Cum Va Arata Lumea Când Vor Termina Ei Şcoala [PDF]

Zitiervorschau

Cum va arata lumea când vor termina ei şcoala?

Se spune ca elevii din generatiile de astazi, mai exact cei din generatiile Z si Alpha, vor avea meserii care nu au fost încă inventate. Cum putem noi, ca formatori şi educatori, să fim la curent cu revoluţia cunoaşterii şi să contribuim la formarea abilitaţilor necesare pentru a creşte într-o lume digitalizată? În primul rând cred că trebuie să se plece de la cel mai important lucru: conştientizarea. Să se renunţe la celebrele sintagme: “un copil dacă vrea să înveţe, învaţă oriunde”, sau “noi cum am învăţat, şi nu mai aveam atâtea”. Copiii din generaţiile Z si Alpha sunt copiii millenialilor şi ca urmaşi ai acestora, sunt nativi în digital, vor fi luptători pentru dreptate, şi vor acorda o mare însemnătate autonomiei și independenței. Internetul le-a oferit mii de ani de inteligență colectivă și se simt mult mai confortabil să facă o căutare pe Google decât să întrebe pe cineva, atunci când au nevoie de o informație. Se autoeducă și sunt autodidacți. Știu cum să învețe singuri pe internet. Caută tutoriale și sunt ei înșiși creatori de tutoriale. Toate acestea se vor reflecta in modul de a lucra şi învăţa. Pe lângă toate acestea, cei din generaţia digitală mai au o caracteristică aparte: se plictisesc repede! Au tendinţa de a sări peste etape atât în carieră, cât şi în viaţa socială. In contextul acesta şcoala trebuie sa fie un loc unde, pe lângă abilităţile dobândite urmând un curriculum de bază (care, adesea, constă în citit, scris și noțiuni de aritmetică) trebuie sa îi permită elevului să-şi antreneze şi abilităţile necesare pentru această lume digitalizată.

2

Elevii noilor generaţii trebuie să înveţe într-un mediu holistic, de aceea curriculumul ar fi bine să fie organizat multi, pluri şi chiar transdisciplinar. Mai mult acesta ar trebui ancorat în realitatea şi prezentul lor. Vârsta biologică nu ar trebui să mai fie un criteriu pe baza căruia elevii să fie şcolarizaţi la începutul anului şcolar. Fiecare individ se dezvoltă diferit din punct de vedere academic, emoţional şi social. Dacă am accepta acest lucru am putea să ne concentrăm pe dezvoltarea potenţialului fiecărui individ în raport cu profilul lor psihologic si temperamental. Din punct de vedere metodologic, pentru ca şcoala să devină un mediu actual pentru elevii acestor generaţii, noi, formatorii, cadrele didactice va trebui să învăţăm la rândul nostru noile reguli ale “jocului”. Când spun joc, chiar mă refer la un joc în adevăratul sens al cuvântului. Ce-ar fi ca atunci când intram într-o sală de clasă în loc să ne folosim de clasicul manual pentru a ne realiza obiectivele propuse, să ne folosim de un joc video? Una din cele mai actuale metode de învăţare este Game-Based Learning (GBL). Conceptul principal al acestei metode este învăţarea prin repetiţie, eşec şi îndeplinirea obiectivelor. Jocurile video sunt construite pe acest concept. Jucătorul porneşte de la nivelul începător şi acumulând noi competenţe este capabil să duca la bun sfârşit cele mai dificile niveluri. Jocurile care sunt construite bine vor oferi un nivel de dificultate destul de ridicat cât să facă jocul interesant, dar vor continua să fie destul de uşoare în aşa fel încât să permită jucătorului să câştige. GBL preia acelaşi concept şi îl aplică în metodologiile de predare. Elevii dobândesc o competenţă alegânduşi propriile mijloace şi experimentând consecinţele folosirii acelor mijloace. Învaţă activ, prin practică, calea corectă de a ajunge la obiectivul propus. Rezultatul este învăţare activă în locul celei pasive. Simulatoarele de zbor sunt un exemplu concret al acestei metode. 3

Suzi Wilczynski, fondator al Dig It Games (proiect în cadrul căruia sunt dezvoltate jocuri video educative cu scopul folosirii lor ca instrument de învăţare) spunea că jocurile video de învăţare sunt construite la fel cum un profesor îşi construieşte planul de lecţie. Pleacă de la un obiectiv cadru şi merge înapoi. Unul din avantajele acestei metode este că jocul oferă elevului un mediu sigur pentru a greşi. Ce înseamnă acest lucru? Ştim cu toţii vorba “din greşeli se invaţă”, dar câteodată poate fi greu pentru elevi, în special adolescenţi, să greşească într-un mediu public cum ar fi sala de curs. Jocurile le oferă posibilitatea să încerce lucruri noi. Dacă greşesc în cadrul jocului pot foarte uşor să încerce din nou şi astfel să înveţe din propriile greşeli. Scopul acestei metode, şi cred că a tuturor metodelor ce se vor actuale si de viitor, este ca elevul să îndrăgească procesul de învăţare. Prin aceste metode modere, cadrele didactice trebuie să stimuleze curiozitatea, gândul, emoţia elevilor. Trebuie să inţelegem că a însoți elevul într-o călătorie a învățării nu înseamnă a-i arăta unde trebuie să ajungă, ci a-l ajuta să ajungă acolo unde el simte și vrea să ajungă. Poate că sălile de clasă ale viitorului nu vor arăta chiar ca o sală de jocuri video, cum va arăta lumea celor din Generaţiile Z şi Alfa atunci când ei vor ajunge la maturitate este greu de anticipat. Ce este sigur este că profesorii vor trebui să se adapteze noilor generaţii, poate chiar să înveţe de la ele. Dinamica şi inovaţia par a fi cele mai importante constante în procesul de învăţământ modern.

4