Crearea Modelului Digtal Al Terenului Si A Curbelor de Nivel [PDF]

Zitiervorschau



Crearea modelului digital al terenului şi a curbelor de nivel

44..11 D DE EF FIIN NIIR RE EA AC CO ON NC CE EPPTTE ELLO OR RM MD DA A,, M MD DTT,, M MD DSSR R ŞŞII nnM MD DSSR R Termenul generic Modelul Digital de Elevaţie (engl. Digital Elevation Model - DEM) sau Modelul Digital Altimetric (MDA) se referă de obicei la altitudinile terenului (valorile H la suprafaţa terenului), exceptând vegetaţia şi obiectele artificiale. Aşa cum este folosit de catre U.S. Geological Survey (USGS), un MDA este reprezentarea cartografică digitală a altitudinilor terenului, pe baza unor puncte de cotă cunoscută, egal distanţate de-a lungul direcţiilor X şi Y.

Figura 4.1 – Exemplu de MDA

Modelul Digital al Terenului (engl. Digital Terrain Model-DTM) are mai multe

râu

definiţii. În unele ţări, MDT reprezintă suprafaţa terenului cu puncte de altitudine H

insulã

distribuite la intervale egale, dar conţine şi altitudinele

unor

elemente

topografice

lac

semnificative şi liniile de schimbare de pantă

þãrm

care sunt distribuite aleatoriu. Curbele de nivel generate pe baza MDT-ului redau cu o mai mare precizie suprafaţa terenului, MDTul fiind superior din punct de vedere tehnic

puncte mãsurate Figura 4.2 – Exemplu de linii de schimbare de pantă şi puncte de detaliu

MDA-ului în multe aplicaţii.

30



Crearea modelului digital al terenului şi a curbelor de nivel Modelul Digital al Suprafeţei de

Reflectanţă (MDSR) (engl. Digital Surface Model - DSM), sau Modelul Digital al Suprafeţei, reprezintă altitudinile suprafeţei de reflectanţă a coroanei superioare a copacilor, acoperişurilor clădirilor şi altor elemente de pe suprafaţa terenului. Prin filtrarea acestui model MDSR (eliminarea punctelor care nu aparţin suprafeţei terestre) se poate obţine MDA sau MDT.

Figura 4.3 – Modelul Digital al Suprafeţei Aceste modele digitale sunt foarte

reprezentat în format raster cu umbre

importante în domenii ca: telecomunicaţii,

purtate (dimensiunea celulei de 0.5m)

silvicultură, simulare 3D, etc. Modelul Digital al Suprafeţei de Reflectanţă Normalizat (engl. Normalized Digital Surface Model-nDSM) se obţine prin sustragerea din modelul digital al suprafeţei pe cel al terenului (nMDSR=MDSR-MDT). Acest produs obţinut pe baza datelor laser scaner aeropurtat (LSA) este foarte util deoarece se obţin în mod direct înălţimile obiectelor (de exemplu clădiri sau copaci) aflate la suprafaţa terenului.

Figura 4.4 – Raster reprezentând Modelul Digital al Suprafeţei Normalizat

Figura 4.5 – Profile prin MDSR, MDT şi nMDSR 31



Crearea modelului digital al terenului şi a curbelor de nivel

44..22C CO ON NSSIID DE ER RA AŢŢIIII G GE EN NE ER RA ALLE E PPR RIIV VIIN ND D C CR RE EA AR RE EA A M MO OD DE ELLE ELLO OR R D DIIG GIITTA ALLE E A ALLE E TTE ER RE EN NU ULLU UII PPR RIIN N M ME ETTO OD DA A D DE E C CO OR RE ELLA AR RE E A A IIM MA AG GIIN NIILLO OR RD DIIG GIITTA ALLE E Pentru a determina coordonatele unui punct, operatorul trebuie să aducă în corespondenţă cele două mărci de măsurare şi anume să le poziţionate exact deasupra punctului ce se doreşte a fi măsurat, atât în imaginea din dreapta, cât şi în cea din stânga, în mod manual, găsind astfel poziţia corespondentă, doar vizual. Există totuşi algoritmi, care să-i spună calculatorului unde există poziţii corespondente, putându-se astfel, calcula în mod automat coordonatele punctelor corespunzătoare poziţiilor corespondente şi implicit, creea modelul digital al terenului. Identificarea punctelor corespondente din cele două imagini care alcătuiesc o stereogramă sau din mai multe imagini, se face prin corelare. Corelarea imaginilor se efectuează prin compararea celor două imagini pixel cu pixel. Corelaţia plană în domeniul spaţial, este metoda cea mai utilizată deşi cere timp mai mare de calcul, faţă de corelaţia în domeniul frecvenţei. Astfel, se va folosi coeficientul de corelaţie normalizat încrucişat (figura 4.6) ca o măsură a corespondenţei.

(a)

(b)

(c)

Figura 4.6  Metoda corelaţiei plane: a-fereastra R (de referinţă) extrasă din imaginea din stânga; b-fereastra S ( de căutare) extrasă din imaginea din drepta; c-suprafaţa de corelaţie obţinută în urma corelaţiei plane a celor două ferestre Coeficientul de corelaţie normalizat încrucişat, este recomandat pentru calculul corelaţiei unidimensionale dar şi pentru cazul bidimensional în procesul de registraţie şi este dat de relaţia: 32



Crearea modelului digital al terenului şi a curbelor de nivel

cov( S , R ) (a, b)

 ( a , b) 

(4.1)

var( S ) (a, b) var( R ) (a, b)

în care:

1 n m cov( S , R ) (a, b)   ( gS (i, j)  gS )( g R (i, j)  g R ) n  m i 1 j 1

gS 

1 n m  gS (i, j) iar n  m i 1 j 1

1 n m var( S ) (a, b)  ( g S (i, j )  g S ) 2 ;  n  m i 1 j 1

gR 

1 n m  g R (i, j ) n  m i 1 j 1

(4.2)

(4.3)

1 n m var( R ) (a, b)  ( g R (i, j )  g R ) 2  n  m i 1 j 1

(4.4)

Ecuaţia (4.1) scrisă dezvoltat este de următoarea formă: n

 ( a, b) 

m

 ( g i 1 j 1

n

m

 ( g i 1 j 1

S

S

(i, j )  g S )( g R (i, j )  g R )

(i, j )  g S )

n

2

(4.5)

m

 ( g i 1 j 1

R

(i, j )  g R )

2

în care:  coeficientul de corelaţie; a,b  poziţiile coeficientului  în cadrul matricii de corelaţie (valori întregi reprezentând linia şi coloana), rezultată în urma procesului de corelaţie; gS (i,j) valoarea de gri a pixelului aflat pe linia i, coloana j din fereastra de căutare S; gR (i,j) valoarea de gri a pixelului aflat pe linia i, coloana j din fereastra de referinţă R; n şi m  sunt dimensiunile ferestrei R; k şi l  sunt dimensiunile ferestrei S (R se localizează în cadrul ferestrei S);

g S  media valorilor de gri din fereastra de căutare S; g R  media valorilor de gri din fereastra de referinţă R; Coeficientul de corelaţie normalizat are valori cuprinse între -1 şi +1 (+1 reprezintă corelaţie perfectă între două segmente imagine, iar -1, corespunde de asemenea corelaţiei perfecte dar negative şi apare când se compară două segmente imagine identice extrase din negativul şi respectiv, pozitivul fotografic al imaginii). Valorile coeficientului apropiate de zero indică nepotrivirea imaginilor.

33



Crearea modelului digital al terenului şi a curbelor de nivel Datorită factorilor cum ar fi de exemplu zgomotul din imagine, corelaţia perfectă (+1)

este extrem de rară. De obicei, pragul de toleranţă pentru acest coeficient se alege în jur de 0.60.7. Coeficientul de corelaţie se calculează pe baza relaţiei dintre covarianţa şi abaterea standard a valorilor de gri din segmentele imagine ale celor două imagini care trebuie corelate. Acest lucru semnifică faptul că coeficientul de corelaţie este independent de nivelul sau intervalul valorilor de gri, astfel încât o modificare a contrastului imaginii nu are nici o influenţă asupra acestuia. Un parametru important este reprezentat de dimensiunea segmentelor imagine pentru care este calculat coeficientul de corelaţie. Fereastra de referinţă trebuie să aibă o dimensiune optimă. Dimensiunea minimă a ferestrelor de căutare este de 8 pixeli, iar cea maximă de 32 pixeli. O dimensiune prea mare a acestor segmente poate conduce la erori în identificarea punctelor corespondente, însă nu este o regulă ca o fereastră mică să fie mai bună. De exemplu, în cazul unui teren cultivat cu cartofi, de obicei în rânduri paralele, în funcţie scara şi de rezoluţia imaginii, o fereastră de 21×21 pixeli poate conţine două sau trei rânduri. Astfel, în timp ce mişcăm matricea de referinţă de-a lungul câmpului, vom găsi foarte multe poziţii corespondente. Dacă se măreşte dimensiunea ferestrei, de exemplu la 51×51 pixeli, avem mai multe şanse să obţinem un rezultat corect, deoarece programul va găsi micile diferenţe. Ca o regulă generală, se poate spune că matricile mari sunt mai stabile dar mai puţin precise şi matricile mici, sunt mai puţin stabile, dar dacă sunt găsite poziţiile corespondente, sunt mult mai precise. De asemenea, o influenţă foarte mare asupra coeficientului de corelaţie, o are şi relieful, deoarece imaginea este preluată folosind proiecţia perspectivă. Astfel, obiectele situate în aceeaşi poziţie planimetrică dar la înălţimi diferite, în imagine sunt poziţionate în poziţii planimetrice diferite, favorizând apariţia fenomuenului de “deplasare a reliefului”. Ca rezultat, zonele din vecinătatea punctelor corespondente, în imaginile vecine, nu vor fi identice, sau cu alte cuvinte, coeficientul de corelaţie nu va avea niciodată valoarea 1. Totuşi, în zone cu contrast bun şi teren plan, coeficientul de corelaţie poate atinge valoarea 0.9. Pe de altă parte, în zone cu contrast scăzut şi reliefmuntos, se poate întâmpla ca, chiar şi în poziţii corespondente, coeficientul de corelaţie să aibă valoarea 0.3.

34



Crearea modelului digital al terenului şi a curbelor de nivel

44..33 C CR RE EA AR RE EA AM MO OD DE ELLU ULLU UII D DIIG GIITTA ALL A ALL TTE ER RE EN NU ULLU UII C CO OR RE ESSPPU UN NZZĂ ĂTTO OR R SSTTE ER RE EO OM MO OD DE ELLU ULLU UII Pentru crearea modelului digital al terenului corespunzător zonei de dublă acoperire a fotogramelor, se accesează meniul Processing, submeniul Stereo correlation. Se setează apoi valoarea de 5 m pentru parametrul Resolution (rezoluţie) şi se dezactivează opţiunile Interpolation (interpolare) şi Subpixel improvement (îmbunătăţirea modelului digital cu o precizie de subpixel) (figura 4.7). În cadrul secţiunii Approximate DTM, se introduc următoarele valori: 5 m pentru Z range (intervalul pentru Z), 0.8 pentru Correlation Coefficient (coeficient de corelaţie), 13 pixeli pentru Correlation window (fereastră de corelaţie) şi 3 pentru Iterations (numărul de iteraţii). În cadrul secţiunii Improvement, se introduc următoarele valori: 5 m pentru Z range (intervalul pentru Z), 0.8 pentru Correlation Coefficient (coeficient de corelaţie), 7 pixeli pentru Correlation window (fereastră de corelaţie) şi 3 pentru Iterations (numărul de iteraţii). Se încarcă fişierul SPRIJIN.DAT în câmpul Object co-ordinates (coordonate teren) şi se scrie denumirea fişierului de ieşire în câmpul Output image (DTM), GITT_TST.IMA, toţi ceilalţi parametri fiind păstraţi, apoi se apasă butonul OK.

Figura 4.7 − Introducerea parametrilor pentru crearea modelului digital al terenului prin metoda corelării 35



Crearea modelului digital al terenului şi a curbelor de nivel După crearea modelului digital al terenului, softul Lisa afişează câteva informaţii

statistice, stocate în fişierul REPORT.TXT:

Aşa cum se poate observa din raport, nu există niciun punct calculat prin interpolare, deoarece această opţiune a fost dezactivată. Pentru vizualizarea modelului digital al terenului, se apasă butonul Raster image din meniul

Display

situat

în

partea

dreaptă

a

ecranului

şi

se

încarcă

imaginea

GITT_TST_8BIT.IMA. Se alege paleta de culori Colour 1 din meniul Palette (figura 4.8)

Figura 4.8 − Modelul digital al terenului, obţinut prin metoda corelaţiei Din figura 4.8 se observă că cea mai mare parte a modelului 3D al terenului este acoperită de puncte, însă au rămas câteva goluri de informaţie. Pentru a închide fereastra Image, se apasă tasta ESC. Pentru a acoperi golurile de informaţie, există câteva posibilităţi şi anume:

36



Crearea modelului digital al terenului şi a curbelor de nivel  Mărirea intervalului pentru Z (Z range), dar acest pas se poate realiza doar dacă terenul este muntos;  Micşorarea pragului pentru coeficientul de corelaţie. Putem realiza acest pas în cazul utilizării unor imagini cu contrast bun şi puţine influenţe datorate reliefului;  Micşorarea dimensiunii ferestrei de corelaţie, pentru a reduce influenţele cauzate de relief;  Creşterea numărului de iteraţii. Deoarece dispunem de două fotograme cu contrast bun, iar relieful este moderat din

punct de vedere al diferenţelor de nivel, pentru îmbunătăţirea modelului digital al terenului, s-au parcurs următorii paşi:  S-a accesat din nou meniul Processing, submeniul Stereo correlation;  S-au introdus următoarele valori pentru parametri: În cadrul secţiunilor Approximate DTM şi Improvement, s-au introduc următoarele valori: 0.7 pentru Correlation Coefficient (coeficient de corelaţie), 7 pixeli pentru Correlation window (fereastră de corelaţie) şi 3 pentru Iterations (numărul de iteraţii). S-a dezactivat opţiunea Interpolation (interpolare) şi s-a activat opţiunea Quality image, păstrându-se toţi ceilalţi parametri.  S-a încărcat fişierul SPRIJIN.DAT în câmpul Object co-ordinates (coordonate teren) şi s-a scris denumirea fişierului de ieşire în câmpul Output image (DTM), GITT_TST2.IMA, apoi s-a apăsat butonul OK (figura 4.9).

Figura 4.9 − Introducerea parametrilor pentru crearea modelului digital al terenului prin metoda corelării îmbunătăţit 37



Crearea modelului digital al terenului şi a curbelor de nivel După crearea modelului digital al terenului, softul Lisa a afişat câteva informaţii

statistice, stocate în fişierul REPORT.TXT, putându-se observa că numărul punctelor obţinute prin corelaţie, a crescut de la 8351 la 12073:

Pentru vizualizarea modelului digital al terenului îmbunătăţit, se apasă butonul Raster Image din meniul Display situat în partea dreaptă a ecranului şi se încarcă imaginea GITT_TST2_8BIT.IMA. Se alege paleta de culori Colour 1 din meniul Palette (figura 4.10).

Figura 4.10 − Modelul digital al terenului îmbunătăţit, obţinut prin metoda corelării

38



Crearea modelului digital al terenului şi a curbelor de nivel Trebuie specificat faptul că, numărul şi calitatea punctelor obţinute prin corelaţie,

depinde de calitatea imaginilor, orientările imaginilor, pragul corespunzător coeficientului de corelaţie, dimensiunile matricii de corelaţie şi de numărul de iteraţii. Dacă opţiunea Interpolation (interpolare) este activă, golurile de informaţie sunt umplute. Dacă insă, dispunem de imagini care au zone mari cu contrast scăzut, atunci vor rezulta zone mari fără puncte obţinute prin corelaţie ci doar prin interpolare, precizia modelului digital al terenului fiind scăzută în aceste zone. Pentru rezolvarea acestei probleme, există posibilitatea măsurării unor puncte suplimentare manual şi includerea lor în modelul digital al terenului, înainte de umplerea golurilor prin interpolare.

4.3.1 Măsurători suplimentare efectuate manual Se accesează meniul Processing, submeniul Stereo measurement şi se încarcă modelulul digital al terenului îmbunătăţit GITT_TST2.IMA. Se deschide meniul Register şi se alege opţiunea Grid, unde se setează următorii parametri: Grid width (dimensiunea gridului) 50 m şi Point no. (numărul punctului) 1. Se activează opţiunea Only at gap (doar în goluri) şi Square mark (marcare prin pătrat) şi se introduce numele fişierului de ieşire ADDI_PNT.DAT, apoi se apasă butonul OK (figura 4.11).

Figura 4.11 − Introducerea parametrilor pentru efectuarea unor măsurători manuale în cadrul unui grid regulat Softul ca poziţiona imaginile într-un grid de 50 m× 50 m, doar dacă nu este cunoscută altitudinea în punctul respectiv. Se setează altitudinea corectă (Z), prin mişcarea în lungul direcţiei Z cu ajutorul butonului din dreapta al mouse-ului. Dacă într-o anumită poziţie nu este posibilă aducerea în coincidenţă a imaginilor (de exemplu punctul se află înafara zonei stereomodelului sau într-o zonă împadurită), atunci se trece la următoarea poziţie prin apăsarea tastei F3. 39



Crearea modelului digital al terenului şi a curbelor de nivel Se recomandă, ca după setarea altitudinii în primul punct, să se activeze opţiunea Z

(Z=constant), din partea dreaptă sus a ecranului, din cadrul meniului Position, pentru a păstra valoarea lui Z atunci când se trece la următoarea poziţie. După ce este măsurat ultimul punct, softul opreşte procesul de măsurare şi afişează o informaţie referitoare la numărul total de puncte măsurate. În acest moment, se poate uni modelul digital al terenului cu goluri (raster) cu fişierul nou creat (date vector), pentru a obţine modelul digital al terenului final. Astfel, se accesează meniul

Processing,

submeniul

DTM

interpolation,

se

încarcă

următoarele

fişiere:

GITT_TST2.IMA în câmpul DTM raster image şi ADDI_PNT.DAT, în câmpul Vestor data, se dezactivează opţiunea Only model area şi se apasă butonul OK (figura 4.12).

Figura 4.12 − Introducerea parametrilor pentru unirea modelulul digital al terenului îmbunătăţit cu măsurătorile efectuate manual Rezultatul este un model digital al terenului fără goluri. Suplimentar, este creată şi o imagine de 8 bit (GITT_8BIT.IMA), care poate fi afişată apăsând pe butonul Raster Image din meniul Display. Se alege paleta de culori Colour 1 din meniul Palette iar rezultatul poate fi observat în figura 4.13.

Figura 4.13 − Modelului digital al terenului final 40



Crearea modelului digital al terenului şi a curbelor de nivel

4.3.2 Evaluarea preciziei modelului digital al terenului Precizia modelului digital al terenului, se împarte în precizie interioară şi precizie exterioară. Precizia interioară, poate fi evaluată prin utilizarea opţiunii Processing-Stereo measurement, încărcarea modelului digital al terenului, efectuarea unor mişcări în cadrul stereomodelului şi observarea mărcilor de măsurare atât în imaginea din stânga, cât şi în cea din dreapta. Dacă se găsesc tot timpul în poziţii corespondente, înseamnă că precizia interioară este bună. O altă modalitate, este suprapunerea punctelor corespunzătoare MDT, folosind opţiunea Overlay-DTM points şi verificarea poziţiilor punctelor în ambele imagini. Se apasă butonul Raster Image din meniul Display situat în partea dreaptă a ecranului şi se încarcă imaginea QUALITY.IMA (creată în etapa de îmbunătăţire a modelului digital al terenului) (figura 4.14). Se va observa că toate valorile de gri sunt în intervalul 66÷99. Dacă se doreşte, se poate alege paleta de culori Colour 2 din meniul Palette, pentru o vizualizare mai bună. De remarcat este faptul că, valorile de gri reprezintă valorile coeficienţilor de corelaţie multiplicate cu 100. Astfel, o valoare de gri de 91, indică un coeficient de corelaţie de 0.91 în acea poziţie.

Figura 4.14 – Evaluarea preciziei modelului digital al terenului Se deschide modulul Lisa Basic şi se accesează meniul Management/Analysis, submeniul Statistics 8 bit, opţiunea Grey value statistics, unde se încarcă imaginea QUALITY.IMA (figura 4.15).

41



Crearea modelului digital al terenului şi a curbelor de nivel În cadrul ferestrei care apare, se setează următorii parametri: Grey values from 1 to 255

(intervalul valorilor de gri 1-255) şi interval 5, păstrându-se ceilalţi parametri (figura 4.16).

Figura 4.15 – Lansarea opţiunii Grey value

Figura 4.16 – Introducerea parametrilor

statistics

pentru evaluarea preciziei MDT

Softul afişează rezultatele într-o fereastră de editare, astfel:

Figura 4.17 –Raportul cu privire la precizia modelului digital al terenului, obţinut prin corelarea imaginilor

42



Crearea modelului digital al terenului şi a curbelor de nivel Din rapotul prezentat în figura 4.17 se pot observa următoarele:  valoarea minimă a coeficientului de corelaţie este 0.66; 0,66 0,80  valoarea medie a coeficientului de corelaţie este 0.84;

 abaterea standard a procesului de corelaţie este 9.162. 8,973 Valoarea de gri 0, indică poziţiile în care nu există corelare. Pentru cele mai multe dintre poziţiile MDT, coeficientul de corelaţie are valori între 0.9 şi 0.95, aşa cum se poate observa din histograma reprezentată prin asterix, în figura 4. Informaţiile legate de precizia modelului digital al terenului sunt stocate în fişierul STAT.TXT. Pentru evaluarea preciziei exterioare a modelului digital al terenului există mai multe metode. Dacă există puncte ale căror altitudini sunt cunoscute, fie din măsurători geodezice sau GNSS şi care nu au fost utilizate ca puncte de sprijin, atunci altitudinile acestora ar putea fi comparate cu cele obţinute prin corelare, în aceleaşi poziţii planimetrice. Se poate utiliza opţiunea Processing-Compare nominal-real din modulul Lisa Foto. În cazul în care există curbe de nivel obţinute pe baza altor surse de date, de exemplu digitizate de pe o hartă topografică, se pot utiliza pentru comparaţie, folosing aceeaşi opţiune. În această situaţie, trebuie să se ţină cont însă, de faptul că acestea reprezintă forma terenului (MDT) şi nu cea a terenului împreună cu obiectele artificiale şi naturale de la suprafaţa sa (MDSR). De asemenea, se pot suprapune curbele de nivel create pe baza punctelor obţinute prin corelare, peste cele digitizate pe o hartă topografică şi să se facă o evaluare vizuală.

44..44C CR RE EA AR RE EA AC CU UR RB BE ELLO OR RD DE EN NIIV VE ELL Crearea curbelor de nivel se poate face pe baza modelului digital al terenului (MDT), însă, în urma procesului de stereo corelare nu a fost obţinut un modelului digital al terenului, ci un model digital al suprafeţei de reflectanţă (MDSR), care conţine acoperişurile caselor, copaci şi alte obiecte (naturale sau artificiale), aflate la suprafaţa terenului. Dacă pentru crearea curbelor de nivel va fi folosit MDSR, atunci se vor obţine multe linii în jurul acestor obiecte (vârfuri), ceea ce nu este corect. Aşadar, este necesar ca MDSR să fie filtrat. Acest proces, nu va conduce la obţinerea MDT real, dar va netezi totuşi MDSR.

43



Crearea modelului digital al terenului şi a curbelor de nivel Se va deschide modulul „Lisa Basic”, apoi se va aceesa meniul Terrain models,

submeniul Filtering. Se vor activa următoarele opţiuni: Fill local minima cu valoarea 30 pixeli pentru tile size, Remove peaks cu valoarea 10 pixeli pentru tile size, threshold (prag) 2 m şi 5 iteraţii şi Filter prin metoda Mean cu o matrice de 5×5 pixeli. Se selectează fişierul de intrare GITT.IMA şi fişierul de ieşire GITT_FLT.IMA, apoi se dezactivează opţiunea Additional 8 bit image şi se apasă butonul OK (figura 4.18).

Figura 4.18− Introducerea parametrilor pentru filtrarea Modelului digital al Suprafeţei de Reflectanţă Pentru crearea curbelor de nivel se aceesează din nou meniul Terrain models, submeniul Graphics evaluation, Base Image şi în final funcţia Contours vector. Se introduce valoarea 10 m pentru parametrul Equidistance (echidistanţă) şi 1 m pentru Tolerance (toleranţă), apoi denumirea fişierului ce urmează a fi creat CURBE_NIVEL.DAT şi se apasă butonul OK (figura 4.19).

Figura 4.19− Introducerea parametrilor pentru crearea curbelor de nivel 44



Crearea modelului digital al terenului şi a curbelor de nivel Softul Lisa va crea curbele de nivel sub formă vectorială şi va afişa un mesaj referitor la

numărul de puncte conţinute în fişierul de ieşire, apoi se apasă OK (figura 4.20).

Figura 4.20 − Numărul de puncte conţinute de reprezentarea vectorială a curbelor de nivel (fişierul CURBE_NIVEL.DAT) Pentru a putea vizualiza curbele de nivel, se apasă butonul Vector graphics din meniul Display, situat în partea dreaptă a ecranului, rezultatul putând fi vizualizat în figura 4.21.

Figura 4.21 − Reprezentarea vectorială a curbelor de nivel Pentru suprapunerea curbelor de nivel peste ortofotoplan, se va afişa mai întâi acesta pe ecran cu ajutorul butonului Raster Image din meniul Display situat în partea dreaptă a ecranului, apoi se accesează meniul Overlay, opţiunea Vector. Se selectează fişierul CURBE_NIVEL.DAT ca şi fişier de intrare, apoi se apasă OK (figura 4.22).

45



Crearea modelului digital al terenului şi a curbelor de nivel

Figura 4.22 − Introducerea parametrilor pentru suprapunerea curbelor de nivel peste ortofotoplan

Curbele de nivel suprapuse peste ortofotoplan, pot fi vizualizate în figura 4.23.

Figura 4.23 − Curbelor de nivel suprapuse peste ortofotoplan

46