Curs Economie Comportamentala [PDF]

Zitiervorschau

ECONOMIE COMPORTAMENTALĂ Program de Master – Sociologia Consumului și Marketing Anul II, 2015-2016

Conf.Univ.Dr. Rodica Ianole [email protected]

Elemente generale Atributul „comportamental” alăturat economiei în noua direcție de dezvoltare a disciplinei, aflată sub imperiul unei abordări marcat umaniste1, este adesea criticat ca fiind redundant2 pe motivul că întreaga știință economică este, sau cel puțin ar trebui să fie, despre comportament, și în particular despre descrierea și/sau prognozarea comportamentului economic. Analizând definiția cuvântului

„comportament” -

ansamblul manifestărilor observabile ale oamenilor prin care se exteriorizează viața psihică3 – observăm că agentului economic clasic, așa cum este el popularizat de către economia contemporană de tip mainstream4, denumit adesea „homo economicus”, 1

Ideea de economie umanistă (humanistic economics) are rădăcini istorice adânci, ridicând de timpuriu probleme legate de etica comportamentelor economice și de impactul valorilor morale. Recent, curentul de gândire a fost revigorat de lucrarea lui E.F.Schumacher din anul 1973 - Small Is Beautiful: Economics as if People Mattered. 2 Există și varianta forte a sintagmei – economie cognitivă (cognitive economics), utilizată mult mai puțin 2 Există și varianta forte a sintagmei – economie cognitivă (cognitive economics), utilizată mult mai puțin frecvent în etichetarea intersecției dintre economie și psihologie tocmai prin prisma impactului mai puternic creat de asociarea celor doi termeni. Tot în această direcție se profilează și imaginea lui homo cogitans/adaptans (Bernard Walisser, 2008). 3 Dicționarul explicativ al limbii române 4 Termenul de „economie mainstream” s-a încetățenit chiar și în limba română, desemnând tendințele dominante și larg acceptate în economie, respectiv abordarea promovată de cele mai semnificative (și puternice) universități

este reprezentat mai degrabă unidimensional, doar în lumina caracteristicilor obiective: factori individuali (biologici: vârsta, sex, genetică) și factori de mediu (culturali, sociali, fizici etc). Dimensiunea psihică subiectivă (opinii, atitudini, aspirații, interese) este cea care îi lipsește, cel puțin într-o formă adecvată realității deoarece el posedă totuși trei trăsături dominante cât se poate de nerealiste în opinia noastră: raționalitate nelimitată, voință nelimitată și egoism nelimitat. Astfel, conform tipologiei expresive a lui Thaler și Sunstein (2008), descrierea se referă la un „Econ” și nu la un „Om” (prin comparație cu modelul standard oamenii plasându-se în categoria unor Homo economicus mai moderați – „Light Homo Economicus”) . Mai mult decât atât, acest tablou este mai degrabă unul de factură pozitivistă prin refuzul său de a include în corpul disciplinei elemente personale și calitative5 iar menținerea sa în discursul economic general aruncă asupra economiei eticheta de „știință necomportamentală”. De remarcat este faptul că formele pure de pozitivism6 au fost invalidate în majoritatea domeniilor științifice 7 iar reacțiile contrare manifestate sub conținutul constructivismului și al realismului ar trebui să fie de mare interes pentru economie. Sunt notabile însă dezbaterile asupra conflictului dintre abordarea behavioristă8 și cea mentalistă asupra științei economice. Ipoteza cheie în jurul căreia se construiesc cele două paradigme vizează tocmai statutul preferințelor, credințelor și a altor stări mentale. În primul caz, acestea sunt înțelese ca și constructe auxiliare ce nu fac altceva decât să redescrie dispozițiile din domeniu. De regulă, termenul este înțeles în opoziție cu economia heterodoxă (abordările alternative: feministă, ecologică, post-keynesistă, austriacă etc) dar nu este neapărat echivalentul abordării ortodoxe. 5 Georgescu-Roegen realizează o analogie savuroasă asupra acestui punct de vedere conform căruia știința nu poate opera cu noțiuni dialectice, afirmând că este o perspectivă asemănătoare cu cea a Bisericii Catolice în perioada în care susținea că gândirea sfântă se poate reda doar prin intermediul limbii latine. 6 Pozitivismul este acea ramură a filozofiei științei care afirmă că singura cunoaștere autentică este cea care permite verificări pozitive a teoriilor prin aplicarea strictă a metodelor științifice. În consecință încercărilor intuitive sau de natură introspectivă le este respinsă orice tip de validitate. 7 De exemplu, faimoasa critică a lui Noam Chomsky (1959) asupra articolului lui Skinner și a viziunii sale behavioriste este considerată drept o premisă importantă pentru demararea revoluției cognitive ce s-a declanșat în domeniul psihologiei în SUA, între 1950 și 1970, făcându-se trecerea de la dominanța principiilor behavioriste la cea a principiilor știintifice cognitive. 8 Curentul behaviorist, care încă mai produce confuzii la nivelul terminologiei și a traducerilor termenului de behavioral, a reprezentat perspectiva dominantă în cadrul științelor comportamentale pentru o lungă perioadă de timp. În economie a fost promovat de nume precum Vilfredo Pareto, Paul Samuelson sau Milton Friedman, în psihologie și lingvistică de Ivan Pavlov și B.F.Skinner.

comportamentale ale oamenilor, fără a recurge în nicio măsură la mecanismele cerebrale ale conștiinței sau la procesele mentale interne. Aflată la polul opus, viziunea mentalistă susține că acestea surprind fenomene la fel de reale ca și electronii sau câmpul electromagnetic, în ciuda imposibilității de a fi observate în mod direct. De altfel, parafrazând mai departe descoperirile științei cognitive, observăm că economia clasică nu recunoaște existența unei teorii a minții (abilitatea de a înțelege că o altă persoană are o minte, un mod de gândire, simțire și comportament care diferă de al tău) deoarece Homo Economicus este un tipar aplicat uniform. Tocmai această teorie minții este elementul care îl transformă pe individ într-un Homo psychologicus, iar știința predominant normativă economiei devine mai degrabă pozitivă și descriptivă. Astfel, pendulând între negarea posibilității unei cunoașteri obiective și accentuarea înțelegerii diferitelor contexte, teorii și principii care dau naștere la diferite explicații și interpretări, se conturează și se susține în mod implicit necesitatea unei abordări comportamentale a științei economice9. Căutând o simplă definiție de inițiere în domeniu, ni se înfățișează de la bun început un peisaj vast dar relativ dificil de navigat, în cadrul căruia abordările variază de la cele ale unor autori ce vizează investigarea comportamentului agenților economici ce vădesc diferite limitări cognitive10 pe anumite piețe (Mullainathan & Thaler, 2001), la autori ce propun o înțelegere centrată în jurul testării validității empirice a ipotezelor neoclasice asupra comportamentului uman, respectiv a descrierii sale într-un mod mai adecvat în raport cu realitatea (Calhoun, 2002).

9

Abordare care prezintă forța de a schimba imaginea deja generalizată a științei economice, ca fiind „prea îngustă în orientare, preocupându-se doar de aspectele financiare; prea uscată și robotizată în înțelegerea naturii umane; prea reducționistă în ceea ce privește metodologia” (Diane Coyle, 2007:2, The Soulful Science: What Economists Really Do and Why It Matters, Princeton University Press) 10 Prin sintagma „limitări cognitive” înțelegem elemente precum capacitatea limitată a memoriei lucrative (pe termen scurt), a gradului de procesare a informației, a atenției etc. Discursul neuroștiințifc folosește chiar și formularea „brain bugs” pentru a evidenția elementele obiective din anatomia creierului care ne limitează cognitiv pe toți.

În dorința armonizării sau sistematizării, după caz, a diferitelor opinii, dar mai ales cu scopul clarificării și cristalizării propriei înțelegeri asupra acestei problematici, am ales să ne afiliem pentru început definiției ce susține că economia comportamentală se referă la „efortul de a extinde puterea explicativă și predictivă a științei economice prin integrarea unor fundamente psihologice plauzibile” (Camerer & Loewenstein, 2004: 3) Eleganța exprimării celor doi economiști considerați deja consacrați în această zonă ascunde totuși niște structuri extrem de complexe, controversate și greu „digerabile”, structuri pe care vom încerca să le decelăm pe parcursul lucrării. Pe o parte apare caracteristica predictibilității, frecvent încercată în fața opiniei publice prin multiplele și diversele eșecuri ale politicilor economice la nivel global, survenite mai ales în ultima perioadă. De exemplu, aplicațiile teoriei haosului în economie au subminat pe diferite paliere – piețe de capital, managementul organizațiilor – condițiile de liniaritate, coerență sau uniformitate însă rigoarea fizicii nu s-a putut manifesta în plenitudinea ei tocmai din cauza subiectivității și eterogenității indivizilor 11 (comparativ cu comportamentul obiectiv și omogen al particulelor). Astfel, ajungem la al doilea element vehiculat de definiție și anume identificarea și apoi integrarea acestor trăsături psihologice 12 care ne aduc nota distinctivă și problemele de modelare aferente. Dorința de integrare sau de reformare a vechilor tipare este extrem de importantă deoarece trasează o linie de demarcație între economia comportamentală și celelalte abordări heterodoxe care rămân în continuare orientate spre periferia științei economice prin respingerea hotărâtă a principiilor neoclasice. 11

Richard Day (2004) discută asupra naturii complexe a provocărilor întâlnite de un economist teoretician datorită faptului că `atomii fundamentali` ai științei sale- indivizii – dispun, printre altele, de imaginație și de capacitatea de a crea și realiza acțiuni pe baza acestor reprezentări imaginare, conducând în final la evenimente reale dar cu o structură dificil de decontextualizat și abstractizat. 12 Ponderea inputului psihologic este în sine o chestiune ce poate fi privită drept un nod decizional important, cealaltă linie de acțiune definită foarte aproape de economia comportamentală fiind psihologia economică. Desigur accentele primare sunt diferite, în funcție de disciplina-mamă, iar ceea ce ar trebui să fie în atenția principală este mai degrabă colaborarea celor două segmente și nu neapărat limitarea lor.

Domeniul economiei comportamentale este caracterizat de un cumul de insule distincte de cercetare avansată, fiecare dezvoltând anumite ipoteze și metodologii de lucru la o scală de analiză foarte aprofundată, dar care, cel puțin deocamdată, nu permite neapărat o generalizare în sensul clasic al ordonărilor științifice și face foarte dificilă identificarea unui fir roșu cuminte și sistematic care să ne ghideze într-o manieră cronologică, sau măcar logică. Aceste salturi de cunoaștere pe marginea unor subiecte de nișă pun multe obstacole unui cititor neavizat însă vom încerca să păstrăm o linie de mijloc în cadrul cursului prin abordarea selectivă a aspectelor relevante atât la nivel teoretic, cât și sub aspectul implicațiilor practice. Referințe selective §

în limba română

Akerlof, G., Shiller, R.(2011), Spirite animale, Editura Publica, București. Ariely, D. (2010). Irațional în mod previzibil, Editura Publica, București. Ariely, D. (2011). Irationalitatea benefica : avantajele neasteptate ale sfidarii logicii la serviciu si acasă, Editura Publica, București. Ariely, D. (2012). Adevarul (cinstit) despre necinste : cum îi mintim pe toti-dar mai ales pe noi însine, Editura Publica, București. Gladwell, M. (2013). Blink : decizii bune in 2 secunde, Editura Publica, București. Ianole, R. (2015). Economia comportamentală. Analize conceptuale și aplicații experimentale, Editura Universității din București Kahneman, D. (2011). Gândire rapidă, gândire lentă, Editura Publica, București. List, J., Gneezy, U. (2014). De ce? Motivațiile ascunse și economia misterioasă a vieții cotidienem Editura Publica, București. Sedlacek, T. (2012). Economia Binelui și a Răului, Editura Publica, București. Thaler, R. (2015). Comportament inadecvat. Nașterea economiei comportamentale, Editura Publica, București. §

în limba engleză

Ashraf, N., Camerer. C. şi Loweinstein, G. (2005). Adam Smith Behavioral Economist, Journal

of

Economic

Perspectives,

http://www.hss.caltech.edu/~camerer/JEPadamsmith.pdf

disponibil

la

Camerer, C. F., & Lowenstein, G. (2004). Behavioral economics: Past, present, future. In C. F Camerer, G. Lowenstein, & M. Rabin (Eds.), Advances in behavioral economics (pp. 3-51). Princeton, NJ: Princeton University Press. Frederick, S., Lowenstein, G. & O’Donoghue, M. (2002). Time discounting and time preference: a critical review, Journal of Economic Literature, vol. 40, no.2, 351-401. Gigerenzer, G., Todd, P.M & ABC Research Group (1999). Simple heuristics that make us smart, Oxford University Press, New York. Gul, F., Pesendorfer, W. (2001). Temptation and Self-Control, Econometric, 69(6):14031435. Kahneman, D. (2003). A perspective on judgment and choice, American Psychologist, Vol. 58, pp. 697-720. Kahneman, D., Tversky, A. (1979). Prospect Theory: An Analysis of Decision under Risk, Econometrica, vol. 4, pp.263-291. Laibson, D. (1997). Golden Eggs and Hyperbolic Discounting. Quarterly Journal of Economics, 112 (2): 443–477. Rabin, M. (2002). A perspective on psychology and economics, European Economic Review 46, pp.657-685. Simon, H. (1978). Rationality as a process and a product of thought, American Economic Review. Thaler, R., Sunstein, C.R. (2009). Nudge. Improving decisions about health, wealth and happiness, Penguin Books, UK. Tomer, J.F. (2007). What is Behavioral Economics, The Journal of Socio-Economics, vol. 36, pp. 463-479. Wilkinson, N. (2008). An introduction to behavioral economics, Palgrave Macmilan.