Dicționar de calitatea vieții [PDF]

Zitiervorschau

%96

'LJLWDOO\VLJQHGE\%96 '1FQ %96JQ %96F 5RPDQLDO 52 R %LEOLRWHFD9LUWXDOăGH6RFLRORJLH RX ,QVWLWXWXOGH&HUFHWDUHD&DOLWă‫܊‬LL9LH‫܊‬LL H FRQWDFW#ELEOLRWHFDGHVRFLRORJLHUR 5HDVRQ'LJLWL]HGE\%96 /RFDWLRQZZZELEOLRWHFDGHVRFLRORJLHUR 'DWH

loan MARGINEAN

Marian VASILE ( coordonatori)

DICTIONAR ' DE CALITATEA VIETII '

Autori: Mihai DUMITRU, Eugen GL.AVAN, Simona ILIE, Flavius MIHALACHE, Adina MIHAILESCU, Adriana NEGUT, Claudia PETRESCU, Cosmina POP, Raluca POPESCU, Iuliana PRECUPETU, Ana Maria PREOTEASA, Mariana STANCIU, Simona Maria STANESCU, Laura TUFA, Bogdan VOICU, Malina VOICU

EDITURA ACADEMIEI ROMANE Bucuresti, 2015

CUPRINS

Prefata Despre autori Abrevieri intalnite frecvent in text.. Abordare multinivel a cercetarii calitatii vietii Accesul la servicii de educatie Accesul la servicii de sanatate Accesul la servicii pub lice Agency Alfabetizare digi ta la Alienare Anomie Asigurari sociale Asistenta sociala Asistenta medicala primara, secundara sau tertiara., Autoconsum Beneficii sociale Bugete de goapodarie Buget de timp Bullying Bunastare mentala Bunastare subiectiva Calitatea locuintei Calitatea locuirii Cali ta tea mediului Calitatea mediului politic Calitatea ocuparii Calitatea sociala Calitatea societatii Calitatea subiectiva sau perceputa a vietii Calitatea vietii Calitatea vietii comunitare Calitatea vietii de familie Calitatea vietii de munca Calitatea vietii in Romania Calitatea vietii varstei a treia Capabilitati Capital social

11 13 17 19 21 21 23 26 26 26 28 28 28 28 28 29 29 29 29 30 31 33 33 37 38 39 40 41 .43 43 45 48 50 53 55 57 58

Cheltuieli ale gospodariei Ciclu de viata

Clase de calitate a vietii Coeziune sociala Competente digitale Comunitate Conditii de munca Conditiile de viata ale populatiei Conflicte sociale Consum etic Consum in colaborare Cons um locavor Consum sustenabil Consumul populatiei Cos de consum Culturi ale bunastarii subiective Deprivare Deprivare digitals Deprivare relativa Dezvoltare comunitara Dezvoltare durabila Dezvoltare locala Dezvoltare sociala Dezvoltare umana Diagnoza calitatii vietii Dimensiuni ~i indicatori ai calitatii vietii Diviziune digitala Dorinta Downshifting e-Incluziune Echilibrul intre viata profesionala si via ta privata Economie inforrnala Economie sociala Educatia Egalitate de gen Eurobarometru European Quality of Life Survey European Social Survey The European Union Survey of Income and Living Conditions Evaluarea calitatii serviciilor publice Evaluarea calitatii vietii Excluziune sociala Facilitatori comunitari Factori deterrninanti ai calitatii vietii Fair trade Feminism

61 63

68 68 69 70 71 72 73 73 74 74 74 77 79 80 81 83 83 85 86 89 92 94 94 94 96 96 96 96 99 101 101 104 107 108 109 109 110 111 114 116 118 118 120 120

6

...~~----------------------------

Fericire Flexicuritate Gentrificare Gerontologie sociala Global Health Observatory Gospodarie Grupuri vulnerabile Homeostaza satisfactiei cu viata Homelessness Inactiv - casnica - ocupare inforrnala Incluziune sociala Indicatori ai sanatatii populatiei Indicatori sociali Indicele Dezvoltarii Umane Inegalitatea de venituri Inegalitati sociale ······ Infrastructura Integrarea pe piata muncii Imbatranire activa Imputernicire sociala Key Indicators of the Labour Market (KILM) Labour Force Survey Legea lui Engel Life ability Lifelong learning Lipsa de adapost Livability Masurarea index a calitatii vietii Masurarea saraciei: abordari directe si indirecte Masurarea saraciei: metode subiective Metodologii de cercetare a calitatii vietii., Minim de subzistenta Minim de trai decent. Mobbing Mod de viata Model de consum Munca digitala Munca flexibila Nevoie umana Nivel de aspiratii Nivel de trai Ocupare Orientari in cercetarea calitatii vietii Paradigma calitatii vietii Paradoxul Anderson

··········

121 122 122 124 124 125 125 129 129 129 131 132 134 135 137 139 139 139 139 139 139 140 141 143 143 143 146 147 150 151 156 157 158 158 158 160 162 165 165 168 169 170 172 173 175

7

Paradoxul lui Easterlin Paradoxul lui Simpson Paradoxul redistribuirii Partidpare publics Perceptia calitatii vietii Politici de ocupare Politici publice de imbunatatire a calitatii vietii populatiei Postmaterialismul ~i calitatea vietii

Prag de saracie Profiluri ale calitatii vietii Prosperitate digitala Prosperitate precara Protectia consumatorilor Puterea de cumparare a populariei Raport social. Relatii profesionale la locul de munca., Reputatie on-line Resurse macroeconomice pentru nivelul de trai Responsabilitate sociala corporativa Resurse reconvertibile Rezilienta Satisfactia cu locul de munca Satisfactia cu sanatatea Satisfactia cu viata Satisfactia cu viata comunitara Satisfactia cu viata de familie Satisfactie cu viata maritala Saracie Saracie subiectiva si consensuala Securitate on-line Securitate socioeconomica Servicii comunitare Servicii de fngrijire a copiilor Servicii de ingrijire pe termen lung Servicii de utilitati publice Servicii sociale Simplitate voluntara Sistem public de sanatate Societate informationala Societate meritocratica Standard de viata Standardul subiectiv de viata Statul bunastarii. Stil de via ta Stil de viata frugal Stil de viata sanatos

8

175 175 175 175 178 179 182

185 186 188 189 192 193 194 195 195 195 195 195 197 197 198 199 202 203 204 204 206 208 211 213 213 214 214 214 214 216 216 218 218 218 220 220 223 225 228

Strategie de viata Subocupare Surse de date pentru cunoasterea calitatii vietii populatiei Sustenabilitate Tensiuni din societate Teoria cicl urilor depri varii Teoria discrepantelor multiple Teoriile top-down si bottom-up ale satisfactiei cu viata Timpul de munca Timp liber V enituri Viata buna Voluntariat World Database of Happiness Index de termeni si autori Bibliografie

232 232 233 234 234 234 235 237 239 241 244 245 247 249 251 257

9

_.....

.-im--

PREF A TA.

Volumul de fata cuprinde teorii, metodologii §i practici de cercetare in domeniul calitatii vietii. Prin publicarea lui, dorim sa venim in sprijinul celor interesati de cercetarea calitatii vietii, tema tot mai populara, atat in studiile oamenilor de §tiinta, cat §i in viata publica, in programele §i discursurile politice, in mass-media etc. Studenti, cercetatori, politicieni sau specialisti in politici publice, jurnalisti, dar si alte persoane vor gasi in aceasta lucrare o multime de informatii utile despre factorii care conduc la O viata mai buna. Autorii Dictionarului sunt cercetatori la Institutul de Cercetare a Calitatii Vietii (ICCV), din componenta lnstitutului National de Cercetari Econornice ,,Costin C. Kiritescu", Academia Romana, cu experienta semnificativa in studierea calitatii vietii la nivel national §i european. Ace§tia au publicat, individual sau colectiv, o serie de volume, studii, articole §i rapoarte, au sustinut comunicari stiintifice, au oferit expertize §i consultari, au avut interventii publice. Dictionarul cuprinde peste 100 de termeni cu referire la domeniul calitatii vietii selectati pe baza frecventei utilizarii lor in literatura de specialitate. in principiu, majoritatea acestor termeni intruneste consensul semnificatiilor atribuite. in situatii specifice de dezacord, intalnite in literatura in privinta abordarii unor termeni, am adoptat o perspective critica, fiind interesati de stabilirea unor delimitari conceptuale dare. De aceea, Dictionarul nu este doar o trecere in revista a unor sensuri sau perspective, fiind intreprinse §i analize pentru a lamuri anurnite situatii §i modul adecvat de utilizare a conceptelor. Ne-am axat pe termeni specifici de calitatea vietii, evitand suprapunerile cu abordarile altar domenii, fie ele §i foarte apropiate, cum sunt sociologia,psihologia, antropologia, econornia, ecologia, politicile sociale, politologia, filosofia s.a, Formarea profesionala a autorilor volumului (sociologie, economie) §i-a pus amprenta asupra demersurilor noastre, dar eel putin s-a scos in evidenta semnificatia conceptului respectiv din perspectiva calitatii vietii, Termenii au primit spatiu diferit in functie de complexitatea lor. Unii termeni derivati, desi au intrari distincte, au fost abordati la tema de baza, facandu-se trirniterea respectiva. De asemenea, la fiecare termen s-au indicat §i termeni inruditi. 11

Dictionarul

poate fi folosit si ca sursa de informare cu pnvire la

institutiile care cerceteaza domeniul in Europa sau la nivel mondial, dar §i ca sursa de date specifice. Aceasta lucrare de sinteza este redactata sub semnul aniversarii a 25 de ani de activitate a Institutului de Cercetare a Calitatii Vietii, infiintat, pe data de 2 ianuarie 1990, cu misiunea ca prin studiile intreprinse sa contribuie, deopotriva, la cunoasterea adecvata a modului in care traiesc romanii (cat de bine traiesc §i/sau cred ca traiesc), dar §i la formularea §i implementarea politicilor pentru imbunatatirea calitatii vietii populatiei. Multumim colegilor care de-a lungul timpului au fost implicati in activitatile de cercetare ale Institutului. Acestia sunt autori morali ai acestui Dictionar prin contributiile aduse la cunoasterea §i popularizarea domeniului in tara noastra. Le multumim dlui Mircea Dumitrana §i dnei Florina Nicolau pentru sprijinul tehnic oferit in pregatirea Iucrarii de fata. loan Marginean Marian Vasile Noiembrie 2014

12

DESPRE AUTORI

loan Marginean (coordonator) este licentiat in sociologie din 1970 si doctor in filosofie din 1979, cu tema epistemologia ;;i metodologia masurarii sociale. In prezent este director adjunct al Institutului de Cercetare a Calitatii Vietii (Academia Romana) ;;i conducator de doctorat la Universitatea din Bucuresti. Este preocupat de domeniile: metodologia cercetarii sociologice, structura sociala, calitatea vietii, indicatori sociali si politici sociale. Ultima lucrare publicata (coordonator ;,i autor) este Profiluri teritoriale ale calitafii oietii fn Romania (2013, Editura Academiei Romane). 11 puteti contacta la [email protected]. Marian Vasile (coordonator)este doctor in sociologiedin 2010, cu tema stiluri de viata in Romania postcomunista. Este preocupat de intelegerea rolului factorilor contextuali pentru adoptarea unui stil de viata sustenabil, incluzand aici si stilul de viata sanatos. Ultima lucrare publicata este Introducere fn SPSS pentru cercetarea socialii $i de piafa. 0 perspectiva aplicaii: (2014,Editura Polirom). Mai multe informatii despre activitatile sale gasip pe http:/www.marian-vasile.ro. 11 puteti contacta la marian.vasileef sas.unibuc.ro. Mihai Dumitru este sociolog, cercetator la Institutul de Cercetare a Calitatii Vietii, cu 40 de ani de experienta in cercetarea sociala, Domeniile sale de specializare sunt cercetarea calitatii vietii, a comportamentelor politice, a tineretului, precum si a proceselor stratificarii sociale. A predat cursuri de sociologie la universitatile din Ploiesti, Brasov si Bucuresti. II puteti contacta la [email protected]. Eugen Glavan este doctor in sociologie din 2012, cu tema imaginea spatiului rural in societatea romaneasca dupa 1989. Este preocupat de modul in care studiul imaginii poate contribui la intelegerea realitatii sociale ;,i de impactul tehnologiilor digitale asupra interactiunilor dintre indivizi, Ultima lucrare publicata este articolul ,,Murales Bolognese: Visual Representationsof Italian Urban Culture", in revista ,,SociologieRornaneasca" (nr. 1/2014). Informatii despre proiectele si activitatile sale puteti gasi pe http:/www.sociologic.ro. 11 puteti contacta la [email protected]. 13

Simona Ilie este doctor in sociologie (Universitatea din Bucuresti).

Activitatea sa de cercetare vizeaza politica veniturilor populatiei (salarii, transferuri sociale) si ocuparea populatiei, cu accent pe ocuparea grupurilor vulnerabile. Poate fi contactata la [email protected]. Flavius Mihalache este doctor in sociologie din 2013, cu o tema din domeniul sociologiei rurale. in momentul de fata este interesat de analiza modului in care fondurile destinate dezvoltarii rurale contribuie la configurarea coordonatelor vietii sociale §i economice la nivelul localitatilor rurale. Ultima lucrare publicata este articolul ,,0 analiza critica asupra dezvoltarii agriculturii §i zonelor rurale pe baza PNDR 2007-2013", publicat in revista ,,Calitatea Vietii" (nr. 3/2013). 11 puteti contacta la [email protected]. Adina Mihailescu a absolvit Facultatea de Cibernetica, Statistica §i Informatica Economica in anul 1990. Este angajata a Institutului de Cercetare a Calitatii Vietii din anul 1994. Din 2000 este doctor in economie. Principalele sale preocupari de cercetare privesc modelul minimurilor de trai decent §i de subzistenta, costurile sociale, veniturile §i consumul populatiei, conditiile d viata al familiilor cu copii, conditiile de trai ale persoanelor varstnice. Ultima publicatie, in colaborare cu Mariana Stanciu (coord.) si Ana-Diana Jawad, este lucrarea Healthcare Services in Romania. After Two Decades of Reform (2014, Editura LAP Lambert Academic Publishing). Autoarea poate fi contactata la adresa adina [email protected]. Adriana Negu] este doctor in sociologie din 2012, cu terna valuar a prograrnelor socia]e. Este pr ocupata de domeniile: evaluarea programelor ~i politicilor sociale, economie sociala, dezvoltare comunitara ~i calitatea vietii. Ultima lucrare publicata este capitolul ,,Capital social, economi socials ~i dezvoltare locala" din volumul Economia socialii tn coniextul tiezooltiirii locale, ordonat de Claudia Petrescu (2013, Editura Polirom). Poate fi contactata la [email protected]. Claudia Petrescu este doctor in sociologie din 2010, cu tema participare publics §i dezvoltare locala. Domeniile sale de interes includ dezvoltarea locala, economia sociala, participarea publica, calitatea serviciilor publice, politici sociale, incluziune socials. Ultima Iucrare publicata este Cooperativele fn Romania. Actori ai dezooltiirii socio-economice (2013, Editura Polirom). 0 puteti contacta la [email protected]. 14

Cosmina Pop este doctor in sociologie din anul 2010, cu o tema dedicata dimensiunii subiective a calitatii vietii, Domeniile de interes in cercetare sunt reprezentate de calitatea vietii, bunastarea subiectiva, starea de sanatate a populatiei i;;i calitatea vietii copiilor. 0 puteti contacta la adresa [email protected].

Raluca Popescu este doctor in sociologie din 2009, cu tema familia in societatea romaneasca. Are 12 ani de experienta didactica i;;i de cercetare in domenii precum sociologia familiei, metodologia cercetarii sociologice, calitatea vietii, politici sociale. Ultima publicatie este Familia fn via/a romdnilor, in Profiluri teritoriale ale calitiiiii oieiii fn Romania, coordonata de loan Marginean (2013, Editura Academiei Romane). 0 puteti contacta la [email protected]. Juliana Precupeju este doctor in sociologie din 2005, cu o tema dedicata strategiilor de dezvoltare comunitara in Romania. Domeniile de interes sunt reprezentate de calitatea vietii, inegalitatile sociale si metodologia cercetarii sociale. Cea mai recenta publicatie este Inequality in Romania. Dimensions and trends (coautor cu Marius Precupetu) (2013, Editura Academiei Romane). Poate £i contactata la adresa [email protected]. Ana Maria Preoteasa este doctor in sociologie (Universitatea din Bucuresti) din 2009. Domeniile sale de expertiza sunt calitatea vietii, ocuparea i;;i politicile sociale. Cea mai recenta publicatie este articolul Roma women and precarious work: Evidence from Romania, Bulgaria, Italy and Spain (2013, Revista de Cercetare i;;i Interventie Sociala, 43). Poate fi contactata la [email protected]. Mariana Stanciu este doctor in economie din anul 1995, cu tema calitatea serviciilor pentru populatie din Romania. Domenii de cercetare predilecte sunt standardul de viata, modele de consum, politici antisaracie i;;i de incluziune sociala, calitatea serviciilor medicale. Ultima sa publicatie, al carei coordonator este, scrisa in colaborare cu Ana-Diana Jawad si Adina Mihailescu, este Healthcare Services in Romania. After two Decades of Reform (2014, LAP Lambert Academic Publishing). 0 puteti contacta la marianal [email protected]. Simona Maria Stanescu este doctor in sociologie din 2012, cu tema redefinirea bunastarii sociale din perspectiva schimbarilor sub impactul globalizarii - statul bunastarii intre supravietuire, reforma si integrare europeana. Domeniile de cercetare care o preocupa sunt politicile sociale, 15

statul bunastarii, grupurile vulnerabile, asistenta sociala si economia sociala, lJltima carte publicata, scrisa lmpreuna cu Mariea Ionescu, este Politici pub/ice peniru romi. Raper! de eoalunre a programelor naiionale Jinan/ate de

Uniunea Europeanii pentru incluziunea romilor (2014, Editura ProUniversitaria). O puteti contacta la simona. [email protected]. Laura Tufa este doctoranda in sociologie la Universitatea din Bucuresti, cu o tema despre practicile etice din cercetarea sociala. Domeniile de interes sunt inegalitati sociale, transformarea muncii, relatii de munca si politici de ocupare, practici ale cercetarii stiinjifice, locuire, inegalitati digitale. 0 puteti contacta la adresa [email protected]. Bogdan Voicu este abilitat In sociologie (2013), cu o tema despre schimbarea valorilor sociale. Este doctor in sociologie (Uni versitatea din Bucuresti) din 2004, cu o lucrare despre strategii de viata si teorii ale capitalului in postcomunism. Domeniile sale de Interes includ schimbarea sociala, valorile sociale, migratia internationala, capitalul social, satisfactia cu viata, sociologia educatiei. Cea mai recenta lucrare publicata este Immigrants and social trust: Mind the cultural gap? (2014, in Studia Politica", XIV(2): 201-220). 11 puteti contacta la [email protected]. 11

Malina Voicu este doctor in sociologie din 2004, cu tema legitimitatea politicilor sociale in Romania post-comunista, Domeniile principale de cercetare sunt sociologia valorilor, sociologia familiei, analiza cantitativa in stiintele sociale r;,i masurarea in cercetarea comparative. Ultima lucrare publicata, imprena cu Andreea Constantin, este Attitudes tinuards gender roles in cross-cultural surveys: Content validity and cross-cultural measurement invariance (2014, Social Science Indicators, on-line first). 0 puteti contacta la [email protected].

16

ABREVIERI INT A.LNITE FRECVENT IN TEXT

AMIGO

- Ancheta Portei de Munca in Gospodarii

CE

- Comisia Europeans

DCV

- Diagnoza Calitatii Vietii

EC HIM

- European Community Health Indicators & Monitoring

EQLS

- European Quality of Life Survey

ESS

- European Social Survey

EU-SILC

- The European Union Survey of Income and Living Conditions

EUROFOUND

- European Foundation for the Improvement of Living and Working Conditions

EVS

- European Values Study

EWCO

- European Working Conditions Survey

FAO

- Food and Agriculture Organization of the United Nations

FEANTSA

- The European Foundation of National Organisations Working with the Homeless

HDI

- Human Development Index

HDR

- Human Development Reports

ICCV

- Institutul de Cercetare a Calitatii Vietii

IDU

- Indicele Dezvoltarii Umane

ILO

- International

INS

- Institutul National de Statistica

ISCO

- International

Labour Organization Standard Classification of Occupations

KILM

- Key Indicators of the Labor Market

NUTS

- Nomenclature of Territorial Units for Statistics

OECD

- Organisation for Economic Co-operation

PIB

- Produs Intern Brut

and Development

PPC

- Paritatea Puterii de Cumparare

TIC

- Tehnologia Informatiei si Comunicatiilor

UE

- Uniunea Europeana

UN

- United Nations

UNDP

- United Nations Development Programme

UNESCO

- United Nations Educational, Scientific and Cultural Organization

VNB

- Venitul National Brut

WB

- World Bank

WHO

- World Health Organisation

wvs

- World Values Survey

17

Abordare multinivel a cercetarii calitatii vietii Asumptie ca starea concreta a unei persoane (de exemplu, starea de sanatate) sau reprezentarea despre aceasta stare (de exemplu, autoevaluarea starii de sanatate) este determinata, simultan, de caracteristici personale (stadiul din ciclul de viata, educatie etc.), dar §i de cele ale eel putin unei unitati sociale in care individul este integrat (rata somajului in localitatea de resedinta, numarul de sali de sport din regiunea de dezvoltare etc.). Acest mod de conceptualizare este transpus empiric prin tehnica statistica a regresiei multinivel. Fara a considera abordarea calitativa a socialului mai putin importanta decat cea cantitativa, aid ne referim la cea din urma. Variabila dependents (VD), ceea ce vrem sa explicam, este o trasatura individuala: gradul de multumire cu propria viata, sanatatea autoevaluata, evaluarea serviciilor publice de sanatate, intentia de a renunta la fumat, frecventa practicarii unei activitati sportive, cantitatea de fructe §i legume consumata zilnic etc. Variabilele independente (VI),factorii care explica sunt caracteristici ale persoanei (nivelul 1), dar §i ale (eel putin) unei unitati sociale din care face parte (nivelul 2, nivelul 3 etc.). Satisfactia cu viata (VD) poate depinde de satisfactia cu situatia financiara proprie (VI nivel 1), sentimentul de autonomie (VI nivel 1), gradul rutinier al muncii prestate (VInivel 1), orientarea de valoare materialists sau postmaterialista (VInivel 1), dar si de gradul general de dezvoltare al tarii in care traieste, masurat prin produsul intern brut (PIB) per capita (VI nivel 2) sau prin alte masuri ale modernizarii unei societati, cum ar fi Indicele Dezvoltarii Umane (VI nivel 2), ponderea fortei de munca in alt sector decat eel agricol (VI nivel 2), ponderea fortei de munca in sectorul serviciilor (VI nivel 2) etc. (Delhey 2009). Aceasta este o analiza care implica doua niveluri. Primul nivel este reprezentat de cetatenii tarilor lumii, care au fost incluse in valul 5 al cercetarii comparative World Values Survey. Al doilea nivel este reprezentat de aceste tari, 53 la numar. Informatiile de la primul nivel sunt despre persoana, pe cand inforrnatiile de la al doilea nivel sunt despre tara. Pot exista si analize cu trei sau mai multe niveluri. In exemplul prezentat aici, putem introduce un nivel intermediar intre individ si tara, reprezentat de o clasificare regionala similara celei care imparte o tara in regiuni de dezvoltare (NUTS-Nomenclature of Territorial Units for Statistics). Paradigma calitatii vietii, in esenta, este multinivel. Starea efectiva sau subiectiva a unei persoane este dependenta de capacitatea acesteia de a identifica §i gestiona resursele unei vieti bune (agency), dar §i de conditiile in care traieste. De aceea, este logic sa folosim in unele dintre analizele noastre regresia multinivel. Una dintre dezbaterile curente in cercetarea 19

calitatii vietii se refera la efectul venitului asupra satisfactiei cu viata. Easterlin (1974) 9i Easterlin, Angelescu McVey, Switek, Sawangfa si Smith

Zweig (2010) sustin ca satisfactia cu viata (evaluare pe o scala) se imbunatateste pe masura ce avutia nationala (masurata prin PIB) creste doar pe termen scurt, nu si pe termen lung (peste 10 ani). Sunt multi critici ai acestei teorii, iar autorii ei nu ofera un raspuns definitiv acestora printr-un eventual model explicativ coerent. Acestia lanseaza ipoteza ca relatia nu tine pe termen lung datorita procesului de comparatie sociala care actioneaza tot mai puternic, pe masura ce oamenii au acces la mai multe resurse cu care i9i pot satisfacenevoi 9i aspiratii generate tocmai de cresterea avutiei nationale. Observam pendularea explicativa intre niveluri. Analiza multinivel a acestei teorii ( ... multinivel) ar putea aduce mai mult consens in domeniu. Hox (2010) sintetizeaza argumentele utilizarii analizei multinivel. Statistic, aceasta este calea de urmat pentru ca agregarea (cumularea raspunsurilor individuale la nivelul unei unitati sociale) sau dezagregarea datelor (atribuireavalorii unitatii socialeindivizilor care fac parte din aceasta) are efecte nedorite. Agregarea reduce puterea statistica. Dezagregarea incalca asumptia informatiei independente, conducand la rezultate eronate ale testelor clasice de semnificatie: ipoteza de nul va fi respinsa mult mai des decat ar trebui, cercetatorul obtinand rezultate inselatoare. Conceptual, cercetatorul poate interpreta rezultatele incorect: analizeaza datele la un nivel, dar face inferente pentru alt nivel. Una dintre cele mai cunoscute erori de acest gen este eroarea ecologica:datele agregate sunt interpretate la nivel individual (Robinson 1950). Foarte important pentru logica multinivel este 9i paradoxul lui Simpson: cand cumulam datele pentru mai multe grupuri, ignorand apartenenta indivizilor la acestea, atunci rezultatele pentru intreaga populatie pot sa nu reflecte realitatea (Lindley si Novick 1981). A9a cum spune Bickel (2007),analiza multinivel este ,,doar" o analiza de regresie. De aceea, pentru a intelege, chiar 9i partial, logica 9i avantajele utilizarii ei, cercetatorul trebuie sa se familiarizeze cu analiza de regresie, in general. Astazi, datorita progreselor tehnologice importante, rularea analizei multinivel nu mai este un demers complicat. Analiza este implementata in programele statistice generaliste, cum ar fi IBM SPSS sau Stata, dar are 9i programe dedicate, cum ar fi HLM. Datele la nivel individual sunt culese, de regula, prin aplicarea unui chestionar. Datele despre unitatea sau unitatile sociale considerate sunt disponibile la diferite institutii. Unele proiecte de cercetare tip ancheta, cum ar fi European Quality of Life Survey sau European SocialSurvey, furnizeaza bazele de date inclusiv cu variabile la nivel superior. Altfel, dincolo de accesul direct prin portaluri, cum ar fi eel oferit de Eurostat, exista multe 20

initiative de gestionare §i arhivare ale acestui gen de date. acest sens este portalul The Macro Data Guide, gazduit Social Science Data Services. Aceste date sunt preluate obiectivele teoretice §i introduse in baza de date care contine

Un exemplu in de Norwegian in functie de chestionarele.

Marian Vasile Vezi ~i: autoevaluarea starii de sanatate, ciclul de viata, comparatie sociala, educatia, Indicele Dezvoltarii Umane, nevoie umana, nivel de aspiratii, paradigma calitatii vietii, postmaterialismul ~i calitatea vietii, satisfactia cu viata

Accesul la servicii de educatie Vezi: educatia

Accesul la servicii de sanatate Componenta cheie a serviciilor destinate populatiei, partial sau total finantate din fonduri publice, prin intermediul carora oamenii i'§i ingrijesc sanatatea. Serviciile pentru ingrijirea sanatatii sunt considerate fundamentale pentru bunastare §i reprezinta unul dintr cele mai marl sectoare ocupa1ionale, dar f,li de chelruieli, intre serviciile de interes g neral m tarile UE (Anderson, Dubois, Leoncikas §l Sandor 2012). Accesul la serviciile de sanatate reprezinta un element esential al demnitatii umane ~ un drept uman de baza, garantat din punct de vedere formal 111 Carta drepturilor fundamente ale Uniunii Europene (articolul 33) {Alb r ~i Kohler 2004). In Romania, in perioada comunista si in prima parte a perioadei de tranzitie, accesul populatiei la serviciile de sanatate era universal, fiind un serviciu gratuit la locul d furnizare, sustinut de la bugetul d stat. Totusi, subfinantarea sistemului a condus la scaderea calitatii serviciilor oferite populatiei, dar f,li. la transferarea costurilor catre populatie prin platile informale catre personalul medical (Dobos 2003; Dobos 2006). Reforma si temului de sanatate pe baza de asigurari sociale (Iegislativ din 19971 dar efectiv din 1999) (Pop 2002d) a condus la s ade.rea 9i limitarea accesului populatiei la serviciile de ingrijire a sanatatii. Persoanele asigurate au acces la un pachet de baza de asistenta medicala, iar cele neasigurate doar la asistenta medicala de urgenta. Serviciile publice de ingrijire a sanatatii includ o componenta de asistenta primara (acordata de catre medicii de familie), asistenta medicala 21

secundara (reteaua de ambulatorii, centre de tratament, cabinete de specialitate), asistenta tertiara (spitalele universitare si de specialitate) si asistenta de urgenta (Dobos 2003). Similar majoritatii serviciilor de interes general pentru populatie si in cazul serviciilor de ingrijire a sanatatii, pe langa sistemul public de sanatate s-a dezvoltat dupa 1990 gi un sistem privat de sanatate. Accesul la serviciile publice de sanatate se face prin intermediul asigurarilor sociale de sanatate, iar in sistemul privat, persoanele au acces fie contra cost, fie pe baza unei asigurari sociale private. In Romania, serviciile private de sanatate au

cunoscut o dezvoltare puternica, in special, in ceea ce priveste spitalele, policlinicile, cabinetele medicale de specialitate, cabinetele medicilor de familie, cabinetele stomatologice, farmaciile, laboratoarele medicale si altele (lnstitutul National de Statistica 2006;Institutul National de Statistica 2012). Nivelul de dezvoltare a serviciilor destinate populatiei, inclusiv eel al serviciilor pentru ingrijirea sanatatii, depinde atat de resursele economice ale societatii, cat §i de importanta acordata politicilor sociale in cadrul statului. Accesul la servicii publice de sanatate este o conditie necesara, dar nu suficienta pentru o stare buna de sanatate a persoanei. Caracteristicile personale, cum ar fi nivelul de educatie, resursele materiale, nivelul de informare cu privire la drepturile de acces la servicii medicale sau cu privire la solutiile de ingrijire in cazul unor probleme de sanatate, au un rol esential complementar in prevenirea, mentinerea si ingrijireastarii de sanatate. Una dintre cele mai mari bariere de acces la serviciile medicale o reprezinta veniturile recluse raportate la costurile ridicate ale serviciilor medicale §i ale medicamentelor. Grupuri considerate vulnerabile in Uniunea Europeans din punct de vedere al accesului la servicii pentru ingrijirea sanatatii sunt minoritatile etnice, femeile, persoanele neocupate, oamenii fara locuinta, persoanele a caror locuire este nesigura si inadecvata, migrantii (in special, persoanele care au cerut azil sau care nu au acte legale), persoanele sarace, persoanele cu un nivel scazut de educatie §i cele in varsta (Dubois gi Anderson 2013). In cercetarea European Quality of Life Survey (2003,2007, 2011/2012), un set de indicatori a fast destinat pentru a masura perceptia asupra dificultatiide acces la serviciiledestinate ingrijirii sanataµi. Acegtiindicatori se refera la dificultati cauzate de distanta pana la cabinetul medicului/ spital/ centru medical, intarzieri in obtinerea unei programari, timpul de asteptare, costul vizitei la medic. Evaluarea serviciilor de sanatate se refera, asadar, la aprecierea subiectiva a oamenilor asupra acestor servicii, iar ca orice indicator de evaluare implica o serie de asteptari. Evaluarea serviciilor de sanatate se poate face la un nivel general sau in raport cu un set de 22

...................--------------------

criterii stabilite de experti, privind calitatea acestora, accesibilitatea, eficacitatea etc. In cercetarea Diagnoza Calitatii Vietii, realizata de Institutul de Cercetare a Calitatii Vietii (1990-1999, 2003, 2006, 2010), au fost inclusi indicatori privind evaluarea asistentei medicale primare si evaluarea sistemului medical, in general. In cercetareaEuropean Quality of Life Survey

(2003, 2007, 2011/2012) respondentii au fost rugati sa evalueze calitatea serviciilepublice, inclusiv calitatea serviciilor destinate sanatatii. La nivel macrosocial, printre indicatorii privind accesul la serviciile de sanatate se numara dimensiunea retelei de unitati sanitare, numarul de medici, stomatologi si personal sanitar mediu, numarul de paturi de spital, numarul de imbolnaviri raportate de medicul de familie, numarul cazurilor de pacienti iesiti din spital, pe clase de boli (Institutul National de Statistica 2012). Eurostat, sistemul de statistica al Comisiei Europene, furnizeaza, in 2014, un sistem mai dezvoltat de indicatori similari celor mentionati anterior, privind resursele si activitatile din sistemele de sanatate pentru toate statele membre ale UE. Cosmina Pop Vezi si: accesul la servicii publice, sistem public de sanatate

Accesul la servicii publice Posibilitatea persoanelor de a beneficia de servicii de interes general, coordonate de stat, care sunt disponibile, teoretic, tuturor cetatenilor si care includ eel mai frecvent administratia locala si centrala, sanatatea, educatia, securitatea, justitia, protectia sociala si serviciile de utilitati publice (alimentarea cu apa, canalizarea, salubrizarea, gestionarea deseurilor menajere,iluminatul public, transportul public local). Din perspectiva calitatii vietii este importanta nu doar diversitatea si calitatea serviciilor, ci, in primul rand, accesibilitatea lor pentru cetateni, aceasta din urma fiind un indicator al incluziunii sociale, constituie una dintre dimensiunile calitatii societatii (Abbott si Wallace 2012; Arpinte, Baboi, Cace, Tomescu (Dobos) si Stanescu 2008). Accesibilitatea serviciilor publice poate fi privita drept un criteriu de evaluare a performantei guvernelor si a capacitatii acestora de a satisface nevoile populatiei intr-un mod echitabil. Obstacolele in calea accesului la serviciile publice pot lua diferite forme, de la distanta geografica, facilitatile inadecvate pentru utilizatori, informatii insuficiente sau utilizarea unui limbaj complex, programe de functionare incomode, pana la costurile economice ale 23

achizitionarii serviciului sau costuri indirecte (costuri de transport, timpul de asteptare etc.), toate acestea putand reduce gradul de constientizare a existentei serviciilor si chiar descuraja potentialii beneficiari (Dobos 2006; European Foundation for the Improvement of Living and Working Conditions 2013; OECD 2013). Barierele privind distanta geografica pot fi insa depasite prin utilizarea canalelor digitale pentru a interactiona cu autoritatile §i a accesa serviciil publice. Acestea pot facilita accesul unei game mai largi de utilizatori, confera un grad ridicat d confort si, in acelasi timp, reduc

co turile pentru parple implicate. (lndicatorul rata de utilizare a serviciilor) de e-guvernare, e-gouernmeni uptake, mascara procentul de persoane sau firme care au folosit internetul pentru a interactiona in vederea obtinerii de informatii, descarcarii iji transmiterii formularelor sau completarii procedurilor administrative (OECD 2013). Spre deosebire de statele cu venituri ridicate din America de Nord sau din Europa de Vest, in statele mai sarace utilizarea mijloacelor digitale este destul de putin raspandita in randul populatiei, ca urmare a unui comple d factori printre care disponibilitatea §i costurile tehnologiei, nivelul de edu atie al populatiei sau eel al democratiei (Tufa 2010). Alte solutii pentru cresterea accesului la servicii publice pot fi descentralizarea, furnizarea serviciilor de catr organizatii non-guvernamentale sau in parteneriat public-privat, iar pentru reducerea distantelor geografice, dezvoltarea infrastructurii si a serviciilor de transport sau amplasarea punctelor de furnizare a serviciilor mai aproape de oameni. Pentru o parte insemnata a populatiei, costurile financiare reprezinta un obstacol in calea accesului la serviciile publice. In ceea ce priveste serviciile de sanatate, costurile ridicate pot determina indivizii sa renunte sau sa amane vizita la medic - pe termen lung acest lucru poate genera cheltuieli mai mari cu tratamentul medical. Persoanele care locuiesc in mediul rural se pot confrunta cu dificultati de acces la serviciile de sanatate §i din cauza infrastructurii inadecvate: locuiesc in zone izolate, fara acces la dispensare pentru servicii medicale primare sau cu acces la dispensare caracterizate de lipsa medicilor permanenti sau cu dotari rudimentare (Dobos 2006). Alaturi de distanta pana la cabinet/spital, cercetarea European Quality of Life Survey ia in calcul ca indicatori ai dificultatilor de acces la serviciile de sanatate §i intarzierea cu care se obtine o programare, timpul de asteptare pentru a intra la medic in ziua programata §i costul vizitei medicale, pe baza acestora determinandu-se indicele accesibilitatii serviciilor de sanatate. Accesul la educatie §i la justitie constituie drepturi fundamentale ale persoanei, insa ambele pot fi ingreunate de resursele financiare limitate ale populatiei. Accesul la educatie este influentat atat de factori structurali, 24

precum gradul de saracie, distanta geografica, numarul cadrelor didactice, nivelul educational al parintilor, cat §i de factori individuali, ca de exemplu starea de sanatate, dizabilitatea sau genul pentru anumite categorii de populatie (de exemplu, £etele rome), Un nivel scazut de educati se va regasi in sansele red use al persoanelor de a ob tine o profesie si/ sau un loc de munca, in nivelurile inferioare ale veniturilor §i in lipsa de acces la alte

servicii, ceea ce va afecta pe termen lung calitatea vietii indivizilor sl a societatii, in ansamblu. Costurile consilieriijuridice, taxele administrative, accesul la inforrnatie sau distanta geografica reprezinta obstacole pentru accesul la justitie al persoanelor cu resurse financiare red use. Autoritatile pot facilita accesul la justitie gi pot asigura dreptul la un proce echitabil prin acordarea de asistenta juridica, sub forma reprezentarii juridice gratuite sau subventionate, consilierii juridice sau scutirii de taxe, prin extinderea acoperirii geografice a sistemului de justitie (de exemplu, prin masuri inovatoare de tipul tribunalelor mobile), dar gi prin perfectionarea sistemului d justitie, astfel incat investitiile financiare gi de timp ale beneficiarilor sa fie mai reduse (Sepulveda Carmona 2012). in contextulpreocuparilor actuale pentru reconciliereavietii profesionale cu cea privata, a imbatranirii demografice si a intensificarii participarii femeilor pe piata muncii, serviciile de ingrijire a copiilor ~i cele de tngrijire pe termen lung se dovedesc foarte importante. Pentru masurarea accesului la aceste serviciise utilizeaza Childcare Accessibility Index (indicel accesibilitatii serviciilor de ingrijire a copilului) gi Long-term Care Accessibility Index (indicele accesibilitatii serviciilor de ingrijire pe termen lung), care iau in calcul masura in care o serie de factori (costul, disponibilitatea, distanta, calitatea ingrijirii gi programul de functionare) ingreuneaza utilizarea acestor servicii pentru respondent sau cineva apropiat. 0 alta masura a accesului la servicii o constituie (indicele accesibilitatii serviciilor din vecinatate) Neighbourhood Services Accessibility Index, elaborat de European Foundation for the Improvement of Living and Working Conditions pornind de la intrebarile EQLS. Acesta este construit pe baza evaluarii persoanelor asupra accesului la servicii postale, bancare, transport public, cinema, teatre, centre culturale si de recreere sau spatii verzi in proximitatea locuintei. Cercetarea EQLSia in considerare serviciile de sanatate, educatie, protectie sociala pentru varstnici, familii §i copii, locuire gi transport public si, pe baza acestora, Eurofound calculeaza (indicele utilizarii serviciilor publice) Public Service User Intensity Index, care insumeaza utilizarea serviciilor de sanatate, educatie, transport public, ingrijire a copilului, ingrijire pe termen lung, locuinte sociale gi pensii de stat (European Foundation for the Improvement of Living and Working Conditions 2013).

25

Tematica accesului la servicii publice este abordata si de Eurobarometrele publicate de Comisia Europeana, prin itemi care vizeaza serviciile de sanatate §i pe cele de ingrijire pe termen lung sau schimbarile survenite in accesibilitatea acestora ca urmare a crizei economice, dar §i in cadrul Diagnozei Calitatii Vietii ICCV, prin intrebarile dedicate accesibilitatii invatamantului si evaluarii calitatii acestuia si a serviciilor de sanatate sau a celor de la nivel comunitar.

Adriana Negu] Vezi §i: calitatea societatii, competente digitale, educatia, e-incluziune, incluziune sociala

Agency Vezi: abordare multinivel a cercetarii calitatii vietii

Alfabetizare digitala Vezi: competente digitale

Alienare Stare a relatiilor sociale dintr-o societate (intre persoanele care compun o comunitate/ grup sau intre grupurile sociale), caracterizata prin integrare slaba sau absenta, distanta sociala extinsa, separare §i izolare sociala. La nivel micro-social, alienarea este transpusa in atitudini, perceptii si sentimente negative: instrainare fata de mediul social in care omul traieste, de valorile §i normele acestuia, sentiment diminuat de apartenenta la grup sau comunitate, impresia ca nu detine controlul propriei vieti, neincredere in ceilalti, Alienarea se observa si in modificarea tiparelor comportamentale prin scaderea implicarii civice, apatie sociala, parasirea grupului, revolta. Sensul cu care este folosit astazi termenul i§i are originile in filosofia clasica germana de la inceputul secolului al XIX-lea. Mai tarziu, Marx, in scrierile din tinerete: Manuscrise economicofilosofice din 1844 si Ideologia germana din 1846 (Marx §i Engels 1968), s-a referit la alinenare, tratata ca instrainare a muncitorului de produsele muncii sale, in conditiile societatii capitaliste.

26

La randul sau, Emile Durkheim (2001; 2006) se refera la alienare ca anomie, slabirea solidaritatii intre oameni, ca urmare a cresterii nivelului diviziunii muncii 9i a lipsei de norme colective. Durkheim discuta 9i sinuciderea datorita anomiei. In ultimul secol, interesul cercetatorilor pentru studiul alienarii fluctueaza: este maxim in anii 1950 si 1960 (indeosebi dupa miscarile tineretului din 1968, din lumea occidentala, cum ar fi Franta), se reduce in anii 1980, dar renaste in anii 1990 (dupa prabusirea comunismului in estul Europei). Alienarea devine mt camp de cercetare rnultidisciplinar in care se intalnesc sociologia, psihologia sociala, politologia au antr pologia. Sunt construi te scale de rnasurar a alienarii, se organiz aza cercetari empirice, sunt formulate noi teorii (de rang mediu). Seeman (1959) identifica cinci dimensiuni al alienarii: Iipsa puterii, lipsa de sens, Iipsa normelor (anemia), izolarea socials 9i auto-instrainar a (la care va adauga mai tarziu mstrainarea culturala). Geyer (2001) atrage atentia asupra implicatiilor metodologi al def.inirii alienarii ca fenomen ubiectiv ~j se. indoieste ,,ca individul este pe deplin constient de starea sa de alienare si ca este intotdeauna capabil sa o verbalizeze". Acela9i autor apreciaza ca, in lumea contemporana, alaturi de formele ,,clasice", ,,noi tipuri ale alienarii au intrat in scena, care au drept cauza cresterea accelerata a complexitatii societatilor moderne". La al XVIII-lea International Sociological Association World Congress of Sociology (Yokohama, Japonia, 13-19 iulie 2014), in comitetul de cercetare nr. 36 (Research Committee on Alienation Theory and Research) au fost organizate dezbateri privind natura, noile forme de manifestare 9i efectele alienarii asupra conditiei umane 9i a bunastarii in societatea contemporana, globalizata 9i dominata de neo-liberalism. Tabloul este extrem de divers, multiform 9i colorat. Unele tipuri ,,clasice" de alienare (reificarea, instrainarea etc.) se mentin, dar capata noi forme de manifestare. Noile conditii ale muncii moderne (stresul, lipsa satisfactiei), impulsul spre consumerism si modelarea constiintei prin cultura de masa limiteaza capacitatile umane pentru auto-realizare creativa si o viata comunitara coeziva, genereaza singuratate, depresie, anxietate, neincredere 9i pierderea stimei de sine, diminuarea calitatii vietii ernotionale. Segmentele alienate ale unei societati care se schimba rapid devin mai intolerante fata de alte comunitati etnice decat cele la care apartin. Problemele sociale cu care se confrunta tinerii (cresterea ratei sinuciderilor, a consumului de droguri 9i alcool, inovarea si rebeliunea prin sub-culturi, precum ,,Graffiti" sau ,,Emo") arata ca tanara generatie este in mod particular alienata in lumea de astazi. Au fost explorate 9i caile prin care oamenii infrunta alienarea si depasesc diversele limite impuse de capitalismul tarziu prin actiune, viata comunitara, consum cultural sau participare la miscari sociale (asa cum au fost protestele anti-globalizare 9i anti-capitaliste facilitate de noile media).

27

Intradevar, actiunile de interventii pentru o cat mai buna integrare a omului in societate si diminuarea alienarii sale privesc atat fiecare persoana in parte, cat §i ceea ce se intreprinde la nivel comunitar §i societal, dar §i

diferite evolutii ce se produc in societate, care pot intensifica, respectiv diminua starea de alienare §i consecintele sale negative. De exemplu, trecerea la faza automatizarii, comparativ cu munca la banda rulanta, poate sa reduce nivelul alienarii. Mihai Dumitru Vezi si: calitatea vietii de munca, incluziune socials, satisfactia cu locul de munca

Anomie Vezi: alienare

Asigurari sociale Vezi: statul bunastarii

Asistenta sociala Vezi: statul bunastarii

Asistenja medicala primara, secundara sau terjiara Vezi: accesul la servicii de sanatate

Autoconsum Procesul de consum al bunurilor §i serviciilor produse in gospodarie, care nu constituie obiect de schimb la nivel de piata de desfacere. Partea de productie ce intra in autoconsum constituie un indicator al integrarii economiei. Cu cat productia autoconsumata este mai mare, cu atat interdependenta sectoarelor este mai slaba (Bremond si Celedan 1995). Prin contrast, o economie de schimb, adica o economie monetizata si 28

marketizata, prezinta indicatori ai autoconsumului tot mai slab dimensionati (Stanciu (coord.), Chiriac, Huma, Hie, Mihailescu, Neagu 1;,i Urse 2010). Ceea c ramane din productia gospodariilor dupa autoconsum poate

constitui marfa destinata pietei ~i Iiberului schimb. Conform lnstitutului National de Statistics (2014a), in Romania, go podariile din mediul rural consume cea mai mare parte a productiei.Ior in interiorul gospodariei. l'n structura autoconsumului intra o suita complexa de produs alimentare obtinute in gospodariile proprii: cereale, legume, fructe, cartofi, bauturi alcoolice §i nonalcoolice, lapte (inclusiv eel prelucrat), carne, oua, si alte produse: ulei, gem, dulceata, sirop, serbet etc. Printre produsele nealirnentar se numara sapunul, diverse articole de im.bracaminte §i 1ncaltaminte confectionate manual in gospodarie. In eea ce priveste ser iciile obtinute la nivel de gospodarie amintim: constructii, produse de tamplarie, servicii d vopsitorie, zidarie, montare gresie sau faianta etc. (Gerstberger §i Yaneva 2013).

Transformarea in moneda a autoconsumului se face prin raportarea produselor I serviciilor respective la pretul pietei, Adina Mihiiilescu Vezi si: consumul populatiei

Beneficii sociale Vezi: calitatea locuirii, excluziune sociala, grupuri vulnerabile, politici publice de irnbunatatire a calitatii vietii populatiei, statul bunastarii

Bugete de gospodarie Vezi: legea lui Engel, prag de saracie

Buget de timp Vezi: munca digitala, timp liber

Bullying Vezi: conditii de rnunca

29

Bunastare mentala Stare de bine care ii permite persoanei sa ii;d valorifice potentialul, sa gestioneze dificultatile vietii de zi cu zi, sa fie productiva la locul de munca §i sa contribuie la dezvoltarea comunitatii sale. Acesta este intelesul termenului promovat de World Health Organization (World Health Organization 2013). Continutul larg atribuit conceptului, in engleza mental health sau mental well-being, sugereaza ca inclusiv persoanele care sufera de probleme de sanatate mentala (tulburari bipolare, schizofrenie etc.) pot sa aiba un anumit grad de bunastare mentala. 0 conceptualizare in directia aceasta este oferita §i de Keyes gi Lopez (2002). Prin programe de suport adecvate acestia pot practica activitati productive, pot socializa corespunzator s.a., astfel incat sa traiasca o stare de bine mentala. Asadar, bunastarea mentala nu presupune in mod necesar absenta problemelor de sanatate mentala, aceste doua concepte nefiind echivalente. Referindu-se la persoanele care nu sufera de probleme de sanatate mentala, Masse, Puoulin, Dassa, Lambert, Belair gi Battaglini (1998)argumenteaza ca avem de-a face cu un concept umbrela: pe de o parte, presupune absenta stresului psihologic manifestat prin depresie, anxietate sau altele, iar pe de alta parte, presupune prezenta fericirii, echilibrului mental, stimei de sine crescute, autocontrolului, implicarii sociale etc. Asadar, fericirea si satisfactia cu viata ar fi subordonate bunastarii mentale, elemente ale acesteia. Daca acceptam acest punct de vedere atunci, pentru masurarea bunastarii mentale, trebuie construite instrumente diferite pentru fiecare dintre dimensiunile sale. Keyes (2002), vazand bunastarea mentala la intersectia dintre problemele de sanatate mentala §i bunastarea subiectiva, situeaza la extrema negativa persoanele care nu mai au vitalitate, avand un spirit infrant (languishing), iar la extrema pozitiva persoanele care sunt pline de vitalitate, avand energie sa finalizeze si sa inceapa proiecte noi (flourishing). Faptul ca bunastarea mentala pare sa presupuna imbinarea aspectelor emotionale sau ceea ce intelegem prin ,,stare de bine" sau ,,ma simt bine", cu aspecte cognitiv-comportamentale sau ceea ce intelegem prin angajarea eficace in realizarea propriilor interese, ridica probleme de discriminare intre concepte. Diferenta dintre acest concept §i bunastarea subiectiva pare destul de vaga. Totusi, daca ne uitam la elementele componente ale bunastarii subiective, putem remarca anumite diferente. Fericirea este o stare hedonica, emotionala, de moment. Satisfactiacu viata este o atitudine, o judecata a starii prezente in raport cu una sau mai multe referinte. Bunastarea mentala este o stare de echilibru, care se manifesta mai mult 30

timp decat fericirea, nu neaparat vizibil, si nu implica in mod necesar procesul cognitiv de evaluare specific satisfactiei cu viata, Cele trei vor fi

corelate, dar corelatia nu trebuie interpretata ca intersanjabilitate. Veenhoven (2000) ne ajuta, considerand bunastarea mentala o intrare, in termenii sai o abilitate pentru o viata buna (life ability), pe cand bunastarea subiectiva este o iesire, in termenii sai, un rezultat subiectiv al imbinarii life ability cu livability. Daca teoretic putem fi satisfacuti cu deosebirile dintre concepte, empiric sunt mult mai greu de izolat (Jyrki 2000). Studiile corelationale nu ne ajuta prea mult sa explicam, de exemplu, bunastarea mentala prin satisfactia cu viata pentru ca, la fel de bine, poate fi valida si relatia inversa: satisfactia cu viata este explicata (si) de bunastarea mentala, Un mod raspandit de masurare a bunastarii mentale i1 reprezinta indexul creat prin aplicarea unei baterii de cinci itemi in diferite anchete, cum ar fi European Quality of Life Survey. Respondentul este rugat sa se gandeasca la ultimele doua saptamani §i sa aprecieze cat de frecvent s-a simtit vesel §i optimist, calm si relaxat, activ si plin de energie, inviorat §i odihnit §i cat de frecvent ziua a fast plina cu lucrurile care i1 intereseaza: tot timpul, in cea mai mare parte a timpului, mai mult din jumatatea timpului, mai putin din jumatatea timpului, uneori, niciodata, De regula, raspunsurile sunt insumate, Scala aceasta, conform lui Bech (2004), mascara dimensiunea psihologica a bunastarii, Acest autor considers ca, pentru intelegerea comprehensiva a calitatii vietii din perspectiva sanatatii, trebuie sa masuram si dimensiunea fizica, respectiv sociala a bunastarii. 0 sursa utila de instrumente in domeniu, dar nu numai, este culegerea de instrumente realizata de Oksuz §i Malhan (2006). Marian Vasile Vezi ~i: bunastare subiectiva, fericire, satisfactia cu viata

Bunastare subiectiva Corespondentul fu plan subiectiv al starii unei persoane, Este starea transpusa in ganduri (plan cognitiv) ~i sentimen.te (plan emotional). Con eptul ar , asadar, doua dimensiuni. Pe de o parte, este o evaluar generala a calitatii vietii concrete, care este deseori denumita satisfactie cu via ta, iar pe de alta parte, este U11 set de sentimente placute si neplacute pe care persoana le traieste Intr-un anumit cadm de ti.mp. Aceasta este definitia sugerata de Diener (1984). 31

Termenul este, insa, utilizat 9i cu o semnificatie mai generala. Andrews si Inglehart (1979) sau Baltatescu (2007) atunci cand folosesc acest termen, in engleza subjective well-being, se refera la evaluarea sau exprimarea

multumirii cu diferite aspecte importante ale vietii, cum ar fi locuinta, vecinatatea, venitul, nivelul de trai, locul de munca, modul de petrecere a timpului liber, starea de sanatate, infrastructura locala de transport, relatiile cu alte persoane si modul in care este tratat de acestea etc. in literatura romaneasca a calitatiivietii acest gen de evaluari sunt subsumate conceptului, mai larg, de calitatea subiectiva sau calitatea perceputa a vietii, Atribuirea unor semnificatii diferite conceptului este intalnita chiar 9i la aceiasi autori: pentru Andrews 9i McKennell (1980)bunastarea subiectiva este o atitudine; ei fac clara distinctia intre componenta cognitiva (cum este reprezentata o situatie in raport cu un standard, oricare ar fi acesta) si componenta afectiva a acesteia (cum se simte persoana, ce emotii traieste). Uneori nici nu mai este folosit termenul ca atare, fiind preferat pentru popularitatea sa, eel de fericire. Veenhoven (2012) este unul dintre adeptii acestei perspective. Exista, totusi, si elemente comune: bunastarea subiectiva este un rezultat si al conditiilor obiective de trai, al experientelor traite, imbracand forma unor reprezentari si sentimente, fara a se reflecta in mod necesar intr-un comportament viitor. In literatura romaneasca dedicata subiectului, Baltatescu (2009)face o discutie utila pe marginea diferentelor dintre concepte. Pentru claritate, este de preferat sa folosim conceptul bunastare subiectiva atunci cand ne referirn, sirnultan, la cele trei componente enuntate de Diener in lucrarile sale. Bunastarea subiectiva nu este doar satisfactie cu viata sau doar fericire. De asemenea, nu este bunastare mentala, dispozitie, afect etc. Pentru fiecare dintre componentele sale - satisfactia globala cu propria viata, afect pozitiv 9i afect negativ - exista mai multe masuratori. Pentru satisfactia globala cu propria viata, cei carora li se aplica chestionarul sunt rugati sa aprecieze cat de multumiti, satisfacuti sau fericiti sunt cu viata lor ca intreg sau gandidu-se la o serie de lucruri importante din aceasta, pe o scala de la un minim la un maxim. Pentru afectul pozitiv §i negativ este folosita scala elaborata de Bradburn (1969), prin care subiectii sunt rugati sa declare daca in ultimele saptamani s-au simtit interesati de ceva anume, mandri pentru ceva ce au realizat, daca lucrurile merg in directia dorita (afect pozitiv), nelinistiti, singuri, plictisiti, deprimati sau suparati (afect negativ). In European Quality of Life Survey 2012 sunt folositi indicatori similari chiar daca, eel putin pentru partea pozitiva a conceptului, sunt subsumati conceptului bunastare mentala. In practica, date fiind limita de spatiu in chestionare, costurile financiare si metodologice ale utilizarii unor instrumente lungi, se opteaza pentru un aspect al bunastarii subiective. Cel mai frecvent se opteaza

32

pentru un indicator de satisfactie globala cu propria viata. Acesta este unul dintre motivele pentru care in multe lucrari publicate bunastarea subiectiva este redusa doar la una dintre dimensiunile sale. Marian Vasile Vezi si: bunastare mentala, conditiile de viaja ale populatiei, evaluarea calitatii vietii, fericire, livability, perceptia calitatii vietii, satisfactia cu viata

Calitatea locuintei Vezi: calitatea locuirii

Calitatea locuirii Totalitatea caracteristicilor fizice §i sociale ale mediului locativ, privite in relatie cu vecinatatea. Este un concept integrat, multidisciplinar, obiect de cercetare pentru multe specializari in urbanism §i arhitectura, geografie, mediu, sociologie, psihologie, antropologie, sanatate publica s.a. Calitatea locuirii nu se rezuma la calitatea locuintei (grad de dotare, structura si grad de ocupare, costuri de intretinere, vecinatati), Calitatea locuintei ramane elementul central, dar la care se adauga un ansamblu de aspecte socio-economice legate direct sau indirect de locuinta, precum localizarea, mediul natural inconjurator, infrastructura (retele, drumuri) si dotari urbane §i servicii sociale (invatamant, sanatate, cultura, comert, transport, agrement). De altfel, in Romania, calitatea locuirii este parte a calitatii vietii, fiind un subiect abordat deseori in studiile de probleme §i politici sociale (Dan 2006). Din perspectiva calitatii subiective a vietii, elementul central al calitatii locuirii vizeaza evaluarile utilizatorilor fata de locuinte si fata de mediul ambiental, satisfactia lor fata de mediul rezidential (Garcia-Mira, Uzzell, Real §i Romay 2005). Diversitatea conditiilor de locuit este un indicator al diferentelor sociale si al nivelului de polarizare intr-o anumita societate (Flippen 2004; Myers §i Walch 1995). 0 calitate scazuta a locuirii reprezinta o sursa de probleme personale §i sociale (probleme de sanatate, de educatie in cazul copiilor sau de participare pe piata muncii in cazul adultilor, de bunastare subiectiva scazuta etc.), afecteaza modul de functionare al individului, al familiei §i relatiile lor comunitare. 0 calitate a locuirii inalta, in care nevoile de locuire sunt indeplinite pe scara larga, este un indicator important al calitatii vietii, in general, §i al dezvoltarii unei societatii.

33

A avea o locuinta satisfacatoare este o cerinta foarte importanta in ierarhia nevoilor umane (Burns §i Grebler 1986), calitatea locuirii reprezentand un element fundamental al calitatii vietii (Rand 2010). Conform studiilor Eurobarometru efectuate de Comisia Europeana, a avea un lac de munca §i o locuinta adecvata sunt cele mai importante criterii pentru o ,,viata buna" (Delhey 2004). Conditiile de locuit influenteaza puternic calitatea vietii de zi cu zi §i au impact asupra starii de sanatate si securitatii personale (Domanski, Ostrowska, Przybysz, Romaniuk §i Krieger 2006). Calitatea locuirii depinde de gradul de dezvoltare socioeconomica, dar §i de politicile de locuire (Norris §i Shiels 2004). Este influentata de factori demografici precum structura demografica sau mobilitatea rezidentiala, dar si de factori socio-culturali, de nivelul de educatie al populatiei, de retelele sociale de suport sau de aspiratiile in materie de locuire (Domanski §i altii 2006). O Iocuinta cu standarde adecvate de calitate trebuie sa indeplineasca mai multe criterii: ,,sa aiba intimitate §i sa ofere securitate, sa fie suficient de mare, luminoasa, calduroasa §i aerisita, sa fie accesibila, sa prezinte o structura stabila §i durabila, sa detina acces la infrastructura tehnicoedilitara (apa, colectarea deseurilor, canalizare), sa fie plasata intr-un mediu decent din punct de vedere ecologic si sanitar si, in sfarsit, sa fie amplasata

la o distanta rezonabila de locul de munca §i serviciile de baza" (Valceanu §i Tamirjan 2011). Indicatorii cei mai des utilizati ai locuirii adecvate sunt cei ce tin de: a) calitatea §i confortul asigurat de locuinta, precum densitatea, incalzirea, zgomotul, dotarea cu utilitati, dotarea cu bunuri de folosinta indelungata: b) accesul la utilitatile §i bunurile pub lice adiacente locuintei (parcuri/ spatii verzi, spatii sigure de joaca pentru copii, transport §i conexiuni etc.). Exista o serie de concepte in literatura de calitatea vietii, care desemneaza calitatea scazuta a locuirii si locuirea problematics: locuire substandard sau deprivata (Townsend 1987), improprie sau inadecvata (UN HABITAT 1996), nesanatoasa sau insalubra (Bonnefoy 2007; Bonnefoy, Braubach, Moissonnier, Monolbaev §i Robbel 2003; Burridge §i Ormandy 1993). Toate aceste concepte descriu situatia problematica prin raportarea la un anumit standard de locuire. Evident ca acest standard, adica ceea ce este considerat normal, tipic, §i care are efecte dezirabile asupra indivizilor §i societatii in ansamblu, variaza de la o societate la alta §i de la o perioada istorica la alta. Centrala in toate aceste concepte este ideea de rise: riscul de a pierde adapostul, riscul de a fi afectata sanatatea, riscul de a fi afectata participarea pe piata muncii sau participarea scolara pentru copii, riscul de a nu putea participa deplin la viata sociala, in general. Exista o relatie stransa intre saracie §i excluziune sociala si proasta locuire (Atkinson, Cantillon, Marlier §i Nolan 2002). 34

Si in Romania s-au utilizat numeroase grile de analiza a calitatii locuirii (Stanculescu (coord.) 9i Berevoescu (coord.) 2004). Valceanu si Zulaica (2012) au dezvoltat indicele calitatii locuirii cu aplicabilitate la nivelul zonelor de locuire, fiind campus din indicatori privind stocul de locuinte, accesul la utilitati publice, nivelul de trai, servicii adiacente locuirii, forta de munca. Calitatea locuirii se distribuie pe un continuum: locuire decenta, locuire deficitara sau improprie si locuire precara sau insalubra. Lipsa de adapost (homelessness) reprezinta o dimensiune importanta in stabilirea calitatii vietii persoanelor si reflecta absenta unei Iocuinte stabile, care sa adaposteasca persoana in mod constant. Lipsa de adapost este un indicator al saraciei extreme 9i al excluziunii sociale (Dan 9i Dan 2005; Lee, Tyler 9i Wright 2010). Exista doua abordari principale ale mtelegerii lipsei de adapost, consecventa cu continuumul expus anterior: pe de o parte, abordarile minimaliste, restrang definitia la persoanele care au sau nu spatiu de locuire (lipsa de adapost fiind vazuta dihotomic) si, pe de alta parte, abordarile maximaliste, care inteleg lipsa de adapost ca un continuum in care se regasesc persoane cu forme si conditii variabile de

adapost (McNaughton 2008). Indicatorii calitatii locuirii 9i ai costurilor locuirii au scopul de a sustine analize pentru politici sociale 9i de a constitui masuri unitare pentru comparatii intre tari. Rigorile de conceptualizare a indicatorilor sunt diferite in functie de contextul local (eforturile bugetare cu politicile de locuire, disponibilitatea locuintelor), de aici 9i deosebirile care pot aparea la nivel comparativ intre tari in felul in care adreseaza problemele date de locuirea precara. Intelegerea norrnativa a unor conditii minime de locuire poate sa nu fie adecvata unui context al datelor empirice disponibile (Stone 2006), cum e cazul dezbaterilor despre legitimitatea definitiilor lipsei de adapost cu care opereaza FEANTSA 9i care se doresc general valabile pentru comparatii, insa in practice apar probleme in a utiliza categoriile definite. Exista multi indicatori care incearca sa masoare calitatea proasta a locuirii si care, de obicei, vizeaza: lipsa dotarilor, supra-aglomerarea, conditii de mediu deficitare, intarzieri la plata chiriei sau creditelor I ipotecilor, situatia extrema fiind lipsa adapostului (Domanski 9i altii 2006). Dezvoltarea unor sisteme de indicatori si a unor indici de evaluare a conditiilor de locuit a reprezentat o preocupare constanta pentru o serie de organisme Internationale, cum ar fi United Nations, World Bank, Uniunea Europeans (prin Eurostat) sau a diverselor state care si-au elaborat propriile grile sau indici de calitate a locuire, in functie de standardele nationale, Statisticile legate de locuire la nivelul Uniunii Europene cuprind mai multe domenii de monitorizare 9i se elaboreaza constant rapoarte de 35

analiza (Pittini si Laino 2011; Rybrowska si Schneider 2011): statusul locuirii (tipul imobilului, tipul de proprietate), afordabilitatea §i accesibilitatea locuirii (costul locuirii in raportul cu veniturile, gradul de acces la locuire decenta), calitatea locuintei: supra-aglomerarea, deprivarea materiala (probleme legate de constructie, lipsa de baie sau dus in locuinta, lipsa de toaleta, locuinta

prea intunecoasa), probleme in zona rezidentiala, in vecinatate (perceptia privind nivelul de zgomot, poluare sau crima, violenta, vandalism). Supraaglomerarea si costul locuirii fac parte din setul de indicatori primari de incluziune sociala. Deprivarea materiala legata de locuire face parte din setul de indicatori de context ai incluziunii sociale. Afordabilitatea locuirii se determina calculand procentul din venituri pe care o gospodarie il da pentru costurile locuirii. Poate include atat rata de impovarare cu costurile locuirii (cu sau fara includerea costurilor utilitatilor), nivelul de indatorare cu costurile ratelor de credit pentru locuire, ponderea chiriei in veniturile totale disponibile ale gospodariei, cat si capacitatea gospodariei de a sustine cheltuieli legate de abilitarea locuintelor. Afordabilitatea depinde destul de mult de contextul national (Pittini 2012), un exemplu al acestor diferente fiind capacitatea redusa a locuitorilor din unele tari foste comuniste, cum e cazul Romaniei, de a se descurca cu cheltuielile aferente reabilitarii locuintelor pe care le detin, construite precar in timpul comunismului (Budisteanu 2006).Probleme de afordabilitate apar atunci cand mai mult de 30% din cheltuielile lunare sunt aferente locuirii. Housing Affordability Index (Eurostat) mascara capacitatea gospodariei de a face fata cheltuieliloraferente locuirii, inclusiv cele aferente cumpararii unei Iocuin]e. Exista in cercetari comparative la nivel european (EU-SILC) §i masuri subiective ale afordabilitatii locuirii: perceptia afordabilitatii actuale §i perceptia afordabilitatii acum fata de 5 ani in urma. Accesibilitatea locuirii se refera la gradul de acces al diferitelor grupuri sociale la o locuinta cu conditii decente. Se diferentiaza de afordabilitatea locuirii prin faptul ca e mai incluziva, afordabilitatea nu garanteaza acces egal la locuire, ci doar indica problemele cu care, cei care deja au acces, se confrunta in privinta costurilor suportate (Sendi 2011). Indicatorii de accesibilitate a locuirii fac referire la numarul persoanelor care locuiesc pe strazi (persoane fara adapost), la eficienta masurilor pentru asigurarea locuintelor sociale. Masurarea separata a accesibilitatii locuirii §i a afordabilitatii locuirii implica, asadar, adresarea unor probleme care, desi se suprapun, nu reprezinta acelasi lucru. Housing Cost Overburden Rate (Rybrowska §i Schneider 2011)reprezinta raportul dintre cheltuielile aferente locuirii, pe care o gospodarie le suporta, si venitul net disponibil al gospodariei. In conditiile in care costurile depasesc 40% din venitul net disponibil, se considera ca o gospodarie este impovarata, avand probleme ridicate de afordabilitate. Cu toate acestea, 36

desi pragul e util la nivel comparativ, nu indica in mod necesar problemele reale cu care se confrunta gospodariile cu venituri mici, raportate la puterea de cumparare, chiar si in situatiile in care costurile cu locuirea sunt reduse 9i reprezinta mai putin de 40% din venitul net. Un exemplu ar fi cazul unei

gospodarii in care venitul total net disponibil este de 700 lei, iar costurile cu locuirea reprezinta 100 lei, in acest caz reprezentand mai putin de 40%; restul costurilor pentru asigurarea cosului de consum pot depasi in nevoi 600 lei, in functie si de numarul membrilor gospodariei. 0 situatie diferita este 9i saracia indusa de locuire (Kutty 2005), care se refera in acest caz la situatia in care o gospodarie, chiar daca prin aprecierea veniturilor nu e considerata saraca, costurile locuirii presupun un procent ridicat din veniturile nete 9i lasa loc unui venit redus pentru acoperirea cheltuielilor legate de consum, cu cheltuieli care devin astfel impovaratoare pentru gospodarie. Indicele de supraaglomerare (Rybrowska 9i Schneider 2011)reprezinta o masura a calitatii locuirii si se calculeaza ca raportul dintre numarul de camere ale locuintei 9i numarul de membri ai familiei sau intre suprafata locuintei 9i numarul de membri ai familiei. Limitele acestui indicator tin de preferintele locuitorilor, care pot alege sa renunte la anumite standarde legate de locuire pentru a avea acces la servicii publice intr-o anumita zona, variabile care conteaza si ele in evaluarea calitatii vietii (Streimikiene 2015) si care sunt masurate la nivel subiectiv prin evaluarea mediului din jurul locuintei 9i au ca indicator care le uneste satisfactia cu acest mediu al locuintei (accesul la servicii publice, rapiditatea transportului, nivelul de poluare a aerului sau/ si fonica). Indicele de supraaglomerare este considerat ca fiind mai putin problematic in Romania, unde indicatiile despre evolutia demografica indica miscorarea familiilor (Budisteanu 2006), insa supraaglomerarea ramane o problema in cazul grupurilor sarace, unde lipsa veniturilor se reflecta in conditiii de locuire supraaglomerata si insalubra. Raluca Popescu

§i

Laura Tufa

Vezi si: bunastare subiectiva, CO§ de consum, deprivare, excluziune sociala, gentrificare, grupuri vulnerabile, incluziune sociala, nevoie umana, perceptia calitatii vietii, puterea de cumparare a populatiei, saracie, servicii sociale, viata buna

Calitatea mediului Vezi: calitatea societatii

37

Calitatea mediului politic Proprietatea (sub )sistemului politic (institutii, comportamente, politici publice etc.) de a implini nevoile §i asteptarile cetatenilor. Sansele de viata ale oamenilor §i realizarea vietii bune la care aspira depind atat de optiunile pe care le fac, de motivatia care ii stimuleaza in stradania pentru realizarea proiectelor, de capabilitatile pe care le au, de alte caracteristici personale (varsta, gen, educatie etc.), cat si de calitatea societatii in care traiesc, In mediul politic i§i au sursa factorii macro-sociali, structurali (cum sunt regimul politic, calitatea institutiilor §i a deciziilor politice, optiunile de politici pub lice etc.) care afecteaza imprejurarile de viata ale oamenilor, drepturile §i libertatile lor, oportunitatile sau dificultatile, barierele pe care le intampina, securitatea lor sociala sau, dimpotriva, singuratatea in fata fortelor pietei, Relatia dintre politics si economie - ca mecanisme fundamentale prin care se produce si se (re)distribuie bunastarea - a generat controverse teoretice de lunga durata in stiintele sociale. Exista un drept la bunastare? Unii sociologi neaga un asemenea drept social. Interventiile statului in economie ar avea mai curand consecinte negative pentru bunastarea societatii. ,,Politica se desfasoara in institutii, economia in cadrul pietei" (Dahrendorf 1996: 23). Alp sociologi argumenteaza ca deciziile politice, orientarea §i optiunile de politica publica influenteaza direct sau indirect, intr-o masura mai mare sau mai mica calitatea vietii intr-o societate. 0 cercetare empirica realizata in SUA a aratat cum calitatea viejii umane (masurata prin satisfactia cu viata de zi cu zi) ,,este cea mai buna cand inegalitatile si incertitudinile pietei sunt recluse de interventia statului care actioneaza in interesul muncitorilor §i al cetatenilor" (AlvarezDiaz, Gonzales si Radcliff 2009: 20). 0 cercetare comparative asupra a cincisprezece state dezvoltate a ajuns la urmatoarea concluzie: ,,bunastarea subiectiva este influentata semnificativ de optiunile politice ale votantilor §i guvernele pe care le aleg" (Radcliff 2001: 950). Pentru a depasi conflictul dintre politicile sociale si cele economice sau financiare, cercetatorii europeni au dezvoltat conceptul de ,,calitate sociala", care ar surprinde mai clar particularitatea modelului social promovat de Uniunea Europeana. Numai in societatile democratice oamenii au libertatea sa aleaga felul de viata pe care il pretuiesc, iar guvernele sunt sensibile la optiunile oamenilor si responsabile fata de acestia. Natura, functionarea si gradul democratizarii variaza in timp §i de la o tara la alta. Cat de democratica este o societate? In ultimele decenii, indeosebi, dupa valul democratizarii din centrul §i estul Europei, a crescut interesul cercetatorilor pentru evaluarea proceselor politice democratice, o tema de ,,interes nu numai pentru politologi, ci §i pentru guverne care acum utilizeaza progresul in ,,democratie 38

si drepturile omului" ca o consideratie in politicile lor de suport, precum si pentru a informa cetatenii despre nivelul sau calitatea democratiei in propriile tari" (Beetham 1994: 1). Mediul politic dintr-o tara (sau un grup de tari) poate fi observat si

evaluat din variate perspective. Utilizand instrumentarul teoretico-metodologic al stiintelor sociale,expertii au analizat calitatea institutiilor, competitia electorala, calitatea reprezentarii politice, buna guvernare, mecanismele si actorii deciziilor politice, politicile publice, participarea politica, guvernarea locala si descentralizarea, stabilitatea politica etc. Varietatea standardelor de evaluare provine atat din diferentele teoretice (conceptuale), cat 9i din datele statistice utilizate in analiza (pentru o tara sau mai multe, pentru o perioada mai scurta sau mai lunga). In ce masura nevoile 9i asteptarilor cetatenilor sunt realizate prin deciziile politice? Ce gandesc ;,i ce simt oamenii despre mediul politic? Inca din 1990, in proiectul teoretico-metodologic care a fundamentat programul de cercetare al Institutului de Cercetare a Calitatii Vietii (Academia Romana) pentru urrnatorii 25 de ani, calitatea mediului politic a fost considerata o dimensiune a calitatii vietii si a fost operationalizata prin indicatori care descriu ,,virtutile participative ale mediului politic, de implicare a cetateanului in actul conducerii, respectarea regulilor democratice ale jocului politic" (Marginean 2002c:43). Iata cativa dintre acesti indicatori: rata participarii la vot, procentul alegatorilor incadrati in particle, calitatea guvernarii, calitatea inforrnarii, participarea la decizie (la nivel local sau national), satisfactia fata de viata politica din tara. ,,Aprecierile pe care le fac oamenii vietii politice dezvaluie existenta unui clivaj intre guvernanti ;,i guvernati, intre lumea politica 9i restul societatii ( ... ) Continuarea procesului de democratizare se dovedeste o sursa irnportanta de crestere a calitatii vietii in Romania" (Marginean, Precupetu, Dumitru, Mihalache, Mihailescu, Neagu, Popescu, Preoteasa, Tufa 9i Vasile 2010:63). Mihai Dumitru Vezi §i: calitatea sociala, calitatea societatii, calitatea vietii, capabilitati, viata buna

Calitatea ocuparii Vezi: ocupare

39

Calitatea sociala Serie de caracteristici ale unui sistem social, care, la randul lor, influenteaza bunastarea individuala 9i colectiva. Calitatea sociala este o conceptualizare ce integreaza o serie de dimensiuni ale calitatii vietii cu elemente din sfera politicilor sociale (incluziune, coeziune). Sunt avute in vedere patru mari procese: doua macrosociale (globale), securitatea socio-economics 9i coeziunea sociala, respectiv doua individuale, incluziunea sociala 9i imputernicirea (empowerment) (Walker si Maesen van der 2003). Securitatea socioeconomica reprezinta masura in care oamenii dispun de resurse, incluzand subdomeniile: resurse financiare, locuire 9i mediu, sanatate si ingrijire, ocupare 9i educatie. Coeziunea sociala reprezinta masura in care relatiile sociale, bazate pe identitate, valori si norme, sunt impartasite in societate, cuprinzand subdomeniile: incredere, alte valori si norme ale integrarii, retele sociale si identitate. Incluziunea sociala se refera la modul in care oamenii au acces la institutii 9i relatii sociale in viata de zi cu zi, vizand drepturile cetatenilor, piata fortei de munca, serviciile publice 9i private 9i retelele sociale. Imputernicirea sociala este data de capabilitatile persoanelor, si abilitatile lor de a actiona in societate sunt facilitate de relatiile sociale. Acest domeniu include subdomeniile: baza de cunostinte, ocuparea din punctul de vedere al actiunii individuale ( control asupra contractului de munca, echilibru munca-viata de familie etc.), deschiderea si suportul oferit de institutii, spatiul public si relatiile interpersonale. Aceste procese sunt considerate a fi factori conditionali ai calitatii societatii (Maesen van der si Walker 2005). Sistemul de indicatori propus pentru masurarea domeniilor 9i subdomeniilor se bazeaza pe diverse surse de date, cum sunt Eurostat, Eurobarometru, European Quality of Life Survey, European Social Survey, European Values Study, date ale OECD etc. Se poate spune ca avem de-a face cu un adevarat militantism social al specialistilor, aparut in Europa occidentala (Olanda) in primul deceniu al acestui secol, extins ulterior prin consortii inter-universitare in cadrul programelor europene de cercetare. Conceptul s-a cristalizat prin luarea de atitudine fata de curentul economicist-monetarist, care a avut ca efect diminuarea rolului politicilor sociale, argumentand, in favoarea realizarii echilibrului intre responsabilitatea colectiva 9i cea individuala (Beck, Maesen van der si Walker 1997). In anul 1997, sustinatorii acestei abordari au constituit o fundatie de profil, European Fundation of Social Quality, iar in 1999 au infiintat revista ,,European Journal of Social Quality". Zece ani mai tarziu, asociatia 9i revista au primit nume noi, trecand de la European

40

la International, prin implicarea unor specialisti din afara Europei, mai ales, din Zona Pacificului (Japonia, China, Taiwan, Hong Kong, Australia, dar si India). Din punct de vedere conceptual se incearca intrepatrunderea conceptiei calitatii sociale cu altele, cum sunt sustenabilitatea, dezvoltarea urbana, sanatatea publica. loan Miirginean §i Juliana Precupeiu Vezi !ji: calitatea locuirii, calitatea societatii, calitatea vietii, capabilitati, conditiile de viata ale populajiei, educatia, incluziune sociala, ocupare, politici publice de imbunatatire a calitatii vietii populatiei, postmaterialismul ;ii calitatea vietii

Calitatea societatii Dimensiune a calitatii vietii, care surprinde starea contextelor sociale prin masurarea unor caracteristici structurale ale acestora, ele influentand calitatea vietii individuale, cat de buna sau, dimpotriva, cat de rea este aceasta. Importanta masurarii calitatii societatii in care oamenii traiesc a fost adusa in prim plan de catre autori ca Zapf (1984) §i Sen (1993), care au subliniat necesitatea studierii oportunitatilor care le sunt oferite oamenilor in diferitele societati pentru ca acestia sa poata avea o viata de calitate. Unii autori (Berger-Schmitt 2002; Noll 2002) utilizeaza conceptul pentru a desemna calitatea vietii la nivel societal, ca opusa calitatii vietii la nivel individual ce se concentreaza pe masurarea conditiilor obiective si subiective de viata ale persoanei. in sensul propus de acesti autori, se creeaza o legatura cu concepte din sfera politicilor sociale. Astfel, sustenabilitatea (conservarea capitalul uman §i natural) si coeziunea sociala (reducere a disparitatilor, inegalitatilor si excluziunii, respectiv intarirea relatiilor sociale) reprezinta scopuri care orienteaza masurarea calitatii societatii §i interventia sociala. Indicatorii utilizati in masurare sunt subordonati acestor scopuri. De exemplu, obiectivul conservarii capitalului uman si natural produce indicatori de tipul: eficienta consumului de energie, masurile preventive in domeniul sanatatii, investitia in educatie etc. Majoritatea studiilor empirice dedicate calitatii societatii utilizeaza perceptiile oamenilor pentru a caracteriza aceasta dimensiune si considera calitatea societatii ca fiind relatiile colective care apar intre indivizi si organizatiile publice sau cele ale societatii civile, care furnizeaza servicii; in acelasi timp, se concentreaza pe relatiile de incredere sau tensiune intre grupurile majore din societate" (Rose §i Newton 2010). 11

41

O serie de analize destinate calitatii societatii (Abbott §i Wallace 2012; Bohnke 2006; Marginean, Precupetu, Preoteasa, Tzanov §i Voicu 2006; Nauenburg 2004; Rose §i Newton 2010) au utilizat setul de indicatori inclus in European Quality of Life Survey. Acestea se concentreaza, in esenta, pe urmatoarele dimensiuni: incredere in oameni si institutii, calitatea mediului

la nivel local, tensiunile din societate §i calitatea serviciilor publice. Increderea in oameni §i institutii sunt componente de baza ale capitalului social si reflecta caracteristici ale contextului social, facilitand cooperarea in interiorul acestuia. Increderea in oameni constituie ingredientul de baza al relatiilor interumane, in timp ce increderea in institutii, in mod similar, este punctul de plecare al unor relatii armonioase intre cetatean §i institutii, Pe de alta parte, ambele sunt rezultatele unui proces de invatare social, intretinut de interactiunile specifice fiecarui context social. Indicatorii utilizati in cercetari mascara increderea generalizata in oameni si increderea in institutii cum sunt Parlamentul, Guvernul, Politia, Presa, [ustitia, partidele politice etc. Calitatea mediului la nivel local se refera la aspecte cum sunt zgomotul, poluarea aerului, accesul la zonele verzi, calitatea apei, criminalitatea, violenta si murdaria pe strada. Tensiunile din societate se refera la perceptia existentei unor conflicte intre grupuri diferite, cum ar fi saraci eyi bogati, management §i muncitori, oameni de religii, rase §i etnii diferite, tineri §i batrani, femei si barbati, Primele doua tipuri de conflicte sunt considerate a fi de tip vertical, reflectand pozitii de clasa in societate, celelalte trei sunt considerate a fi de tip orizontal. Calitatea serviciilor publice constituie dimensiunea cheie a calitatii societatii, avand un impact important asupra calitatii vietii la nivel individual §i de gospodarie. Serviciile luate in considerare sunt cele de sanatate, educatie, transport public, pensii, de ingrijire a copiilor §i de ingrijire a batranilor. O analiza a calitatii societatii in Romania §i Bulgaria (Marginean §i altii 2006) a inclus §i o alta dimensiune in incercarea de a caracteriza contextul social al celor doua tari, §i anume alienarea (fenomen de instrainare a individului de societatea in care traieste), Aceasta dimensiune poate contribui la injelegerea relatiei intre individ §i societate §i este, in mod special, relevanta pentru ta.rile in tranzitie care au trecut prin perioade de anomie (stare de instabilitate sociala caracterizata de incapacitatea normelor si valorilor de a orienta actiunile oamenilor). Juliana Precupeiu Vezi ~i: calitate sociala, capital social, conditiile de viata ale populatiei, evaluarea calitatii serviciilor publice, livability, perceptia calitatii vietii

42

Calitatea subiectiva sau perceputa a vietii Vezi: bunastare subiectiva, evaluarea calitatii vietii, fericire, perceptia calitatii vietii, satisfactia cu viata, satisfacjia cu viata comunitara

Calitatea viejii Concept de natura evaluativa prin care se defineste ansamblul elementelor care se refera la conditiile in care traiesc oamenii (fizice, economice, sociale, culturale, politice, de sanatate etc.), continutul si natura activitatilor pe care acestia le desfasoara, caracteristicile relatiilor §li proceselor sociale la care participa, bunurile si serviciile la care au acces, modele de consum adoptate, mod §li stil de viata, evaluarea imprejurarilor si rezultatele activitatilor lor, asteptarile pe care le au, precum si starile subiective de satisfactie / insatisfactie, fericire, frustrare etc. (Marginean 2002b). Prin urmare, masuratorile propriu-zise ale calitatii vietii contin atat indicatori obiectivi de stare, cat §li de perceptie, de evaluare si de trairi personale. La randul lor, evaluarile sunt realizate de catre cercetatori, precum si de catre populatia studiata, ca autoevaluare. Procedandu-se astfel, se urrnareste determinarea impactului pe care diferite valori cantitative le au asupra vietii oamenilor. Conceptul calitatea vietii exprima cat de buna sau rea este viata populatiei. Aceasta expresie poate fi determinate la nivel individual, dar §li pentru diferite comunitati umane (familie, cartier, localitate, unitate administrativa, arie geografica, tara, grup de tari) sau pentru diferite categorii de populatie, constituite folosind diferite criterii (varsta, sex, nivel de educatie, ocupatii, etnie, straturi §li clase sociale etc.). Acest concept s-a cristalizat in jurul anului 1960, desi este pe deplin indreptatit sa se considere ca reflectiile despre viata sa au insojit omul in procesul forrnarii constiintei de sine - inca din Antichitate consemnam scrieri consacrate subiectului respectiv si cu atat mai mult il regasim in abordarile moderne din filozofie si stiintele sociale. Mai mult, incep sa fie tot mai frecvente invocarile conceptului de calitate a vietii (quality of life, life quality, qualite de vie, lebensqualitat) in lucrari stiintifice, programe nationale si ale organizatiilor internationale, in mass-media si in discursuri publice prin trimiterea concornitenta la problematica indicatorilor sociali, prin care se mascara calitatea vietii populatiei. O prima tratare sistematica a indicatorilor sociali din perspectiva metodologica in stransa legatura cu tema calitatii vietii, se regaseste in lucrarea Social Indicators, scrisa de Bauer (1966). Desi lucrarea respective a 43

fost elaborata pentru analizarea impactului programului spatial american asupra societatii, sfera de cuprindere este extinsa la nivelul societatii in intregul sau. In acest fel sunt analizati indicatorii prin care sunt exprimate diferite procese economice, sociale 9i politice, rezultatele acestora 9i se argumenteaza necesitatea unor indicatori sociali, cantitativi si calitativi, relevanti pentru a masura caracteristicile sistemului social, precum 9i ce proprietati trebuie sa aiba acestia, iar criteriul fundamental de luat in seama este eel al evidentierii calitatii vietii populatiei, A9a cum arata Gross, in Prefata volumului mentionat, idee reluata si in interiorul capitolelor, ,,o mai buna informare asupra calitatii vietii reclama imbunatatirea statisticii" (p. XVI). Mai mult, considera autorul, nu se poate discuta despre o tema noua, cum este cea a calitatii vietii, cu concepte vechi (p. 168). In acest context se analizeaza si obiectivele nationale cuprinse in programul ,,The Great Society" (Marea societate), lansat de presedintele Johnson in ianuarie 1964, care este unul de calitate a vietii inalte, ce ar trebui atinsa de catre intreaga populatiei, prin acces la educatie, sanatate, loc de munca, resurse de existenta etc., dar pentru masurarea lor nu erau inca elaborate sisteme adecvate de indicatori sociali. Aceasta constatare era pe deplin indreptatita intrucat se utilizau doar statistici (indicatori de stare). Ori, era important sa se introduca si indicatorii subiectivi. O a doua etapa semnificativa in aducerea in prim plan a conceptului de calitatea vietii se refera la elaborarea de rapoarte sociale si, mai ales, la realizarea de cercetari empirice, cu includerea de indicatori de perceptie, evaluare si stari subiective. In aceasta privinta consemnam cercetarile realizate de The Institute for Social Research, University of Michigan, Ann Arbor, SUA in anii 1970-1972(F. M., Andrews, S. B., Withey,A, Campbell,Ph., Converse, W. L. Rogers). Anul 1974, odata cu infiintarea revistei ,,Social

Indicators Research", se poate considera incheierea perioadei de clarificare a conceptului de calitate a vietii, urmand una de consacrare, prin aparitia de lucrari de amploare pe aceasta tema, inclusiv la nivelul Uniunii Europene, prin cercetari desfasurate sub egida The European Foundation for the Improvement of Living and Working Conditions, cu sediul la Dublin, infiintata in anul 1975 (seria European Quality of Life Survey in EU; 2003, 2007 9i 2011, https:/ /www.eurofound.en.int) si la nivel mondial (Moller, Denis 9i Michalos 2008). De-a lungul timpului s-a consolidat legatura dintre cercetarea calitatii vietii si identificarea de masuri de politici sociale apte sa conduca la imbunatatirea acesteia, mai exact, a conditiilor de viata ale populatiei, pentru ca apoi ele sa se rasfranga asupra intregului domeniu. Recent, a aparut cea mai extinsa lucrare consacrata calitatii vietii (7 561 de pagini, grupate in 12 volume) (Michalos 2014). 44

In

Romania, interesul pentru domeniul calitatii vietii, o inovatie din stiintele sociale, s-a manifestat din primii ani ai deceniului opt din secolul trecut. Rezultatele unor cercetari consistente pe aceasta tema au aparut inca din anul 1984 (Zamfir 1984). Din anul 1990, cercetarile pe tematica respectiva s-au extins considerabil, in cea mai mare parte in cadrul nou infiintatului Institut de Cercetare a Calitatii Vietii (ICCV), din sistemul Academiei Romane (https:/ /www.iccv.ro). Dintre cercetarile consacrate studierii calitatii vietii in Romania mentionez ca importanta cu totul deosebita seria de 13 anchete de teren, de tip diagnoza, efectuate in anii: 1990-1999, 2003, 2006 si 2010, ale caror rezultate au fast publicate in volume distincte, in revista editata de ICCV, ,,Calitatea vietii" (indexata in baze de date internationale r;;i disponibila la http:/www.revistacalitateavietii.ro), dar r;;i in alte lucrari si articole. loan Miirginean Vezi fji: calitatea vietii in Romania, clase de calitate a vietii, dimensiuni §i indicatori ai calitatii vietii, paradigma calitatii viejii, perceptia calitatii vietii, profiluri ale calitatii vietii

Calitatea vietii comunitare Starea si evaluarea modului in care traiesc membrii unei comunitati, Conceptul este multidimensional. Pe de o parte, sunt caracteristicile obiective care se refera la conditiile de viata existente la nivel comunitar (mediu natural, coordonatele activitatilor economice, infrastructure, acces la servicii locale etc.), iar pe de alta parte, sunt opiniile §i evaluarile populatiei cu privire la aceste conditii. Specificul cercetarilor calitatii viejii comunitare consta in raportarea la un cadru geografic bin delimitat, accentul pus pe studierea factorilor cu actiune colectiva asupra standardului de viata la nivel local si utilizarea cu predilectie a acestui tip de cercetare in derularea programelor de dezvoltare comunitara. Analizand studiile realizate asupra domeniului calitatii vietii comunitare, Chambers r;;i Swain (2006) considera teritorializarea elementul definitoriu in particularizarea acestuia. Prin accentul pus pe factorii cu actiune colectiva, cercetarile de calitatea vietii comunitare se axeaza pe surprinderea importantei pe care o au elementele ce compun cadrul comun de viata al populatiei dintr-un anumit areal. 0 alta caracteristica a acestui domeniu de studiu vizeaza caracterul instrumental pe care il prezinta. Adesea, studiile de acest tip sunt intreprinse in cadrul programelor de dezvoltare comunitara, cand in faza premergatoare interventiei se urmareste obtinerea de informatii cuprinzatoare despre specificul

45

§i problemele localitatii sau micro-regiunii de interes. Astfel, deseori, studiile de profil igi gasesc aplicabilitatea in fundamentarea programelor de dezvoltare

comunitara (Cristakopoulou, Dawson si Gari 2001; Matarrita-Cascante 2010).in acest mod, cercetarileprivind calitatea vietii la nivel de comunitate au menirea de a oferi informatii privind atat starea comunitatii inainte de implementarea masurilor, in vederea diagnozei problemelor specifice, cat si date referitoare la schimbarile generate de interventia comunitara. Serviciile comunitare sunt unul dintre cei mai importanti factori ai calitatiivietii comunitare. Acestea reprezinta totalitatea activitatilorde utilitate §i de interes public, precum §i beneficiile materiale si non-materiale ce decurg din acestea. Astfel, serviciile comunitare fac trimitere la activitatile administratiei locale, prin care sunt asigurate populatiei servicii publice (apa, canalizare, gaze naturale, transport public, salubritate, securitate, asistenta medicala, servicii sociale etc.) si la activitatile conexe realizate de catre diversi agenti economici sau organizatii neguvernamentale. Sirgy si Rahtz (2006)clasifica serviciile comunitare in trei mari categorii, in functie de tipul entitatilor ce le organizeaza: servicii ale sectorului economic, servicii ale activitatilor administrativ-guvemamentale §i servicii ale sectorului non-profit. De cele mai multe ori, conceptul este utilizat in sens restrans pentru a descrie totalitatea beneficiilor publice, ce rezulta din activitatile de profil desfasurate de catre autoritatile locale. Intre acestea, serviciile educationale, cele de sanatate §i furnizarea de utilitati publice ocupa un rol central in conturarea standardului de viata (Dobos 2006; Neagu 2012), avand un impact evident asupra vietii comunitare. In literatura de specialitate, conceptul este intalnit prin trimitere la patru dimensiuni principale ale activitatilor umane la nivel de comunitate: economica, socials, politica si psihologica (Cristakopoulou §i altii 2001). Dimensiunea economica face referire la activitatile economice §i de ocupare la nivel de comunitate. Cadrul social implica evaluarea modalitatilor de agregare a interactiunilor la nivelul comunitatii, Dimensiunea politica se refera la coordonatele activitatilor administrative gi de guvernare locala, in timp ce cadrul psihologic al vietii comunitare implica totalitatea evaluarilor subiective pe care populatia le realizeaza asupra coordonatelor vietii comunitare. in acest fel, studiile de profil iau forma unor diagnoze ce combina evaluarea coordonatelor obiective de viata ale comunitatii cu perceptiile populatiei privind domeniile vietii comunitare. Eplay gi Menon (2008)identifica trei conditii specifice pe care studiile privind calitatea vietii la nivel comunitar trebuie sa le indeplineasca in vederea obtinerii de rezultate valide: indicatorii utilizati trebuie sa fie masurabili direct la nivel de comunitate; in realizarea studiilor comparative

46

.are analizeaza unitati de acelasi tip, este necesara folosirea aceluiasi set de .ndicatori si a datelor culese pe baza aceleasi metodologii; in cazul

.omparatiilor longitudinale, unitatile analizate sa fie comparate doar cu ele .nsele, nefiind permise analize in care sa fie utilizate comunitati diferite, la diferite momente de timp. Indicatorii folositi in diagnozele calitatii vietii la nivel comunitar orovin din doua surse majore: date obiective culese la nivelul comunitatii investigate, care descriu cadrul de viata al populatiei 9i probleme intalnite ia nivel local respectiv date culese prin ancheta sociologica, ce urmaresc sa surprinda evaluarile subiectilor cu privire la temele rel vante. Abordarile de cercetare axate pe utilizarea de indicator.i obiectivi se concentreaza pe o serie de teme clasice pentru domeniul calitatii vietii: coordonatele locale ale mediul economic 9i ale ocuparii, venituril populatiei, accesul populatiei la servicii si utilitati publice, calitatea locuirii, calitatea mediului natural etc. Studiile bazate pe recursul la indicatori subiectivi includ masurari ale opiniilor 9i sentimentelor populatiei cu privire la comunitatea in care traiesc (Sirgy, Rahtz, Cicic si Underwood 2000). Chestionarul de opinie destinat surprinderii nivelului de satisfactie al individului in raport cu elementele constituente ale cadrului comunitar de viata reprezinta tipul de instrument standard in acest tip de abordare. Satisfactia cu viata comunitara reprezinta, in acest caz, indicatorul sintetic ce ofera o imagine valida asupra bunastarii pe care subiectul O asuma in raport cu vecinatatea, localitatea sau regiunea in care traieste, Cri takopoulou §i aljii (2001) identifica trei etape premergatoare ce trebuieparcurse in derularea cercetarilor de acest tip: studierea bibliografieicu privire la tema :;ii comunitatea vizate de catre cercetare, discutia cu stakeh.old rii locali care- pot oferi inforrnatii 1·· levante pentru pregatirea culegerii datelor si, nu in ultimul rand, derularea c rcetarii pilot in cadrul careia instrumentele trebuie sa fie perfectionate ~i adaptate specificului comunitatii in care vor fi aplicate. Astfel, tapele de documentare, infonnare preliminara si adaptare a instrumentelor de cercetare se evidentiaza a fi deosebit de importante (si) in studiile comunitare, unde, pe de-o parte, importanta cadrului socio-economic 9i natural este definitorie, iar, pe de alta parte, adecvarea imperfecta a instrumentelor de cercetare la specificul unitatii studiate poate afecta puternic validitatea rezultatelor. Flavius Mihalache Vezi si: accesul la servicii publice, calitatea locuirii, conditiile de viata ale populatiei, dezvoltare comunitara, ocupare, perceptia calitatii vietii, satisfactia cu viata comunitara, venituri

47

Calitatea vietii de familie Stare de bunastare a familiei, definita colectiv si subiectiv de catre cei care o constituie, reflectand masura in care sunt satisfacute nevoile individuale §i de grup (Popescu 2013). Studierea calitatii vietii de familie vizeaza evaluarea masurii in care membrii acesteia se bucura de viata lor impreuna §i fac lucrurile care sunt importante pentru ei. Calitatea vietii de familie este considerata uneori eel mai important factor al calitatii vietii, in general (Alber si Fahey 2004). Exista un interes sporit in zona politicilor sociale, acordat calitatii vietii de familie, care se datoreaza preocuparilor pentru bunastarea copiilor, dar si ingrijorarilor privind imbatranirea populatiei si schimbarilor la nivelul politicilor publice, posibil, necesare care decurg de aid. Structurile familiale sunt tot mai mai diverse si mai instabile, legaturile familiale mai slabe §i solidaritatea intergenerationala diminuata (Beier, Hofacker, Marchese si Rupp 2010).Exista, de asemenea, un interes stiintific sporit, acordat calitatii vietii de familie, care consta in faptul ca in ciuda schimbarilor demografice, economice §i culturale majore care au sporit vulnerabilitatea familiei, calitatea vietii de familie §i satisfactia maritala au ramas la niveluri ridicate (Popescu 201la). In ciuda contextului social instabil, familia ca institutie sociala a dovedit o mare capacitate adaptativa, evaluarile subiective ale indivizilor ramanand constant pozitive si la niveluri mai ridicate comparativ cu toate celelalte sfere ale vietii. Deoarece se interconditioneaza cu toate celelalte sfere ale vietii, calitatea vietii de familie poate fi privita ca un domeniu de cercetare de granita, care subsumeaza studii demografice, ale conditiilor de viata, de ocupare, de politici sociale, privind valori §i atitudini etc. Cercetarea calitatii vietii de familie cuprinde atat analiza conditiilor obiective (structura generationala, dernografica, venitul etc.), cat si analiza perceptiilor (evaluarea relatiilor de familie, satisfactia cu diferite aspecte ale vietii de familie sau satisfactia fata de familie, in general). Pe langa analiza familiei ca unitate distincta, traditia studiilor de calitatea vietii de familie cuprinde §i analiza relatiilor pe care le are aceasta cu alte sfere ale vietii. Dintre acestea, munca reprezinta, probabil, domeniul eel mai explorat. Echilibrul dintre viata privata §i viata profesionala a devenit un subiect major in ultimele decenii, atat in literatura de specialitate, cat si pe agenda politica (Kotowska, Matysiak, Styrc, Pailhe, Salaz si Vignoli 2010). Exista o paleta larga de metode, tehnici §i instrumente utilizate in analiza calitatii vietii de familie, printre acestea numarandu-se ancheta, observatia, interviul etc. (Minnotte 2010). Studiile calitatii vietii de familie, 48

ca §i cele ale calitatii vietii, in general, sunt bazate pe metodologii de cercetare preponderent cantitative, iar sursele de date sunt eel mai frecvent anchetele pe baza de chestionar. Calitatea vietii de familie a fast, de obicei, operationalizata prin mai rnulte dimensiuni care vizeaza structura familiei si a gospodariei, relatiile de familie, distributia sarcinilor domestice si modul de petrecere a timpului liber in familie, valorile membrilor cu privire la familie, resursele economice §i retelele de suport, integrarea comunitara etc. Dimensiunea evaluativsubiectiva este cea mai studiata, intrucat este considerata un rezultat al conditiilor obiective din cadrul familiei, dar §i a celor subiective - perceptii, valori, atitudini cu privire la familie. Aranjamentele familiale si structura gospodariei sunt analizate din perspective ciclului de viata, prezenta copiilor sau a vartnicilor aflati in ingrijire fiind, de asemenea, luata in considerare (Beier §i altii 2010). Diviziunea sarcinilor in gospodarie este analizata in studiile de calitatea vietii dupa timpul si frecventa cu care membrii familiei se implica in aceste activitati, cu accent pe activitatile legate de cresterea copiilor si ingrijirea varstnicilor. Genul afecteaza atat practicile, cat §i perceptiile legate de distributia adecvata a responsabilitatilor domestice (Kotowska si altii 2010). Contactele sociale ale familiei, in special, retelele de rudenie reprezinta o alta dimensiune importanta, fiind analizate frecventa interactiunilor cu indivizi din afara gospodariei, tipologia acestora, suportul asteptat §i primit din partea lor (Kotowska §i altii 2010). Pe langa analiza familiei ca unitate distincta, traditia studierii calitatii vietii de familie cuprinde si analiza relatiilor pe care aceasta le are cu alte sfere ale vietii, intre care munca ocupa un lac privilegiat. Tensiunea dintre munca §i viata domestics reprezinta un aspect tot mai mult luat in calcul in ultimii ani in studiile de calitatea vietii, De exemplu, valul din 2012 al cercetarii European Quality of Life Survey include o serie de indicatori, precum raportul de timp dintre sarcini domestice si munca si presiunile, tensiunea resimtita (oboseala, dificultati de concentrare la sarcini, imposibilitatea indeplinirii sarcinilor etc). Potentialul conflict dintre acestea este unul bi-directional (Prone, Yardley si Markel 1997), responsabilitatile de la locul de munca putand afecta calitatea vietii de familie sau presiunea sarcinilor domestice putand interfera cu munca. La nivel european, exista un acord in abordarea calitatii vietii de familie pe trei dimensiuni: structura gospodariei, sarcinile domestice §i retelele de suport familial (Kotowska si altii 2010). Satisfactia cu viata de familie este o dimensiune globala §i este tratata separat, ca o dimensiune-rezultat, un produs al celorlalte dimensiuni. fn chestionarele anchetei Diagnoza Calitatii Vietii ICCV, calitatea vietii de familie este abordata prin aceleasi aspecte, in acord cu tendintele din

49

cercetare de la nivel european. Sunt masurate structura gospodariei, resursele economice §i retelele de suport ale familiei, satisfactia fata de relatiile de familie §i fata de viata de familie (Marginean si Balasa 2002). Ca instrumente de analiza, pe langa indicatorii din anchete, cercetarile iau in considerare si date statistice la nivel national sau international pentru a completa analiza obiectiva a calitatii vietii de familie. Cel mai des sunt introdusi indicatori demografici legati de nuptialitate, divortialitate sau fertilitate, uneori §i de migratie, Analizele sunt completate §i de indicatori ai nivelului de trai, ai locuirii, ai ocuparii, ai tarii d sanatate, indicatori legati de beneficiile din sistemul de protectie socials etc. Urmand modelul sistemelor de indicatori sociali, exista numeroase subsisteme de indicatori ai calitatii vietii de farnilie. De exemplu, EurLife, o baza interactiva de date referitoare la calitatea vietii in Europa, realizata in cadrul activitatii The European Foundation for the Improvement of Living and Working Conditions, cuprinde unset de indicatori de monitorizare pe domeniul familiei. Acesta confine indicatori obiectivi si sub' ctivi, din stati tica demografica (sursele de date fiind Eurostat - sau statisticile najionale) ~i din anchete Internationale, unele dedicate calitatii vietii, precum European Quality of Life Survey, altele pe teme diverse care includ §i indicatori de calitatea vietii, precum Eurobarometer sau European Social Survey. La fel ca in cazul indicilor care incearca sa masoare calitatea vietii, in general, exista cateva incercari notabile de masuri compozite ale calitatii vietii de familie: Marital Adjustment Test (Scala armoniei maritale) a lui Locke §i Wallace (1959), Dyadic Adjustment Scafe (Scala adaptarii diadice) a lui Spanier (1976), Quality of Marriage Index (Indicele calitatii mariajului) (Norton 1983), Kansas Maritn/ Satisfaction Scale (Scala satisfactiei maritale Kansas) (Schumm, PaffBergen, I atch, Obiorah, Copeland, Meens ~i Bugaighi 1986), Scala atitudinii fata de familie (Marginean 1982). Raluca Popescu Vezi §i: ciclu de viata, conditiile de viata ale populatiei, echilibrul intre viata profesionala §i viata privata, egalitate de gen, nevoie umana, ocupare, postmaterialismul §i calitatea vietii, satisfactie cu viata maritala

Calitatea vietii de munca Serii de elemente/indicatori referitori la viata profesionala, Primele preocupari legate de calitatea vietii de munca vin din sfera psihologiei §i dateaza din anii '60 ai secolului al XX-lea (Easton ~i Van Laar 2013). Incercarile de clarificare teoretica §i masurare impart indicatorii calitatii vietii de

50

munca in intrinseci §i extrinseci locului de munca (Charlesworth, Welsh, Strazdins, Baird §i Campbell 2014; Easton si Van Laar 2013), respectiv obiectivi si subiectivi (Smith, Burchell, Fagan §i O'Brien 2008) fara a se conveni, insa, asupra unei definitii unice (Greenan, Kalugina si Walkowiak 2013). Intre elementele acceptate astazi regasim conditiile de munca, relatiile profesionale, posibilitatea dezvoltarii profesionale, protectia fata de riscuri sociale si accidente, alte aspecte care concura la satisfactia fata de locul de munca si bunastarea angajatului. Conditiile de munca se refera la mediul fizic de exercitare a profesiei, care trebuie sa faciliteze desfasurarea activitatii profesionale §i sa nu afecteze starea de sanatate a angajatului. in acest scop angajatorul asigura

echipament de protectie §i dotare tehnica adecvata, Unele contexte sunt insa, prin natura lor, medii de lucru de rise (izolare de comunitate, expunere la umiditate sau temperaturi excesive, rise de accident, toxicitate ridicata, zgomot puternic, nivel de atentie ridicat reclamat de consecintele riscului de eroare, program prelungit, munca fizica extenuanta etc). Stresul profesional produs prin expunerea la astfel de contexte (de exemplu, docheri, mineri, pompieri, soferi in transportul public, controlori de trafic aerian), precum §i munca in schimburi prelungite (de exemplu, domeniul medical) este mai ridicat decat al celor din medii in care angajatul poate fi mai bine protejat (de exemplu, industria manufacturiera) (Sunal, Sunal si Yasin 2011).Afectarea starii de sanatate se rasfrange asupra performantei si motivatiei in munca, poate conduce la pierderea locului de munca, scaderea productivitatii muncii si cresterea fluctuatiei de personal, asa incat angajatorul §i politicile sociale prevad masuri protective: servicii gratuite de monitorizare a sanatatii sau tratament preventiv, reducerea timpului standard de munca, alternarea cu perioade obligatorii de repaus/relaxare. Relatiile profesionale la locul de munca au in vedere relatiile aparute in procesul exercitarii profesiei si sunt direct determinate de calitatea actului managerial (incarcatura profesionala echitabila si conform pregatirii pe angajat, absenta indicatiilor contradictorii pe si intre diferite niveluri ierarhice, gradul de control, tratament nediscrimatoriu, acces la formare profesionala si promovare). in egala masura conteaza comunicarea pe orizontala (un climat de intelegere, relatii de colaborare colegiala) si cea pe verticals. Aceasta din urma se refera la posibilitatea angajatului de a-§i exprima parerea sau de a participa la decizie (direct sau prin reprezentant) in aspecte privind organizarea muncii (Albrecht 2012; Chandranshu 2012; Vander, Baillien, De Cuyper §i De Witte 2010).Cu deosebire acest din urma aspect conduce la un grad mai mare de atasament fata de locul de munca, satisfactie profesionala si stabilitate, deoarece in felul acesta angajatul poate

51

intelege importanta §i responsabilitatea muncii sale (Walton 1973) §i ii este stimulata inovativitatea, creativitatea, motivatia pentru dezvoltare profesionala (Wacker si Nadler 1980). Impreuna, aceste doua prime componente, trebuie sa asigure conditiile pentru exercitarea profesiei si dezvoltare profesionala, fiind completate de punerea in contact cu schimbarile in domeniul profesiei §i ajustarea competentelor profesionale in acord cu aceasta. In majoritatea cazurilor este

vorba despre cursuri/ stagii de lucru pe/ cu echipamente/ tehnici/ substate / directii noi. In contextul calitatii vietii de munca, acestea au rolul de a dezvolta interesul §i satisfactia angajatului fata de locul de munca, prin diversificarea muncii si evitarea plafonarii, deschiderea perspectivelor de promovare, acces la nou, constientizarea utilitatii muncii sale (Roscigno, Williams si Byron 2012; Walton 1973). Ele pot avea totodata un rol recompensator, dar si de a proteja angajatul in fata riscului de soma], datorat uzurii morale a competentelor sale profesionale. Protectia fata de riscurile sociale implica relatii contractuale care acopera riscul accidentelor de munca, al imbolnavirii, al imposibilitatii exercitariiprofesiei datorata pierderii locului de munca sau varstei avansate, dar si al limitarilor personale (temporare sau permanente) de exercitare a profesiei. In timp ce primele sunt drepturi sociale, bine reglementare odata cu dezvoltarea statelor bunastarii (Esping-Anderson 1999),atentia fata de limitarile personale este de data mai recenta. Odata ce incluziunea sociala a devenit tinta explicita a politicilor de ocupare, acestea au avut in vedere locuri de munca mai multe §i mai bune (European Commission 2007),ceea ce dechide calea contractelor de munca flexibile, cu durata deterrninata, respectiv munca la domiciliu sau servicii dedicate pentru a permite intrarea pe piata muncii §i in cazul celor cu conditionari familiale/personale de mai lunga sau scurta durata (participarea la procesul de formare profesionala, ingrijirea copiilor, imigranti, probleme de sanatate cronica). Smith si altii (2008)atrage insa atentia ca obiectivul cantitatii poate usor distrage atentia de la eel al calitatii. Intre alte aspecte care concura la definirea calitatii vietii de munca se regasesc si nivelul de salarizare, timpul de munca, durata transportului la si de la locul de munca, beneficii precum masa calda/ gratuita, recalificare, servicii de supervizare a copiilor, servicii medicale de baza gratuite/ cu pret redus, servicii de timp liber si dezvoltare personala. Acestea sunt elemente care permit intretinerea persoanei §i refacerea capacitatii de munca, dar vizeaza in egala masura viata personals si contribuie la netezirea asperitatilor din relatia munca - ~iata personala/ familiala (Drobnic si Guillen Rodriguez 2011; Taneja 2013). Intre acestia, eel mai frecvent amintit este nivelul de salarizare care trebuie sa asigure angajatului existenta, sa recompenseze

52

efortul de formare profesionala, raspunderea la locul de munca sau expunerea la situatii de rise §i sa fie sensibil la cresterea performantelor economice ale firmei (Walton 1973). In anumite limite, nivelul de salarizare

poate compensa dezechilibrul dintre timpul de munca si eel personal. Aceasta se datoreaza, pe de o parte, reglementarilor de protectie a muncii, care limiteaza maximal timpul de munca si, pe de alta, faptului ca salariul, asemenea §i altar elemente ale calitatii vietii de munca, nu are o relatie liniara de asociere cu satisfactia §i angajamentul fata de locul de munca: intensitatea corelatiei difera in functie de nivelul unui anumit element, nivelul celorlalte elemente, specificul muncii, asteptarile angajatului (Walton 1973). Recentele tendinte din sfera pietei muncii fac sa circule in paralel conceptele ,,conditii de munca" ~i ,1calitatea ocuparii" care, impreuna, acopera toate aspectele calitatii vietii de munca. Primul pune accent pe contractul si mediul de munca, iar eel de-al doilea pe modul de definire a locului de munca, pe masura in care acesta permite dez oltarea capabilitatilor individului, devenind important mai recent, odata cu eel de flexicuritate (Salais 2001). Ultimii 20 de ani sunt martorii mai multor incercari de masurare a calitatii vietii de munca, care iau in considerare aspecte specificate anterior, agregate, de regula, in indicatori mai generali (Charlesworth si altii 2014; Easton si Van Laar 2013). Sursele de date sunt anchetele ad-hoc, iar in Europa, European Working Conditions Surveys; aceasta este o cercetare care se desfasoara incepand cu anul 1990, cu o periodicitate de cinci ani (www.eurofound.europa.eu). Masurarea calitatii vietii de munca converge in a considera indexul calitatii locului de munca sau al vietii de munca drept unul multidimensional, recunoscand puternicele influente culturalnationale. Ea suscita un interes deosebit deoarece are o contributie importanta in deteminarea nivelului general al calitatii vietii, iar prin implicatiile sale este deopotriva in atentia angajatilor, sindicatelor, angajatorilor si decidentilor politici. Simona !lie Vezi si: conditii de munca, echilibrul intre viata profesionala si viata privata, politici de ocupare

Calitatea vietii in Romania Unul dintre domeniile cele mai dinamice ale cercetarii sociale romanesti, cu un patrimoniu stiintific care s-a dezvoltat continuu intre sfarsitul anilor '70 ai secolului al XX-lea §i zilele noastre.

53

Dezvoltarea acestui domeniu ca sfera autonoma a cercetarii a fost mai accentuata, ill mod firesc, ill ultimii 25 de ani, dupa Revolutia din decembrie

1989 si crearea lnstitutului de Cercetare a Calitatii Vietii, din cadrul Academiei Romane. In noul context social, cercetarea calitatii vietii ,,avea o semnificatie deosebita pentru o cat mai buna cunoastere a societatii, ca si pentru conturarea unor directii de actiune sociala orientate spre oameni si asteptate de catre acestia" (Marginean 2002c: 49). Cercetarea calitatii vietii are sens §i finalitate practica doar in contextul democratiei si al Iibertatii, al unei guvernari sensibile §i responsabile pentru bunastarea materials si emotionala a societatii. Cercetarile privind calitatea vietii au fost, deseori, baza informationala pentru inovarea metodelor de management al politicilor sociale. in mod surprinzator, pentru ca punea sub semnul intrebarii rationalitatea insa§i a organizarii sociale din acele vremuri, primul proiect viguros de cercetare a calitatii vietii a fost realizat la sfarsitul anilor '70, de catre un grup de sociologi coordonati de Catalin Zamfir. Pornind de la metodologia standard americana de investigare a calitatii vietii acelor ani, colectivul respectiv a dezvoltat o schema operationala cuprinzatoare a domeniului (Zamfir 1984). In ianuarie 1990, a fost creat Institutul de Cercetare a Calitatii Vietii: ,,Pentru prima oara se crea o perspectiva unica: o abordare globala a calitatii vietii, ill care analiza bunastarii subiective, tematica standard a analizelor sociologice anterioare, sa se irnbine cu analiza configuratiei obiective a veniturilor ;ii consumului. Noul institut, inca de la inceputurile activitatii sale, a dezvoltat aceste trei perspective distincte: bunastarea subiectiva, resursele economice si politica sociala" (Zamfir 2005: 21). Programul de cercetare Diagnoza Calitatii Vietii (treisprezece anchete sociologice folosind esantioane reprezentative pentru populatia adulta a Romaniei) utilizeaza un sistem stabil de indicatori, oferind informatii complementare celor culese prin statistica conditiilor de viata ;ii utilizarea altor indicatori obiectivi ai dezvoltarii sociale: ,,Schema descriptiva de cercetare a calitatii percepute a vietii ill Romania cuprinde noua domenii, o serie de dimensiuni ;ii pentru fiecare dintre acestea, mai multi indicatori" (Marginean 2002c: 57). Rezultatele cercetarilor au dus la crearea unei cantitati importante de date sociale referitoare la evaluarile pe care le fac oamenii vietii lor si mediului social in care traiesc, Multe dintre domeniile calitatii vietii au fost explorate mai profund prin cercetari sectoriale: ocuparea, sanatatea, educatia, familia, satisfactia cu viata si fericirea, stilurile de viata etc. In ultimii 25 de ani, au fost finalizate ;ii alte programe de cercetare care au crescut stocul de cunostinte despre bunastarea materiala si subiectiva a 54

oamenilor: dezvoltarea sociala, standardul de viata, consumul, saracia, inovatia sociala, valorile, econornia sociala, grupurile defavorizate, inegalitatile economice, sistemul asistentei sociale etc. Calitatea vietii poate fi cercetata din variate perspective stiintifice.

Strategia romaneasca a cercetarii a fost construita pe fundamentul sociologiei ca sistem de referinta teoretico-metodologic. Campul de studiu s-a largit si s-a imbogatit prin cooperarea si schimbul de concepte, metode si idei cu alte stiinte sociale, in special, cu economia, ecologia §i psihologia sociala. O particularitate a scolii romanesti de cercetare a calitatii vietii o constituie integrarea demersului descriptiv si explicativ al tendintelor in evolutia conditiilor de viata §i a bunastarii subiective a oamenilor cu constructia politicilor sociale §i a programelor comunitare. Mihai Dumiiru Vezi si: bunastare subiectiva, calitatea vietii, conditiile de viata ale populatiei, consum, dimensiuni si indicatori ai calitatii vietii, livability, perceptia calitatii vietii, venituri

Calitatea vietii varstei a treia Raportarea elementelor de calitatea vietii la specificitatea segmentului de populatie varstnica (peste 60 de ani, conform definitiei United Nations (United Nations Department of Economic and Socia] Affairs/Population Division 2009; United Nations Population Fund ~i HelpAge International 2013), dar in multe tari se ia in considerare o varsta mai mare, legata de reglementarea varstei standard de pensionare, respectiv 65 de ani sau mai mult. Conform teoriilor gerontologiei sociale care analizeaza impactul factorilor socio-econornici,politici §i culturali asupra procesului de imbatranire (in special, in ceea ce priveste statusul §i bunastarea persoanelor varstnice) (Baltes si Baltes 1990; Cumming si Henry 1961; Havighurst 1961; Heckhausen si Schulz 1995),persoanele varstnice se confrunta cu o serie de probleme specifice, legate de imbatranire, cum ar fi deteriorarea starii de sanatate, schimbari de roluri §i pensionare care presupune in unele cazuri reducerea veniturilor §i a interactiunilor sociale sau schimbarea rolului social, a modului si a stilului de viata (Hooyman si Kiyak 2008; Lambru 2013). Toate aceste probleme influenteaza calitatea vietii varstnicilor in moduri ce difera de la o persoana la alta. Cercetarile care au la baza aceasta conceptie analizeaza satisfactia cu viata a persoanelor de varsta a treia si aspectele pozitive si negative ale imbatranirii.

55

La nivelul Uniunii Europene exista o serie de cercetari care analizeaza procesul de imbatranire - Longitudinal Ageing Study Amsterdam - derulate, in

special, in cadrul unor proiecte cum ar fi: European Forum on Population Ageing Research, Enabling Autonomy, Participation and Well-Being in Old Age: the Home Environment as a Determinant for Healthy Ageing, European Research Area in Ageing, A Road Map for Ageing Research, Survey of Health, Ageing and Retirement in Europe. Acestea sunt centrate pe investigarea elementelor negative ale acestui proces, privit ca o perioada de dependenta fizica, economica r;;i psihica (Phillipson 2013; Ross r;;i Havens 1991),calitatea vietii varstnicilor fiind mult subestimata datorita problemelor de sanatate care apar, veniturilor scazute, inactivitatii etc. Avand in vedere faptul ca procentul populatiei de varsta a treia creste destul de mult la nivelul tarilor UE, in ultimii ani se discuta despre imbatranirea activa, care presupune un rol activ in societate pentru varstnici, chiar r;;i pe piata muncii, dar r;;i autonomie in viata de zi cu zi r;;i implicare in activitati civice. Termenul imbatranire activa a fost adoptat la sfarsitul anilor '90, de catre World Health Organization (2002),pentru a descrie procesul de optirnizare a oportunitatilor de sanatate, siguranta r;;i participare sociala ale varstnicilor, subliniind in acelasi timp ca nu doar sanatatea influenteaza calitatea vietii acestora si ca este necesar sa existe posibilitati de implicare sociala pentru aceste persoane. Conceptul are o dimensiune obiectiva - nivelul veniturilor si al cheltuielilor, suportul familial, accesul la servicii, calitatea locuirii etc. - r;;i una subiectiva - deoarece evaluarile se realizeaza pe baza perceptiilor pe care varstnicii le au asupra diferitelor elemente ale mediului in care traiesc. Varsta a treia poate fi o experienta diferita din punct de vedere calitativ pentru fiecare persoana de peste 60 de ani, in functie de problemele cu care se confrunta si de modul cum reuseste sa le faca fata. Calitatea vietii varstnicului este influentata de factori emotionali, cognitivi, fiziologici, economici si interpersonali (Hooyman si Kiyak 2008).Ei sunt considerati a constitui factori stresanti (reducerea veniturilor, pierderea partenerului de viata, imbolnavire etc.) care alaturi de resursele oferite de mediul in care persoana traieste (resurse economice, suport familial, relatiile sociale din comunitate, prietenii pe care ii are etc) determina calitatea vietii varstnicilor (Hooyman si Kiyak 2008; Xavier, Ferraz, Marc, Escosteguy si Moriguchi 2003). Pentru o lunga perioada, calitatea vietii varstnicilor a fost masurata, in special, prin intermediul unor indicatori referitori la starea de sanatate a acestora (Bowling r;;i Zahava 2004; Wiggins, Higgs, Hyde r;;i Blane 2004), insa cercetarile ulterioare au demonstrat ca este necesar sa fie analizati si indicatori referitori la independenta (detinerea unei locuinte sau posibilitatea de a plati inchirierea uneia, placerea de a pleca in vacante, de a participa la

56

diverse evenimente etc), resurse financiare, relatiile sociale cu membrii familiei, prietenii si vecinii (distanta pana la familie, vecini, prieteni; timpul petrecut §i activitatile realizate cu familia, vecinii, prietenii; ajutorul acordat familiei, vecinilor, prietenilor etc.), rolurile sociale (parti-ciparea la evenimente sociale, tipuri de activitati la care participa, roluri asumate in cadrul cercului de prieteni, comunitatii etc), activitatile in care sunt implicati, mobilitate (capacitatea de deplasare), bunastarea psihica, petrecerea timpului liber si hobbiurile practicate, locuire §i vecinatate (Alesii, Mazzarella, Mastrilli si Fini 2006; Bowling si Zahava 2004; Bowling §i Zahava 2007).

Claudia Petrescu Vezi si: accesul la servicii, calitatea vietii, dimensiuni f}i indicatori ai calitatii vietii, fericire, mod de viata, satisfactia cu via ta, servicii sociale, stil de viata

Capahilitati Setul de abilitati pe care o persoana le detine - innascute §i invatate si pe care le poate acumula, acestea fiindu-i necesare pentru satisfacerea unor seturi alternative de nevoi. Aceasta este perspectiva, sintetizata, pe care o propune recent Sen (2008). Sen are o abordare non-normativa a realitatii sociale. Acesta sustine diversitatea umana din toate punctele de vedere. Persoane similare, cu bugete similare, pot sa aiba seturi de nevoi diferite sau, chiar in cadrul aceluiasi set de nevoi, pot sa acorde importanta diferita elementelor acestui set. Capabilitatea este asociata cu ideea de libertate. Iar libertatea este multimea de oportunitati care pot fi vizualizate §i abordate de oricine, oricand si oricat. Oamenii trebuie sa aiba libertatea de a se hrani conform cerintelor anatomice proprii, de a i§i construi locuinta care le satisface eel mai bine nevoile de adapost, dar §i de a i§i exprima latura artistica daca exista etc. Pe fondul acestor libertati, individul poate sa i§i foloseasca abilitatile innascute, dar §i sa i§i dezvolte alte talente care sa ii perrnita tipul de viata pe care §i-1 imagineaza, Desi aceasta teorie este greu de operationalizat, data fiind complexitatea sa, a primit multa atentie nu numai in mediul academic, ci §i in eel guvernamental, in randul celor care elaboreaza si implementeaza politici de imbunatatire a vietii oamenilor. In fond, este o teorie care nu spune ce este bine pentru o persoana, Spune doar ca o persoana trebuie sa aiba libertatea de a decide ceea ce este bine pentru ea si de a urrnari acel bine. Teoria

57

capabilitatilor Sta, intr-o anumita masura, la baza elaborarii ~i utilizarii. Indi el ui Dezvoltarii Umane (Nussbaum 2011). us baum a ociaza capabilitatile cu dezideratul justitiei ociale. Intr-o tad\., ce poate fi ~i ce e te fiecare cetatean al acesteia? Ac asta este intrebarea elementara, Cu alte cuvinte, c oporrunitati ~i abilitati are dar eyi ce abilitati poate acumula in tarn r pectiva fiecare dintre cetat nii tarli? Nu se folo este ca referinta o medie a calitatii vietii, Piecare om trebuie a fie omul pe care ~i-1 doreste. Jar ac asta imagine, aceasta dorinta, trebuie sa nu fi conditionata. Pentru ca teoria capabilitajilor sa fie valida, o persoana tr buie sa f1?i poata reprezenta orice tip de viata posibilii 111 rnomentul acesta pe planets ~i sa poata accede la forma empirics a acestei reprezentari. O societate ideala, conform teoriei capabilitatilor, ar £i cea in care toµ nou nascutii au aceleasi sanse In viata, dear opjiunile lor schimband cursul lucrurilor.

Marian Vasile Vezi §i: conditiile de viata ale populatiei, indicele dezvoltarii umane, livability, nevoie umana

Capital social Capitalul social este un concept multidimensional, ce poate fi plasat la nivelul structurii sociale, dar poate fi accesat ;ii utilizat simultan de societati si indivizi, care se poate converti in alte tipuri de capitaluri ;ii care se manifesta, de regula, prin relatii si incredere. Abordarile asupra capitalului social sunt diverse, provin din domenii diferite ale stiintei ;ii adesea tind sa ii augmenteze numarul de sensuri atat de mult incat devine practic lipsit de continut. Probabil, eel mai potrivit mod de intelegere a conceptului este abordarea prin prisma proprietatilor sale, completata cu o perspectiva istorica asupra genezei ;ii utilizarii termenului. In discutia despre dezvoltare economica ~i sociala, capitalul social a erupt in anii 1980, ca un al treilea tip de resursa (alaturi de capitalul uman ;ii capitalul financiar I material) esentiala pentru a facilita progresul omenirii, o dezvoltare armonioasa ;ii o calitate ridicata a vietii. Rafinare tarzie a unor idei mai vechi din stiintele sociale (Pichler si Wallace 2007), capitalul social a fast denumit ca atare de economistul Glenn Loury, in 1977, insa avea sa fie adus in prim-planul stiintelor sociale de lucrarile lui Bourdieu (1986), Coleman (1988; 1990) si Putnam (1995; 2001a; 1993). Adevarata afirmare a conceptului se datoreaza grupului de lucru infiintat in interiorul World Bank - Social Capital Initiative - extrem de activ in anii '90, sub a carui 58

------

---

-

-

I

influenta utilizarea capitalului social se generalizeaza pentru majoritatea proiectelor de dezvoltare sociala, ajungand adesea sa fie folosit pe post de panaceu universal (Voicu 2010a). In literatura academica, adevaratul boom

se vede in anii 2000. Spre jumatatea acestora, se publicau deja anual peste 400 de articole in jurnale academice de flux rezonabil, aflate in circulatie internationala (Halpern 2005). Definitia este una vaga, implicand, mai degraba, manifestari ale conceptului decat definirea conceptului in sine. De altfel, James Coleman, unul dintre parintii fondatori ai conceptului, observa ca poate fi util sa definesti capitalul social prin proprietatile sale. Din acest punct de vedere, capitalul social este acel tip de resursa care conduce la constituirea bunului public in urma cooperarii voluntare a indivizilor, care permite accesul la resurse controlate de altii, care reduce conturile de tranzactionare prin stabilirea increderii si reciprocitatii intre parteneri, care asigura un schimb informational rapid. Toate acestea sunt cateva dintre externalitatile pozitive ale conceptului (Collier 1998; Voicu 2010a). Listarea lor poate insa conduce la o definire extrem de vaga a capitalului social. Poate fi atunci mai util sa discutam despre capital social in termeni operationali, identificand principalele sale manifestari, in spiritul impus de autori precum Paxton (1999; 2007), Putnam (200la) sau, la noi, de Sandu (1999). Astfel, capitalul social se manifesta prin relatii si incredere, Relatiile pot fi formale - de exemplu, participarea in asociatii voluntare sau informale - petrecerea timpului cu prietenii. La randul ei, increderea poate fi orientata catre indivizi sau catre institutii, Relatiile constituie o forrna subtila de capital. Pentru multi, exemplul clasic al lui Granovetter (1973) poate fi ilustrativ. Autorul american a remarcat ca in cautarea unui loc de munca 9i la angajarea propriu-zisa este extrem de important sa ai conexiunea potrivita, sa stii pe cineva. Recomandarea unui cunoscut de incredere valoreaza la fel de mult ca un CV plin de merite. Un angajator oarecare va prefera sa angajeze un lucrator, indiferent de nivelul acestuia, daca are deja o garantie a bunei sale purtari, a capacitatii de a se integra in colectiv, daca are o masura suplimentara de control, prin normele de reciprocitate incumbate de relatiile sociale comune. Dar relatiile reprezinta mai mult decat atat. A petrece timp, mai mult sau mai putin, cu cineva implica in mod necesar a discuta cu respectiva persoana. Ajungi astfel sa ai acces la cunostintele sale despre lume si viata, sa afli lucruri, sa ai acces la informatie. in acelasi timp, vorbind, ai ocazia sa iti fixezi mai bine propriile idei, sa iti structurezi gandurile, dar 9i sa iti consolidezi pozitia in relatia respective. Relatiile devin utile atunci cand ai nevoie de ajutor, cand ai nevoie sa accesezi bunuri la care au acces prietenii tai, cand ai nevoie de bunuri la care accesul este controlat de prieteni ai prietenilor sau cunostintelor

59

----

-

-

-

tale etc. Mai mult decat atat, relatiile construiesc solutii pentru mornente esentiale in viata personala si familiala, precurn nasterea, casatoria, divortul, ingrijirea copiilor §i a batranilor. Ele contribuie la construirea increderii. A intalni constant oameni cu care impartasesti interese comune, mai ales, daca provin din grupuri diferite, conduce la mai buna lor intelegere, la farniliaritate cu modul lor de a fi §i de a face, se bazeaza si construieste increderea in oameni. Increderea in oameni este esentiala pentru cooperare. Este greu sa cooperezi cu cineva, este greu sa te irnplici in proiecte cornune, mai ales, de lunga durata, daca nu ai incredere in persoana sau persoanele respective. in termenii lui Coleman, increderea este cea care garanteaza ca normele reciprocitatii vor fi respectate. Pe de o parte ea poate fi directionata catre o persoana anurne sau poate fi foarte generalizata. Increderea generalizata, in toti oamenii, este rnanifestare esentiala a capitalului social. Ea reduce masiv costurile de timp presupuse de verificarea fiecarui potential partener §i perrnite derularea rapida a interactiunilor sociale, fie ca acestea presupun activitati de timp liber sau, pur si simplu, relatii de afaceri. Pe de alta parte, exista increderea in institutii, cea care garanteaza functionarea nedistorsionata a acestora. Exemple clasice de dubla morala, precum in comunisrn (Ledeneva 1998; Verdery 2003) sau in cazul amoralismului familial (Banfield 1958) arata cum absenta increderii in

institutii duce la dezvoltarea unei culturi subterane a capitalului social, ce impiedica dezvoltarea de actiuni cornune la nivel societal si promoveaza interese de grup, exclusive §i fara preocupare pentru bunastarea altora. 0 astfel de situatie conduce la fragmentarea societatii, distrugand practic mediul social, crescand tensiunile, deteriorand in mod direct calitatea vietii, Ajungem astfel la una dintre distinctiile importante operate de literatura dedicata capitalului social, cea dintre capitalul social tip bridging §i capitalul social tip bonding. Cel din urma se manifests prin incredere si relatii plasate la nivelul grupului sau grupurilor de apartenenta primara. El asigura coeziunea acestor grupuri, fie ca e vorba de grupuri de rudenie sau de vecinatate, si contribuie la crearea unui mediu familiar in care accesul la bunuri §i la informatia comuna grupului este garantat. Numai ca astfel de medii sunt, de regula, foarte omogene, iar tipul de resurse §i de cunoastere detinuta de fiecare mernbru este similar cu ceea ce stiu §i au ceilalti mernbri. Prin urrnare astfel de capital social nu este, in terrneni econornici, foarte productiv. Mult mai interesant poate fi capitalul social tip bridging, ce uneste prin incredere §i relatii indivizi din grupuri diferite, le permite sa dezvolte actiuni comune, sa acceseze lucruri si sa afle informatie aflate sub controlul unor persoane adesea mult diferite de cele din grupul de apartenenta primara, Distinctia dintre cele doua forme de capital social este, in fapt, o rafinare contemporana a mai vechii discutii despre Gemmeinschaft §i

60

Cesselschaft (Pichler 9i Wallace 2007). Capitalul s cial tip bridging este eel care se manif sta, spre exemp)u, prin participarea in asociatii, prin dese Intalniri cu prietenii, prin incred re generalizata (in toti oamenii, nu doar in

grupuri specifice), prin incredere in institutii (Voicu 2010a). Participarea in asociatii trimite explicit la vechea observatie a lui Alexis de Tocqueville, la inceputul secolului al XIX-lea, despre modul in care functioneaza democratia americana, ce deleaga la nivel comunitar o buna parte dintre deciziile importante. Numai ca asociatiile pot fi si ele de tipuri si moduri diferite (Voicu si Serban 2012), insa o buna parte a lor contribuie la formarea de bunuri publice, la evitarea comportamentelor de free-rider, la constituir a de proiecte prin voluntariat, a carer functionare §i legil:imitate e te garantata de modul in care comunitatea si oamenii dezvolta sentimente de apartenenta 9i se implies afectiv in proiect (Voicu 2010a). In fine, fara a intra in multe alte detalii, este important de observat ca exista culturi ale capitalului social, de regula, definite la nivel societal (Fukuyama 1995), dar adesea determinate la niv 1 de macroregiune, spre exemplu ca diferente intre vestul §i estuJ Europei (Fidrmuc §i Cerxhani 2008; Pichler si Wallace 2007; Voicu 2010a) sau la nivel regional sau local in interiorul unei tari (Badescu §i Sum 2005). Astfel de culturi lasa o amprenta putemica asupra celor ocializati in interiorul lor 9j circula, comunicand prin migratie internationals (Voicu 2014). Pe scurt, capitalul social este o caracteristica a structurii sociale, manifests prin incredere si relatii care permite indivizilor, comunitatilor §i societatilor sa acceseze §i sa mobilizeze resurse si informatii ce altfel le-ar fi foarte indepiirtate §i sa. le utilizez in proiecte de d zvoltare individuala, comunitara ;,i s cietala, Fara indoiala, anumite configuratii ale capitalului social, cum ar fi o abundenta de capital social tip bonding §i absenja celui tip bridging, pot rezulta in tensiuni sociale §i bloca in mod complet or.ice dezvoltare colectiva sau personala, Literatura din stiintele sociale §i din economie se concentreaza insa predominant pe externalitatile pozitive ale capitalului social. Bogdan Voicu Vezi !?i: calitatea vietii comunitare, dezvoltare comunitara, dezvoltare sociala, satisfactia cu viata comunitara, voluntariat

Cheltuieli ale gospodariei Cheltuielile in bani §i/ sau in natura pe care membrii unei gospodarii le efectueaza pentru satisfacerea necesitatilor curente de consum (produse 61

alimentare, procurarea marfurilor nealimentare 1;,i plata serviciilor), dar §i pentru mentinerea sau dezvoltarea acesteia (microinvestitiile in structura gospodariei si sursele de autoconsum ale acesteia). Institutul National de Statistica (2011) foloseste, in unele studii cum ar

fi Ancheta Fortei de Munca in Cospodarii (AMIGO),gospodaria ca unitate de observare. Gospodaria este unitatea sociala constituita dintr-un grup de doua sau mai multe persoane care in mod obisnuit locuiesc impreuna, au, in general, legaturi de rudenie, se gospodaresc (fac menajul) in comun, uneori lucreaza impreuna in gospodarie, consuma 1;,i valorifica in comun produsele obtinute, participa integral sau partial la formarea si utilizarea bugetului de venituri si cheltuieli al gospodariei. Gospodaria poate fi compusa §i dintr-un grup de doua sau mai multe persoane, cu sau fara copii, intre care nu exista legaturi de rudenie, dar care declara ca, prin intelegere, locuiesc impreuna si au buget comun. Persoanele care locuiesc §i se gospodaresc singure, care nu apartin de alta gospodarie se considera gospodarii formate dintr-o singura persoana (Institutul National de Statistica 2014b). Principalele inventarieri si descrieri ale cheltuielilor gospodariilor din Romania sunt realizate de Institutul National de Statistica, fiind date publicitatii prin intermediul unor rapoarte privind conditiile de viata ale populatiei. In aceste rapoarte, cheltuielile gospodariei sunt descrise in functie de diferite criterii: dupa destinatia alocarii resurselor, gospodariile pot avea cheltuieli de consum, cheltuielipentru investitii (in diverse obiective de la care se asteapta obtinerea unui profit), cheltuieli de productie (intretinerea unor mici initiative de suplimentare marginala a veniturilor §i consumului din propria gospodarie), cheltuieli pentru impozite, contributii, cotizatii, taxe §i alte cheltuieli; dupa statutul ocupational al capului de gospodarie, cheltuielile standard utilizate in statistica nationala sunt cheltuielile gospodariilor de salariati, ale gospodariilor de agricultori, ale gospodariilor de someri, ale gospodariilor de pensionari, ale gospodariilor de patroni. Acestea pot fi detaliate pe capitole de cheltuieli precum cheltuieli alimentare, cheltuieli nealimentare si cheltuieli pentru servicii, sau pe medii de rezidenta: urban, rural (a se vedea seria Anuarul Statistic al Romaniei, elaborat de Institutul National de Statistica). Cheltuielile de consum ale unei gospodarii sunt repartizate potrivit principalelor module ale modelului de consum standard (model dezvoltat in randurile claselor de mijloc, din spatiul euro-atlantic, in epoca moderna) (Stanciu 2004). Acest model cuprinde urmatoarele module: produse agroalimentare §i bauturi nealcoolice; bauturi alcoolice: imbracaminte, incaltaminte: locuinta, apa, electricitate, gaze §i alti combustibili; mobilier, 62

dotarea si intretinerea locuintei: sanatate: transport; comunicatii: recreere §i cultura; educatie: hoteluri, cafenele §i .restaurante; diverse produse §i servicii t lnstitutul National de Statistica 2013). Mariana Stanciu Vezi si: consum, model de consum, standard de viata

Ciclu de viata Succesiune de stadii prin care trece o gospodarie de la formarea sa pana la disolutie, Stadiile sunt caracterizate prin patternuri diferite de consum si prin variatia veniturilor, atat din punctul de vedere al marimii, cat §i al structurii. I recerea de la un stadiu la altul presupune o modificare a structurii gospodariei 9i a relatiilor dintre membrii acesteia, cum ar fi nasterea unui copil, plecarea acestuia din gospodari sau disparitia unuia dintre soji, Wilkes (1995; 1999) arata ca in aceste situatii de tranzitie, de la o etapa a vietii la alta, au loc realocari ale resurselor gospodariei, in scopul adaptarii la noua situatie, De asemenea, de-a hmgul vi ·tii, pattemurile de venit ale gospodariei variaza, ca urmare a schimbarilor in implicarea pe piata muncii i a modificarii capacitatilor de Ca§tig. Alcock (1997) releva faptul ca pattemuJ mediu de venit In timpul vietii are Iorma de U intors: creste la adultul tanar, atinge un platou la adultuJ de varsta m die eyi scade la batranete. Franco Modigliani (1947) a propus o teorie a dimensiunii consumului actual m functie de venituril prezente, experienta veniturilor anterioare si veniturile prognozate pentru vii tor, dezvoltata ulterior de James Dussenberry (1967). Astfel, oamenii, gospodariile au tendinta naturala sa i§i echilibreze consumul astf l meat suma cheltuielilor pe care ei le fac d -a lungul vi tii sa egaleze suma castigurilor lor totale. Nivelul consumului prezent est determinat de veniturile din perioadele anterioare: o gospodarie (A) care a castigat putin In trecut va avea ch ltuieli prez nte rnai reduse decat o alta gospodari (B) care ca9tiga similar m prezent, dar a castigat mai mult decat (A) in trecut. in al doilea rand, nivelul ca§tigului asteptat determina onsumul prezent. 0 gospodarie de adulti, care se apropie de pensionare va tinde sa ~i reduca cheltuielil , economisind pentru mai tarziu. in mod similar, o familie tanara, anticipand castiguri viitoare mai mari, va prezenta un comportament de imprumut in contul veniturilor asteptate. In al treilea rand, aceasta dimensiune a consumului, dupa cum arata Dussenberry, sufera ajustari m funcjie de raportul dintre utilitatea asociata consumului unei unitati in prezent §i utilitatea asociata consumului unei unitati in viitor.

63

Pentru persoanele/ gospodariile inclinate spre hedonism acest raport este supraunitar (consumul prezent presupune satisfactiiz'utilitati asociate superioare oricarui consum viitor). Hedonistii vor consuma majoritatea veniturilor prezente indiferent de veniturile prognozate in viitor. Cospodariile care

evita riscul §i care i§i prognozeaza scaderi ale veniturilor in viitor vor manifesta comportamente de economisire mai accentuate, reducandu-si consumul prezent, in comparatie cu gospodariile hedoniste aflate intr-o situatie similara, Ciclurile vietii gospodariei au fost investigate in cadrul sociologiei si al marketingului. Cercetarile din sfera sociologiei s-au focalizat, mai ales, pe riscul crescut pentru intrarea in saracie in anumite stadii, in timp ce studiile de marketing au vizat, mai ales, comportamentul de consum §i variatiile acestuia de-a lungul diferitelor stadii prin care trece gospodaria. Primele studii care s-au focalizat asupra problematicii ciclurilor vietii gospodariei ii apartin lui Rowntree (1901). Acesta identifica cinci stadii ale vietii gospodariei, pornind de la alternanta intre perioade de deprivare si perioade de prosperitate, care caracterizeaza anumite etape ale vietii, Rowntree distinge cinci perioade: copilaria, adultul tanar care lucreaza, cresterea copiilor, perioada de munca dupa ce au crescut copii §i batranetea, observand modelul vietii muncitorului englez de la inceputul secolului. Trei dintre aceste perioade prezinta un rise crescut de saracie: copilaria, cresterea copiilor §i batranetea. O alta clasificare realizata in cadrul sociologiei, in prima jumatate a secolului trecut, considera drept criteriu in delimitarea ciclurilor vietii schimbarea componentei familiei. Autorii, Sorokin, Zimmerman §i Galpin (1930-32), identifica patru stadii de evolutie: cupluri casatorite care i§i incep existenta economica independenta, cupluri cu unul sau mai multi copii, cupluri cu unul sau mai multi copii adulti care sunt independenti economic si cupluri varstnice [apud. Murphy si Staples (1979)). intr-un studiu de marketing elaborat in anii '60, Gubar §i Wells (1966) identifica noua stadii ale ciclurilor vietii, folosind drept criterii de delimitare a perioadelor: varsta parintilor, varsta copiilor si statusul ocupational al membrilor gospodariei, Stadiile identificate sunt: 1. tanarul necasatorit care nu locuieste cu parintii: 2. cuplu tanar casatorit, fara copii; 3. cuibul plin I (cuplu cu copii mai mid de 6 ani); 4. cuibul plin II (cuplu cu copii in varsta de 6 ani si peste); 5. cuibul plin III (cuplu casatorit de mult timp avand copii dependenti): 6. cuibul gol I (gospodarie din care copiii au plecat, iar capul de gospodarie lucreaza): 7. cuibul gol II (gospodarie din care au plecat copii, iar capul de gospodarie s-a pensionat); 8. supravietuitorul singur care lucreaza: 9. supravietuitorul singur pensionat. Insa, modificarile survenite in epoca postbelica la nivelul demografic §i in structura familiei au dus la necesitatea reconsiderarii etapelor ciclului 64

a mortalitatii :;;i cresterea divortialitatii au avut un impact puternic asupra etapelor prin care trece o gospodarie. A crescut astfel numarul gospodariilor compuse dintr-o singura persoana, precum :;,i numarul familiilor monoparentale, categorii care nu erau deloc luate in considerare de catre clasificarile anterioare. Implicarea crescuta a f emeilor pe piata muncii a determinat, pe de o parte, scaderea sau amanarea fertilitatii si, pe de alta parte, scaderea perioadei destinate ingrijirii copilului, fapt care presupune o serie de costuri suplimentare pentru familie. Studiile realizate (Murphy :;;i Staples 1979) semnaleaza prelungirea primelor doua stadii identificate de Gubar si Wells, adica o crestere a varstei la prima casatorie si o amanare a nasterii primului copil. in acest context au fast facute o serie de studii care au incercat sa elaboreze o delimitare a stadiilor prin care trece gospodaria tinand cont de noile evolutii demografice :;;i ale structurii familiei. Murphy :;;i Staples (1979) si Wilkes (1995) elaboreaza o noua clasificare a perioadelor care compun ciclurile vietii, pornind de la noile evolutii survenite in societate. Primii autori citati stabilesc cinci cicluri mari (tanarul singur, tanarul casatorit, alte tipuri de tineri, adultul de varsta medie si batranul), pe care le despart in mai multe categorii, ce includ si persoanele divortate cu copii sau fara. Wilkes foloseste drept principal criteriu varsta adultilor din gospodarie. Pornind de la acest criteriu autorul stabileste trei stadii mari (gospodarii sub 35 de ani, gospodarii peste 35 ani in care barbatul nu este pensionat :;,i gospodarii peste 35 de ani in care barbatul este pensionat) pe care le imparte apoi in functie de starea civila (casatorit, divortat, necasatorit) :;;i de prezenta sau absents copiilor. Atat in cazul cercetarii efectuate de Wells 9i Gubar, cat si in cazul celor facute ulterior (Murphy si Staples; Wilkes), accentul cade pe comportamentul de consum si pe modificarea patternurilor de consum ale gospodariei de-a lungul ciclurilor vietii. De exemplu, intemeierea farniliei este insotita de cresterea cheltuielilor destinate dotarii gospodariei cu obiecte de folosinta indelungata, Aparitia copiilor in gospodarie modifica patternul de consum. in etapa cuibului plin I cresc cheltuielile destinate ingrijirii medicale, ingrijirii copiilor (hrana, imbracaminte, jucarii) si descresc cheltuielile pentru achizitionarea de orice fel de alte produse. Cresterea in varsta a copiilor este insotita de o noua modificare a comportamentului de consum, gospodaria incepand sa investeasca in aparatura electrocasnica, in calatorii, distractii, O'Hinggis, Bradshow :;;i Walker (1988) reiau cercetarile facute de Rowntree la inceputul secolului :;;i incearca sa stabileasca o compatibilitate intre stadiile identificate de acesta si cele pe care le descriu ei. Folosind drept criterii: varsta adultilor, statusul marital, varsta copilului eel mai mare si a celui mai mic din gospodarie, numarul de copii, numarul de vietii. Scaderea fertilitatii, a nuptialitatii,

65

adulti r;,i statusul economic (persoana activa sau pensionar), cei trei identifica zece stadii de evolutie a gospodariei, Stadiile identificate sunt: 1. tanarul singur (adult sub 35 de ani); 2. tanarul casatorit: 3. formarea familiei (cuplu casatorit cu copii sub 5 ani); 4. cuplu cu un copil sub 5 ani r;,i restul intre 5 si 15 ani; 5. familia complete (cuplu casatorit, toti copii intre 5 r;,i 15 ani); 6. dispersarea timpurie (cuplu casatorit cu un copil intre 5 r;,i 15 ani r;,i restul peste 16 ani); 7. doua generatii (cuplu casatorit, nici un copil sub 16 ani si macar unul intre 16 r;,i 24 ani); 8. cuibul gol (cuplu casatorit, barbatul intre

45 r;,i 65 ani); 9. pensionarii timpurii (cuplu casatorit, ambii pensionari); 10. batran r;,i singur (un adult pensionar) (O'Hinggis si altii 1988). La aceste zece stadii, autorii mai adauga un al unsprezecelea, parintele singur cu un copil sub 16 ani. Concluzia la care conduc datele acestei cercetari este ca o parte a inegalitatilor in distributia veniturilor este asociata cu factori care tin de ciclurile vietii, asa cum arata Rowntree. Desi etapizarea ciclurilor vietii este mult mai detaliata, perioadele cu rise maxim de saracie sunt cele identificate la inceputul secolului. Stadiile caracterizate de prosperitate sunt eel al cuplului tanar fara copii si eel de dupa plecarea copiilor din gospodarie. Perioadele cu rise maxim de saracie pentru gospodarie sunt aparitia copiilor r;,i batranetea. Cuplurile care au copii sub 16 ani r;,i batranii sufera grade similare de deprivare. Impactul pe care ii are aparitia copiilor asupra standardului de viata al familiei este profund, ,,copiii reprezinta un cost economic pentru parinti" (Mitchel r;,i Cooke 1988: 29). Cresterea unui copil implica doua tipuri de costuri: directe r;,i indirecte, arata Mitchell si Cooke. Costurile directe sunt reprezentate de cheltuielile de consum facute pentru copii, cumpararea de hrana in plus, de imbracaminte, medicamente, jucarii etc. Costurile indirecte reprezinta costurile oportunitatii de a avea copii r;,i se mascara prin diferenta intre veniturile potentiale ale familiei daca nu ar avea copii r;,i veniturile familiei daca are copii. Retragerea, chiar si temporara, a mamei de pe piata muncii duce la diminuarea veniturilor familiei. Un alt mod de a calcula costurile indirecte il reprezinta estimarea costurilor necesare pentru a plati ingrijirea copilului de catre altcineva decat de catre parinti. Deci, aparitia unuia sau mai multor copii in gospodarie diminueaza veniturile familiei si impune costuri suplimentare, crescand riscul de intrare in saracie al familiei. Datele cercetarii efectuate in 1982,in Marea Britanie, de catre O'Higgins, Bradshaw r;,i Walker indica faptul ca nicio familie cu copii sub 15 ani nu are un standard de viata mai mare de doua treimi din eel al unui cuplu tanar fara copii. Riscul de intrare in saracie al familiilor cu copii are repercusiuni asupra dezvoltarii intelectuale, fizice r;,i psihice a copiilor care provin din familiile care intra in aceasta perioada a vietii. O alta etapa a vietii, expusa unui rise ridicat de saracie, este batranetea. Pensionarea este insotita de scaderea veniturilor, iar inaintarea in varsta deterrnina scaderea capacitatilor fizice si cresterea riscului de imbolnavire. 66

in aceste conditii patternul de consum al gospodariei se modifica. Cresc cheltuielile destinate ingrijirii medicale si platii unei persoane care acorda ajutor in treburile casnice. Scad, in schimb, cheltuieliledestinate achizitionarii de imbracaminte, aparatura casnica, mobila, cele destinate calatoriilor 9i distractiilor. Inaintarea in varsta este insotita de scaderea veniturilor si de cresterea cheltuielilor destinate ingrijirii sanatatii. 0 atentie aparte a fost acordata eterogenitatii veniturilor si consumului la varsta a treia. Batranii nu reprezinta un grup omogen in ceea ce priveste expunerea fata de riscul saraciei, Diferentele intre varstnici pot fi structurate in functie de varsta 9i de sex. Cercetarile au indicat faptul ca ,,cei mai batrani" dintre batrani sunt mai saraci deoarece: putine cupluri mai raman intacte pana la varste inaintate (dupa 75 de ani), economiile celor mai in varsta au fost erodate de inflatie, cohortele mai tinere au beneficiat de conditii mai avantajoase de pensionare (formule de calcul al pensiei mai generoase, scheme de asigurare mai bune) (Walker 9i Hutton 1988),numarul de femei prezente pe piata muncii a fost mai mare la cohortele mai tinere. Femeile varstnice sunt mai sarace decat barbatii varstnici deoarece rnulte dintre ele au o pregatire profesionala rnai slaba si au lucrat in posturi cu salarii mai rnici (George 1996)sau nu au fost deloc integrate in piata muncii. Deci, departe de o constitui un grup ornogen, batranii sunt expusi in mod diferit riscului saraciei.

Insa, cercetarile efectuate au relevat faptul ca nu exista o ornogenitate foarte mare in cadrul etapelor care cornpun ciclurile vietii (Andref §i Schulte 1998;O'Hinggis 9i altii 1988).Datele culese de O'Higgins s.a. arata ca in fiecare grupa de gospodarii care apartine unui ciclul al vietii diferit exista gospodarii care au venituri suficiente ca sa se plaseze in quintilele superioare. Factorii pe care ii identifica autorii ca fiind deterrninanti pentru variatia in interiorul fiecarui ciclu al vietii sunt: pozitia familiei in raport cu piata rnuncii, proprietatea pe care o define, starea fizica 9i de sanatate, rolul redistributiv al statului (p. 236). Hans-Jurgen Andref 9i Katia Schulte demonstreaza ca vulnerabilitatea fata de riscul de intrare in saracie in anurnite etape ale ciclului vietii depinde de nivelul de educatie. Astfel, persoanele cu studii superioare sunt eel rnai putin expuse riscului de saracie datorat variatiei veniturilor §i paternurilor de consum in diferite etape ale viatii. Riscul maxim pentru aceasta categorie apare la intrarea pe piata muncii. in schirnb, acest rise este crescut pentru persoanele cu pregatire scolara redusa. Malina Voicu Vezi si: calitatea vietii varstei a treia, consum, deprivare, inegalitatea de venituri, model de consum, saracie, saracie subiectiva si consensuala, standard de viata, venituri

67

Clase de calitate a vietii Instrument de prezentare a rezultatelor de cercetare prin evidentierea unor tipologii ale calitatii vietii, respectiv ierarhii care se diferentiaza pe un continuum de la situatia cea mai critica la cea mai favorabila intalnite la nivel de tara, pe o anumita comunitate umana, categorie de populatie. O realizare deosebita la nivel international este aceea a zonelor de calitate a vietii determinate mai intai in 1974, de catre Jonathan Robbin, prin punerea in relatie a codului postal (zip code) cu date demografice 9i sociale obtinute din Recensamantul populatiei, precum si cu informatii despre consumul de bunuri si servicii. Prin analiza efectuata el identifica 40 de zone de calitatea vietii (zip market) si dezvolta ulterior o afacere de marketing [Potential Rating Index for Zip Market - PRIZM apud (Weiss 1989)]. La randul sau, Michael Weiss analizeaza datele Recensamantului populatiei din 1987 si ajunge la aceeasi grupare de zone (zq-zip Quality). Aceste zone de calitate a vietii sunt ordonate in functie de bunastare materiala (venituri, proprietati), carora le corespund si o serie de comportamente specifice ale populatiei. La varful ierarhiei se regaseste clasa denumita ,,sange albastru" (blue blood estates), iar cea mai de jos este a asistatilor publici. Profilurile se realizeaza pe vecinatati de locuire. 0 anumita zona de calitate a vietii se poate regasi in localitati aflate la mari distante unele de altele, dupa cum in aceeasi localitate se identifica zone (profiluri) diferite de calitate a vietii. Clasele ierarhizate de calitate a vietii se obtin, de regula, fie prin raportarea datelor culese la valorile medii, fie prin departajare in functie de frecventele categoriilor de raspuns. Astfel, in primul caz, spatiul desemnat de o anumita scala se divide pe segmente ordonate, iar in al doilea gruparea se face folosind frecventelemajoritare (Marginean2002a).0 abordare interesanta a claselor de calitate se realizeaza prin gruparea valorilor unei variabile (sau a mai multora) raportate la o anumita temaz'unitate sociala, astfel incat acestea sa aproximeze o repartitie normala (Zamfir 1980). loan Marginean Vezi si: calitatea vietii, profiluri ale calitatii vietii, stil de viata

Coeziune sociala Vezi: calitatea sociala

68

-

------

-

Competente digitale Combinatie de abilitati, cunostinte §i atitudini legate de utilizarea tehnologiei inforrnatiei si comunicatiilor (TIC),in anumite contexte, pentru desfasurarea activitatilor cotidiene (profesionale sau de petrecere a timpului liber). Competentele digitale pot fi de mai multe tipuri: profesionale (capacitati de a cerceta, dezvolta, mentine §i vinde sisteme TIC), de utilizare I capacitatea persoanelor de a folosi dispozitive si sisteme TIC), comerciale (capacitatile necesare pentru a exploata comercial posibilitatile oferite de dezvoltarea TIC pentru succesul activitatilor diferitelor organizatii sau infiintarea de noi afaceri) (European E-skills Forum 2004). in acest sens, alfabetizarea digitals presupune efortul individual §i institutional de a pune bazele cunostintelor si deprinderilor legate de TIC pentru folosirea lor curenta in activitatile cotidiene. Dezvoltarea unor competente digitale este asociata cu efecte pozitive prin beneficiile legate de acces la informatie §i de mentinere a relatiilor sociale cu prietenii §i cu familia (DiMaggio, Hargittai, Neuman si Robinson 2001) si cu un acces ridicat la informatie privind decizii electorale (Hargittai 2002). Cercetarile sociale asupra competentelor digitale produc o clasificare a indivizilor in functie de nivelul acestora pentru producerea de politici relevante de e-incluziune. Relevanta competentelor digitale rezida in faptul ca lipsa lor poate reproduce §i accentua inegalitatile sociale deja existente sau poate sustine aparitia unor noi forme de inegalitati (Rizza 2014a; Rizza 2014b; Selwyn 2004;Tufa 2010;van Deursen si van Dijk 2013). Pentru stabilirea competentelor digitale pot fi folositi diversi indicatori, cum ar fi proportia absolventilor cu studii in programare, proportia celor care au folosit sau folosesc in activitatile lor un PC (sau alt suport sau instrument digital, precum tableta, smartphone, notebook etc.), frecventa utilizarii internetului, proportia celor care au programat, au facut o prezentare electronica, au copiat sau descarcat un fisier, proportia celor care au utilizat formule de calcul in format electronic, varietatea utilizarii, abilitatile de navigare pe motoarele online de cautare, capacitatea de a evalua credibilitatea continutului online, selectarea rezultatelor relevante ale cautarii online. La nivel european competenta digitala este recunoscuta de Comisia Europeana din 2006 ca fiind una dintre cele opt competente de baza in invatarea pe parcursul vietii (lifelong learning). Detinerea si utilizarea competentelor digitale este una dintre schimbarile asociate cu modificarea practicilor in munca si a relatiei dintre viata personala §i tehnologie. Non-utilizarea TIC si implicit un nivel scazut al competentelor digitale sunt cauzate de o serie de factori: costuri ridicate ale accesului, asumptia ca utilizarea TIC nu e

necesara, lipsa abilitatilor de utilizare a suporturilor digitale disponibile (computere, laptop-uri etc.) sau de alti factori ce tin de contextul social particular al utilizatorului (precum lipsa unui mediu care sustine utilizarea). in

acest sens, politicile de e-incluziune i§i propun producerea unor schimbari in gradul de constientizare a importantei si a efectelor benefice ale utilizarii, dar si in crearea de retele de suport pentru dezvoltarea unui nivel ridicat al competentelor digitale si al practicilor benefice de utilizare (van Deursen si van Dijk 2011). 0 masura compozita a competentei digitale este diversification index (indicele diversificarii), care mascara varietatea activitatilor online la nivel individual si este compus din cumularea urmatorilor itemi (European Commission Digital Agenda Scoreboard 2013): primirea/trimiterea e-mailurilor, cautarea de informatii despre bunuri si servicii, citirea de stiri, ziare si alte materiale online, cautarea de informatii referitoare la calatorii sau cazare, postarea de mesaje in spatiul virtual pe retele de socializare online, interactiunea cu autoritatile publice, internet banking, realizarea de apeluri telefonice sau video, vanzarea de bunuri sau servicii, achizitionarea de continut utilizabil (filme, muzica, software), achizitionarea de bunuri, achizitionarea de servicii. Eurobarometrele speciale §i Eurobarometrele flash ale Comisiei Europene mascara, incepand cu anii '90, accesul, utilizarea si interesul indivizilor pentru TIC. Un nivel ridicat al competentelor digitale este asociat cu posibilitati mai ridicate de utilizare a informatiei online pentru avantajul personal: control mai ridicat asupra reputatiei online prin posibilitatea de a gestiona informatiile personale disponibile in spatiul virtual, specializarea profesionala prin acces la comunitati online bazate pe interese similare (si implicit dezvoltarea altar competente profesionale), acces la informatii despre serviciile publice (inclusiv serviciile de sanatate) §i posibilitatile date de schimbarile aparute in modul in care munca este produsa §i injeleasa (aparitia muncii digitale §i a muncii la distanta, folosind TIC). Laura Tufii Vezi si: e-incluziune, inegalita]i digitale, munca digitala

Comunitate Vezi: conditiile de viata ale populatiei, bunastare subiectiva, standard de viata, percepjia calitatii vietii, satisfactia cu viata, dezvoltare comunitara 70

Conditii de munca Mediul de munca, incluzand respectarea drepturilor legale stabilite prin contractul de munca, dar §i beneficiile materiale §i nonmateriale dobandite in cadrul acestuia. Conceptul este definit in Diciionarul European al Relaiiilor lndusiriale (Eurofound 2014) ca incluzand ,,toate elementele de organizare a muncii §i activitati lucrative, formare, abilitati, sanatate, securitate §i bunastare, timp de lucru si echilibru munca-viata personala". Salariul este un element de baza in definirea conditiilor de munca, reprezentand un factor important pentru motivarea si satisfactia angajatului. Un indicator subiectiv util in evaluarea calitatii locului de munca este aprecierea conditiilor de munca. The European Foundation for the Improvement of Living and Working Conditions a inclus intre preocuparile sale, inca din 1975, domeniul conditiilor de munca. Incepand cu 1990, se desfasoara o cercetare internationala - European Working Conditions Survey, destinata studierii acestui domeniu. Obiectivul EWCO a fost de ,,a masura periodic conditiile de munca la nivel european, atat din perspectiva angajatului, cat si din cea a lucratorului pe cont propriu, de a analiza relatiile dintre diferite dimensiuni ale conditiilor de munca, de a identifica grupurile aflate in rise din punct de vedere al conditiilor de munca, de a monitoriza tendintele prin furnizarea w1or indicatori omogeni §i a contribui la dezvoltarea politicilor emopene". Cadrul de operationalizare a conditiilor de munca (Eurofound 2013a) include un set larg de indicatori: securitatea contractului, rnasurata prin tipul de contract; venitul §i drepturile salariale, masurate prin nivelul net al venitului salarial, ale veniturilor non-monetare, ale beneficiilor, ore de lucru neplatite: inforrnatii cu privire la sanatatea §i siguranta salariatilor: timp de lucru (complet, partial, suplimentar); sansele de angajare (cursuri de formare platite sau oferite de catre angajator). Abordarea subiectiva a conditiilor de rnunca face parte din abordarea calitatii ocuparii din perspectiva angajatului (Preoteasa 201la), alaturi de alti indicatori subiectivi: satisfactia cu locul de munca, satisfactia cu profesia si evaluarea posibilitatilor de a obtine un loc de munca, In ultimii ani conditiile de munca au fost studiate §i din perspectiva influentei asupra calitatii vietii, in general, si, in particular, asupra indicatorilor de satisfactie cu viata. Influenta poate £i directa (Drobnic, Beham §i Prag 2010) sau mediata de satisfactia cu locul de munca (Wallace, Pichler si Hayes 2007). Wallace si colegii arata ca impreuna cu conditiile de munca, echilibrul munca si viata personala determina satisfactia individului cu locul de munca, iar satisfactia cu locul de munca influenteaza satisfactia cu viata. 71

In cadrul EWCO au fast inclusi §i alti indicatori importanti pentru evaluar a conditiilor d munca: discriminare, m bbing, bullying, violenta

si hartuire la locul de munca. Violenta fizica este definita, m general, ca fiind or ice acti une de for ta fizica, care poate leza integri tatea fizica, psihica sau sexuala a persoanei (World Health Organisation). Bull ing-ul (nu are corespondent direct in limba romana) a primit definitii foarte diferite. Exista, totusi, cateva dimensiuni d finitorii §i care sunt comun acceptate: dezechilibru de putere dintre victims §i agresor, intentia clara de a agr sa, precum §i dificultatea victimei d a se apara (1 elen Cowie 2008). Se refera, asadar, la orice tip de agr sivitate (fizica sau verbala) explicita §i repetata, in timp ce .mobbing-ul este un abuz psihologic subtil, dificil de surprins direct. Mobbing-ul este descris (Eurofound 2014), in special, prin efectele pe care le are la nivel individual: umilirea une.i persoane de catre o alta persoana sau un grup, avand ca rezultat distrugerea reputatiei sale, a onoarei, a demnitatii LUJ1ane 9i a integritatii, in ultima instanta conducand la pi rderea locului de munca, Conceptul a fost d fin it pentru prima data de psihologul suedez Heinz Leymann (1990) pentru a descrie comportarnentele ostile de la locul de munca. 1n Romania, in anul 2010, a fast realizata prima cercetare empirics referitoare la fenomenul de Mobbing ~i discriminate la locul de munca (Tomescu, Cace (coord.), Ilie, Lambru, Mihailescu, Negu], Popescu, Preoteasa, Preotesi, Stanciu, Stanila, Tomescu gl Tuia 2011). Ana Maria Preoteasa Vezi '?i: calitatea vietii de munca, echilibrul intre viata profesionala l?i viata privata, ocupare, satisfactia cu locul de munca, satisfactia cu viata

Conditiile de viata ale populatiei Starile de fapt (obiective) ale calitatii vietii. Din sfera lor fac parte elemente diverse care se refera la mediul natural, localitatea de resedinta, locuinta, munca, resursele de existenta, accesul la servicii publice, mediul social de onvietuire, precmn si eel cultural, politic, juridi etc. Cu alte cuvint , conditiile de viata privesc toate acele imprejurari i.n care se desfasoara viaja oamenilor, iar caracteristicile )or sunt redate prin intermediul unor indicatori obiectivi (de stare), fiind abordate din perspectiva cat de favorabile (prielnice), respectiv cat d nefavorabile sau chiar daunatoara/periculoase/ vatamatoare. sunt ele pentru populati . Datorita importantei Ior, exprimand oportunitajil · pe care le au oamenii, conditiile de via.ta constituie o tema majora de cercetare ociala :;ii de culegere de date statistice. Alaturarea dimensiunii subiective a vietii sociale - perceptii, autoeva1uari, starile de satisfactie §i de Iericire ale amenilor - a condus, in anii '70 ai secolului trecut, la constituirea 72

-

--

-

paradigmei calitatii vietii (Marginean si Precupetu 2011). Este interesant de urmarit cums-a produs acest fapt, pe care il localizam atat in Statele Unite ale Americii, cat si in Europa. Mentionam aici lucrarea lui Wilson (1967), in care se utilizeaza sintagma ,,calitatea vietii", desi sunt analizati numai indicatori statistici referitori la conditiile de viata, pentru ca in perioada urmatoare sa se realizeze cercetari complexe de calitate a vietii (Campbell, Converse §i Rogers 1976). in aceeasi perioada a luat fiinta The European Foundation for the Improvement of Living and Working Conditions cu sediul la Dublin, Republica Irlanda, care, desi si-a menjinut titulatura, in cercetarile coordonate a adoptat ~i paradigms generals a calitatii vietii, iar incepand cu anul 2003 a introdus un program d cercetare distinct pe tema calitatii vietii: Europ an Quality of Life Survey, cu valuri si ln anii 2007 §i 2011. . Legatura puternica dintre problematica legata de conditiile de viata §i aceea a calitatii vietii este ilustrata magistral gi prin intermediul politicilor publice destinate imbunatatirii calitatii vietii populatiei. .In fapt, prin astfel de politici publice sunt vizate chiar conditiile de viata, asupra carora se poate actiona in mod direct, atunci cand se urmareste influentarea de ansamblu a vietii oamenilor, In discutiile despre conditiile de viata ale populatiei nu trebuie pierdut din vedere nici faptul ca oamenii, cu atat mai mult in societatile dezvoltate, adopta ei in§i§i strategii specifice de adaptare la anumite conditii de viata, fie ele naturale, fie rezultate din actiunea umana, pentru a le evita pe cele nefavorabile, respectiv pentru a le imbunatati, eel putin pe unele dintre ele, iar acolo unde nu se r useste este necesar sa se intervina prin politici publice. In acest context, o atentie specials trebuie acordata conditiilor de viata asigurate copiilor din familii 9i din institutiile rezidentiale, precum §i adultilor bolnavi §ii sau aflati in nevoie. Joan Marginean Vezi si: fericire, livability, paradigma calitatii vietii, perceptia calitatii vietii, politici publice de imbunatatire a calitatii vietii populatiei, satisfactia cu via ta

Conflicte sociale Vezi: calitatea societatii

Consum etic Vezi: consum sustenabil, responsabilitate sociala corporativa 73

Consum in colaborare Vezi: consum sustenabil

Consum locavor Vezi: consum sustenabil

Consum sustenabil Utilizarea produselor §i serviciilor care au un impact negativ redus asupra mediului inconjurator, astfel incat generatiile urmatoare sa i§i poata satisface, la randul lor, nevoile §i sa duca o viata de calitate. Aceasta este semnificatia generala, atribuita notiunii de catre Comisia Europeana (European Commission 2010). O persoana consuma sustenabil daca alege sa cumpere produse eficiente energetic, create folosind resurse putine si regenerabile, reciclabile sau chiar reconvertibile (adica pot fi utilizate in alt scop ulterior epuizarii functiei initiale). Consumul sustenabil, desi ar fi logic, nu este intotdeauna usor de acceptat §i practicat. Produsele care respecta criteriile consumului sustenabil sunt, uneori, mai scumpe. Desi pe termen mediu sau lung investitia se amortizeaza, consumatorul nu este dispus, date fiind §i resursele materiale de care dispune, sa cheltuiasca in prezent in baza unui principiu. Practicile care pot fi incadrate sub denumirea consum sustenabil variaza de la o regiune la alta, in functie de tipologiile consumului in regiunea locuita, oportunitatile de consum avute la dispozitie, oportunitatile de reciclare etc. Definitiile atribuite consumului sustenabil difera, de asemenea, de la o persoana la alta, in functie de cunostintele pe care le are in acest domeniu. Black §i Cherrier (2010) arata, insa, ca semnificatia generala atribuita consumului sustenabil este comuna, fiind, intr-o anumita masura, dependenta de identitatea prezenta sau dorita de cei care il practice. Motivele practicarii unui consum sustenabil variaza de la orientarea egoistpragmatica la orientarea naturalist-transcedentala, Unele persoane consuma sustenabil pentru ca vor sa aiba acces atat ele, cat si urmasii lor la resurse si in viitor. Altele fac acest lucru pentru di mediul este ceva care trebuie protejat, fiind deasupra oricaror interese individuale. Consumul sustenabil este considerat de unii autori un concept umbrela caruia ii sunt subsumate frugalitatea, downshiftingul sau simplitatea voluntara (Tapia-Fonllem, Corral-Verdugo, Fraijo-Sing si Duron-Ramos 2013).

74

Unul dintre factorii care intarzie generalizarea consumului sustenabil consta in decalajul socioeconomic dintre societati, decalaj generat de istorie. Cei carora, prin decizii politice, cum ar fi cele specifice statelor comuniste, de inchidere a granitelor, li s-a limitat sau chiar interzis accesul la bunuri de larg consum, recupereaza simbolic aceste lipsuri. In conditiile tranzitiei greoaie la economia de piata functionala, dar a cresterii accesului la bunuri de larg consum, o parte dintre cetatenii postcomunisti au de echilibrat nevoia - utilitara sau simbolica - de a av a, cu cerinta de a proteja mediul inconjurator si generatiile viitoare. Prezentul este, pentru unii dintre acestia, mai important pentru ca este tangibil. Analize etnografice evidentiaza rolul

mecanismelor irationale care pun in miscare consumul (Chelcea §i Latea 2000;Svab 2002).Cultura de consum este cautarea valorii in ceea ce poate fi consumat §i atata timp cat va fi produs ceva nou aceasta nu va disparea. Belk (2004), eel care propune aceasta perspectiva asupra culturii de consum, considera Iimitata atribuirea doar spatiului occidental a acestei stari de fapt. Pot fi intalnite numeroase situatii in care, in conditii de penurie, oamenii decid sa consume simbolic. Cultura de consum ii ajuta pe oameni sa se simta bine, importanti, eficienti. Cultura de consum transforma ceea ce ieri era un lux in ceva ce astazi este decent sa posezi. Produsele destinate bebelusilor sau turismul cultural sunt doua industrii care, spre exemplu, redefinesc normalul. Automobilul, un lux la inceputul secolului trecut, este astazi un obiect tranzactionat la scara larga, Productia acestor bunuri ,,decente" implica in sine un impact semnificativ asupra mediului, dar, acesteia, i se adauga costurile utilizarii lor: automobilul functioneaza cu combustibila carui ardere polueaza, telefonul functioneazacu electricitatea carei productie polueaza etc. Miles si Miles (2004) sustin ca, pentru a se generaliza consumul sustenabil, este necesara redefinirea opticii economice la nivel global. Este nevoie de o economie alternativa, nu de o economie cu tenta verde. Nu este suficienta propw1erea reducerii emisiilor de noxe. Producerea de automobile hibride sau electrice este o solutie partiala, incomplete. Acestea, prin procesul de productie si utilizare consurna resurse §i polueaza. 0 optica diferita ar pune in prim plan transportul in comun, cu mijloace de transport cu capacitate mare, rapide si confortabile, integrat intr-o retea cu piste de bicicleta si spatii pietonale, care ar scoate multe automobile de pe sosea. Individual, unii reactioneaza la cultura de consum adoptand un stil de viata frugal. Aleg sa reduca consumul, sa refoloseasca, sa regenereze, sa intarzie innoirea, sa produca pentru autoconsum. In timp, aceasta minoritate poate deveni o masa critics care va contribui la redefinirea culturii de consum. Dar, aceasta pare o proiectie indepartata, iar avertizarile privind ireversibilitatea transforrnarilor produse planetei nu au rabdare cu aceste 75

schimbari lente. De aceea este necesara interventia concentrate a celor care ne guverneaza la nivel local §i central. Confruntata cu probleme serioase de trafic, care afecteaza calitatea vietii locuitorilor pe care ii reprezinta, administratia din New York, prin comisia responsabila de transportul urban, a experimentat o astfel de viziune alternativa, Prin vocea lui Sadik-Khan (2013) vedem cum, folosind materiale usoare, ieftine, rapid de implementat, au fost regenerate §i redefinite diferite zone pietonale. Acest proiect a avut efecte comerciale pozitive pentru zonele respective. Exemplul a fost preluat si de alte erase din Statele Unite ale Americii. La nivelul Uniunii Europene s-a introdus un sistem armonizat de etichetare a eficientei energetice a unor produse, cum ar fi anvelopele, becurile, electrocasnicele s.a. (http:/ec.

europa.eu/ energy I efficiency). Consumul in sine nu este rau. Pentru o viata mai buna unii oameni trebuie sa consume mai mult decat o fac acum (hrana, medicamente, imbracaminte, transport etc.); trebuie, insa, sa fim atenti cum consumam. Consumul sustenabil este un concept care capata mai mult sens daca il alaturam celui de consum etic (Paterson 2006). Ceea ce consumam este produs de cineva. Producatorii mici §i lucratorii trebuie protejati si incurajati sa produce lucruri de calitate. Astfel, a aparut principiul ,,schimb corect" (fair trade), intarit ch:ia · de o organizaµe- Fairtrad International (http:/www.fairtrade.net). Pe acest fundal se contureaza un (nou) tipar de consumator care alege sa cumpere ~i/ sau sa. utilizez produsele companiilor ce adopta o p rspectiva etica 9i sustenabila (Solomon, Bamossy, Askegaard §i Hogg 2006). R sponsabilitatea sociala devine tot mai mult o filosofie care poate face diferenta dintre succesul §i insuccesul unei companii. Concepte din acelasi spatiu semantic cu consumul sustenabil, care pot fi privite ca forme ale acestuia, sunt si consumul in colaborare §i consumul locavor. Consumul in colaborare (Batsman §i Rogers 2010) se refera la utilizarea aceluiasi bun, public sau privat, de mai multe persoane. Nu mai este important sa detii, ci sa ai acces. Un exemplu, vizibil din ce in ce mai mult in orasele lumii, inclusiv unele din Romania, Il reprezinta bicicletele care pot fi inchiriate pentru deplasarea dintr-un punct in altul. Acestea pot fi luate din anumite centre §i lasate in altele. Alt exemplu este couchsurfing-ul: localnicii i§i pun la dispozitie casele pentru gazduire, iar oaspetii pot, la randul lor, deveni gazde pentru acestia sau altii. Un principiu similar se aplica §i utilizarii in comun a unui autoturism sau chiar rezolvarii unor probleme casnice. Locavorul (Pollan 2006) este o persoana care alege sa consume doar bunuri alimentare produse in zona in care Iocuieste. ,,Zona" este, de regula, un cerc cu o raza predefinita, intre O §i 200 km. Optiunea are mai multe motivatii: incurajarea micilor producatori locali care, teoretic, pot furniza alimente de calitate mai inalta decat producatorii de masa, 76

reducerea poluarii generate de transportul din diverse colturi ale lumii ale produselor, restrangerea exploatarii fortei de munca din alte tari, de regula, mai sarace etc. Aceasta ultima motivatie ne duce cu gandul la fair trade. Locavorismul a atras, insa, si critici (Stanescu 2010).

Consumul sustenabil este element esential in strategiile internationale, cum ar fi EU Sustainable Development Strategy sau UN Millenium Development Goals. Pe pagina de internet a Eurostat, in sectiunea Sustainable Development Indicators (http:/ epp.eurostat.ec.europa.eu/ portal/ page/portal/sdi/indicators) sau pe cea a United Nations Statistics Division, in sectiunea Milleniurn Development Goals (http:/mdgs.un.org/unsd/mdg), gasim informatii detaliate si statistici in aceasta zona. Marian Vasile Vezi !ji: autoconsum, consumul populatiei, livability, responsabilitate sociala corporative, stil de via ta frugal, strategie de via ta

Consumul populatiei Folosirea de catre populatie a unor bunuri §i servicii pentru satisfacerea diferitelor trebuinte al existenjei. tn esenta, sunt vizate trei categorii de trebuinje de consum: alimentar , nealimentare (obiecte de garderoba, prod use destinate igienei s.a.), servicii (de comunicare, de transport, de sanatate, de educatie, culturale s.a.). Din perspective cunoasterii alitatii vietii, analiza consumului de bunuri gi servicii ale populatiei impune cunoasterea ierarhiei nevoilor, a norrnelor de consurn stabilite de catre dif rite categorii de specialisti pentru fi care capitol sau modul consumului populatiei si, nu in ultimul rand, a indicatorilor de acces la bunurile ~i erviciile de.consum. Cunoasterea ierarhiei trebuintelor omului servest la intelegerea, explicarea ~i previziunea comportamentului de consum. 'in privinta ierarhiei trebuinjelor, nu s-a ajuns inca La o conceptie unanima, u1 psihologie existand numeroase teorii paralele privind trebuintele §i dezv ltarea umana. Una dintre cele mai cunoscute §1 d s citate teorii este aceea a psihologului Abraham Maslow (1954/1970). Maslow propune o piramida cu cinci categorii de nevoi, Friedrich Herzberg, Mausner §i Bloch Snyderman (1959), prin teoria asupra celor doua dimensiuni majore ale naturii umane, ofera o viziune diferita asupra psihologiei satisfacerii trebuintelor ornului. Potrivit acestuia, mu! are o natura dubla: natura animala care genereaza nevoile biologice eyi implicit conditiile fizice §i sociale de satisfacere al lor, respectiv natura umana, aceasta generand trebuintele de realizare, de dezvoltare personala, de maturizare psihologica, socials §i culturala.

77

Normele de consum pot fi definite la nivel minim, cam cadrul cosului minim de consum, sau pot fi definite in functie de diferite caracteristici ale

consumatorilor (copii, adulti, varstnici, lucratori in conditii grele etc.). Normele de consum utilizate in structurarea cosului minim de consum sunt riguros precizate pentru diferite variante ale cosului ( decent, de supravietuire sau altele) si diferite categorii de consumatori. Stabilirea normelor de consum are loc cu ajutorul diferitelor stiinte medicale,biologice,economices.a. De exemplu, fiziologiamuncii studiaza procesele fiziologicesi particularitatile reglarii acestora pe parcursul activitatii de munca §i caile de mentinere a capacitatii de munca inclusiv prin consum; fiziologia ontogenezei studiaza particularitatile functionale de varsta din momentul nasterii pana la batranete: fiziologia sportului studiaza adaptarea la efort fizic §i psihic de origina competitive:fiziologiaaerospatiala studiaza adaptarea organismului la conditiile de pilotaj modern §i explorari cosmice s.a. Pentru asemenea domenii, ca §i pentru multe altele, sunt editate norme specifice de consum in vederea satisfacerii corespunzatoare a trebuintelor diverselor categorii de subiecti implicati in activitatile respective. Indicatorii de acces la bunurile §i serviciile de consum au natura obiectiva §i sunt specializati pe capitole ale consumului: indicatori ai consumului alimentar, indicatori ai consumului unor bunuri nealimentare, indicatori ai locuirii, indicatori ai accesului la serviciile de sanatate, la serviciile de educatie, la serviciile culturale, de transport s.a. in ultimul secol, a luat amploare literatura centrata pe problematica dezechilibrelor existente in consumul de bunuri §i servicii ale populatiei, atat in sensul unui consum subdimensionat - ca in cazul saraciei severe sau absolute (Bryce, Boschi-Pinto, Shibuya, Black §i The WHO Child Health Epidemiology Reference Group 2005; Cafiero §i Gennari 2011) -, cat §i in sensul consumului excesiv - cum este cazul consumismului (Calder 1990; Stuart 1982). Corelate cu asemenea fenomene, sunt analizate §i efectelesociale ale acestora, precum persistenta pe termen lung a subdezvoltarii umane sau mentinerea unui nivel ridicat al morbiditatii si mortalitatii infantile, pe zone intinse ale mapamondului, respectiv, explozia diabetului zaharat §i a obezitatii, consumul ostentativ al unor bunuri §i servicii de lux, exploatarea excesiva a unor resurse naturale s.a. - care au condus si conduc planeta in criza de resurse §i in criza ecologica, Mariana Stanciu Vezi si: CO§ de consum, model de consum, nevoie umana, saracie, standard de viata, politici publice de imbunatatire a calitatii vietii populatiei

78

Cos de consum Totalitatea cheltuielilor pentru produse alimentare, nealimentare si servicii pe care o persoana le consuma intr-o perioada determinata de timp. Cosul de consum poate fi calculat diferentiat pe categorii socio-ocupationale (salariat, pensionar) §i pe medii de rezidenta (urban, rural). Cheltuielile alimentare reprezinta sumele de bani consumate pentru ceea ce mananca in mod obisnuit o persoana: produse din came 9i derivate din came, produse din lapte §i derivate din lapte, peste. oua, grasimi vegetale §i animale, legume, fructe, zahar, dulciuri, bauturi racoritoare, cafea, bauturi alcoolice, tigari s.a, Cheltuielile nealimentare se refera la sumele de bani consumate pentru imbracaminte, incaltaminte, locuinta, mobila, diverse articole de uz gospodaresc (electrice, sanitare §i de igiena, vesela, tacamuri, articole de menaj s.a.), Cheltuielile cu servicii au in vedere intretinerea Iocuintei (consumul de apa, caldura, curent electric, abonament radio §i televiziune, telefonie, internet s.a.), transportul, serviciile culturale, serviciile de reparare §i intretinere a obiectelor de imbracaminte §i incaltaminte, serviciile de igiena, serviciile medicale s.a. In calculul cosului de consum al populatiei se mai au In vedere economiile si, eventual, un fond de siguranta pentru acoperirea di.verselor cheltuieli neprevazute, Yn ciuda diferentelor de calcul de la o institutie la alta, exista §i puncte de vedere comune. Mai jos sunt prezentate cateva exemple de abordari empirice ale conceptului: • Institutul National de Statistica (2014a) urmareste lunar CO§Ul de consum al populatiei din tara noastra, care are urmatoarea structure: 1) alimente §i bauturi (autoconsum): 2) imbracaminte. incaltaminte; 3) locuinta, apa, electricitate, gaze ~i alp combustibili: 4) mobilier, dotare §i intretinere a locuintei: 5) sanatate; 6) transport; 7) posta si telecomunicatii: 8) educatie: 9) recreere §i cultura: 10) diverse prod use si servicii. • In cadrul Institutului de Cercetare a Calitatii Vietii se calculeaza lunar cosul de consum al populatiei pe numar de membri ai gospodariei, pe medii de rezidenta (urban, rural), statut socio-ocupational al capului de gospodarie (persoane salariate §i pensionari). El reflecta ceea ce se considera absolut necesar consumului: alimente, imbracaminte, incaltaminte, locuinta, sanatate, educatie, cultura, recreere etc. si la fel de importanta partea de afirmare si integrare sociala a individului (Mihailescu 2012). Cosul de consum al populatiei Romaniei, in programul de cercetare Diagnoza calitatii vietii desfasurat anual incepand cu 1990-1999 §i reluat in 2003, 2006 9i 2010 a cuprins urmatoarele componente: J) alimente: 2) bauturi alcoolice si tigari: 3) imbracaminte, incaltaminte; 4) locuinta: chirie, intretinere, reparatii, abonamente, rate; 5) transport: 6) l'ng .ijirea sanatatii; 7) cultura, scoala, carti, spectacole; 8) alte cheltuli (Marginean ~i Balasa 2002).

79

-

-

----------

-----

• Gerstberger §i Yaneva (2013) includ in structura cosului de consum urmatoarele componente, destul de asemanatoare cu cele inregistrate de INS sau ICCV, dar totusi si cu unele diferente, p componente: 1) produse alimentare §i bauturi nealcoolice: 2) bauturi alcoolice, tutun §i narcoti e; 3) imbracaminte ~i in altaminte; 4) intretinerea locuintei §i energie; 5) mobila, echipament casnic si. curajenie: 6) sanatate: 7) transport: 8) comunica pi; 9) activitati d timp Iiber §i ultura; 10) educatie, 11) hoteluri ~i restaurante: 12) alte bunuri si servicii.

Adina Mihailescu Vezi lji: standard de viata

Culturi ale bunastarii subiective Satisfactia cu viata si, implicit, bunastarea subiectiva sunt construite cultural, inculcate prin socializarea primara, §i sunt expuse modelarii permanente prin institutionalizare. Pe acest fond, experientele personale si conditiile obiective de viata aduc variatiile ce sunt observabile in interiorul societatilor si care se manifesta si intre societati. Modul in care indivizii i§i evalueaza starea de bunastare subiectiva este modelat social (Voicu §i Vasile 2014). Nu ne referim aid la simpla prezenta a unui referential definit social in functie de care indivizii i§i apreciaza starea, asa cum explica teoria deprivarii relative. Insusi patternul de comparatie este modelat cultural, iar bunastarea subiectiva pare a fi efectul unor culturi ale bunastarii. Discutia este veche si indelung dezbatuta, mai ales, in legatura cu satisfactia cu viata, Este suficient sa amintim in acest sens binecunoscutul paradox Easterlin (1974). Acesta spune ca satisfactia cu viata sau fericirea medie a unei natiuni ramane aproximativ constanta pe intervale lungi de timp, osciland in jurul unei valori prestabilite, independent de cresterile sau scaderile cunoscute de outputul economic (Easterlin §i altii 2010). Conditiile obiective nu sunt astfel suficiente pentru a explica variatiile de la o tara la alta ale unor indicatori precum satisfactia cu viata (Veenhoven 2012). Asteptarea implicita, intuitiva, ar fi ca, atunci cand o tara devine mai bogata, fericirea medie a locuitorilor sa creasca, Serii lungi de date anuale par a indica insa ca lucrurile nu stau tocmai asa, ci indivizii ar fi ,,captivi" in culturi ale fericirii sau nemultumirii, Argumentul poate fi sustinut utilizand teorii diverse, intre care teoria comparatiei sociale (Festinger 1954), teoria grupurilor de referinta (Merton 1968) si teoria discrepantelor multiple (Michalos 1985). Ideea este aceea ca

80

individul se afla intr-o permanents comparatie cu diverse cadre: grupurile de prieteni, societatea, propriile aspiratii 1;,i realizeaza aceste comparatii pe dimensiuni multiple. Aspiratiile sunt construite social, depinzand de standardele curente din grupurile cu care se realizeaza comparatia. Pe de alta parte, a te arata mult mai multumit decat grupul din care faci parte, te impinge catre marginea acestuia. Grupurile exista 1;,i sunt tinute laolalta de anumite similitudini 1;,i de conformarea la normele comune (Merton 1968). Acest lucru face ca aceia care sunt mult in afara standardelor grupului sa fie exclusi, Satisfactie cu viata mult mai mare sau mult mai mica ar putea sa conduca la astfel de excludere. Apare apoi, la nivel societal, un proces homeostatic (Cummins, Lau 1;,i Davern 2013), in care oamenii tind sa igi ajusteze nivelul de satisfactie in functie de ceea ce societatea considera a fi dezirabil 1;,i in functie de cum arata societatea ca atare. Acest lucru face ca satisfactia fiecarui individ 1;,i a fiecarui grup in parte sa nu poata fi mult diferita de media societala. Prin repetare, intreg procesul conduce la aparitia unor efecte de socializare si institutionalizare prin care oamenii preiau, ca punct interior de referinta pentru stabilirea propriei satisfactii cu viata, aceea bunastare subiectiva medie la nivelul societatii din care fac parte. Socializarea primara este extrem de importanta, ea avand rolul de a inculca la nivelul tinerelor generatii acel nivel mediu care devine referinta esentiala in viata adulta, Institutionalizarea, cu alte cuvinte expunerea la normele culturale ale altei societati, poate schimba acest referential. Literatura dedicata studiului satisfactiei cu viata la imigranti aduce astfel de dovezi empirice comparand imigranti cu nativi sau non-migranti, imigranti proveniti din tari diferite, sau efectuand simultan toate aceste comparatii (Amit 2010; Bartram 2011a; Bartram 2011b;Colic-Peisker 2009;Safi 2010;Voicu si Vasile 2014). Bogdan Voicu Vezi si: bunastare subiectiva, conditiile de viata ale populatiei, deprivare, deprivare relativa, fericire, livability, nivel de aspiratii, paradigma calitatii vietii, satisfactia cu viata, saracie subiectiva ~i consensuala, teoria discrepantelor multiple

Deprivare Nesatisfacerea unui standard de viata sau a unor nevoi pe care oamenii nu si le pot indeplini in urma absentei sau pierderii unor bunuri sau drepturi. Deprivarea poate fi plasata, deopotriva, la nivel individual sau colectiv.

81

John Viet-Wilson (1987) observa ca ,,autorii care scriu despre saracie utilizeaza adesea ambiguu cuvintele «saracie» [poverty] si «deprivare» [deprivation], uneori ca sinonime, iar aJteori cu sensuri distincte". Townsend (1979) este eel ce a promovat intre primii conceptul. sugerand definirea si masurarea saraciei ca deprivare, El defineste deprivarea prin raportarea la anumite cadre de referinta, similar deprivarii relative: ,,deprivarea poate fi definita ca o stare observabila eyi demonstrabila de dezavantaj relativ la comunitatea locala sau la intreaga societate sau natiune careia un individ, o familie sau un grup ii apartine" (Townsend 1987: 125). Distingand intre conditiile §i sentimentele de deprivare, Townsend noteaza exi stenta unei deprtvari obi ctive ~i a uneia subiective. ln functie de referentialul ales aceasta din urma poate fi una obiectivizata, prin definirea ei conventionala sau normative (prin raportar la valorile majoritare au dominante in societate), sau poate fi o deprivare individual-subiectiva (sau de grup) prin raportare la standardele altor grupuri de referinta de at intreaga societate sau najiune (profesionale, etnice, religioase, geografice etc.). Evaluarea calitatii vietii ca deprivare impune analiza conditiilor de deprivare. A§a CLUTI noteaza Townsend (1987: 125): ,,Termenul [de deprivare] a lnceput sa fie aplicat conditiilor ~j nu resurselor, circumstantelor specifice i;,i nu celor generale, astfel meat trebuie distins de saracie", Deprivarea s refera, asadar, la evaluarea situajiei Iizice, de mediu au social §i la lipsa accesului la satisfacerea unor nevoi specificate. La polul opus, s.\frada constituie o stare generala de absenta a resurselor. Diferenta este cea dintre controluJ asupra resurselor (saracie) eyi nesatisfacerea necesitatilor (deprivare). Similar, J. H Viet-Wilson (1987) distinge deprivarea de saracie, tinzand LOSa sa reduca saracia la Iipsa controlului asupra resurselor financiare. Deprivarea are un sens mai larg, apropriat de definirea calitatii vietii, ~i implies ab enta resurselor sau experientelor care sunt definite drept nee sar pentru o viata buna la nivelul standardelor din contextul ocial in cauza. fn schimb, ,,sru:acia este un concept mai limitat. El descrie conditii de deprivare severa (fie relativa, fie de subzistenta) ca eyi cauza acestora (lipsa de control asupra resurselor necesare)". Cum resursa cea mai comuna este reprezentata de bani, Veit-Wilson obs rva ca, de regula, saracia se confunda cu lipsa banilor. Dep.rivarea poate fi tn.sa cauzata §i de alti factori decat saracia. Veit-Wilson noteaza ca, m absenta unei piete, banii sunt lipsiti de utilitate, neputand asigura accesul la resursele necesare consumului. Deprivarea nu poate fi astfel ameliorata cu ajutorul lor. Definitia lui Townsend este una mai degraba operationala. El insista a.supra necesitatii identificarii §i precizarii unor diferite forme de deprivare, in functie de spatiul in care acestea iau nastere. In 1979, el identifica si analizeaza 11 forme de deprivare: dietara (alimentara), in ceea ce priveste sanatatea fizica eyi mentala, imbracamintea, locuinta, dotarile gospodariei,

82

mediul inconjurator, locul de munca, activitatile familiale, integrarea sociala, recreationala (de timp liber) §i educationala. Revenind asupra dezvoltarii conceptuale a deprivarii, Townsend remarca in 1987 ca, in fapt, orice incercare de operationalizare a deprivarii trebuie sa distinga intre deprivarea materiala (primele 7 forme din lista de mai sus) §i cea sociala. Veit-Wilson operationalizeaza §i el conceptul, subliniind faptul ca resursele §i experientele considerate necesare de societate pot fi de doua tipuri, similare cu cele sugerate de Townsend: resurse fiziologice (alirnentare §i

de mediu, incluzand aici imbracamintea, locuinta, locul de munca tc.) §i resurse psihologice (identitare si de integrar comunitara), Ca §i Townsend, Veit-Wilson remarca relativitatea tuturor d finitiilor deprivarii si saraciei ;;i opteaza ca grup de referinta in estimarea deprivarii pentru societatea luata ca intreg. Teoria ciclurilor deprivarii, extrem de populara in anii '70, sustine ca deprivarea se transmite din generatie in generatie, cauzele ei fiind de natura structurala: antecedente negative in ceea ce priveste conditiile de locuit, satisfacerea nevoilor alimentare §i de tirnp liber, practicile inadecvate utilizate in educatia copiilor, accesul la educatie §i informatie experimentate de indivizi in copilarie determina o stare de saracie perpetuata §i in viata adulta (Rutter si Madge 1976; Wilson 1985). Secretarul de stat american Johnson este unul dintre cei ce au sustinut acest punct de vedere, finantand la inceputul anilor '80 un studiu pe aceasta tema, Cercetarea rezultata a infirmat insa ipotezele avansate de teoria ciclurilor deprivarii (Brown, 1982 ). Bartley (2006) a aratat ca, desi ciclurile deprivarii par a fi puternice, exista indivizi care pot iesi din capcana acestora. Bogdan Voicu

Vezi ~i: deprivare relative, nevoie umana, nivel de aspiratii, saracie

Deprivare digitala Vezi: prosperitate digitals

Deprivare relativa Modul in care indivizii experimenteaza situatia in care se afla, prin conditiile si sentimentele de deprivare/frustrare sau lipsa determinate de prezenta sau absenta unor conditii obiective definite drept necesare in raport cu un cadru de referinta fixat. 83

-----

-

-----

.

Runciman (1966) ofera conceptului o definitie formala utila: ,,0 persoana (A) simte lipsa unui bun (X), fiind deprivat relativ de el, daca: i) nu are X; ii) vede o persoana sau mai multe care au X (inclusiv peel insusi in trecut,

viitor sau in abstract); iii) vrea sa aiba X; iv) vede ca plauzibila eventualitatea de a avea X". Practic, conceptul implica o comparatie continua intre resursele §i posibilitatile individuale si un standard considerat dezirabil §i definit prin posibilitatile §i resursele unui anumit grup. Straus legata de conceptul de grup de referinta, deprivarea relativa poate sa se refere la mai multe grupuri sociale care sunt relevante pentru individ §i care devin cadre de referinta. Mai mult, poate fi vorba de standarde definite normativ - de catre eel ce evalueaza starea de deprivare sau subiectiv - de catre individul insusi, Primul proiect major de masurare al deprivarii relative este eel initiat de Townsend (1979), in Anglia. Ulterior, au aparut destul de multe alte tentative alternative, toate axate pe un model de masurare similar (Desai §i Shah 1988;Mack §i Lansley 1985).Ele propun liste lungi de itemi considerati esentiali pentru o calitate rezonabila a vietii. Pentru fiecare individ evaluat, pentru fiecare dintre acesti itemi este masurata satisfacerea nevoii respective, posesia itemului corespunzator. Apoi, in functie de abordare, deprivarea relativa poate fi masurata ca numar total de itemi pentru care individul spune ca nu si-i poate permite. Aceasta suma a nevoilor nesatisfacute poate fi ponderata in functie de varii criterii, important fiind §i modul de alegere a cadrului de referinta (Sen 1981).Poate fi determinata, spre exemplu, masura in care fiecare item este important in viata oamenilor, asa cum este ea definita la nivel societal sau al grupului de referinta. Apoi, sunt luati in considerare doar primii, sa spunem, cei mai importanti zece itemi. Alternativ, pot fi luati in considerare toti itemii, iar scorul de deprivare relativa poate fi calculat ca medie ponderata a posesiei acestora. Alternativ, scorul de deprivare relativa poate fi calculat in mod subiectiv, luand in considerare doar itemii considerati relevanti de catre individ sau importantele relative (scale ale preferintelor), asociate de catre acesta [pentru detalii ale variilor metode, vezi Voicu (2006)]. O versiune scurta a scalelor de deprivare relativa este inclusa astazi in mai multe cercetari cantitative, cum ar fi Eurobarometrul. Denumita Current Lifestyle Deprivation Scale scala respectiva reflecta principiile expuse pentru deprivarea relativa [vezi Layte §i Whelan (2009); Whelan, Layte, Maitre si Nolan (2001)]. Teoria deprivarii relative este utilizata pentru a explica miscarile sociale §i arata ca la baza acestora se afla nu deprivarea absoluta, ci cea relativa (Davies 1971; Gurr 2000). Ea rezolva astfel observatia contraintuitiva ca revolta nu este originata, de regula, in randul celor care sufera

84

de niveluri severe de deprivare, ci de la cei care cunosc cresteri ale calitatii obiective a vietii, Continua insa sa fie neclar care parti ale deprivarii

relative, care domenii sunt cele esentiale in acest proces. Bogdan Voicu Vezi si: deprivare, masuri subiective§i obiectiveale saraciei,nevoie umana, nivel de aspiratii, saraciesubiectivasi consensuala,teoria discrepantelor multiple

Dezvoltare comunitara Practica de interventie de tip jos-sus (bottom-up) in vederea imbunatatirii durabile a situatiei socio-economice la nivel comunitar, prin armonizarea actiunilor actorilor direct interesati, Practicile de dezvoltare comunitara pun, pe de o parte, un accent deosebit pe implicarea comunitatii locale in generarea schimbarii §i pe constientizarea rolului activ pe care agentii locali trebuie sa il detina in demersurile de acest tip (Eversole 2012; Precupetu 2006). Pe de alta parte, dezvoltarea comunitara constituie un demers planificat, articulat, prin care actorii locali actioneaza impreuna pentru solutionarea unor probleme comune, avand ca tel final cresterea nivelului calitatii vietii la nivel local (Cace 2003). In acest fel, putem considera ca practicile de dezvoltare comunitara reprezinta instrumente de solutionare a problemelor la nivel local, care sa genereze imbunatatirea standardului de viata comunitara, Comunitatea, concept la care procesul analizat se raporteaza, desemneaza formele de agregare a indivizilor in urma interactiunilor sociale. Acceptiunile pe care le comports termenul de comunitate acopera o arie larga de semnificatii, ce merg de la familie, vecinatate si totalitatea persoanelor ce traiesc intr-un anumit teritoriu pana la forme complexe, ce pun in centrul constituirii tipologiilor similaritati de ordin cognitiv sau valoric intre membri. Doua elemente se evidentiaza ca definitorii in cazul comunitatilor: existenta sentimentului de apartenenta la un anumit grup si impartasirea de catre membri a unor seturi de valori §i norme comune. In zona studiilor de calitatea vietii, tema comunitatilor detine un rol major prin prisma importantei pe care factorii comunitari o detin in determinarea conditiilor de viata §i a dimensiunii bunastarii subiective (Chambers §i Swain 2006). Comunitatile in care este membru individul (fie ca vorbim de cele mai simple, precum familia sau vecinatatea, sau de cele complexe, precum este cazul formelor de organizare teritoriala), prin caracteristicile lor, constituie, dupa caz, factori pozitivi sau negativi in generarea standardului obiectiv de viata §i a evaluarilor realizate la nivel subiectiv. 85

--

----------~

-

-

.

Prin dezvoltarea comunitara se urmareste sa se fructifice potentialul existent, prin activarea resurselor disponibile. Acestea pot fi leadership-ul local, coeziunea dintre oameni, competentele acestora, experienta de implicare comunitara, organizatiile existente la nivel local (Precupetu 2003). Procesul de activare al acestor structuri, prin stimularea participarii publice, reprezinta prima etapa in derularea actiunilor de dezvoltare. De altfel, participarea

este cheia asigurarii succesului initiativelor de acest tip, grupurile de actiune locala avand un rol semnificativ in producerea schimbarii sociale. Incepand cu ultimele decenii, schimbarea sociala la nivel comunitar nu mai este privita ca fiind exclusiv rezultatul actiunii expertilor, autoritatilor sau organizatiilor mari, ci, in egala masura, este considerata a fi produsul actiunii conjugate a grupurilor de initiativa la nivel local (Eversole 2012). In implementare, actiunile de dezvoltare comunitara trebuie insotite de mecanisme eficiente de evaluare a progreselor inregistrate (feed-back), astfel incat sa se poata interveni pentru readaptarea actiunilor in raport cu obiectivele asumate. Totodata, un rol important in succesul programelor, eel putin in contextul celor derulate cu finantare publica, i:l detin facilitatorii comunitari (Sandu 2005). Acestia sunt persoane centrale in derularea proiectelor, care urmaresc sa coaguleze actiunile tuturor celorlalti participanti la program, fiind in acest sens un liant intre persoanele, grupurile si organizatiile implicate, fara insa a avea rolul de lideri formali. In raport cu domeniul calitatii vietii, dezvoltarea comunitara poate fi privita ca o modalitate eficienta de irnbunatatire a conditiilor de viata la nivel local ;;i de reducere a decalajelor dintre comunitati. In acest sens, deficitele inregistrate la nivelul infrastructurii ;;i serviciilor publice pot fi compensate prin angrenarea actorilor locali in procesul de schimbare sociala. Comunitatea devine constienta si direct implicata in rezolvarea problemelor proprii, actiunile sale devenind complementare celor realizate de catre autoritati, Flavius Mihalache Vezi si: accesul la servicii publice, calitatea vietii comunitare, conditiile de viata ale populatiei

Dezvoltare durabifa Model de dezvoltare bazat pe integrarea si echilibrul obiectivelor economice, sociale ;;i de mediu. Definitia de baza a dezvoltarii durabile a fast consacrata de World Commission on Environment and Development 86

(1987) (Comisia Brundtland) in raportul

Viitorul nostru comun: ,,Dezvoltarea

care urmareste satisfacerea nevoilor prezentului, fara a compromite posibilitatile generatiilor viitoare de a-:;;i satisface propriile nevoi". Avand o importanta componenta de mediu, dezvoltarea durabila accentueaza in anumite abordari :;;i dimensiunea sociala: ,,Principalul scop al dezvoltarii durabile este de a creste calitatea vietii pe termen lung, respectand :;;i celelalte fiinte" (Mederly, Novacek :;;i Topercer 2004: 1). Acest tip de dezvoltare incearca sa abordeze probleme cum sunt saracia :;;i excluziunea sociala, avand in vedere bunastarea oamenilor si realizarea unei distributii mai echitabile a output-ului economic in interiorul fiecarei tari, dar :;;i la nivel international, intre tari. O serie de momente importante au marcat evolutia conceptului. Dupa adoptarea initiala a termenului in anul 1987, abordarea a castigat adeziunea unui mare numar de actori sociali intr-un timp relativ scurt, acestia adoptand ideea in diferite instante: organizatii internationale, guverne nationale, organizatii economice, comunitati, organizatii neguvernamentale si sectorul privat. Principalele promotoare ale dezvoltarii durabile la nivel international au fost organizatii cum sunt UNDP, World Bank, OECD, ce au incercat sa elaboreze strategii de dezvoltare care sa contribuie in paralel la cresterea economica pe termen lung :;;i la realizarea obiectivelor de justitie sociala. La Conferinta UN pe tema mediului :;;i dezvoltarii (Earth Summit) a fost adoptata, in anul 1992, Declaratia de la Rio asupra mediului i;;i dezvoltarii si Agenda 21, planul de actiune in directia dezvoltarii la nivel national si global. Dimensiunile economica si sociala au fost tratate impreuna, principalele elemente luate in considerare fiind: combaterea saraciei, schimbarea modelelor de consum, luarea in considerare a dinamicii demografice, protectia sanatatii, promovarea unor modele durabile de asezare umana si integrarea componentelor de mediu in deciziile privind dezvoltarea (United Nations 1992). Urmatoarele evenimente la nivel mondial, care au marcat evolutia abordarii, au fost Earth Summit+ 5 de la New York (1997) i;;i Summit-ul de la Johannesburg (2002). Ultimul Earth Summit+ 20Rio a avut loc in anul 2012 i;;i a reafirmat principiile dezvoltarii durabile, accentuand componenta sociala, Mecanismele dezvoltarii durabile au fost declarate ca fiind: promovarea dezvoltarii economice sustinute, inclusive si echitabile, crearea de oportunitati pentru toti, reducerea inegalitatilor, cresterea standardului de viata: promovarea dezvoltarii sociale si a incluziunii; promovarea managementului resurselor naturale si al ecosistemelor care sustin obiectivele economice, sociale :;;i de dezvoltare umana concomitent cu conservarea ecosistemelor, regenerarea acestora si cu cresterea rezilientei in fata noilor provocari (United Nations 2012). 87

La randul sau, Uniunea Europeans a adoptat, in anul 2001, Strategia de Dezvoltare Durabila (revizuita in anul 2006 si monitorizata de catre Eurostat la fiecare doi ani), orientate de o viziune pozitiva ce presupune un tip de societatemai prospera, mai justa, cu un mediu mai curat, sigur, sanatos, cu alte cuvinte o calitate a vietii crescuta pentru generatiile prezente si viitoare. Principiile care orienteaza politicileUniunii Europene sunt: promovarea :;;i protectia drepturilor omului, solidaritatea intre generatii si in interiorul acestora, o societate deschisa si democratica, participarea cetatenilor in luarea deciziilor, implicarea mediului economic si a partenerilor sociali, coerenta politicilor si o buna guvernare, integrarea politicilor prin luarea in considerare a aspectelor economice, sociale :;,i de mediu, utilizarea celor mai bune cunostinte disponibile in scopul implementarii unor politici eficiente. Principiul precautiei are in vedere implementarea unor proceduri de evaluare si actiuni de prevenire, astfel incat, sa se evite efectele negative asupra mediului si sanatatii oamenilor. De asemenea, sanctionarea celor care polueaza mediul completeaza elementele ce stau la baza politicilor UE (Council of the European Union 2006). Romania a adoptat, in anul 2008, Strategia Nationala pentru Dezvoltare Durabila Orizonturi 2013-2020-2030 in incercarea de a-:;;i armoniza politicile cu cele ale Uniunii Europene. O serie de progrese au fost inregistrate in domeniul masurarii dezvoltarii durabile fiind propuse, in timp, atat seturi de indicatori care au capacitatea de a monitoriza procesul de dezvoltare durabila, cat si indici ce pot masura in mod sintetic progresul in acest domeniu. Astfel, un prim set de indicatori a fost elaborat de catre UN Commission on Sustainable Development in anii 1995-1996 si revizuit in anii 1999 :;;i 2005 cu scopul de a oferi diferitelor tari un instrument de masurare a progresului catre dezvoltare durabila. Setul de indicatori se concentreaza pe urmatoarele teme: saracie, guvernare, sanatate, educatie, demografie, dezastre naturale, atmosfera, oceane, rnari :;,i tarmuri, ape dulci, biodiversitate, dezvoltare economica, parteneriat economic global, modele de productie si consum (United Nations 2007). La randul sau, OECD a elaborat un set de indicatori de mediu, avand ca scop masurarea progresului, monitorizarea integrarii politicilor :;;i facilitarea comparatiilor la nivel international in domeniul dezvoltarii durabile. Acesti indicatori iau in considerare atat resursele implicate in dezvoltare (economice, de mediu :;;i de capital uman), cat :;,i rezultatele utilizarii resurselor (consumul, distributia venitului, sanatatea, ocuparea, educatia) (Stevens si OECD 2005). La nivelul UE, exista, de asemenea, unset de indicatori ai dezvoltarii durabile (Eurostat, 2013), care includ urmatoarele teme: dezvoltare socio-economica,consum si productie

88

---=-

--

-

.

durabile, incluziune sociala, schimbari demografice, sanatate publica, schimbare climatica 1;,i energie, transport durabil, resurse naturale, parteneriat global, buna guvernare. La momentul actual, se incearca crearea unui cadru comun de masurare a dezvoltarii durabile, care sa armonizeze seturile de indicatori propuse de organizatiile internationale sau utilizate de diferite tari (UNECE, Eurostat 1;,i OECD 2013). Eforturile de cuantificare a dezvoltarii durabile au condus 1;,i la onstruirea unor ind.ici ce iau in considerate componenta de mediu in evaluarea dezvoltarii ~i ar incearca sa exprime in mod sintetic nivelul de dezvoltar durabila atins. Astfel de indici sunt Environmental Sustainability

Index (Indicel.e Sustenabilitatii Mediului), Enuironmeninl Performance Index (Indicele Performantei Mediului), Genuine Progress Index (Indic le Pr gresului Real), Sustainable Development Index (Indicel Dezvoltarii Durabile). R latia dintre dezvoltarea durabila gi calitatea vietii este 111 mod curent explicitata, atat in literatura stiintifica (Mederly §i altii 2004; Precupetu 2008a), cat 1;,i in documentele organizajiilor Internationale care promoveaza dezvoltarea durabila (Eurostat 2013). Astfel, strategia de dezvoltare durabila a UE subliniaza faptul ca, prin cele trei componente ale dezvoltarii durabile, economica, de mediu §i sociala, se urmareste continua imbunatatire a calitatii vietii, In acest fel, calitatea vietii este recunoscuta a fi obiectivul ultim al dezvoltarii durabile. Juliana Precupeju Vezi si: consum sustenabil, dezvoltare sociala, excluziune socials, incluziune sociala, indicatori sociali, responsabilitate sociala corporativa, saracie, standard de viata

Dezvoltare locala Proces care cuprinde schimbarile de la nivelul unei localitati, schimbari realizate Ii cu participarea actorilor locali, fie de catre administratia publica fara implicarea directa a cetatenilor, avand ca efect, in ambele variante, cresterea calitatii vietii locuitorilor. Dezvoltarea comunitara este o forma restransa a dezvoltarii locale, deosebindu-se prin participarea permanenta a actorilor locali §i caracterul ei bottom-up. Exista doua tipuri principale de dezvoltare locala - endogena si exogena (Garofoli 2002). Dezvoltarea endogena garanteaza autonomia procesului de transformare a sistemului economic local si se bazeaza pe producerea de ,,capacitate sociala" la nivelul institutiilor comunitare, Aceasta presupune construirea urmatoarelor capacitati: utilizarea eficienta a resurselor locale

89

(forta de munca, antreprenoriatul, competente profesionale specifice, resurse materiale etc.), controlul adecvat al procesului de acumulare la nivel local, crearea capacitatii de inovare, existenta interdependenjei functionale intre s ctoarele economic , sociale, culturale, de mediu. Dezvoltarea endogena pre upune capacitatea actorilor l cali de a transforma sistemul socio-

economic, de a reactiona la schimbarile externe 1;>i de a introduce forme specifice de control social la nivel omunitar. In opozitie, cea exogena este procesul de dezvoltare dependenta, controlata de actori externi (administratie publica centrals sau regionala/judeteana, organizajii internationale etc.). Dezvoltarea locala este centrata, m principal, pe rnobilizarea resur elor existente (Petrescu 2009; Pike, Rodriquez-Pose ~i Tomaney 2006; Sandu 2008), resurse ce apartin diversilor actori locali, institutionali sau noninstitutionali, publici sa.u privatl. Astfel, ea implica noi forme de cooperare si coordonare a actorilor locali care muta accentul la nivel conceptual de la notiunea de guvern la cea de guvernare. Aceste noi forme de guvernare promoveaza formarea de retele 1;>i parteneriate care sa stea la baza dezvoltarii economice si sociale. Sunt mai multe niveluri la care se realizeaza dezvoltarea locala in functie de gradul de comunitarism implicat: (1) cea care presupune participarea comunitatii In initiere, implem ntare gi valuate care este definita in literatura de specialitat ca d zvoltare comunitara, (2) participate in initiere, dar implementata cu resurse extralocale obtinute de autoritatile locale, (3) participate in initiere, dar implernentata cu resurse obtinute de autoritati prin (semijconstrangere, (4) modelul autoritarist in care initierea 1;>i implementarea este realizata de ca tre autoritati (Sandu 2008). Pana in anti '90, d zvoltarea locala era centrata pe cresterea economics presupunea crearea de locuri de munca, sporirea veniturilor i;;· a productivitatii, (Beer, Haughton ~i Maud 2003). Aceasta dezvoltare economica era motorul car declansa cresterea ca1Hatii viejii Iocuitorilor, promovand echitate §j justitie sociala, responsabilitat §i participare (Midgl y 1997). in anii. '90, focalizarea se schimba de la partea economics, Iiind luate m considerate §i. aspecte referitoare la reducerea inechitatilor social , protectia mediului, diversitatea culturala sau guvemarea participative (Haughton 9i Counsell 2004). Dezvoltarea locala este un proces democratic deoarece presupune parti iparea actorilor locali §i diaJoguJ social, are la baza un teritoriu pe care i§i propun sail dezvolte, implies mobilizarea resurselor locale si a avantajelor comp titive (Pike §i altii 2006). Exista cateva elemente de care trebuie sa se tma cont in procesul de dezvoltare locala pentru a asigura durabilitatea unui astfel de demers: participarea cetatenilor pe tot parcursul procesului de dezvoltare; parteneriatul intre structurile locale (adtninistratie, 90

agenti economici, institutii publice etc.); abordarea holistica a proiectelor

I

strategiilor de dezvoltare locala: mobilizarea tuturor resurselor locale in termeni de capitaluri; respectarea principiilor democratiei participative (Petrescu 2009). Dezvoltarea locala a fost centrata pe doua axe principale de politica publica: crearea de infrastructura pentru cresterea accesibilitatii in zona a posibililor investitori i;;i industrializarea ca politica promovata de guvernul central (politici de tip top-down) (Pike si altii 2006). Abordarea de tip top-down prezinta cateva aspecte specifice, cum ar fi: decizia privind aria de interventie i;;i tipul acesteia este luata la nivel central; managementul este asigurat de catre administratia centrala: este de tip sectorial; promoveaza proiecte mari industriale, care sa intareasca activitatea economica i;;i ca instrumente utilizeaza suportul financiar, stimulente, subsidii. Lipsa de success a acestei abordari de sus in jos a dezvoltarii locale, combinata cu provocarile generate de procesul globalizarii, a condus la o schimbare a viziunii. Noua viziune se bazeaza pe generarea de politici de dezvoltare de jos in sus, de la nivel local la nivel national (abordare de tip bottom-up). Caracteristicile principale ale abordarii de tip bottom-up se refera la: promovarea dezvoltarii bazate pe initiative locale; management realizat la nivel local datorita descentralizarii care presupune relatii de cooperare pe verticala intre diferite niveluri guvernamentale si pe orizontala intre organizatiile publice i;;i private; abordare de tip teritorial; utilizarea potentialului de dezvoltare al fiecarei zone; furnizarea conditiilor esentiale pentru dezvoltarea activitatii economice. Vazquez Barquera (2003) apreciaza ca actiunile de dezvoltare locala sunt structurate pe trei piloni care vizeaza aspectele ce tin de crearea de infrastructura, crearea de capacitati la nivel local i;;i cresterea capacitatii institutionale. Primul pilon se refera la crearea de retele edilo-utilitare, de infrastructura de comunicatii i;;i transport, spatii industriale i;;i infrastructura pentru dezvoltarea capitalului uman (institutii de invatamant, medicale i;;i culturale). Al doilea cuprinde aspectele legate de crearea si implementarea strategiilor comprehensive de dezvoltare locala, care sunt elaborate prin participarea actorilor locali. Ultimul pilon urmareste cresterea capacitatii organizationale i;;i institutionale de a elabora, implementa i;;i monitoriza strategia de dezvoltare. Acest aspect aduce in prim plan problema guvernarii la nivel local, care presupune crearea a noi forme de cooperare i;;i coordonare la nivel local, dar i;;i cresterea nivelului participarii actorilor locali la implementarea strategiei, astfel incat, sa fie dezvoltata capacitatea de autosustinere. Un alt aspect ce tine de crearea de capacitati, in opinia autorului, se refera la dezvoltarea societatii civile si la promovarea realizarii de retele i;;i parteneriate care sa conduca la progresul economic i;;i social.

91

Dezvoltarea economica locala are drept scop cresterea capacitatii economice a zonei pentru a imbunatati sectorul economic §i calitatea vietii locuitorilor. Este un proces prin care sectoarele public, privat si non-profit lucreaza impreuna in scopul crearii unor conditii mai bune pentru cresterea economica §i ocuparea fortei de munca, Acest tip de dezvoltare locala incurajeaza sectoarele public, privat si societatea civila sa stabileasca parteneriate §i sa colaboreze pentru gasirea de solutii locale la provocarile economice comune urmarind sa creasca capacitatea actorilor locali de a utiliza resursele locale (forta de munca, intreprinderile locale, resursele de capital) pentru atingerea prioritatilor locale (Blakely si Bradshaw 2002). Abordarea neoliberala considera dezvoltarea economica locala ca fiind un mecanism de promovare a capitalismului la nivel local §i de integrare a comunitatilor in cultura capitalists globala (Midgley si Livermore 2005). Astfel, se impune dezvoltarea antreprenoriatului, privatizarea serviciilor comunitare §i introducerea principiilor de marketing la nivel comunitar.

Claudia Petrescu Vezi si: capital social, dezvoltare cornunitara, dezvoltare durabila, dezvoltare sociala

Dezvoltare sociala Proces de schimbare sociala pozitiva la nivel local, regional, national sau mondial. In sensul sociologic clasic, termenul este folosit pentru a desemna dezvoltarea societatilor prin procesul de modernizare. Intr-o alta acceptiune, dezvoltarea sociala ,,se concentreaza asupra comunitatilor §i societatilor, accentueaza interventia planificata, promoveaza o abordare dinarnica orientata catre schimbare, care este inclusiva si universalista, si, inainte de toate, incearca sa integreze interventiile sociale cu eforturile de dezvoltare economica (Midgley 1995/1998: 8). Dezvoltarea sociala este un proces de schimbare planificata in directia rezolvarii problemelor sociale si asigurarii bunastarii colectivitatii (Precupetu 2007).Ca strategie de schimbare asumata de catre actorii sociali implicati, ,,dezvoltarea sociala se refera la orientarea intregii lumi, a unei tari, regiuni, comunitati sau institutii spre realizarea unei stari dezirabile, pusa ca obiectiv de realizat printr-un proces planificat in timp, printr-un set de actiuni conjugate" (Zamfir, Stoica si Stanculescu 2007:5). Exista trei stadii distincte care marcheaza procesul de dezvoltare sociala (Midgley 1995/1998): 1. situatia sociala pre-existenta care necesita 92

schimbare: subdezvoltare, dezvoltare distorsionata: 2. procesul propriu-zis de dezvoltare sociala: preconditii, progres, interventie: 3. starea pe care dezvoltarea sociala tinteste sa o atinga. Ca strategie proiectata, dezvoltarea sociala poate fi planificata in stadii distincte, luand in considerare caracterul sau ciclic ;,i revenind in fazele anterioare pentru a include un mecanism de feed-back ;,i corectie: 1. identi-

ficarea ;,i diagnoza problemelor sociale; 2. stabilirea prioritatilor si adoptarea obiectivelor de dezvoltare; 3. identificarea solutiilor alternative si alegerea strategiei de actiune: 4. operationalizarea strategiei intr-un plan de actiune socials:5. implementarea planurilor de actiune: 6. monitorizarea; 7. evaluarea; 8. feed-back-ul ;,i corectia (Zamfir ;,i altii 2007). Programele internationale de interventie in ta.rile subdezvoltate au adoptat dezvoltarea sociala ca pe o strategie de schimbare, axata pe rezolvarea problemelor sociale, care a pus in centrul sau ideea participarii celor carora le erau destinate interventiile. Eforturile de dezvoltare ale organizatiilor internationale in tarile Lumii a Treia au plecat de la introducerea serviciilor de asistenta sociala si a programelor de dezvoltare comunitara si au fast imbogatite pe parcurs prin introducerea unor noi idei: cresterea standardului de viata, promovarea participarii, integrarea planificarii economice cu cea sociala, Obiectivelede dezvoltare ale mileniului (MilleniumDevelopmentGoals), adoptate in anul 2000, la Summit-ul Mileniului, printr-o Declaratie a Organizatiei Natiunilor Unite, sunt expresia preocuparii pentru dezvoltare sociala la nivel international (Marginean 2013a). Aceste obiective au inclus pentru perioada 2000-2015 eradicarea foametei si saraciei extreme, generalizarea educatiei primare, promovarea egalitatii de gen ;,i imputernicirea femeilor, reducerea mortalitatii copiilor, imbunatatirea starii de sanatate a mamelor, combaterea HIV/SIDA, a malariei si altar boli, sustena-bilitatea mediului, dezvoltarea unui parteneriat global pentru dezvoltare (United Nations Development Programme 2005). La momentul actual, exista propuneri pentru o redefinire a agendei de dezvoltare dupa 2015, in special, ca urmare a faptului ca inegalitatea sociala pune noi provocari pentru dezvoltarea sociala: afecteaza coeziunea sociala, constituie o piedica pentru crestere inclusiva ;,i reprezinta o bariera pentru reducerea saraciei (UNRISD2010).Aceste propuneri vizeaza o noua strategie care sa faca trecerea de la simpla concentrare pe reducerea saraciei la dezvoltare sustenabila si inclusiva, concentratape crearea de locuri de munca accesibile;,i platite adecvat, politici sociale comprehensivebazate pe drepturi universale si pe relatia stransa dintre un stat responsabil ;,i cetateni activi care pot influenta luarea deciziilor in domeniul politicilor sociale.

93

Programele de constructie institutionala destinate rezolvarii unor probleme punctuale, realizate tn Romania dupa 1990, asa cum este, de exemplu, Programul National Antisaracie 9i Promovare a Incluziunii Sociale reprezinta programe de dezvoltare sociala. Dezvoltarea sociala este un termen care acopera domenii diverse, cum sunt: aria serviciilor sociale, dezvoltarea rurala, participarea, planificarea demografica, strategiile nationale de ameliorare a saraciei §i de crestere a standardului de viata, Juliana Precupeiu Vezi !?i: dezvoltare durabila, indicatori sociali

Dezvoltare umana Vezi: Indicele Dezvoltarii Umane

Diagnoza calitatil vietii Vezi: dimensiuni §i indicatori ai calitatii vietii, metodologii de cercetare a calitatii vietii

Dimensiuni §i indicatori ai calitatii vietii Elemente prin care se operationalizeaza domeniul calitatii vietii si se elaboreaza asa-numitul spatiu de atribute, de constructie a variabilelor, pornind de la definirea conceptului in vederea cercetarii acestuia. Dimensiunile reprezinta caracteristicile generale, iar indicatorii pe cele particulare, §i sunt incorporate intre instrumentele de cercetare pentru culegerea informatiilor sub forma de statistici, intrebari, categorii de observatie, de continut etc. Aceste elemente sunt nelipsite dintr-o cercetare sociala sistematica, pentru ca faciliteaza o buna trecere de la teorie la cercetarea concreta a unei teme (domeniu, proces, fenomen, activitate) de interes la un moment dat. Chiar §i in cazul in care se adopta o strategie de cercetare care porneste de la empiric spre teorie (teoria izvorata din date) §i se culeg informatii sub forma de descrieri (povestiri de viata ale oamenilor, interviuri nestructurate in profunzime etc.),prin analize de continut, tipologii, este necesar sa se ajunga la indicatorii purtatori de informatie relevanta, 94

~

-

-----~--

--

-

.

respectiv la dimensiuni, pentru a nu se ramane la stadiul strict descriptiv, de simpla transcriere a relatarilor respective, ci sa se surprinda semnificatiile lor.

Pentru intregirea schemei operationale se construieste §i o serie de indici, masuri compozite, prin reunirea valorilor mai multor indicatori individuali reprezentativi pentru o dimensiune sau mai multe si chiar pentru domeniul calitatii vietii in ansamblul sau, desi in acest ultim caz artificialitatea constructiei devine foarte evidenta, in sensul ca nu mai exista referenti empirici ai acestora, multe dimensiuni fiind relativ independente una de alta. Cu toate aceste specificitati ale dimensiunilor calitatii vietii, analizele efectuate atesta existenta unei componente principale a calitatii vietii (cu circa 20% din varianta totala). De asemenea, se identifica §i cateva componente intermediare (situate intre dimensiunile simple §i nivelul general), respectiv individuala, comunitara §i societala (Marginean 2013b). In cadrul cercetarilor de calitatea vietii se regasesc scheme operationale care se diferentiaza in functie de cum este definit domeniul de interes, respectiv daca se promoveaza o conceptie cat mai cuprinzatoare sau aceasta se limiteaza la anumite domenii. In cercetarile calitatii vietii ale The European Foundation for the Improvement of Living and Working Conditions, cum ar fi. European Quality of Life Survey, se face referire la gase arii principale: ocupare: resurse economice; familie si gospodarie: viata comunitara §i participare sociala: sanatate §i ingrijirea sanatatii; cunoastere, educatie si pregatire (http:/www.eurofound.europa.eu). In Diagnoza Calitatii Vietii, cercetare desfasurata la Institutul de Cercetare a Calitatii Vietii, am ajuns la elaborarea unei scheme extinse de operationalizare, care cuprinde un numar de 25 dimensiuni, iar pentru acestea sunt identificati, dupa caz, mai multi indicatori de stare, evaluare, perceptie, satisfactie, fericire. Dimensiunile avute in vedere sunt: persoana, familia, populatia, conditiile mediului natural, asezarile umane, locuinta, ocuparea, calitatea locurilor de munca, resursele macroeconomice pentru nivelul de trai, veniturile populatiei, consumul de bunuri §i servicii in gospodariile populatiei, inzestrarea gospodariilor cu bunuri de folosinta indelungata, invatamantul, ingrijirea sanatatii, asigurarile sociale, asistenta sociala, mediul social, calitatea societatii, cultura, timpul liber, stilurile de viata, mediul politic, justitie si ordine publics, institutiile de stat. Detalii despre dimensiuni, indicatori si indici ai calitatii vietii se vor regasi in cuprinsul Dictionarului. Vezi si Marginean (2014). Pentru exemplificarea setului de indicatori ai unei dimensiuni am ales doua dintre cele enumerate mai sus, respectiv persoana §i mediul politic (Marginean 2011). Pentru prima dintre ele indicatorii sunt: starea de

95

-~

sanatate: nivelul de educatie: starea civila: statutul ocupational: sentimentul de apartenenta (integrare) sociala: optimism/pesimism; satisfactie/Insatisfactie cu viata: gradul de fericire/frustrare; stima de sine, iar pentru a doua, indicatorii privesc: suportul social pentru democratie: procentul participarii la vot la ultimele alegeri locale, parlamentare, prezidentiale, europarlamentare; increderea populatiei in partidele politice; calitatea conducerii societatii: participarea populatiei la luarea deciziilor la nivel local gi central; satisfactia fata de viata politica din tara.

loan Marginean Vezi sl: masurarea index a calitatii vietii, orientari in cercetarea calitatii vietii, paradigma calitatii vietii

Diviziune digitala Vezi: e-Incluziune, prosperitate digitala

Dorinta Vezi: nevoie umana

Downshifting Vezi: consum sustenabil, stil de viata frugal

e-Incl uzi une Rezultatul strategiilor politice gi economice de promovare a accesului la internet §i la alte resurse digitale in mod egalitar (reducerea inegalitatilor digitale), pentru toate categoriile de persoane, indiferent de varsta, mediu rezidential, educatie sau posibilitati financiare gi pentru comunitati, cat si modul in care tehnologia informatiei si a comunicatiilor (TIC) poate fi utilizata pentru promovarea :participariisociale, a egalitatii de sanse gi pentru imputernicirea individului. In practice, e-incluziunea poate fi impiedicata de o serie de obstacole precum lipsa unor politici adecvate fiecarui grup social si distributia inegala a competentelor digitale in randul populatiei (Leahy si Dolan 2009),cat §i intre tari sau regiuni.

96

Inegalitatile digitale sunt o forma de inegalitate sociala determinata de accesul diferentiat la resurse digitale (internet, telefonie mobila, aplicatii digitale) si utilizarea diferentiata a acestor resurse prin practici diferite intre grupuri sociale pe mai multe dimensiuni: frecventa de utilizare, modalitatile de utilizare, influenta asupra sferelor vietii (munca, educatie, familie, timp liber), abilitatea de evaluare a informatiei si diversitatea utilizarii (Castells 1999; DiMaggio §i altii 2001), dar si de a crea continut on-line §i de a impartasi acest continut. Inegalitatile digitale pot lua forme diferite: 1) fie intre anumite grupuri sociale, rezultand grupuri sociale sarace informational ( cum sunt persoanele varstnice sau cele sarace) §i grupuri bogate informational (tineri, grupuri profesionale care Iucreaza in domeniile digitale, grupurile sociale cu educatie ridicata sau cei care detin resursele economice pentru a accesa resurse digitale); 2) fie intre regiuni geografice, respectiv regiuni dezvoltate digital sau cele sarace digital [Cruz-Jesus, Oliveira si Bacao 2012; Cuneo 2002; Tufa 2010), dar §i 3) intre organizatii, rezultand organizatii care utilizeaza TIC pentru imbunatatirea propriei activitati §i cele care nu detin resursele necesare pentru aceasta (Dewan si Riggins 2005; Uniunea Internationala a Telecomunicatiilor (ITU - United Nations) 2012)]. Teoriile cu privire la inegalitatile digitale insista pe folosirea conceptului de diviziune digitals cu mai multe intelesuri: 1) acces inegal la TIC; 2) distributia inegala a competentelor de utilizare a TIC; 3) distributia inegala de bunastare si acces la resurse redus ca urmare a competentelor diferentiate §i 4) relatii sociale inegale provenite din accesul si utilizarea diferentiata a resurselor digitale (Attewell 2001; Cuneo 2002; Rizza 2014b; Selwyn 2004; van Dijk 2008). Desi inegalitatile digitale sunt inegalitati sociale in care grupurile deprivate erau cele in mod traditional defavorizate, cum sunt grupurile sarace din cartierele periferice, persoanele in varsta, minoritatile etnice sarace, comunitatile rurale, grupurile cu alfabetizare redusa (Norris 2001; van Dijk 2008), studii recente [Uniunea Internationala a Telecomu-nicatiilor (ITU - United Nations) 2012] indica o democratizare a accesului prin preturi scazute pentru internet (cum e cazul Romaniei) si implicit raspandirea accesului, mentinandu-se in continuare diferente in nivelul competentelor digitale. In acelasi timp, producerea unor analize a

inegalitatilor digitale este dificila pentru ca indicatorii aferenti (de acces, de utilizare etc.) pot lua forme contradictorii (in Romania, viteza internetului este ridicata, insa utilizarea de catre anumite categorii sociale sau in servicii de e-guvernare este redusa). Politicile de e-incluziune i§i propun reducerea disparitatilor in accesul fizic la resurse digitale (in special, internet), cat §i in calitatea accesului digital: viteza conexiunii la internet, dezvoltarea competentelor de utilizare

97

critica §i eficienta a internetului in organizarea vietii personale (Urbancic, Stepankova §i Lavrac 2006). Cele doua niveluri de interventie corespund modului in care TIC are consecinte asupra organizarii vietii sociale: fara interventii centrate pe consecintele negative, TIC poate deveni vehicul al excluziunii sociale (Nita 2011; Rizza 2014a) a grupurilor vulnerabile, precum varstnicii, pacientii medicali, copiii, femeile, persoanele cu educatie scazuta §i persoanele cu dizabilitati, adancind inegalitatile sociale deja existente (Culen §i van Velden 2013; Darvishy si Good 2013; Foteinou 2010; Sanz si Turlea 2012; Tufa 2010; Urbancic §i altii 2006). La nivel european, Eurostat si, in Romania, Institutul National de Statistica culeg date privind utilizarea TIC in gospodarii §i de catre persoane

care reflecta gradul de e-incluziune. International Telecommunication Union (ITU - United Nations) a dezvoltat in 2008 un JCT Development Index (Indice de Dezvoltare TIC), care mascara inegalitatile digitale la nivel global, in acord cu teoriile dezvoltate privind existenta mai multor forme de diviziune digitala, avand in componenta subindici pe urrnatoarele dimensiuni: accesul, utilizarea si abilitatile de folosire a TIC. Subindicele de acces include cinci indicatori de acces (numarul conexiunilor la telefonie fixa, numarul conexiunilor la telefonie mobila, latimea benzii de internet pentru fiecare utilizator, procentul gospodariilor cu calculatoare, procentul gospodariilor cu acces la internet). Subindicele de utilizare include procentul utilizatorilor de internet, numarul conexiunilor fixe la internet si numarul conexiunilor mobile. Subindicele abilitatilor include indicatori proxy: rata bruta de cuprindere in educatia secundara, rata bruta de cuprindere in educatia tertiara §i gradul de alfabetizare al adultilor, Indexul i§i propune, astfel, sa masoare evolutia TIC la nivel comparativ international, sa urmareasca diviziunea digitala §i sa ilustreze potentialul de dezvoltare sociala §i de crestere economica pe care tarile il au la dispozitie prin TIC [Uniunea Internationale a Telecomunicatiilor (ITU - United Nations) 2012]. e-Incluziunea este propusa ca instrument de sustinere §i de compensare a dificultatilor pe care programele de incluziune sociala le au in a reduce disparitatile pe dimensiunile posibile ale inegalitatilor sociale: deprivarea economica, accesul diferentiat la servicii de sanatate si inegalitatile in sanatate intre categorii de persoane, deprivarile in educatie (Mancinelli 2007). De exemplu, posibilitatea de a accesa cursuri on-line de formare profesionala, pentru cei care nu-si permit financiar mobilitatea geografica pentru a participa la ele fizic, este o utilizare pentru reducerea inegalitatilor in educatie si, pe termen lung, in accesul la un loc de munca. In acelasi timp, insa, e-incluziunea, pentru ca vizeaza mai multe dimensiuni

98

ale incluziunii, risca sa nu produca efectele necesare intr-un mediul politic si social unde toate aceste dimeniuni nu sunt coordonate (Nita 2011).

Laura Tufa Vezi ~i: competente digitale, excluziune sociala, grupuri vulnerabile, incluziune sociala, munca digitala

Echilibrul intre viata profesionala §i viata privata Timpul alocat vietii profesionale si vietii private, respectiv gradul de implicare a individului in aceste doua sfere ale vietii sale. Poate include §i nivelul de satisfactie cu acestea. In literatura intalnim sintagme diferite pentru acelasi continut (Emslie si Hunt 2009; Gambles, Lewis §i Rapoport 2006; Greenhaus, Collins si Shaw 2003). Astfel, expresia echilibru intre munca si farnilie (work-family balance) a fost contestata ca urmare a faptului ca nu este vizata doar viata de familie a indivizilor, ci §i alte dimensiuni importante ale calitatii vietii, precum timpul liber. Schimbarea limbajului, de la echilibru intre munca §i farnilie la echilibru intre munca §i viata (work-life balance), reflecta o abordare mai inclusiva a problematicii prin luarea in considerare a indivizilor, barbati sau femei, indiferent de statutul familial al acestora §i de angajamentele de ingrijire a c piilor sau a altar membri ai familiei. 0 critica adusa ambelor sintagme priveste utilizarea termenului de munca fara a face distinctie intre munca remunerata §i cea neremunerata, importanta in cazul comparatiilor de gen (Gambles §i altii 2006). Cum munca este 1, randul ei o components a vietii §i nu e poate vorbi despre interfercnte intre munca §i viata, s-a optat pentru utilizarea termenului viata profesionala. D cealalta part , termenii familie §i viata au fost inl cuiti cu viata privata, care surprinde diversitatea angajamentelor unui individ §i includ §i viata de familie, fara a se limita Insa la aceasta (Fagan, Lyon tte, Smith giSaldana-Tejeda 2012). Cand indivizii nu reusesc sa satisfaca cerinteh ambelor domenii survin conflicte intre via ta profesionala si cea privata, Daca ne referim doar la relatia dintre viata profesionala si familie, putem vorbi despre conflicte munca - familie, atunci cand responsabilitatile de la locul de munca interfereaza cu viata de familie, sau despre conflicte familie - munca, atunci cand sarcinile domestice interfereaza cu cele profesionale (Popescu 201la). Tensiunile dintre viata profesionala si cea de familie constituie o dimensiune distincta a European Quality of Life Survey, fiind masurate prin raportul de timp dintre cele doua sfere, respectiv tensiunile resimtite de individ.

99

Modulul dedicat bunastarii personale §i sociale din cadrul European Social Survey cuprinde o intrebare despre atisfactia cu echilibrul dintre timpul petrecut la mun §i eel dedicat altor activitati, pe o scala de la 0, extrem de

a

nesatisfacut, la 10, extr rn de satisfacut, Echilibrul intre viata profesionala si cea privata a fost indus de catre OECD intre cele 11 dimensiuni ale Indicelui unei vieti mai bune (OECD 2011b) §i este masurat prin doi indicatori: proportia angajatilor care lucreaza, de obicei, mai mult de 50 de ore pe saptamana §i numarul de ore alocate pentru petrecerea timpului liber (sport, participarea la evenimente, timp P strecut cu prietenii, hobby-mi etc.) §i ingrijirea personala (dormit, alimentatie, servicii .medicale personale etc.) pentru populatia cu varsta uprinsa intre 25 si 64 ani. Un alt indicator utilizat de OECD pentru masurarea echilibrului dintre viata profesionala §i cea privata este rata de ocupare a mamelor cu copii cu varste cuprinse intre 6 si 14 ani. Echilibrul dintre viata profesionala si cea privata a fost analizat §i prin intermediul studiilor calitative. Acestea au vizat atat modalitatile de conciliere a celor doua sfere al vietii, bazandu- e pe indicatori subiectivi (compatibilitatea perc puta a cerintelor profesional cu viata personala, satisfactia cu propria relatie dintre viata profesionala f?i cea private, satisfactia cu viata, raportarea de efecte negative asupra starii de anatate, a tirnpului Iiber, a vietii de familie sau de efecte pozitive asupra vietii personale), cat r;;i oportunitatil la niv l organizational, oferite angajatilor pentru atingerea echilibrului intre viata profesionala §i cea prlvata (Emsli si Hunt 2009; Lambert §i Haley-Lock 2004). in ceea ce priveste timpul de lucru, discutiile despre echilibrul dintre viata profesionala ~i cea privata iau in calcul dona dimensiuni: volumul de munca l}i programul de lucru, ambele avand impact asupra timpului disponibil pentru desfasurarea alter activitati, cum ar fi cele domestice sau sociale. Di.ncolo de numarul de ore lucrate saptamanal, aspect asupra caruia se concentreaza mare parte a literaturii privind echilibrul intre munca si viata privata, importante in concilierea celor doua sfere ale vietii sunt §i calitatea locului de munca, complexitatea sarcinilor, autonomia la locul de munca, drepturile la concediul anual, securitatea locului de munca ~i chiar infrastructure sociala prin prisma accesibilitatii serviciilor pentru ingrijirea copiilor sau a varstnicilcr, a eficacitatii sistemelor de transport sau a retelelor de suport social (Fagan si, altii 2012). Comparatiile dintre barbati ~i feme.i constituie un aspect fundamental al cercetarilor in domeniu. Cu toate ca barbatii petrec mai multe ore in munca remunerata decat femeile, acestea au mai putin timp liber ca urmare a numarului mai mare de ore pe care il aloca muncii neremunerate pentru ingrijirea copiilor ~i a rudelor sau altor activitati casnice (Fagan 2010;OECD 100

2011a). Numeroase state au dezvoltat politici menite sa faciliteze combinarea muncii remunerate cu celelalte aspecte ale vietii, cu precadere cu viata de familie, cunoscute sub numele de politici ,,prietenoase" cu familia (family friendly policies). La nivel organizational acestea se pot concretiza in timp de lucru flexibil, partajarea locului de mun a, timp partial de lucru, lucrul de acasa, concediu de maternitate/paternitate, concediu pentru cresterea opilului, beneficii d sanatate pentru angajat gi membrii familiei, facilitati pentru .ingrijirea copiilor, iar angajatorii sunt incurajati sa dezvolte astfel de politici pentru angajati prin facilitati la plata taxelor. In Romania, interesul pentru chilibrul dintre viata profesionala si cea privata este relativ recent ~i prezent, mai ales, la nivel organizational si mai putin m discnrsul politic sau in mediul academic. Dincolo de cercetarile europene care au in lus $i Romania, indicatori pentru investigarea echilibrului dintre via ta profesionala §i cea privata P t fi pr luati ;,'i din barometrel de opinie publics sau cercetarile dedicate calitatii vietii (satisfactia cu viata de familie, satisfactia cu locul de munca, numarul mediu saptamanal de ore petrecute cu diferite munci casnice de catre respondent si partener), indeosebi diagnozele realizate de Institutul de Cercetare a Calitatii Vietii, pornind de la dimensiuni ale calitatii vietii, precum familia, ocuparea, calitatea vietii de munca sau timpul liber.

Adriana Negut Vezi §i: calitatea vietii de familie, masurarea index a calitatii vietii, satisfactia cu locul de munca, satisfactia cu viata

Economie informala Vezi: inactiv - casnica - ocupare informala

Economie sociala Cadru dinamic, multidimensional care include organizatiile nonprofit, mutualitatile 9i cooperativele, entita]i care difera atat de sectorul public, cat 9i de eel privet al economiei prin anumite caracteristici, cum ar fi participarea voluntara a membrilor, existenta simultana a obiectivelor sociale 9i onornice, guvernarea democratica si participarea membrilor la luarea deciziilor, distributia limitata a profitului (Defourny 1988; Defourny gi Monzon-Campos 1992). 101

---

-

---~-

--

-

--

Conceptul de economie sociala tinde sa sublinieze atat valoarea sociala, cat §i pe cea economica a organizatiilor prin faptul ca imbina activitati economice §i sociale derulate de catre entitati ale celui de-al treilea sector sau ale comunitatii, care urrnaresc prioritar satisfacerea unor nevoi ale societatii (sociale, de mediu etc.) si nu maximizarea profitului (Amin 2009). Economia sociala este parte a sectorului nonprofit, incluzand entitati care sunt organizate formal §i orientate spre realizarea de activitati economice (Bidet 2010). Entitatile economiei sociale desfasoara activitati economice, dar, prin acestea, urmaresc realizarea unor obiective sociale (integrarea in munca a persoanelor dezavantajate, oferirea de servicii sociale persoanelor dezavantajate, suport pentru integrarea in societate a grupurilor dezavantajate

etc.) si nu maximizarea profitului. Aceste entitati ale economiei sociale sunt organizate pe baza principiului mutualitatii §i primatului obiectivelor sociale (Laville 2011). Economia sociala furnizeaza bunastare intr-un mod nebiro-cratic §i apropiat de nevoile individului si comunitatii, reusind, astfel, sa faca legatura dintre serviciile oferite §i auto-ajutorare, dezvoltarea de capacitati individuale §i comunitare §i integrare sociala (Amin 2009; Pearce 2009). Spre deosebire de celelate tari europene, uncle economia sociala este utilizata incepand cu anii '80 (Bidet 2010), in Romania este un concept nou, fiind adus in dezbaterea publica dupa 2007, odata cu aparitia fondurilor structurale, fiind un instrument folosit pentru a gasi solutii la problema excluziunii sociale. Corelata cu alte politici §i masuri de incluziune a comunitatilor dezavantajate, economia sociala poate deveni una dintre solutiile pe termen lung de integrare a comunitatilor dezavantajate in ceea ce priveste combaterea saraciei, recalificarea profesionala, angajarea in munca etc. Economia sociala, ca ~i abordar , permite guvernului sa realizeze incluziunea sociala a grupurilor vulnerabile, prin integrarea in munca, si poate constitui o solutie pentru problernele economice ale societatii, Un alt concept important utilizat de catre cerc tatorii in domeniu este eel de intreprindere sociala, Acest concept a fost dezvoltat initial in Italia §i Franta in anii '80 §i se refera la acele entitati care imbina obiectivele economice cu cele sociale. Conceptul a fost dezvoltat de catre EMES [European Research Network], care propune o serie de noua indicatori de definire a unui astfel de tip de entitate, grupati pe trei dimensiuni: economics (asumarea de riscuri economice, derularea unei activitati economice continue de productie de bunuri §i/ sau servicii, utilizarea unui minim de forta de munca platita), sociala (sa fie o initiative a unui grup de persoane sau institutii, sa aiba un scop social explicit, distributia limitata a profitului) §i guvernarea participative (un nivel ridicat de autonomie, participarea membrilor la luarea deciziei sa nu fie bazata pe capitalul social detinut §i 102

implicarea actorilor afectati de activitatea intreprinderii in luarea deciziei) (Borzaga §i Defourny 2001; Defourny §i Monzon-Campos 1992; Defourny §i Nyssens 2006; Defourny si Nyssens 2012). Misiunea principala a intreprinderilor sociale este de a satisface nevoile sociale (incluzandu-le aid §i pe cele legate de protectia mediului), de a crea solidaritate intre membri si de a contribui la regenerarea si dezvoltarea comunitatilor locale (Amin 2009; Pearce 2009). Cooperativele sunt considerate a fi organizatii create prin participarea voluntara a indivizilor care le detin §i le controleaza §i care distribuie beneficii pe baza utilizarii sau proprietatii asupra serviciilor sau produselor (Altman 2010). Membrii cooperativelor sunt considerati a fi proprietari si utilizatori ai serviciilor §ii sau produselor cooperativelor, deoarece ei participa la constituirea capitalului social, fiind in acelasi timp si beneficiari ai activitatii acestora. Exista un asa-numit control al beneficiarilor (users control) asupra activitatii cooperativelor, deoarece membrii, participand la constituirea capitalului social, sunt implicati activ in guvernarea acestora, guvernare care are la baza principiul ,, Un om, un vot" (Zamagni si Zamagni 2010). Beneficiile care pot fi furnizate de catre cooperative pot consta in stimulente financiare rezultate din distributia profitului, in

conditii de munca mai bune in cazul cooperativelor de productie (mestesugarestl), preturi mai mici pentru servicii §i produse (cum ar fi cazul cooperativelor de consum sau al celor de locuire), o varietate mai mare de produse §i servicii si o calitate mai mare a acestora pentru membri (de exemplu, cazul cooperativelor de consurn sau al celor de valorificare), o capacitate mai mare de valorificare a produselor §i acces pe mai multe piete (de exemplu, cazul cooperativelor agricole sau al celor de valorificare) (Petrescu 2013). Asociatiile si fundatiile sunt entitati private, organizate formal, cu autonomie in luarea deciziilor §i libertate de asociere, care produc servicii netaxabile pentru beneficiarii lor si al caror surplus, daca acesta exista, nu poate fi insusit de catre cei care le creeaza, controleaza sau le finanteaza. Ele sunt numite generic ONG §i pot desfasura activitati economice in conformitate cu scopul principal al organizatiei. ONG-urile, considerate a fi parte a economiei sociale, sunt cele care deruleaza o activitate economics din care obtin profit pe care il utilizeaza pentru realizarea obiectivelor sociale. Mutualitatile sunt asociatii autonome de persoane (fizice sau juridice), unite voluntar, cu scopul principal de a satisface nevoile lor comune in asigurare (de viata §i non-viata), creditare, sanatate §i sectorul finantebanci, care desfasoara activitati ce fac obiectul unei concurente (Barea §i Monzon Campos 2006). Mutualitatile au urmatoarele caracteristici: absenta actiunilor, libertatea de asociere, lipsa orientarii directe catre profit, 103

solidaritate, democratic, independenta. In Romania, ele se regasesc sub forma caselor de ajutor reciproc ale salariatilor sau pensionarilor, care ofera, in cea mai mare parte, servicii financiare membrilor. Sunt considerate intreprinderi sociale §i alte entitati juridice (de exemplu, societati comerciale) din categoria intreprinderilor mici §i mijlocii, care respecta principiile economiei sociale, §i unitatile protejate care au angajate persoane cu dizabilitati (Stanescu §i Cace 2011). Cercetarea economiei sociale este una de tip interdisciplinar, care reuneste cu precadere participari ale sociologiei §i economiei. Exista indicatori obiectivi de studiere a acestor entitati, care sunt Iegati de prezenta caracteristicilor intreprinderii sociale la nivelul lor, cum ar fi: numarul de

angajati, numarul persoanelor vulnerabile angajate, obiectivele sociale §i realizarea lor, existenta unei activitati economice, modalitatile de distributie a profitului, guvernarea democratica, precum §i o serie de indicatori subiectivi perceptii, opinii ale beneficiarilor sau membrilor, privind activitatea acestor organizatii. Asfel de cercetari interdisciplinare ale economiei sociale, care au cuprins atat indicatori obiectivi, cat si subiectivi, sunt §i cele realizate de catre Institutul de Cercetare a Calitatii Vietii in cadrul proiectelor Promovarea economiei sociale prin cercetare, educaiie §i formare projesionalii la standarde europene - PROMETEUS, Proactiv - de la marginal la incluziv, Integrat resurse pentru femeile §i grupurile roma excluse social. Proiectul PROMETEUS cuprinde prima cercetare exhaustiva a acestui sector din Romania, utilizand atat date din inregistrarile fiscale ale entitatilor de economie sociala, cat §i opinii ale reprezentantilor lor, iar celelelalte doua proiecte au avut §i o componenta de investigare a perceptiilor populatiei fata de aceste organizatii.

Claudia Petrescu Vezi si: excluziune sociala, grupuri vulnerabile, incluziune sociala, saracie

Educatia Serviciu social general, alaturi de eel de ingrijire a sanatapj, componenta importanta a ocietatii, cu semnificatii multiple pentru calitatea vietii populatiei la nivel individual, comunitar §i ocietal, fiind vorba de un prnce specific institutional, tip eycoala, d invatare 9i formare a personalitatli, de pregatire pent:ru via.ta a celor care ii parcurg (capitalul uman). ·ducatia scolara, prin ciclurile sale gen ral (gimnazial), Iiceal 9i universitar, indeplineste serie de functii, Cri tea si Constantinescu (1998) considera di functia centrala a educati i este aceea de f rmare 9i dezvoltare 104

a personalitatii in vederea integrarii sociale optime, iar acestea se realizeaza prin transmiterea valorilor cunoasterii umane (cultura), a celor de natura civica, de interrelationare cu sine insusi eyi cu lumea, precum si a celor economice (tehnologice, aplicative), inclusiv prin specializare eyi profesionalizare. Pe aceste considerente, de altfel, educatia forrnala, institutionala este inscrisa ca un drept fundamental al omului. Totodata, pe masura ce creste nivelul de pregatire scolara a populatiei este de asteptat sa se obtina ~i o dezvoltare de ansamblu a societatii, cu atat mai mult ill prezent, cand s-a intrat ill faza societatii informationale (societatea bazata pe cunoastere),

Acest rol al educatiei este dovedit de experienta tarilor dezvoltate, care au ~i un nivel relativ inalt de pregatire a populatiei, atragand specialisti eyi din afara granitelor (brain drain). Tocmai datorita efectelor educatiei asupra dezvoltarii societatii, cheltuielile publice cu educatia sunt considerate, mai degraba, investitii decat protectie sociala, iar o parte a ciclurilor de invatamant, in multe tari, a devenit obligatorie. De fapt, dupa un anumit numar de ani de activitate productiva, absolventul reintoarce societatii cheltuielile publice alocate pregatirii lui eyi apoi aduce un surplus drept contributie la dezvoltarea acelei societati, Prin cresterea complexitatii muncii are loc o sporire continua a cerintelor de pregatire, constatandu-se anumite neconcordante intre calificarile ~i competentele dobandite in scoala si cerintele de pe piata muncii. 0 anumita necorelare este de asteptat sa apara pentru ca este vorba de doua procese relativ distincte: pe de o parte, optiunea pentru scoala si profil este in ultima instanta una individuala (a elevilor, parintilor), iar, pe de alta parte, cererea de pe piata muncii este dictata de factorii economici aflati in continua schimbare. Casirea unui echilibru intre cererea si oferta de locuri de munca reclama realizarea unei pregatiri scolare deschisa la schimbarea si invatarea pe tot parcursul vietii (life long learning). Concomitent cu cresterea nevoii de pregatire eyi a numarului de persoane care ating niveluri inalte ale acesteia are lac un proces de devalorizare a diplomelor (Georgescu 1998). Astfel ca, daca pentru o activitate relativ simpla, in trecut, se angaja o persoana fara scoala sau cu cateva clase, in prezent, se cere absolvirea invatamantului gimnazial, dupa cum, pentru ceea ce in trecut cerinta era invatamantul gimnazial, acum se solicita liceul, iar in locul acestuia din urma se cer studiile superioare, ceea ce nu inseamna ca aceia cu studii superioare au toti acces la un lac pe piata muncii. Prin urmare, democratizarea invatamantului nu conduce neaparat la mobilitate socials ascendenta, fiind vorba de asa-numitul paradox Anderson (Boudon 1973; Rotariu 1980). La randul lor, cercetarile atesta ca persoanele cu un nivel inalt de pregatire au si o calitate a vietii mai buna, comparativ cu celelalte categorii 105

----·

ale populatiei. Totusi, nu se ajunge la o societate pe deplin meritocratica (de promovare numai pe baza de competente) (Hofman si Glodeanu 2007) nici chiar in ta.rile cu democratic consolidata, educatia neputand inlatura efectul originii sociale in ocuparea pozitiilor inalte in societate, cu atat mai mult in

tarile mai putin dezvoltate i;,i/sau in cele cu deficit de democratie, Pentru analiza educatiei ca serviciu social general sunt avuti in vedere indicatori ce se regasesc in statisticile nationale si ale Uniunii Europene (Eurostat) i;,i Internationale (UNESCO). Unii dintre acesti indicatori sunt utilizati si in constructia Indicelui Dezvoltarii Umane in cadrul Rapoartelor Dezvoltarii Umane, realizate de catre United Nations Development Programme, publicate incepand cu anul 1990. Astfel ca, pentru masuratorile capitalului uman, indicatorii folositi incepand cu anul 2010 sunt: media anilor de scolaritate a populatiei in varsta de 25 ani si peste, respectiv anii asteptati de scolaritate pentru populatie de varsta scolara. In trecut, s-au folosit si alp indicatori, precum: rata de alfabetizare si rata cuprinderii scolare (Marginean 2013b) pe cicluri de invatamant sau pe toata perioada standard (varsta 6-24 de ani). Cum insa, intr-o serie de tari, se ajunsese la valoarea de 100%la primul indicator i;;i la peste 100%la eel de-al doilea, eel putin pentru invatamantul general, deoarece aid se mai regasesc si persoane care au depasit varsta standard a ciclului (6-14 ani), §i nu se mai putea sesiza progresul in aceste situatii, au fast inlocuiti. Pentru ta.rile mai putin dezvoltate, insa, acesti indicatori au o relevanta deosebita, chiar mai mare decat eel de-al doilea indicator folosit la calculul IOU, atata timp cat cuprinderea §i participarea scolara sunt relativ reduse §i adesea sunt prezente fenomene de discriminare, inclusiv pe criterii de gen, femeile fiind dezavantajate. De o importanta cu totul aparte sunt indicatorii prin care se exprima accesul la educatie, Ei se refera, deopotriva, atat la intrarile in sistemul de invatamant, cat §i la progresul realizat de-a lungul intregii cariere scolare de catre membrii unei societati, grup de populatie, categorie, strat, clasa sociala. Daca pentru ta.rile mai putin dezvoltate sunt vizate toate nivelurile de pregatire scolara, in tarile dezvoltate probleme apar, cu precadere, la nivelul invatamantului superior, dar si la ciclul liceal. Din aceasta perspectiva se impune urmarirea asigurarii sanselor egale de acces la educatie, fara defavorizari, si sunt dezvoltati indicatori speciali (Neagu 2012), cum ar fi: rata abandonului scolar, rata pierderilor scolare, statusul socio-ocupational al parintilor elevilor din ciclurile superioare de invatamant etc. La cele de sus mai adaugam si faptul ca, pe langa garantarea accesului la invatamant, sunt importante §i mediul socio-cultural de origine, optiunile §i motivatiile tinerilor pentru un parcurs scolar cat mai mare, precum si ce fel de scoala urmeaza, cat de bine sunt pregatiti elevii dintr-un 106

ciclu de invatamant pentru a avea sanse de a merge mai departe. De altfel, unportanta invatamanhtlui pentru cariera profesionala este dovedita :;;i prin faptul organizarea lui poat fi §i activitate comerciala de succes, atata

ca

ti.mp cat se gasesc clienti dispusi sa plateasca taxe extrem de mari, iar · lectia riguroasa a elevilor I studentilor creeaza premisa unei performante inalte. Aceasta este, apoi, potentata de motivatia pentru studiu a elevilor Zstudentilor, de selectia cadrelor didactice precum :;;i de buna plata a acestora. loan Marginean Vezi §i: accesul la servicii publice, calitatea vietii, indicatori sociali, indicele dezvoltarii umane

Egalitatede gen Drept fundamental mentionat in Declaratia Universala a Drepturilor Omului (United Nation 1948). ,,Drepturi egale pentru barbati :;;i femei" nu presupune ca femeile §i barbatii sunt similari. Genul este o caracteristica sociala care se construieste pornind de la diferentierea barbat - femeie §i desemneaza apartenenta la un anumit grup (ca :;,i rasa, etnia etc). Reprezinta o .forma categoriala de inegalitate" (Ridgeway 2011: 4). In istorie, rolurile femeilor si ale barbatilor erau impartite strict: femeile erau implicate, in special, in activitatile legate de gospodarie §i de cresterea copiiilor, In timp ce barbatii erau responsabili de activitatile din afara gospodariei (in timp, de la procurarea hranei pana la munca in industri sau agricultura). Miscarea femini ta aparuta in secolul al XVID-lea, ca tu-mare a lucrarii publicate In 1792 de Mary Wellston craft, A Vindication of the Right, a lansat ideea drepturilor egale intre femei :;;i barbati (Turner 2007). O prima operationalizare a conceptu lui este realizata in 1957, definit prin principiul pla-tii egale pentru munca egala (European Union 1957). a urmare a celui de al doilea val al miscarii feministe (dupa 1970), conceptul de egalitate de gen a fast promovat la nivel politic ~i social. Egalitatea de gen are o conotatie politica, fiind inclusa in ultimii ani pe agenda Uniunii Europene ca tema dominanta. Este abordata prin cateva parghii: promovarea legislatiei care prevede tratament egal pentru femei si barbati, abordarea integratoare de gen, masuri specifice pentru promovarea femeilor (Lombardo si Petra Meier 2009). Conceptul este operationalizat in studiile empirice prin practici :;;i atitudini de egalitate de gen, formarea genurilor, distributia resurselor in cuplu, egalitatea de gen in copilarie (0ystein Cullvag Holter ~i C. E. 2009). 107

-·

Fata de fenomenul egalitatii de gen apar si contestatii (Lombardo si Petra Meier 2009; Ridgeway 2011), iar calitatea vietii este unul dintre

elementele puse in relatie cu egalitatea de gen si adesea aduse in discutie pentru a critica politicile de gen. Unul dintre posibilele efecte secundare, aparute ca urrnar a .implemcntarii politicilor car prornoveaza egalitatea dintre exe, este reducer a calitatii viejii, barbatilor au a copiilor privati de implicarea mamei tn cresterea lor. In fapt, egalitatea de gen se pune diferit in functie de tipul d societat , de la asumarea ei ca obiectiv trategic de politics publics la ignorarea totala. Ana Maria Preoteasa Vezi si: grupuri vulnerabile, integrarea pe piaja muncii, postmaterialismul ~i calitatea vietii

Eurobarometru Cercetare dedicata monitorizarii opiniilor, atitudinilor si cornportamentelor cetatenilor Uniunii Europene si ai tarilor potential candidate la aderare, efectuata de European Comission. Cu un istoric semnificativ, inceput in 1973, Eurobarometrul este o sursa importanta de cunoastere §i pentru domeniul calitatii vietii, Spre exemplu, putem analiza o serie lunga de date cu privire la satisfactia cu viata a cetatenilor europeni. De asemenea, putem extrage o multime de informatii care pot fi incadrate sub termenul livability. Avand in vedere gradul inalt de standardizare al chestionarelor §i metodologiilor utilizate, putem efectua comparatii intre tari. Pe langa varianta Standard Eurobarometer, mai exista §i alte surse de date statistice: Special Eurobarometer si Flash Eurobarometer (studii tematice) si Candidate Countries Eurobarometer (precursorul Standard Eurobarometer pentru ta.rilecare au aderat in anii 2000). Pagina de internet a cercetarii este http: I ec.europa.eu/ public , opinion/index_en.htm. Datele sunt depozitate de GESIS- Leibniz Institute for the Social Sciences, pagina de internet a acestei institutii fiind http:/ www.gesis.org/ en/ eurobarometer /home/. Accesul la documentele cercetarii sunt gratuite. Pe langa Eurobarometru, aici mai sunt depozitate si datele produse prin alte cercetari, cum ar fi Eur pean Values Study (cu date inclusiv pentru Romania - a se vedea §i pagina d internet a Grupului Romanesc pentru Studiul Valorilor Sociale: http:/www.romaniauvalues.ro). Marian Vasile Vezi si: livability, surse de date pentru cercetarea calitatii vietii

108

European Quality of Life Survey Cercetare dedicata monitorizarii calitatii vietii in tarile europene, realizata de catre European Foundation for the Improvement of Working and Living Conditions. EQLS a fost initiata in anul 2003 (a inclus 28 de tari: statele UE si Turcia) §i repetata, pana in prezent, in alte doua valuri: in anul 2007 (28 tari UE, Macedonia, Turcia si Norvegia) §i in 2011-2012 (34 tari: 28 tari UE, Islanda, Macedonia, Muntenegru, Serbia, Turcia §i Kosovo). Cercetarea include toate domeniile majore ale vietii: venituri, ocupare, educatie, locuire, familie, sanatate, echilibrul intre viata personala si cea profesionala, calitatea societatii,satisfactiacu viata, fericirea.EQLSse bazeaza pe prernisele teoretice §i metodologice, sintetizate de catre Fahey, Nolan §i Whelan (2003) in Monitorizarea calitafii oietii in Europa, si considera calitatea vietii ca pe o abordare comprehensiva ,,ce depaseste simpla concentrare pe conditiile (obiective) de viata concepandu-o in termeni de oportunitati pe care oamenii le au pentru a-§i indeplini scopurile" (Anderson, Mikulic, Vermeylen, Lyly-Yrjanainen §i Zigante 2009). Datele EQLS au fost analizate intr-o serie de rapoarte tematice ale Fundatiei Europene si, de asemenea, sunt incluse in baza de date Indicatorii calitatii vietii EurLIFE. Datele EQLS sunt disponibile pentru analiza §i sunt arhivate de catre UK Data Service.

Juliana Precupeiu Vezi si: surse de date pentru cercetarea calitatii vietii

EuropeanSocial Survey Cercetare comparativa la nivel european, care culege date folosind ancheta prin chestionar, acoperind o serie de teme, cum ar fi valorile, atitudinile §i comportamentele cetatenilor. A debutat in 2001 §i se deruleaza o data la doi ani. In rundele 3 §i 4, corespunzatoare anilor 2006 §i 2008, chestionarul a fost aplicat §i in Romania. Ca si in situatia altor cercetari, fiecare tara trebuie sa asigure finantarea corespunzatoare realizarii activitatii de teren. Acest lucru este un impediment pentru continuitatea cercetarii in anumite tari. Chestionarul este standardizat, dar, la fiecare nou val, sunt solicitate propuneri pentru module tematice. Bunastarea subiectiva este o terna constanta in instrumentul cercetarii, 109

Aceasta cercetare iese in evidenta prin atentia acordata problemelor metodologice specifice anchetelor sociologice, care folosesc ca instrument chestionarul in contexte comparative. De aceea, p pagina de internet a proiectului, http:/www.europeansocialsurvey.org, gasun informatii §i recomandari detaliate despre esantionarea, traducerea chestionarelor, ps testarea instrumentelor, validitatea si fidelitatea masuratorilor, gestionarea non-raspunsurilor, colectarea datelor in r gim mixed mode etc. Tot aid, este acordata o atentie deosebita analizarii multinivel a datelor rezultate. Mai trebu:ie rnentionate doua initiative adiacente cercetarii: European Social Survey Educatlon Net sau, pe scurt, ESS EduNet gi ESS Training Courses. Prima est un manual electron:ic care abordeaza tntr-o maniera aplicativa teme precum erorile d masurare, modelele rnultinivel, ponderarea datelor etc. Pagina sa de internet este http.Zessedunet.nsd.uib.no. A dou este o erie de cursuri scurte, d doua zile, entrate pe probleme metodologice.

Marian Vasile Vezi §i: abordare multinivel a cercetarii calitatii vietii, surse de date pentru cercetarea calitatii vietii

The EuropeanUnion Survey of Income and Living Conditions Aparuta ca proiect, European Statistical System, in 2003, in 6 tari uropene: Belgia, Danemarca, Grecia, Irlanda, Luxemburg §i Austria, are scopul de a colecta date comparabile atat international, cat §i in timp, cu privire la veruturi, saracie, excluziune sociala §i conditii de viata. Datele EU-SILC e cul.eg, in prezent, in toate tarile Uniun:ii Europene gi reprezinta principala sursa de informatii pentru comparatii internationale. La acestea se adauga Islanda, Norvegia, Elvetia si Turcia. Designul EU-SILC este realiza t urmarind idea unui cadru comun pentru toate ta.rile. Inc ea ce priveste esantionarea, se accepta flexibilitate; metodologiile de esantionar ofera xepr zentativitate la nivel national, fiind alcatuite dupa m tode adaptate pentru fiecar tara (Coedeme 2011). Metodologiile sunt proie tate astfel meat datele sunt comparabile §i pot fi integrate la nivel european. Bazele de date rezultate sunt de tip .ierahizat (multinivel), cuprinzand informatii la nivel de individ .~ la nivel de gospodatie. La n:ivel de gospodari sunt cul se date cu privire la excluziune sociala, deprivare §i conditii de locuire. a nivel individual, pentru toate persoanele din gospodarie care au eel putin 16 ani, sunt culese informatii legate de venituri, nivel de educajie, ocupare §i sanatate. 110

Chestionarul

principal contine intrebari comune (variabilele pri::ri""':c

la n ivel internajional, asigurand §i comparabilitatea datelor longitudinal. Periodic, in cadrul chestionarului s-au inclus module cu tematici speciale (variabile secundare): 2013: Bunastar , 2012: onditiile d locuit, 2011: Transmiterea intergenerationala a dezavantajelor, 2010: 1mpar~irea resurselor in interiorul gospodarie, 2009: Deprivarea materiala, 2008: Supra-indatorarea §i excluziunea financiara, 2007: Conditiile de Jo uit, 2006: Participarea sociala, 2005: Transmiterea intergenerationala a saraciei, In ultimii ani microdatele EU-SILC au devenit disponibile pentru scopuri de cercetare, iar aualizele care au utilizat aceasta sursa de date au fost subiectul multor lucrari ~rtiintifice din domeniul sociologiei sau al economiei. Cele mai frecvente teme studiate, folosind datele EU-SILC, sunt din sfera ocuparii, veniturilor sau analizei deprivarii. Ana Maria Preoieasa Vezi si: surse de date pentru cercetarea calitatii vietii

Evaluareacalitatii serviciilor publice Proces de masurare a eficacitatii §i eficientei serviciilor publice, atat prin indicatori obiectivi, cum ar fi numarul de beneficiari, rezultate, costuri etc., cat §i prin indicatori subiectivi, care analizeaza satisfactia cetatenilor fata de acestea. Cresterea calitatii serviciilor publice se poate realiza prin stabilirea unor standarde de performanta, modernizarea §i descentralizarea lor, optimizarea costurilor, managementul perforrnantei, cresterea nivelului de coordonare a politicilor si operatiunilor administrative, planificarea strategica, utilizarea unor alternative la prestarea directs de servicii etc. (Lambru 2010b). Rezultatul principal al reformei administratiei publice il constituie imbunatatirea calitatii vietii cetatenilor. Sunt doua paradigme principale in cercetarea calitatii serviciilor publice, paradigms asteptare - infirmare §i paradigma performantei, Paradigma asteptare - infirmare presupune ca satisfactia fata de serviciile publice ste formata printr-un proces cognitiv ce are la baza experientele anterioar ale cetatenil r cu institutiile guvernamentale §i de confirmare/ infirmare a asteptarilor avute (James 2009; Morgeson 2012). Satisfactia cetatenilor fata de serviciile publice este influentata de ast ptarile pe care acestia le au §i de perceptia calitatii acestora, avuta dupa utilizarea lor. Cele doua variabile permit o confirmare sau o Infirrnare a asteptarilor initiale care determina nivelul de satisfactie al cetatenilor cu serviciile publice (James 2009; Margeson 2012; Van Ryzin 2004; Van Ryzin 2006; Van Ryzin, 111

Muzzio, Immerwahr, Gulick 9i Martinez 2004). Asteptarile cetatenilor fata de serviciile publice sunt influentate si de o serie de factori, cum ar fi increderea acestora in institutiile publice, optiunile politice pe care le au,

ideologia politica adoptata/tmpartasita, statutul socio-economic,experientele anterioare avute cu institutiile publice sau imaginea acestora. Paradigma perforrnantei considera ca tot ceea ce trebuie avut in vedere in stabilirea calitatii serviciilor publice este legat de eficienta acestora (centrare pe masurarea nivelului 9i modului de atingere a obiectivelor/rezultatelor) (Carvalho, Brito 9i Sarsfield Cabral 2010). in evaluarea calitatii serviciilor publice sunt folositi indicatori obiectivi, cum ar fi gradul de realizare al obiectivelor propuse, costurile, numarul de beneficiari, numarul de intrari/ iesiri din sistem, respectiv indicatori subiectivi ca satisfactia cetatenilor cu serviciile publice si nivelul asteptarilor acestora. Masurarea satisfactiei cetatenilor fata de serviciile publice ar trebui sa fie utilizata in evaluarea performantei institutiilor guvernamentale locale sau centrale si luarea deciziilor manageriale in cadrul acestora (stabilirea bugetului, schimbarea personalului, modificarea procedurilor de implementare). Acest lucru se intampla in tari care au realizat reforma in adrninistratia publica, cum ar fi Marea Britanie, Statele Unite, Noua Zeelanda, Suedia, Norvegia. Citizen Satisfaction Index sau Public Sector Service Satisfaction Index sunt doar doua dintre metodele de masurare a satisfactiei cetatenilor. Indicele satisfactiei cetatenilor este preluat din economie 9i adaptat pentru serviciile publice, fiind format din indicatori privind calitatea perceputa a serviciilor 9i bunurilor publice 9i cei referitori la asteptarile avute de cetateni fata de acestea coroborati cu comportamentele specifice adoptate de cetateni, cum ar fi plangere sau neutilizare (Van Ryzin 2004;Van Ryzin 9i altii 2004).Cel mai cunoscut este indicele american al satisfactiei clientilor, American Customer Satisfaction Index, dezvoltat de Claus Fornell, Johnson, Anderson, Cha si Bryant (1996) la Universitatea din Michigan, aplicat din 1994, atat pentru companii private, cat 9i pentru diverse structuri guvernamentale. Indicele calitatii serviciilor publice, Service Quality Index (SERVQUAL), a fost dezvoltat la mijlocul anilor '80 de Parasuraman, Zeithaml si Berry (1985) si are cinci dimensiuni masurate: capacitatea de a furniza serviciile promise la standardele specificate initial, existenta la nivelul salariatilor institutiei care furnizeaza serviciile cunostintelor 9i abilitatilor necesare, detinerea resurselor materiale si umane necesare, oferirea de servicii 9i informatii personalizate in functie de nevoile clientilor, oferirea rapida si prompta a serviciilor necesare. Calitatea este masurata ca discrepanta dintre asteptari si perceptia dupa primirea serviciilor. Exista criterii diferite in functie de care este evaluata calitatea serviciilor publice: calitatea conceptiei (cat de bine este dezvoltat serviciul 112

public), calitatea procesului (perceptia calitatii serviciului public in timpul utilizarii lui de catre cetatean), calitatea rezultatelor (perceptia calitatii rezultatelor dupa utilizarea serviciului public) 1;,i calitatea relatiilor (relatiile stabilite intre cetateni §i personalul care furnizeaza serviciile publice) (Rhee §i Rha 2009). Indicele calitatii serviciilor publice desemneaza un construct statistic care indica gradul de satisfactie al cetatenilor fata de. serviciile public de care guvernele centrale, locale sau regionale sunt responsabile. In acelasi timp reprezinta 1;,i o masurare a calitatii per epute a acestor servicii publice, oferind informatie guvernelor asupra problemelor ce apai· 'in furnizarea lor, astfel incat sa poata adopta deciziile de remediere adecvate. Cercetarile de calitatea vietii derulate la nivel european cuprind o serie de intr bari referitoare la sapte tipuri de servicii publice: serviciile de sanatate, cele de educatie, pensiile, transportul public, locuintele sociale sau cele oferite de .municipalitate, serviciile de ingrijire a copiilor 1;,i cele de ingrijire a persoanelor varstnice (Eurofound 2013b; Rose 1;,i Newton 2010). Acestea sunt serviciile considerate a fi de interes general (furnizate fie indivizilor, fie colectivitatilor), in conformitate cu sistemul de clasificare al functiilor guvernului elaborat de catre United Nations (United Nations 2013). Respondentii sunt rugati sa evalueze calitatea fiecarui serviciu public din cele mentionate pe o scala de 10 puncte, uncle 1 reprezinta cea mai scazuta valoare, iar 10 cea mai ridicata. Public Services Index a fost construit pentru a determina daca opiniile exprimate de populatie constituie o atitudine generala fata de calitatea acestor servicii, mai ales ca s-a observat ca ratele medii erau similare pentru fiecare serviciu public, respondentii nefacand diferente majore intre acestea. Indexul este construit ca medie a valorilor percepute acordate de cetateni serviciilor publice (Rose si Newton 2010).

In cercetarile de calitatea vietii (Diagnoza Calitatii Vietii ICCV, European Quality of Life Survey) exista insa seturi de intrebari privind 1;,i alte tipuri de servicii publice care pot fi incluse in acest index, cum ar fi: serviciile de asigurare a ordinii §i linistii publice (politia), asigurarea alimentarii cu apa potabila, serviciile de curatenie §i de colectare a deseurilor, colectarea taxelor 1;,i irnpozitelor, serviciile bibliotecilor, parcurile si locurile publice de agrement etc. Exista indici de satisfactie realizati doar pentru un anurnit serviciu public, care cuprind evaluari ale populatiei referitoare la: modul de furnizare, timpul necesar obtinerii serviciului, inforrnatiile existente despre serviciu, atitudinea personalului care furnizeaza serviciul, profesionalismul acestuia si accesibilitatea serviciului (Consumer Focus 2011; IPSOS MORI 113

2010). Toate aceste raspunsuri sunt cuprinse intr-un indice care ofera informatie despre perceptia generala privind calitatea serviciului public respectiv.

Claudia Petrescu Vezi §i: accesul la servicii publice, calitatea societatii, dimensiuni §i indicatori ai calitatii vietii, servicii sociale

Evaluareacalitatii vietii Proces de stabilire a semnificatiilor pe care le au valorile diferitelor caracteristici/indicatori ai calitatii vietii populatiei, respectiv cat de bune/ favorabile/de dorit sau cat de rele/nefavorabile/de nedorit sunt acestea. Cand este efectuata o evaluare este de asteptat ca persoana realizeaza o judecata obiectiva. Insa, nu inseamna ca aceasta §i are loc, astfel ca uneori se pot obtine, mai degraba, opinii, pentru ca fie nu sunt specificate criteriile de judecata, fie acestea nu pot fi urmate. Totodata, nu este exclusa nici evitarea declararii situatiei adevarate dintr-un interes propriu §i/ sau din incapacitatea de a avea o pozitie obiectiva, Desigur, astfel de situatii, de abatere de la cerinta, depind de cine face evaluarea si asupra carui aspect al calitatii vietii populatiei se face. Din aceasta perspectiva, se disting evaluarile efectuate de catre cercetatort/ experti §i cele efectuate de catre subiectii a carer calitate a vietii se studiaza. In acest fel, se pot face si comparatii intre evaluarile subiectilor §i cele ale expertilor. Cand evaluarile subiectilor privesc calitatea vietii personale avem de-a face cu autoevaluare (Campbell §i altii 1976;Marginean §i Balasa 2002;Marginean si Precupetu 2011;Zamfir 1980). Evident ca, de interes este §i posibilitatea de a compara perceptiile subiectilor asupra vietii lor cu evaluarile/ autoevaluarile. Se poate solicita subiectilor §i sa evalueze calitatea relatiilor familiale pe o scala de tipul: 5 - foarte bune; 4 - bune; 3 - potrivite; 2 - proaste; 1 - foarte proaste. Desi folosim tot cinci trepte de ierarhizare ale scalei, este putin probabil sa se respecte corespondenta dintre valorile atribuite la cele doua intrebari de catre aceiasi subiecti, Depinde ce inteleg ei prin calificativele respective. S-ar putea sa aleaga raspunsul ,,foarte bine" la evaluare, iar la perceptie sa fi ales pe ,,mici dispute" (adica trecere de la 4 la 5) sau sa opteze pentru ,,foarte proaste" la evaluare, iar la perceptie sa fi ales ,,violente verbale" (de aceasta data trecerea de la 2 la 1). 114

Prin urmare, interesul se poate indrepta doar asupra evaluarilor, iar valorile percepute si sa fie subintelese. 0 astfel de intrebare de evaluare, fara criterii specifice, este urrnatoarea: ,,Cum apreciati modul in care este condusa tara?". Raspunsul se bazeaza pe anumite informatii pe care le pot avea oamenii, dar si pe increderea in institutiile respective, si reprezinta, mai degraba, o stare de spirit. Importanta §i ea, fara indoiala, pentru ca oamenii se comporta in functie de ceea ce cred, dincolo de cum este efectiv condusa tara. Pentru o evaluare bazata pe criterii, in cazul prezentat, aceasta va trebui sa fie precedata de o cercetare prin indicatori specifici. A§a, de exemplu, pentru o conducere foarte buna, criteriile ar fi de tipul: sa fie respectate drepturile §i Iibertatile cetatenilor, egalitatea tuturor in fata legii, lipsa actelor de coruptie din partea celor care detin functii de conducere in tara etc. in alocarea valorilor in evaluare se pot utiliza diferite constructii de tipul claselor de calitate a vietii, constituite pe criteriul frecventelor majoritare, al intervalelor de scala sau al distributiei normale etc. O zona extinsa care necesita evaluari in cercetarea calitatii vietii se refera la indicatorii sociali de natura statistica, fara ca ea sa se realizeze totusi la nivelul asteptarilor, cum este cazul, de exemplu, in domeniul economic - financiar. Intr-adevar, prin astfel de evaluari s-ar putea determina semnificatiile pentru calitatea vietii a unor indicatori de tipul ,,numarul mediu de persoane ce revin la un medic", ,,suma monetara alocata pentru invatamant ce revine pentru un elev" etc. In lipsa acestor evaluari se apeleaza, ca regula generala in multe domenii, la analize comparative intre tari sau raportarea la media valorilor inregistrate pe un anumit grup de tari (media pe ta.rile UE sau mediile pe grupuri de tari pe niveluri de dezvoltare - puternic dezvoltate, mediu dezvoltate, slab dezvoltate). Aceste practid au, fara indoiala, relevanta pentru cunoastere, dar nu sunt, totusi, suficiente pentru a interpreta semnificatia valorilor inregistrate intr-o tara sau alta la un anumit indicator. Afirmatia este intemeiata pentru faptul ca valorile luate ca referinta pot fi exagerat de mari, dincolo de necesar, §i deci nerecomandate ca tinte, sau dimpotriva, pot fi mult prea mid, insuficiente, deci neputand fi standarde de comparatie. Totodata, se intampia ca diferentele dintre tari sa fie foarte mid, nesemnificative, §i totusi se ordoneaza ta.rile pe baza acestor diferente, fara a avea semnificatie reala,

loan Marginean Vezi si: calitatea vietii, clase de calitate a vietii, paradigma calitatii vietii, perceptia calitatii vietii

115

Excluziune sociala Proces multidimensional prin care unii oameni :;,i/ sau unele grupuri de oameni devin izolate de comunitatea/ societatea in care traiesc :;,i se detaseaza de ordinea economica, politica, sociala si culturala a acesteia. Acest proces poate include lipsa sau accesul limitat la resurse, drepturi, bunuri si servicii, dar :;,i imposibilitatea participarii sociale. Astfel, oamenii nu se mai integreaza in mod adecvat in societate :;,i experimenteaza senzatia lipsei de putere in raport cu institutiile :;,i o incapacitate de a controla cursul propriei vieti, Dupa D' Ambrosio si Gradin (2003), in literatura exista trei mari categorii de definitii ale excluziunii sociale care rezulta din modul in care diferitii autori concep :;,i trateaza relatiile dintre oameni in societate: abordarea franceza, abordarea anglo-saxona si abordarea monopolului. In traditia franceza, accentul este pus pe ideea de solidaritate sociala si pe cea a relatiei dintre individ :;,i stat. Astfel, excluziunea sociala este considerata ca un proces de descalificare (Paugam 2001), care conduce la ruperea relatiilor intre individ :;,i societate. La acest proces pot contribui trei instante: piata muncii, relatiile sociale :;,i sistemele de protectie sociala. De exemplu, somajul sau instabilitatea ocuparii, ruperea legaturilor sociale in cazul somerilor si grupurilor dezavantajate, tipul de protectie sociala pot influenta excluziunea sociala. in aceasta abordare, responsabilitatea este plasata in egala masura la nivelul individului, care trebuie sa respecte normele sociale :;,i sa participe pe piata muncii, :;,i a statului, care trebuie sa creeze mecanismele potrivite pentru a incuraja oamenii sa fie activi, iar atunci cand au nevoie, sa beneficieze de protectie, Abordarea anglo-saxona trateaza relatiile sociale ca fiind schimburi voluntare contractuale, oamenii actionand individual pe piata, avand aproximativ aceleasi sanse. Excluziunea sociala apare din cauza esecurilor pietei, in cazul celor care nu pot face fata cerintelor pietei din cauza unor dizabilitati :;,i in cazul celor care aleg in mod voluntar sa nu participe in societate. Cea din urma abordare, cea a monopolului, concepe relatiile sociale pe baze conflictuale, ca desfasurandu-se intre cei care au control asupra resurselor :;,i cei care sunt lipsiti de mijloace. Accesul la resurse este limitat pentru unele grupuri, iar excluziunea sociala apare ca rezultat al ierarhiilor ce se stabilesc in societate. Excluziunea sociala are trei caracteristici majore, dupa Atkinson (1998):relativitatea, actiunea agentului (agency) :;,i dinarnica. Excluziunea este relativa la timp si spatiu, oamenii (grupurile) pot fi exclusi intr-o anumita societate (comunitate) la un anumit moment. Agency include agentii (indivizi, institutii) care pot produce excluziunea, iar dinamica se refera la faptul ca excluziunea poate afecta generatiile prezente, dar si pe cele viitoare, dand nastere unui ciclu de deprivare. 116

Abordarea Uniunii Europene considera excluziunea sociala ca fiind ,,un proces prin care anumiti indivizi sunt impinsi la marginea societatii si impiedicati sa participe deplin in societate, fie din cauza saraciei, fie din cauza lipsei competentelor 9i a oportunitatilor de invatare pe parcursul vietii sau ca rezultat al discriminarii. Aceasta ii distanteaza de locul de munca, venit si oportunitati educationale, ca 9i de retelele 9i activitatile sociale si comunitare" (Eurostat 9i European Commision 2010: 7). Conceptul de excluziune include in aceasta abordare dimensiuni multiple: saracia venitului, somajul, accesul la educatie, la inforrnatie, serviciile de ingrijire a copiilor, serviciile de sanatate, conditiile de viata si participarea sociala. Cauzele excluziunii pot sa apara la nivel individual, al gospodariei, comunitar sau national. Analizele empirice dedicate excluziunii sociale si literatura de politici sociale tind sa considere excluziunea socials ca pe un concept ce presupune excluziune de la piata muncii sau saracie 9i deprivare materiala, Bask (2010) a considerat excluziunea ca pe o situatie in care o persoana

are eel putin doua dintre urmatoarele probleme: soma] de lunga durata, probleme econornice, sufera din cauza unor amenintari sau violente, se confrunta cu supraaglomerarea locuintei 9i cu lipsa relatiilor interpersonale. D'Ambrosio 9i Gradin (2003), in analiza riscului de excluziune sociala a indivizilor din familii cu copii in Italia 9i Spania, au utilizat indicatori de deprivare grupati in patru domenii: dificultati financiare, nevoi de baza si consum, conditii de locuit 9i bunuri de folosinta indelungata, European Quality of Life Survey (European Foundation for the Improvement of Living and Working Conditions 2012) include patru indicatori care mascara perceptii ale excluziunii sociale: ,,Ma simt in afara societatii": ,,Viata a devenit atat de complicata, incat nu imi pot gasi drumul"; ,,Simt ca valoarea a ceea ce fac nu este recunoscuta de catre ceilalti": ,,Unii oameni ma desconsidera din cauza venitului sau situatiei mele". Astfel de indicatori surprind experienta subiectiva a excluziunii prin relevarea diferitelor fatete ale acesteia: marginalizarea, dezorientarea si alienarea, absenta recunoasterii sociale 9i un status relativ scazut in societate. In Romania, au fost identificate mai multe forme de excluziune sociala (Ilie 2003), care s-au cristalizat incepand cu primii ani ai tranzitiei: excluziunea de la educatie, de la piata muncii, de la locuire 9i de la serviciile de sanatate. Totodata, a fost relevat riscul crescut de excluziune sociala pentru o serie de grupuri specifice: copiii, tinerii, varstnicii, persoanele fara locuinta, romii. Juliana Precupeiu Vezi ~i: deprivare,saracie

117

Facilitatori comunitari Vezi: dezvoltarecomunitara

Factori determinanti ai calitajii vietii Acele situatii.' aspecte care pot influenta intr-un fel sau altul viata oamenilor, fie ca acestea sunt sau nu constientizate de catre acestia. In fapt, sunt doua mari categorii de factori determinanti ai calitatii vietii populatiei. Prima categorie se refera la caracteristici si comportamente individuale ale fiintelor umane, incepand cu valorile care le orienteaza deciziile si cat de oportune sunt acestea din urma, continuand cu activitatile pe care le desfasoara, rezultatele acestora §i interactiunile sociale pe care le au. Cea de-a doua categorie de factori deterrninanti provine din mediul extern: natural, social,economic,politic,juridic, administrativ, cultural (si enumerarea poate continua). Fiind vorba de domeniul social, relatiile de determinare sunt de natura probabilista si nicidecum mecanica. Prin urmare, exista o anumita sansa ca un factor cu potential de influentare asupra vietii populatiei sa o §i exercite pentru toate persoanele §i colectivitatile umane, astfel ca se creeaza un spatiu de variatie al influentelor. Aflati in situatii similare, oamenii se pot comporta diferit dupa cum, unor situatii diferite, le pot corespunde comportamente asemanatoare ale acestora. La fel §i in legatura cu efectelefactorilor externi, acestea nu sunt aceleasi pentru toti. Mai mult, prin combinarea diferitilor factori determinanti si in circumstante specifice pot rezulta efecte mai puternice, favorabile sau nefavorabile, dupa cum ne putem astepta §i la anihilarea actiunii unora de catre altii, daca au efecte contrare primilor. Pe o asemenea constatare se bazeaza, de altfel, §i unele actiuni destinate imbunatatirii calitatii vietii, prin adoptarea de masuri apte sa produca efecte favorabile extinse. Dar, evident ca se poate intampla ca o masura cu efect potential pozitiv sa fie anihilata, total sau numai partial, de un factor cu actiune contrara (Alber, Delhey, Keck §i Nauenburg 2004; Marginean 2013b; Marginean §i Balasa 2002; Zamfir 1984). Cele consemnate mai sus atesta faptul ca omul este eel care i§i construieste in mare masura propria viata, fiind raspunzator de o zona insemnata a calitatii acesteia, §i o poate face sa fie mai buna sau mai rea, in functie de ceea ce intreprinde, cum valorifica oportunitatile §i cum face fata dificultatilor si daca obtine cele necesare existentei sale §i asteptarilor pe care le are. De aid, importanta deosebit de mare a formarii personalitatii 118

umane prin educatie informala (familia, in primul rand) §i formala (scoala), pentru a ajunge la maturizarea deplina si interiorizarea valorilor de viata dezirabile, transpuse in comportamentele oamenilor. Prin adoptarea unui stil de viata sanatos, cu evitarea consumului daunator, realizarea echilibrului dintre munca, odihna si recreere, dezvoltarea de relatii armonioase in familie si in mediul social de interactiune se asigura o viata de buna calitate in domeniile respective, pe cand, demersurile contrare o vor deteriora. Intro-ducand in viata sa elemente distructive de o anumita gravitate, omul i§i face singur rau, putandu-se ajunge la situatii critice, cum ar fi irnbolnavirea,

eventual gestul extrem, de suprimare a propriei vieti (sinuciderea). Evident ca, prin ceea ce intreprinde cineva poate contribui la imbunatatirea sau inrautatirea calitatii vietii §i a celor din jur. Efectele negative asupra calitatii vietii in zona de locuit sunt cauzate de actiuni care afecteaza linistea si ordinea publica, punerea in pericol a securitatii personale, sustragerea de bunuri etc. in fine, sintetizand, sa tinem cont ca omul este o fiinta bio-psihosociala §i in masura in care reuseste sa armonizeze aceste componente in procesul dezvoltarii §i afirmarii personalitatii sale va obtine §i valori favorabile ale calitatii vietii pe care o traieste. La randul lor, factorii externi de influentarea a calitatii vietii populatiei sunt, asa cum specificam deja, foarte diversi, §i in functie de valorile lor pot imprima efecte favorabile sau nefavorabile de o anumita intensitate asupra vietii oamenilor. Daca ne referim la mediul natural, de exemplu, conteaza cat de poluat sau, dimpotriva, cat de curat este acesta, eventualele efecte nocive putandu-se evidentia intr-un interval de timp mai scurt sau mai lung dupa expunerea la factorii patogeni. Tot astfel, este important cat de favorabil/ nefavorabil este accesul oamenilor la serviciile de ingrijire a sanatatii si calitatea asistentei medicale; accesibilitatea fara discrirninare a tinerilor la ciclurile mai inalte de invatamant. disponibilitatea locurilor de munca de calitate §i bine platite, conditii optime de locuit, asigurarea unui venit pentru un trai decent persoanelor aflate in nevoie, calitatea locuirii §i vecinatatii, respectarea drepturilor §i libertatilor cetatenesti: o justitie dreapta, administratie corecta si apropiata de cetateni, o politica orientata spre interesul national, facilitati pentru recreere, mass-media de calitate etc. In plus, intre factorii externi distructivi ai calitatii vietii trebuie enumerate §i fenomenele naturale extreme (inundatii, seceta, cicloane, cutremure), epidemiile, conflicte militare, razboaie civile, accidentele nucleare etc. Pentru ca influentele factorilor determinanti difera de la o colectivitate/ categorie de populatie la alta se constituie asa-numitele profiluri ale calitatii vietii fie ca este vorba de criterii demografice (sex, varsta), rezidentiale (urban, rural), fie de o serie de criterii sociale (statut si categorie ocupationala, strat si clasa sociala), fie de nivelul de educatie etc. 119

O referire aparte pentru criteriile demografice este faptul ca nu ele, ca atare, sunt cauze, asa cum se indica eronat uneori (sunt doar asocieri, corelari), raspunzatori fiind factorii prin actiunea carora se ajunge la diferentieri ale conditiilor de viata de mai mare sau mai mica intensitate, cu defavorizarea unor categorii de populatie. Pe de alta parte, in identificarea

efectelor pe care le au anumiti factori deterrninanti externi asupra calitatii vietii nu trebuie ignorat nici raspunsul pe care il are sau nu fiecare persoana fata de actiunile acestora. La randul lor, asteptarile, perceptiile §i evaluarile oamenilor difera §i ele de la o persoana la alta, precum §i elementele bunastarii subiective, gradul de satisfactie §i fericire exprimat. Prin urmare, adesea, actiunile unor factori determinanti sunt filtrate de atitudinile §i comportamentele umane, putand fi vorba de preintampinarea unor efecte negative sau, dimpotriva, de intensificarea lor, respectiv de valorificarea efectelor favorabile sau de anihilarea lor, prin ceea ce intreprinde sau nu intreprinde fiecare dintre noi. Dincolo de astfel de nuantari, cercetarile pun in evidenta faptul ca asemanarile sau deosebirile dintre profilurile de calitatea a vietii constituite pe categorii de populatie intr-o comunitate, ca §i pe tan, sunt un element deosebit de semnificativ pentru caracterizarea calitatii vietii populatiei, ajungandu-se pana la identificare de grupuri favorizate sau, dimpotriva, defavorizate, pentru care ar trebui intervenit prin politici publice tintite pentru imbunatatirea calitatii vietii lor. Nu intamplator, in societatile dezvoltate, predomina asemanarile dintre profilurile calitatii vietii constituite pe diverse criterii, inclusiv cele de natura demografica, dar §i in aceste societati se produc unele diferentieri care se inscriu in ceea ce numim dezavantajarea unor categorii ale populatiei,

loan Marginean Vezi si: bunastare subiectiva, fericire, paradigma calitatii vietii, politici publice de imbunatatire a calitatii vietii populatiei, profiluri ale calitatii vietii, satisfactia cu via ta

Fair trade Vezi: consum sustenabil, responsabilitate sociala corporative

Feminism Vezi: egalitate de gen

120

Fericire Traire pozitiva care se manifesta spontan, se refera la prezent, are un puternic caracter emotional, putandu-se exterioriza prin anumite expresii faciale §i/ sau sunete specifice. Perspectiva psihologica considera fericirea drept ernotie pozitiva, putand fi determinata §i de satisfactia cu viata (Campos, Keltner §i Parker Tapias 2004), pe cand perspectiva sociologica ii atribuie (si) un caracter cognitiv, transformand-o in satisfactie cu viata (Veenhoven 2012). Zamfir (2013) subliniaza caracterul subiectiv al conceptului §i afirma complexitatea acestuia: include emotii, cognitii si aprecieri - valori. Aceasta evidentiaza pendularea permanents dintre ceea ce se doreste §i ceea ce exista: omul este o fiinta aflata intr-un permanent proces de re-definire si perfectionare, toate transformarile prin care trece fiind influentate de idealul vietii bune pe care si l-a stabilit in functie de abilitatile innascute §i dobandite, dar §i de caracteristicile contextului in care traieste. Zamfir sustine ca oamenii "se gandesc" la fericire atunci cand ceva nu merge bine in viata lor. Cum oricine trece prin astfel de momente, oricat de mici, devine evident caracterul rationalizator al fericirii" aici. Veenhoven (2000) suprapune fericirea cu satisfactia cu viata, apreciind ca viata este un obiect mult prea vast, cu prea multe elemente, incat sa acceptam ca un om obisnuit reuseste sa le evalueze pe toate rational, corect, integrand rezultatele in mod valid. in plus, facand trimitere catre anatomie §i evolutia omului ca fiinta biologica, arata ca afectivitatea si instinctele sunt sisteme mai vechi decat eel cognitiv, deci este firesc sa ne asteptam ca oamenii sa (rejactioneze in viata de zi cu zi folosind mai mult acest gen de informatii". in multe studii din domeniul calitatii vietii, fericirea este similara cu afectul pozitiv sau un raport intre afectul pozitiv si eel negativ (Pavot si Diener 1993). Fericirea este rezultatul unor experiente placute, cum ar fi marirea de salariu, nasterea unui copil, finalizarea unei sarcini intr-o zi de lucru etc. Intr-un experiment psihologic, Killingsworth §i Gilbert (2010), masurand fericirea prin intrebarea: ,,Cum va simtiti in acest moment?", cu variantele de raspuns O = foarte rau ... 100 = foarte bine, sugereaza ca aceasta este, mai probabil, intalnita la persoanele care reusesc sa se concentreze pe sarcina pe care o au de rezolvat intr-un anumit interval de timp. Subiectii au fost chestionati de mai multe ori pe zi, timp de mai multe zile, in diferite momente ale orelor in care o persoana obisnuita nu doarme, alese aleator, conform unui algoritm computerizat. Aceasta este o metoda specifica de lucru: experience sampling method (Hektner, Schmidt §i Csikszentmihalyi 2007). Metoda nu este complicate, este U§Or de aplicat astazi, avand in vedere progresul dispozitivelor mobile (smartphone), nu deranjeaza subiectii 11

11

121

mult; in schimb, este costisitoare. Kahneman (2011) a propus o alternativa pe care o considers mai practica, denumind-o the day reconstruction method.

Subiectii sunt rugati sa reconstituie ziua anterioara foarte atent pentru ca, apoi, aplicand principiile experience sampling method, sa declare ce au simtit in momentele respective. lpoteza cercetatorilor a fost ca sentimentele declansate de evenimente din viata de zi cu zi sunt diferite de cognitiile recapitulative pentru perioade lungi de timp. Cu alte cuvinte, oamenii traiesc doua tipuri de bunastare subiectiva: una de zi cu zi §i una generala, fiecare avand propriile cauze. Cuvantul ,,fericire" are un sens mai degraba similar cu eel de bunastare emotionala" (emotional well-being). Cuvantul .Iiappiness" se refera, mai degraba, la aspectul instinctiv care se exteriorizeaza prin zambet §i/ sau expresii faciale. E importanta precizarea aceasta deoarece Kahneman (2011) ofera argumente ca fericirea sau bunastarea emotionala de zi cu zi este deterrninata de alti factori decat satisfactia cu viata. La locul de munca, ne simtim bine intr-o anumita zi daca interactionam cu colegii intr-un mod placut in ziua respectiva, daca seful nu este prezent, daca nu suntem presati de timp sa finalizam o sarcina etc. insa, suntem satisfacuti cu locul nostru de munca daca avem oportunitati de promovare, ni se faciliteaza dezvoltarea profesionala prin participarea la traininguri etc. Fericirea sau bunastarea emotionala de zi cu zi este, asadar, dependenta de factori situationali, de moment, aid - acum, pe cand satisfactia cu viata este dependenta de un context mai larg, de durata, proiectabil pe termen mediu si lung. 11

Marian Vasile Vezi si: bunastare mentala, bunastare subiectiva, satisfactia cu viata

Flexicuritate Vezi: politici de ocupare

Gentrificare Proces de transformare urbana a zonelor sarace prin infuzia de capital datorat mutarii unor persoane cu venituri mai mari §i/ sau investitiilor unor agenti economici (Brown-Saracino2013;Nitulescu 2006). 122

Referitor la prima directie se are in vedere ,,procesul de reabilitare §i transformare a zonelor urbane bine amplasate, locuite de familii cu venituri scazute, in zone ocupate de o clasa mijlocie, mai puternica financiar" (Chelcea 2000). Nou venitii sunt ,,in cautarea unor locuinte «ieftine», accesul mai bun la locurile lor de munca din oras si un stil de viata urban cochet" (Giddens 2006: 864). Totusi, persistenta unor pungi de saracie se poate observa in astfel de zone gentrificate. In acceptiunea lui Giddens, responsabila pentru reciclarea urbana a cladirilor §i terenurilor vechi este gentrificarea descrisa ca ,,renovarea cladirilor in cartierele mai deteriorate ale oraselor pentru a fi folosite de cei din grupurile cu venituri mai ridicate §i amenajarea unor dotari cum ar fi magazine si restaurante care sa ii deserveasca" (Giddens 2006: 863). Gentrificarea poate fi privita §i ca excluziunea de la locuire in anumite zone a grupurilor vulnerabile. Incapabili sa faca fata noilor costuri ale cartierelor, fostii locuitori, de regula, saraci, se muta in zone periferice mai

accesibile din punct de vedere al costurilor vietii de zi cu zi, dar segregate etnic §i social. Efectelenegative ale gentrificarii contribuie la ceea ce Standing a definit ca ,,precariat" in sensul de grup socio-economic vulnerabil, neexclus social si care ocupa locuri de munca temporare, cu durata redusa de munca, ,,nomazii urbani" (Standing 2009; Standing 2014). Astfel de transformari urbane pot fi interpretate ca efecte negative ale infuziei de capital uman §i financiar (Chelcea 2000). Noua clasa manageriala, artistii, cupluri de varsta mijlocie s.a. valorizeaza spatiul de locuire profitand de proximitatea serviciilor disponibile. Din aceasta perspectiva, gentrificarea este sustinuta de ,,transformarea economiei urbane dintr-o industrie de bunuri intr-una pe baza de servicii" (Giddens 2006: 864). Analizand pierderea autenticitatii orasului New York, Zukin subliniaza ca modificarile urbane sunt mai profunde decat cladirile vizibile §i nu pot fired use la trecerea de la societatea industrials la cea postindustriala. Suntem martorii schimbarii de paradigma de la orasul productie la eel de consum, iar reducerea acestor tranformari la procesul gentrificarii simplifica dimensiunea §i investitia umana (Zukin 2010). Din perspectiva planificarii urbane, centrele de magazine gentrificate comercial exclud de pe piata micile magazine, polueaza prin traficul intens contrar directiilor de dezvoltare durabila §i promoveaza ,,o viata urbana, comerciala si orchestrata, antiteza a vietii de strada spontane a vechilor centre de oras" (Vagnby 2013: 11). Analiza gentrificarii pune in balanta dinamica evolutiei urbane a spatiilor disponibile in raport cu satisfacerea nevoilor de locuit pentru 123

rezidenti. Anticiparea acestor efecte sociale permite promovarea unor politici de planificare urbana care sa includa elemente de promovare a incluziunii

sociale prin asigurarea accesului la locuinte inclusiv pentru cei vulnerabili. Simona Maria Siiinescu Vezi si: acces social, calitatea locuirii, calitatea vietii, comunitate umana, conditii de locuire, dezvoltare Iocala, ghetoizare ~i siguranta vecinatatii, lipsa de adapost

Gerontologie sociala Vezi: calitatea vietii varstei a treia

Global Health Observatory Portalul care ofera accces la date i;,i analize pentru monitorizarea situatiei globale in ceea ce priveste sanatatea: http:/ apps.who.int/ gho/ data/?theme=main . Acest portal ofera acces la peste 50 de seturi de date pe teme prioritare in sanatate, Fiecare pagina tematica furnizeaza informatii asup.ra situatiei globale i;,i evidentiaza tendintele, utilizand indicatori cheie, baze de date, publicatiile importante si linkuri catre paginile de web relevante. Temele prioritare din domeniul sanatatii incluse in acest portal sunt reprezentate de: mortalitate si morbiditate, Obiectiv le de Dezvoltare al Mileniului (nutritia copilului, sanatatea copilului, sanatatea materna 9i a reproducerii, imunizare, HIVI AIDS,tuberculoza, malaria, apa ~i salubritate), boli netransmisibile §i factorii de rise, epidemii, boli infectioase, sisteme de sanatate, sanatatea publica i;,i mediul inconjurator, violenta i;,i ranire, sanatatea mentala i;,i consumul de substante, monitorizarea egalitatii in domeniul sanatatii, sanatatea in mediul urban, sanatatea femeilor etc. World Health Organization reprezinta componenta United Nations responsabila pentru domeniul sanatatii. Indeplineste rol de conducere i;,i coordonare la nivel global, pe probleme de sanatate, modeleaza agenda de cercetare in ceea ce priveste sanatatea, stabileste norme i;,i standarde, formuleaza politici in domeniu, monitorizeaza §i evalueaza tendintele in sanatate din ta.rilemembre. WHO publica numeroase lucrari pe diverse teme din domeniul sanatatii, cele mai importante publicatii anuale fiind The World Health Report si The World Health Statistics. Accesul la publicatii se poate face prin intermediul librariei digitale denumite IRIS (http:/apps.who.int/iris/). Cosmina Pop

124

Cospodarie Vezi: cheltuieli ale gospodariei, masurarea saraciei: metode subiective

Grupuri vulnerabile Categorii de populatie expuse riscului saraciei, marginalizarii sau excluziunii sociale, lipsite de resurse proprii. carora le este limitat sau ingradit accesul la drepturile ]or fundamentals. Grupurile vulnerabile se gasesc in imposibilitatea de a participa la unul sau mai multe aspecte ale vierii sociale precum piata muncii, servicii de sanatate sau educatie, locuire sau viata politica ~;i se pot confrunta chiar cu comportamente discriminatorii, ceea ce afecteaza atat calitatea vietii indivizilor, cat §i societatea ca intreg. Termenul este folosit frecvent in relatie cu conceptele de incluziune sociala, excluziune sociala r;;i saracie. Incercarile de a defini grupurile vulnerabile sunt ingreunate de apartenenta persoanelor la mai muJte grupuri si de caracterul trecator al calitatii de membru al unui grup. Un individ poate avea vulnerabilitati multiple: spre exemplu, poate fi membru al unei minoritati etnice, copil §i membru al unei familii sarace (Larkin 2009). Caracteristici precum sexul, varsta, etnia, statutul familiar, dizabilitatea, statutul ocupational sau nivelul de educatie sunt utilizate frecvent pentru identificarea grupurilor vulnerabile, insa nu actioneaza intotdeauna ca unici determinanti ai vulnerabilitatii, Spre exemplu, sexul sau apartenenta persoanelor la o categorie de varsta nu determina obligatoriu includerea acestora intr-un grup vulnerabil. Femeile devin grup vulnerabil in anumite circumstante: femei gravid , mame singure cu copii mici, femei apartinand unor minoritati tnice sau unor societati patriarhale, unde pot fi victime ale discriminarii, ceea ce le poate face vulnerabile din punct de vedere social sau economic. La nivelul Uniunii Europene femeile sunt considerate grup vulnerabil ca urmare a inegalitatilor dintre femei §i barbati in termeni de ocupare §i perspective de salarizare (rata de ocupare mai mica a femeilor in comparatie cu cea a barbatilor: integrare mai dificila pe piata muncii dupa concediul de crestere a copiilor; spre deosebire de barbati, femeile lucreaza in sectoare mai slab platite ale economiei, cu timp partial de lucru sau in slujbe temporare etc.), acces la educatie si servicii de sanatate, participare la luarea deciziei sau reprezentare politica, Acestora li se adauga si discriminarea si riscul mai mare de a fi expuse violentei (violenta domestica, trafic de persoane) (Zuber 2014). 125

----~-

----

-

~----~

Pentru a reduce inegalitatile, a fost promovata o serie de masuri afirmative prin care membrii grupurilor vulnerabile sa beneficieze de tratament preferential in anumite contexte, dintre care cea mai cunoscuta este introducerea de cote in ocuparea anumitor functii sau a locurilor in scoli ( de exemplu, locuri distincte la universitati pentru candidatii romi, maghiari, tinerii din Republica Moldova care vor sa studieze in Romania). Discriminarea pozitiva este, insa, contestata pentru incalcarea principiilor egalitatii 9i meritocratiei 9i dezavantajarea celor care nu apartin grupurilor vulnerabile, existand riscul ca acestia sa dezvolte resentimente §i o toleranta redusa fata de grupurile vulnerabile. Definitiile grupurilor vulnerabile au un puternic caracter contextual, variind in functie de criteriile luate in considerare: locuirea, ocuparea, educatia, sanatatea etc. Daca din punct de vedere al locuirii, grupurile vulnerabile pot fi definite in contextul lipsei locuintei sau al locuirii precare, in ceea ce priveste ocuparea, in categoria grupurilor vulnerabile se pot inscrie indivizii fara loc de munca pe termen lung, persoanele inactive, dar neinregistrate ca someri, persoanele angajate care se confrunta cu riscul de a-si pierde locul de munca sau cele care lucreaza fara forme legale (la

negru). Asadar, in relatie cu ocuparea, nu genereaza vulnerabilitate doar lipsa locului de munca (somajul), ci si subocuparea (categorie in care se incadreaza angajatii cu norma partiala de lucru, cei care lucreaza la negru sau zilierii), care se concretizeaza in ,,venituri reduse, lipsa securitatii sociale, statut social redus si scaderea capacitatii profesionale" (Preoteasa 201lb: 152). In rapoartele de cercetare 9i documentele oficiale sunt folositi termeni similari, precum grupuri vulnerabile (Planul National de Dezvoltare 20072013, Documentul Cadru de lmplementare a Programului Operational Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013,Comisia Prezidentiala pentru Analiza Riscurilor Sociale 9i Demografice, 2009), dezavantajate (Legea 129 /1998, privind infiintarea, organizarea §i functionarea Fondului Roman de Dezvoltare Sociala), marginalizate (Legea 116/2002, privind prevenirea 9i combaterea marginalizarii sociale), sau grupuri cu rise de excluziune sociala (Comisia Prezidentiala Pentru Analiza Riscurilor Sociale 9i Demografice 2009), asociati de cele mai multe ori cu fenomenul de saracie. Privita din aceasta perspectiva, vulnerabilitatea a suscitat atat interesul cercetatorilor, cat si al factorilor de decizie si al organizatiilor internationale si a fost definita drept .Jipsa de mijloace", iar grupurile vulnerabile caracterizate drept ,,lipsite de suport" si aflate adesea in ,,stare cronica de saracie" si ,,in incapacitatea de a profita de oportunitati sau de a se apara in fata problemelor care pot aparea" (Popescu 201lb: 10). Definite astfel, grupurile vulnerabile pot include persoanele cu dizabilitati, copiii 126

abandonati, tinerii care parasesc institutiile de ocrotire a copilului, persoanele varstnice, familiile monoparentale, persoanele infectate cu HIV, persoanele fara adapost sau membrii minoritatilor etnice. Abordarea World Bank, privind riscul si vulnerabilitatea, trateaza saracia ca un proces dinamic, pornind de la premisa ca o estimare statica a saraciei ar putea subestima amploarea fenomenului si numarul celor expusi riscului de saracie. Vulnerabilitatea este definita prin prisma expunerii individului la riscuri ce pot duce la scaderea nivelului sau de bunastare sub un anumit prag. Categoria riscurilor poate cuprinde factori economici (crize economice), dezastre naturale, conflicte, socuri demografice, socuri privind ocuparea (pierderea locului de munca, decesul principalului sustinator al familiei) sau sanatatea (boli cronice, decese) (Kozel, Fallavier i;;i Badini 2008). Se