Curs 1 - Clasificarea Aparatelor Ortodontice - Notiuni de Biomecanica [PDF]

Zitiervorschau

CURS NR. 1 1. Noţiuni de biomecanică ortodontică  Mecanismul deplasărilor dentare;  Forţele utilizate în ortodonţie;  Forţele ortodontice – generalităţi, caracteristici, clasificare;  Tipuri de deplasări dentare;  Factori care influenţează deplasarea dentară; 1

CURS NR. 1 2. Clasificarea aparatelor ortodontice

Modalităţi de clasificare a aparatelor ortodontice;  Aparatele mobilizabile;  Aparatele mobile;  Aparatele fixe; 3. Principii de tratament ortodontic  Indicaţia şi planificarea tratamentului;  Tipuri de tratament ortodontic; 

2

MECANISMUL DEPLASĂRILOR DENTARE 





Anomaliile dento-maxiare → abateri de la dezvoltarea normală a aparatului dento-maxilar → 50-60% din populaţie. Tratamentul anomaliilor dento-maxilare → deplasarea dintelui / dinţilor malpoziţionaţi prin osul subjacent → refacerea fizionomiei şi funcţiei. Aparatele ortodontice acţionează cu o forţă la nivelul coroanei dentare → rădăcină, spaţiu desmodontal, sistem ligamentar, os alveolar. 3

MECANISMUL DEPLASĂRILOR DENTARE

4

MECANISMUL DEPLASĂRILOR DENTARE

 





Forţă corespunzătoare → dinte deplasat. Forţă nefavorabilă (intensitate, tip, durată) → reacţii tisulare nefavorabile (necroză, resorbţie radiculară). Suprafeţele opuse ale dintelui: zonă de presiune, respectiv zonă de tracţiune. Henneman (2008) → 4 etape ale deplasării dentare: creşterea presiunii sanguine capilare, deformarea celulelor, activare fibroblaşti, osteoblaşti, osteocite, remodelare (resorbţie, apoziţie). 5

FORŢELE UTILIZATE ÎN ORTODONŢIE 1.

2.

Forţele musculare – terapia funcţională!!!  Funcţia conduce la formă → restructurarea şi modificarea formei ţesutului osos şi dinţilor → remodelarea aparatului dento-maxilar.  Funcţie musculară normală → morfologie normală.  Funcţie musculară anormală → oasele sunt obligate să îşi modifice structura. Forţele de dezvoltare  Asigură desfăşurarea normală a proceselor biologice.  Nu sunt întotdeauna favorabile (forţă normală + organ perturbat = tulburare)....extracţie precoce molar II temp. 6

FORŢELE UTILIZATE ÎN ORTODONŢIE 3.

Forţele ortodontice  Acţiune: declanşarea unei forţe artificiale ± favorizarea şi dirijarea unor forţe naturale;  Origine: proprietăţile materialelor din care e realizat aparatul, construcţia aparatului, interrelaţia aparat ortodontic – ap.dento-maxilar.  Zonă de acţiune: dinţi izolaţi, arcade dentare, oase maxilare, ATM.  Componente: punct de aplicare a forţei, zonă de sprijin (minim egal cu punctul de aplicare), zonă de acţiune = TRINOMUL ORTODONTIC.  Caracteristici: punctul de aplicare, intensitatea, direcţia, sensul, amplitudinea. 7

FORŢELE UTILIZATE ÎN ORTODONŢIE

8

FORŢELE ORTODONTICE 







Planificarea aparatelor ortodontice → delimitarea zonei de aplicare a forţelor → stabilirea zonei de sprijin (nr. mai mare de dinţi, implantare mai puternică, arcada antagonistă, cutia craniană). Deplasarea dentară → F > (S+A). Punctul de aplicare: frecvent dintele → centrul de rezistenţă şi centrul de rotaţie. Intensitatea: puterea cu care o forţă îşi exercită acţiunea. Depinde de proprietăţile elastice ale materialelor, grosimea elementului declanşator, gradul de activare. 9

FORŢELE ORTODONTICE 





Aprecierea intensităţii → tatonarea forţei, în funcţie de reactivitatea parodonţiului. Depăşire → durere, deplasare rapidă a dintelui (N=0,5 mm/lună), modificarea de culoare sau pierderea transparenţei dentare, mobilitatea dentară. Direcţia şi sensul:  

  

Aceeaşi D+S → se însumează; Aceeaşi D, S contrare → se anulează (depinde de I); D paralele, S contrare, acţiune tangenţială → rotaţie; D paralele, S contrare, acţiune netangenţială → basculare; D, S combinate → rezultanta; 10

FORŢELE ORTODONTICE





Amplitudinea: drumul de la deformarea elastică la repaus. Este:   



D.P cu lungimea elementului declanşator; I.P. cu diametrul sârmei; Dependentă de proprietăţile materialului.

Amplitudine mare → acţiune îndelungată şi blândă (arcuri > şurub).

11

FORŢELE ORTODONTICE  1.

2.

3.

4.

5.

Clasificare: După natura lor – mecanice (artificiale, active), fiziologice (musculare), anihilate (cu acţiune oprită). După durata de acţiune: continue (arcuri, elastice), ritmice (şuruburi), intermitente (muşchi) – păreri diferite asupra valorii biologice. După intensitate: slabe (< 15-20 g/cmp), mijlocii (20-50 g/cmp), puternice (> 60 g/cmp). După sediu: monomaxilare, intermaxilare, intra-extraorale, extraorale. După modul de acţiune: principale, secundare. 12

TIPURI DE DEPLASARE DENTARĂ 1.

2.

Deplasări orizontale  Translaţie – deplasare corporală;  Versiune (basculare) – înclinare în jurul centrului de rotaţie;  Torque – deplasarea rădăcinii cu menţinerea poziţiei coroanei; Deplasări verticale  Ingresiunea – deplasarea dintelui către baza maxilarului;  Egresiunea – deplasarea dintelui cu osul alveolar spre arcada antagonistă;  Extruzia - deplasarea dintelui fără osul alveolar spre arcada antagonistă; 13

TIPURI DE DEPLASARE DENTARĂ

14

TIPURI DE DEPLASARE DENTARĂ

3.

4.

Deplasări complexe (în axul dintelui)  Derotarea Deplasări dentare la distanţă  Modificări asupra maxilarelor;  Mărirea calibrului foselor nazale;  Disjuncţia intermaxilară;  Modificări la nivelul ATM;  Influenţe inhibitoare asupra unor structuri

15

TIPURI DE DEPLASARE DENTARĂ

16

FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ DEPLASAREA DENTARĂ FACTORI BIOLOGICI INTRINSECI

1. a)

b)

FACTORI GENERALI  Vârsta – favorabilă la tineri;  Factorii nutriţionali – tratamentul evitat la pacienţii cu stare precară;  Factorii endocrini – tratamentul evitat în boli ce interferă cu procesele normale de creştere; FACTORI LOCALI  Dintele – morfologia şi vitalitatea lui;  Desmodonţiul – o multitudine de factori; 17

FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ DEPLASAREA DENTARĂ 





2.

Osul alveolar – densitatea lui; Zona de realizare a deplasării dentare – mai uşor la maxilar decât la mandibulă, mai uşor vestibular decât palatinal; Statusul gingival – tratamentul gingivitei înainte de debutul tratamentului;

FACTORI BIOLOGICI EXTRINSECI Ţin de caracteristicile forţelor aplicate şi de tehnica ortodontică utilizată

18

MODALITĂŢI DE CLASIFICARE A APARATELOR ORTODONTICE

După modul de acţiune

1. a)

b)

Aparate pasive – menţinerea poziţiei dinţilor şi a relaţiilor ocluzale – menţinătoare de spaţiu şi plăci de contenţie. Aparate active – generatoare de forţe artificiale sau naturale.

După modul de agregare

2. a)

b)

c)

Aparate fixe – menţinute prin cimentare (colaj), manipulate doar de medic. Aparatele mobilizabile – menţinute prin croşete, gutiere, manipulate şi de către pacient. Aparatele mobile – menţinute prin forţa contracţiei musculare. 19

MODALITĂŢI DE CLASIFICARE A APARATELOR ORTODONTICE

20

MODALITĂŢI DE CLASIFICARE A APARATELOR ORTODONTICE După zona de aplicare

3. a)

b) c)

Aparate intraorale – monomaxilare, bimaxilare, cu acţiune reciprocă. Aparate extraorale Aparate intra – extraorale

Pot exista combinaţii între diversele tipuri de aparate ortodontice (elemente funcţionale asociate aparatelor mobilizabile...)

21

MODALITĂŢI DE CLASIFICARE A APARATELOR ORTODONTICE

22

APARATELE MOBILIZABILE 



  

Sunt aparatele ortodontice care se ancorează la nivelul arcadelor dentare cu ajutorul unor elemente de sprijin şi ancoraj (croşete, gutiere). Ele pot fi oricând îndepărtate şi repuse în cavitatea orală de medic sau pacient. Generează o varietate mare de forţe active. Reprezentante: plăcile palatinale şi linguale. Componente: baza de acrilat, elementele de ancoraj (croşete, gutiere), elementele active (arcuri, şuruburi). 23

APARATELE MOBILIZABILE

24

APARATELE MOBILE 









Sunt dispozitive care au capacitatea de a modifica activitatea musculară, transformând-o în forţă ortodontică, cu efect terapeutic asupra Ap DM. Activitatea musculară poate fi inhibată, amplificată, redirecţionată. Nu se ancorează la nivelul arcadelor dentare, sunt menţinute prin acţiunea musculaturii periorale. Generează forţe de intensitate mai redusă, continui, date de contracţia musculară. Reprezentante: monoblocul, ap. Balters, ap. Frankel, twin-block. 25

APARATELE MOBILE

26

APARATELE FIXE



  



Sunt construcţii biomecanice ale căror elemente de agregare se cimentează sau se colează pe dinţi. Nu pot fi îndepărtate de pacienţi din cavitatea orală. Generează forţe continui. Mişcările dentare obţinute cu aparatele fixe sunt de mare fineţe. Reprezentante: aparatele fixe propriu-zise, bara Gosgharian, bara linguală, quad-helixul, disjunctorul, etc. 27

APARATELE FIXE

28

INDICAŢIA TRATAMENTULUI ORTODONTIC 



 





Frecvenţa ridicată a anomaliilor D-M + varietatea formelor clinice → TOATE NECESITĂ TRATAMENT ??? Obiectivele tratamentelor ortodontice – stare individuală optimă d.p.d.v. morfologic şi funcţional, care să asigure relaţii ocluzale şi interarcadice stabile, funcţionale şi estetice. Relaţii stabile → prevenirea recidivelor; Relaţii funcţionale → desfăşurarea normală a funcţiilor ApDM şi permiterea creşterii şi dezvoltării lui; Relaţii estetice → constituie motivaţia prezentării pacientului. Nu toate anomaliile morfologice determină tulburări funcţionale, alteori situaţiile morfologice normale prezintă afectări funcţionale. 29

INDICAŢIA TRATAMENTULUI ORTODONTIC 



 1.

2. 3. 4. 5. 6. 7.

Anomaliile cu potenţial evolutiv, cu tulburări funcţionale grave → tratament ortodontic imediat (urgenţe ortodontice). Anomaliile neevolutive cu tulburări funcţionale minore → tratate sau nu (alte criterii ale deciziei de tratament). Factorii care influenţează decizia de tratament: Vârsta pacientului Starea generală de sănătate a pacientului Starea de sănătate a cavităţii orale Forma clinică a anomaliei Etiologia anomaliei Capacitatea de colaborare cu pacientul Posibilităţile tehnice ale cabinetului şi laboratorului. 30

PLANIFICAREA TRATAMENTULUI ORTODONTIC 

 





Cuprinde toate etapele şi mijloacele de contenţie în vederea obţinerii unui rezultat final stabil. Discutat cu pacientul şi aparţinătorii. Vârsta optimă de tratament → cât mai devreme → procesele de creştere şi erupţie dentară vor dirija tratamentul în sensul dorit → rezultate rapide şi stabile, mijloace de realizare mai simple. După încetarea proceselor de creştere → mijloace mai dificile, durată de timp mai mare. Refacerea echilibrului muscular după realizarea corecţiei morfologice!!!!! 31

TIPURI DE TRATAMENT ORTODONTIC După momentul începerii

1. a)

b)

c)

Tratament precoce – în dentaţia temporară şi prima fază a dentaţiei mixte. Se acţionează asupra anomaliilor care manifestă tendinţă de agravare odată cu vârsta (progenii, ocluzii încrucişate, ocluzii deschise) → uneori mijloace simple de terapie interceptivă. Tratament propriu-zis – în faza a doua a dentaţiei mixte. Se acţionează asupra majorităţii anomaliilor. Tratament tardiv – în dentaţia permanentă. Se utilizează în principal terapia fixă.

După obiectivele propuse

2. a) b)

Tratament etiologic – precede sau în paralel cu tt. simpt. Tratament simptomatic 32

TIPURI DE TRATAMENT ORTODONTIC 3.

Mijloacele de tratament pentru corectarea An DM: a) Tratamente generale – igienă orală şi generală, tonifierea organismului, tt. afecţiunilor generale. b) Tratamente ortopedice – stimulează sau inhibă procesele de creştere şi dezvoltare → exerciţii de miogimnastică, terapie funcţională, forţe extraorale. c) Tratamente protetice – în anomalii dentare de formă, structură, traumatisme, hipodonţii, precum şi protezele infantile adjuncte pt. restabilirea funcţiilor şi menţinerea spaţiului. d) Tratamentele chirurgicale – intervenţii pe dinţi (extracţii, germectomii, descoperirea dt incluşi), la nivelul părţilor moi (frenectomii, frenotomii), la nivelul oaselor (corticotomii, alveolotomii, osteotomii). e) Tratamentele ortodontice – redresare + contenţie 33