Abatem la st`nga =i urc[m pe podi=uri verzi, ]necate de soare. C[su\e albe, rari, ]ncep s[ se iveasc[ pe tr`mba de f`nea\[ u=or ]nclinat[ pe spatele rotund al muntelui. De sus, bisericu\a de lemn prive=te ]n vale peste micile gospod[rii ]mpr[=tiate pe-ntinsul t[p=an. E satul Niculele, a=ternut ]n lumin[, ]n zari=te larg[ =i-n miros de flori. Ie=im din sat =i trecem pe l`ng[ dou[ st`nci mari ce r[sar, ca din senin, ]n mijlocul paji=tii. Sunt „Pietrele Fetei“. Mo= Gheorghe ne-arat[, spre st`nga, v`rful ]nalt =i col\uros al muntelui... — Iaca acolo =edeau =i se jucau, odat[, doi copii de uria= — o fat[ =i un b[iat — =i c[t`nd ]ncoace, pe plaiul Niculelor, au f[cut r[m[=ag ]ntre ei: care-o zv`rli mai departe, =-au luat fiecare c`te-o st`nc[ din \ancul muntelui, cum am lua noi o pietricic[, =-a aruncat ]nt`i b[iatul, =i piatra lui... uite-o l`ng[ r`p[, iar c`nd a zv`rlit fata, a zb`rn`it st`nca-n v[zduh, ca sc[pat[ din pr[pastie, =i tocmai aici a c[zut; =-atunci b[iatul, de necaz c-a r[mas de ru=ine, s-a repezit de sus =i numai o dat[ a izbit cu baltagu-n piatr[ =-a despicat-o-n dou[, cum o vede\i, iar fata s-a pus pe un r`s de-au clocotit v[ile =i codrii p`n[-n coclaurile Vrancii. Astea erau pe vremea „Jidovilor“, cari p[=eau pe mun\i ca pe mu=uroaie =i uscau r`urile dintr-o sorbitur[... Ce lume-o fi fost pe-atunci, c[ cic[ tot a=a un copil de uria=, purt`ndu-se pe meleagurile astea, a 1

Scrupos — sf[r`micios.

301

Alexandru Vlahu\[

g[sit ]ntr-o vale un sat de-ale noastre =i l-a str`ns cu case cu tot ]n poala c[m[=u\ii =-a dat fuga la m[-sa, bucuros: „Uite, mam[, ce-am g[sit eu“. +i m[-sa, plec`ndu-se pe micile g`ng[nii ce furnicau ]n poala \`ncului, s-a uitat cu luare-aminte =i i-a spus: „Du-i la loc, dragul mamii, c[ [=tia-s oameni, =i ei or s[ st[p`neasc[ p[m`ntul“. Str[batem codrul de brazi a=ternut pe poalele muntelui Piatra =i ie=im iar[=i ]n lumini=. Ne ridic[m pe trepte largi de paji=te, valea se deschide din ce ]n ce mai m`ndr[-n urma noastr[, trecem un t[p=an, apoi altul, =i iat[-ne sus, pe v`rful Muntiorului. Aici suntem ]n pragul Moldovii. Din coapsa acestui munte zbucnesc, bolborosind, =i se ]mping spre r[s[rit undele Milcovului, care pentru mult[ =i amar[ vreme au curmat ]n dou[ p[m`ntul \[rii =i istoria neamului nostru. O dung[ neagr[ a=terne Milcovul peste trecutul patriei noastre. Numele lui recheam[ at`tea amintiri dureroase: r[zboaie cr`ncene ]ntre +tefan cel Mare =i Radu cel Frumos, ]ntre Tom=a =i Petru +chiopul, ]ntre Mihai Viteazul =i Simion Movil[... aproape patru veacuri de lupt[ vr[jma=[ ]ntre fra\i! +i nu e ap[ pe albia acestui r`u c`t s`nge =i c`te l[crimi s-au v[rsat pe malurile lui. O iarb[ sub\ire, culcat[ de v`nturi, s-a=terne ca un covor pe largul, ]naltul cre=tet al Muntiorului. Privirile noastre, ]nsetate de spa\iu, zboar[ peste mun\ii a trei \inuturi. Sute de piscuri r[sar de pretutindeni, se desfac unele din altele, zim\uind zarea p`n[ ]n albastrul dep[rt[rilor. Numai spre r[s[rit, ]n strunga ce se deschide pe l`ng[ Zboina Frumoas[, s-ast`mp[r[ clocotul p[m`ntului, =i m[gurile se pleac[, d`nd goan[ vederii pe valea neted[, fumurie a Siretului. 49. }N VRANCEA

Ne l[s[m spre miaz[noapte, pe plaiurile umbrite ale mun\ilor, ]n „|ara Vrancii“. Departe-naintea noastr[ se v[d printre mun\i =erpuirile apelor, =i-n lungul v[ilor albe, cu sclipiri

302

Rom`nia pitoreasc[

de argint, se l[muresc satele ca-ntr-o panoram[, pres[rate pe sub fr`nturi de codru. Soarele scap[t[ c[tr[ asfin\it, fuioare de nori izvor[sc din ad`ncuri, un vultur plute=te, cu aripele-ntinse, ]n cre=tetul z[rii — pe coaste r[sun[ t[l[ngi, =i glasuri de ape, =i doine din fluier. }n tot cuprinsul e un farmec care ne spune c-am p[=it pe pragul unei alte lumi. Desc[lec[m =i t[iem pripoarele de-a dreptul; str[batem p[durea de brazi ce acopere poalele muntelui =i, pe la aprinsul stelelor, ie=im ]n larg, pe valea Z[balii, la satul Nereju. }ntr-adev[r, Vrancea e o alt[ lume. De aici s-abat Carpa\ii, ]mping`ndu-=i culmile spre miaz[noapte. Din ]ndoitura lor se rup lungi =iruri de mun\i: Giurgiul, Aluni=ul, Lapo=ul, Culmea Neagr[, Soveja, Z[br[u\ii, Lep=a, puternice bra\e ce se desfac =i prind ]n arcurile lor m`ndrul plai al Vrancii, ]ngr[dindu-i codrii, satele =i izvoarele ca-ntr-o cetate uria=[. O armat[-n Vrancea s-ar bate c-o lume. „Era o bab[ v[dan[, =-avea =apte feciori...“ A=a-=i ]ncep vr`ncenii frumoasa lor legend[. „+i cum sta b[tr`na pe prisp[ =i torcea, c[tr[ un amurg de sear[, iat[ c[ tresare de-un tropot venit de pe deal, un c[l[re\ se opre=te-n fa\a ei, trudit, cu calul ]n spume. — Sunt +tefan, turcii ne-au c[lcat \ara, viu din r[zboi, oastea mi-i spart[... +i-s singur. — Dumnezeu te-a ]ndreptat, st[p`ne, la u=a mea. Am =apte feciori, frumo=i =i voinici, =i mi-s dragi ca lumina ochilor... ai t[i sunt, doamne. }n zori sunau din corn, pe mun\ii Moldovii, cei =apte voinici. Curgeau pl[ie=ii roiuri de pe sub poalele codrilor. Oaste nou[ ie=i ca din p[m`nt. +-a pornit domnul cu ea, ]ntr-un ceas bun, =i s-a l[sat pe nea=teptate asupra turcilor, cari se credeau st[p`ni pe \ar[. Atunci a v[zut +tefan ce pot fl[c[ii Vr`ncioaiei! C[deau turbanele sub bra\ele lor ca spicele sub secere. De diminea\[ p`n[-n noapte a \inut lupta, =-at`ta m[cel a fost, =at`\ia p[g`ni au pierit, c`t s-au cruntat1 apele de s`ngele lor. 1

A se crunta — a se umple de s`nge, a se ro=i.

303

Alexandru Vlahu\[

Iar c`nd s-a ]ntors marele voievod, biruitor, ]n cuibul lui de vultur, la Cetatea Neam\ului, a chemat cu drag pe cei =apte voinici =i le-a zis: — Voi sunte\i =apte fra\i, ]n Vrancea sunt =apte mun\i, ai vo=tri s[ fie de veci, =i neam de neamul vostru s[-i st[p`neasc[-n pace!... +i mult[ vreme r[ze=ii Vrancii bir n-au pl[tit, podvad[ nau f[cut, singuri =i-au fost st[p`ni.“ Iar sus domnii fanario\i spuneau cu fal[: „Niciodat[ dro=ca unui Grec n-a ridicat colbul de pe drumurile noastre!“ }nchi=i ]n mun\i, departe de zbuciumul ora=elor, s[n[to=i, de=tep\i =i harnici, vr`ncenii sunt, cu adev[rat, m`ndri — m`ndri de noble\ea lor milit[reasc[, de graiul =i de portul lor rom`nesc, de doinele =i de legendele lor, de sculele, scoar\ele =i ales[turile ce fac podoaba casei =i pe cari nu \i le-ar vinde pentru nimic ]n lume, m`ndri p`n[ =i de numele plaiului lor, voinicesc =i sonor ca un strig[t de tr`mbi\[. +i ce frumos s-au luptat vr`ncenii ]n r[zboiul de la ’77! Cu pieptul deschis se duceau la moarte. Ei \ineau s[ arate lumii c[ ]n doroban\ii Domnitorului Carol sunt sufletele vechilor pl[ie=i ai lui +tefan cel Mare. De diminea\[ ne scoal[ morile =i fier[straiele Nerejului. }nc[lec[m, s-o lu[m ]n jos, pe Z[bala. Valea e-n cea\[, mun\ii fumeg[. }naint[m ]n pasul calului pe cotiturile apei, trecem prin satele Spulberul, Paltinul, ]mpr[=tiate de o parte =i de alta pe poalele mun\ilor, =i pe-aproape de n[miezi cobor`m ]n N[ruja, cea mai cuprins[ a=ezare de pe valea asta, a=ternut[ sub m[guri de sare, la r[scrucea apelor, unde s-arunc[ p`r[ul N[ruja ]n matca Z[balii. E soare =i lini=te. Vitele rumeg[ pe prund. Gospodarii robotesc pe l`ng[ cas[, ]n a=teptarea m[m[ligii. Numai dr`stele1 =i pivele toac[ pe p`r[u. Rupte =i pr[p[stioase se-nal\[-n z[ri spin[rile mun\ilor. Pe unelocuri se v[d ca ni=te r[ni urmele vechilor codri. Valea se pleac[. Apele spumeg[, din ce ]n ce mai zorite, sf[r`m`ndu1

Dr`st[ — piu[ rudimentar[, fixat[ la o ap[ curg[toare.

304

Rom`nia pitoreasc[

se de st`nci ]n bulg[ri de cristal. Sosim la gura Z[balii, ]n satul Prisaca. De-aici o lu[m la st`nga, pe spintec[tura noduroas[ a Putnei. Alte priveli=ti ]ncep, =i toate parc[-s mai m[re\e. Acum urc[m ]n susul apei. Din c`nd ]n c`nd mun\ii se dau la o parte, ca s[ fac[ loc satelor. Ogoare =i livezi s-a=tern pe podi=uri ]ntinse. Se-mbrac[ ponoarele-n p[duri. Trecem prin B`rse=ti, prin Tulnici — sate vesele, primitoare, ]n larg r[sp`ndite pe prispe de verdea\[ — =i ne oprim ]n pr[bu=itura st`ncilor de la „S[ritoarea Putnei“. Aici mun\ii s-apropie, se str`ng, s[ zugrume r`ul ]n zidurile lor de piatr[; =i Putna se zbate, se smulge biruitoare din ]ncle=tarea lor; pe lespezi mari, culcate, coboar[ praguri-praguri, se toarn[ toat[-n copci ad`nci, =i fierbe de m`nie, =i iar dau mun\ii s-o prind[, =i iar ]i r[pune; lung fream[t[ codrii de strig[tele ei, — din c`nd ]n c`nd se las[-n culcu=uri largi, odihnitoare, =i pare c-a\ipe=te-o clip[ pe c[p[t`iul st`ncilor ]nvinse. Urc[m prin str`mtoare, c[rarea-i te=oas[1, caii trudi\i, =i valea se-neac[ de umbr[. Dormim noaptea la un conac de hier[straie, pe Lep=a. A doua zi ne l[s[m, prin rari=ti de codru, pe albia +u=i\ii, =i pe la amiaz[ sosim ]n Soveja, ]n dulcea Soveja, a=ternut[ pe o luminoas[ deschidere de plai, ]n mijlocul mun\ilor, ]ntre p[duri de brad, la por\ile Vrancii. Albe, curate, se salt[ c[su\ele dintre livezi, =i toate-\i sur`d =i te cheam[ cu drag. Un t[p=an acoperit cu molif\i desparte cele dou[ c[tune: Ruc[renii =i Dragoslovenii. Pe-ncheieturile m[gurilor, de pretutindeni, izvoare limpezi vin s[ s-arunce ]n matca +u=i\ii. Pe sus, c[r[ri ispititoare str[taie2 poienile =i sad`ncesc ]n desi=uri. }n fund mun\ii ]=i rotunjesc gheburile t[rcate de soare. Sub stra=ina Zboinii, deasupra p`r[ului Dragomira, dorm r[m[=i\ele vechii m`n[stiri Soveja, unde Matei Basarab, domnul Munteniei, a zidit acum dou[ veacuri =i jum[tate o biseric[ mare, „afar[ de hotarele \[rii lui, ]n locul moldovenesc al Vrancii“, pe c`nd domnul Moldovii, Vasile 1 2

Te=os — ]nclinat, pov`rnit. A str[t[ia — a ]ntret[ia.

305

Alexandru Vlahu\[

Lupu, ]n[l\a ]n T`rgovi=tea biserica Stelea, voind astfel cei doi voievozi s[ sfin\easc[ pacea ]ncheiat[-ntre ei dup[ at`ta hainie1 =i v[rsare de s`nge. }nsereaz[. Valea r[sun[ de mugete. }n aer e un miros r[coritor de brad =i de f`nea\[. +i parc[ n-ai mai intra-n cas[, =i parc[ n-ai mai pleca de-aici... 50. }N MUN|II BAC{ULUI

De pe larga t[ietur[ a +u=i\ii, o lu[m pe la C`mpuri ]n sus, pe p`r[ul Negru, urc[m spre miaz[noapte, pe sub coastele Tih[raielor, prin p[duri br[cuite 2, prin meleaguri pustii, scrijelate de rovine, =i ie=im, dup[ dou[ ceasuri de sui=, pe culmea Tempei, de unde ne l[s[m, \iind matca Halo=ului, la m`n[stirea Ca=in. De-aici ]ncepe lan\ul frumoaselor sate de mocani, ]n=irate pe spintec[tura Ca=inului, p`n[-n Trotu=. Vechea m`n[stire s-a d[r[p[nat. Acum dou[ sute cincizeci de ani se ridicau pe m[gura asta, ]ncunjurat[ de codri, cur\ile domnului Gheorghe +tefan, ]nt[rite cu ziduri, ca o cetate — au b[tut vijeliile vremii =i le-au amestecat cu p[m`ntul. Din toat[ str[lucirea de odinioar[ n-a mai r[mas dec`t stema Moldovii s[pat[-n chenarul de marmur[ de la g`rliciul taini\ii, prin care-au ie=it ]ntr-o noapte domnul =i curtenii de-au sc[pat teferi sub pav[za codrului, pe c`nd turcii, ]n gloat[ mare, trosnind din sine\e3, sp[rgeau por\ile cet[\ii. Ne scobor`m pe valea Ca=inului ]n satul One=ti, veche a=ezare de r[ze=i, pe-un =es a=ternut ]ntre dealuri, la r[sp`ntia celor mai s[lbatice ape ce se pr[bu=esc din mun\ii Bac[ului. Aici soarbe Trotu=ul, din dreapta, undele Oituzului =i ale Ca=inului, din st`nga, =ioiul zbuciumat al Tazl[ului =i, t`r`ndule peste bolovani, le scoate la lunc[, unde le prime=te, ]n patu-i larg =i nisipos. Siretul — Dun[rea Moldovii. Pe-aici trece linia ferat[ care, urc`nd ]n sus pe str`mtoarea Trotu=ului, despic[ mun\ii =i r[zbate-n Ardeal prin strunga de la Palanca. 1

Hainie — r[utate, du=m[nie. Br[cuit — distrus, stricat, devastat. 3 Sinea\[ — pu=c[ primitiv[, cu cremene. 2

306

Rom`nia pitoreasc[

Din vatra One=tilor facem un ceas, cu tr[sura, p`n[-n T`rguOcna — un or[=el dr[gu\, cuib[rit pe apa Trotu=ului, ]ntre m[guri acoperite cu vii =i cu livezi. L[s[m ]n dreapta gorganul v`n[t, cu vestitele-i ocne, cari din timpurile cele mai ]ndep[rtate =i-au deschis \[rii nesf`r=itele lor bog[\ii de sare, =-o lu[m c[tr[ apus, pe drumul uscat =i colburos al Sl[nicului. Soarele se apropie de codri. }n urma noastr[, cu fa\a spre lunca Trotu=ului, r[m`ne, singuratic[, ]nfipt[-ntr-un mal, casa b[tr`neasc[ a nemuritorului Negri. Ne uit[m cu respect la zidurile acelea albe ce de-abia se v[d dintre copaci — acolo a tr[it, acolo a visat, acolo a muncit pentru binele =i fericirea noastr[ bl`ndul preot al Unirei, omul pentru care iubirea de \ar[ =i de neam a fost o adev[rat[ religie. Treptat, zarea se ]nchide. Drumul ]ngust =erpuie=te pe sub st`nci, pe marginea Sl[nicului, ale c[rui unde repezi v`j`ie cl[bucite de pietre. Sosim, dup[ un ceas, la vechiul „Cerdac“ — dou[ c[su\e, ]ntre care s-a=terne, peste volbura apei, un umbrar de sc`nduri, m`zg[lit de isc[lituri. De-aici-ncolo se mai l[rge=te pu\in: ]ncepe satul; mergem ]nc[ vrun ceas printre casele rare, ]n=irate de-a lungul p`r[ului, cotim la st`nga, pe dup[ o perdea de fagi, urc[m un d`mb, =i deodat[ ]naintea noastr[ se descop[r, luminoase-n rama lor de codru, B[ile Sl[nic — Sinaia Moldovii. Aici valea se-nchide din toate p[r\ile: o hor[ de mun\i o prind la mijloc, =i apele colcot[ gr[m[dite ca-ntr-o p`lnie. Pe fundul v[ii, de-o parte =i de alta a Sl[nicului, se ]nal\[ oteluri mari, vile atr[g[toare r[sar dintre copaci, drumuri albe, netede se-ndoaie molatic peste t[p=anele verzi, c[r[ri pietruite se ca\[r[ pe br`iele m[gurilor, pe sub bol\i de ramuri; chio=curi nea=teptate-\i ies ]n cale; de sus te strig[ v`rfurile mun\ilor Cerbul, Puful, s[-\i arate poienele lor ]nflorite, =i largile lor priveli=ti, peste clocoti=ul codrilor, ]nspre Poiana S[rat[ de la trec[toarea Oituzului =i-nspre Poarta V`nturilor de la NemiraMare. Zbucnesc din st`nci izvoarele binef[c[toare, descoperite acum o sut[ de ani de serdarul Mihalachi Spiridon, care v`na cerbi =i ur=i pe unde ne primbl[m noi azi ]n c`ntecul muzicei. }naint[m, pe l`ng[ b[i, pe =oseaua ce =erpuie=te

307

Alexandru Vlahu\[

spre grani\[. Tot mai tare s-aude-naintea noastr[ vuietul apei. Suntem la cascad[. O punte s-a=terne peste Sl[nic — de pe ea ne uit[m, pe dup[ o perdea de brazi, la valul sclipitor ce se arunc[ de pe pragul unei st`nci =i cade plesc[ind pe-o lespede lat[ de piatr[. Soarele aprinde curcubeie ]n norul de pulbere ce se ridic[, ]mpr[=tiind ]n aer o r[coare dulce, — p[durea r[sun[ ca de-o fanfar[. Din Sl[nic pornim de diminea\[ pe c[r[ruia de codru ce suie-n pripoarele mun\ilor spre miaz[noapte, trecem pe la ob`r=ia izvoarelor s[rate, peste v`rtoapele s[lbatice ale Nemirei =i ne l[s[m, dup[ cinci ore de umblet prin pustiet[\i, ]n c[tunul Poiana de pe p`r[ul Uzului. De-aici \inem spre r[s[rit =leaul apei =i ie=im, pe la D[rm[ne=\i, ]n m`ndra =i bogata vale a Trotu=ului — Prahova Bac[ului. Gonit din steiurile Solului, din Transilvania, Trotu=ul sparge pe la Palanca meterezele Tarc[ului =i, d`nd st`ncile la o parte, deschide v[i largi =i roditoare pe poalele mun\ilor =i le ]mpodobe=te cu sate, cu fabrici, cu minunate castele =i parcuri, a=terne drum-de-fier, desfund[ izvoare de p[cur[, mine de c[rbuni =i cariere de piatr[, mi=c[ sute de her[straie, car[ plutele devale =i, str`ng`nd p`raiele codrilor, se las[ voios la lunc[, unde, tol[nit pe nisip, ascult[ fluierele doina=ilor =i-=i joac[ solzii de argint ]n razele soarelui. Ne urc[m la Com[ne=ti, sat mare, frumos a=ezat ]ntre mun\i, pe t[p=ane deschise, u=or ]nclinat spre apa Trotu=ului. Vuie=te valea de zgomotul morilor =-al her[straielor. }n toate p[r\ile e mi=care, zarv[ — fream[tul muncii. Sute de bra\e harnice desfund[ comorile p[m`ntului. Din c`nd ]n c`nd auzi, ca ni=te vaiete prelungi, strig[tele acelea de glasuri unite cu care obicinuiesc muncitorii a se ]ndemna la ridicarea greut[\ilor mari; t[cut prive=te de pe podi=ul din st`nga m[re\ul castel, care-=i ]ntinde-n fund, spre codri, parcu-i ]ntunecos, cu drumuri t[inuite, cu b[rci pe lacuri, cu pun\i peste cascade =i cu boschete de portocali. Pe-nserate sosim la Moine=ti, cea mai bogat[ schel[ de petrol din Moldova. A doua zi lu[m ]n sus calea T[zl[ului

308

Rom`nia pitoreasc[

S[rat =i, dup[ trei ceasuri de urcu= printre st`nci, c`rmim la st`nga, pe sub Runcu St`nelor, str[batem codrii de brazi ce se las[ ca ni=te plete pe umerii Go=manului =i intr[m ]n s[lbatica, pr[p[stioasa spintec[tur[ a Tarc[ului. 51. }N MUN|II NEAM|ULUI

Ne l[s[m ]n jos pe la schitul Tarc[u, pitit ]ntr-o poieni\[ la gura Boloh[ni=ului; p[duri nestr[b[tute at`rn[ pe laturile st`ncoase ale v[ii. Un nor se opre=te deasupra noastr[; din cre=tetul cerului soarele-l s[geteaz[ =i-l sparge; =i al\i nori se ridic[, tot mai posomor`\i, de prin v[g[unile mun\ilor; ]n aer se face r[coare, frunzele ]ncep s[ tremure, un pod de-ntuneric s-a=terne ]n v[zduh, =i c`teva minute nu se aude dec`t fo=netul p[durii; deodat[, ca un =arpe de foc se zv`rcole=te ]n nori, =-un tunet groaznic zguduie cuprinsul; ne uit[m ]ngrija\i ]n urm[, ploaia vine perdea spre noi, =i toat[ valea se umple de ropot. }ntr-o clip[ potopul ne-ajunge, fulger dup[ fulger spintec[ t[ria, =i tunetele se-nte\esc. Ne-ad[postim subt un fag — ]n credin\a poporului nostru fagul e un copac sf`nt, ap[rat de tr[snet. Url[ Tarc[ul ]n vale, umflat de puhoaie; din ce ]n ce mai tare s-aud grohotind1 bolovanii t`r`\i ]n valurile-i posomor`te, =i ploaia cade, cade vijelioas[, neostoit[, r[p[itoare ca o grindin[, de crezi c[ se d[rap[n[ mun\ii. Peste vrun ceas se r[zbun[, bolta se limpeze=te, p[durile-ncropite de soare ]ncep s[ abureasc[. Ne l[s[m la conacul hier[str[ielor, de unde se-ntinde, pe malul drept al Tarc[ului, o linie ferat[ pentru c[ratul lemnelor ]n vale. Jos, p`r[ul s-azv`rle ]nvolburat pe sc[rile de lespezi. De-o parte =i de alta se-nal\[ pripoare ]mbr[cate-n codru; ]ncet picur[ ploaia de pe ramuri, rari lic[riri de soare tremur[-n frunzi=ul umed, =op`rlele gonite din culcu=urile lor de n[vala apei t`njesc 1

A grohoti — a face zgomot rostogolindu-se.

309

Alexandru Vlahu\[

pe l`ng[ drum. O strung[ luminoas[ se deschide-n fa\a noastr[ — ie=im ]n valea Bistri\ii. A doua zi plec[m cu tr[sura de la Gura-Tarc[ului ]n sus, pe frumoasa =osea ce se a=terne ca o prisp[ lat[ de-a lungul Bistri\ii, pe sub poalele codrilor. Multe r`uri s-arunc[ din str`mtorile Carpa\ilor ]n roditoarele noastre c`mpii, nici unul ]ns[ nu deschide ]n b[teli=tea mun\ilor o vale mai luminos[ =i mai fermec[toare ca Bistri\a Moldovii. Ea ]ntrune=te-n ]ntinsa-i domnie s[lb[t[cia Jiului, m[re\ia Oltului =i bog[\iile Prahovei. C[l[torii str[ini cari-au str[b[tut-o pe plute, din Dorna p`n[-n Piatra, o pun, cu drept cuv`nt, printre cele mai frumoase ape din lume. }n vechime curgea pe prund de aur =i purta numele de „Aurar“. Drum larg despic[ printre m[guri valurile-i repezi, =i falnic ]i e mersul. Se-nal\[ codrii s-o priveasc[, sprin\are-i sar p`raiele-n cale, pluta=ii ]i c`nt[ doine, satele huzuresc pe m`ndrele-i maluri: p[durile au c[prioare, izvoarele p[str[vi, =i Bistri\a — lostri\i. Trecem Bicazul, Buhalni\a, Hangul, =i de la R[pciuni, l[s[m =oseaua =-apuc[m la st`nga, pe p`r[ul Schitului, pe l`ng[ jgheabul de sc`nduri, prin care-o lung[ =uvi\[ de ap[ car[ ghile1 =i dulapi din her[straiele mun\ilor ]n schela Bistri\ii. Urc[m un t[p=an ]ntunecat de brazi =i ie=im ]n lumini=, ]n larga f`nea\[ de pe poalele Ceahl[ului, la schitul Dur[u. Toaca r[sun[ limpede ]n pacea cuprinsului. Soarele scap[t[ spre asfin\it. Pete de aur se aprind pe coamele codrilor. +uietele izvoarelors-aud bolborosind, ca ni=te glasuri pe sub p[m`nt. M[re\, fantastic se ridic[-n fa\a noastr[, ca un dom2 uria=, Pionul — b[tr`nul rege al Carpa\ilor Moldovii. Pornim, =ir lung de c[l[re\i, pe c[rarea ce taie la deal poiana schitului. Turlele Ceahl[ului stau ]mbrobodite-n cea\[. +i-i lini=te, o lini=te sf`nt[, care face s[ te crezi pe alt t[r`m. Miresme dulci plutesc ]n aerul r[coros al dimine\ii. De pe zarea colnicului o lu[m la st`nga =i intr[m ]n p[dure. Cale de-un ceas, p`n[ la „F`nt`na M[c[rescului“, urcu=ul e tr[1 2

Ghil[ — trunchi de lemn din toat[ lungimea unui copac. Dom — catedral[, cupol[.

310

Rom`nia pitoreasc[

g[nat, =i strunga ce spintec[ desi=ul pare-o alee. Din deal de f`nt`n[ se dezv[le=te din codru un t[p=an verde, de pe care privirile scap[ ]n zari=te larg[ — vezi ]n dep[rtare =erpuirile Bistri\ii, =i satele ]mpr[=tiete pe poalele m[gurilor; la apus, „Pietrele Ro=ii“ par ruinile unui castel, la miaz[noapte, mun\ii C[limanului ]=i rotunjesc spin[rile goale, fumurii, pe bolta albastr[ a cerului. Deasupra noastr[, Ceahl[ul iese din neguri, soarele pune hl[mizi de argint pe umerii st`ncilor. C[rarea urc[-n cotituri prin bezn[ de codru, brazi lungi, dobor`\i de b[tr`ne\e, zac pe pat de cetin[, acoperi\i de mu=chi; unii, ]n picioare, putrezi\i, ]ntind bra\e negre, schiloade, cer=ind parc[ ajutor de la tovar[=ii care ]i ]ncunjoar[ voinici, zvel\i, plini de via\[. De pe Curm[tura Ar=i\ii se deschide iar[=i priveli=te larg[ spre mun\i. Jos, sub br[di=ul at`rnat de \ancuri, se vede schitul Dur[ului, cuib[rit ca ]n fundul unei pr[p[stii. }naint[m pe podi=ul descoperit, l[s`nd ]n st`nga turma de stane albe — „Caprele“, c-o mog`ldea\[ mai r[s[rit[-n mijlocul lor — „Ciobanul“, =i din dreapta, „Scaunele“ — o st`nc[-nalt[, singuratic[, t[iat[-n muchi regulate. Din nou ne ad`ncim ]n p[dure, caii m[run\i =i inimo=i se grap=in[1 pe sc[ri de bolovani, ne plec[m pe sub scobitura „Malului pestri\“, un p[rete zidit din pietre rotunde, albe, vinete, ro=ietice; ]naintea noastr[ lumina ]ncepe s[ se cearn[ prin rari=tea de brazi, mai urc[m un pripor, =i iat[-ne sus, pe zarea Ceahl[ului. Din jnepenii culca\i de v`nturi se ]nal\[ de pretutindeni st`nci uria=e, ale c[ror forme ciudate au toate nume =i ]n\elesuri potrivite ]n ]nchipuirea poporului: Dochia, Tab[ra Vulturilor, Turnu Sihastrului, C[ciula Doroban\ului, Masa Ciobanului, de unde ai cea mai frumoas[ vedere pe Valea Bistri\ii, Gardul St`nelor, ridicat pe pragul unei pr[p[stii ]nfior[toare, =i-n mijlocul acestei salbe de st`nci se-nal\[ Panaghia, un sul m[re\ de piatr[, scrijelat de ploi, ]nfipt ca un corn ]n cre=tetul ple=uv al Ceahl[ului. Soarele e la n[miezi. }n dep[rt[ri, o pulbere albastr[ plute=te peste talazuri de codri. Spre r[s[rit, ]n limpezi=ul 1

A se gr[p=ina — a se c[\[ra.

311

Alexandru Vlahu\[

cerului, se vede luna ca o secere de argint. Trecem, printre jnepeni, lunga tarni\[ ce-ndoaie culmea de la Toac[ p`n[-n m[gura Lespezilor =i ne l[s[m la F`nt`na Rece. Aici ne odihnim pe mu=uroaiele de iarb[ din preajma =ipotului, a c[rui ap[ te taie la din\i, at`ta-i de rece. }n fa\a noastr[ se deschide ]n coasta muntelui o ad`nc[ spintec[tur[, care se aseam[n[ foarte mult cu Valea Cerbului din Bucegi. De-aici ]ncolo nu mai e c[rare; lumea, de obicei, se ]ntoarce la Dur[u tot pe unde a venit. Pe noi ]ns[ ne mome=te farmecul necunoscutului =i, de=i nici unul din \[ranii cu care am venit nu se-nduplec[ s[ ne ]ntov[r[=easc[, trimitem caii ]nd[r[t =i ]ncerc[m, ]ntr-un noroc, o nou[ scobor`re de pe Ceahl[u. E ora dou[ dup[ pr`nz. Cerul e senin, =i ]n tot cuprinsul e o lumin[ =i o t[cere ca-n vis. Mergem ]nainte pe podina descoperit[ ce \ine zarea din movila de lespezi, pe la spatele ci=melei, =i ne l[s[m pe vale ]n codrul br[cuit de sub Piciorul +chiopului. Printre copaci tr`nti\i, printre h`rtoape =i bolovani, scobor`m mereu, ca-n ad`ncul unei pr[p[stii. Pe ferestruiele ce se deschid ]n coperi=ul de ramuri ne uit[m ]n sus la stanele albe de pe v`rful Ceahl[ului: ele-s c[l[uza noastr[. Peste dou[ ceasuri ]ncepem s-auzim, tot mai deslu=it, tot mai aproape, fream[tul s[lbatecelor ape. Treptat, valea se-ngusteaz[. Din st`nga se repede pe cr[p[tura unui zid de piatr[ un izvora=, lung[ =uvi\[ de argint, ce cade f[c`ndu-se pulbere la picioarele noastre. Dar de unde vine-at`ta vuiet?... Ne-ntoarcem privirile la dreapta =i r[m`nem uimi\i. O p`nz[ lat[ de ap[, alb[ ca laptele, desf[=ur`ndu-se ca de pe un sul, s-arunc[ de la o ]n[l\ime ame\itoare ]ntr-o copc[ de piatr[, care o prinde la vreo zece metri mai sus de albie, =-apoi o toarn[-n jos, r[sfir`nd-o ca o coad[ de p[un, peste pieptul rotund al unei st`nci. De la Duruitoarea ne l[s[m pe matca p`r[ului, =i dup[ dou[ ceasuri ie=im, printr-o rari=te de mesteac[ni, ]n c[rarea b[tut[ ce taie poienile Slatinei. Pe-nnoptate sosim la Dur[u, unde lumea-ncepuse a se nelini=ti de ]nt`rzierea noastr[. A doua zi ne scobor`m ]n R[pciuni =i \inem ]n sus drumul de =leau ce se a=terne pe malul drept al Bistri\ii p`n[ la gura

312

Rom`nia pitoreasc[

Bistricioarei; de-aici ispititoarea =osea c`rme=te pe br`ul unei m[guri =i str[bate, pe la vama Pris[cani, dincolo, ]n valea Mure=ului, iar noi apuc[m drumeacul spart de puhoaie ce duce ]n Vatra C[lug[renilor, trecem podul de la Gura-Largului, =i spunem Bistri\ii: „La revedere...“ Acum, ]naintea noastr[ se deschide o vale pietroas[, pustie — de o parte =i de alta dealuri descoperite, uscate, din coastele c[rora ies pe unelocuri lespezi foioase, teancuri de pl[ci negre =i bulg[ri de c[rbune; un p`r[ua= curge risipit, t[cut, printre bolovanii ar=i de soare. Pe la n[miezi ajungem la ]nfund[tura v[ii, ]n codrul de brazi =i de fagi ce-mbrac[ de sus p`n[ jos muntele P[tru-Vod[, pe care-a stat de s-a odihnit, ]ntr-o zi de cumplit[-nv[luire-a sor\ii, seme\ul Rare=, biruitorul de la Feldioara. }n =erpuiri largi, pe sub bol\i de ramuri, =oseaua se-nal\[ tr[g[nat pe br`iele mun\ilor. Din zare ne uit[m ]n urm[ =i vedem, ca-ntr-o panoram[, toat[ m[rea\a zidire a Ceahl[ului, l[murindu-=i coroana-i de st`nci pe albastrul cerului. Cobor`m ]n Plotun: c`teva c[su\e pres[rate pe-ncheietura m[gurilor de-a lungul p`r[ului ce se azv`rle din P[tru-Vod[, desfund`ndu-=i calea printre rupturi de lespezi; ici-colo, c`te-un petecu\ de f`nea\[ a=ternut, ca un l[vicer, pe sub poalele br[detului; drumul se las[-n hopuri pe malul ]nalt al Plotunului. Pe la toac[ sosim ]n Pipirig. E duminic[. Tot satu-i str`ns la hor[, ]n b[t[tura c`rcimei de pe prund. Tineretul joac[ de r[p[ie p[m`ntul. B[tr`nii cinstesc pe prisp[. Nevestele stau mai la o parte, t[inind deale lor. }ncet, soarele scap[t[ ]n dosul Cotn[relului. }n fund, pe Luciori, =i ]n fa\a satului, pe rotunzi=ul ple=uv al Bompei, treptat se mic=oreaz[, p`n[ se =terg, cele din urm[ pale de lumin[. Hora se sparge. }n p`lcuri, mul\imea se-mparte pe c[r[ri; tot mai deas[-i umbra pe vale, tot mai rari =i mai dep[rtate r[sun[ ]n dulcea lini=te a-nser[rii chiotele fl[c[ilor. Vin vacile la muls, cu mugete lungi ]=i strig[ vi\eii. }ncep s[ s-aprind[ luminile pe la case, =i stelele pe cer. Drumul se-ndoaie pe la cap[tul muntelui Bompa, pe p`r[ul Pipirigului, hr[nit de undele Dolilor =-ale Plotunului, str[bate printre st`ncile de la Dumesnic ]ntr-o lunc[ deschis[, din ce

313

Alexandru Vlahu\[

]n ce mai larg[; f`ne\e bogate =i ogoare de porumb s-a=tern ]ntre cele dou[ dealuri acoperite de p[duri de fag. Mergem ca vrun ceas pe valea aceasta fermec[toare =i, l[s`nd drumul neted, apuc[m la dreapta pe matca pietroas[ a unui p`r[ua=, =-ajungem ]ntr-o ]nfund[tur[ de codru, la m`n[stirea Secu, zidit[ acum patru sute de ani de vornicul Nestor Ureche. Un c[lug[r b[tr`n ne poart[ prin s[lile mari, t[cute ale arhondaricului, prin taini\ile ]ntunecoase =i turnurile de ap[rare cu ferestrui ]nguste, ne-arat[ vechile odoare biserice=ti, frumosul „aer“ cusut de Mitrofana, so\ia lui Nestor Ureche, candele, potiruri =i cruci de argint ]mpodobite cu pietre scumpe, ne spune prin c`te valuri cumplite a trecut loca=ul acesta pe vremuri, de c`te ori a fost b`ntuit de turci, de t[tari, de le=i, care d[r`mau zidurile =i r[scoleau =i cenu=a din vatr[, c[ut`nd bog[\ii ascunse, dezbr[c`nd icoanele, r[pind tot ce era de pre\, arz`nd ce nu puteau lua... }n una din chiliile acestei m`n[stiri a murit, acum vro zece ani, cel din urm[ c[l[u, Gavril Buzatu, care, pentru isp[=irea p[catelor lui, a venit pe jos de la Ia=i =i s-a f[cut c[lug[r. De la Secu ne-ntoarcem pe aceea=i rovin[ ]n drumul pe care-l l[sasem, suim un t[p=an =i intr[m ]ntr-o frumoas[ p[dure de stejari: o ploaie de lumin[ argintie se cerne printre frunze, falnici =i drep\i se ]nal\[ trunchii seculari, despletindu-=i ]n sus podoaba lor de ramuri, bol\i largi, t[cute, stropite de soare, fac s[ te crezi ]nl[untrul unui templu m[re\. Abatem la st`nga. Din marginea dumbr[vii se deschide ca o poart[, =i ]n fund, printre cr[ngi, se v[d str[lucitoare turlele bisericilor de la M`n[stirea Neam\ului. Scobor`m pe l`ng[ ci=mea ]n valeampestri\at[ de flori, culcat[-ntre p[duri de brad; o bun[ fug[ de cal, =i iat[-ne sub lungile cerdacuri ale celei mai bogate a=ez[ri de monahi din tot cuprinsul \[rii. M`n[stirea asta \ine minte de demult: ea era veche c`nd a venit +tefan cel Mare de-a zidit Biserica }n[l\[rii Domnului, dup[ ce-a ]nvins pe craiul Albert =-a pus pe poloni s[ are =i s[ semene ghind[ ]n \elina ]ngr[=at[ cu s`ngele lor. +i domni dup[ domni au ]nzestrat-o. De avu\iile-i de odinioar[ vorbesc b[tr`nii ca de

314

Rom`nia pitoreasc[

lucruri de pe alte lumi: se-ntindeau mo=iile =i codrii m`n[stirii din z[rile Grin\ie=ului p`n[ ]n cele mai dep[rtate \inuturi ale Basarabiei, cirezile =i hergheliile umblau slobode pe ima=uri, ca ]n vremile de s[lb[t[cie, =i galbenii se m[surau cu bani\a la r[z[toare... Curgeau din c`nd ]n c`nd puhoaiele p[g`ne, ]i sp[rgeau zidurile, o pr[dau =-o pustiiau, =i, cum se potolea urgia, se ridicau toate la loc: biserici, =coli, spitale, fabrici, tipografie, biblioteci — un centru de lumin[, de munc[ =i de bog[\ie, iat[ ce-a fost ]n Moldova M`n[stirea Neam\ului aproape cinci sute de ani. Azi e lini=te peste tot. Dorm largile-i ]nc[peri, ]ngr[dite-n ziduri de cetate, dorm c[su\ele albe pres[rate pe t[p=anul deschis ]ntre p[duri de brad, cum doarme dus =i lacul de pe lunc[, acoperit de m[trea\[ verde. D[m iar ]n =oseaua ce trece prin dumbrava de stejari =i, de la Coverga, ne l[s[m la dreapta pe valea Nem\i=orului ]n satul V`n[tori =i ne oprim pe prundul Ozanei, sub malul r`pos, ]nalt, pe fruntea c[ruia st[, ca o coroan[, fantastica ruin[ a Cet[\ii Neam\ului. Urc[m pe jos, prin str`mtoarea uscat[, spart[ de puhoaie, c[rarea ce taie p[retele din st`nga, =i-ntr-un sfert de or[ suntem deasupra, la „por\ile cet[\ii“. Se v[d ]nc[ urmele =an\ului de ap[rare ce ocolea zidurile pe dinafar[. }ntre cei patru st`lpi de la intrare se-ntindea ziua, peste =an\, un pod „de piele de bivol“, noaptea se str`ngea, =i r[m`nea castelul ]ncins c-un br`u de ap[. Deasupra por\ii =i pe la col\uri se ridicau turnuri ]nalte, cu ferestrui ]nguste, pe care c[tau ]n vale ochii =i sine\ele str[jerilor. Trufa=a cl[dire-=i r`nduianc[perile ]n patru aripi mari, l[s`nd ]ntre ele o curte, ]n mijlocul cur\ii o bisericu\[, din altarul c[reia pornea pe sub p[m`nt taini\a sc[p[rii, o hrub[ boltit[, ce r[spundea departe, afar[ din cetate. Puternic ]nfipt ]n cre=tetul unui grind st`ncos, av`nd ]n spate ]ntunecime de codru, ]n fa\[ pr[pastie sub meterezenalte, =i vedere larg[ pe toat[ valea, cuibul acesta de vulturi, cum ]l numesc legendele, a ]nfruntat adesea c-o m`n[ de voinici o=tiri n[v[litoare, =i-n =ase veacuri de nep[tat[ m`ndrie, o singur[ dat[ =i-a deschis por\ile f[r[ de lupt[, =-atuncea nu

315

Alexandru Vlahu\[

unui cuceritor str[in, ci falnicului domn al tuturor rom`nilor — Mihai Viteazu. Pustii =i sparte de vremi, se mai ]nal\[ c`teva ziduri peste mormanul de ruini pr[bu=ite-n curtea cet[\ii, pe ai c[rei p[re\i au str[lucit odinioar[ armurile grele ale cavalerilor din Malta. }nchid ochii =i rev[d cetatea-ntreag[. O pagin[ sf`nt[ mi se l[mure=te, ca =i cum toate c`te-au fost s-ar smulge pentr-o clip[ din umbrele trecutului =-ar ]mbr[ca din nou via\a de atunci. E noapte, =i-i lini=te. Deodat[, pe vale s-aude un tropot de cal. }n turn str[jerul sun[ din corn. Bate cineva la poart[. De sus se deschide-o fereastr[ =i ]ntreab[ doamna-ngrijat[: „Cine-i?“ „Sunt eu, r[spunde-un glas ostenit, sunt eu, +tefan, singur, r[nit, ]nvins...“ Tresare s[rmana doamn[; i se fr`nge inima de durere =i de mil[, c[-i fiul ei cel care-i vorbe=te; ci cuget[ c[-i rom`nc[ =i fiul ei e cel mai sl[vit voievod al \[rii, =i, n[bu=indu-=i pl`nsul ce st[ s-o podideasc[, ]l roag[ frumos s[ plece-nd[r[t, s[ buciume-n mun\i, s[-=i str`ng[ pl[ie=ii =i s-arate du=manului cum =tiu s[ moar[, c`nd nu pot birui, st[p`nii =i ap[r[torii p[m`ntului acestuia. Ce popor are ]n istoria lui o pild[ mai mare =i mai ]n[l\[toare de jertf[ =i de iubire de patrie?... }mb[rb[tat, se-ntoarce +tefan s[-=i re]nchege oastea-i sf[r`mat[. Nici ostenit nu se mai simte, nici rana nu-l mai doare. Din nou se str`ng arca=ii ]n jurul viteazului, =i, pe c`nd turcii ]=i socotesc pleanul1, ca un stol de vulturi se las[ asupra lor, un vaiet de moarte ]nfioar[ valea, =i cerul se ]ntunec[ tot de at`ta groz[vie. E a =aptea noapte de c`nd domni\ile se roag[-n genunchi, le picur[ l[crimile pe covor, =i chipurile lor par umbre sub slaba lic[rire-a candelei. Se roag[ neadormite, mama pentru fecior, so\ia pentru so\, =i am`ndou[ pentru \ar[. +i iat[ c[ de pe lunc[ un fream[t se ridic[ ]n t[cerea nop\ii. Tot mai aproape, tot mai l[murit s-aud sunete de corn =i c`ntece de biruin\[, =i tunete de glasuri s-aud strig`nd: „Tr[iasc[ +tefan!“ Ca de-un vis frumos se-nvioreaz[ domni\ile, =i scoal[ pruncii din somn, =i-=i umplu m`inile cu flori, =-alearg[ la poart[, =i pl`ng de bucurie primind ]n bra\ele lor fragede pe marele +tefan, lu1

Plean — prad[ de r[zboi.

316

Rom`nia pitoreasc[

mina, m`ndria, odorul sufletului lor. Cu ce drag ]l str`ng la piept, =i cum se uit[ la fa\a lui senin[, ]n ochii lui mari =i frumo=i, =i cum nu se-ncred c[-l v[d, =i, neput`nd spune-o vorb[, ]i s[rut[ fruntea, m`inile, colbul de pe haine. T`rziu se sting luminile-n castel. E lini=te-acum, =i fericire-n tot cuprinsul. +optesc ]nc[ domni\ile-n iatac, m[rit[ pare lumina candelei de subt icoane. }n odaia de al[turi doarme ostenit biruitorul, temutul +tefan, gloria Moldovii. Ce de lucruri n-ar =ti s[ povesteasc[ de-ar avea grai ruinile acestea! C`nd te g`nde=ti c-a fost at`ta via\-aici... inimi care s-au iubit, ochi care-au pl`ns, viteji care =i-au v[rsat s`ngele pe zidurile acestea! La por\ile acestei cet[\i s-a str`ns norodul r[zvr[tit, cer`nd lui L[pu=neanu capul lui Mo\oc. Pe meterezele ei au stat d`rzi ]n fa\a lui Sobie\chi cei 19 pl[ie=i, lupt`nd c-o oaste-ntreag[, pre\uindu-=i fiecare glon\, ochind ]n c[petenii =i f[c`nd pe poloni s[ cread[ c[-i o armat[-n cetate. Din drumul ce se desparte la dreapta-nspre Agapia, ne uit[m ]n urm[ la zidurile cet[\ii, m[rea\[ p`n[ =i-n ruina ei, =i, de la dep[rtarea asta, ]n forma pe care i-a cioplit-o vremea, ni se pare c[ vedem coroana lui +tefan cel Mare. M`n[stirea Agapia e v`r`t[-n mun\i, pitit[-ntr-un ungher de v[i, a=a c[ n-o vezi dec`t c`nd intri-n ea. Dinspre miaz[noapte o p[ze=te de criv[\ o m[gur[-nalt[, descoperit[ — „Muncelul cu Flori“; la apus se ridic[ zid ]ntunecat de codru, =i-n fa\[ iar[=i p[dure de brazi, str[b[tut[ de c[r[ri ce te scot ]n lumini=uri nea=teptate — „Poiana Mitropolitului“, „Poiana Stari\ii“, iar mai sus prin bungete1 de fagi, deasupra opcinei ]nalte, ]n fermec[toarea priveli=te de pe „Ciungi“, de unde vezi jos m`n[stirea V[raticului, ]n dreapta b[ile B[l\[\e=ti, ]n st`nga Cetatea =i T`rgu-Neam\ului, ]n fa\[ larga, nem[rginita vale-a Moldovii. St[ soarele pe strunga de la „Cruce“. Din cerdacul arhondaricului ]mi r[coresc privirea pe ierbuli\a verde ce-acopere 1

Bunget — p[dure deas[ =i ]ntunecoas[.

317

Alexandru Vlahu\[

curtea p[trat[, ]ngr[dit[ de toate p[r\ile de ]nc[perile albe, curate, t[cute ale m`n[stirii. Din mijlocul cur\ii se-nal\[ str[lucitoare „biserica cea mare“, zugr[vit[ pe dinl[untru de maestrul nostru Grigorescu. E lini=te, ca-n vis. De-odat' aud ca un semnal, un sunet clar, puternic, muzical: m[ uit jos — ]n u=a bisericii v[d o m[icu\[ b[tr`n[, scund[, ]n m`na-i st`ng[ cump[ne=te toaca u=oar[ la ]n[l\imea um[rului, ]n dreapta \ine-un cioc[na= de lemn, — a lovit o dat[ =i st[, pare c[ a=teapt[ s-adoarm[ r[sunetul celei dint`i b[t[i, apoi p[=e=te ]ncet pe l`ng[ zidul bisericii, b[t`nd ]n toac[, la ]nceput c`teva lovituri tari, hot[r`te, r[zle\e, apoi treptat dep[rtarea dintre ele se mic=oreaz[, p`n[ ce nu mai auzi dec`t o ploaie de sunete m[runte, dulci, caden\ate, ca =oapta pripit[ a unei rug[ciuni, =i parc[ se duc, se topesc, =i iar vin aproape, iar se despart, tot mai rare, tot mai puternice, — ecouri lungi auiesc prin coridoare, prin s[lile boltite ale chiliilor, ]ntreaga m`n[stire r[sun[ ca o vioar[. Iar eu, ]n taina care m[-mpresoar[, simt cum toate loviturile acestea bat ]n sufletul meu =i-mi rede=teapt[, ca dintr-o lume dep[rtat[, dulcea =i sf`nta evlavie a copil[riei. 52. }N MUN|II SUCEVII

Pe la-ng`narea zorilor ie=im din cotlonul m`n[stirii, pe poarta p`r[ului Agapia, ]n largul luncii aburite de brum[, trecem prin T`rgu-Neam\ului, printre dughenile ce-ncep a-=i ridica obloanele, deschiz`nd ochi somnoro=i ]n uli\a pustie, urc[m dealul Oglinzilor, din zarea c[ruia vedem la st`nga „B[ile Oglinzi“, sub poalele codrului, =i d[m pe la satul Boroaia ]n frumoasa =i ]mbel=ugata vale a Moldovii. }n dreapta noastr[, legendarul r`u, care-a chemat pe Drago= desc[lec[torul din poghiazurile Maramure=ului s[-i urzeasc-o \ar[ nou[, se-ndoaie lini=tit pe sub dealul ]nv`rstat de lanuri, t[indu-=i printre f`ne\e =i huceaguri o albie cu mult mai lat[ dec`t ]i trebuie. }n st`nga, pe marginile luncii, ]n falduri

318

Rom`nia pitoreasc[

largi ]=i las[ Carpa\ii g[teala lor de codri. Suntem ]n Suceava, ]n cel din urm[ \inut de munte al \[rii. Cerul e de un albastru limpede, str[veziu, c`\iva norule\i, prigori\i 1 de razele soarelui, se fr`ng ]ncet ]n bulg[ri de rubin =i se topesc. +oseaua, neted[ =i alb[, abate printr-o alee de s[lcii, trece podul Moldovii =i urc[ tr[g[nat dealul Sp[t[re=tilor, de unde se las[-n F[lticeni; iar noi \inem ]nainte drumul Bogd[ne=tilor, pe sub poalele mun\ilor, d[m pe la M`n[stirea R`=ca, pus[ subt o sprincean[ de brani=te, la marginea =esului, ]ntemeiat[ de episcopul Macarie al Romanului ]n zilele lui Petru Rare=, care-a ]nzestrat-o c-o biseric[ =i cu opt chilii. Ne oprim la Baia, sat harnic =i bogat, ora= de frunte pe vremea lui Drago=vod[, p[m`nt fr[m`ntat ]n s`nge: plugarii de azi r[stoarn[ brazda peste mormintele a zece mii de unguri =i povestesc lucruri ]n[l\[toare, auzite din b[trani. S-a sculat craiul Ungariei, Matei Corvin, care nu mai putea dormi de v`lva lui +tefan cel Mare, =i, ridic`ndu-=i toat[ oastea, a r[zb[tut ]ncoace prin pasul Oituzului, pr[d`nd satele ]n cale; s-a oprit =apte zile la Roman, apoi i-a dat foc =-a purces spre Suceava. }nser`nd pe valea asta =i fiind vreme de iarn[ =i vifor, s-a tras cu oastea la ad[post =-a t[b[r`t ]n Baia, s[ stea p`n[ s-o mai lumina de sus. Iar domnul nostru, care-l a=tepta la por\ile Sucevei, v[z`nd z[bava craiului, n-a mai stat la g`nduri, ci iute =i-a luat o m`n[ de sprintena=i2 =i, gonind dealurile, s-a l[sat, ]n puterea nop\ii, ca o vijelie, ]n lag[rul ungurilor, =i-at`ta i-a izbit de n[prasnic =i f[r[ de veste, ]nc`t toat[ falnica o=tire a lui Mateia=, ]nv[lm[=it[ de spaima ]ntunericului =i de grindina s[ge\ilor ce-o ]mpro=cau de pretutindeni, a fost ]n mai pu\in de-un ceas sf[r`mat[ =i pus[ pe fug[. Cic-a fost a=a m[cel, c[ urla valea de vaiete, armele sc[p[rau fulgere-n bezn[, p`lcuri ]ntregi se ab[teau strop=ite-n picioarele cailor, =i ori]ncotro fugeau bie\ii unguri, tot de +tefan d[deau. Praful s-a ales p`n[-n ziu[ din oastea cea grozav[. Iar trufa=ul rege, 1 2

A prigori — a expune la dogoarea soarelui. Sprintena= — osta= cu arme u=oare.

319

Alexandru Vlahu\[

care venise s[ cucereasc[ Moldova, de-abia a sc[pat, r[nit de-o s[geat[ =i dus pe targ[ prin c[r[rile mun\ilor. Pentru amintirea acelei biruin\i, +tefan a ridicat ]n Baia Biserica Alb[ — la ruinele ei, \[ranii cu dare de m`n[, p[zitori unei sfinte datine str[mo=e=ti, duc ]n to\i anii, ]n ziua de Sf`ntu Gheorghe, m`nc[ri, b[uturi, ]n vase nou[, ]mpodobite cu flori, =i fac praznice pentru s[raci. Ce oameni ale=i, =i ce gospod[rii frumoase sunt prin p[r\ile astea ale Sucevei! Pe lunca Moldovii =i pe v`lcelele +omuzului sparte de iazuri se-n=ir[ ca o salb[ ]n jurul F[lticenilor m`ndre\e de sate, a=ez[ri de mo=neni, care p[streaz[ cu sfin\enie portul, legendele =i bunele obiceiuri ale vremurilor de demult: Baia, Bogata, cu urmele vechilor mine de aur desfundate de romani, Sasca, R[d[=enii, cu vestitile-i livezi de meri, Br[d[\elul, cu minunata-i p[dure, ]n care doarme un lac albastru, ]ncunjurat de brazi, izvoare zgomotoase se pr[bu=esc printre st`nci — o buc[\ic[ de munte, rupt[ din Carpa\i =i r[s[dit[ aici, ca de-o putere dumnezeiasc[, s[ stea podoaba satului... +i pe toate v[ile astea g[se=ti amintiri pre\ioase din trecutul neamului nostru, biserici vechi, durate de Alexandru cel Bun, de +tefan cel Mare, de Petru Rare=... Suntem la Cornul-Luncii, ]n pragul \inutului Suceava — =i al \[rii. Neted[ =i alb[ ca marmura se ]ntinde ]naintea noastr[ =oseaua care merge la Dorna... Fr`ntur[ de rai, scump[ inimii noastre, c`ntat[ de poe\i, \[r`n[ sf`nt[ ]n care se odihnesc vasele celui mai glorios Voievod al Moldovei, nespus de duios fream[t[ izvoarele tale — =i ce dulce-i umbra codrilor t[i!... tu e=ti ]ntr-adev[r una din cele mai frumoase \[ri de pe p[m`nt, — dar numele t[u ne doare s[-l rostim =i — str[b[t`ndu-\i fermec[toarele drumuri — ochii no=tri nu-\i pot privi podoabele dec`t printr-o perdea de lacrimi. 53. PE PLUT{ DE LA DORNA LA PIATRA

— D[-i drumu! Comand[ mo= Vasile de la c`rm[, =i Toader, desprinz`nd

320

Rom`nia pitoreasc[

g`njul1 din pociumb2, sprinten s-arunc[ pe plut[, ]=i face cruce =i-nfige =i el lopata-n valuri. Un dulce fior ne str[bate, codrii fug ]nd[r[t, pe obraz sim\im, ca o adiere de v`nt, suflarea r[coroas[ a mi=c[rii. Nici nu =tim c`nd s-a =ters, ]n urma noastr[, Dorna cea m`ndr[, cu schela de la Gura-Arinului. Departe, ]nainte, r[sar din neguri de br[det „Pietrele Doamnei“, turle de castele, sc`nteietoare ]n lumina rum[n[ a dimine\ii; ]nalt =i ]ntunecat, malul din dreapta ne astup[ vederea. Cu p[l[ria dat[ pe ceaf[, cu bra\ele ]ncordate pe coada lung[ a lope\ii, adus pu\in de spate sub cojocelu-i f[r[ m`neci, mo= Vasile, c`rmaci vestit, pe care-l cunoa=te Bistri\a de patruzeci de ani, cump[ne=te pluta ]n dunga nahlapilor, strig`nd lui Toader, „d[lc[u=ul“3 (care poart[ c`rma dind[r[t): „La p[dure! c`nd e s-abat[ la dreapta; „La c`mp!“ c`nd e s[ \ie spre st`nga. Iar la cotituri ne veste=te locurile pe unde trecem, =i strig[tul lui, r[sun[tor ]n pustiul apei, pare c[ porunce=te schimbarea priveli=tilor. — Col\u Ortoaia! Deodat[ perdeaua de codru se d[ la o parte: c[su\e vesele se ivesc pe podi=ul din dreapta, z[voaie =i ceiruri4 str[b[tute de c[r[ri; spumeg`nd, cu vuiet sp[rg`ndu-se de bolovani, undele Ortoaiei s-azv`rl ]n Bistri\a, pe mal vedem femei torc`nd, ]nalte, zvelte, cu fa\a luminoas[, ca ]ntr-un tablou de Grigorescu, catrin\e negre, str`nse pe =olduri, c[m[=i cusute cu arnici, pe cap broboade albe. U=or alunec[m la st`nga =i sc[p[t[m ]n genunea de sub „piatra Zm`culesei“. Pluta=ii las[ „condeiele“ din m`ini =i privesc pe dealuri, nep[s[tori; apa e lin[, ad`nc[, t[cut[; c`teva minute ]naint[m ]ncet, a=a de ]ncet, c[ nici nu sim\im c[ mergem. Dar iat[ c[ malul din dreapta purcede spre noi, 1

G`nj — ]mpletitur[ de nuiele sau din scoar\[ de tei, asem[n[toare cu funia =i ]ntrebuin\at[ ]n locul acesteia. 2 Pociumb — \[ru= sau par b[tut ]n p[m`nt. 3 D[lc[u= — ajutor al c`rmaciului unei plute. 4 Ceair — loc de p[=une.

321

Alexandru Vlahu\[

r`ul se de=teapt[, c`rmaciul ]n=fac[ v`sla =-o ]mpl`nt[ piepti= ]n propta torentului... — Osoiu! +-]n fo=net de valuri trecem ca o s[geat[ prin lunca de arini, fuge t[p=anul cu satu-n spinare, fug o=tile de arbori =i st`ncile speriate — o goan[ nebun[, fantastic[, ame\itoare. Ca pe fus, mun\ii se ]nv`rtesc, macin[ izvoare =i le toarn[ ]n Bistri\a. }n vremea asta pluta=ii lupt[: ]n mi=carea bra\elor lor, ]n toat[ voiniceasca =i puternica ]ncordare a picioarelor =-a trupului lor v`njos au ceva din m[re\ia statuielor antice ale gladiatorilor romani. Apa se domole=te... V`sla=ii ]=i dau bine\uri cu oamenii de pe mal, se ]ntreab[ de-ale lor, iar bol\ile p[durilor parc[ vorbesc =i ele... — Gura Sun[torii! Sun`nd din unde s-arunc[ p`r[ul pe praguri de st`nci, o clip[ se vede deasupra-i s[tucul risipit pe poalele Palme=ului, =-o nou[ priveli=te ni se deschide ]nainte. Pietrosul ]nalt, cu gheburile-i de c[mil[, pare c[ st[ ]n drum s[ ne-a=tepte. — De ce i-or fi \ancurile a=a ro=cate, mo= Vasile? — Acolo sus, ]n frig, sunt numa t`r=i1 usca\i de v`nturi, =i-i cetina lor a=a. }n =erpuiri largi se ]ndoaie str[lucitorul r`u printre mun\ii ]ntuneca\i de codru. [...] Din jos de C[line=ti, o lung[ d`r[ de grohoti=, n[ruit din coastele Pietrosului, ]mpinge Bistri\a, str`mt`nd-o, ]nghesuind-o ]n malul din st`nga. }naintea noastr[, la cotul C[pri\ii, apa se iu\e=te =i se ]nvolbureaz[, iar jocul valurilor albe, de departe, ]\i pare-un c`rd de g`=te care bat din aripi; peste clocotul lor repede alunec[ pluta, hartuindu-se2 ca o sanie. Sc[p[t[m iar ]ntr-o genune — oglind[-n care vezi copacii cu v`rful ]n jos. Mo= Vasile bate cu muchea toporului ]n cuiele de la jug, apoi ]nfige t[iu=ul ]n grind[, ]=i leap[d[ cojocelul, scuip[-n palme =i apuc[ lopata. — Col\u Acrii! 1 2

T`r= — arbust pipernicit, tuf[. A hartoi — a da la o parte, a c`rmi din drum.

322

Rom`nia pitoreasc[

Ca printr-un farmec tabloul se schimb[, se trag p[durile-n l[turi, =-un minunat decor de st`nci se ]nal\[-n fa\a noastr[. Muge=te Bistri\a toat[, n[pustindu-=i valurile-n n[prasnicile ziduri, =i d[ s[ le sparg[, din ce ]n ce mai-nver=unat[, dar st`ncile se joac[ cu ea, o resping, o cheam[, o r[sucesc ]n loc, buim[cit[ se-ncol[ce=te ca un =arpe, =i, dup[ un sfert de ceas, se pomene=te b[t`nd, din spate, ]n acela=i zid de care s-a izbit ]nt`i, ca =i cum ar cerca, lovindu-l din am`ndou[ p[r\ile, s[-l desfunde mai cur`nd =i s[ deschid[ cale dreapt[ valurilor viitoare. Sus, deasupra noastr[, ]=i tremur[ frunzuli\a c`\iva mesteac[ni sub\iri, crescu\i pe v`rfurile st`ncilor. Din cotul Colbului intr[m ]n str`mtoarea fioroas[ de la Chei — gherdapurile Bistri\ii. }n huietul valurilor, lupt`nd din r[sputeri, mo= Vasile mai g[se=te timp s[-mi strige numele locurilor... „Scara“: din fruntea unei sc[f`rlii de piatr[ un brad ]=i ]ntinde ramurile-n jos ca ni=te bra\e, de ele s-at`rn[ pluta=ii =i scap[ c`nd li se sparg plutele de st`nci. }n p[retele din st`nga, „Coiful“ ]=i v`rfuie=te1 turla-i v`n[t[ pe gangul unei v[g[uni. Sus, pe Z[noaga din dreapta, arde „comoara de argint“ a Bogolinului, un \ugui ascu\it ce lumineaz[ ca o flac[r[ alb[, =i de subt el, dintr-o spintec[tur[ de st`nci, s-arunc[-n jos, ]nspumat[, frumoasa cascad[ numit[ „Moara Dracului“. +i toate minun[\iile acestea trec pe dinaintea noastr[ cu repeziciunea lucrurilor v[zute-n vis. Ie=im din pr[bu=iturile Cheilor. Bistri\a se odihne=te. Mo= Vasile ]=i =terge fruntea de sudoare. Toat[ figura lui e luminat[ de mul\umirea omului care-a luptat cu moartea =-a biruit-o. St[ soarele-n r[scruce. Lunec[m ]n lini=te printre p[duri, pe sus se desfac poiene verzi, rari=ti de mesteac[ni albi ca f[cliile. La c`rjoiul2 Dohot[riei malul din dreapta se pleac[ dezv[lind prispe largi de paji=te sub poalele br[di=ului at`rnat de coastele Pietrosului. }n urm[, peste norodul de m[guri, ]n trei arcuri mari, ]=i taie spin[rile pe cer Mun\ii C[limanului, care-ncheie Carpa\ii Moldovii. 1 2

A se v`rfui — a-=i ]n[l\a, a-=i ridica, a-=i profila v`rful. C`rjoi — cot.

323

Alexandru Vlahu\[

— Balta Fagului! Un grind ]ntunecos s-abate la dreapta, =i iat[-ne-n lumin[. Suli\i de aur tremur[ pe p`nza lat[, lucie, a r`ului. V`j`ind vine pe-o r`p[ st`ncoas[ P`r[ul Ar[mii, — hotar, pe st`nga Bistri\ii, ]ntre codrii Bucovinei =-ai no=tri. Trecem v`ltoarea de la gura Piscului =i strunga ostroavelor de la Cojoci, de unde se ridic[ un drumeac spre schitul Rar[u, =i de-acolo, prin p[dure, spre minunatul podi= ]nflorit de la Pietrele Doamnei — trei turle ascu\ite ]nfipte sus, ]n creasta cea mai ]nalt[ a muntelui Rar[u, pe care-a stat =i s-a ad[postit odinioar[ voievodul Rare=, cu domni\a lui, Elena. Un deal rotund, ]mbr[cat ]n brazi, se culc[-n fa\a apei. Bistri\a, cuminte, ]l ocole=te, f[c`nd un cot larg ]n dreapta pe sub coama v`n[t[, zim\uit[ a Pietrosului, se las[ molcom, str`ng`ndu-=i undele-ntre dou[ ziduri de codru, =i iese-n lumini= la cotul Li\ului. — C[ldarea! O hor[ de m[guri dezvelite prind Bistri\a la mijloc. O clip[ r`ul doarme tol[nit la soare, ]n miros de f`nea\[. }ncet, ]ncet, ne soarbe br[di=ul din fund, cotim ]n umbr[ pe la gura P`r[ului R[u, apa scade r[sfir`ndu-se-n larg pe matca-i bolov[noas[, grinzile-ncep s[ joace sub noi, se h`r=c`ie pe col\ii st`ncilor, =i st[m. Fo=nesc valurile de jur ]mprejur, un clocot e r`ul. — Am pus-o de m[m[lig[, zice mo= Vasile, sc[rpin`nduse ]n cap... D[ paru, Toadere, s[ s[lt[m grinzile... Dar iat[ c-o plut[ ne-ajunge din urm[. D[lc[u=ul ]=i scoate iute c`rma, s[ nu i-o rup[. F[r[ s[ vrem, ]nchidem ochii. Un trosnet =-o zguduitur[ puternic[. Am pornit. Pluta care ne-a izbit r[m`ne ]n\epenit[ pe-acelea=i st`nci. — D`mbul Colacului! Un munte-nv[lit se-nal\[ stog ]n fa\a noastr[, Bistri\a se ]ndoaie frumos pe sub codri, ]ncovrig`ndu-se ]n jurul lui ca un =arpe ce vrea s[-=i mu=te coada. Zarea se-nchide, se ]ntunec[ din toate p[r\ile. Numai ]n urma noastr[ se rupe-o strung[ ]n negura de cetini: prin ea se v[d ]n fund, m[re\ ]ncondeiate pe albastrul cerului, Pietrele Doamnei, ]ncinse de soare. — La Cruce!

324

Rom`nia pitoreasc[

Intr[m ]ntr-o genune larg[. Mun\ii se descop[r. Privirile se odihnesc pe-nalte poiene sc[ldate-n lumin[. Din st`nga, de sub Tarni\a gola=[, vine spumeg`nd P`r[ul Crucii, din dreapta, B[rn[relul — sclipitoare f`=ie de argint. Trecem pe sub podul de lemn ce leag[ cele dou[ maluri, pe care stau pres[rate c[su\ele unui sat. Lunec[m pe sub dealul Ursului =i iar n[v[lesc m[guri din toate p[r\ile, se mu=uroiesc ]n jurul nostru greoaie =i m[t[h[loase. Din clocoti=ul lor se-nal\[ la dreapta m`ndrul Barnar, ]n st`nga, B`tca lui T`rs`n[. P`raie repezi s-azv`rl cu vuiet ]n Bistri\a. St`nci mari, fioroase, ]=i scot g`turile din ]ntunericul codrilor =i s-apleac[ ]n jos ca ni=te c[mile ce vor s[ bea ap[. — Balta C`inelui! R`ul face-un v`rtej spre st`nga, =-amu\indu-=i valurile, ce rotesc ]n ochiuri, adoarme subt un mal ]nalt de piatr[. Pluta pare c[ st[ locului, at`t de-ncet se mi=c[. Mo= Vasile mai boc[ne=te-n chingi, cearc[ t[ria c`rmei =i spune lui Toader s[ bage de seam[ la cot. }n mi=c[rile, ]n vorba =i pe figura lui se vede reculegerea, grija omului care va s[ stea ]n fa\a unei primejdii mari =i care-=i adun[ toate puterile pentr-o lupt[ hot[r`toare. +i-n ad`nca, fioroasa t[cere a cuprinsului, ne uit[m la mun\ii ]mbr[ca\i ]n codru, la soare, la cerul albastru, ca =i cum am c[uta un semn, o prevestire de sus a soartei care ne-a=teapt[. Alunec[m din ce ]n ce mai repede. Sc`r\`ie v`slele-n juguri. Un grind ]nalt, \uguiat st[ drept ]naintea noastr[, din spatele lui se ridic[ dou[ \ancuri vinete, ascu\ite. Tot mai aproape, tot mai puternic s-aude ]ntr-acolo mugetul apei. — Toancele! Pluta izbe=te-ntr-un pe=1 dunga =uvoiului =i, repezindu-se-n hart, =terge din fug[ tara=ii2 ap[r[tori de sub „Piatra lui Toader“, trece s[geat[ prin cotul arcuit spre st`nga =i intr[ voinice=te ]n groaznica str`mtoare de la Toance. Un popor de st`nci se ridic[ din fundul r`ului clocotitor =i sf`=ie-n zdren\e toat[ p`nza 1 2

}ntr-un pe= — pe o coast[, ]ntr-o latur[. Tarac — st`lp b[tut ]n p[m`nt pentru a feri plutele de lovire.

325

Alexandru Vlahu\[

apei. Ca-n bol\i r[sun[ urletul valurilor ]ntre ]naltele maluri de piatr[. De pretutindeni, =i tot mai multe =i mai amenin\[toare, se n[pustesc dih[niile-n calea noastr[. Mo= Vasile pare c[ le-mbr`nce=te-n l[turi cu lopata, a=a de voinice=te, a=a de falnic ]=i taie strung[ printre ele, =i-n ame\itoarea iu\eal[ cu care trecem col\ii =i pragurile str`mtorii, b[tr`nul =i me=terul c`rmaci pare-o f[ptur[ din basme, un n[zdr[van care a luat pluta-n t[lpi =i zboar[ cu ea peste st`nci. Gonim la st`nga. Deodat[ valurile tac, se-ntinde Bistri\a-ntre codri. }=i ]ntoarce mo= Vasile fa\a-i luminat[, se uit[-n urm[ la \ancurile Toancelor =i, prujind1 a r`s, clatin[ din cap. — Hm! dih[niile naibii... s[ ne r[puie, =i mai multe nu. Lunec[ pluta u=or pe la gura C[pri\ii, ]n st`nga se ]nal\[ Holda descoperit[, ]n dreapta cade perdeaua de brazi p`n[-n marginea apei. }n urma noastr[ soarele se las[ pe zarea Barnarului. Lungi c[r[ri de v[paie tremur[ pe tr`mba de o\el a Bistri\ii. Pale de umbr[ se l[\esc pe m[guri; focuri clipesc ]n dep[rt[ri. D[lc[u=ul ]=i aprinde luleaua =i-ng`n[-nceti=or o doin[ haiduceasc[... „Sub poale de codru verde Mititel foc mi se vede, Mititel =i potolit, Tot de voinici ocolit...“

Ie=im ]n larg. C`rmaciul ]mpl`nt[ ad`nc lopata-n valuri: se-ntoarce pluta-n loc =i prinde la mal, ]n vatra Bro=tenilor. A doua zi plec[m p`n-a nu r[s[ri soarele. Trecem pe sub pod =i sc[p[t[m ]n arcul ce se ]ndoaie la st`nga. Pe sus tive=te poalele H[r[oaiei =oseaua care duce, peste muntele Sc[ri=oara, la F[lticeni. De-o parte =i de alta a r`ului se ]ntinde m`ndra a=ezare a satului Bro=teni. De-aci ]ncolo Bistri\a se ]mbl`nze=te. De trei ori =i-au ridicat Carpa\ii falangele de st`nci ]mpotriva ei, de trei ori puternicele-i valuri au trecut biruitoare, ]n sunete de fanfar[, peste pr[bu=iturile uria=elor 1

A pruji — a glumi.

326

Rom`nia pitoreasc[

z[gazuri. Falnic[ s-a=terne acum ]ntre bogatele-i maluri, ]mpodobite de sate. De pretutindeni vin apele v[ilor s[ i se ]nchine. Tot mai larg[ =i mai lini=tit[ se las[ devale. Printre p[duri tace, ca s-asculte c`ntecul privighetorilor. }n lumini=uri cheam[ casele frunta=ilor la prund =i, noaptea pe lun[, le spune pove=ti. Din jos de C[rpini=, Bistri\a-=i taie calea dreapt[ p`n[-n livezile M[deiului. Soarele r[sare pun`nd cununi de aur pe cre=tetele codrilor. }n urma noastr[, pe m[gurile dep[rtate, se v[d bungetele de br[det ]nnegrind zarea ca o ar[tur[ proasp[t[. Priveli=ti fermec[toare, care nu se pot spune cu vorbe, se deschid de pretutindeni, =i fug, alunec[ fantastic ]nd[r[tul nostru, =i altele vin, =i cele care vin ni se par =i mai fermec[toare. De pe plut[, din goan[, ochii no=tri beau cu nesa\ frumuse\ile acestea, care curg =i nu se mai sf`r=esc, =i ne pare r[u c[ nu le putem lua, s[ le ducem cu noi =i s[ le ar[t[m lumii, a=a cum le vedem acum, ]n lumina, ]n m[re\ia =i-n lini=tea asta dumnezeiasc[, =i s[ spunem celor care nu le cunosc =i nu ne =tiu: „Iat[ \ara noastr[!...“ Atunci ar ]n\elege deodat[ — ca b[tr`nii de pe zidurile Troiei la vederea frumoasei Elena — de ce s-au dat at`tea lupte =-at`ta s`nge s-a v[rsat pentru „buc[\ica asta de p[m`nt“. Pe o larg[ deschiz[tur[ ]n mun\ii din dreapta ]=i a=terne Borca m`ndrele-i gospod[rii. Din fund alearg[ p`r[ul, s[rind peste ]nalte z[gazuri de st`nci, s-aduc[ Bistri\ii st[p`ne prinosu-i de unde. }n st`nga se-ntinde Sabasa ]ntre dou[ dealuri descoperite, o linie ferat[ car[ bu=tenii din codru. Pe maluri sunt schele de plute, =-un pod peste r`u. Din vale de F[rca=a, ]ntre B`tca Frumosului =i Runcu Pope=tilor, Bistri\a o r[teaz[ de fug[, arunc[ pluta peste praguri, plesnind-o de ap[, =i astfel, ]n jocuri =i c`ntece de valuri, intr[ ]n \inutul Neam\ului; leit ]n zale de o\el zore=te Dreptul pe sub coastele Zahornii: zburlindu-=i coama-i de argint s-azv`rle Calul peste sc[rile Cernegurii, =i-i ies ]n cale la hotar. Se bat nahlapii de grinzi, ]n tact sc`r\`ie c`rma de la spate; ca o suveic[ alunec[ pluta pe sub bol\i de mesteac[ni. Pe malul drept, ]n vatra C[lug[-

327

Alexandru Vlahu\[

renilor, se-nal\[ o namil[ de st`nc[ — „Piatra Teiului“. Cic-a vrut dracu odat[ s[ iezeasc[ Bistri\a =i, rup`nd un h[rtan din Ceahl[u, l-a luat de-a fedele=u1 =i s-a pogor`t cu el ]n puterea nop\ii, dar pe vale l-a prins c`ntarea coco=ilor =-a zbughit-o Aghiu\[, l[s`nd stana-n b[t[tur[, de s-au crucit oamenii c`nd au v[zut-o a doua zi. Cotim la dreapta pe sub podul de la Gura Largului, =i deodat[ ni se deschide ]nainte minunata priveli=te a Ceahl[ului. Singur =i posomor`t, trufa= st[p`nitor peste-un popor de mun\i, ce par pe l`ng[ d`nsul mu=uroaie, ]n[l\`ndu-=i cre=tetu-n cer, sc[rm[n`nd norii ]n raghila2 de st`nci ]nfipte pe fruntea-i ple=uv[, m`ndrul uria= farmec[ r`ul cu puterea m[re\iei lui =i-l face s[-=i uite drumul =i dorul de c`mpie. De pe la n[miezi p`n[-n sc[p[tatul soarelui ne poart[ Bistri\a tot pe l`ng[ el — pleac[ ea uneori, hot[r`t[ s[ nu se mai ]ntoarc[, =i iar se r[zg`nde=te, =i vine mai aproape, aciur[ vr[jit[ pe sub poalele lui, rotindu-se-n loc, scutur`ndu-=i plato=a-i str[lucitoare, aci suspin`nd din ad`nc, aci privindu-l lung, strig`ndu-l, d`nd fream[t p[durilor cu glasu-i de valuri. }ntr-un t`rziu ]=i ia de seam[ =i pleac[ m`nioas[, vorbe=te singur[, se bate de maluri, url`nd s-arunc[ toat[, c`t ]i de lat[, peste ]naltele praguri de la Bicaz =i de la Lunca Str`mbului. N[lucesc pe t[p=ane c[su\ele satelor, prin v[i her[straie, din ]ntunecimi de codru r[sar m[re\e vechile m`n[stiri: P`ng[ra\ii, Bisericanii, castel fantastic pe v`rful unei m[guri, =i mai ]n vale, Bistri\a, dup[ o perdea de plopi. }nainte, B`tca Doamnei s-abate la st`nga =i ne-arat[ ora=ul — cel mai frumos ora= de munte al Moldovii — culcat ]ntre dou[ str[ji ]nalte: Pietricica =i Cozla. La asfin\itul soarelui suntem ]n Piatra. P[m`ntul umbl[ cu noi. Ceahl[ul, ridic`ndu-=i falnic fruntea peste grinduri, ne prive=te ]nc[ din negurile dep[rt[rii. 1

De-a fedele=u — ca pe un fedele= (butoia= mic de forme diferite, ]n care \[ranii ]=i duc apa la c`mp); la sub\ioar[. 2 Raghil[ — unealt[ format[ dintr-o sc`ndur[ ]n care sunt ]nfip\i din\i de fier =i prin care se trage c`nepa sau inul meli\at ca s[ se aleag[ partea cea mai fin[.

328

CUPRINS

VALEA PRUTULUI

Din cel din urm[ arc al Carpa\ilor, de sub poalele C[limanului, se las[ pe coasta despre r[s[rit a \[rii, un lung =ir de coline, care marg — ridic`ndu-se =i culc`ndu-se ca valurile unei m[ri — p`n[ la c[t[rile Dun[rii. Pe la c[p[t`iul acestor dealuri, frumoasele =i roditoarele dealuri ale Moldovei — se ]ndoaie Prutul ]n =erpuiri mari, a=ternut ca de pe ]ntinsul unei stepe. Izvor`t de departe, din Carpa\ii Gali\iei, r`ul vine tulbure la hotarele noastre, sparge m[gurile Mamorni\ei =i-=i ]mpinge apa-i g[lbuie, lin[, f[r[ nici o ]ncre\itur[, ]n lunca larg[, ce se desface de la Cotul Boianului de jos. T[cut, posomor`t, m`nc`ndu-=i mereu malurile-i nisipoase, uneori p[r[sindu-le =i c[ut`ndu-=i o albie nou[ pe l[s[turile =esurilor, curg`nd, mai ]n toat[ lungimea lui, ]n c`mp deschis, ]ntre maluri joase, rupte, pustii, arareori umbrite de c`te-un z[voiu de s[lcii, de c`te un petecu\ de dumbrav[, — Prutul n-are nimic din frumuse\ea r`urilor ce ]nveselesc p[m`ntul \[rii noastre. }ntotdeauna apele mari — „drumuri care merg singure“ — au atras a=ez[rile oamenilor pe \[rmurile lor. Pe ele se ]n=ir[ toat[ str[lucirea =i toat[ istoria lumii. Prutul e r`ul pe-ale c[rui \[rmuri n-a ]nflorit nici un ora= =i, din c`te scald[ p[m`ntul rom`nesc, e singurul, pentru care bl`ndele doine ale poporului n-au g[sit nici o vorb[ de bine. }i trist[ =i la vedere apa lui lat[, mol`ie, ve=nic ]ntunecat[, triste sunt =i amintirile pe care ni le de=teapt[, triste sunt =i v[ile pe care le str[bate, =i pu\inele a=ez[ri ce-i caut[-n cale, retrase mai toate pe d`lme, de frica rev[rs[rilor. Pe-aici s-au r[pezit pustiitoare puhoaiele de barbari

329

Alexandru Vlahu\[

asupra Europei, pe-aici au str[b[tut Hunii ]n c`mpiile Panonei, spulber`nd vetrele din v[ile Carpa\ilor, l[s`nd sili=tile albite de oase, ca un potop n[prasnic gonind din calea lor sf[rm[turile noroadelor, =i ]mpr[=tiindu-le pe v`rfurile cele mai ]nalte ale mun\ilor. De sute de ori au n[v[lit prin vadurile Prutului oardele T[tarilor fl[m`nde de pr[zi... }n =uierul criv[\ului ce culc[ ]n valuri p[durea de papur[ crescut[ pe r`u, gr[nicerul nostru ascult[ noaptea z[ng[nit de arme =i vaiete de moarte. +tie el bine, c[ dincolo e o bucat[ r[=luit[ din trupul Moldovei, =tie c[ cei care tr[iesc =i pl`ng acolo sunt fra\ii lui, =i cu toate astea — privind uitit pe apa Prutului — ]=i n[bu=e dorul =i-un c`ntec amar =i plin de blesteme ]i scap[ de pe buze: „Prutule, r`u blestemat, Face-te-ai ad`nc =i lat, Mal cu mal nu se z[reasc[, Glas cu glas nu se loveasc[, Ochi cu ochi nu se-nt`lneasc[. Du=manii \[rii, de-or trece, La cel mal s[ mi se-nece, Iar tu-n valurile tale S[-i tot duci, s[-i duci la vale P`n[-n Dun[re =i-n Mare...“

L[s[m ]n urma noastr[ Her\a, unde s-a n[scut nemuritorul Asachi, Darabaii, R[d[u\ii, t`rgu=oare ridicate pe dealuri, de-a lungul r`ului, =i-ajungem pe ]nnoptate, ]n +tef[ne=ti, cea mai veche =i mai de frunte a=ezare de pe Prut, ]ntemeiat[ de +tefan cel Mare, ca s[ stea straj[ o=tilor ce se purtau mereu pe valea asta, ]ntre Dun[re =i Hotin. Or[=elul e a=ternut pe poalele unui deal acoperit de vii =i de livezi. O m[gur[ st`ncoas[ ]=i ]mpinge coastele-i vinete p`n[ ]n marginea r`ului, care mai ]n jos scap[ din albie, prin stufi=ul de s[lcii, =i presar[ b[l\i =i viroage pe =esul ]ntins =i neted al Ba=eului. De la +tef[ne=ti drumul se-ndoaie peste frumoasele dealuri culcate ]ntre valea Jijiei =i valea Prutului. P[duri de stejar ]mbrac[ t[p=anele, de jur ]mprejur se v[d ]n dep[rt[ri, peste sclipitoarele oglinzi ale iazurilor, ]ntinderi nem[rginite de holde =i de f`ne\e, leg[nate

330

Rom`nia pitoreasc[

]n ondula\ii dulci, largi, odihnitoare. La Tab[ra M`n[stirii, ]n apropiere de Bivolari, r[m[=i\ele vechilor t[bii ale Eteri=tilor ne amintesc cele din urm[ zile de groaz[ =i de durere, prin care-a fost s[ mai treac[ mult ]ncercata noastr[ \ar[. Ne l[s[m pe coama descoperit[ a unei coline. Din dreapta Jijia, ]mbuc`nd apele Meletinului, scald[ ogoarele ce se r[zoresc pe lunc[. }n st`nga Prutul =erpuie=te ]n desi=uri de trestie =i de lozii. C[tre apus, ]n fund, se rotunjesc pe poalele cerului ramurile r[=chirate ale dealului Catelina ce-=i ridic[ trunchiul din mijlocul vestitelor podgorii ale Cotnarilor. Str[batem t`rgu=orul Sculeni, a=ternut pe malul plecat al Prutului, ]n fa\a Sculenilor din Basarabia, trecem pe sub zidurile castelului de la St`nca, a=ezat ]n mijlocul unui parc ]ntunecos pe cre=tetul unei m[guri, =i pe la toac[ sosim ]n Ungheni. Un pod de fier leag[ cele dou[ \[rmuri ale Prutului, =i cele dou[ c[i ferate: a Rom`niei =i-a Rusiei. De aici lu[m trenul — =i peste un ceas suntem ]n Ia=i. Frumosul ora=, care-a fost, timp de trei veacuri, capitala Moldovii, se-ntinde pe coastele rev[rsate spre miaz[zi ale dealurilor „Copoul“ =i „+orogarii“. }n spate, un arc de m[guri acoperite de codru se ]nal\[ din lunca Prutului =i-l ap[r[ de criv[\. }n fa\[, peste valea Bahluiului =-a Nicolinii, se ridic[ un alt =ir de m[guri, unele-mpodobite cu vii =i cu gr[dini, altele dezv[lite, odihnind vederea pe paji=tea lor verde, ]ntins[, luminoas[. Pe costi=ele lor r[sar vechile m`n[stiri: Cet[\uia, Galata, Frumoasa, B`rnova, cu ruini de palate, sub zidurile c[rora dorm at`tea amintiri de glorie =i de suferin\[ din ]nv[luitul =i mult zbuciumatul trecut al Ia=ilor. Cuprins cu ochii de sus, de pe R[pedea, ora=ul ]\i ]nf[\i=eaz[ una din cele mai frumoase priveli=ti. Biserici, case, str[zi curg toate devale, n[lbind, cu minunata lor cascad[, rev[rsarea celor dou[ dealuri, din cre=tet p`n[-n poale. Ce p[cat c[ nu-i, ]n locul Bahluiului, o ap[ mai mare!... S[ treac[ Bistri\a pe-aici, n-ar fi pe lume-o a=ezare de ora= mai m`ndr[ =i mai fermec[toare. }ncep umbrele s[ se lungeasc[. Soarele-=i ]mpr[=tie cele din urm[ raze pe turlele bisericilor. M[ cobor ]ncet pe strada larg[, lini=tit[, ce spintec[ ora=ul din

331

Alexandru Vlahu\[

zarea Copoului p`n[ ]n valea Socolii. Trec pe l`ng[ gr[dina public[, a=ternut[-n st`nga pe podi=ul m[gurii, =i pe l`ng[ m[re\ul palat al universit[\ii, de-o parte =i de alta, ]n mijlocul cur\ilor cu parcuri ]n fund, se-nal\[ case mari, b[tr`ne=ti, a c[ror vechime =i str[mo=asc[ simplitate ]\i duc g`ndurile departe, ]n lumea care-a str[lucit odinioar[, la via\a povestit[ prin cronici. Parc[ te a=tep\i s[ vezi ie=ind, pe balcoanelembr[cate-n ieder[, chipuri de voievozi cu barb[ alb[, domni\e palide, vis[toare, ]n rochii lungi de matas[, =i logofe\i, =i vornici, c`rmuitorii \[rii de pe vremuri. }n vale, l`ng[ mitropolie, se ridic[, re]nnoit[ de cur`nd, biserica sfin\ilor Trei Ierarhi, durat[ de Vasile Lupu. Zidit[ toat[-n piatr[, cu zveltele-i turle, ]n minunata-i horbot[ de sculpturi, aminte=te m`ndra podoab[ a Cur\ii-de-Arge=. M[ opresc ]n fa\a statuii lui +tefan cel Mare. Soarele-a asfin\it. }ncep s[ se aprind[ felinarele. Treptat, zgomotele ora=ului se dep[rteaz[, se sting. }n evlavia acestei lini=ti, falnicul voievod, c[lare, cu coroana pe cap =i sceptrul ]ntins, cum trage fr`ul cu st`nga =-apas[ picioru-n scar[, desf[c`ndu=i pieptul de sub manta-i de bronz, pare c[ s-a oprit dinaintea palatului, ]n r[stimpul a dou[ b[t[lii, s[ cuv`nteze sfetnicilor \[rii. }n \inuta, pe chipul =i-n gestul lui e m`ndria grav[ a domnului, care cump[ne=te-n m`n[-i soarta unui neam, =i senin[tatea biruitorului, care-a stat ]n lupte mari =-a r[pus vr[jma=i ce ]ngrozeau lumea cu v`lva puterii lor. Privirea lui arat[ dus[, ad`ncit[ departe, dincolo de hotarele Moldovii. Din Ia=i ne l[s[m iar ]n valea Prutului. E o diminea\[ rece, umed[, f[r[ soare =i f[r[ cer. Drumul se ]ncovoaie pe ]mbin[rile colnicelor, ce iese, printre b[l\ile Jijiei, la satul |u\ora, unde acum trei veacuri =i jum[tate boierii Moldoveni, r[svr[ti\i ]mpotriva lui +tefan al VII, domn crud =i asupritor, au n[v[lit ]ntr-o noapte asupra lui =i l-au ucis ]n cort. Pe atunci era aici pod st[t[tor peste Prut, =i vad de o=ti, =i cea mai deschis[ trec[toare ]ntre Moldova de jos =i Basarabia. — }ntr-amurg sosim la St[nile=ti, satul istoric, care a v[zut sf[r`m`ndu-se ]n c`teva ceasuri uria=ul plan al lui Petru cel Mare, vis[torul

332

Rom`nia pitoreasc[

unei ]mp[r[\ii ]mp`nzite din pustiet[\ile Volgei p`n[ ]n fermec[toarele maluri ale Bosforului. }nc[ dou[ zile de ]ntinsoare pe lunca scrij[lat[ de vigoare a Prutului, =i ie=im ]n larg, ]n fa\a Brate=ului, unul din cele mai mari =i mai frumoase lacuri ale Rom`niei. Prutul face un \[ncu= ad`nc ]n p[m`ntul nostru, apoi se-ndoaie la st`nga, ]nconjur[ lacul, =i se descarc[ ]n Dun[re sub dumbrava de s[lcii de l`ng[ t`rgu=orul Reni. }ncet se desfac ]n cea\[ co=uri de fabrici, turnuri de biserici, catarguri de cor[bii, — puternic =i str[lucitor ora=ul Gala\i r[sare, se ]nal\[ din valurile fluviului rege.

333

CUPRINS

|ARA. POPORUL

Dun[rea, Marea, Carpa\ii =i Prutul — iat[ cele patru hotare cari-ngr[desc p[m`ntul |[rii Rom`ne=ti. Am fost tr[it, pe vremuri, ]n grani\i mai largi. S-au fost ]nv`rtit, pe vremuri, palo=ele sclipitoare ale Voievozilor no=tri =i peste Carpa\i =i peste Prut. Dar s-au v[rsat ]ncoace ]necuri de potop, neamuri pe neamuri s-au ]mpins — noroade, ce nu le mai ]nc[pea lumea, au curs mereu peste noi =i-a trebuit — ca s[ putem tr[i — s[ ne mai str`ngem \ara, =i de la miaz[noapte =i de la r[s[rit. Adu=i ]n Dacia de ]mp[ratul Traian, r[ma=i aici, ]n urma celei mai vajnice lupte ce-au v[zut timpurile vechi, am p[strat ]n s`ngele nostru vitejia acelor dou[ popoare mari din care ne tragem, =i nu o dat[, ]n zbuciumul at`tor veacuri, ne-am ar[tat urma=ii vrednici =i ai legionarilor biruitori, care au v`nzolit lumea =i-au ab[tut codrii, ca s[ r[zbat[ ]n cetatea lui Decebal, =i ai uria=ilor ]nvin=i, care — ne mai put`ndu-se apara — =i-au dat o moarte a=a de m[rea\[ =i de tragic[ ]n fl[c[rile Sarmisegetuzei. De-atunci au trecut aproape dou[ mii de ani. Multe r[zboaie am avut =i multe nenorociri ne-au c[lcat ]n vremea asta. Vijelii cumplite-au trecut peste noi, la toate-am \inut piept, =i nu ne-am dat, =-aici am stat. Ca trestia ne-am ]ndoit sub v`nt, dar nu ne-am rupt. +i-am r[mas st[p`ni pe mo=ioara noastr[. +tie numai bunul Dumnezeu cu c`t s`nge ne-am pl[tit noi p[m`ntul acesta, scump tuturor rom`nilor, scump pentru frumuse\ile =i bog[\iile lui, scump pentru faptele m[re\e =i ]n[l\[toare care s-au petrecut pe el.

334

Rom`nia pitoreasc[

Odihneasc[-n pace gloriosul +tefan, c[ n-au fost spuse ]n de=ert cuvintele m`ndre =i-n\elepte pe care ni le-a l[sat cu limb[ de moarte: „Dac[ du=manul vostru ar cere leg[minte ru=inoase de la voi, atunci mai bine muri\i prin sabia lui dec`t s[ fi\i privitori ]mpil[rii =i tic[lo=iei \[rii voastre. Domnul p[rin\ilor vo=tri, ]ns[, se va ]ndura de l[crimile slugilor sale =i va ridica dintre voi pe cineva carele va a=eza iar[=i pe urma=ii vo=tri ]n voinicia =i puterea de mai ]nainte“. Din stra=ina mun\ilor ce-nal\[ marginea \[rii de la Severin p`n[ la Dorohoi, r`uri frumoase, d[t[toare de via\[, =i nenum[rate p`raie se despletesc, ]n c[r[ri de argint, peste-ntinsele =esuri ale Valahiei =i printre dealurile bl`nde ale Moldovii. Singur[ c`mpia Ialomi\ei s-a=terne t[cut[, neted[, uscat[ — vast ostrov ]nsetat, ]n mijlocul at`tor ape ce-mpodobesc p[m`ntul Rom`niei. Doarme sub =uierul v`nturilor de=ertul larg, nem[rginit al B[r[ganului. De mii de ani viseaz[ r`uri limpezi =i lacuri sclipitoare: ]n zilele senine de var[ visu-i se r[sfr`nge-n undele aerului =i-ng`n[ peste lanurile =i b[l[riile uscate ale pustiului acele ape vr[jite, am[gitoare ale „mirajelor“, a=a de frumos numite de popor „apa mor\ilor“. C[l[torii str[ini care-au str[b[tut v[ile Rom`niei pe drumuri hrintuite, ]n c[ru\ele de po=t[ de-acum patruzeci de ani, cu greu ar mai cunoa=te ast[zi locurile pe unde-au umblat. Li s-ar p[rea c[ alt[ \ar[ s-a pus ]ntre Carpa\i =i Mare. +i-ntr-adev[r, o \ar[ nou[ s-a ridicat de-atunci ]n r[s[ritul Europii. Mo=ia lui Mircea =-a lui +tefan, libera =i m`ndra Rom`nie de azi nemaicresc`nd ]n l[turi, a trebiut s[ creasc[-n sus, =i salt[ zi cu zi — o salt[ puterea tinere\ii =i setea de lumin[! Din hotar ]n hotar, ]n lung =i-n lat, o prind acum, cantr-o re\ea, =osele netede, pietruite, =i linii ferate, ]n=ir`nd pe firele lor ora=ele-nfloritoare =i sutele de fabrici ce scot la lumin[ bog[\iile \[rii. Ast[zi, capitala noastr[, care-a stat pitit[ prin mun\i at`tea veacuri, spore=te — sigur[ =i puternic[ — ]n mijlocul c`mpiei dun[rene, ridic`nd palat l`ng[ palat, pe unde-=i p[=tea odini-

335

Alexandru Vlahu\[

oar[ turmele legendarul Bucur. +i largi ]=i deschid acum por\ile altarele luminii — treptat poporul se ]nvioreaz[, se de=teapt[, la o via\[ de pace =i de munc[ roditoare. }n fa\a scundelor =i s[r[c[cioaselor chilii, unde-acum optzeci de ani dasc[lul Laz[r punea ]n m`na copiilor cea dint`i carte rom`neasc[, se-nal\[ falnic palatul universit[\ii, iar pe locul acela sf`nt s-au a=ezat trei statui: Eliade, Mihai Viteazu, Gheorghe Lazar — poetul, eroul =i apostolul. Dou[ mari bulevarde taie-n cruci= ora=ul. D`mbovi\a se minuneaz[ de str[lucirea =i m`ndre\a-n care se desfac malurile ei, ascunse p`n[ mai d[un[zi sub r[diuri1 de s[lcii. De-aici, din mijlocul capitalei zgomotoase, ]mi ]ntorn g`ndurile pe unde am umblat. Multe din locurile frumoase pe care le-am v[zut ]mi revin acum, ]nv[luite ]n farmecul dep[rt[rii, =i parc[ m[ dojenesc, unele c[ n-am spus destul, altele c[ n-am spus nimic de ele. Multe vor fi iar[=i pe care nu leam v[zut ]nc[. Dar ceea ce se ridic[ mai luminos =i mai sf`nt ]n mijlocul amintirilor mele, podoaba cea mai aleas[ =i mai m`ndr[-ntre podoabele \[rii, este poporul rom`nesc. }n sufletu-i larg, nespus de duios, l[murit ]n focul at`tor suferin\i, am g[sit izvorul curat al frumoaselor lui c`ntece =i ]n\elesul istoric al tr[iniciei =i st[ruin\ii noastre pe acest p[m`nt. }n marea lui putere de munc[, de lupt[ =i de r[bdare, ]n mintea lui treaz[ =i-n inima lui cald[ am g[sit sprijinul speran\elor noastre =i dezlegarea ]naltei chem[ri a neamului nostru. }l urm[resc cu g`ndul de-a lungul veacurilor, ]l v[d cu pieptul dezv[lit ]n zloat[ =i-n b[t[lii, muncind ca s[ pl[teasc[ d[rile \[rii, lupt`nd ca s[-=i apere p[m`ntul, c[z`nd =i ridic`ndu-se iar, murind ]n =es =i ren[sc`nd ]n mun\i, pururea t`n[r, pururea m`ndru, cu toate nevoile ce-au dat s[-l r[puie, =i m[-ntreb: ce popor a avut pe lume o soart[ mai aprig[ =i mai zbuciumat[, ce neam de oameni a stat mai viteaz =i mai ]ntreg ]n fa\a at`tor dureri! Unde-ar fi ajuns el ast[zi dac-ar fi fost l[sat ]n pace!... 1

Rediu — p[dure.

336

Rom`nia pitoreasc[

„O lacrim[-i tremur[-n glas, =i graiul lui e un suspin“, zice Michelet vorbind de poporul rom`n. }n adev[r, suferin\ile acestea au pus o bl`nde\[ divin[ pe figura \[ranului nostru. Inima lui e plin[ de mil[ pentru cei nenoroci\i, =i limba lui e dulce =i plin[ de m`ng`ieri. C`t[ ging[=ie e ]n c`ntecul cu care-=i adorm \[rancele copiii: „Nani, nani, pui=or“...

+i cu ce vorbe sf`=ietoare, ad`nci ca =i durerea din care-au izvor`t, ]=i petrec mor\ii la groap[: „Dragile mamei sprincene, Cum o s[ fi\i buruiene! Dragii mamii ochi=ori, Cum o s[ v[ face\i flori!...“

}ntr-o \ar[ a=a de frumoas[, c-un trecut a=a de glorios, ]n mijlocul unui popor at`t de de=tept, cum s[ nu fie o adev[rat[ religie iubirea de patrie, =i cum s[ nu-\i ridici fruntea, ca falnicii str[mo=i de odinioar[, m`ndru c[ po\i spune: „Sunt rom`n!“

337

Alexandru Vlahu\[

CUPRINS

REFERIN|E ISTORICO -LITERARE Am un sentiment deosebit, de duio=ie =i de un fel de pietate, ]n acest moment, c`nd ]ncep s[ scriu despre Vlahu\[... Vlahu\[, pentru cei din genera\ia noastr[, este cu totul altcineva, dec`t pentru cei mai b[tr`ni ori mai tineri dec`t noi. }ntre oamenii din aceea=i genera\ie este o comunitate de g`ndire =i de sim\ire, care o deosebe=te de genera\iile m[rgina=e, a=a ]nc`t, parafraz`nd cuvintele unui mare scriitor, se poate spune c[ o genera\ie este o patrie. +i Vlahu\[ a fost poetul genera\iei tinere de pe la anii 1890, al genera\iei romantice de atunci! Dac[, pe c`nd eram copii, am tremurat de ner[bdare ]mpreun[ cu +tefan cel Mare la poarta Cet[\ii Neam\ului, unde-l a=tepta „t`n[ra domni\[“, dac[, tot atunci, am urm[rit cu emo\ie pe viteazul voievod, pe drumul ce duce pe la Cornul Luncii spre chilia lui Daniil Sihastru — acum, c`nd devenisem mari, c`nd ]ncepusem s[ vis[m iubirea =i s[ ne ]nfior[m de tainele vie\ii, a=a cum se viseaz[ la optsprezece ani, acum ]ncepeam s[ uit[m pe Alecsandei =i pe Bolintineanu, =i s[ ne arunc[m cu nesa\ asupra lui Eminescu, a lui Delavrancea, a lui Vlahu\[. Eminescu era bolnav, =i ]n cur`nd muri. Istoria vie\ii, a boalei =i a mor\ii lui, ajuns[ p`n[ la noi sub form[ aproape legendar[, ]nconjurase, ]n ]nchipuirea noastr[, pe marele poet ca o aureol[ mistic[ =i supranatural[. +i apoi el era at`t de mare, at`t de colosal! A=a ]nc`t aveam impresia c[ ]ndeplinim un mister, c[ oficiem, ori de c`te ori ]l citeam pe Eminescu. +i-l citeam f[r[ sf`t=it! Vlahu\[, care exista undeva ]n carne =i oase, care ne trimitea din c`nd ]n c`nd, prin reviste, poeziile sale, care vorbea mai pe ]n\elesul nostru, era un... p[m`ntean. El era mai aproape de noi dec`t Eminescu, care plana triumf[tor ]n ad`ncimile albastre ale cerului. Vlahu\[ era poetul actual al acelei genera\ii... +i cum ]l citeam! +i cum ni se ]mpletea via\a sufleteasc[ cu sentimentele poetului nostru! }n vremea aceea, c`nd ni se forma sufletul, c`nd avea s[ se hot[rasc[ pentru totdeauna ceea ce era s[ fim pe lumea aceasta, c`t de

338

Din trecutul nostru

mult a pus Vlahu\[ ]n sufletul nostru!... Oare =tiu poe\ii adev[ra\i ce mare r[spundere au fa\[ de genera\ia t`n[r[ din vremea lor? Oare =tia Vlahu\[ cum r[sun[ ]n noi „Din durerile lumii“, „Ce te ui\i cu ochii gale=i“, „Iertare“...? Noi eram to\i ]namora\i de Margareta — =i totu=i nu eram gelo=i pe Radu, c[ruia ]i doream fericirea din suflet!... Noi to\i ne g`ndeam, ca =i Radu, „ce frumo=i erau ochii Margaretei ]n acea sear[!“ ...+i totu=i visam o Margaret[, pe care o a=teptam mereu — unii, vai, ]n zadar! +i to\i suspinam cu melancolie dup[ ni=te ]nchipuite amoruri defuncte, =i to\i spuneam iubitei noastre imaginare — poate iubitei care avea s[ vin[ =i s[ ne p[r[seasc[?: Acum, c`nd nu ne mai iubim, / Vino cu mine-n \intirim... +i cum ne pl`ngeam to\i visurile risipite, care nu se risipiser[ — dar care aveau s[ se risipeasc[ odat[! — c`nd citeam =i reciteam: A mele visuri risipite, / Ce-mi umplu inima de jale, / Le v[d ]n frunzele p[lite / +i-n pustiirea de pe vale! +i toate acestea s-au \esut de mult cu sufletul nostru, ]nc`t nu se mai pot desface. C`nd ne g`ndim la anii tineri, nu se poate s[ nu ne r[sar[ ]n minte un vers al lui Vlahu\[ — =i c`nd recitim, ori ne vine ]n minte un vers al lui Vlahu\[, nu se poate s[ nu ne r[sar[ ]n minte via\a de alt[dat[... C[ci aducerile-aminte cele mai duioase nu sunt legate numai de locurile =i de casa unde am petrecut anii copil[riei =i ai adolescen\ei noastre, ci =i de paginile care d[deau un ]n\eles lucrurilor de pe atunci =i r[spundeau nevoii noastre de idealizare... Cine poate citi f[r[ emo\ie baladele lui Bolintineanu, care i-au ]nc`ntat anii copil[riei? E slab[ balada Cet[\ii Neam\ului, dar ea are ceva deosebit pentru noi: e ca un glas care vine din ad`ncimea vremii copil[riei noastre =i care ne aduce tot ce a fost atunci, foarte demult, =i azi nu mai exist[... C`nd o citim acuma, sim\im suspinul dup[ to\i aceia din noi care s-au dus pentru totdeauna!... Dar acum nu mai eram „copii“, =i Vlahu\[ nu era un Bolintineanu. Ad`nca melancolie a celor optsprezece ani — niciodat[ cineva nu are melancolii a=a de ad`nci ca la optsprezece ani — ]=i g[sea expresia fericit[ ]n acea t`nguire, care sunt versurile din primul volum al lui Vlahu\[. Iar pentru acei care, ca =i poetul nostru, ne petreceam adolescen\a ]n acel vechi ora= al Moldovei, din „\ara de jos“, Vlahu\[ avea un farmec mai mult — el ne era mai aproape. +i el ]=i petrecuse aceia=i ani ]n B`rlad, =i el ]nv[\ase pe b[ncile aceluia=i liceu, la aceea=i profesori venerabili din care azi abia dac[ mai tr[iesc doi! +i ce... fuduli eram noi c[ =i Vlahu\p a ]nv[\at ]n aceea=i =coal[ =i la aceea=i profesori! Mi-aduc aminte c[ doi colegi ai mei st[teau la gazda

339

Alexandru Vlahu\[

unde st[tuse Vlahu\[... Ce prestigiu aveau ]n ochii no=tri acei colegi, care erau con=tien\i de norocul lor! C`t ]i invidiam noi — =i cum ne uitam prin toate col\urile od[i\ei, la u=i, la fere=ti, la masa pe care, poate, o fi scris Vlahu\[, la cleampa por\ii pe care pusese m`na de at`tea ori acel care v[zuse „ochii Margaretei din acea sear[!...“ +i ce respect aveam pentru micul func\ionar, care avusese inexplicabila fericire de a fi gazda lui Vlahu\[!... Mai t`rziu, c`nd eram studen\i, fl[c[i drag[ Doamne, =i c`nd =tiam =i noi ceva din ale vie\ii — c`t de potrivit =i la vreme ne d[du Vlahu\[ acel minunat imn al tinerei iubiri triumf[toare, dar at`t de delicat[ la acea v`rst[, c`nd putera de iluzionare e f[r[ sf`r=it... Iat[, am acuma ]naintea mea aceast[ minunat[ poezie, Iubire1, ]n care se zugr[ve=te at`t de minunat eterna copil[rie a sim\irii celui care iube=te =i se poate iluziona... +i abia pot rezista dorin\ei de a o transcrie toat[ — ca s[ m[ bucur cu cititorul de frumuse\ea ei. Dar cine nu cunoa=te aceast[ poezie!... Judeca\i, ce impresie ne puteau face la v`rsta de 20 de ani aceste versuri ale aceluia care, ]n liceu, ne ]nv[\ase cum s[ sim\im... C[ci poe\ii ne ]nva\[ cum s[ iubim, dup[ cum a spus at`t de bine cineva. +i Vlahu\[ a fost unul din dasc[lii no=tri!... Repet: sufletul genera\iei noastre se datore=te =i lui Vlahu\[. +i dac[ am tr[it, poate, mai poetic, mai romantic, sim\irile v`rstei tinere — dec`t alte genera\ii (prezum\ie de laudator temporis acti2), apoi meritul e =i al lui Vlahu\[. ...+i dac[, poate, ne-am torturat mai mult, ]n momentele c`nd eram ]n dureroasa situa\ie de a chema pe iubita ]n \intirimul iubirii, ca s[ num[r[m Ce de-a mai cruci sunt pe c[rare, — r[spunderea, pentru excesul de durere, cade =i asupra lui Vlahu\[... 1

}n articolul din „Via\a Rom`neasc[“ =i ]n „Scriitori =i curente“ se citeau dou[ versuri din aceast[ poezie: „Iubire, sete de via\[, Tu e=ti puterea creatoate... c`nt[ poetul =i c`nt[m =i noi ]mpreun[ cu el“. 2 Laudator temporis acti (lat.) — „cel care face elogiul (laud[) timpului trecut“ (Sf`r=itul unui vers din Arta poetic[ a lui Hora\iu, prin care subliniaz[ aceast[ caracteristic[ — pe care o condamn[ — a b[tr`nilor, de a ponegri prezentrul ]n favoarea trecutului.

340

Din trecutul nostru

*** +i iat[-ne ajun=i ]n amiaza vie\ii, c`nd acele afaceri de sentiment, de care am vorbit p`n[ aci, ]ncep s[ se conjuge la mai-mult-ca-perfect, cum zice a=a de frumos Kotzebue1... Poetul nostru, al genera\iei noastre, a mers ]n pas cu noi, s-ar zice c[ pentru noi... C`nd ]ncepusem a nu mai avea ce c[uta — =i g[si — ]n noi a=a de deosebit ca alt[dat[, c[ci poezia se dusese — c`nd lumea real[ ]ncepea s[ aib[ o realitate pentru noi, poetul nostru Que je l’ai toujours reconnu A tous les instants de ma vie,2 era aci, ca s[ r[spund[ aspira\iilor noastre. Poetul ]=i pune talentul lui ]n pream[rirea \[rii: a ]ntinderilor ]n spa\iu =i a ]ntinderilor ]n timp; a locurilor =i a vremurilor. }n acea admirabil[ Rom`nie pitoreasc[ el ne-a f[cut s[ vedem =i s[ iubim =i mai mult \ara, frumuse\ile ei, locul unde s-a desf[=urat istoria acestui neam... }n aceast[ carte nou[, Din trecutul nostru, poetul tinere\ii noastre scrie, ]n imagini =i pe ]n\elesul tuturora, istoria tragic[ a acestui popor, istoria celui mai nefericit popor din Europa, =i poate din lume. ...Poate din lume, c[ci dac[ va fi suferit tot at`ta vreun trib — aproape zoologic — din cine =tie ce meleaguri s[lbatice, suferin\a aceea nu poate fi pus[ ]n cump[n[ cu suferin\a unui popor nobil, care, ca =i eroii de tragedie, e cu at`ta mai de plans, cu c`t starea lui de mai ]nainte a fost mai fericit[ fa\[ cu adversitatea ]n care a c[zut. £...¤ ...................................................................... Istoria, ]ntruc`t explic[, este o =tiin\[. }ntruc`t evoc[ oamenii =i ]nt`mpl[rile trecutului, \ine de poezie. +i cum cartea lui Vlahu\[ n-are dec`t aceast[ din urm[ preten\ie, cine putea fi desemnat s[ scrie o istorie „pitoreasc[“ a poporului rom`n, dec`t acest staroste al breslei c`nt[re\ilor no=tri, a c[rui cea mai ]nalt[ ]nsu=ire artistic[ este tocmai acea plasticitate a stilului, care e menit[ s[ ne fac[ s[ vedem oamenii =i ]nt`mpl[rile... +i ]n adev[r, citind aceste pagini „din trecutul npstru“ istoria veche cap[t[ via\[, c[ci scriitorul nu ne face cunoscute faptele, ci ni le arat[. 1

August-Frederic-Ferdinand von Kotzebue — scriitor german (1761— 1819). 2 „Pe care l-am recunoscut ]ntotdeauna }n toate clipele vie\ii mele“ (fr.).

341

Alexandru Vlahu\[

La aceasta mai contribuie =i scurtimea, faptele urm`nd repede unele dup[ altele, ca ]ntr-un roman — nedistan\ate prin considera\ii =i explica\ii care, ]n istoriile =tiin\ifice, cap[t[ rolul principal, r[m`n`nd ca faptele s[ exemplifice oarecum considera\iile teoretice... Dar ]nsu=irea principal[, pentru care o oper[ de felul acesta e plin[ de via\[ =i de concret, este tot tratarea poetic[ a istoriei, adic[ zugr[virea personajelor prin caracterele lor individuale (adev[rate ori verosimile) =i zugr[virea evenimentelor ]n chip plastic... V-a\i g`ndit vreodat[, pe c`nd studia\i istoria rom`nilor, c[ femeile dace aveau, ca toate femeile, acel „etern feminin“, care face din femeie „prototipul ]ngerilor din senin“?1 Eu nu m-am g`ndit. Deci, femei dace, ge\i etc., pentru mine erau ni=te no\iuni, care f[ceau parte din ni=te propozi\ii — propozi\ii care m[ f[ceau s[ cunosc =i s[ pricep — =i-at`ta tot!... Citi\i ]n cartea lui Vlahu\[ cele dou[-trei pagini despre femeile dace, =i dac[ a\i fost ca =i mine, ve\i vedea pentru ]nt`ia dat[ c[ femeile dace erau femei... V-a\i g`ndit vreodat[, c`nd era\i pe b[ncile =colii, c[ marele +tefan, pe l`ng[ acel r[zboinic ]nfrico=[tor, pe l`ng[ omul care a ]nvins =i a fost ]nvins, care a fost ]n leg[turi cu =ahul Persiei =i cu senatul Vene\iei etc., — v-a\i g`ndit c[ a fost c`ndva „un tineret frumos cu ochii alba=tri =i cumin\i, a c[ror dulce privire e pururea dus[, pierdut[ ]n cine =tie ce ad`ncime de g`nduri mari“? ...................................................................... Totul cap[t[ via\[, totul devine dramatic =i pictural!... +i nu mai continuu cu exemplele, c[ci ar trebui s[ citez la nesf`r=it. Dar ]n cartea aceasta nu g[sim numai un pictor =i un povestitor artist. Sim\im =i o inim[ care bate necontenit. „Din trecutul nostru“ nu este povestirea unui om care scrie un tratat de istorie a unui popor, ci opera unui om care scrie, aci duios, aci m`ndru, aci ]ndurerat, istoria patriei, istoria zilelor bune =i rele, mai mult rele, ale neamului s[u... „Nesf`r=itele fr[m`nt[ri dinl[untru =i desele schimb[ri de domn sleiser[ puterile Moldovei. Ungurii =i polonii se uitau lacomi la \ara asta frumoas[ =i f[r[ noroc“... Desigur, Vlahu\[ are aceea=i iubire pentru tot neamul, dar — ori poate mi se pare? — are un col\ ascuns, ]n fundul inimii sale, pentru Moldova... To\i scriitorii moldoveni au o duio=ie deosebit[ pentru „\ara asta frumoas[“ =i „f[r[ noroc“. Iar ]n \ara aceasta nenorocit[, cei mai f[r[ noroc, pentru Vlahu\[, sunt acei care alc[tuiesc „prostimea t[cut[ care munce=te =i rabd[ =i 1

Aluzie la versul din Venere =i Madon[ de Eminescu: C[ci femeia-i ptototipul ]ngerilor din senin.

342

Din trecutul nostru

duce-n spinare nevoile \[rii“, „mul\imea aceea t[cut[ =i supus[ a muncii f[r[ r[splat[ =i f[r[ de sf`r=it, \[ranul acela harnic =i r[bd[tor care, =iatunci, =i-ntotdeauna, a =tiut p[stra ]ntreag[, sub paza jertfei lui, f[ptura cea de-at`tea ori primejduit[ a neamului nostru; mul\imea aceea t[cut[ care pl[te=te toat[ risipa de bani =i de s`nge, ca =i toate p[catele boierilor =i domnilor, de-atunci =i din alte vremi“ (am subliniat dou[ cuvinte, care ne arat[ pe autorul lui „1907“ ad`nc preocupat de durerile prezentului, c`nd scrie istoria trecutului); ]n sf`r=it „prostimea“ care-=i spune ]n divanul ad-hoc durerile adunate de veacuri... „Pentru ]nt`ia oar[, zice Vlahu\[, le spunea lumii cel ce nu se j[luise dec`t codrului“... *** ...................................................................... Acest r[ze= „din \ara de jos“ a ]n\eles c[ numai ]n lumina =i cu sprijinul ideilor acelei Fran\e revolu\ionare1 a fost cu putin\[ s[ scutur[m jugul robiei =i s[ ]mpr[=tiem ]ntunericul: „Un strig[t izbucnise din inima Fran\ei, =i regii p[m`ntului se cutremur[ ]n vechile lor tronuri. Era marele strig[t al Drept[\ii omene=ti, pe care a=a de mult o uitase lumea, ]nc`t glasul =i ]nf[\i=area ei, care-n adev[r c[p[tase ceva din s[lb[ticia fiarelor, o umplu de groaz[“ (Vede\i, Vlahu\[ explic[, justific`nd, chiar =i excesele revolu\iei). *** S[ mai vorbesc de partea pur artistic[ a operei, de stilul ei? Dar cine nu =tie c[ acest poet, care e unui din f[uritorii limbii literare artistice rom`ne, =tie s[ scrie mai bine dec`t oricare altul poate? Vlahu\[ nu are numai imaginea clar[ =i deci cuv`ntul propriu — vreau s[ spun c[ nu are numai ]nsu=irea ]nn[scut[ a stilistului — ci are =i =tiin\a scrisului, con=tiin\a artistic[, spiritul de autocritic[, care ]l fac s[ aleag[ =i s[ combine con=tient cuvintele ]n vederea imaginii =i a ritmului frazelor sale: „Urc`nd greu (e vorba de asaltul romanilor din vale asupra cet[\ii dace) scuturile despic[ p`rtia prin desimea s[ge\ilor“... „Soarele Romei apune. Vechii locuitori ai peninsulei Balcanice se urc[ tot mai sus pe culmile mun\ilor, ca =i cum ar c[uta s[ se mai ]nc[lzeasc[ la cele din urm[ raze ale acestui asfin\it dureros — dar umbra amurgului cre=te =i noaptea ]l ]nv[luie...“ (N-ar fi dispre\uit nici un Victor Hugo aceast[ imagine). 1

Fran\a revolu\iei de la 1848.

343

Alexandru Vlahu\[

*** Cartea d-lui Vlahu\[ este o fapt[ bun[ =i o oper[ de art[. Ea face onoare =i cet[\eanului =i artistului2 . Garabet IBR{ILEANU Din trecutul nostru, ]n G. Ibr[ileanu, Studii literare, Editura tineretului, B., 1957, p. 191—200. Cu toate c[ C. Dobrogeanu-Gherea a voit s[ fac[ din Vlahu\[ ]n mod exclusiv un „decep\ionist“, ]n realitate, dup[ cum vom vedea, optimismul constituie nota lui esen\ial[. Pe c`t e ]ns[ de integral pesimismul lui Eminescu, pe at`t e de relativ =i ra\ional acest optimism, a=a c[ ner[spunz`nd unei viziuni spontane =i energice =i neaduc`nd un ritm personal ]n dezvoltarea poeziei rom`ne, reac\iunea pesimismului eminescian a a=teptat momentul exploziei optimiste a lui Co=buc. De natur[ intelectual[, optimismul lui Vlahu\[ are paloarea lucrurilor trecute prin ra\ionament, obiect de argumenta\ie =i de dialectic[... }n acest sens e, de pild[, Din prag, poezia tip a discu\iei didactice =i retorice ]n jurul problemei mor\ii pe care omul de temperament o rezolv[ prin instinct. £...¤ Lucid, Vlahu\[ ne-a dat o poezie de analiz[ psihologic[ sau de efecte dramatice. Din prag, de pild[, dup[ cum am ar[tat, e drama sistematic expus[ a omului ce vrea s[-=i r[puie via\a. La icoan[ este iar[=i de natur[ dramatic[ =i chiar melodramatic[, prin analiza zbuciumului unei mame ce-=i aduce pruncul bolnav la icoana f[c[toare de minuni. £...¤ Inexisten\a lui Dumnezeu e, a=adar, concluzia logic[ a celeilalte drame din Dormi, iubito! — concluzii diferite ce ne precizeaz[ natura dramatic[ a talentului lui Vlahu\[ adaptat subiectului. +i iubirea e tratat[ uneori prin latura ei dramatic[ =i obiectiv[ ca o problem[ psihologic[. £...¤ Tablouri trase cu real[ cunoa=tere a me=te=ugului teatral, cu efecte =i suspensiuni c[utate de cugetare, cu locuri comune filozofante =i cu inten\ii moralizatoare, dar mai ales cu p[trundere psihologic[ — iat[ adev[ratul aspect al poeziei lui Vlahu\[, c[reia ]i lipse=te doar lirismul. £...¤ Izvor`nd din ra\iunea practic[, talentul lui Vlahu\[ r[m`ne discursiv =i instructiv. £...¤ Oric`te inciziuni am face ]n opera lui Vlahu\[, vom da, a=adar, peste filonul ascuns al inten\iei didactice, fie ]n Vechilor atenei=ti sau ]n Lini=te, ]n Unde ni sunt vis[torii? sau ]n Sl[vit e versul, dar nic[ieri nu-l vom g[si mai sincer =i mai realizat dec`t ]n paginile sale de proz[. Problema supravie\uirii literare e conjectural[ =i, de altfel, =i relativ[, deoarece m[sur[m imensit[\ile cu m[surile noastre, iar destinul orb ne 1

}ncheierea aceasta este reprodus[ dup[ „Scriitori =i curente“, ed. I.

344

Din trecutul nostru

dezminte, trec`nd posterit[\ii opere din considera\ii imprevizibile =i sugrum`nd altele. }n aceste condi\ii, nu se poate =ti de va r[m`ne ceva din opera lui Vlahu\[, dar, dac[ critica e dezarmat[ fa\[ de ]nt`mplare, o domin[ totu=i prin judecata ei care n-are nevoie de valorificarea timpului. Perfec\ia unei opere st[ ]n exacta adaptare a talentului scriitorului la subiectul tratat, a=a c[, dac[, de pild[, didacticismul turbur[ ritmul inspira\iei lirice a lui Vlahu\[, e ]ns[ bine venit ]n Rom`nia pitoreasc[, ]n Din trecutul nostru sau ]n Grigorescu, ]n care calda evocare a trecutului, cu viziunea pitorescului, poetic[ =i f[r[ o originalitate dezarmonic[, posesiunea me=te=ugului formal, combinarea utilului cu frumosul dau impresia adapt[rii genului ]n natura talentului scriitorului. £...¤ Epigon, Vlahu\[ a fost =i un profitor; venit pe drumul b[tut de altul, cu sfor\[ri b[rb[te=ti =i printr-o intui\ie genial[ a formei, el a beneficiat, netezind doar con=tiincos drumul deschis prin p[durea virgin[ a limbii noastre poetice =i nemaiprezent`nd asperit[\ile lui Eminescu. }n lipsa intui\iei verbale =i a spiritului creator, Vlahu\[ a avut instinctul cuv`ntului just, al propriet[\ii terminului. }ntre cei doi piloni (de altfel, de valoare inegal[), ]ntre Eminescu =i Co=buc, care au orientat poezia rom`n[ ]n direc\ii deosebite =i ne-au turnat limba ]n tipare noi, Vlahu\[ constituie o simpl[ verig[ de tranzi\ie... Pentru a fi o adev[rat[ personalitate, i-a lipsit, mai ales, originalitatea =i de sensibilitate, =i de form[, ]n care a procedat pe de-antregul din Eminescu; prin temperament, a fost ]ns[ mai mult un optimist, f[r[ energie, f[r[ spontaneitate =i repede dizolvat de unele „nedrept[\i„ sociale. F[r[ o puternic[ inspira\ie liric[, pornit[ dintr-un substrat intelectual, poezia lui e lipsit[ de av`nt, de pasiune, dar are, ]n schimb, claritate, preciziune, calcularea efectului dramatic, fine\ea analizei psihologice, finalitatea moralizatoare — calit[\i onorabile =i antilirice. Mai mult artist dec`t poet, prin echilibrul personalit[\ii sale, Vlahu\[ a \inut totu=i ]ntr-o epoc[ de secet[ interimatul poeziei rom`ne, =i, la urm[, s-a impus chiar ca un fel de coreg; istoria literar[ ]l va trece ]ns[ ]n r`ndul necesit[\ilor poetice ale epocei posteminesciene. Eugen LOVINESCU Alexandru Vlahu\[ ]n E. Lovinescu, Scrieri, 1, B., 1969, p. 291, 294, 295, 296, 297, 300. Ca poet, Vlahu\[ copiaz[ servil arhitectonica liricii lui Eminescu, ]ns[ cu totul superficial. Nu faptul de a fi retoric constituie o vin[. Vlahu\[ e de fapt prozaic, jurnalistic. Poemul se preface ]ntr-o discu\ie de idei. Ce e mai interesant este de a constata c[ eminescianul Vlahu\[ nu-i dec`t un dectractor deghizat al operei lui Eminescu. To\i cei umbri\i de gloria

345

Alexandru Vlahu\[

poetului Luceaf[rului primir[ cu satisfac\ie observa\ia c[ opera aceluia era o mod[ periculoas[ pentru tinerime, put`nd duce la sinucidere (concluzie sofistic[ pe nimic ]ntemeiat[): „C`nd am ]n\eles c-aceasta e o mod[ care soarbe/ Seva tinere\ii noastre, am zis g`ndurilor oarbe,/ Ce=i roteau peste morminte zborul lor de lilieci,/ S[ s-abat[ l[s`nd mor\ii ]n odihna lor de veci.“ Poeziile, venerate ]n =coal[ Unde ni sunt vis[torii?, La icoan[ sunt doar ni=te versifica\ii corecte. O anume atmosfer[ personal[ se g[se=te ]n c`teva creion[ri ale vie\ii s[te=ti, ]ntr-un idilic mai nesilit: „De pe gunoaieaprinse fumul/ Molatic se ridic[-n cer,/ +i caii la p[=une sun[/ Din piedicile lor de fier,/ /Departe-un fluier se aude,/ Un c`ntec aiurit, duios,/ Ce-n note lungi, tremur[toare,/ Suspin[ lin, misterios.“ Mai descoperim un lirism intim, familiar =i bonom, foarte rar ]n epoca eminescian[. O feti\[ se joac[ cu p[pu=a =i poetul o ademene=te cu o p[s[ric[, prilej de filosofie discret[ =i sur`z[toare, o alta a ajuns domni=oar[ =i poetul =i-aduce aminte u=urin\a cu care putea s[ s[rute pe fiin\a acum a=a de serioas[. }n Iubire, idilicul e lipsit de pedanterie. George C{LINESCU A. Vlahu\[, ]n G. C[linescu, Istoria literaturii rom`ne, Compendiu, Editura pentru literatur[, B., 1968, p. 196, 197. Vlahu\[ a v[zut ]n poet un militant ]n serviciul principiilor ]n[l\[toare, un „sem[n[tor“ de idei generoase =i sim\[minte nobile. }ntruc`t opereaz[ cu instrumentul minunat al cuv`ntului, care, dispun`nd de o putere aproape miraculoas[ („ ca-n basme“), „face lumi aevea din p[reri“, poetului ]i revine menirea de a str[bate \arina sufletelor =i a sem[na ]n brazdele lor „umede de rou[“, „via\[ nou[,/ Pe care va lega-o viitorul“. Stigmatiz`nd versul ce nu spune nimic, ci numai „se deap[n[ pe r`nduri, pe firul de pe fus“, depl`ng`nd condi\ia litera\ilor care comunic[ „desper[ri de porunceal[ =i dureri ]nchipuite“, Vlahu\[ pledeaz[ cu patos ]n favoarea poeziei pline de con\inut, deschis[ spre lume, spre marile idealuri umane, ]n stare „s[ reverse peste inimile noastre m`ng`iere =i iubire“; el cere poe\ilor s[ c`nte „rostul lumii =i splendorile naturii“, s[ exprime „g`nduri de-un ]ntreg popor g`ndite“, s[ despice cu „inspirata lor privire“ =i „cuv`ntul lor profetic“ „valurile de-ntuneric“ =i astfel „splendid[-naitea noastr[ s[ ne-arate-o lume nou[“. Fidel acestui crez, formulat ]n Cuv`ntul, Sl[vit e versul =i mai ales Unde ni sunt vis[torii?, poetul s-a str[duit ]n permanen\[ s[ scrie astfel ]nc`t opera sa s[ devin[ efectiv un factor de educare a con=tiin\elor. Dac[ realiz[rile nu sunt ]ntotdeauna pe m[sura inten\iilor, faptul se explic[ prin insuficienta for\[ liric[ a versurilor, prin men\inerea, ]n

346

Din trecutul nostru

nuvele =i roman, adeseori, a observa\iei la suprafa\a realit[\ii. Excelent versificator, Vlahu\[ formuleaz[ memorabil adev[ruri incontestabile, t[lm[ce=te magistral sentimente clare, masive, ]ns[ nuan\ele mi=c[rilor suflete=ti le ocole=te, nu se apleac[ niciodat[ asupra zonelor mai ad`nci, delicate, ale psihicului. Lira sa interpreteaz[ o gam[ restr`ns[ de st[ri interioare, necunosc`nd alt[ alternativ[ dec`t bucurie—triste\e, dragoste de via\[—pesimism. Drept consecin\[, ]n versurile sale se instaleaz[ monotonia, ]=i fac apari\ia cli=ee, imaginile se repet[, =i tot astfel rimele. }n o seam[ de poezii, personalitatea proprie este aproape strivit[ de modelul crea\iei eminesciene, pe care ]ncearc[ s[-l urmeze. Viabile s-au dovedit acele versuri ]n care sunt exprimate convingeri =i aspira\ii civico-etice =i estetice, ]n care sunt celebrate sim\[minte alese sau sunt fixate scene vii. St`ngaci ]n tentative de a surprinde vibra\iile subtile ale erosului, poetul glorific[ ]n schimb cu veritabil efect artistic ideea de iubire:“ Iubire, sete de via\[,/ Tu e=ti puterea creatoare,/ Sub care inimile noastre/ Renasc ca florile ]n soare“. Instantaneele unei idile erotice sunt ]nf[\i=ate cu gra\ie. }n virtutea puterii de pasticizare, poeziile cu caracter satiric (Lini=te =i Delendum) impun aten\iei situa\ii ce se \in minte. Neuitate r[m`n, gra\ie unor ]nsu=iri similare, =i totodat[ patosului verbal, =i alte piese, printre care, ]n primul r`nd, 1907: „Minciuna st[ cu regele la mas[.../ Dar asta-i cam de multi=or poveste:/ De c`nd sunt regi, de c`nd minciuna este,/Duc laolalt[ cea mai bun[ cas[“. }n proza epic[, nu lipsit[ de influen\e ale curentului naturalist, Vlahu\[ a ]ntocmit o catagrafie critic[ a societ[\ii timpului s[u. £...¤ Rom`nia pitoreasc[ este un atlas geografic comentat, traversat de o cald[ iubire de \ar[. £...¤ Publicistica lui Vlahu\[ atac[ acelea=i teme ca proza sa epic[, cu adres[ mai direct[, =i militeaz[ mai explicit ]n serviciul principiilor proclamate ]n versuri. Dumitru MICU A. Vlahu\[, ]n Scriitori rom`ni, Mic dic\ionar, Editura =tiin\ific[ =i enciclopedic[, B., 1978, p. 476, 478. Din aceea=i genera\ie cu Delavrancea =i Duiliu Zamfirescu =i abia cu vreo zece ani mai b[tr`n dec`t Br[tescu-Voine=ti, Al. Vlahu\[ este =i el unul din reprezentan\ii noului realism liric =i artistic. £...¤ Moralistul este prezent chiar ]n operele realistului Vlahu\[. Din c`nd ]n c`nd el se afirm[ ]ns[ singur, =i atunci scriitorul a=terne paginile sale cele mai bune. Vlahu\[ a d[ruit prozei noastre „tonul etic“. Multe din paginile sale plutesc ]ntr-o atmosfer[ de sinceritate cordial[, care angajeaz[ pe cititor =i-l fac s[ participe la zbuciumul scriitorului. £...¤

347

Alexandru Vlahu\[

Deopotriv[ cu to\i scriitorii realismului liric =i artistic, Vlahu\[ s-a oprit de mai multe ori ]n fa\a problemei literare a descrierilor de natur[, nu ]ns[ ]n nuvelele sale, unde omul este evocat de obicei ]n singura latur[ a fr[m`nt[rilor lui intime, f[r[ nici o conexiune cu mediul lui natural. }n Rom`nia pitoreasc[, 1901, apoi ]n Pictorul Grigorescu, 1911, tema peisajului opre=te ]ns[ ]ndelung pe Vlahu\[, care ]ntrebuin\eaz[ pentru a o rezolva nu darurile unui ochi de pictor, ci sensibilitatea, dealtfel f[r[ for\[ =i noutate, a unui poet. Desigur, Vlahu\[ grupeaz[ cu r[bdare ]n unele din tablourile sale mai multe tr[s[turi v[zute, f[r[ s[ ob\in[ totu=i imagini sintetice =i revelatoare. Dup[ tipul s[u sufletesc Vlahu\[ este mai degrab[ un contemplator asociativ, unul din acei admiratori ai naturii pentru care un peisaj este prilejul unei reverii, imaginea lucrurilor dizolv`ndu-se pentru ei ]n senza\ii subiective sau ]n sentimente cu privire la ele. £...¤ }n loc s[ observe, scriitorul se observ[ =i ]n locul „descrierii“, ]nt`mpin[m o „introspec\ie“. £...¤ Descrierea re\ine aproape numai sentimentele privitorului. Alteori, descrierea este redat[ printr-o alegorie, ca ]n aceast[ pagin[ consacrat[ evoc[rii Jiului privit ]n locul unde scap[ din trec[toarea Petro=anilor £...¤. Cu preponderen\a acelora=i procedee asociative sunt ob\inute =i descrierile de tablouri din Pictorul Grigorescu. Scriitorul se opre=te ]n fa\a tabloului, ]nsumeaz[, prin enumerare, tr[s[turile lui v[zute, dar ob\ine ceva ca impresia vie\ii abia c`nd noteaz[ propriile lui senza\ii asociative, ceea ce i se pare a fi lini=tea =i puritatea locului zugr[vit de pictor, cu „copacii care au stat din fream[t“ sau cu o atmosfer[ ]n care sim\ul vital al poetului resimte „aerul proasp[t al ]n[l\imilor“. Lipsind ]n celelalte lucr[ri ale sale, peisajul se impune aci ca tem[ literar[ =i ]mprejurarea este destul de limpede resim\it[ de cititor. Tudor VIANU A. Vlahu\[, ]n Tudor Vianu, Arta prozatorilor rom`ni, Editura Minerva, B., 1981, p. 167, 171, 172—173, 174. Rom`nia pitoreasc[ trebuia s[ fie cea mai reprezentativ[ oper[ a lui Vlahu\[. Cel pu\in aceasta a fost inten\ia scriitorului. Publicat[ ]n 1901, a fost inclus[ ]n majoritatea antologiilor literare. Manualele =i programele =colare i-au oferit un loc important. Frumuse\ile patriei, bog[\ia spiritual[ =i alesele ]nsu=iri fizice ale \[ranului rom`n fuseser[ eviden\iate =i ]n alte memoriale de c[l[torie, dar nimeni p`n[ la Vlahu\[ nu ]ncercase s[ ofere o imagine complet[ a \[rii sub aspect etnografic =i social, s[ descifreze urmele trecutului ]n ruinele cet[\ilor =i ]n legendele populare, s[ prezinte cu un sentiment de m`ndrie na\ional[ frumuse\ile \[rii =i multitudinea calit[\ilor morale ale locuitorilor ei. Dac[ ]n Dan lirismul era excesiv, ]n Rom`nia pitoreasc[

348

Din trecutul nostru

el este echilibrat. Emo\ia autorului este puternic[ =i reu=e=te s[ fie transmis[ cititorului. Cartea ar fi putut constitui ]ntr-adev[r opera reprezentativ[ a scriitorului, dac[ valoarea ei nu ar fi fost estompat[ de viziunea sem[n[torist[, de prezentarea idilic[ a vie\ii \[ranului rom`n. Pitorescul peisajului a fost extins de scriitor =i asupra satului rom`nesc, ]mprumut`ndu-i aspectul feeric al unor a=ez[ri omene=ti ]n care domne=te armonia =i fericirea general[. Dincolo de aceste limite, Rom`nia pitoreasc[ r[m`ne un moment important al literaturii noastre de c[l[torii. Viziunea sem[n[torist[ este prezent[ =i ]n alte lucr[ri, mai ales ]n nuvelele, schi\ele =i povestirile publicate ]n revista „Sem[n[torul“, sau ]n periodicele sem[n[toriste. Al[turi de acestea, Vlahu\[ a publicat numeroase pagini ]n care a condamnat regimul burghezo-mo=ieresc =i institu\iile lui, a demascat caracterul reac\ionar al monarhiei, =colii, presei =i familiei burgheze. £...¤ }n schi\ele Socoteala, De la \ar[ =i La arie a dep[=it imaginea idilic[ a satului, reflect`nd ]n mod obiectiv via\a plin[ de umilin\e =i mizerie a \[ranului rom`n. }n aceste opere, Vlahu\[ continu[ =i dezvolt[ cele mai valoroase tradi\ii ale realismului critic ]n literatura rom`n[. George SANDA Prefa\[, ]n A. Vlahu\[, Iubire, Editura pentru literatur[, B., 1965, p. XVI—XVII. Printre versurile sale g[sim =i poezii de o real[ valoare artistic[. A=a sunt Lini=te, Unde ni sunt vis[torii?... 1907, sonetele, Prima lec\ie. £...¤ Cu poezia 1907 Vlahu\[ a dat un minunat exemplu de atitudine civic[, a dovedit o cunoa=tere profund[ a contradic\iilor sociale care au generat r[scoalele \[r[ne=ti. El a intuit comunitatea de interese dintre partidele politice =i a demascat caracterul reac\ionar al monarhiei. £...¤ Poezia 1907 reprezint[ una dintre cele mai valoroase crea\ii ale lui Vlahu\[. Aici scrisul s[u a atins cea mai ]nalt[ valoare artistic[. }n aceste versuri, ar[ta Perpessicius, este evident[ „vigoarea conturului, succesiunea dramatic[ a fabula\iei, verbul gravat =i variata naturale\e a tonului, dup[ cum tablourile reclam[ ]n schimbarea lor“. £...¤ Alexandru Vlahu\[ a fost printre primii poe\i rom`ni care a folosit mai larg sonetul. Nevoit s[ se supun[ constr`ngerii formale a unei anumite prozodii, nu a dep[=it limitele ]n care =i-a manifestat atitudinile lirice. Vlahu\[ nu a fost un „vis[tor haotic“. Spontaneitatea imaginilor se manifest[ rar, idealul artistic al poetului sedus de perfec\iune a putut fi u=or orientat spre ordinea formal[. Lirismul s[u este asem[n[tor parnasienilor de tipul lui Hérédia =i Mihail Codreanu, „st[p`nit =i rece“. F[r[ s[ dezv[luie laturile inedite ale sensibilit[\ii, sonetele reu=esc s[ exprime mai bine notele specifice orizontului artistic al lui Alexandru

349

Alexandru Vlahu\[

Vlahu\[. £...¤. Poezia interioarelor, reg[sirea trecutului ]n obiectele ]nc[perilor, ]nt`lnit[ ]n opera lui Ion Pillat, Demostene Botez =i Otilia Cazimir, ]=i are ]n Vlahu\[ un precursor. £...¤ Prin paginile valoroase cu care a contribuit la f[urirea istoriei na\ionale, Vlahu\[ a dovedit c[ a =tiut s[-=i cultive calit[\ile pe care considera c[ trebuie s[ le aib[ un adev[rat scriitor: „Observare ad`nc[, meditare ]ndelungat[, st[ruin\[, studiu, r[bdare =i munc[“. F[r[ s[ reprezinte o culme a literaturii rom`ne, opera lui Alexandru Vlahu\[ r[m`ne un moment important al culturii =i literaturii noastre, indispensabil[ pentru definirea peisajului social =i artistic al celei de-a doua jum[t[\i a secolului al XIX-lea =i a ]nceputului celui de al XX-lea. George SANDA Prefa\[, ]n Alexandru Vlahu\[, Iubire, Poezii, Editura pentru literatur[, B., 1965, p. XVIII, XX, XXII, XXIII, XXIV. Poezia de idei, satirele =i poemele cu subiect ale lui Vlahu\a sunt m[rturii ale unui suflet senin, deschis spre ]n\elegerea lumii =i doritor s[ fie de folos alor s[i. Aceast[ calitate =i-a confirmat-o =i prin traducerile din Ada Negri, care, prin preocup[ri =i sensibilitate, ]i ]ntregesc organic opera proprie. £...¤ Modelul eminescian se simte de departe, dar sentimentul este adev[rat =i gra\ia nu pare a fi rezultatul artificial al unui ]mprumut. Recept`nd din opera lui Eminescu ceea ce se ]nscria ]ntre limitele sensibilit[\ii sale minore, Vlahu\[ n-a simulat un zbucium care nu era al lui =i nu =i-a pus masca tragic[ pe care, cu un gest grotesc, au ]ncercat s[ =i-o potriveasc[ at`\i epigoni. Poetul sentimental face figur[ onorabil[ =i c`nd atinge u=or coarda elegiac[, ]n sonete =i ]n alte c`teva poezii, ]n care amintirea unei iubiri ne]mplinite =i trecerea implacabil[ a timpului ]i trezesc un fior repede stins ]n resemnare. Versurile lui Vlahu\[ f[urite la foc mic scap[r[ iriz[ri de poezie, pe care tribunul le-a putut ob\ine altminteri rareori. Prima lec\ie =i Cum curge vremea... sunt poezii de un farmec simplu, care atest[ c[ duio=ia, z`mbetul tandru =i umorul bl`nd apar\in registrului propriu al poetului mai mult dec`t patetismul. }n poemul Iubire, evocarea unei idile din adolescent[ nimere=te tonul cel mai firesc, =i mica simfonie comunic[ sentimentul cu fine\e =i adev[r. Ion ROMAN Postfa\[, ]n A. Vlahu\[, Poezii, Editura Minerva, B., 1974, p. 201, 202.

350