Cultura Si Civilizatia Japoneza - Pe Scurt [PDF]

Zitiervorschau

Cultura si civilizatia japoneza – Tara Soarelui-Rasare Japonia este o frontiera culturala, un loc unde istoria si traditia se impletesc, un spatiu unde zgarie-norii si povestile despre samurai si onoare sunt la ele acasa. Tehnologia de ultima ora, dar si pastrarea fondului folcloric neatins de generatii face din metropola nipona si din oraselele pline de culoare un loc al visului, o adevarata intoarcere in timp. Japonia este un arhipelag, la est de Asia de nord-est, format din patru insule mari si multe insule mici. Insula cea mai mare, Honshu, este în centru Japoniei. La nord de ea se afla a doua insula, ca marime,Hokkaido, slab populata, cu clima aspra. La sud de Honshu se afla insula Kyushu, a treia ca marime iar între ele, spre est, insula Shikoku, a patra ca marime. Poporul japonez , cultura, originea sa Desi sunt de rasa mongoloida, japonezii se deosebesc fizic de chinezi si mongoli, prin asemanarea cu tipul rasial filipinez si malayez din zona Asiei de sud-est, de unde se pare ca au venit stramosii lor. Specificul national si lumea din afara Japonezii numesc tara lor Yamato: „Tara soarelui- rasare”, având un steag alb cu un disc solar rosu în centru. Daca imperiul chinez era „imperiul ceresc” iar chinezii se credeau coborâti din cer, imperiul nipon era „imperiul soarelui” iar poporul japonez credea ca se trage din Soare: Marea Zeita din Cer stralucitoare. Împaratul Japoniei era numit de europeni „Mikado”de la cuvântul japonez „mikoto” (domn, stapân, zeu), fiind cel mai adorat de japonezi. Numele de „nipon” vine de la cuvântul japonez „nihon”. Pe vremea calatoriilor lui Marco Polo si Columb, europenii numeau China – Kathay – iar Japonia –Cipango. Apropierea Japoniei de Coreea si de China a deschis calea influentelor culturale si religioase venite din sau prin aceste tari. Civilizatiile indiana si chineza au fost clasice pentru Extremul Orient asa cum civilizatiile greaca si romana au fost clasice pentru Occident. Totusi, japonezii, care vorbesc o limba structural deosebita de chineza si au o sensibilitate mult deosebita au creat o cultura originala. La baza civilizatiei japoneze sta religia cunoscuta sub numele chinezesc sinto (expresia „calea zeilor” sen dao a fost folosita si de Confucius si aminteste de Daoism) dar si budismul, asimilat într-o forma specific japoneza. Dintre japonezii de azi, 80 % sunt concomitent sintoisti si budisti. Apostolul crestin modern al Japoniei a fost Kagawa, înainte de al doilea razboi mondial. Limba japoneza Comportamentul japonez este puternic influentat de natura limbii. Potrivit teoriei lui Benjamin Whorf, limba pe care o vorbim determina intr-o mare masura modul nostru de gandire. Japonezii insisi utilizeaza limba intr-un mod total diferit de restul popoarelor. De exemplu, verbele sunt impersonale, astfel ca adesea nu stii la cine se refera actiunea. La japonezi, totul trebuie plasat in context, prin urmare exprimarea directa este prea scurta si deplasata. Un alt mod in care limba reflecta societatea este ca japoneza nu dispune de nici un mecanism de vorbire indirecta. Japonezilor nu le place sa redea afirmatiile altor persoane, deoarece lipsa acuratetii ar putea duce la situatii stanjenitoare sau la nedreptatirea cuiva. Japonia- Cultura nipona Cultura japoneza a evoluat mult in ultimii ani – de la cultura originala a tarii, Jomon, la cea contemporana, hibrida, in care regasim influente din Asia, Europa si America de Nord. Daca mergem pe firul istoric, China si Coreea au avut un inceput bine definit in dezvoltarea culturii Yayoi cam in jurul anilor 300 d. Hr. care a culminat cu introducerea culturilor de orez, ceremoniei de inhumare, ceramicii, artelor (pictura si scrieri alese, printre care si poezia), sistemului de scris chinezesc si a budismului (pana in secolul al VII-lea i. Hr.). Civilizatia japoneza a inflorit si a redefinit un nou interes si o implicare emotionala deosebita pentru arte. Artele traditionale japoneze includ ikebana, origami, ukiyo-e, mestesugarit (papusi), poezie, spectacole (bunraku, dans, kabuki, noh, rakugo), tradititii ( jocuri, onsen, sento, ceremonia ceaiului, budo, architectura, gradinarit, sabii) si arta culinara. Astazi, Japonia este principala ‘exportatoare’ a culturii sale populare, care a castigat tot mai multi fani in toata lumea, mai ales in tarile Est asiatice si in unele parti ale Statelor Unite. Multi japonezi s-au evidentiat international in moda, film literatura, film si muzica. Cultura japoneza ofera loc si unor jocuri video de inalta calitate si unor console ale jocurilor; de

asemenea, o varietate mare de romane grafice (manga) si de filme animate (anime) cu diferite stiluri sunt prezente in top. Ca rezultat, multe aspecte ale culturii populare japoneze au atras multe persoane din Europa si America de Nord. Japonia are un cod al etichetei care guverneaza asteptarile comportamentului social si care este considerat foarte important. Complexul obiceiurilor si etichetei Japoniei si intr-adevar ale altor vechi natiuni, este creat pentru a reduce numarul relatiilor sociale nesigure si neprevizibile. Punerea accentului pe ierarhie si pe “un mod” anume de a face lucrurile este criticat de alte culturi pentru ca, spun ele, reflecta un punct de vedere cinic, pesimist, al laturii umane; este de preferat o atitudine mai deschisa, mai optima, mai democratica la fel ca in America sau Australia, spre exemplu. Unele obiceiuri prezentate nu este posibil sa fie adevarate in toate regiunile Japoniei. Ele sunt general acceptate drept obiceiuri moderne in Japonia. De-a lungul timpului, ele au suferit modificari. Kimono-ul si yukata sunt hainele japoneze traditionale. Kimonoul este facut din matase si este de obicei foarte scump. In zilele noastre, el se poarta la ocazii traditionale, cum ar fi funeralii, nunti sau ceremonii ale ceaiului. Foarte rar putem observa kimonoul in tinuta zilnica. Yukata este mai mult un articol de imbracaminte informal. Poate fi purtata chiar si fara lenjerie intima si este foarte comfortabila in zilele calde de vara sau dupa o baie fierbinte. Yukata este relativ ieftina si este facuta din bumbac. Ceremonia Ceaiului (Sado) Ceremonia Ceaiului (Sado) este un ritual al prepararii si consumarii ceaiului. Obiceiul este puternic influentat de Zen Buddhism. In zilele noastre, ceremonia ceaiului este ca un hobby. Multi japonezi interesati de cultura lor iau lectii de ceremonie a ceaiului de la profesori. Ceremoniile ceaiului sunt tinute in camere japoneze traditionale din comunitati culturale sau in case private. Ceremonialul in sine consta in multe ritualuri care trebuiesc invatate pe de rost. Aproape fiecare miscare a mainii este descrisa. Practic, ceaiul este preparat mai intai de gazda si apoi baut de oaspeti. Ceaiul este facut din frunze de ceai verde. Geisha este o femeie profesionista care face atmosfera prin prezentarea artelor traditionale japoneze la banchete. Ea nu este o prostituata, ci o femeie culta, educata, a carei existenta este menita sa tinda spre perfectiune. Fetele care vor sa devina gheise trec prin multe stadii stricte in timpul carora invata arte traditionale cum ar fi: cantatul la instrumente muzicale, dansul, dar si arta conversatiei si alte abilitati sociale. Sabia japoneza (nihonoto) a fost cunoscuta in toata lumea datorita formei si frumusetii sale inca din timpuri feudale. Sabia este semnul distinctiv al samurailor. De vreme ce sabiile sunt arme periculoase, este nevoie de un permis pentru a avea una. Gradinile japoneze Designul gradinilor este o arta japoneza importanta de multe secole. Peisajele japoneze traditionale pot fi impartite in 3 tipuri: gradinile Tsukiyama (gardinile tip deal), Gradinile Karesansui (gardinile uscate) si Gradinile Chaniwa (gradinile de ceai). Sarbatoarea florilor de cires si muzica japoneza Sakura (floarea de cires) este floarea nationala neoficiala a Japoniei. Este celebrata de multe secole si are o pozitie bine definita in cultura japoneza. Exista multe varietati de ciresi in Japonia, majoritatea inflorind doar pentru cateva zile primavara. Japonezii sarbatoresc perioada respectiva a anului cu admirarea florilor de cires, dand petreceri sub pomii infloriti. Crăciunul în Japonia nu este o sărbătoare națională însă, încurajată de companiile comerciale, a devenit o sărbătoare populară. Petrecerile de Crăciun se fac înaintea sau după ziua Crăciunului, unic fiind tortul de Crăciun care este făcut din frișcă bătută și căpșune. Clădirile și copacii sunt decorați cu lumini de Crăciun iar în locurile publice sunt instalați pomi de Crăciun. Ajunul Crăciunului a devenit o sărbătoare pentru cupluri în care aceștia își dăruiesc cadouri și își petrec timpul împreună. Mulți japonezi consideră Anul Nou una din cele mai importante festivități ale anului. Din

1873, după adoptarea calendarului gregorian în Japonia, anul nou este sărbătorit ca în restul lumii pe 31 decembrie - 1 ianuarie. Mâncare tradițională Japonezii mănâncă o serie de mâncăruri de Anul Nou numită osechi-ryōri, fiecare tip de mâncare având o semnificație simbolică. Lista include kombu (alge de mare), kamaboko (rulada de pastă de peste), kurikinton (piure de cartofi dulci și castane), kinpira gobo (rădăcini de brusture fierte) și kuromame (boabe de soia dulci). Multe din aceste tipuri sunt dulci, acre sau uscate, și pot sta mult timp fără a fi ținute în frigider.Alt tip popular de mâncare este supa ozoni care conține mochi (piure de orez) și alte ingrediente care diferă în funcție de regiune. Se mănâncă și sushi, sashimi și alte mâncăruri. Bătaia clopotelor La miezul nopții pe 31 decembrie, templele budiste din toată Japonia bat clopotele de 108 ori, simbolizând cele 108 păcate ale omului. Clopotele se bat și pentru că fiecare japonez să fie păzit de cele 108 ispite lumești. De asemenea se crede că bătaia clopotelor izbăvește de păcatele făcute în anul precedent.