Desteptarea Primaverii [PDF]

Zitiervorschau

Desteptarea primaverii – O tragedie a copiilor “Deşteptarea primăverii” este o piesă de referinţă în istoria teatrului modern, o capodoperă expresionistă a germanului Frank Wedekind, contemporan cu Freud. Benjamin Franklin Wedekind s-a născut la Hanovra în data de 24 iulie 1864, copilaria şi-a petrecut-o la Munchen, iar apoi a lucrat în publicitate pentru puţină vreme la firma de supă Maggy în Elveţia (1886). Cea mai remarcabilă, şi totodată cea mai controversată operă de teatru a lui Frank Wedeking este ”Deşteptarea primăverii”, scrisă undeva între toamna anului 1890 şi primăvara anului 1891. Această piesă de teatru a provocat un scandal foarte mare în Germania, deoarece face referire la sexualitatea şi pubertatea unor tineri adolescenti, conţinând scene de sex, masturbare, sado-masochism, viol precum şi trimiteri la necesitatea avortului. Piesa de teatru critică cultura sexual-opresivă de la sfârşitul secolului 19 şi oferă o dramatizare vie de fantezii erotice. Datorită naturii conţinutului său , piesa a fost interzisă de mai multe ori. Autorul operei, Frank Wedeking s-a afirmat pentru tragediile sale neconvenţionale, prin care a anticipat teatrul absurd. A mai scris “Lulu”, “Cutia Pandorei”, “Spiritul pământului”, “Maestrul cântăreţ”, “Marchizul von Keith”, “Hidalla” şi “Karl Hetmann, uriaşul pitic”. Însă, “Deşteptarea primăverii” rămâne una dintre cele mai frumoase semne de întrebare puse de teatru cunoaşterii umane şi misterului fiinţei. La sfârsitul secolului 19 teatrul, ca şi ştiinţa, se angaja pe atunci în explicaţii necesare comportamentului uman, dincolo de vizibil, de realism, sacrificând adesea personaje, idei, credinţe bătătorite. Era zguduită încrederea în părinţi, în profesori, în biserică şi autori ca Wedekind îndemnau la a fi ascultat glasul simţurilor cu consecinţe tragice, tocmai pentru că e trecut uşor cu vederea de indiferenţa lumii. La vremea când Wedekind a scris despre dramele produse de conflictul dintre “buna educaţie” şi pornirile instinctuale accentuate de necunoaştere, psihanaliza nu-şi spusese însă cuvântul, de unde şi tensiunea tulburătoare din piesă, în căutarea unor soluţii viabile. “Deşteptarea primăverii ” de Frank Wedekind este o tragedie care, deşi a fost scrisă la sfârşitul secolului al XIX-lea, abordează o temă încă actuală, lipsa de comunicare între generaţii, care face victime. Personajele din piesă, adolescenţi care abia îşi descoperă sexualitatea, cad victimele inocenţei lor din cauza adulţilor plini de prejudecăţi. Wendla rămâne însărcinată, crezând că pe copii îi aduce barza, aşa cum ştia de la mama ei, şi în final, moare în urma unui avort nereuşit, alt personaj se sinucide pentru că a rămas repetent, iar un altul îşi omoară prietenul alături de care şi-a descoperit homosexualitatea. Acestea sunt dramele unor tineri care nu se pot integra într-o societate închisă şi plină de tabu-uri. (…)“Deşteptarea primăverii” (o tragedie a copiilor) tratează ciocnirea dramatică dintre natura umană şi convenţiile sociale. Puritatea absolută a tinerilor impulsionaţi de o forţă vitală care vine din subconştient naşte, prin manifestare, o reacţie contrară, de coerciţie a unui univers opac şi ostil: lumea adulţilor farisei şi pudibonzi. Conflictul se dezvoltă aproape într-un război al vârstelor având pe tapet adevărul şi minciuna naşterii vieţii.