Despre impatrita radacina a principiului ratiunii suficiente [PDF]
135
74
9MB
Romanian
Pages 216
Year 2008
Report DMCA / Copyright
DOWNLOAD PDF FILE
Table of contents :
Cuprins......Page 6
Notă asupra ediţiei......Page 8
Cuvânt înainte......Page 9
§ 1. Metoda......Page 12
§ 2. Aplicarea ei în cazul de faţă......Page 13
§ 3. Folosul acestei investigaţii......Page 14
§ 4. Importanţa principiului raţiunii suficiente......Page 16
§ 5. Principiul însuşi......Page 17
§ 6. Prima stabilire a principiului şi diferenţierea celor două semnificaţii ale acestuia......Page 18
§ 7. Cartesius......Page 23
§ 8. Spinoza......Page 26
§ 10. Wolff......Page 35
§ 11. Filozofi dintre Wolff şi Kant......Page 38
§ 12. Hume......Page 39
§ 13. Kant şi scoala sa......Page 40
§ 14. Despre argumentele principiului......Page 42
§ 15. Cazuri neincluse până acum printre semnificaţiile stabilite pentru principiul raţiunii suficiente......Page 44
§ 16. Rădăcina principiului raţiunii suficiente......Page 46
§ 17. Explicaţie generală privitoare la această clasă de obiecte......Page 48
§ 18. Schiţa unei analize transcendentale a realităţii empirice......Page 49
§ 19. Prezenţa nemijlocită a reprezentărilor......Page 51
§ 20. Principiul raţiunii suficiente a devenirii......Page 55
§ 21. Aprioritatea conceptului de cauzalitate. Intelectualitatea intuiţiei empirice. Intelectul......Page 75
§ 22. Despre obiectul nemijlocit......Page 119
§ 23. Combaterea demonstraţiei kantiene privitoare la aprioritatea conceptului de cauzalitate......Page 120
§ 24. Despre utilizarea abuzivă a legii cauzalităţii......Page 130
§ 25. Timpul schimbării......Page 131
§ 26. Explicaţie privitoare la această clasă de obiecte......Page 135
§ 27. Utilitatea noţiunilor......Page 139
§ 28. Reprezentantele noţiunilor. Facultatea de judecare......Page 141
§ 29. Principiul raţiunii suficiente a cunoaşterii......Page 145
§ 30. Adevărul logic......Page 146
§ 32. Adevărul transcendental......Page 148
§ 33. Adevărul metalogic......Page 149
§ 34. Raţiunea......Page 151
§ 35. Explicaţie privitoare la această clasă de obiecte......Page 176
§ 36. Principiul raţiunii suficiente a existenţei......Page 177
§ 37. Temeiul existenţei în spaţiu......Page 178
§ 38. Temeiul existenţei în timp. Aritmetica......Page 179
§ 39. Geometria......Page 180
§ 41. Subiectul cunoaşterii şi obiectul......Page 189
§ 42. Subiectul voinţei......Page 192
§ 43. Voinţa. Legea motivaţiei......Page 193
§ 44. Influenţa voinţei asupra cunoaşterii......Page 196
§ 45. Memoria......Page 197
§ 46. Ordinea sistematică......Page 201
§ 47. Raportul temporal dintre temei şi consecinţă......Page 202
§ 48. Reciprocitatea temeiurilor......Page 204
§ 49. Necesitatea......Page 205
§ 50. Serii de temeiuri şi consecinţe......Page 207
§ 51. Orice ştiinţă are drept fir călăuzitor una dintre ipostazele principiului raţiunii suficiente înaintea celorlalte......Page 209
§ 52. Două rezultate principale......Page 210
Datei wird geladen, bitte warten...
Zitiervorschau
ARTHUR SCHOPENHAUER s-a născut în 1788 la Danzig şi a
murit în 1860 la Frankfurt. Pesimismul său, expus în Lumea ca voinţă
şi reprezentare (1819), se întemeiază pe opoziţia dintre voinră - substra tul fenomenelor - şi reprezentarea lumii în inteligenţă. A fost foarte influenţat de idealismul lui P laton şi de cel al lui Kant, pe acesta din
�
urmă analizându-l critic şi încercând s -l depăşească, de exemplu prin identificarea lucrului în sine cu voinţa. In concepţia lui Schopenhauer,
voinţa este forţa aflată nu doar la temelia omului, ci şi a Întregii lumi. Iraţională, oarbă, lipsită de scop, voinţa îl împinge totuşi pe om să se elibereze de ea - prin cunoaştere, asceză ori mistică. Schopenhauer
s-a exprimat în termeni foarte duri la adresa lui Hegel, pe care îl con sidera un prIatan şi un corupător al minţilor tinerilor. I-a influenţat
În special pe Nietzsche - care-l admirase fervent în tinereţe, criti cându-l Însă cu Înverşunare în a doua jumătate a viefii - şi pe Wagner. P rincipalele opere: Ober das Sehen und die Farben (1816); Die Welt als
Wille und Vorstellung (1819; trad. rom. Lumea
ca
voin,tă şi reprezen
tare); Oberden Willen in der Natur (1836); Die beiden Grundprobleme
der Ethik (1841); Parerga und Paralipomena (1851).
ARTHUR SCHOPENHAUER
Despre împătrita rădăcină a principiului raţiunii suficiente o
diserlatie filozofică
Traducere din germană de RADU GABRIEL PÂRVU
•
HUMANITAS BUCUREŞTI
Coperta IOANA DRAGOMIRESCU MARDARE
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României SCHOPENHAUER, ARTHUR Despre impătrita rădăcină a principiului raţiunii suficiente:
o
disertaţie filozofică / Arthur Schopenhauer; trad.: Radu Gabriel Pârvu. -
Bucureşti: Humanitas, 2008 ISBN 978-973-50-2029-3 I. Pârvu, Radu Gabriel (trad.) 14(430) Schopenhauer, A. 113/125
ARTHURSCHOPENHAUER
USER DIE VlERFACHE WURZEL DES SA 7ZES ZUREICHENDEN GRUNDE
VOM
© HUMANITAS, 2008, pentru prezenta versiune românească EDITURA HUMANITAS
Piata Presei Libere 1, 013701 Bucuresti, România ' tel. 021/408 83 50, fax 0211408 83 si www.humanitas.ro
Comenzi CARTE PRIN POŞTĂ: te1./fax 021131123 30 C.P.C.E. - CP 14, Bucureşti e-mail: [email protected] www.librariilehumanitas.ro
Nal ).la. 'tOV a).lc:'tep«( \j!DX