Curiozitati Frazeologice [PDF]

Zitiervorschau

TEMA:Curiuozită ți frazeologice(5 exprezii frazeologice) [Введите подзаголовок документа]

Elaborat: DD Verificat: DD

BĂLȚI 2021

Frazeologia este o ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul îmbinărilor de cuvinte parțial sau total fixe, numite unități frazeologice, frazeme sau frazeologisme. Această disciplină este relativ tânără, afirmându-se ca atare începând cu anii 1970, și există controverse atât privitor la statutul ei exact în cadrul lingvisticii, cât și la obiectul său, dat fiind că este greu de precizat ce îmbinări de cuvinte pot fi considerate unități frazeologice și care este tipologia lor. În același timp este discutată și terminologia folosită în domeniul ei. În frazeologie, o unitate frazeologică, un frazem sau un frazeologism este o îmbinare mai mult sau mai puțin fixă de cuvinte, care se opune prin această caracteristică îmbinării libere de cuvinte. În legătură cu această noțiune nu există o viziune unitară printre cercetători, fiind controversate denumirile diferitelor tipuri de unități frazeologice, definirea acestor tipuri, delimitarea lor unele de altele și clasificarea lor.

Câteva tipuri de unități frazeologice Stabilirea tipurilor de unități frazeologice și delimitarea acestor tipuri unul de altul sunt de asemenea controversate. Este tipică pentru aceasta discuția în jurul noțiunilor „expresie” și „locuțiune”. Unii lingviști le consideră sinonime], alții le disting prin caracterul figurat al primei față de lipsa acestuia în cazul celei de-a doua, admițând că ambele sunt unități frazeologice, iar alții le disting, excluzând totodată locuțiunile din domeniul frazeologiei, deoarece acestea sunt echivalente ale unor părți de vorbire]. Diferiții autori sunt de acord cu faptul că tipurile de unități frazeologice diferă în primul rând prin gradul lor de fixitate]. Acest grad depinde de frecvența folosirii îmbinărilor de cuvinte care le stau la baza]. Fixitatea este privită din trei puncte de vedere 

Fixitatea semantică constă în caracterul parțial sau total non-compozițional al unității frazeologice, adică în trăsătura de a avea cel puțin o parte în care elementele ei componente și-au pierdut sensul individual și au împreună un sens nou.  Fixitatea lexicală se referă la posibilitatea redusă sau imposibilitatea ca elementele componente să fie înlocuite cu un sinonim sau cu un cuvânt de pe aceeași axă paradigmatică.  Fixitatea morfosintactică constă în posibilitatea redusă sau imposibilitatea transformărilor prin flexiune, a schimbărilor de topică, a dezvoltării cu elemente noi etc.

Gama tipurilor de unități frazeologice merge de la cele cu gradul cel mai mic de fixitate din unul din aceste puncte de vedere, din două sau din toate trei, până la cele cu gradul maxim de fixitate. Gradul de fixitate este diferit și în cadrul unor tipuri de unități frazeologice, de aceea este dificilă delimitarea diferitelor tipuri.

Colocația Unitățile frazeologice cu cel mai mic grad de fixitate sunt numite de unii lingviști colocații, frecvente atât în limbajul obișnuit, cât și în limbajele de specialitate. Colocația este o îmbinare de cuvinte compozițională, adică acestea apar cu sensul lor individual și în îmbinare, astfel sensul colocației este transparent. Colocațiile sunt niște solidarități lexicale care apar în urma unor preferințe pentru anumite combinații, ceea ce se constată din frecvența de co-ocurență relativ mare a elementelor lor componente. Totodată, colocația este supusă unor limitări combinaționale. Un exemplu este în franceză s’attendre au pire „a se aștepta la ce e mai rău”, în care nu se poate înlocui pire cu niciun alt cuvânt, bunăoară nu se poate spune *s’attendre au meilleur „a se aștepta la ce e mai bun”]. Colocația are un pivot, o bază colocativă, cel mai adesea un substantiv sau un verb, uneori un adjectiv sau un adverb. Pivotul „își alege” anumiți sateliți ce formează domeniul său colocativ. De exemplu, cuvântul pivot lege poate intra în următoarele colocații: a promulga o lege, a anula/aboli/abroga o lege, a modifica o lege, a face legea, a respecta legea, a se supune legii. Expresia frazeologică Față de exemplele anterioare există și îmbinări semantic mai opace, în care numai unul din componente se folosește cu sensul propriu, și care se apropie de unități frazeologice cu fixitate mai mare. Astfel este, de exemplu, fr frousse bleue „frică mare” (literal „frică albastră”), în care numai adjectivul de culoare bleue poate fi asociat cu frousse. Unii lingviști numesc asemenea îmbinări tot colocații, dar se întâlnește pentru acestea și termenul expresie frazeologică, pentru care se dau exemple ca noapte albă sau șoarece de bibliotecă. Tot printre acestea s-ar include și comparațiile în care comparatul este folosit cu sensul său obișnuit: lung ca o zi de post, negru ca pana corbului[. Expresia idiomatică Articol principal: Expresie idiomatică. Această unitate frazeologică se caracterizează printr-o fixitate mai mare din toate cele trei puncte de vedere amintite decât colocația și expresia frazeologică, având un sens total non-compozițional. De asemenea, niciun element component al său nu poate fi înlocuit cu un sinonim sau cu un cuvânt de pe aceeași axă paradigmatică. Doar blocajul transformărilor morfosintactice nu este total în cazul lor. Unii autori consideră și caracterul metaforic sau figurat al întregii expresii o condiție necesară pentru ca aceasta să fie idiomatică. Exemple: a tăia frunză la câini (metaforă), a se zbate ca peștele pe uscat (comparație cu ambii termeni figurați). Locuțiunea Articol principal: Locuțiune.

Locuțiunea este o unitate frazeologică ce prezintă un grad relativ mare de fixitate semantică, lexicală și morfosintactică. În plus, din acest ultim punct de vedere, constituie o singură parte de vorbire, deseori sinonimă cu un cuvânt. Ea poate fi nefigurată, de exemplu cine știe cine = cineva sau metaforică nod în papură = cusur. Unitatea frazeologică pragmatică[modificare | modificare sursă] Printre unitățile frazeologice sunt și unele propoziții folosite aproape automat și în mod recurent de către vorbitorii nativi ai unei limbi. Acestea sunt declanșate de diversele situații de comunicare în care se află, și prin ele vorbitorul realizează diverse intenții de comunicare: acționează asupra destinatarului, exprimă o atitudine față de acesta, își exprimă sentimente și stări psihice sau fizice, intră în contact cu destinatarul, se conformează convențiilor sociale, și foarte multe altele. Unii autori includ printre unitățile frazeologice pragmatice și proverbele, dictoanele și sloganele. Terminologia nu este unitară nici în domeniul acestor unități. Unitățile frazeologice pragmatice se deosebesc de celelalte tipuri de asemenea unități prin unele caracteristici. În primul rând sunt supuse unei constrângeri specifice, aceea că unitatea întreagă este comandată de o anumită situație, o anumită intenție de comunicare. De exemplu, propoziția fr Ferme ta gueule! „Ține-ți fleanca!” (lit. „Închide-ți botul!”) poate fi folosită numai pentru a-l face pe destinatar să tacă. În al doilea rând, nu este tipic pentru aceste unități caracterul figurat. Pe de altă parte, existând foarte multe feluri de situații în care se folosesc unități frazeologice pragmatice, gradul lor de fixitate este diferit. Sensul uneia precum Ferme ta gueule! este interpretabil pornind de la componentele sale. Și fixitatea lexicală a acestei unități este relativă, Ferme ta gueule! putând deveni cu același sens pragmatic Ferme ton clapet! De asemenea, ea acceptă și unele manipulări morfosintactice: trecerea la plural (Fermez vos gueules! „Țineți-vă fleanca!”), dezvoltarea (Ferme ta sale gueule! „Ține-ți fleanca aia spurcată!”), înlocuirea cu un pronume a substantivului (Ferme-la!), eliminarea predicatului (Ta gueule! „Gura!”). Alte unități frazeologice pragmatice devin practic formule prin fixitatea lor totală sau aproape totală. De pildă, o propoziție ca fr C’est trop facile! are sens compozițional dacă este o îmbinare liberă de cuvinte: „Este prea ușor!” (de exemplu un exercițiu). În schimb, ca unitate frazeologică pragmatică servește la respingerea unei scuze (Luc est en retard et a prétexté une grève. C’est trop facile! „Luc a întârziat și zice că din cauza unei greve. Nu ține!”), sensul său fiind non-compozițional, nedeductibil din sensul fiecărui element component. De asemenea, nu acceptă nicio transformare lexicală sau morfosintactică fără să-și piardă caracterul de unitate frazeologică]. Cowie 2001 deosebește două categorii de formule pragmatice:



Formulele de rutină (en routine formulae) sunt cele impuse de convențiile sociale în contactele dintre oameni. Astfel sunt saluturile (Good morning! „Bună dimineața!”), urările (Many happy returns of the day! „La mulți ani!”) sau cele folosite cu ocazia prezentării (Pleased to meet you „Îmi pare bine de cunoștință”). Cowie include aici și atenționările orale sau scrise (Mind the step! „Atenție la trepte!”).  Formulele de (acte) de vorbire (en speech formulae) sunt enunțuri folosite în cursul comunicării pentru a realiza foarte multe intenții de comunicare: a întări o afirmație (I can tell you ’pot să-ți spun’), a prezenta o afirmație ca surprinzătoare (Would you bilieve it? „Îți vine să crezi?”), a exprima neînțelegerea (I beg your pardon? „Poftim?”), a verifica înțelegerea (Are you with me? „Poți să mă urmărești?”) etc. Unele unități frazeologice pragmatice de tip formulă devin propoziții atipice din punct de vedere gramatical prin transformarea sursei lor. Uneori, aceasta constă într-o scurtare. Bunăoară, formula fr Et avec ça? (literal „Și cu asta?”), cu care un vânzător întreabă dacă clientul mai dorește ceva în afară de ce a cerut, este scurtarea lui Et avec ça qu’est-ce que je vous donne / que prendrez-vous? (lit. „Și cu asta ce vă dau / ce veți lua?”)[44]. Alt exemplu este fr T’inquiète! care provine din Ne t’inquiète pas! „Nu te neliniști!” Unitatea sursă poate suferi transformări (Ne t’angoisse pas!, Ne vous inquiétez pas! „Nu vă neliniștiți!”), dar T’inquiète! nu mai poate suferi nicio transformare și se poate adresa numai unui destinatar pe care vorbitorul îl tutuiește[45]. Există și transformare de sursă într-o formă gramaticală imposibilă în afara sensului pragmatic, de exemplu în fr De quoi je me mêle! „Ce te amesteci!” (lit. „Ce mă amestec!”) (persoana I în locul persoanei a II-a)[46]. Unitatea frazeologică pragmatică prezintă două asemănări cu interjecția: folosirea automată în situații corespunzătoare și intonația specifică. Astfel, unele asemenea unități corespund ca sens pragmatic unor interjecții, de pildă fr Qu’est-ce que vous me dites là! „Ce tot spui acolo?!” și Ah bah! care exprimă mirarea[47]. Unii lingviști[48] consideră că și entitățile care în gramatica tradițională se socotesc a fi interjecții și propoziții neanalizabile, fie și date de un singur cuvânt, sunt unități frazeologice pragmatice de tip formulă. Exemple: fr Soit! „Fie!” (exprimarea concesiei), Tiens! „Poftim!” (formulă ce însoțește înmânarea a ceva) sau „Ia te uită!” (exprimarea mirării), Merci (formulă de mulțumire), Allez! „Hai!” (îndemn).

expresii frazeologice: a deschide ochii cuiva  a fi cu ochii in patru a face un lucru cu ochii inchisi a pune ochii pe cineva sau pe ceva a-si da ochii peste cap a-si vedea visul cu ochii a da cu ochii de cineva a sorbi pe cineva din ochi a nu avea ochi sa vezi pe cineva a privi pe cineva cu ochi buni a iubi pe cineva ca lumina ochilor a pazi pe cineva ca pe ochii din cap a vedea cu ochii altuia cat vezi cu ochii a fi numai ochi si urechi a avea inima de piatra a sta ca o piatra esti ca o piatra-n drum tare ca piatra

Problemele frazeologismelor Probleme frazeologismelor si problema generala a imbinarii diferite a cuvintelor in diferite limbi sunt extrem de importante, atit pentru practica, cit si pentru teoria traducerii. Ele deseori prezinta dificultati practice si provoaca un mare interes teoretic, deoarece sunt legate cu diferite functii semantice si stilistice, indeplinite in limbi diferite, de cuvinte cu sens asemanator dar deosebite de imbinarile in care intra aceste cuvinte in limbi diferite. Se poate spune ca anume la traducere se descopera specificul imbinarilor proprii limbii date , care in alte conditii poate nici sa nu fie observat. Pentru o traducere buna traducatorul trebuie sa cunoasca specificul frazeologismelor si sa stie cum sunt clasificate.