CORUPTIA [PDF]

Zitiervorschau

CUPRINS a. Introducere…………………..................................pag. 2 b. Notiunea si formele fenomenului de coruptie……pag. 3 c. Coruptia si criminalitatea “gulerelor albe”...........pag. 5 d. Coruptia in tarile in dezvoltare…………………...pag. 8 e. Incheiere………………………………………………..pag. 8

1

Precizari introductive

Evolutia societatilor contemporane evidentiaza faptul ca, desi sau intensificat masurile si interventiile institutiilor specializate de control social impotriva faptelor de delicventa si criminalitate, in multe tari se constata o recrudescenta si o multiplicare a delictelor comise cu violenta si agresivitate, precum si a celor din domeniul economic si financiar-bancar, intemeiate pe frauda, santaj, mita si coruptie. Reprezentand o problema sociala, ale carei modalitati de manifestare si solutionare intereseaza atat factorii de control social ( politie, justitie, administratie ), cat si opinia publica, asemenea tipuri de delicte si crime comise prin violenta si coruptie tind sa devina deosebit de intense si periculoase pentru stabilitatea si securitatea institutiilor, grupurilor si indivizilor. Intre formele de delicventa si crima cu un grad sporit de periculozitate sociala se numara si delictele de coruptie, constituite din ansamblul de activitati ilicite, ilegale si imorale desfasurate de anumiti indivizi, grupuri si organizatii ( publice sau private ) in scopul obtinerii unor avantaje materiale sau morale sau a unor pozitii sociale si politice superioare, prin utilizarea unor forme si mijloace de mituire, frauda, santaj, inselaciune, abuz, influenta, intimidare, escrocherie, evaziune fiscala etc. Motivatia alegerii acestei teme o reprezinta dorinta de a intelege si prezenta,intr-un mod cat mai detaliat, un model comportamental foarte raspandit la nivel mondial, dar care afecteaza cu precadere state precum Romania. Intrucat fenomenul coruptiei nu este nou in societatea romaneasca deoarece darul, tributul, peschesul, ciubucul, bacsisul reprezinta forme care s-au platit de-a lungul timpului pentru a obtine foloase politice, economice, sociale, consider ca intr-o societate aflata intr-o permanenta tranzitie si « asuprita » de-a lungul secolelor, individul uman a simtit nevoia sa-si faciliteze traiul in comunitate, recurgand chiar si la metode ilegale. Iar pentru a intelege instabilitatea creata in societate de catre coruptie, este necesar sa recurgem la analiza acestui fenomen pentru a-i intelege cauzele, formele si pentru a preveni din timp producerea lui.

2

A.

Notiunea si formele fenomenului de coruptie

Fenomenului de coruptie nu i se poate da o definitie universalvalabila, iar majoritatea specialistilor sunt de acord ca acest concept este, de cele mai multe ori, evaziv si ambiguu, avand o serie de conotatii si particularitati in functie de natura regimului politic, nivelul de dezvoltare economica si culturala al fiecarei societati, sistemul etico-normativ existent in fiecare tara. Astfel, intr-o serie de sisteme normative, coruptia este un concept prioritar juridic si penal, desemnand incalcarea ilegala si ilicita a normelor referitoare la indatoririle functionarului public, agentilor economici sau persoanelor care efectueaza diferite tranzactii, operatii sau afaceri de tot felul. In schimb, pentru alte sisteme normative, coruptia desemneaza diferitele acte sau fapte ilicite si ilegale realizate prin utilizarea abuziva si constrangatoare a puterii ( politice, judecatoresti, administrative ) in scopul obtinerii unor avantaje personale. In general, se considera drept coruptie comportamentul care violeaza sau transgreseaza obligatiile legale ale exercitarii unui rol public sau care incalca normele deontologice ce interzic exercitarea anumitor forme de influenta. In fond, coruptia reprezinta un fenomen antisocial cu profunde consecinte negative, fiind expresia unor manifestari de dereglare legislativa, politica, economica si morala si a slabirii mecanismelor institutionalizate de control social. Datorita consecintelor sale negative si distructive produse asupra coeziunii si stabilitatii grupurilor si institutiilor sociale si efectelor demoralizatoare la nivelul indivizilor, coruptia defineste, pana la un punct, starea de functionalitate normativa si de moralitate a societatii, ca si gradul de legalitate si legitimitate a institutiilor specializate de control social. In consecinta, pentru definirea si identificarea diferitelor forme de coruptie existente intr-o societate trebuie avut in vedere faptul ca, dincolo de varietatea si diversitatea pe care o imbraca, delictele de coruptie presupun existenta, stabilirea si functionarea a doua tipuri de relatii, intemeiate pe complicitate, inselaciune, mita, frauda, abuz si constrangere, in care sunt angrenate retele de statusuri si roluri aparent diferite ca pozitie, dar convergente ca motivatie si finalitate:

3

a) reteaua care corupe, constituita din indivizi, grupuri sau organizatii ce utilizeaza mijloace imorale, ilicite si ilegale extrem de diverse, in scopul influentarii, mituirii sau cumpararii altor indivizi, grupuri sau organizatii, care le faciliteaza realizarea rapida si profitabila a scopurilor si intereselor urmarite; b) reteaua care se lasa corupta, reprezentata de indivizii, grupurile sau organizatiile care accepta sau se lasa influentate ( mituite, cumparate, santajate ) sau care incalca normele deontologiei profesionale in scopul obtinerii unor avantaje materiale si morale sau a unor pozitii sociale si politice superioare. Avand in vedere diversitatea domeniilor de activitate in care se pot stabili asemenea tipuri de retele de coruptie, delictele de coruptie pot imbraca o gama si o varietate extrem de larga, incepand cu mita platita unui functionar public in schimbul eliberarii unui act sau a unei autorizatii, continuand cu delictele comise in domeniul afacerilor si tranzactiilor comerciale ( criminalitatea economico-financiara ) si ajungand pana la delictele de coruptie comise de demnitari politici in timpul exercitarii mandatului pentru care au fost desemnati. Pentru acest motiv, specialistii dreptului penal, criminologiei si sociologiei criminalitatii considera ca exista trei forme mai importante ale fenomenului de coruptie: 1) Coruptia profesionala, include majoritatea delictelor de serviciu sau comise in timpul serviciului de catre functionarii publici sau alte persoane din sectorul public ( administratie, sanatate, invatamant, politie, cultura, justitie ), care incalca sau transgreseaza normele deontologiei profesionale, prin indeplinirea conditionata si preferentiala a atributiilor lor legale (cazul tipic al delictelor de luare si dare de mita, abuzului de functie, traficului de influenta, etc ). In cazul acestor delicte, persoanele care indeplinesc functii publice pretind sau primesc diferite avantaje materiale ori accepta tacit sau expres, direct sau indirect, promisiunea unor avantaje materiale sau morale prin neindeplinirea sau indeplinirea conditionata a obligatiilor legale sau ca urmare a exercitarii unor influente; 2) Coruptia economica, denumita si criminalitatea economico-

financiara, include actele si faptele ilicite si ilegale comise de indivizi, asociatii, societati sau organizatii in legatura cu derularea unor afaceri si tranzactii financiare, bancare, 4

vamale, comerciale, prin utilizarea inselaciunii, fraudei, abuzului de incredere, activitati in urma carora sunt prejudiciate interese economice colective sau particulare (cazul tipic al delictelor de frauda bancara, evaziune fiscala, bancruta frauduloasa, concurenta si reclama neloiala etc. ). Aceste forme de criminalitate economica sunt dificil de identificat si evaluat datorita faptului ca exista numeroase lacune in legislatia economica, atat cea nationala, cat si cea internationala, iar unele dintre ele nu sunt incriminate in legislatia penala a multor tari, ceea ce ingreuneaza enorm depistarea, prevenirea si neutralizarea lor in timp util; 3) Coruptia politica, include ansamblul de acte, fapte si

comportamente care deviaza moral si legal de la indatoririle oficiale ale exercitarii unui rol public de catre anumite persoane sau care transgreseaza normele privind interdictia exercitarii anumitor forme de influenta politica in scopul obtinerii unor avantaje personale. In cadrul coruptiei politice se includ, de pilda, activitatile de finantare si subventionare ilegala a campaniilor electorale, cumpararea voturilor cu ocazia alegerilor, promovarea preferentiala in functii guvernamentale pe criterii politice, actiunile ilicite de infiintare a unor partide clientelare sau de alegere si realegere a anumitor candidati. Fenomenul coruptiei include, deci, mai multe definitii si mai multe forme si dimensiuni de manifestare, dintre care cele mai intense si periculoase pentru societate sunt cele referitoare la coruptia si delictele din sfera economica, asociate, de cele mai multe ori, cu criminalitatea “cartelelor” si a “gulerelor albe”.

B. Coruptia si criminalitatea “gulerelor albe” Notiunea de criminalitate a “gulerelor albe” a fost utilizata pentru prima data de Edwin H. Sutherland pentru a descrie ansamblul comportamentelor ilicite si ilegale ale unor persoane care au, de obicei, o situatie si o pozitie sociala si economica ridicata sau se bucura de un prestigiu social in cadrul institutiilor si organizatiilor in care lucreaza. 5

Ulterior, notiunea de criminalitate a “gulerelor albe” ( white-collar criminality ) a fost extinsa pentru a desemna acele activitati ilicite si ilegale, ramase de cele mai multe ori nesanctionate sau nedescoperite, desfasurate de catre anumite persoane investite cu functii oficiale: functionari ai statului, reprezentanti guvernamentali, autoritati publice etc. Aceste categorii de persoane, dintre care o parte are competenta de a aplica insasi legea, pot fi direct implicate in delictele care au ca scop principal favorizarea si promovarea unor interese economice ( coruptie economica ) sau politice ( coruptie politica ) cu caracter particular, sau pot contribui indirect, prin functiile pe care le au, la comiterea acestor delicte. Se poate aprecia chiar ca o parte importanta a retelelor crimei organizate n-ar putea supravietui ori nar avea decat o eficacitate limitata in absenta sprijinului oferit de aceste persoane cu functii oficiale. Crima organizata - subliniaza A. M. Mirande – “nu poate exista fara ajutorul societatii legitime ( oficialii publici si functionarii insarcinati sa aplice legea ), care sprijina direct sau indirect activitati ilicite”. Desi D. Glaser considera infractiunile “gulerelor albe” ca o forma de “jaf”, E. Sutherland si D. Cressey au apreciat ca ele sunt comise in cursul activitatii desfasurate de catre persoanele definite printr-o pozitie inalta si “respectabila”. Pentru acest motiv, ele mai pot fi denumite si delicte cu caracter profesional. Unii sociologi extind aria acestor delicte pentru a include in cadrul lor actele contra legii, care sunt savarsite de persoane care nu apartin numai sferei puterii oficiale, dar si altor arii de competenta: functionari ai unor companii industriale, comerciale, bancare, functionari ai guvernului, politicieni, lideri sindicali, medici si juristi etc. , in legatura directa cu ocupatiile lor profesionale. Exista mai multe clasificari ale acestor infractiuni pe care unii autori americani le cuprind in doua categorii principale: 1) infractiuni comise in numele unei corporatii, printre care se pot mentiona: mita platita unor oficiali in scopul obtinerii unor avantaje economice sau poltice, vanzarea unor produse deficitare sau care pun in pericol sanatatea si viata populatiei, falsificarea datelor de fabricatie ale unor produse in scopul mentinerii lor pe piata, reclamele false fara acoperire reala, modificarea unor preturi peste valoarea lor reala in scopul obtinerii unor beneficii suplimentare, evitarea platei impozitelor catre stat prin mistificarea cifrelor de afaceri etc. Criminologii americani estimeaza ca, in timp ce costul anual al tuturor celorlalte infractiuni valoreaza circa 11 miliarde de dolari, infractionalitatea gulerelor albe este de 6

peste 18 ori mai mare, depasind chiar cifra de 200 miliarde pe an. Desi toate aceste infractiuni nu par a avea un caracter violent, ele au mai multa gravitatie si prezinta un pericol social mult mai mare decat o omucidere obisnuita. Infractiuni cum sunt vanzarea unor produse care produc prejudicierea sanatatii sau chiar moartea cumparatorului, violarea masurilor de siguranta si protectia muncii in scopul obtinerii unor beneficii mai mari, descarcarea reziduurilor toxice in apa sau atmosfera costa, probabil, mai mult decat toate crimele comise in Statele Unite intr-un intreg deceniu, observa J. W. Coleman si D. Cressey; 2) infractiuni comise impotriva unei corporatii sunt cele care

se savarsesc de catre membrii cu functii administrative sau de conducere ai unei societati care lucreaza pentru profit. Dintre ele se pot mentiona furturile, fraudele, delapidarile, sabotajele si orice alte acte ilegale care prejudiciaza activitatea corporatiei respective. Majoritatea acestora sunt tinute sub tacere si “rezolvate” cu mijloace interne pentru a nu crea publicului o imagine dezagreabila care ar putea compromite interesele comerciale ale corporatiei. Sociologul american D. Cressey a identificat trei factori caracteristici persoanelor care savarsesc infractiuni de frauda: a) pozitia lor avantajoasa de incredere, care le ofera acces la finantele sau bunurile corporatiei; b) problemele financiare de “neinvidiat” ( impozitele scadente, datorii contractate la jocurile de noroc, cheltuieli necesare pentru intretinerea copiilor la facultate etc. ); c) incercarea de rationalizare a fraudei inainte de a fi comisa, in asa fel incat sa fie considerata ca un gen de imprumut sau credit neautorizat care poate ajuta la solutionarea dificultatilor personale. Printre alte infractiuni comise impotriva unei corporatii se numara furtul prin intermediul computerelor, unul dintre cele mai ingenioase delicte, facilitate de progresul tehnic al societatilor contemporane. Un asemenea delict este produs ca urmare a introducerii in memoria unuia dintre calculatoarele corporatiei, a unor date fictive care faciliteaza deturnarea fondurilor. Un simplu operator de calcul, care are acces la inregistrarile pe banda magnetica cu privire la

7

statele de salarii poate facilita, in anumite conditii, diferite date, creindu-si, in felul acesta, resurse financiare proprii.

C. Coruptia in tarile in dezvoltare Gunnar Myrdal, marele profesor de stiinte sociale, a subliniat doua efecte deplorabile ale coruptiei in lumea in dezvoltare: 1) comportamentul corupt paveaza drumul pentru regimuri totalitariste. Mecanismul este simplu: prin expunerea clasei corupte si prin dorinta de a-i pedepsi pe acestia, noii justitiari se acopera cu mantia legitimitatii. Mai grav este insa ca aceasta sarada umbreste problema importanta, si anume faptul ca populatia respinge coruptia pentru ca sufera din cauza ei ; 2) "Folclorul coruptiei" il reprezinta legendele despre cat de corupti sau cat de coruptibili sunt, de exemplu, functionarii publici. Aceasta are ca urmari resemnarea si fatalismul in randul oamenilor "mici", intarind convingerea ca fenomenul coruptiei este ceva normal. In amalgamul de saracie, ruine ale unor tranzitii nereusite si guvernari proaste, principiul interedependentei circulare enuntat de Myrdal, prefigureaza efectele dezastruoase. Realitatea in multe tari in dezvoltare se prezinta in felul urmator: institutii publice nedezvoltate, cateva elite ale casei superioare si diferente enorme intre venituri - odata cu acestea venind si posibilitatile de a exercita sau manifesta autoritate. Obisnuinta populatiei de a se confrunta cu coruptia duce la distrugerea oricarui sentiment de corectitudine. Relatiile intre oameni ajung sa fie determinate de predispozitia de a corupe si de a fi corupt, iar practica coruptiei prevaleaza intereselor comunitatii. Dezavantajati sunt cei saraci sau cinstiti, care din diferite motive nu pot sau nu vor sa intre in joc. Astfel ei vor fi tot timpul cu un pas in urma fata de cei care-si permit sa influenteze deciziile in favoarea lor. Cel mai des intalnit caz este acela in care drepturile conferite tuturor prin constitutie si lege sunt conditionate de mite. Ceilalti in schimb nu sunt supusi acestui tratament incorect, ajungandu-se in anumite cazuri pana la scutirea de taxe si impozite. Se ajunge la drepturi care din punct de vedere al clasei sociale n-ar trebui acordate si cu siguranta n-ar fi necesare.

8

Exemple sunt multe: unele companii nu primesc actele necesare infiintarii chiar daca indeplinesc toate cerintele legale, iar altele, care nu intrunesc criteriile, le primesc chiar in ziua depunerii cererii. Concluzionand ideile enuntate mai sus, anume ca modalitatile de manifestare si solutionare ale coruptiei intereseaza atat factorii de control social ( politie, justitie, administratie ), cat si opinia publica, consider ca este necesar ca asnsamblul acestor activitati ilicite, ilegale si imorale sa trezeasca spiritul justitiar al fiecarui membru al societatii. Printr-o marginalizare sociala a celor care practica coruptia si prin popularizarea efectelor negative, distrugatoare pe care acest fenomen il poate avea asupra psihicului uman, se va putea ajunge la un echilibru intre “merit” si “rasplata”. Astfel se va putea afirma ca traim in meritocratie, ca fiecaruia i se raspunde dupa propriile fapte si ca oricare individ este indreptatit sa recurga la o sanctiune, chiar si neorganizata, atunci cand vine vorba de coruptie, fara e se feri de o eventuala razbunare din partea celor “mari, bogati si puternici”.

9