Despre eternitatea lumii [PDF]

Zitiervorschau

ARISTOTELIS, PLOTINI, SANCTI AUGUSTINI, IOANNIS PHILOPONI, ALKINDI, AVICENNAE, A VENCEBROLIS, ALGAZI(LIS, AVERROIS, ALIIERTI MAGNI, SANCTI TOMAE AQUINATIS, SIGERI DE BRABANTIA, BOETII DE DACIA, HI,NRICI GANDAVINI

DE MUNDI AETERNITATE

Fragmenta sive libri

nccnon opinionibus ducentibus undeviginti Sigeri de Bruhantia, Boctii de Dacia aliorumque, a Stephano episcopo Parisiensi de consi liu doctorum Sacrae Scripturae condemnatae anno MCCLXXVII

ARISTOTEL, PLOTIN, SF. AUGUSTIN, IOAN FILOPON, ALKINDI, AVICENNA, AVENCEBROL, ALGAZEL, AV�;RRm;S, ALilERT CEL MAR�;, SF. TOMA DIN AQUINO, SIGER DIN BRAIlANT, IlOETIUS DIN DACIA, HENRI DIN GAND

DESPRE ETERNITATEA LUMII

Fragmente sau trattlte

împreună cu cele 219 teze ale lui Siger din Brabant şi Boetius din Dacia 'si ale altora, condamnate În anul 1277 ue episcopul Etienne al Parisului Ia sfatul doctorilor în Sfânta Scriptură

Traducere din limba latină, tabel cronologic, note ,i postfaţă tie ALEXANDER BAUMGARTEN

(�

EDITURA IRI Bucureşti,1999

Redactor: MARIA MOROGAN Concep!ia grafică a cupertei colec!iei:

VENIAMIN & VENIAMIN

(n. 16 octombrie 19n) este lil,;cnţiat în filosufic (1995) şi filologic clasică (1997) al Univel"$ităţii "Babeş-Bolyai" şi doctorand în filosofie al Uni­ ver:-;ită!ii din Bucureşti cu () teză despre Problema Ullului Î1I l!c.Kem!el1ţll platonica. în prezent. predă filosofia medievală la Departamentul de filosofie al Universităpi "Babeş-Bolyai" din Cluj. A tradus În limha română: Sf. Anselm din Canter­ bul")'. Pro.\·/oxioll (1996. Editura ..Bihlioteca Apostrof', Cluj), Mrl/lo[oxioll (1998, Editura "Bihlioteca Apostrof', Cluj),

ALEXANDER BAUMGARTEN

Sf. Toma din Aquino, Despre unitatea illtelectului Împotriva averroi.\·tilor (1998. Editura .,Decalog". Satu Mare).

@ Toate drepturile sunl rezervate EDITURII IRI ISBN:

973-98377-7-8

"Am auzit, pe când eram scolar, de ArislOtel, care considera ca lumea este eternd; iar când am auzit raţiunile şi argumentele aduse în sprijin. inima mea

.\'.(1

nelinistit şi a

început sa se gândeascc1: cum se poate una ca aceasta?"

Sf. Bonaventura, Despre cele zece porunci. V, 1 4

CUPRINS

NOTĂ INTRODUC'TIVĂ . TABEL CRONOLOGIC ARISTOTEL, fragmente

15

despre eternitatea lumii

- Tapiea, Metafizic". Fizica, Despre CCI;'. Despre gcnenl1"CUO€w.::. Qu6E TOlno I'lpwVTU' OIi ya p m:pl TiJv OUVIlIIiV TJî.:: â VTlf�aO€ WC; (uhoiOapTo ic;. l) K lVllO l C;, broTE; €n lnO VOI' dval TiJV OUVEXHav TTl':: KtVJ)O€W'::' l) yap ounla UAll Kal. ouvaJ.lIuou::i)� ch::poâoEW� A (8, 191a 24-33) ZIlTOiivTE;C; yap o\. KaTa qHAOOO$lflV npwTot Tllv aA110ELflV Kal. Tllv fj>UOlV Tl1V TWV OVTWV (enpa1TljOaV otov 660v Tlva ăAAl'W o:nwOO€VHElaPTOV Ta tWp{wc; h€yoll€Va, aylvllTov IlE-V ă !fan vuv, "al. TTPOHPOV OU" abtflk �v €lTT€ÎV Ta Il n €lval, ăq:,6aPTOV OE- o vuv OV uaHpov lin dhT]8E-C; lOTUL €lTTEÎV lin €lval. WH €l Ili:v mUTa ah}.,n}.,Olc; lu:: 0}.,ou9€Î "al. TO T€ aylVTJTOV ă$mpTov "al. TO ă$8aPTov aylVT]TOV, avay"l'l "al TO dLoLov �"aTlp� d,,0}.,ou9dv, Kal. €lH TL dy'€VT]TOV, a(OlOV, €lH n ăq,6aPTOV. âfOlOV.

nEpl ovpaVO" B I l , 283b 26-284. 2) "On 1lE:v OUV OUH ylyovf.v o mic; Oupavoc; OUT' €VoE"xual $OapijVUl, Ka&hT€p TLvlc; 41aolv aUTClv, ah}.,' EaTLV €te; Kal. atoloe;, apxnv Il€v Kal. Hhf.UTnV OU" EXWV TOU lTaVTOC; altii voo::- , €XWV OE Kal lnplE"xwv Ev a{mi! TOV ă1TUPOV XPOVOV, EK H TWV dpT]lllvwv E�€OTL hajl€îv TnV 1TLonv, Kal Ota Tile; OO�T)C:- TnC; 1Tapel TWV ă}.,}.,we; }.,€yOVTwV "al Y€VVWVTII.lV aim)v' d yap OUTWO::- IlEv (XUV E:vOlXUal, Ka9' OV OE- TP01TOV €ULvOl y(VlaElal hlyoualv OUK hoE"xual, IlEycihllv ăv E"XOl Kal. ToiiTO �01TnV do::- 1TlOTLV Tft< dOavaolac; aUToii Kal. TTtc; (llOlaTTlToe;.

nEpl ovpavou B 11, 284a 1 1-17) Tov f) oupavov KI1I. TOV ăvw TOTTOV O'l IlEv QpxaÎol TOÎc; B€oÎc; d1T€VHllaV wc," (lVTa IlDVOV daaVIlTOV. 'O oi: vilv llapTupd hayoo::­ wc; ă$9apToe; Kal ayE"vllToe;, ETL f) a1Ta9itc; mloTJc;" 9VTJTfjC; SUOx€p€lac; €OTIV, 1Tpoe; SE TouTole; Cinovoc; SUI TO IlTJS€!Âlae; l1pOO(ÎaBal �lalac; avciYKTJC;, il KaTlxu KWhuouaa $lp€OOal 1TE este născut. căci cl .s-a I/tl.tellt () d(//(l cu cerul", iar eeml a fosl născul. Aşadar. dacă este imposibil ca timpul să existe şi să fie gândit În lipsa clipei. atunci clipa este un ,lnume mijloc. atât Început cât şi sfârşit avule împreună, Început al timpului care urmează să fie, sfârşit al celui care s-a Îndepărtat. iar timpul este în chip necesar etern. Căci cel din urmă capăt al timpului luat În considerare care se sfârşeşte se Va găsi Într-o anumită clipă, căci nu trebuie considerat nimic În timp, dar În afara clipei. Precum clipa cste Început şi sfârşit, este necesar În privinţa acesteia ca timpul să fic în ambele sensuri etern. Dar dacă timpul . e limpede că este necesar ca şi mişcarea să fie -, dacă timpul csle o pătimÎt-c a mişcării. Acelaşi raţionament te În imalogieH cu elementele astrelor'J.

Meteor%

gice/e, 1, 1, 339a 21-32

este in mod necesar în continuitilLe cu mişcările de !ransla!ie de sus, aşil Încât între'lgi! poLen!ă a ei este guvern vieţuitorului existent prin sine şi durabil În mod etern. Focul cel viu şi iute din acelistă nu rămâne 3. tot aşa cum p.îmantul din el nu SU$. Ajungând acolo unde trebuie să se

opreClsdi. lui trebuie să îi stea În obicci să se situcze În locul lui firesc,

în am\x:lc în jos se supună şi să o viaţă bună şi

spre il nu fi şi el ca şi celelalte elcmente ClU"e caută rcpaosul : el nu mergc în sus,

dki nu este deloc

, iar

nu i-a fost hărăzit ă meargă>. Rămâne atunci ca lIe atrlls de suflet potrivit cu

o

el

să

inclinaţie naturală către

pentru li se mişca Într-o regiune fmmoasă - aceea a sunetului. Şi trebuie să fim

încredin,a!i di nu va căd\!a de acolo:

mişcarea circulară

suflelului îi pl'i;r.cşte Întreaga plutirc4, astfcl c:'i arc puterea de il se ridica. Iar ducă nu arc de la sine nici () Înclina!ie În jos. el păstrează

a

fără ca nimic să i se ale

noastre

opună. Într·adevăr acele

părţi

care se ivesc într-o fomă şi nu reţin constituţia llceslor

. reclamă nişte părţi de la alte . pentru a se menţine. Dacă Însă , acolo, nu ar duce lipsă de nimic. nici nu ar duce liPSll unei hrane. Dar. dacă el m' duce lips5

de care s-ar stinge, este el ar avea in sine ceva străin

necesar ca un alt foc să se aprindă, şi dacă

care ilpoi i-ar lipsi . ci trebuie să îl i"nlocuiască cu un altul . Dar, din acest motiv. dacă llr fi ;Istfc l . el nu ar mai rămâne întregul în sine.

Despre mi.'icarea circulara, 2

(Enneade, 1 1 , 2 . 2)

Aşadar. dacă de!ine . oricum ar fi , de

ce este

necesar să e;(ecule () mişcare circulară'! Aee,lslil fiindcă �unetlll> nu se ană acolo .�illgur. Dacă puterea lui este JV a vofie;, an TaAAa I'El' ahov· olov KaL il �IUX� AOyoe; voD, KaL EVEPyna Tie;, WOflEP aUToe; EK(lVOU. ' AAACr: $uxft< PEv apul'ipoe; 6 Aoyoe;· �e; yap (l6wAOV vOlÎ, TauTlI Kal de; vouv jlA€fI.nv OE1' vO\k ol:: t.lOaUTWe; flpoe; EKE"VO, lva 11 volÎe;. ' ON of: aUTav ou xwplo8Elc;, &11.11.' on pd aUTO Kal puatu OUOEV, t.le; ouol:: $UXJlc; Kal vofi. no8El oI:" flâv TO YEvvT\oav Ta YEvv1)Oh Kal TOlÎTO ayafl*, KaL paAlOTa, oTav WOl POVOI TO YEvvT\oav KaL TO YEYEVVllI1EVOV. "OTav oE KaL Ta ăPlOTOV U Ta YEvvT\oav, Et o:vaYK1)C:" OUv(aTLV aUT�, we; TU h(POTllTL 1l0VOV K(xwpta6al.

50

FRAGMENTE DESPRE ETERNITATEA LUMII

naşterea în timp să ou fie suprimlltă pcntnt noi. cei care producem discursul privitor la ccle care cxistă etern. conferind prin discurs m;estora devenirea, ci dă în schimh CilUza şi ordinea . Trehuie spus că acela care se naşte de acolo. nu este născut de cineva care are mişcare. căci dacă ar fi fost născut de cinev:I care lire mişcare. cel care se mişte ar fi al trei leII şi nu al doilca de Iii el. căci s-ar naşte după mişcare. Aşadar. dacă ceva există ca un al doilea după e l . trehuie să suhziste fără CII el să fie mişcat, fără să se modifice şi fără să îl dorească , şi fără nici o mişcare. Aşadar, cum? Şi ce trehuie gândit despre el dacă este stătător? O strălucire din el, din ci cel care este stătător - asemeni luminii care Înconjoară soarele I"'dsplindindu-se în jllrul ilii - , tot astfel este cel care se naşte din el, deşi el rămâne stătător. Şi toate fiin!ele, cât timp el rămâne, produc din fiin!a lor în jur, afară din ele, dintr-o potenlă prezentă, o ipostază care tinde În afară şi care este ca o imagine a arhetipurilor din care a descins. Astfel. focul face căldura prin sine, iar zăpada nu păstrează singură frigul Înăuntru. Mai cu seamă lucrurile care au un miros plăcut probcllZil aceasta. Cât timp există, ele răspândesc În jur ccva de care se bucură tot ceea le este Învecinat. Apoi, toate cele care au ajuns la Împlinirea proprie dau naştere din patru elemente, şi nu se găseşte un alt corp care să fie contrariul lui, fiindcă. după cum am spus, În cazul mişcării circulare. nu este posibil ca o altii. mişcare să fie contrară, este evident atunci din aceasta dl cerul nu acceptă nici generarea şi nici coruperea, şi ori de câte ori acest lucru este astfel, este evident că ceea ce este etern nu poate fi schimbat de la o dispoziţie la altas. Metafizica, IX, 1

Principiul tuturora este esenţa. care este necesar să fie şi este necesar să fie aslfel, şi tot ceea ce provine de la ea este necesar în ceea ce o priveşte. Altminteri. ar fi avut o dispozitie care nu exista şi astfel ea nu ar fi fost o fiinţă necesară În toate privinţele. Dacă însă disporiţia nu ar fi fost presupusă în esenla ei, ci în afara esenţei ei, a5a cum consideră unii dintre ei voin!a. atunci intrebarea care se referă la faptul că voinţa provine de la ea Însăşi se refonnuleazll astfel: un lucru În genere este oare prin vainlii, sau prin natură, sau prin altceva? Oricum ai presupune Însă că ceva devine ceea ce nu era. fie consideri că acel lucru s-a ivit din esenta sa. fie ci nu consideri că s-a ivit din esenţa sa, ci va fi diferit de ea, Întrebarea va persh'[a totuşi, Căci dadi. ea se iveşte În esenţa sa. 69

AVICENNA

vilriilbile. Manifestum autem fuerat, quod necessc esse per se est neccssc esse cx omnibus p: că "există CCVi\ creat de Dumnezeu", şi că "totuşi, acesta există dintotdeauml". Şi ori de care parte ar sta adevărul. nu va

li

o erezie să se spună că Dumnezeu poate

f:lce să se ivească o creatură a lui care să fie veşnică. Eu cred totuşi că, dacă ar exista o contradicţie a conceptelor. atunci ar fi fals; dacă nu ar exista o contradicţie Il conceptelor, nu numai că ilr fi fals,dar ar fi şi imposibil: altminteri ar fi eronat. dacă s-ar rosti În alt fel,

deoaTCce line de atotputernicia lui Dumne:r.cu ca ci să depăşească orice concept şi virtute. î o mod efectiv atotputcrnicia lui Dumnezeu cel care spuoe că se poatc În!elege ceva dintre creaturi care să nu fi putut fi dat la iveală de Dumnezeu. Aceasta 0\1 este situa!ia păcatelor (, care, în acest scns. nu sunt nimic . Aşadar, problema este Îo Întregime dacă a fi ereat de Dumne'l.cu. in sensul Întregii substiln!e, şi il nu avea lin Început al duratei sunt contradictorii sau nu.

[6,]

Faptul că nu sunt contradictorii. se arată astfel. Dacă ele sunt

contradictorii. aceasta nu sc petrece decât fie din cauza uneia dintre

R7

SF. TOMA DIN AQUINO

Il!rllmque: au! qllia opartet ut causa agens praecedal duratione; aut quia oportet qllod non esse praecedat dun_tione; propler hoc quod dicilur crealum a Deo ex nihilo fieri. Primo ostendam, quod non est nccesse ul causa agens, scilicet Dells, praecedat duratione suum causatum, si ipsc yoluisset. (7.]

P/"j",o .\·ic:. Nulla causa producens suum cffcctum subito.

neccssario praeccdit duratione suum effectum. Sed Dens est causa producens effeclum slIum non per motum. sed subito. Ergo non est necessarium quod duratione praecedat effectum slIum. Prima per inductionem

patet in

omnibus

mutationibus subitis. sicu! est

iIIuminatio eL huiusmodi. Nihilominu5 tamen potesl probari per rationem sic. In quocumque instanti ponimr res esse, potcst poni principium actionis eius, lIt patet in omnibus gcnerabiliblls. quia in iIIo instan!i i n quo incipit ignis esse, calefacit. Sed in operatione subita, simul. immo idem est principium el finis eius, sicut in omnibus indivisibilibus. Ergo in quocumque instanti ponitur agens producens effectum suum subito. potest poni terminus actionis suae. Sed terminus actionis simul est cum ipso faclo. Ergo non repugnat intelleclui si ponatur causa produccns effectum suum subito non praccedere duratione causatum slIum. Repugnat autem in causis producenlibus

per

motum

effcctus

StlOS,

quia

oparLet

quod

principium motus praeccdat Cinem eius. Et quia homines sunt assueti considerare huiusmodi factioncs quae sunt per motus, ideo non Cacile capiunt quod causa agens duratione effectum suum non praecedal. El inde est quod multorum inexpcrti ad pauca respicientes facile enuntiant.

{S.J

Nec potest huic ralioni obviare quod Deus est causa agens per

voluntatem; quia eliam Yoluntas non est necessarium quod praecedal duratione effeclllm suum; nec agens per voluntatem, nisi per hac quod agit cx deliberatione; quod absit ut in Deo ponamus.

(9.] Pmeterea, causa producens totam rei substantiam non minus potest in produccndo tolam substanliam, quam C,lUsa produccns formam in productione formac; immo multo magis: quia non producit educcndo de potentia materiae, sicut est in eo qui producil formam. Sed aliquod agens quod producit solum formam. potest in hac quod forma ab ea produc!a sit quandocumquc ipsum est, ul paie! in sale

RR

DESPRE ETERNITATEA LUMII

cele două . sau dm cauza amândurora, fie penlm că esle necesar ca o cauză lIgentă să fie precedată in durat.l, fie pentru că cste necesar ca nefiinţa să preceadă În durată, datorită hlptului că se spune despre o creatură a lui Dumnezeu că � iveşte din nimic. Aş arăta mai Întâi că nu este necesar ca o cauză care aqioncaz1L şi anume Dumnezeu, să preccadă În durată ccea ce ca a cauzat, d'lcă ar fi dorit·o.

[7.] Mai fllllÎi (I.vrle!: nid o cauză care produce efectul său deodată nu precede În mod necesar În durată efeetul său. Dar Dumnezeu este cauza producătoare a efcclului său nu printr·o mişcare, ci deodată. Prin unnare, nu este neccsar ca el să prcceadă În durată efectul său. Prima rezultă printr·o inducţie a tuturor cazurilor de mişcări subite, aşa cum

esle iluminarea şi cele asemenea ei. Totuşi, acest lucru nu poate li dovedit câtuşi de puţin aslfcJ prin ra�une. î n fiecare clipă în care se consideră că un lucru este, se poate considera Începutul acţiunii lui, aşa cum se întâmplă în cazul tuluror celor gcnerabile, deoarece focul încălzeşte chiar în clipa în care Începe să existe. Dar, intr·o lucrare subită începutul şi sfârşitul ei sunt simultane, ba chiar identice. Prin unnare, în orice clipă in care este luat În considerare agentul producător al efectului său în mod subit, se poate considera sfârşitul acţiunii sale. Insă sfârşitul acţiunii este simultan cu însuşi lucrul făcut. Prin urmare, nu este contradictoriu dacă se consideră că o cauză produdl.toare în mod subit a efectului său nu precede in durată ceea ce ea cauzează. lucru cste respins penttu cauzele care produc efectele sale prin mi�are, deoarece este necesar ca Începutul mişcării să preceadli sfârşitul ei. Şi pentru că oamenii s·au obişnuit să ia În considerare acele ÎnBptuiri care au loc printr·o mişcare, ei nu înţeleg cu uşurinţă că o cauză agentă nu precede in durată efectul său. Şi apoi, se Întâmplă ca nepricepuţii să enunle cu uşurinţă multe , respingându·le În putine cuvinte.

[8.] Nu ne putem impotrivi nici gândului că Dumnezeu este cauză agentă prin voinlă, deoarece voinţa nu este În mod necesar cea care preccdă în durată efectul său; şi nici nu este un agent prin vointă decât prin faptul că acţionea7.ă În urma unei deliberări, ccca ce nu se cuvine să considerăm în cazul lui Dumnezeu.

[9.] Apoi, cauz,l care produce întrcaga substan!ă a lucrului nu

ar

avea o putere mai mică in producerea întregii suhstanţc decât cauza producătoare a fomlcî , ba chiar mult mai mult: deoarece ea nu producc cxtrăgând din potenla materiei, aşa cum sc petrece in cazul celui care produce o formă. Dar un anumit agent care produce numai forma are putere În ccea ce este forma produsă de el oricât de mult aceasta este, aşa cum reiese în cal.ul soarelui care luminează.

89

SF. TOMA DIN AQlJlNO

i l luminantc.

Ergo

mullo

fortiu�

LJCU�.

qui

produe i t totam

rci

�uh�lanliam. potest facere lIt C:1US c l . Mllndll!> alllCIll esl incorrupl i b i l i s , quia omne ingcnitllm est incorruPlibile; ergo mundus

habel

v i rllllem

ul

sit

semper;

res

atllem

per

lolam

dllrationem ad quam v i rlus sua esscndi se cxtendit: crgo munUliS csl aelernus.

Ilem, iIIud est aclcrnUIll quod non haocl anle se ali4uam dumlionem: omne enim novum habcl anle se aliquam duralionem; sed mundus anle se nullaffi habuil uuralionem. qlloniam non lempus:

( 30

DE. RE ETERNITATEA LUMII

cauzate este şi cel dc carc dcpind� întreg efectul său. Prill urmare fiin!ll primă trebuie să fie o fiinţă care să nu aibă o altă cauză: altminteri nu ar fi fiinlă primă.

Acelaşi lucru rezultă prin Aristotel, În Fizica, VIII M , care spune că, chiar de-ar fi ceva etern, el totuşi nu trebuie pus Cii principiu: hlptul că triunghiul arc trei unghiuri egille cu două drepte este etern, totuşi llcestui etern i se cuvine să i sc cautc o altă cauză. AccmHa Înseamnă că eternul ar putea să aibă o cauză; prin urmare, pentru că nimic nu poate precede În durată ceell ce este etern. Înseamnă că efectul poate fi coctern cauzei sale; lumea Însă este efectul fiin!ci prime; prin urmare lumea poate să fie coeternă cu ca.

Apoi. rezultă prin exemplul: dilCă soarele ar fi fost in emisfera noastră, lumina ar fi fost Întotdeauna la mijloc, şi astfel lumina ar fi fost cocternă cu soarele şi totuşi ar fi efectul ci; aceasta nu se poate decât dncă efectul poate fi simultan cu Ciluza sa in durată.

Apoi. dacă pasul ar fi dintotdeauna În pulbere. urma lui din pulbere i-ar fi coctemă, şi totuşi ca este efectul l u i .

Apoi. aceasta se argumentellză p r i n raţionamentul: n i m i c nu este etern În viitor În lipsa trecutului, deoarece puterea cilre este capabilă să facă durata unui lucru eternă in viitor. este tot aceea cafe a putut face eternă durata aceluiaşi lucru în trecul. Dar pentru că acea putere este neschimbătoare şi se prezintă Într-un singur fel, lumea este eternă În viitor, şi potrivit

susţinerii eredinlci creştine, şi după părerea unora

dintre filosofi, prin aceeaşi putere

11

putut fi eternă în trecut. Astfel este

posibil ea lumea să fie eternă; iar din aceasta nu parc să rezulte nimic imposibil prin raliune, şi nici nu poate fi argumentat ceva ne­ convenabil. Acest lueru va . dar

Înlătură schimbarea, Înlătură orice noulate. Orice schimbare

de asemenea În a VII-a a aceluiaşi '11 şi În I Fizica. m I : fiindcă mişcarea şi orice schimbare este aclul fiinţei În patent! şi potrivit cu ceea ce este de acest fel. Aşadar, pentru că nu a existat inaintea lumii o anumită materie şi un subiect al schimbllrii care

să fie scos la iveală pentru noua facere a lumi i , dacă lumea ar fi fost făcută nouă, ea nu este nouă, ci este eternă. o> Apni, orice noutate este în timp, deoarece noutatea dintr-o anumită durată este necesar să se ivească Într-o parte a ei . Ceea ce este Înlc-o zi întreagă, nu este nou În ziua aceea, iar ceea ce este în tot anul, acela nu este nou în anul . ci lucrul cel nou din acel an este

necesar să fie intr-o anumită parte a anului. Dar, dintre toalc duratele, numai timpul are părţi, pe când lumea este in chip natural inaintea timpului. Deci lumea nu este nouă, ci eternă. Apoi, orice generare provine de la ceea ce esle corupt, iar tot ceea ce este corupt este mai Întâi general; in acelaşi fel orice corupere provine de la ceea ce este generat şi orice generat provine de la cel corupt. Inainte de orice generare este generarea, iar înainte de orice corupere este coruperea; prin urmare, nu este convenabil să se pre­ supună o primă generare şi nici o primă corupere, prin urmare ge­ nerarea şi coruperea sunt eterne. Deci lumea este etcrnă, pentru că celc care sunt generate şi sunt corupte sunt părţi ale lumii care nu pot să o preceadă în durată. Apoi, efectul nu-şi poate unna În durată cauza suficicntll. Cauza suficientă a lumii este eternă, deoarece ea însăşi este principiul prim însuşi. Aşadar, lumea nu o poate unna în durată. Deoarece primul

133

ROETIUS DIN DACIA

primum principium cst .leternum, ergo mundus est sini cO sublunar. Dar nici La cel de-al cincilea argument. Atunci dnd tu spui: tot ceea ce e nou este În timp, fiindcă Într-o anumită durată noul trebuie să se ivească într-o parte anumită a acesteia. fiindcă. dacă ar fi simultan cu fiecare parte a acelei durate, ci nu ar mai fi nou În durată, şi numai durata care are părţi cste timp, atunci cu spun că: un lucru poate fi numit nou in două feluri: fie pentru că el este. deşi mai inainte nu era, dar având fiinţă după contrarul său, dar nu în sensul că se află Într-o anumită parte a duratei În care este şi În altele nu; şi În acest sens lumca este nouă, şi o asemenea noutate nu esle necesar să se afle În timp. într-un alt fel, un lucru poate fi numit nou fiindcă are fiinţă Într-o anumită parte a duratei in care se află. iar În altă parle are nefiinţă. Şi 101 ceea ce este nou în acest fel se află În mod necesar În timp, deoarece numai durarea care are părţi este timp: în acest sens, lumea nu este nouă. De aceea lumea nu poate fi nouă În nici o durată nouă; nu În timp, fiindcă lumea incepe o dată cu timpul, şi de aceea nici o parte a timpului nu precedă lumea, nici in eternitate, pentru că eternitntea este indivizibilă, iar ceea ce esle în eternitate se prezintă În acelaşi fel. Se cuvine răspuns la cel de-al şaselea argument. Atunci când tu spui: orice generare provine din eeca ce este corupt. este adevărat. Când spui în al doilea rând: tot ceea ce este corupt mai Întâi il fosl general, eu spun că la o asemenea propoziţie subscrÎe naturalistul, dcoarece el Însuşi nu poate lua În considef Ad sequcntcm ralioncIll diccndllm C);1 4110d non oporlCI ql10d omne quod movetur post quiclcm rcduciltur ad motuIll aetcrnum. sed oportet quod umne quod movetur PO);t quiclcm reducalur ati motum primum sicut ati aliquam SUClm causam qui non C);t post quietcm; unde licct motus primus sit novus. ipse lamcn non est pasI quictcm: 1 62

DESPRE

ETERNITATEA L U M I I

un lucru generahil. ilU producerca lui nu poate avea loc dee.îl prin

generare. dlleii însă esle primul - ci însuşi trehuie să nege aceaslă propozitie: tot eee:1 ce estc corupt esle mai Înt.ii general. deoarece el

însuşi îşi contrazice propria pO:l.i!ic; căci la un moment dat primul 0111 a fosi corupt. deşi nu fusese niciodată generat. De aceea cel de-al

şaselea argument se sprijină pe principiile Ollturale şi a fost spus mai

sus că acela care considcră că lumea a fost făcută nouă trehuie să îllllepărteze cauzele naturale şi să cercetezc cauzele superioare. Se cuvine răspuns la cel de-III şaptelea argument. Atunci ClÎnu tu spui că efectul nu-şi poate urma cauza suficientă în dUTllIă, trehuie spus că aceasta este adevărat c.Î1 priveşte cmw\ agentă prin natură. dar nu în privinta agentului voluntar. Căci după cum Dumnezeu poate În!elege cu intcleetul etern cele noi . deşi În raport cu el acelea nu sunt noi , astfel a pUlut actiona printr-o eternă voin!ă ceva ca şi nOlf�n .

Se cuvine răspuns la cel de-al optulea argument. Faptul că

acela care poate şi vre.1 ac!ionează din necesitate este auevărat numai pentru ceasul l a care vointa este determinată. Deşi Dumnezeu arc

puterea eternă prin care a putut face lumea. şi vointa prin care a vrut. totuşi vointa aceea singură era raportată la momell!U1 în care lumea li fost făcută. De aceea lumea este nouă. deşi vointa lui Dumnezeu este eternă. Se cuvine răspuns la un ali argument. Când tu spui: orice efect nou reelamă o anumită noutate in ceva din principiile sale. cu spun

cii

acela nu trehuie in agentul prin voin!ă. deoarece potrivit cu o voin!ă veche se pot ivi actiuni noi . pc lângă faplul că a avut loc schim­ harea în voin!ă SaU În cel eaTC voieşte. Pentru întărirea argumentului se cuvine spus că un agent nu poate doar să actioneze un efect nou. deuarece el insuşi arc o substantă nouă. sau fiindcă el arc o anumită

putere S.IU situare nouă, sau fiindcă mai inainte se lovea de o piedică,

sau pentru că în sa pasivă din care lIc!iona s-a ivit o nouă dispozitie. ci un agent poate să producă un efect nou prin faptul că el Însuşi arc o voinţă eternă îndreptată spre un .mumil ceas in carc vrea să ac!ione7.c. potrivit cu acea voin!ă. < 1 0> Pcntru argumentul următor se cuvine spus că nu e!)le nevoie

ca tot ceea ce este mişcat În urma unui repaos să fie redus la mişcare'l eternă, ci eSle nevoie ca tot ceea ce este mişclIt în urma unui repaos să fie redus la mişcarea primă ca la o c.\Uză

li sa cC1re nu este În urma unui

repilos; de acee". deşi mişcarell primă este nouă. ca însăşi nu este totuşi

În urma unui repllos: căci nu fiecare imobilitate este un repaos. ci

163

ROETIUS

DIN

DACIA

.:: n lln quaclih.;t immohili t'ls quies est. sed immobilitas eius quod natum est moveri . ut seribitm III P"y.�ic(l/mll. Et ante motum primum non erai " l i lJlIud Illobile natum lIlovcri. CI dico anle in duralione.

< I I > Ali

alialll mtioncm diccndum. Cum dieis: volunlas quac

postponit voli llltn . exspeetal aliquid in futuro. verum est sulum de voluntatc cuiu Sc cuvine răspuns unui alt argumcnt. după cum

se

spusese.

Tu argumentezi Împotrivă că a considera () asemenea formă în Dumnezeu Înseamnă a opera cu Închipuiri. Trebuie spus că nu este adcvărat: nu toale închipuirile sunt indemonstrabile42 . La ceea ce tu argumentczi în al doilea rând, cu spun că. după cum

era forma vointei divine din eternitale, tot ustlCl trcbuill să fie modul de provenienţă a ceea ce este voit din voinţă, astfel încât ceea

ce eSle

să fie în chip desăvârşit conform voinIci.

voit

dillli tu are loc o

< 1 4> Sc cuvine răspuns la următorul mgumcnl. Atunci spui: dinlr-o voinţ.'I veche, dacă între ea şi dcclUl său nu

schimbare, nu se poate ivi un efect nou. acest lucIU esle adevărat numm cu privire la voinţa de la care provine

efectul

prin schimlmre. Voinţa

divină Însă nu este dc acest fel. La un alt cu răspund: acel exemplu este Într-un anume scns potrivit. deşi nu În chip desăvârsit. Argumentele din partea opusă sunt În!!ăduite . şi nu poate în tel ege lucrurile îm.lte

să dea atunci ascul t;lre ce l u i mai intelept ş i să creadă în lege'l c reşt i ni1

nu printr-o raţiune so fi s ti e ă·n . deoarece aceea În �aI ă . nici printr-o ratiune dialectică, deoarece accea I1U creează () dispoziţie siguri! aseme n i credinţei, fiindcă concluzia lInei rati un i d i a l ec tb: sc la Împreună ClI teama faţă de partea opusă. nici printr-o nl!iune demonstrativă, căci ca uneori nu este posibilă în toate cele pc care le presupune legea noastră, alteori ca însă.5i constituie ştiinţa. "Acea,\'w 4I1 este demo/l,\'trareu silORi.l'n/Ull/i care produce ,\'t;;/Ira'< , după cum este scris in Allu/iticele Pmterioure, 1, iar credinta nu estc ştiinţă, De aici

că fiecare creştin tre bu i e să adere l a legea creşlină şi să creadă după cum trebuie să fiică autorul aceleiaşi legi. CriSt05 cel plin de glorie. care este Dumnezeu cel binecuvântat În veacul vecilor9 Amin.

1 69

Magistri Henrici Gandavi n i

Quaestiones Quodlibetales Quaestio 7-8 . UtrllUl creatura pottlÎt esse ab aeterno UtruIII replfgnet crealllrae Juisse ab aelemo Visis igi tur quaestionihlls proposilis cirea primllm princi p i u m . sequuntur tm că creatura il a v u I un început, in felul În care considerau filosofii natura creaturi i , şi faplul că e a

arc

fiinţă de l a Dumnezeu, sunt adevărate. iar în acest punet cOllconlă exemplele citate ale sfinţilor. insă il dovedi că ea il început În felul

in earc consideră catolicii natura crcaturi i . şi că ca arc fiill\ii de la

Dumnezeu, este lotuşi pos i b i l , prcsupunând anumitc lucruri c(lrc trebuie presupuse printr-o raţiune dreaptă. aşa elim se va vedea.

Rationamentul acelora nu e!>te valabi l . fiindcă, chi:u dacă ceea ce

e

ţine d

un lucru luat în accepţie absolută se abstrage de la aici şi acum, totuşi existenţa lui actuală. SilU (?) existenţa (?) 1 4 sa în efect nu este întotdeauna abstrasă de la aici şi acum.

De aceea, chiar dacă ceea ee este eclipsa lunii estc ccva abslras de la

aici şi acum. astfel Încât f,lptul Înleles În sine nu poate

fi dovedit. totuşi existenţa sa actuală nu este abstrflsii de l a aici şi acum, şi tocmai de aceea poate fi cu bine dovedită că este

aici şi acum. De aceea. chiar dacă ceea ce line dc creatură. şi de fiinţa

din care rezultă esenţa sa. nu poate actuală a existenţei poate

fi dovedit. totuşi dc�pre fiinţ.\ fi cu bine dovedit, cu privire la ca. faptul că

a fost nouă, În măsura în care se arată că creatura lumii nu poate Jif[crcnIÎa, in hominibus tam donorum spirilualinm, qnam rerum lcmporalium. 144. Quod omnc bonum. (IUod homini possibili cst, consislÎt in virLulihus intcllectualihus.

21R

CELE 219 TEZE

1 29. Că voinţa unei pasiuni earc persist;; �i �tiin!il particularului in

act nu pol acţiona împotrivă.

J.](J.

Că. dacă mtiunea estc drcaptă. alUm;i �i voinpl cste drcilptă.

- Eroare. fiindcă ,Iceasta este contra glosei lui Augustin asupra psalmu­ lui .,Ţillle(/ CII al"do(/re illima mell.wl 1I0l"1.'1I.\"Cll.. ... ctc. Şi fiindcă voin!,!. d,lCă ,lcest lucru ,II" ..vea loc. nu ar mai ..ve.. nevoIe pentru dreptatea ci de gratie. ci numai de ştiin!ă.l;cea I;C este eroarca lui Pehlgill.��5. 131. Că de Îndată I;e vointa se ,Ină Într-o anumită dispozitie I;ărei.. i se cunoaşte mişeare;1 şi dad"i această dispOi'.i!ie este stahilă astfcl. e 'lproapc că sunt legitime doar în vederea restrfmgerii ignoranţei. şi gcrea să fie principiul cunoa�tcrii altora

pentru

ca restrân­

159. Că voinţa omului este constnÎnsă de cunoasterea sa. ca si . . dorinta unei brule�H Hill. Că nici un agent nu se poate pune in legătură CII oricine, ba

chiar este determinat.

161. Că efcctcle stclelor asupra liberului-arbitru sunt ilscunsc.

2�1

CEl . E � I l)TEZE

162. Qllod volllnlas noslra sllnl . 1 7 5 . Cil legea cre-,!tini'i Îlllpiedică invătarea. 176. Că fericirea se obţine in această viil!ă şi nu în altil. 177 . Că nu sunt cu putinţă alte virtuti, dedt fie deprinse. fie în­ �() .

născute

178. Că sfâr-,!Îlul tuturor grozăviilur este moartca. - Eroarc. dacii

se exclude grozăviil iadului. Cine este ceil mai mare. 179. Că o spovedanie se cuvine făcută numai de [ormă. 180. Că nu arc rost să ne rugăm. 18 1. Că nu este cilstitiltea un hun miii milrc deciÎt ahstinen!iI totală.

223

CELE 2 1 'l TEZE

182. QlIod possibile quod fiat naturaJitcr universale diluvium ignis.

I IU . Quod simplex fornicatio. lIIpote saluti cum saluta non est pcccatllm. 11:14. QlIO(\

creati o

non

est

possihi l i s .

qllallivis

contrarillm

tencndum sit sc(Oundl1m fidem. 185. Quod non est verum. qund aliquid fiat cx niehilo. neqllc faclum sit in prima crelliione. 186. Quod COcllllll nunqllam qlliescit. quia generatio infcriorum, quae est finis motus coc l i . eessarc non Jcbct; alio ralio. quia eoclum SUIlIll csse et suam vinulem habel

il

molorc suo; et hace conservat

coclum per slium molum. Unde si cessarcl a mulu. cessarcl ab esse.

187. Quod nos peius aut melius intelligimus, hoc provenil ab inleJlcctu passivo. quem 1/11;1