Codul familiei si 2 legi uzuale 9738785197, 9789738785199 [PDF]

Zitiervorschau

Codul familiei şi 2 legi uzuale

Ediţie actualizată la 1 O aprilie 2006

Copyright© 2006 Editura Hamangiu SRL Toate drepturile rezervate Editurii Hamangiu Nici o parte din această lucrare nu poate fi copiată fără acordul scris al Editurii Hamangiu

Descr�erea CIP a Bibliotecii Naţionale a României ROMANIA [Legi] Codul familiei. - Bucureşti : Editura Hamangiu, 2006 Index ISBN (1O) 973-87851-9-7; ISBN (13) 978-973-87851-9-9 347.6(498X094.4)

Editura Hamangiu: Bucureşti, Str. Col. Popeea, nr. 43, sector 5 O.P. 5, C.P. 76 Tel./Fax: 031.805.8020 031.805.8021

Distribuţie: 0788.854.348 0788.724.564 0724.564.569 0747.952.461

Cuprins Codul fannliei .........................................................................; ........ l 1. Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei ....... 32 2. Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului ............................................................58

Codul familiei ► ► ►

► ► ► ► ►

adoptat prin Legea nr. 4 din 4 ianuarie 1953 şi publicat în B. Of. nr. 1 din 4 ianuarie 1954; republicat în B. Of. nr. 13 din 18 aprilie 1956 în urma modificărilor aduse prin Legea nr. 4/1956; publicat în ediţie oficială de Ministerul Justiţiei în urma modificărilor aduse prin Decretul nr. 779/1966 (B. Of. nr. 64 din 8 octombrie 1966), Legeanr.3/1970(B.Ofnr.28din28martiel970)şiDecretulnr.174/1974 (B. Of. nr. 108 din 1 august 1974).; publicat în ediţie oficială de Ministerul Justiţiei la data de 26 iulţe 1993 în urma modificărilor aduse prin Legea nr. 11/1990(M.Of. nr.95 din 1 august 1990)şi prin Legea nr. 59/(M.Of nr. 177 din 26 iulie 1993); modificat prin O.U.G. nr. 25/1997 cu privire la regimul juridic al adopţiei (M. Of. nr. 120 din 12 iunie 1997); modificat prin Legea nr. 23/1999 pentru modificarea şi completarea unor dispoziţii din Codul familiei şi din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă (M. Of. nr. 35 din 28 ianuarie 1999); admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 54 alin. (2) prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 349/200 l (M. Of. nr. 240 din I O aprilie 2002) modificat prin Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului (M. Of. nr. 557 din 23 iunie 2004), intrată în vigoare la l ianuarie 2005.

1

Codul familiei

Cuprins

Cuprins Art. Titlul I. Căsătoria ....................................................................... 3-44

Capitolul 1. Încheierea căsătoriei ............................................ 3-18 Capitolul 2. Nulitatea căsătoriei ............................................. 19-24 Capitolul 3. Efectele căsătoriei ............................................... 25-36 Secţiunea l Drepturile şi obligaţiile personale ale soţilor .... 25-28 Secţiunea a II-a. Drepturile şi obligaţiile patrimoniale ale soţilor ....................................................................... 29-36 Capitolul 4. Desfacerea căsătoriei .......................................... 37-44

Titlul li. Rudenia ....................................................................... 45-96

Capitolul l. Dispoziţii generale ............................................... 45-46 Capitolul 2. Filiaţia ................................................................. 47-65 Secţiunea l Filiaţia faţă de mamă .....................................47-52 Secţiunea a II-a. Filiaţia faţă de tată ................................. 53-61 Secţiunea a III-a. Situaţia legală a copilului ................: .... 62-65 Capitolul 3. Adopţia (abrogat) ............................................,. 66-85 Capitolul 4. Obligaţia de întreţinere; ....................................... 86-96

Titlul III. Ocrotirea celor lipsiţi de capacitate, a celor cu capacitate restrânsă şi a altor persoane ..................... 97-160

Capitolul I. Ocrotirea minorului ..............., ........................... 97-141 Secţiunea l Drepturile şi îndatoririle părinţilor faţă de copii şi minori ................................................... 97-112 Secţiunea a II-a. Tutela minorului .................................. 113-141 Capitolul 2. Interdicţia ....................................................... 142-151 Capitolul 3. Curatela .......................................................... 152-157 Capitolul 4. Autoritatea tutelară ......................................... 158-160

Dispoziţii finale .................................................................................... 161

Art. 1-6

Codul familiei

Art. 1. ( 1) În România statul ocroteşte căsătoria şi familia; el sprijină, prin măsuri economice şi sociale, dezvoltarea şi consolidarea familiei. (2) Statul apără interesele mamei şi copilului şi manifestă deosebită grijă pentru creşterea şi educarea tinerei generaţii..(3) Familia are la bază căsătoria liber consimţită între soţi. (4) În relaţiile dintre soţi, precum şi în exerciţiul drepturilor faţă de copii, bărbatul şi femeia au drepturi egale. (5) Drepturile părinteşti se exercită numai în interesul copiilor. Art. 2. Relaţiile de familie se bazează pe prietenie şi afecţiune reciprocă între membrii ei, care sunt datori să-şi acorde unul altuia sprijin moral şi material.

Titlul I. Căsătoria Capitolul 1. Încheierea căsătoriei Art. 3. Numai căsătoria încheiată în faţa ofiţerului de stare civilă dă naştere drepturilor şi obligaţiilor de soţi prevăzute în prezentul cod. Art. 4. (l) Bărbatul se poate căsători numai dacă a împlinit vârsta de optsprezece ani, iar femeia numai dacă a împlinit şaisprezece ani. (2) 1 > Cu toate acestea, pentru motive temeinice, se poate încuviinţa căsătoria femeii care a împlinit cincisprezece ani. Încuviinţarea se poate da de primarul general al municipiului Bucureşti sau preşedintele consiliului judeţean în cuprinsul căruia îşi are do�ciliul femeia şi numai în temeiul unui aviz dat de un medic oficial. Art. 5. Este oprit să se căsătorească bărbatul care este căsătorit sau femeia care este căsătorită. Art. 6. (l) Este oprită căsătoria între rudele în linie dreaptă, precum şi între cele în linie colaterală până la al patrulea grad inclusiv. 1 > Alin. (2) al art. 4 este reprodus astfel cum a fost modificat implicit prin Legea nr. 215/200 I a administraţiei publice locale, în ceea cc priveşte autorităţile publice locale competente să dea încuviinţarea.

3

Codul familiei

Art. 7-11

(2) Il Pentru motive temeinice, căsătoria între rudele în linie colaterală de gradul al patrulea poate fi încuviinţată de primarul general al municipiului Bucureşti sau preşedintele consiliului judeţean în cuprinsul căruia cel care cere ac:eastă încuviinţare îşi are domiciliul. Art. 7. (1) Este oprită căsătoria: a) între cel care adoptă sau ascendenţii lui, de o parte, şi cel adoptat ori descendenţii acestuia, de alta; b) între copiii celui care adoptă, de o parte, şi cel adoptat sau copiii acestuia, de alta; c) între cei adoptaţi de aceeaşi persoană. (2) Pentru motive temeinice, căsătoria între persoanele prevăzute la lit. b) şi c) de mai sus poate fi încuviinţată potrivit dispoziţiilor art. 6 alin. (2). Art. 8. În timpul tutelei, căsătoria este oprită între tutore şi persoana minoră ce se află sub tutela sa.

Art. 9. Este oprit să se căsătorească alienatul mintal, debilul mintal, precum şi cel care este lipsit vremelnic de facultăţile mintale, cât timp nu are discernământul faptelor sale. Art. 1O. Căsătoria nu se va încheia dacă viitorii soţi nu declară că şi-au comunicat reciproc starea sănătăţii lor. În cazul în care, prin lege specială, este oprită căsătoria celor suferinzi de anumite boli, se vor aplica dispoziţiile acelei legi. Art. 11. Căsătoria se încheie în faţa ofiţerului de stare civilă al Gonsi­ liului local al comunei, oraşului, municipiului sau sectorului municipiului Bucureşti, în cuprinsul căruia se află domiciliul sau reşedinţa oricăruia dintre viitorii soţi. Notă: Potrivit dispozi�ilor art. 27 din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă:,,(]) Căsătoria se încheie de către ofiţen,l de stare civilă, la sediul serviciului public comunitar local de evidenţa persoanelor al muni­ cipiului, sectorului muncipiului Bucureşti, oraşului sau comunei în a cărei rază administrativ-teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa unul dintre viitorii soţi.

1> Alin. (2) al art 6 este reprodus astfel cum a fost modificat implicit prin Legea nr. 215/200 I a administraţiei publice locale, în ceea ce priveşte autorităţile publice locale competente să dea încuviinţarea.

4

Art. 12-13

Codul familiei

(2) Căsătoria se poate încheia in afara sediului serviciului public comunitar local de evidenţa persoanelor, cu aprobarea primarului, dacă din motive , temeinice unul dintre soţi se află în imposibilitate de a se prezenta..

Art. 12. (1) Cei care vor să se căsătorească vor face, personal, declaraţia de căsătorie la serviciul de stare civilă la care urmează a se încheia căsătoria. (2) Dacă unul dintre viitorii soţi nu se află în localitatea unde urmează a · se încheia căsătoria, el va putea face declaraţia de căsătorie în localitatea unde se află, la serviciul de stare civilă, care o va transmite, din oficiu şi fără întârziere, serviciului de stare civilă competent pentru încheierea căsătoriei. Notă: Potrivit dispoziţiilor art. 28 din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă: ,. (]) Declaraţia de căsătorie se face personal de

către viitorii soţi, în scris, la serviciul public comunitar local de evidenţa persoanelor unde urmează a se încheia căsătoria. (2) Ofiţerul de stare civilă, care primeşte declaraţia de căsătorie, solicită viitorilor soţi să prezinte actele de identitate, certificatele de naştere, certificatele medicale privind starea sănătăţii acestora şi, dacă este cazul, dovezi privind desfacerea sau încetarea căsătoriei, precum şi aprobarea preşedintelui consiliuluijudeţean sau a primarului general al municipiului Bucureşti pentru încheierea căsătoriei, în cazul existenţei unor impedi­ mente rezultate din condiţiile de vârstă, rudeniefirească sau adopţie, în condiţiile prevăzute de lege. (3) Dacă unul dintre viitorii soţi nu se află În localitatea unde urmează a se încheia căsătoria, el poateface declaraţia de căsătorie la serviciul public comunitar local de evidenţa persoanelor în a cărui rază administrativ­ teritorială are domiciliul sau reşedinţa, care o transmite, În termen de 48 de ore, la serviciul public comunitar local de evidenţa persoanelor unde urmează a se Încheia căsătoria. "

Art. 13. În declaraţia de căsătorie, viitorii soţi vor arăta că nu există nici o piedică legală la căsătorie. O dată cu declaraţia de căsătorie, ei vor prezenta dovezile cerute de lege. Notă: Potrivit dispoziţiilor art. 33 din Legea nr. 119/1996 cu privire la

actele de stare civilă: ,. Ofiţerul de stare civilă poate încheia căsătoria

între cetăţeni străini numai dacă, pe li;îngă actele prevăzute la art. 28 (din Legea nr. 119/1996 - n.r.), viitorii soţi prezintă dovezi eliberate de misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale ţărilor ai căror cetăţeni sunt, din care să rezulte că sunt îndeplinite condiţiile de fond, cerute de legea lor naţională, pentru încheierea căsătoriei.

5

Codul familiei

Art. 131- 16

Art. 131 . 1 > (1) În aceeaşi zi cu primirea declaraţiei de căsătorie, ofiţerul de stare civilă va dispune publicarea acesteia, prin afişarea în extras, într-un loc special amenajat, la sediul primăriei unde urmează să se încheie căsătoria. (2) Extrasul din declaraţia de căsătorie va cuprinde, în mod obligatoriu: data afişării, datele de stare civilă ale viitorilor soţi, precum şi înştiinţarea că orice persoană poate face opunere la căsătorie, în termen de 1O zile de la data afişării. Notă: Potrivit dispoziţiilor art. 28 1 din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă: ,.Prin grija ofiţerului de stare civilă, declaraţia de căsătorie vafi publicată, prin afişarea în extras, în ziua în care afost primită, la locul special amenajat la sediul primăriei unde se va încheia căsătoria. "

Art. 14. (1) Orice persoană poate face opunere la căsătorie, dacă există o piedică legală ori dacă alte cerinţe ale legii nu sunt îndeplinite. (2) Opunerea la căsătorie se va face numai în scris, cu arătarea dovezilor pe care ea se întemeiază. Art. 15. Ofiţerul de stare civilă va refuza să constate încheierea căsătoriei dacă, în temeiul verificărilor ce este dator să facă, al opunerilor primite sau al informaţiilor ce are, găseşte că cerinţele legii nu sunt îndeplinite. Notă: Potrivit dispoziţiilor art. 30 din Legea nr. 119/1996 cu· privire la actele de stare civilă: ,. Ofiţerul de stare civilă nu încheie căsătoria dacă constată că nu suni îndeplinite cerinţele legii, consemnând refuzul într-un proces-verbal. "

Art. 16. (1) 2> Căsătoria se încheie prin consimţământul viitorilor soţi. Aceştia sunt obligaţi să fie prezenţi împreună, însoţiţi de doi martori, la sediul primăriei, pentru a-şi da consimţământul personal şi în mod public în faţa ofiţerului de stare civilă. (2) Cu toate acestea, în cazurile arătate de legea specială, ofiţerul de stare civilă va putea încheia căsătoria şi)n afara sediului serviciului de stare civilă, cu respectarea condiţiilor prevăzute în alin. (1). Notă: Potrivit dispoziţiilor art. 31 din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă: ,. (1) La încheierea căsătoriei, ofiţerul de stare civilă ia consimţământul viitorilor soţi, liber şi deplin exprimat, în prezenţa a

> Art. 13 a fost introdus prin art. I pct. 1 din Legea nr. 23/1999. > Alin. (1) al art. 16 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 2 din Legea nr. 23/1999. 1

2

6

Art. 17-20

Codul familiei

doi martori, după care îi declară căsătoriţi, le citeşte dispoziţiile din Codulfamiliei, privind drepturile şi obligaţiile soţilor, şi întocmeşte, de îndată, actul de căsătorie. (2) A ctul de căsătorie se semnează de către soţi, cu numele defamilie pe care au convenit să îl poarte în timpul căsătoriei, de cei doi martori şi de către ofiţerul de stare civilă. " De asemenea, potrivit art. 32 din acelaşi act normativ, ,. La încheierea căsătoriei între cetăţeni străini sau între aceştia şi cetăţeni români, dacă nu cunosc limba română, precum şi în cazul în care unul sau ambii viitori soţi sunt surdomuţi, se va folosi interpret autorizat, încheindu-se în acest sens un proces-verbal. "

Art. 17. n Ofiţerul de stare civilă, luând consimţământul viitorilor soţi, va întocmi, de îndată, în registrul actelor de stare civilă, actul de căsătorie, care se semnează de către soţi i de cei doi m�ori şi de către ofiţerul de stare civilă. Notă: Potrivit dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 1 1 9/1 996 cu privire la actele de stare civilă: ,. (]) Căsătoria se încheie în termen de 1 O zile, în

care se cuprind atât ziua când afostfăcută declaraţia de căsătorie, cât şi ziua în care se oficiază căsătoria. (2) Primarul municipiului, al sectorului municipiului Bucureşti, al oraşului sau al comunei unde urmează a se încheia căsătoria poate să încuviinţeze, pentru motive temeinice, încheierea căsătoriei înainte de împlinirea terme­ nului prevăzut la alin. (1). "

Art. 18. Căsătoria nu poate fi dovedită decât prin certificatul de căsă­ torie, eliberat pe baza actului întocmit în registrul actelor de stare civilă.

Capitolul . 2. Nulitatea căsătoriei Art. 19. 2i Este nulă căsătoria încheiată cu încălcarea dispoziţiilor prevăzute la art. 4, 5, 6, 7 lit. a), art. 9, 1 3 1 şi 1 6. Art. 20. Căsătoria încheiată împotriva dispoziţiilor privitoare la vârsta legală nu va fi declarată nulă dacă, între timp acela dintre soţi care nu avea vârsta cerută pentru căsătorie a împlinit-o ori dacă soţia a dat naştere unui copil sau a rămas însărcinată. 1 > Art. 1 7 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 3 din Legea nr. 23/1 999. 2> Art. I 9 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. l pct. 4 din Legea nr. 23/1 999.

7

Codul familiei

Art. 2 1 -27

Art. 2 1 . ( 1 ) Căsătoria poate fi anulată la cererea soţului al cărui consimţământ a fost viciat prin eroare cu privire la identitatea fizică a celuilalt soţ, prin viclenie sau prin violenţă. (2) Anularea căsătoriei din aceste cauze poate fi cerută de cel al cărui consimţământ a fost viciat, în termen de şase luni de la încetarea violenţei ori de la descoperirea erorii sau a vicleniei. Art. 22. ( 1 ) În cazul în care soţul unei persoane declarate moartă s-a recăsătorit şi, după aceasta, hotărârea declarativă de moarte este anulată, căsătoria cea nouă rămâne valabilă. ( 2) Prima căsătorie este desfăcută pe data încheierii noii căsătorii. Art. 23. ( 1 ) Soţul care a fost de bună-credinţă la încheierea căsătoriei, declarată nulă sau anulată, păstrează, până la data când hotărârea instanţei judecătoreşti rămâne definitivă, situaţia unui soţ dintr-o căsătorie valabilă. (2) Declararea nulităţii căsătoriei nu are nici o urmare în privinţa copiilor, care îşi păstrează situaţia de copii din căsătorie. Art. 24. ( 1 ) În cazul prevăzut în art. 23 alin. ( 1 ) cererea de întreţinere a soţului de bună-credinţă şi raporturile patrimoniale dintre bărbat şi femeie sunt supuse, prin asemănare, dispoziţiilor privitoare la divorţ. (2) Tot astfel, în cazul prevăzut în art. 23 alin. (2) se vor aplica, prin asemănare, dispoziţiile prevăzute la divorţ, în ce priveşte drepturile şi obligaţiile dintre părinţi şi copii.

Capitolul 3. Efectele căsătoriei Secţiunea I. Drepturile şiobligaţiile personale ale soţilor Art. 25. Bărbatul şi femeia au drepturi şi obligaţii egale în căsătorie. Art. 26. Soţii hotărăsc de comun acord în tot ce priveşte căsătoria. Art. 27. ( 1 ) La încheierea căsătoriei, viitorii soţi vor declara, în faţa delegatului de stare civilă, numele pe care s-au învoit să-l poarte în căsătorie. (2) Soţii pot să:şi păstreze numele lor dinaintea căsătoriei, să ia numele unuia sau altuia dintre ei sau numele lor reunite. 8

Art. 28-32

Codul familiei

Art. 28. ( 1) Boţii sunt obligaţi să poarte în timpul căsătoriei numele comun declarat. (2) Dacă soţii s-au învoit să poarte în timpul căsătoriei un nume comun şi l-au declarat la încheierea căsătoriei potrivit dispoziţiilor art. 27 din codul de faţă, fiecare dintre soţi nu va putea cere schimbarea acestui nume, pe cale administrativă, decât cu consimţământul celuilalt soţ.

Secţiunea a li-a. Drepturile şi obligaţiile patrimoniale ale sofilor Art. 29. Soţii sunt obligaţi să contribuie, în raport cu mijloacele fiecă­ ruia, la cheltuielile căsniciei. Art. 30. ( 1) Bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soţi, sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soţilor. (2) Orice convenţie contrară este nulă. (3) Calitatea de bun comun nu trebuie să fie dovedită. Art. 3 1 . Nu sunt bunuri comune, ci bunuri proprii ale fiecărui soţ: a) bunurile dobândite înainte de încheierea căsătoriei; b) bunurile dobândite în timpul căsătoriei prin moştenire, legat sau donaţie, afară numai dacă dispunătorul a prevăzut că ele vor fi comune; c) bunurile de uz personal şi cele destinate exercitării profesiunii unuia dintre soţi; d) bunurile dobândite cu titlu de premiu sau recompensă, manuscrisele ştiinţifice sau literare, schiţele şi proiectele artistice, proiectele de investiţii şi inovaţii, precum şi alte asemenea bunuri; e) indemnizaţia de asigurare sau despăgubirea pentru pagube prici­ nuite persoanei; f) valoarea care reprezintă şi înlocuieşte un bun propriu sau bunul în care a trecut aceasta valoare: Art. 32. Soţii răspund cu bunurile comune pentru: a) cheltuielile făcute cu administrarea oricăruia dintre bunurile lor comune; b) obligaţiile ce au contractat împreună; c) obligaţiile contractate de fiecare dintre soţi pentru împlinirea nevoilor obişnuite ale căsniciei;

9

Art. 33-37

Codul familiei

d) repararea prejudiciului cauzat prin însuşirea de către unul dintre soţi a unor bunuri proprietate publică, dacă prin aceasta au 'sporit bunurile comune ale soţilor. Art. 33. (1) Bunurile comune nu pot fi urmărite de creditorii personali ai unuia dintre soţi. (2) Cu toate ace�tea, după urmărirea bunurilor proprii ale soţului debitor, creditorul său personal poate cere împărţirea bunurilor comune, însă numai în măsura necesară pentru acoperirea creanţei sale. (3) În acest din urmă caz, bunurile atribuite prin împărţire fiecărui soţ devin proprii. Art. 34. Creditorii vor putea urmări şi bunurile proprii ale soţilor, însă numai după urmărirea bunurilor comune. Art. 35. (1 ) Soţii administrează şi folosesc împreună bunurile comune şi dispun tot astfel de ele. (2) Oricare dintre soţi, exercitând singur aceste drepturi este socotit ca are şi consimţământul celuilalt soţ. Cu toate acestea, nici unul dintre soţi nu poate înstrăina şi nici nu poate greva un teren sau o construcţie ce face parte din bunurile comune, dacă nu are consimţământul celuilalt soţ. Art. 36. (1) La desfacerea căsătoriei, bunurile comune se împart între soţi, potrivit învoielii acestora. Dacă soţii nu se învoiesc asupra împărţirii bunurilor comune, va hotărî instanţa judecătorească. (2) Pentru motive teJ:!1E�nice, bunurile comune, în întregime sau numai o parte dintre ele; pot împărţi prin hotărârejudecătorească şi în timpul căsătoriei. Bunurile astfel împărţite devin bunuri proprii. Bunurile neîm­ părţite, precum şi cele ce se vor dobândi ulterior, sunt bunuri comune.

se

Capitolul 4. Desfacerea căsătoriei Art. 37. (1 ) Căsătoria jnJ..eteaz,ii pr1ii moartea unuia dintre soţi sau prin declararea judecătorească a morţii ~unuia dintre ei. (2) 1 > Căsătoria se po�te desface prin divorţ. IJ Alin. (2) al art. 37 este reprodus astfel cwn a fost modificat prin art. VIII pct. I din Legea nr. 59/1993.

Art. 38-4 1

Codul familiei

Art. 38. 1 > (1) Instanţa judecătorească poate desface căsătoria prin divorţ atunci când; datorită unor motive temeinice, raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă. (2) Divorţul poate fi pronunţat şi numai pe baza acordului ambilor soţi, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: a) până la data cererii de divorţ a trecut cel puţin un an de la încheierea căsătoriei; b) nu există copii minori rezultaţi din căsătorie. (3) Oricare dintre soţi poate cere divorţul atunci când starea sănătăţii sale face imposibilă continuarea căsătoriei. ( 4) La soluţionarea cererilor accesorii divorţului, referitoare la încre­ dinţarea copiilor minori, obligaţia de întreţinere şi folosirea locuinţei, instanţa va ţine seama şi de interesele minorilor. Art. 39. ( 1 ) 2> Căsătoria este desfăcută din ziua când hotărârea prin care s-a pronunţat divorţul a rămas irevoc_abilă . . (2) Faţă de cel de-al treilea, efectele patrimoniale ale căsătoriei încetează de la data când s-a făcut menţiune despre hotărârea de divorţ pe marginea actului de căsătorie sau de la data când ei au cunoscut divorţul pe alta cale. Art. 40. ( 1 ) La desfacerea căsătoriei prin divorţ, soţii se pot învoi ca soţul care, potrivit art. 27, a purtat în timpul căsătoriei numele de fumilie al celuilalt soţ, să poarte acest nume şi după desfacerea căsătoriei. (2) Instanţa judecătorească va lua act de această învoială prin hotă­ rârea de divorţ. Instanţa, pentru motive temeinice, poate să încuviinţeze acest drept chiar în lipsa unei învoieli între soţi. (3) Dacă nu a intervenit o învoială sau dacă instanţa nu a dat încuviin­ ţarea, fiecare dintre foştii soţi va purta numele ce avea înainte de căsătorie. Art. 4 1 . ( 1 ) Până la desfacerea căsătoriei în condiţiile prevăzute de art. 39, soţii îşi datorează întreţinere. (2) Soţul divorţat are dreptul la întreţinere, dacă se află în nevoie din pricina unei'incapacităţi de muncă survenite înainte de căsătorie, ori în timpul căsătoriei; el are drept la întreţinere şi atunci când incapacitatea se IJ Art. 38 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. VIII pct. 2 din Legea nr. 59/1993. 2 J Alin. ( I ) al art. 39 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. VIII pct. 3 din Legea nr. 59/1993.

11

Codul familiei

Art. 42-43

iveşte în decurs de un an de la data desfacerii căsătoriei, însă numai dacă incapacitatea se datorează unei împrejurări în legătură cu căsătoria. (3) Întreţinerea datorată potrivit dispoziţiilor alin. (2) poate fi stabilită până la o treime din venitul net din muncă al soţului obligat la plata ei, potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui ce urmează a o plăti. Această întreţinere, împreună cu întreţinerea datorată copiilor, nu va putea depăşi jumătate din venitul net din muncă al soţului obligat la plată. (4) Când divorţul este pronunţat num\}i din vina unuia dintre soţi, acesta nu va beneficia de prevederile alin. (2) şi (3 ) decât timp de µn an de la desfacerea căsătoriei. (5) În toate cazurile, dreptul la întreţinere încetează prin recăsătorirea soţului îndreptăţit să o primească. Art. 42. (1 ) Instanţa judecătorească va hotărî, odată cu pronunţarea divorţului, căruia dintre părinţi vor fi încredinţaţi copiii minori. În acest scop, instanţa va asculta părinţii şi autoritatea tutelară şi, ţinând seama de interesele copiilor, pe care de asemenea îi va asculta dacă au împlinit vârsta de zece ani, va hotărî pentru fiecare dintre copii, da,că va fi încre­ dinţat tatălui sau mamei. (2) Pentru motive temeinice, copiii pot fi încredinţaţi unor rude ori unor alte persoane, cu consimţământul acestora, sau unor instituţii de ocrotire. (3 ) Totodată, instanţa judecătorească va stabili contribuţia fiecărui părinte la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profe­ sională a copiilor. (4) Învoiala părinţilor privitoare la încredinţarea copiilor şi la contribuţia fiecărui părinte la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a acestora va produce efecte numai dacă a fost în_cµyiinţată de instanţa judecătorească. Art. 43. (1 ) Părintele divorţat, căruia i s-a încredinţat copilul, exercită cu privire la aceasta drepturile părinteşti. (2) Când copilul a fost încredinţat unei alte persoane sau unei instituţii de ocrotire, instanţa judecătorească va stabili care dintre părinţi va exercita dreptul de a-i administra bunurile şi de a-l reprezenta sau de a-i încuviinţa 12

Art. 44-46

Codul familiei

actele. Persoana sau instituţia de ocrotire socială căreia i s-a încredinţat copilul va avea faţă de acesta numai drepturile şi îndatoririle ce revin părinţilor privitor la persoana copilului. Dispoziţiile art. 108 se aplică prin asemănare. (3) Părintele divorţat, căruia nu i s-a încredinţat copilul, păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum şi de a veghea la creşterea, educarea, învăţătura şi pregătirea lui profesională. Art. 44. (1 ) În cazul schimbării împrejurărilor, la cererea oricăruia dintre părinţi sau a copilului, dacă acesta a împlinit vârsta de paisprezece ani, a autorităţii tutelare sau a vreunei instituţii de ocrotire, instanţa judecă­ torească va putea modifica măsurile privitoare la drepturile şi obligaţiile personale sau patrimoniale între părinţii divorţaţi şi copii. (2) Modificarea măsurilor luate potrivit dispoziţiilor art. 42 alin. (1) şi (2) se va face cu paza cerinţelor prevăzute de acele dispoziţii.

Titlul li. Rudenia Capitolul 1 . Dispoziţii generale Art. 45. (1 ) Rudenia este legătura bazată pe descendenţa unei per­ soane dintr-o altă persoană sau pe faptul că mai multe persoane au un ascendent comun. (2) În primul caz rudenia este în_linie dreaptă, iar în al doilea în linie colaterală. Rudenia în linie dreaptă poate fi ascendentă sau descendentă. Art. 46 . .Gradul de rudenie se stabileşte astfel: a) în linie dreaptă, după numărul naşterilor; astfel, fiul şi tatăl sunt rude de gradul întâi, nepotul de fiu şi bunicul sunt rude de gradul al doilea; b) în linie colaterală, după numărul naşterilor, urcând de la una dintre rude până la ascendentul comun şi coborând de la acesta până la cealaltă rudă; astfel fraţii sunt rude în gradul al doilea, unchiul şi nepotul în gradul al treilea, verii primari în gradul al patrulea.

13

Codul familiei

Art. 47-52

Capitolul 2. Filiaţia Secfiunea I. Filiafia fafă de mamă Art. 47. (1) Filiaţia faţă de mamă rezultă din faptul naşterii. (2) Ea se dovedeşte prin certificatul constatator al naşterii. Art. 48. ( 1 ) Dacă naşterea nu :a fost înregistrată în registrul de stare civilă ori dacă copilul a fost trecut în registrul de stare civilă ca născut din părinţi necunoscuţi, mama poate recunoaşte pe copil. (2) Recunoaşterea se poate face fie prin declaraţie la serviciul de stare civilă I)' fieprintr-un înscris autentic, fie prin testament. (3) Recunoaşterea, chiar tăcută prin testament, nu se poate revoca. Art. 49. Recunoaşterea care nu corespunde adevărului poate fi contestată de orice persoană interesată.

Art. 50. În cazul în care, din orice împrejurări, dovada filiaţiei faţă de mamă nu se poate face prin certificatul constatator al naşterii, ori în cazul în care se contestă realitatea celor cuprinse în certificatul constatator al naşterii, dovada filiaţiei faţă de mamă se poate face în faţa instanţei judecătoreşti prin orice mijloc de probă. Art. 5 1 . ( 1) Copilul nu poate reclama o stare civilă contrară aceleia care rezultă din certificatul de naştere şi folosirea stării civile conforme cu acest certificat. (2) De asemenea, nimeni nu poate contesta starea civilă a copilului care are folosirea unei stări civile conforme cu certificatul său de naştere. _

Art. 52. ( 1 ) Acţiunea pentru stabilirea filiaţiei faţă de mamă aparţine numai copilului; ea poate fi pornită de reprezentantul legal, în cazul în care copilul este minor sau pus sub interdicţie. (2) Dreptul de a porni acţiunea pentru a stabili filiaţia faţă de mamă nu trece asupra moştenitorilor copilului; ei pot continua --- . acţiunea pornită acesta.

-a;

IJ Referirea la „serviciul de stare civilă" trebuie înţeleasă ca fiind făcută la „serviciul public comunitar de evidenţă a persoanelor". În acest sens a se vedea O.G. nr. 84/2001 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea serviciilor publice comunitare de evidenţă a persoanelor, cu modificările ulterioare. 14

Art. 53-56

Codul familiei

(3) Acţiunea pentru stabilirea filiaţiei faţă de mamă poate fi pornită şi împotriva moştenitorilor pretinsei mame. (4) Acţiunea nu se prescrie în timpul vieţii copilului.

Secfiunea a li-a. Filiafia fafă de tată Art. 53. (1) Copilul născut în timpul căsătoriei are ca tată pe soţul mamei. (2) Copilul născut după desfacerea, declararea nulităţii sau anularea căsă­ toriei are ca tată pe fostul soţ al mamei, dacă a fost conceput în timpul căsă­ toriei şi naşterea a avut loc înainte ca mama să fi intrat într-o nouă căsătorie. (3) Dispoziţiile art. 5 1 sunt aplicabile şi situaţiilor prevăzute în prezentul articol. Art. 54. ( 1 ) Paternitatea poate fi tăgăduită, dacă este cu neputinţă ca soţul mamei să fie tatăl copilului. (2) Acţiunea în tăgăduirea paternităţii poate fi pornită numai de soţ; moştenitorii acestuia pot continua acţiunea pornită de el. (3) Dacă soţul este pus sub interdicţie, acţiunea va putea fi pornită de tutore, însă numai cu încuviinţarea autorităţii tutelare.

(4) În toate cazurile, mama copilului va fi citată.

Constitufionalitate:

Prin Decizia nr. 349 din 19 decembrie 200 I (M. Of. nr. 240 din 1O aprilie 2002) Curtea Constituţională, admiţând excepţia de neconstituţionalitate, a constatat că dispoziţiile art. 54 alin. (2) din Codul familiei sunt neconstituţionale în măsura în care nu recunosc decât tatălui, iar nu şi mamei şi copilului născut în timpul căsătoriei, dreptul de a porni acţiunea în tăgăduirea paternităţii.

Art. 55. ( 1 ) Acţiunea în tăgăduirea paternităţii se prescrie în termen de şase luni de la data când tatăl a cunoscut naşterea copilului.

(2) În cazul în care, mai înainte de împlinirea acestui termen, tatăl a fost pus sub interdicţie, un nou termen curge pentru tutore de la data când acesta a aflat despre naşterea copilului. (3) Dacă acţiunea nu a fost pornită de acesta, ea poate fi pornită de tată după ce i s-a ridicat interdicţia, înăuntrul unui nou termen de şase luni. Art. 56. Filiaţia faţă de tată se stabileşte, în afară de cazurile prevăzute în art. 53„ prm'recunoaştere sau hotărâre judecătorească. 15

Codul familiei

Art. 57-62

Art. 57. (1) Copilul conceput şi născut în afară de căsătorie poate fi recunoscut de către tatăl său; după moartea copilului, acesta poate fi recunoscut numai dacă a lăsat descendenţi fireşti. (2) Recunoaşterea se face prin declaraţie făcută la serviciul de stare civilă, fie odată cu înregistrarea naşterii, · fie după această dată; recunoaşterea poate fi făcută şi prin înscris autentic sau prin testament. (3) Recunoaşterea, chiar făcută prin testament, nu se poate revoca. Art. 58. (1) Recunoaşterea care nu corespunde adevărului poate fi contestată de orice persoană interesată. (2) Dacă recunoaşterea este contestată de mamă, de cel recunoscut sau de descendenţii acestuia, dovada paternităţii este în sarcina autorului recunoaşterii sau a moştenitorilor săi. Art. 59. (1) Acţiunea în stabilirea paternităţii din afara căsătoriei apar­ ţine copilului şi se porneşte în numele său de către mamă, chiar dacă este minoră, ori de reprezentantul lui legal. (2) Dreptul de a pomi acţiunea în stabilirea paternităţii nu trece asupra moştenitorilor copilului; ei pot continua acţiunea pornită de acesta. (3) Acţiunea în stabilirea paternităţii poate fi pornită şi împotriva moşte­ nitorilor pretinsului tată. Art. 60. (1) Acţiunea de stabilirea paternităţii din afara căsătoriei poate fi pornită în termen de un an de la naştere11 copilului. (2) Dacă, în cazul prevăzut în art. 54 alin. (l ), un copil a pierdut calitatea de copil din căsătorie prin efectul unei hotărâri judecătoreşti, termenul de un an pentru pornirea acţiunii în stabilirea paternităţii din afara căsătoriei va curge de la data când acea hotărâre a rămas definitivă. (3) În cazul în care mama a convieţuit cu pretinsul tată ori dacă acesta din urma a prestat copilului întreţinere, termenul de un an va curge de ·· la încetarea convieţuirii ori a întreţinerii. Art. 6 1 . Timpul cuprins între a trei sute şi a o sută optzecea zi dinain­ tea naşterii copilului�timpul legal al concepţiunii. El se socoteşte de la zi la zi.

Secfiunea a III-a. Situa/ia legală a copilului _ Art. 62. (1 ) Copilul din căsătorie ia numele de familie comun al părinţilor. 16

Art. 63-86

Codul familiei

(2) Dacă părinţii nu au un nume de familie comun, copilul va lua numele de familie al unuia dintre ei ori numele lor reunite. În acest caz, numele copilului se va stabili prin învoiala părinţilor şi se va declara, odată cu naşterea copilului, la serviciul de stare civilă 1 i. În lipsa unei asemenea învoieli, autoritatea tutelară de la domiciliul copilului va hotărî, ascultând pe părinţi, dacă copilul va purta numele unuia dintre ei sau numele lor reunite. Art. 63. Copilul din afara căsătoriei a cărui filiaţie a fost stabilită prin recunoaştere sau prin hotărâre judecătorească are, faţă de părinte şi rudele acestuia, aceeaşi situaţie ca_şi situaţia legală a unui copil din căsătorie. Art. 64. (1) Copilul din afara căsătoriei dobândeşte numele de familie al aceluia dintre părinţi faţă de care filiaţia a fost mai întâi stabilită. (2) În cazul în care filiaţia a fost stabilită ulterior şi faţă de celălalt părinte, instanţa judecătorească va putea da încuviinţarea copilului să poarte numele acestuia din urma. (3) În cazul în care copilul a fost recunoscut în acelaşi timp de ambii părinţi, se aplică dispoziţiile art. 62 alin. (2). Art. 65. Dacă filiaţia copilului din afara căsătoriei este stabilită faţă de ambii părinţi, încredinţarea lui, precum şi contrÎbuţia părinţilor la cheltuielile de creştere, educare, învăţătura şi pregătire profesională, se vor hotărî potrivit disp�iţiilor art. 42-44 inclusiv, care se aplică prin asemănare.

Capitolul 3. Adopţia 2> Art. 66-85. Abrogate.

Capitolul 4. Obligaţia de întreţinere Art. 86. (1) Obligaţia de întreţinere există între soţ şi soţie, părinţi şi copii, cel care adoptă şi adoptat, bunici şi nepoţi, străbunici şi strănepoţi, fraţi şi surori, precum şi între celelalte persoane anume prevăzute de lege. (2) Are drept la întreţinere numai acela care se află în nevoie, neavând putinţa unui câştig din muncă, din cauza incapacităţii de a munci. IJ A sc ·vcdca nota de la art. 48 . J Capitolul 3 a fost abrogat prin O.U.G . nr. 25/1997 cu privire la adopţii.

2

17

Codul familiei

Art. 87-92

(3) Descendentul, cât timp este minor, are drept la întreţinere, oricare ar fi pricina nevoii în care se află. Art. 87. (1) Soţul care a contribuit la întreţinerea copilului celuilalt soţ este obligat să continue a da întreţinere copilului, cât timp acesta este minor, însă numai dacă părinţii săi fireşti au murit, sunt dispăruţi ori sunt în nevoie. (2) Copilul va putea fi obligat să dea întreţinere celui care l-a întreţinut timp de zece ani, astfel cum se arată în alineatul precedent. Art. 88. 'l Abrogat. Art. 89. Întreţinerea se datorează în ordinea următoare: a) soţii îşi datorează întreţinerea înaintea celorlalţi obligaţi; b) descendentul este obligat la întreţinere înaintea ascendentului, iar, dacă sunt mai mulţi descendenţi sau mai mulţi ascendenţi, cel în grad mai apropiat înaintea celui mai îndepărtat; c) cel care adoptă este obligat la întreţinere înaintea părinţilor fireşti; d) fraţii şi surorile îşi datorează întreţinere după părinţi, însă înaintea bunicilor. Art. 90. (1) În cazul în care mai multe dintre persoaneie prevăzute în art. 89 sunt obligate să întreţină aceeaşi persoană, ele vor contribui la plata întreţinerii, proporţional cu mijloacele ce au. (2) Dacă părintele are drept la întreţinere de la mai mulţi copii, el poate, în caz de urgenţă, să pornească acţiunea numai împotriva unuia dintre ei. Cel care a plătit întreţinerea se poate întoarce împotriva celorlalţi obligaţi pentru partea :fiecăruia. Art. 91 . În cazul în care cel obligat în primul rând la întreţinere nu are mijloace îndestulătoare pentru a acoperi nevoile cehii ce o cere, instanţa judecătorească va putea obliga pe celelalte persoane îndatorate la întreţinere să o completeze, în ordinea stabilită de art. 89. Art. 92. Când cel obligat nu poate presta, în acelaşi timp, întreţinerea tuturor celor care sunt în drept să i-o ceară, instanţa judecătorească, 1

J Art. 88 a fost abrogat prin art. 142 alin. ( I ) lit. a) din Legea nr. 272/2004. 18

Art. 93-96

Codul familiei

ţinând seama de nevoile fiecăreia dintre aceste persoane, poate hotărî fie ca întreţinerea să se plătească numai uneia dintre ele, fie ca întreţinerea să se împartă între mai multe sau toate persoanele îndreptăţite să o ceară. În acest caz instanţa va hotărî, totodată, modul în care se va împărţi întreţinerea între persoanele care urmează a o primi. Art. 93. ( 1 ) Obligaţia de întreţinere se execută în natură sau prin plata unei pensii în bani. (2) Instanţa judecătorească va stabili felul şi. modalităţile executării, ţinând seama de împrejurări. Art. 94. (1) Întreţinerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui ce urmează a o plăti. (2) Instanţa judecătorească va putea mări sau micşora obligaţia de întreţinere sau a hotărî, încetarea ei, după cum se schimbă mijloacele celui care dă întreţinerea sau nevoia celui ce o primeşte. (3) Când întreţinerea este datorată de părinte sau de cel care adoptă, ea se stabileşte până la o pătrime din câştigul sau din munca pentru un copil, o treime pentru doi copii şi o jumătate pentru trei sau mai mulţi copii. Art. 95. Obligaţia de întreţinere se stinge, în afară de cazul prevăzut în art. 96, prin moartea debitorului sau a celui îndreptăţit la pensia de întreţinere. Art. 96. ( 1) Moştenitorul persoanei care a fost obligată la întreţinerea unui minor sau care i-a dat întreţinerea fără a avea obligaţia legală este ţinut, în măsura valorii bunurilor moştenite, să continue întreţinerea, dacă părinţii minorului au murit, sunt dispăruţi sau sunt în nevoie, însă numai cât timp cel întreţinut este minor. (2) În cazul în care sunt mai mulţi moştenitori, obligaţia este solidară, fiecare dintre ei contribuind proporţional cu valoarea bunurilor moştenite.

19

Codul familiei

Art. 97- 1 0 1

Titlul III. Ocrotirea celor lipsiţi de capacitate, a celor cu capacitate restrânsă şi a altor persoane Capitolul 1 . Ocrotirea minorului Secţiunea I. Drepturile şi indatoririle părinţilor faţă de copii şi minori Art. 97. (1) Ambii părinţi au aceleaşi drepturi şi îndatoriri faţă de copiii lor minori, fără a deosebi după cum aceştia sunt din căsătorie, din afara căsătoriei ori adoptaţi. (2) Ei exercită drepturile lor părinteşti numai în interesul copiilor. Art. 98. ( 1) Măsurile privitoare la persoana şi bunurile copiilor se iau de către părinţi, de comun acord. (2) Dacă unul dintre părinţi este mort, decăzut din drepturile părin­ teşti, pus sub interdicţie sau, din orice împrejurare, se află în neputinţă de a-şi manifesta voinţa, celălalt părinte exercită singur drepturile părinteşti. Art. 99. De câte ori se iveşte neînţelegere între părinţi cu privire la exerciţiul drepturilor părinteşti, autoritatea tutelară, după ce ascultă pe părinţi, hotărăşte, potrivit cu interesul copilului. Art. 1 00. (1) Copilul minor locuieşte la părinţii săi. (2) Dacă părinţii nu locuiesc împreună, aceştia vor decide, de comun acord, la care dintre ei va locui copilul. (3) În caz de neînţelegere între părinţi, instanţa judecătorească, ascultând autoritatea tutelară, precum şi pe copil, dacă acesta a împlinit vârsta de zece ani, va decide, ţinând seama de interesele copilului. Art. 1 0 1 . (1) Părinţii sunt datori să îngrijească de copil. (2) Ei sunt obligaţi să crească copilul, îngrijind de sănătatea şi dezvol­ tarea lui fizică, de educarea, învăţătura şi pregătirea profesională a acestuia,

20

Art. 1 02- 1 07

Codul familiei

potrivit cu însuşirile lui, în conformitate cu ţelurile statului socialist, spre a-l face folositor colectivităţii. Notă: Expresia „ în conformitate cu ţelurile statului socialist, spre a-l face folositor comunităţii " a fost abrogată expres, indirect, prin art. 1 54 alin. ( 1 ) din Constituţie.

Art. 1 02. Autoritatea tutelară poate da încuviinţare copilului, la cererea acestuia, după împlinirea vârstei de paisprezece ani, să-şi schimbe felul învăţăturii ori pregătirii profesionale stabilită de părinţi sau să aibă locuinţa pe care o cere desăvârşirea învăţăturii ori pregătirii profesionale. Art. 1 03. ( 1) Părinţii au dreptul să ceară înapoierea copilului de la orice persoana care îl ţine fără drept. (2) Instanţa judecătorească va respinge cererea, dacă înapoierea este contrară intereselor copilului. Acesta va fi ascultat dacă a împlinit vârsta de zeceam. Art. 1 04. 1 > Abrogat. Art. 1 05. (1) Părinţii au dreptul şi îndatorirea de a administra bunurile copilului lor minor şi de a-l reprezenta în actele civile până la data când el împlineşte vârsta de paisprezece ani. (2) După împlinirea vârstei de paisprezece ani minorul exercită singur drepturile şi îşi execută tot astfel obligaţiile, însă numai cu înruviinţarea prealabilă a părinţilor, spre a-l apăra împotriva abuzurilor din partea celui de-al treilea. (3) Dispoziţiile secţiunii a II-a din prezentul capitol vor fi aplicabile prin asemănare. Cu toate acestea nu se va întocmi inventarul prevăzut în art. 126, în ca�� ��e copilul mi are alte bunuri decât cele de uz personal. Art. 1 06.J�_ă!_ÎQtel_e nu are nici un drept asupra bunurilor copilului şi nici copilul asupra bunurilor părintelui în afară de dreptul la moştenire şi la întreţinere. Art. 1 07. ( 1) Copilul minor este întreţinut de părinţii săi: (2) Dacă minorul are un venit propriu, care nu este îndestulător, părinţii au obligaţia să asigure condiţiile necesare pentru creşterea, educarea, învăţătura şi pregătirea sa profesională. 1

1 Art. I 04 a fost abrogat prin Legea nr. 3/1 970.

21

Codul familiei

Art. 1 08- 1 1 3

(3) În caz de neînţelegere, întinderea obligaţiei de întreţinere datorată de părinţi minorului, felul şi modalităţile executării precum şi contribuţia fiecăruia dintre părinţi, se vor stabili de instanţa judecătorească cu ascultarea autorităţii tutelare. Art. 1 08. (1) Autoritatea tutelară este obligată să exercite un control efectiv şi continuu asupra felului în care părinţii îşi îndeplinesc îndatoririle privitoare la persoana şi bunurile copilului, (2) Delegaţii autorităţii tutelare au dreptul să viziteze copiii la locuinţa lor şi să se informeze pe orice cale despre felul cum aceştia sunt îngrijiţi în ceea ce priveşte sănătatea şi dezvoltarea lor fizică, educarea, învăţătura şi pregătirea lor profesională, în conformitate cu ţelurile statului, pentru o activitate folositoare colectivităţii 1 >; la nevoie, ei vor da îndrumările necesare. Art. 1 09. (1) Dacă sănătatea sau dezvoltarea fizică a copilului este primejduită prin felul de exercitare a drepturilor părinteşti, prin purtare abuzivă sau prin neglijenţa gravă în îndeplinirea îndatoririlor de părinte, ori dacă educarea, învăţătura sau pregătirea profesională a copilului nu se face în spirit de devotament faţă de România; instanţa judecătorească, la cererea autorităţii tutelare, va pronunţa decăderea părintelui din drepturile părinteşti. (2) Citarea părinţilor şi a autorităţii tutelare este obligatorie. Art. 1 1 0. Decăderea din drepturile părinteşti nu scuteşte pe părinte de îndatorirea de a da întreţinere copilului. Art. 1 1 1 . Autoritatea tutelară va îngădui părintelui decăzut din drep­ turile părinteşti să păstreze legături personale cu copilul, afară numai dacă, prin asemenea legături, creşterea, educarea, învăţătura sau pregătirea profesională a copilului ar fi în primejdie. Art. 1 1 2. Instanţa judecătorească va reda părintelui decăzut din drepturile părinteşti exerciţiul acestor drepturi, dacă au încetat împrejurările care au dus la decădere, astfel încât, prin redarea acestor drepturi, creşterea, educarea, învăţătura, pregătirea profesională şi interesele patrimoniale ale copilului nu mai sunt în primejdie.

Secfiunea a li-a. Tutela minorului • Art. 1 1 3. În cazul în care ambii părinţi fiind morţi, necunoscuţi, decăzuţi din drepturile părinteşti, puşi sub interdicţie, dispăruţi ori declaraţi morţi, 1 > A se vedea Nota de sub art. 101.

22

Art. 1 1 4- 1 1 7

Codul familiei

copilul este lipsit de îngrijirea ambilor părinţi precum, şi în cazul prevăzut de art. 8 5, copilul va fi pus sub tutelă. Notă: A se vedea, referitor la tutela minorului, art. 40-42 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, infra nr. 2.

Art. 1 1 4. Tutela se exercită numai în interesul minorului. Art. 1 1 5. 1 l Au obligaţia ca, în termen de cel mult cinci zile de la data când se află de existenţa unui minor lipsit de îngrijire părintească în cazurile prevăzute în art. 113, să înştiinţeze autoritatea tutelară: a) persoanele apropiate minorului precum şi administratorii şi locatarii casei în care locuieşte minorul; b) serviciul de stare civilă, cu prilejul înregistrării morţii unei persoane, precum şi biroul notarului public, cu prilejul deschiderii unei moşteniri; c) instanţele judecătoreşti, reprezentanţii Ministerului Public şi poliţia cu prilejul pronunţării, luării sau executării unor măsuri privative de libertate; d) organele administraţiei publice, instituţiile de ocrotire, precum şi orice altă persoană. Art. 1 1 6. Numirea tutorelui se face de autoritatea tutelară, din oficiu sau la încunoştiinţarea acesteia, de către cei arătaţi în art. 115. Art. 1 1 7. ( 1) Nu poate fi tutore: a) minorul sau cel pus sub interdicţie; b) cel decăzut din drepturile părinteşti sau declarat incapabil de a fi tutore; c) cel căruia i s-a restrâns exerciţiul unor drepturi politice sau civile, fie în temeiul legii, fie prin hotărârejudecătorească, precum şi cel cu rele purtări; d) cel lipsit, potrivit legii speciale, de dreptul de a alege şi de a fi ales deputat; e) cel care, exercitând o altă tutelă, a fost îndepărtat din aceasta; f) cel care, din cauza intereselor potrivnice cu ale minorului, nu ar putea îndeplini sarcina tutelei. (2) Când vreuna din împrejurările arătate în prezentul articol se iveşte în timpul tutelei, tutorele va fi îndepărtat. 1 > Denumirile unora din instituţiile prevăzute la art. 1 1 5 sunt reproduse astfel cum au fost modificate, implicit, prin acte normative ulterioare Codului familiei.

23

Codul familiei

Art. 1 1 8- 1 23

Art. 1 1 8. ( 1) Cel numit tutore nu poate refuza această sarcină. (2) Cu toate acestea poate refuza sarcina tutelei: a) cel care are vârsta de şaizeci de ani împliniţi; b) femeia însărcinată sau mama unui copil mai mic de opt ani; c) cel care creşte sau educă doi sau mai mulţi copii; d) cel care exercită a altă tutelă sau o curatelă; · e) cel care; din cauza bolii, a infirmităţii, a felului îndeletnicirii, a depăr­ tării domiciliului de locul unde se află bunurile minorului sau din alte motive întemeiate, nu ar putea să îndeplinească această sarcină. (3) Dacă vreuna dintre împrejurările arătate în prezentul articol se iveşte în timpul tutelei, tutorele poate cere să fie înlocuit. Art. 1 1 9. ( 1) Autoritatea tutelară va comunica în scris tutorelui numirea sa şi va afişa decizia de numire la consiliul popular de la domiciliul minorului. (2) Drepturile şi îndatoririle tutorelui încep de la primirea comunicării. (3) Între timp autoritatea tutelară poate lua măsurile provizorii cerute de interesele minorului. Art. 1 20. Tutorele care, fiind în exerciţiul atribuţiilor sale, a cerut înlo­ cuirea este obligat să-şi exercite aceste atribuţii până la rezolvarea cererii sale de înlocuire. - Art. 1 2 1 . (1) Tutela este o sarcină gratuită. (2) Cu toate acestea, autoritatea tutelară, ţinând seama de munca depusă în administrarea averii şi de starea materială a minorului şi a tuto­ relui, va putea acorda acestuia din urma o remuneraţie, care nu va depăşi zece la sută din veniturile bunurilor minorului. Autoritatea tutelară, potrivit împrejurărilor, va putea modifica sau suprima această remuneraţie. Art. 1 22. Minorul pus sub tutelă locuieşte la tutore. Numai cu încu­ viinţarea autorităţii tutelare minorul poate avea o altă locuinţă. Art. 1 23. ( 1 ) Tutorele are obligaţia de a îngriji de minor. ( 2) El este obligat să crească copilul, îngrijind de sănătatea şi dezvol­ tarea lui fizică, de educarea, învăţătura şi pregătirea profesională a acestuia, potrivit .cu însuşirile lui, în conformitate cu ţelurile statului, spre a-l face folositor colectivităţii.

24

Art. 1 24- 1 29

Codul familiei

Art. 1 24. (1) Tutorele are obligaţia de a administra bunurile minorului şi de a-l reprezenta în actele civile, însă numai până la data când acesta împlineşte vârsta de paisprezece ani. (2) După împlinirea vârstei de paisprezece ani minorul îşi exercită drepturile şi îşi execută tot astfel obligaţiile, însă numai cu încuviinţarea prealabilă a tutorelui, spre a-l apăra împotriva abuzurilor din partea celor de-al treilea. Art. 1 25. Dispoziţiile art. 1 02, 1 03 şi 1 06 se aplică în mod corespunzător şi în cazul tutelei. Art. 1 26. ( l) După numirea tutorelui şi în prezenţa acestuia un delegat al autorităţii tutelare va verifica la faţa locului toate bunurile minorului, întocmind, potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă, un inventar, care va fi supus aprobării autorităţii tutelare. ( 2) Creanţele pe care le au faţă de minor tutorele, soţul, o rudă în linie dreaptă ori fraţii sau surorile tutorelui pot fi plătite numai cu aprobarea autorităţii tutelare. Art. 1 27. (1) Autoritatea tutelară va stabili suma anuală necesară pentru întreţinerea minorului şi administrarea bunurilor sale. Ea va putea modifica, potrivit împrejurărilor, această sumă. (2) Cheltuielile necesare pentru întreţinerea minorului şi administrarea bunurilor sale se acoperă din veniturile acestuia. În cazul în care veniturile minorului nu sunt îndestulătoare, autoritatea tutelară va dispunp vânzarea bunurilor minorului. (3) Dacă minorul este lipsit de bunuri şi nu are părinţi sau alte rude care sunt obligaţi de lege să-i dea întreţinere, autoritatea tutelară va cere Direcţieijudeţene sau a municipiului Bucureşti pentru probleme de muncă şi ocrotiri sociale să contribuie la întreţinerea lui. Art. 1 28. Este oprit să se încheie acte juridice între tutore, soţul, o rudă în linie dreaptă ori fraţii sau surorile tutorelui, de o parte, şi minor, de alta. Art. 1 29. (1) Tutorele nu poate, în numele minorului, să facă donaţii şi nici să garanteze obligaţia altuia. (2) Tutorele nu poate, fără prealabilă încuviinţare a autorităţii tutelare, să facă valabilă înstrăinarea ori gajarea bunurilor minorului, renunţarea la 25

Codul familiei

Art. 1 30- 1 33

drepturile patrimoniale ale acestuia, precum şi să încheie orice alte acte care depăşesc dreptul de a administra. Actele făcute cu încălcarea dispo­ ziţiilor de mai sus sunt anulabile. (3) Cu toate acestea, tutorele poate înstrăina, fără prealabilă încuviin­ ţare a autorităţii tutelare, bunurile supuse pieirii ori stricăciunii, precum şi bunurile devenite nefolositoare pentru minor, dacă valoarea acestora din urmă nu depăşeşte două sute cincizeci de lei. Art. 1 30. (1) Autoritatea tutelară va acorda încuviinţarea, numai dacă actul răspunde unei nevoi sau prezintă un folos neîndoielnic pentru minor. (2) Încuviinţarea se va da pentru fiecare act în parte. (3) În caz de vânzare, încuviinţarea va arăta dacă vânzarea se va face prin bună învoială sau în alt mod. (4) În toate cazurile, autoritatea tutelară poate indica tutorelui modul în care se întrebuinţează sumele de bani obţinute. Art. 1 3 1 . (1) Sumele de bani care întrec nevoile întreţinerii minorului şi ale administrării bunurilor sale, precum şi hârtiile de valoare, vor fi depuse, pe numele minorului, la o casă de păstrare de stat, de unde nu vor putea fi ridicate decât cu încuviinţarea autorităţii tutelare. (2) Tutorele poate depune şi sumele necesare întreţinerii, tot pe numele minorului. Acestea se vor trece într-un cont separat şi vor putea fi ridicate de tutoref fără încuviinţarea prevăzută în alineatul precedent. Art. 1 32. Ori de câte ori se ivesc între tutore şi minor interese contrare, care nu sunt dintre cele care trebuie să ducă la întocmirea tutorelui, autoritatea tutelară va numi un curator. Art. 1 33. (1) Minorul care a împlinit vârsta de paisprezece ani încheie actelejuridice cu încuviinţarea prealabilă a tutorelui, iar în cazurile prevă­ zute în art. 132 şi 1 5 2 lit. c), cu încuviinţarea prealabilă a curatorului·. (2) Dacă actul pe care minorul urmează să-l încheie face parte dintre acelea pe care tutorele nu le poate încheia decât cu încuviinţarea autorităţii tutelare, va fi necesară şi prealabila încuviinţare a acesteia. (3) Minorul nu poate să facă nici chiar cu încuviinţare, donaţii şi nici să garanteze obligaţia altuia. ( 4) Actele făcute cu încălcarea dispoziţiilor de mai sus sunt anulabile.

26

Art. 1 34- 1 40

Codul familiei

Art. 1 34. (1 ) Tutorele este dator să prezinte anual autorităţii tutelare o dare de seamă despre modul cum a îngrijit de minor, precum şi despre administrarea bunurilor acestuia. (2) Darea de seamă se va prezenta autorităţii tutelare în termen de treizeci de zile de la sfârşitul anului calendaristic. (3) În afară de darea de seamă anuală, tutorele este obligat, la cererea autorităţii tutelare, să dea oricând dări de seamă despre felul cum a îngrijit de minor, precum şi despre administrarea bunurilor acestuia. Art. 1 35. Autoritatea tutelară va verifica socotelile privitoare la venitu­ rile minorului şi la cheltuielile făcute cu întreţinerea acestuia şi adminis­ trarea bunurilor sale şi, dacă sunt regulat întocmite şi corespund realităţii, va da descărcare tutorelui. Art. 1 36. (1) Autoritatea tutelară va exercita un control efectiv şi continuu asupra modului în care tutorele îşi îndeplineşte îndatoririle sale cu privire la minor şi bunurile acestuia, dispoziţiile art. 108 alin. (2) fiind aplicabile. (2) Pentru înlesnirea controlului, autoritatea tutelară va putea cere colaborarea organelor administraţiei de stat şi instituţiilor de ocr9tire. Art. 1 37. Felul învăţăturii sau pregătirii profesionale, ce minorul primea la data numirii tutorelui, nu poate fi schimbat de acesta decât cu încuviin­ ţarea autorităţii tutelare. Art. 1 38. ( 1 ) Minorul, precum şi toţi cei prevăzuţi în art. 1 1 5, pot face plângere autorităţii tutelare cu privire la actele sau faptele tutorelui păgu­ bitoare pentru minor. (2) Tutorele va fi îndepărtat dacă săvârşeşte un abuz, o neglijenţă gravă sau fapte-care îl fac nevrednic de a fi tutore, precum şi dacă nu îşi îndeplineşte mulţumitor sarcina. Art. 1 39. Până la intrarea în funcţiune a noului tutore autoritatea tutelară va numi un curat.or. Art. 1 40. ( 1 ) La încetarea tutelei, tutorele este dator ca, în termen de cel mult treizeci de zile, să prezinte autorităţii tutelare o dare de seamă generală. El are aceeaşi îndatorire şi în caz de îndepărtare din tutelă. ; (2) Bunurile care au fost în administrarea tutorelui vor fi predate, după caz, fostului minor, moştenitorilor acestuia sau noului tutore. 27

Codul familiei

Art. 1 4 1 - 1 45

Art. 1 4 1 . ( 1 ) După predarea bunurilor, verificarea socotelilor şi apro­ barea lor, autoritatea tutelară va da tutorelui descărcare de gestiunea sa. (2) Chiar dacă autoritatea tutelară a dat tutorelui descărcare de gestiune, acesta răspunde pentru paguba pri�inuită prin culpa sa. (3) Tutorele care înlocuieşte pe un alt tutore are obligaţia să ceară fostului tutore repararea pagubelor ce acesta a pricinuit minorului prin culpa sa.

Capitolul 2. Interdicţia Art. 1 42. (1) Cel care nu are discernământ pentru a se îngriji de inte­ resele sale, din cauza alienaţiei mintale ori debilităţii mintale, va fi pus sub interdicţie. (2) Pot fi puşi sub interdicţie şi minorii; Art. 1 43. Interdicţia poate fi cerută de autoritatea tutelară, precum şi de toţi cei prevăzuţi în art. 1 15. Art. 1 44. ( 1 ) Interdicţia se pronunţă de instanţa judecătorească, cu conclllll:iile procurorului, şi îşi produce efectele de la data când hotărârea a rămas definitivă. (2) După ce a rămas definitivă, hotărârea se va comunica, tără întârziere, de către instanţa judecătorească ce a pronunţat-o, instanţei locului unde actul de naştere al celui pus sub"interdicţie a fost înregistrat, spre a fi transcrisă în registrul anume destinat. (3) Când sentinţa judecătoriei prin care s-a pronunţat interdicţia a fost atacată cu recurs şi acesta a fost respins, instanţa de recurs va face ea însăşi comunicarea prevăzută de acest articol, trimiţând în copie dispozitivul sentinţei. (4) Incapacitatea celui pus sub interdicţie nu va putea fi opusă unui al treilea decât de la data transcrierii hotărârii, afară numai dacă cel de-al treilea a cunoscut interdicţia pe altă cale. Art. 1 45. ( 1) Hotărârea de punere sub interdicţie rămasă definitivă va fi comunicată de instanţa judecătorească autorităţii tutelare, care va desemna un tutore. (2) De asemenea, hotărârea de punere sub interdicţie rămasă definitivă va fi comunicată medicului şefal comunei, oraşului, municipiului sau al sectorului

28

Art. 1 46- 1 5 1

Codul famjliei

Bucureşti, pentru ca acesta să instituie asupra celui interzis, potrivit instruc�unilor Ministerului Sănătăţii, o supraveghere medicală permanentă. Art. 1 46. În caz de nevoie şi până la rezolvarea cererii de punere sub interdicţie, autoritatea tutelară va putea numi un curator pentru îngrijirea persoanei şi reprezentarea celui a cărui interdicţie a fost cerută precum şi pentru administrarea bunurilor. Art. 1 4 7. Regulile privitoare la tutela minorului care nu a împlinit vârsta de paisprezece ani se aplică şi în cazul tutelei celui pus sub interdicţie, în măsura în care legea nu dispune altfel. Art. 1 48. Tutorele celui pus sub interdicţie este în drept să ceară înlocuirea sa după trei ani dela numire. Art. 1 49. (I) Tutorele este dator să îngrijească de cel pus sub interdicţie, spre a-i grăbi vindecarea şi a-i îmbunătăţi condiţiile de viaţă; în acest scop, se vor întrebuinţa veniturile şi la nevoie toate bunurile celui pus sub interdicţie. (2) Autoritatea tutelară, de acord cu serviciul sanitar competent şi ţinând seama de împrejurări, va hotărî dacă cel pus sub interdicţie va fi îngrijit la locuinţa lui ori într-o instituţie sanitară. Art. 1 50. (1) Minorul care la data punerii sub interdicţie, se află sub ocrotirea părinţilor, va rămâne sub această ocrotire până la data când devine major, fără a i se numi tutore. Dispoziţiile art. 1 49 sunt aplicabile şi situaţiei prevăzute în prezentul alineat. (2) Dacă la data când minorul devine major el se află încă sub inter­ dicţie, autoritatea tutelară va ni.Jni un tutore. (3) În cazul în care, la data punerii sub interdicţie, minorul se află sub tutelă, autoritatea tutelară va hotărî dacă fostul tutore al minorului păstrează sarcina tutelei sau va numi un nou tutore. Art. 1 5 1 . ( 1) Dacă au încetat cauzele care au provocat interdicţia, instanţa judecătorească va pronunţa, ascultând concluziile procurorului, ridicarea sa. (2) Cererea se va putea face de cel pus sub interdicţie, de tutore, precum şi de toţi cei prevăzuţi în art. 1 15. (3) Hotărârea care pronunţă ridicarea interdic�ei îşi produce efectele de la data când a rămas definitivă. Ea se va comunica, de către instanţa judecă29

Codul familiei

Art. 1 52- 1 54

torească care a pronunţat-o, instanţei locului unde s-a transcris hotărârea de punere sub interdicţie, spre a fi de asemenea transcrisă în registrul prevăzut de art. 144 şi, totodată, spre a se face, în acelaşi registru menţiune despre ridicarea interdicţiei, pe marginea hotărârii care a pronunţat interdicţia. (4) Încetarea dreptului de reprezentare a tutorelui nu va putea fi opusă unui al treilea decât de la data când, potrivit dispoziţiilor alineatului prece­ dent, a fost făcută menţiune despre ridicarea interdicţiei, afară numai dacă cel de-al treilea a cunoscut ridicarea interdicţiei pe altă cale.

Capitolul 3. Curatela Art. 1 52. În afară de alte cazuri prevăzute de lege, autoritatea tutelară va putea institui curatela: a) dacă, din cauza bătrâneţii, a bolii sau a unei infirmităţi fizice, o persoană, deşi capabilă, nu poate, personal să-şi administreze bunurile sau să-şi apere interesele în condiţii mulţumitoare şi, din motive temeinice, nu-şi poate numi un reprezentant; b) dacă, din cauza bolii sau din alte motive, o persoană, deşi capabilă, nu poate, nici.personal, nici prin reprezentanţi, să ia măsurile necesare în cazuri a căror rezolvare nu suferă amânare; c) dacă, din cauza bolii sau din alte motive, părintele sau tutorele este împiedicat să îndeplinească un anumit act în numele persoanei ce reprezintă sau ale cărei acte le încuviinţează; d) dacă o persoană, fiind obligată să lipsească vreme îndelungată de la domiciliu, nu a lăsat un mandatar general; e) dacă o persoană a dispărut fără ·a se avea ştiri despre ea şi nu a lăsat un mandatar general. Art. 1 53. În cazurile prevăzute în art. 1 52, instituirea curatelei nu aduce nici o atingere capacităţii celui pe care curatorul îl reprezintă. Art. 1 54. (I ) Curatela se poate institui la cererea celui care urmează a fi reprezentat, a soţului sau, a rudelor, a celor arătaţi în art. 1 1 5, precum şi a tutorelui, în cazul prevăzut în art. 1 52 lit. c). Autoritatea tutelară poate institui curatela şi din oficiu. (2) Curatela nu se poate institui decât cu consimţământul celui repre­ zentat, în afară de cazurile în care consimţământul nu poate fi dat. 30

Art. 1 55- 1 6 1

Codul familiei

Art. 1 55. ( 1) În cazurile în care se instituie curatela se aplică regulile de la mandat. (2) Autoritatea tutelară poate da instrucţiuni curatorului, în locul celui reprezentat, în toate cazurile în care acesta din urmă nu este în măsură să o facă. Art. 1 56. Curatorul este în drept să ceară înlocuirea sa după trei ani de la numire. Art. 1 57. Dacă au încetat cauzele care au provocat instituirea curatelei, aceasta va fi ridicată de autoritatea tutelară la cererea curatorului a celui reprezentat, a oricăruia dintre cei prevăzuţi în art. 1 1 5 ori din oficiu.

Capitolul 4. Autoritatea tutelară Art. 1 58. Atribuţiile de autoritate tutelară aparţin organelor executive şi de dispoziţie ale consiliilor comunale, orăşeneşti, municipale sau de sector al municipiului Bucureşti. Art. 1 59. Autoritatea tutelară competentă este: a) pentru ocrotirea părintească şi tutela minorului, cea de la domiciliul minorului; b) pentru tutela persoanei pusă sub interdicţie, cea de la domiciliul acesteia ; c) pentru curatela prevăzută în art. 152 lit. a) sau c) , cea de la domiciliul persoanei reprezentate sau al minorului de paisprezece ani; d) în cazul prevăzut în art. 1 52 lit. b ), f ie autoritatea tutelară de la domiciliul persoanei reprezentate, fie autoritatea tutelară de la locul unde trebuie luate măsurile urgente; e) pentru curatela prevăzută în art. 1 52 lit. d) sau e), cea de la ultimul domiciliu din ţară al celui lipsă ori celui dispărut. Art. 1 60. Deciziile autorităţii tutelare pot fi atacate la autoritatea ierarhic superioară, care, potrivit legii, exercită atribuţiile de îndrumare şi control. Notă:· A se vedea şi Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Dispoziţii finale Art. 1 6 1 . Prezentul cod intră în vigoare la data de 1 februarie 1 954. 31

1 . Legea nr. 273/2004 privind ·regimul juridic al adopţiei publicată în M. Of. nr. 557 din 23 iunie 2004

Cuprins

Art.

Capitolul I. Dispoziţii generale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1-4 Capitolul II. Condiţiile de fond ale adopţiei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5-18 Capitolul III. Procedura adopţiei interne . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19-38 Secţiunea I. Atestarea adoptatorului sau a familiei adoptatoare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . , . . . . . . . . . . . . . . . . 19-21 Secţiunea a 2-a. Deschiderea procedurii adopţiei interne . . . . . . 22-24 Secţiunea a 3 -a. Încredinţarea în vederea adopţiei . . . . . . . . . . . . . . 25-33 Secţiunea a 4-a. Încuviinţarea adopţiei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34-38 Capitolul N. Procedura adopţ'iei internaţionale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39-49 Secţiunea 1. Dispoziţii generale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39-42 Secţiunea a 2-a. Atestarea adoptatorului sau familiei adoptatoare din statul de primire . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43-45 Secţiunea a 3-a. Încuviinţarea adopţiei internaţionale de către instanţă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4649 Capitolul V. Efectele adopţiei . . . . . . . . . . . . . . . , . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50-53 Capitolul VI. Încetarea adopţiei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . � C.apitolul VII. Dispoziţii procedurale comune . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 61-64 Capitolul VIII. Registrul naţional pentru adopţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65-66 Capitolul IX. Dispoziţii finale, tranzitorii şi sancţiuni . . . . . . . . . . . . . ....... 67-77 32

Art. 1 -3

Legea nr. 273/2004

Capitolul I . Dispoziţii generale Art. 1 . Adopţia este operaţiunea juridică prin care se creează legătura de filiaţie între adoptator şi adoptat, precum şi legături de rudenie între adoptat şi rudele adoptatorului. Art. 2. Următoarele principii trebuie respectate în mod obligatoriu în cursul procedurii adopţiei: a) principiul interesului superior al copilului; b) principiul creşterii şi educării copilului într-un mediu familial; c) principiul continuităţii în educarea copilului, ţinându-se seama de originea sa etnică, culturală şi lingvistică; d) principiul informării copilului şi luării în considerare a opiniei acestuia în raport cu vârsta şi gradul său de maturitate; e) principiul celerităţii în îndeplinirea oricăror acte referitoare la proce­ dura adopţiei. Art. 3. În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii: a) adoptat - persoana care a fost sau urmează să fie adoptată în condiţiile prezentei legi; b) adoptator - persoana care a adoptat sau doreşte să adopte, în condiţiile prezentei legi; c) adopţie internă - adopţia în care atât adoptatorul sau familia adoptatoare, cât şi adoptatul au domiciliul în România; d) adopţie internaţională - adopţia care, în condiţiile prezentei legi, nu este adopţie internă; e) atestat - documentul întocmit în condiţiile prezentei legi, care face dovada capacităţii de a adopta rezultate din îndeplinirea garanţiilor morale şi condiţiilor materiale necesare dezvoltării depline şi armonioase a perso­ nalităţii copilului; f) Convenţia de la Haga - Convenţia asupra protecţiei copiilor şi cooperării în materia adopţiei internaţionale, încheiată la Haga la 29 mai 1993 şi ratificată de România prin Legea nr. 84/1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 2 1 octombrie 1994; g) copil - persoana care nu a împlinit vârsta de 18 ani sau nu a dobândit capacitate deplină de exerciţiu, ÎQ condiţiile legii; 33

Legea nr. 273/2004

Art. 4-5

h) direcţia - direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copi­ lului, instituţie publică, cu personalitate juridică, înfiinţată în subordinea consiliilor judeţene, respectiv consiliilor locale ale sectoarelor munici­ piului Bucureşti, în condiţiile legii; i) familie adoptatoare - soţul şi soţia care au adoptat sau doresc să adopte, în condiţiile prezentei legi; j)familie - părinţii şi copiii aflaţi în întreţinerea acestora; k) familie extinsă - părinţii, copilul şi rudele fireşti ale acestuia, până la gradul IV inclusiv; l)familie substitutivă -persoanele, altele decât cele care aparţin familiei extinse, care, în condiţiile legii, asigură creşterea şi îngrijirea copilului; m) Oficiu - organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, înfiinţat prin reorganizarea Comitetului Român pentru Adopţii, cu atribuţii de supraveghere şi coordonare a activităţilor referitoare la adopţie; n) părintefiresc - persoana faţă de care copilul are stabilită filiaţia firească, în condiţiile legii; o) planul individualizat de protecţie - documentul prin care se realizează planificarea serviciilor, prestaţiilor şi măsurilor de protecţie specială a copilului, pe baza evaluării psihosociale a aces.tuia şi a familiei sale, în vederea integrării copilului care a fost separat de familia sa, într-un mediu familial stabil permanent, în cel mai scurt timp posibil; p) stat primitor - statul în care domiciliază adoptatorul sau familia adoptatoare în cazul adopţiei internaţionale şi în care se deplasează adop­ tatul în urma încuviinţării adopţiei. Art. 4. Pe tot parcursul procedurii de adopţie direcţia în a cărei rază teritorială domiciliază copilul este obligată să ofere copilului informaţii şi explicaţii clare şi complete, potrivit vârstei şi gradului său de maturitate, referitoare la etapele şi durata procesului de adopţie, la efectele acesteia, precum şi la adoptator sau familia adoptatoare şi rudele acestora.

Capitolul li. Condiţiile de fond ale adopţiei Art. 5. ( 1 ) Adopţia se încheie numai dacă aceasta este în interesul superior al copilului. (2) Copilul poate fi adoptat până la împlinirea vârstei majoratului civil. 34

Art. 6- 1 0

Legea nr. 273/2004

(3 ) Persoana majoră poate fi adoptată numai dacă adoptatorul sau familia adoptatoare a crescut-o în timpul minorităţii sale. Art. 6. (1) În cadrul procedurii de adopţie se iau măsurile necesare pentru ca fraţii să fie încredinţaţi împreună. (2) Încredinţarea separată a fraţilor în vederea adopţiei, precum şi adopţia acestora de către persoane sau familii diferite se pot face numai dacă acest lucru este în interesul lor superior. Art. 7. (1 ) Copilul, respectiv majorul avut în vedere la art. 5 alin. (3), nu poate fi adoptat de mai mulţi adoptatori nici simultan, nici succesiv. (2) Prin excepţie de la prevederile alin. ( 1 ), poate fi încuviinţată, după caz, adopţia simultană sau adopţii succesive, atunci când adoptatorii sunt soţ şi soţie. (3) Prin excepţie de la prevederile alin. ( 1) şi (2), poate fi încuviinţată o nouă adopţie atunci când: a) adoptatorul sau soţii adoptatori au decedat; în acest caz, adopţia anterioară se consideră desfăcută pe data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti de încuviinţare a noii adopţii; b) adopţia anterioară a încetat din orice alt motiv. Art. 8. ( 1 ) Adopţia între fraţi este interzisă. (2) Adopţia a doi soţi sau foşti soţi de către acelaşi adoptator sau familie adoptatoare, precum şi adopţia între soţi sau foşti soţi sunt interzise. (3) Persoanele cu boli psihice şi handicap mintal nu pot adopta. Art. 9. ( 1.) Pot adopta numai persoanele care au capacitate deplină de exerciţiu şi care sunt cu cel puţin 1 8 ani mai în vârstă decât cel pe care doresc să îl adopte. (2) Pentru motive temeinice, instanţa judecătorească poate încuviinţa adopţia chiar dacă diferenţa de vârstă dintre adoptat şi adoptatori este mai mică de 1 8 ani, dar în nici o situaţie, mai puţin de 1 5 ani. Art. 1 0. (1 ) Adoptatorul sau familia adoptatoare trebuie să îndepli­ nească garanţiile morale şi condiţiile materiale necesare dezvoltării depline şi armonioase a personalităţii copilului. (2) Îndeplinirea garanţiilor şi condiţiilor prevăzute la alin. (1 ) se atestă de către autorităţile competente, potrivit prevederilor prezentei legi. 35

Legea nr. 273/2004

Art. 1 1 - 1 4

Art. 1 1 . (1) Persoanele care trebuie să consimtă la adopţie sunt urmă­ toarele: a) părinţii fireşti sau, după caz, tutorele copilului ai cărui părinţi fireşti sunt decedaţi, necunoscuţi, declaraţi morţi sau dispăruţi ori puşi sub interdicţie, în condiţiile legii; b) copilul care a împlinit vârsta de 1 O ani; c) adoptatorul sau, după caz, familia adoptatoare. (2) Nu este valabil consimţământul dat în considerarea promisiunii sau efectuării unei contraprestaţii, indiferent de natura acesteia, fie ea anterioară sau ulterioară. Art. 1 2. (1) Consimţământul la adopţie trebuie să fie dat de către părinţii fireşti ai copilului. În cazul adopţiei copilului şi de către soţul adoptatorului, consimţământul trebuie exprimat de către soţul care este deja părinte adoptator al copilului. (2) Părintele sau părinţii decăzuţi din drepturile părinteşti sau cărora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor părinteşti păstrează dreptul de a consimţi la adopţia copilului. Consimţământul reprezentantului legal este obligatoriu. (3) Dacă unul dintre părinţii fireşti este decedat, necunoscut, declarat, în condiţiile legii, mort sau dispărut, pus sub interdicţie, precum şi dacă se află, din orice împrejurare, în imposibilitate de a-şi manifesta voinţa, consimţământul celuilalt părinte este îndestulător. ( 4) Consimţământul părinţilor fireşti ai copilului nu este necesar dacă ambii se găsesc în oricare dintre situaţiile prevăzute la alin. (3), precum şi în cazul adopţiei prevăzute la art. 5 alin. (3). Art. 1 3. În mod excepţional, instanţa judecătorească poate trece peste refuzul părinţilor fireşti sau, după caz, al tutorelui de a consimţi la adopţia copilului, dacă se dovedeşte, prin orice mijloc de probă, că aceştia refuză în mod abuziv să-şi dea consimţământul la adopţie şi instanţa apreciază că adopţia este în interesul superior al copilului, ţinând seama şi de opinia acestuia dată în condiţiile art. 1 1 alin. (1) lit. b), cu motivarea expresă a hotărârii în această privinţă. Art. 1 4. Părinţii fireşti ai copilului sau, după caz, tutorele acestuia trebuie să consimtă la adopţie în mod liber, necondiţionat, şi numai după

36

Art. 1 5- 1 8

Legea nr. 273/2004

ce au fost informaţi în mod corespunzător asupra consecinţelor adopţiei, în special asupra încetării legăturilor de rudenie ale copilului. Direcţia în a cărei rază teritorială locuiesc părinţii fireşti sau, după caz, tutorele este obligată să asigure consilierea şi informarea acestora înaintea exprimării de către aceştia a consimţământului la adopţie şi să întocmească un raport în acest sens. Art. 1 5. (1) Consimţământul părinţilor fireşti sau, după caz, al tutorelui se dă în faţa instanţei judecătoreşti odată cu soluţionarea cererii de deschidere a procedurii adopţiei. (2) În cazul adopţiei copilului de către soţul părintelui său, consimţă­ mântul părintelui firesc se dă în formă autentică prin act notarial. (3) Odată cu solicitarea consimţământului prevăzut la alin. (1 ), instanţa solicită direcţiei raportul care confirmă îndeplinirea obligaţiei prevăzute la art. 14. Art. 1 6. ( 1) Consimţământul la adopţie al părinţilor fireşti ai copilului sau, după caz, al tutorelui poate fi dat numai după trecerea unui termen de 60 de zile de la data naşterii copilului înscrisă în certificatul de naştere. (2) Părintele firesc sau, după caz, tutorele poate revoca consimţământul în termen de 30 de zile de la data exprimării lui în condiţiile legii. Art. 1 7. (1) Consimţământul la adopţie al copilului care a împlinit vârsta de 1 O ani se dă în faţa instanţei judecătoreşti, în faza încuviinţării adopţiei. (2) Adopţia nu va putea fi încuviinţată f'ară consimţământul copilului care a împlinit vârsta de 1 O ani. (3) Anterior exprimării consimţământului, direcţia în a cărei rază teritorială domiciliază copilul care a împlinit vârsta de 10 ani îl va sfătui şi informa pe acesta, ţinând seama de vârsta şi de maturitatea sa, în special asupra consecinţelor adopţiei şi ale consimţământului său la adopţie, şi va întocmi un raport în acest sens. Art. 1 8. ( 1 ) Consimţământul adoptatorului sau familiei adoptatoare se dă în faţa instanţei judecătoreşti o dată cu soluţionarea cererii de încuviin­ ţare a adopţiei. (2) Dacă persoana care doreşte săadopte este căsătorită, este necesar şi consimţământul soţului său, cu excepţia cazurilor în care acesta este în

37

Legea nr. 273/2004

Art. 1 9

imposibilitate de a-şi manifesta voinţa. Dispoziţiile alin. ( 1 ) se aplică în mod corespunzător.

Capitolul III. Procedura adopţiei interne Secfiunea 1. Atestarea adoptatorului sau a familiei adoptatoare Art. 1 9. (1) Evaluarea garanţiilor morale şi a condiţiilor materiale ale adoptatorului sau familiei adoptatoare se face, pe baza solicitării lor, de către direcţia de la domiciliul acestora şi trebuie să aibă în vedere: a) personalitatea, starea sănătăţii şi situaţia economică a adoptatorului sau familiei adoptatoare, viaţa familială, condiţiile de locuit, aptitudinea de educare a unui copil; b) motivele pentru care adoptatorul sau familia adoptatoare doreşte să adopte; c) motivele pentru care, în cazul în care numai unul dintre cei doi soţi solicită să adopte un copil, celălalt soţ nu se ·asociază la cerere; d) impedimente de orice natură relevante pentru capacitatea de a adopta. (2) Pe baza rezultatelor evaluării prevăzute la alin. (1 ), direcţia în a cărei rază teritorială se află domiciliul adoptatorului sau familiei adoptatoare decide, în termen de 60 de zile de la data depunerii cererii de evaluare de către adoptator sau familia adoptatoare, dacă acesta sau aceştia sunt sau nu apţi să adopte. În cazul unui rezultat favorabil al evaluării, direcţia va elibera atestatul de persoană sau familie aptă să adopte. (3) Atestatul eliberat de direcţia în a cărei rază teritorială domiciliază adoptatorul sau familia adoptatoare este valabil pentru o perioadă de un an. Valabilitatea acestui atestat poate fi prelungită anual, cu condiţia respectării aceloraşi condiţii prevăzute la alin. ( 1 ) şi în urma unei solicitări de reînnoire din partea adoptatorului sau familiei adoptatoare. (4) În cazul unui rezultat nefayorabil al evaluării, adoptatorul sau familia adoptatoare au dreptul să solicite direcţiei, în termen de 30 de zile de la comunicarea rezultatului, reevaluarea. (5) Rezultatul nefavorabil al reevaluării poate fi atacat, în termen de 1 5 zile de la data comunicării, la instanţa competentă în materia adopţiei de la domiciliul adoptatorului. 38

Art. 20-23

Legea nr. 273/2004

Art. 20. Obţinerea atestatului nu este necesară în următoarele cazuri : a) pentru adopţia prevăzută la art. 5 alin. (3); b) pentru adopţia copilului de către soţul părintelui firesc sau adoptiv. Art. 2 1 . Pe parcursul procesului de evaluare, direcţia în a cărei rază teritorială domiciliază adoptatorul sau familia adoptatoare este obligată să asigure acestora serviciile de pregătire/consiliere necesare pentru a-şi asuma în cunoştinţă de cauză şi în mod corespunzător rolul de părinte.

Secfiunea a 2-a. Deschiderea procedurii adopfiei interne Art. 22. ( 1 ) Pe baza planului individualizat de protecţie, astfel cum este acesta reglementat de Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promo­ varea drepturilor copilului, direcţia în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului efţ:ctuează demersuri pentru reintegrarea copilului în familie sau, după caz, pentru plasamentul copilului în familia extinsă sau substitutivă. (2) Planul individualizat de protecţie poate avea ca finalitate adopţia internă dacă demersurile pentru reintegrarea copilului în familie sau în familia lărgită au eşuat. (3) Direcţia în a cărei rază teritorială domiciliază copilul va sesiza, în termen de 30 de zile de la finalizarea demersurilor prevăzute la alin. (2), instanţa judecătorească de la domiciliul copilului, pentru a se încuviinţa deschiderea procedurii adopţiei interne. Art. 23. ( 1 ) Încuviinţarea deschiderii procedurii adopţiei interne se face numai dacă: a) planul individualizat de protecţie stabileşte necesitatea adopţiei interne; b) părinţii copilului sau, după caz, tutorele îşi exprimă consimţământul la adopţie, în condiţiile prezentei legi; dispoziţiile art. 1 2 alin. (2), (3) sau (4) ori ale art. 1 3 se aplică în mod corespunzător. (2) Direcţia face dovada efectuării _corespunzătoare a demersurilor prevăzute la art. 22 alin. ( 1 ) şi (2). În situaţia copilului pentru care s-a instituit tutela, încuviinţarea deschiderii procedurii adopţiei interne se face la solicitarea direcţiei în a cărei rază teritorială domiciliază copilul, 39

Legea nr. 273/2004

Art. 24-25

numai dacă instanţa constată îndeplinirea condiţiei prevăzute la alin. (1 ) lit. b) şi apreciază că deschiderea procedurii adopţiei interne este în interesul superior al copilului. (3) Hotărârea judecătorească irevocabilă prin care instanţa admite cererea direcţiei produce următoarele efecte: a) drepturile şi obligaţiile părinteşti ale părinţilor fireşti sau, după caz, cele exercitate de persoane fizice sau juridice se suspendă; b) drepturile şi obligaţiile părinteşti sunt exercitate de către consiliul judeţean sau, după caz, consiliul local al sectorului municipiului Bucureşti în a cărui rază teritorială domiciliază copilul. (4) Prin excepţie, efectele hotărârii judecătoreşti prevăzute la alin. (3) încetează de drept dacă, în termen de un an de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, direcţia nu a identificat o persoană sau familie corespunzătoare pentru copil şi nu a iniţiat procedurile prevăzute de prezenta lege în vederea realizării unei adopţii interne. (5) În situaţia prevăzută la alin. (4), direcţia este obligată să revizuiască planul individualizat de protecţie a copilului şi să solicite instanţei jude­ cătoreşti, în funcţie de finalitatea acestuia, următoarele: a) menţinerea, modificarea sau încetarea măsurii de protC?Cţie a copilului; b) încuviinţarea unei noi proceduri de deschidere a adopţiei. Art. 24. Dispoziţiile prezentei secţiuni nu sunt aplicabile în cazul adopţiilor prevăzute la art. 5 alin. (3) şi art. 20 lit. b) .

Secfiunea a 3-a. Încredinfarea in vederea adopfiei Art. 25. ( l ) Adopţia nu poate fi încuviinţată de către instanţa judecă­ torească decât după ce copilul a fost încredinţat pentru o perioadă de 90 de zile persoanei sau familiei care doreşte să-l adopte, astfel încât instanţa să poată aprecia, în mod raţional, asupra relaţiilor de familie care s-ar stabili dacă adopţia ar fi încuviinţată. (2) Capacitatea de adaptare, fizică şi psihică, a copilului, la noul mediu familial va fi analizată în raport cu condiţiile de natură socio-profesională, economică, culturală, de limbă, religie şi cu orice alte asemenea elemente caracteristice locului în care trăieşte copilul în perioada încredinţării şi care ar putea avea relevanţă în aprecierea evoluţiei ulterioare a acestuia în cazul încuviinţării adopţiei.

40

Art. 26-27

Legea nr. 273/2004

Art. 26. (1 ) În termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti prin care s-a încuviinţat deschiderea procedurii adopţiei interne, direcţia în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului efectuează demersurile necesare identificării celui mai potrivit adoptator sau celei mai potrivite familii adoptatoare pentru copil. (2) În termenul prevăzut la alin. ( 1 ), direcţia în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului analizează cu prioritate posibilitatea încredinţării copilului în vederea adopţiei cu prioritate unei rude din familia extinsă, cu excepţia cazului prevăzut la art. 8 alin. (1 ), asistentului maternal profesionist la care se află copilul ori unei alte persoane sau familii la care copilul se află în plasament. (3) Dacă nu există solicitări din partea persoanelor sau familiilor prevă­ zute la alin. (2), direcţia în a cărei razăteritorială se află domiciliul copilului efectuează demersuri în vederea identificării pe raza sa administrativ­ teritorială a unei persoane sau familii atestate şi aflate în evidenţa Oficiului. (4) Dacă, după expirarea termenului prevăzut la alin. ( 1 ), direcţia în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului nu a identificat o persoană sau o familie adoptatoare dintre persoanele prevăzute la alin. (2) şi (3), solicită Oficiului ca în termen de 5 zile să-i transmită lista centralizată la nivel naţional a persoanelor sau familiilor adoptatoare atestate şi înscrise în Registrul naţional pentru adopţii. (5) Alegerea adoptatorului sau a familiei adoptatoare potrivite pentru copil se face în termen de 60 de zile de la primirea listei centralizate, de către direcţia în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului, ţinând cont de interesul superior al acestuia, informaţiile cuprinse în atestatul adop­ tatorului şi, respectiv, de evoluţia situaţiei copilului până la acea dată. (6) Selectarea adoptatorului sau a familiei adoptatoare se notifică, în termen de 3 zile, direcţiei de la domiciliul acestora . Art. 27. ( 1 ) În urma procesului de selecţie, direcţia de la domiciliul copilului verifică şi constată compatibilitatea acestuia cu adoptatorul sau cu familia adoptatoare. (2) Determinarea compatibilităţii se realizează luându-se în considerare nevoile copilului, dorinţele şi opiniile exprimate de acesta, acordându-le importanţa cuvenită. Interesul superior al copilului trebuie luat în conside­ rare cu prioritate. 41

Legea nr. 273/2004

Art. 28-30

(3) În situaţia în care, în urma efectuării verificării prevăzute la alin. (1) şi (2), direcţia în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului constată compatibilitatea acestuia cu persoana sau familia adoptatoare selectată, sesizează de îndată instanţa judecătorească pentru încredinţarea copilului în vederea adopţiei. Art. 28. Încredinţarea în vederea adopţiei se dispune de către instanţa judecătorească de la domiciliul copilului pentru o perioadă de 90 de zile. Art. 29. (1) Încredinţarea în vederea adopţiei nu este necesară în următoarele cazuri: a) pentru adopţia prevăzută la art. 5 alin. (3); b) pentru adopţia prevăzută la art. 20 lit. b ); c) pentru adopţia copilului pentru care a fost deschisă procedura adopţiei interne şi acesta a fost plasat la adoptator sau Ia familia adop­ tatoare, iar măsura plasamentului durează de cel puţin 90 de zile; d) pentru adopţia copilului de către tutorele său, dacă au trecut cel puţin 90 de zile de la data instituirii tutelei. (2) În situaţiile prevăzute la alin. ( 1 ) lit. a) şi b) persoana sau familia care doreşte să adopte va putea solicita în mod direct instanţei judecă­ toreşti încuviinţarea adopţiei, în condiţiile prezentei legi.' Art. 30. (1 ) Pe durata încredinţării copilului în vederea adopţiei, domi­ ciliul acestuia se află la persoana sau familia căreia i-a fost încredinţat. Efectuarea actelor obişnuite necesare exercitării drepturilor şi îndeplinirii obligaţiilor părinteşti, cu excepţia celor care conduc la încheierea unui act juridic, se realizează de către persoana sau familia căreia acesta i-a fost încredinţat. (2) Dreptul de a reprezehta copilul în actelejuridice sau, după caz, de a încuviinţa actele pe care acesta le încheie, precum şi dreptul de a administra bunurile copilului se exercită de către consiliul judeţean sau local al sectorului municipiului Bucureşti în a cărui rază teritorială domici­ liază persoana sau familia .căreia i-a fost încredinţat copilul în vederea adopţiei. Dreptul de administrare poate fi delegat, în mod excepţional, către persoana sau familia căreia i s-a încredinţat copilul pentru efectuarea unor acte speciale, în interesul copilului, care vor fi expres menţionate în cuprinsul documentului prin care se acordă delegarea. 42

Art. 3 1 -35

Legea nr. 273/2004

Art. 3 1 . (1 ) În perioada încredinţării copilului în vederea adopţiei, direcţia de la domiciliul adoptatorului sau familiei adoptatoare urmăreşte evoluţia copilului şi a relaţiilor dintre acesta şi persoana sau familia căreia i-a fost încredinţat, întocmind în acest sens rapoarte bilunare. (2) La sîarşitul perioadei de încredinţare în vederea adopţiei, direcţia întocmeşte un raport final referitor la evoluţia relaţiilor dintre copil şi adoptatori, pe care îl comunică instanţei competente în vederea soluţionării cererii de încuviinţare a adopţiei. (3) Întocmirea şi comunicarea raportului prevăzut la alin. (2) sunt obli­ gatorii şi în cazul adopţiei copilului aflat în una dintre situaţiile prevăzute la art. 29 alin. (1) lit. c) şi d). (4) Cererea de încuviinţare a adopţiei adresată instanţei judecătoreşti prelungeşte de drept perioada de încredinţare până la soluţionarea cererii prin hotărâre judecătorească irevocabilă. Art. 32. (1) Dacă pe durata perioadei de încredinţare în vederea adopţiei direcţia în a cărei rază teritorială domiciliază adoptatorul sau familia adoptatoare constată neadaptarea copilului cu persoana sau familia adop­ tatoare ori existenţa oricăror alte motive de natură să împiedice finalizarea procedurii de adopţie, sesizează de îndată instanţa judecătorească, în vederea revocării sau, după caz, prelungirii măsurii încredinţării. (2) Dispoziţiile privind procedura dejudecată a cererilor referitoare la încredinţare se aplică în mod corespunzător şi în cazul cererilor prevăzute la alin. (1) . Hotărârea prin care instanţa de fond dispune revocarea sau prelungirea încredinţării este executorie de drept. Art. 33. Dacă, în situaţia prevăzută la art. 3 2 alin. (l), instanţajudecă­ torească dispune revocarea măsurii încredinţării, direcţia este obligată să reia procedura prevăzută la art. 26 şi 27 .

Secţiunea a 4-a. Încuviinţarea adopţiei Art. 34. Încuviinţarea adopţiei este de competenţa instanţelor judecă­ toreşti. Art. 35. (1) Cererea de încuviinţare a adopţiei poate fi introdusă direct de către adoptator sau familia adoptatoare în situaţia adopţiei prevăzute la art. 5 alin. (3) şi art. 20 lit. b), în toate celelalte cazuri cererea de încuviinţare 43

1

Legea nr. 273/2004

Art. 36-37

a adopţiei putând fi introdusă fie de către adoptator sau familia adoptatoare, fie de către direcţia de la domiciliul acestora, la sfărşitul perioadei de încredinţare în vederea adopţiei sau, după caz, la împlinirea termenelor prevăzute pentru adopţia copilului aflat în una dintre situaţiile indicate la art. 29 alin. (1) lit. c) şi d). (2) Cererea de încuviinţare a adopţiei este însoţită de următoarele acte: a) certificatul de naştere al copilului, în copie legalizată; b) certificatul medical privind starea de sănătate a copilului, eliberat de către unităţi publice nominalizate de către direcţia de sănătate publică; c) atestatul valabil al adoptatorului sau familiei adoptatoare; d) hotărârea judecătorească irevocabilă de încredinţare în vederea adopţiei; e) certificatele de naştere ale adoptatorului sau ale soţului şi soţiei din familia adoptatoare, în copie legalizată; f) certificatul de căsătorie al adoptatorului sau al soţilor din familia adoptatoare, în copie legalizată; g) cazierul judiciar al adoptatorului sau, după caz, al fiecărui membru al familiei adoptatoare; h) certificatul medical privind starea de sănătate a adoptatorului, eliberat de medicul de familie pe lista căruia este înscris; i) documentele doveditoare cu privire la exprimarea consimţământului părinţilor fireşti, în măsura în care nu s-a pronunţat anterior o hotărâre judecătorească de încuviinţare a deschiderii procedurii adopţiei interne a copilului; dispoziţiile art. 12 alin. (3) sau (4) ori ale art. 13 se aplică în mod corespunzător. · Art. 36. Direcţia îri a cărei rază teritorială domiciliază persoana sau familia adoptatoare va avea obligaţia de a depune rapoartele finale prevăzute la art. 3 1 alin. (2) sau, după caz, art. 3 1 alin. (3), până cel mai târziu cu 5 zile înaintea termenului la care a fost citată pentru judecarea cauzei, precum şi, după caz, de a da instanţei judecătoreşti orice relaţii necesare pentru soluţionarea cererii de încuviinţare a adopţiei. Art. 37. ( 1) Instanţa judecătorească va admite cererea de încuviinţare a adopţiei numai dacă, pe baza probelor administrate, şi-a format convin­ gerea că adopţia este în interesul superior al copilului. 44

Art. 38-42

Legea nr. 273/2004

(2) În termen de 5 zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătoreşti prin care s-a încuviinţat adopţia, direcţia care a participat la judecarea cererii de·încuviinţare a adopţiei va înştiinţa în scris părinţii fireşti despre aceasta. Art. 38. ( 1 ) Direcţia de la domiciliul copilului va urmări şi va întocmi rapoarte trimestriale cu privire la evoluţia copilului şi a relaţiilor dintre acesta şi părinţii săi adoptivi pe o perioadă de cel puţin 2 ani după încu­ viinţarea adopţiei. (2) Direcţia de la domiciliul copilului are obligaţia să asigure părinţilor adoptivi servicii postadopţie.

Capitolul IV. Procedura adopţiei internaţionale

Secfiunea 1. Dispoziţii generale Art. 39. Adopţia internaţională a copilului care are domiciliul în România poate fi încuviinţată numai în situaţia în care adoptatorul sau unul dintre soţii din familia adoptatoare care domiciliază în străinătate este bunicul copilului pentru care a fost încuviinţată deschiderea procedurii adopţiei interne. Art. 40. ( 1 } Cererea de încuviinţare a adopţiei se transmite instanţei judecătoreşti de către Oficiu. (2) Instanţa judecătorească se va pronunţa, în condiţiile prezentei legi, numai după analizarea raportului direcţiei referitor la existenţa altor solicitări similare din partea rudelor copilului până la gradul N, cu domiciliul în România. Art. 4 1 . Adopţia internaţională are efectele prevăzute la art. 50-53 şi presupune deplasarea copilului pe teritoriul statului primitor, în urma încuviinţării adopţiei de către instanţa judecătorească română. Art. 42. Adopţia internaţională, în cazul în care adoptatul are domiciliul în străinătate, iar adoptatorul sau familia adoptatoare are domiciliul în România, este supusă dispoziţiilor art. 30-33 din Legea nr. 1 05/1 99 2 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat.

45

Legea nr. 273/2004

Art. 43-45

Secţiunea a 2-a. Atestarea adoptatorului sau familiei adoptatoare din statul de primire Art. 43. (1) Cererile persoanelor sau familiilor care au domiciliul pe teritoriul altui stat, parte a Convenţiei de la Haga, şi care doresc să adopte un copil din România sunt transmise Oficiului prin intermediul autorităţii centrale competente din statul respectiv sau al organizaţiilor sale acreditate. (2) În cazul statelor care nu sunt părţi la Convenţia de la Haga, cererile prevăzute la alin. (1) se transmit Oficiului prin intermediul autorităţii desem­ nate cu atribuţii în domeniul adopţiei internaţionale sau prin intermediul organizaţiilor acreditate în acest sens în statul de primire. (3) Organizaţiile acreditate prevăzute la alin. ( 1 ) şi (2) trebuie să fie autorizate şi de Oficiu, în conformitate cu metodologia aprobată prin hotărâre a Guvernului. Notă: Ase vedea H.G. nr. 1 44 1 /2004 cu privire la autorizarea organizaţiilor private străine de a desfăşura activităţi în domeniul adopţiei internaţionale (M. Of. nr. 873 din 24 septembrie 2004). Art. 44. Cererea adoptatorului sau familiei adoptatoarţ este luată în evi­ denţă de Oficiu numai dacă autoritatea centrală competentă din statul pri­ mitor sau organizaţiile sale acreditate şi autorizate în condiţiile legii atestă că: a) adoptatorul sau familia adoptatoare îndeplineşte condiţiile de eligibili tate pentru adopţie şi este apt să adopte în conformitate cu legislaţia aplicabilă în statul primitor; b) adoptatorul sau familia adoptatoare a beneficiat de consilierea necesară în vederea adopţiei în statul primitor; c) este asigurată urmărirea evoluţiei copilului după adopţie pe o perioadă de cel puţin 2 ani; d) sunt asigurate servicii postadopţie pentru copil şi familie în statul primitor. Art. 45. ( 1 ) Cererile transmise Oficiului trebuie însoţite de următoarele documente: a) un raport întocmit de autorităţile competente din statul primitor, cuprinzând informaţii cu privire la identitâtea persoanelor care doresc să adopte, capacitatea şi aptitudinea lor de a adopta, situaţia lor personală, familială, materială şi medicală, mediul social, motivele care îi determină 46

Art. 46-49

Legea nr. 273/2004

să adopte un copil din România, precum şi cu privire la copiii pe care ar putea să-i primească spre adopţie; concluziile raportului vor fi susţinute prin documentele eliberate de autorităţile competente din statul primitor; b) certificatele de naştere şi căsătorie şi actele de identitate ale persoa­ nelor care doresc să adopte, în copie legalizată şi însoţite de traducerea lor legalizată în limba română; c) cazierele judiciare ale persoanelor care doresc să adopte; d) raport medical întocmit separat pentru fiecare adoptator; e) actul din care să rezulte că există garanţia că adoptatul are posibilitatea să intre şi să locuiască permanent în statul primitor. (2) Documentele prevăzute la alin. (1) lit. a), c), d) şi e) vor fi prezentate în original şi însoţite de traducerea legalizată în limba română.

Secfiunea a 3-a. Încuviinfarea adopfiei - internafionale de către instantă Art. 46. (1) Cererea de încuviinţare a adopţiei, însoţită de documentele prevăzute la art. 43-45, se înaintează de către Oficiu instanţei judecătoreşti. (2) Prevederile cap. VII se aplică în mod corespunzător. (3) Oficiul are obligaţia de a se asigura că adoptatul va beneficia în ţara străină de garanţiile şi normele echivalente acelora existente în cazul unei adopţii naţionale; la pronunţarea asupra cererii de încuviinţare a adopţiei instanţa judecătorească va avea în vedere şi documentul care atestă îndeplinirea acestei obligaţii. Art. 47. Pe baza hotărârii judecătoreşti irevocabile de încuviinţare a adopţiei, Oficiul eliberează, în termen de 3 zile de la data comunicării acesteia, un certificat care atestă că adopţia este conformă cu normele Convenţiei de la Haga. Art. 48. Deplasarea adoptatului din România în statul de domiciliu al adoptatorului sau al familiei adoptatoare este posibilă numai atunci când hotărârea de încuviinţare a adopţiei este irevocabilă. Adoptatul se deplasează numai însoţit de adoptator sau de familia adoptatoare, în condiţii de siguranţă corespunzătoare nevoilor adoptatului. Art. 49. ( 1 ) Oficiul are obligaţia să urmărească evoluţia copilului şi a relaţiilor dintre acesta şi părintele sau părinţii săi adoptivi cel puţin 2 ani

47

Legea nr. 273/2004

Art. 50-5 1

după încuviinţarea adopţiei, prin intermediul autorităţii centrale competente sau al organizaţiei acreditate ori autorizate din statul de domiciliu al părinţilor adoptivi. (2) În scopul îndeplinirii obligaţiei prevăzute la alin. (1 ), Oficiul trebuie să solicite transmiterea de rapoarte trimestriale autorităţii centrale compe­ tente sau organizaţiei acreditate şi autorizate din statul primitor. (3) În cazul în care, ulterior adopţiei internaţionale, adoptatorulsau familia adoptatoare îşi stabileşte domiciliul în România, unnărirea evoluţiei copilului cade în sarcina direcţiei în a cărei rază teritorială adoptatul îşi are domiciliul.

Capitolul V. Efectele adopţiei Art. 50. ( l) Adopţia produce efecte numai de la data rămânerii irevo­ cabile a hotărârii judecătoreşti prin care a fost încuviinţată. (2) Prin adopţie se stabilesc filiaţia între adoptat şi cel care adoptă, precum şi legături de rudenie între adoptat şi rudele adoptatorului. (3) În momentul stabilirii filiaţiei prin adopţie, rudenia firească dintre adoptat şi descendenţii săi, pe de o parte, şi părinţii săi fireşti şi rudele acestora, pe de altă parte, încetează, cu excepţia adopţiei prevăzute la art. 20 lit. b ), caz în care încetarea raporturilor de rudenie se aplică .numai în raport cu părintele firesc şi rudele părintelui firesc care nu este căsătorit cu adoptatorul. (4) Impedimentul la căsătorie izvorât din rudenie există, potrivit legii, atât între adoptat şi descendenţii acestuia, pe de o parte, şi rudele sale fireşti, pe de altă parte, cât şi între adoptat şi descendenţii acestuia, pe de o parte, şi persoanele cu care a devenit rudă prin efectul adopţiei, pe de altă parte. (5) Efectele adopţiei internaţionale, precum şi efectele în cazul anulării adopţiei internaţionale asupra cetăţeniei adoptatului sunt cele prevăzute de Legea cetăţeniei române nr. 21/1 9 9 1 , republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Art. 5 1 . (1 ) Adoptatorul are faţă de copilul adoptat drepturile şi îndato­ ririle părintelui firesc faţă de copilul său. 48

Art. 52-53

Legea nr. 273/2004

(2) În cazul în care adoptatorul este soţul părintelui firesc al adop­ tatului, drepturile şi îndatoririle părinteşti se exercită de către adoptator şi părintele firesc căsătorit cu acesta. (3) Adoptatul are faţă de adoptator drepturile şi îndatoririle de orice natură pe care le are o persoană faţă de părinţii săi fireşti. Art. 52. (1) Adoptatorii vor informa copilul că este adoptat, de îndată ce vârsta şi gradul de maturitate ale acestuia o permit. (2) Adoptatorii şi adoptatul au dreptul să obţină din partea autorită­ ţilor competente extrase din registrele publice al căror conţinut atestă faptul, data şi locul naşterii, dar nu dezvăluie în mod expres adopţia şi nici identitatea părinţilor fireşti. (3) Identitatea părinţilor fireşti ai adoptatului poate fi dezvăluită înainte· de dobândirea de către acesta a capacităţii depline de exerciţiu numai pentru motive medicale, cu autorizarea instanţei judecătoreşti, la cererea oricăruia dintre adoptatori, a adoptatului, soţului sau descendenţilor acestuia ori a reprezentantului unei instituţii medicale sau unui spital. (4) După dobândirea capacităţii depline de exerciţiu, adoptatul poate solicita tribunalului în a cărui rază teritorială se află domiciliul său ori, în cazul în care el nu are domiciliul în România, Tribunalului Bucureşti, să-i autorizeze accesul la informaţiile aflate în posesia oricăror autorităţi publice cu privire la identitatea părinţilor săi fireşti. (5) Instanţa citează direcţia în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului, Oficiul, precum şi orice altă persoană a cărei ascultare poate fi utilă pentru soluţionarea cererii şi va putea admite cererea dacă, potrivit probelor administrate, constată că accesul la informaţiile solicitate nu este dăunător integrităţii psihice şi echilibrului emoţional ale solicitantului şi dacă adoptatul în cauză a beneficiat de consiliere din partea direcţiei. Art. 53. ( I) Adoptatul dobândeşte prin adopţie numele adoptatorului. (2) Dacă adopţia se face de către 2 soţi ori de către soţul care adoptă copilul celuilalt soţ, iar soţii au nume comun, adoptatul va purta acest nume. În cazul în care soţii nu au nume de familie comun, ei sunt obligaţi să declare instanţei judecătoreşti care încuviinţează adopţia numele pe care adoptatul urmează să-l poarte. 49

Legea nr. 273/2004

Art. 54-58

(3) Pentru motive temeinice, instanţa, încuviinţând adopţia, la cererea adop­ tatorului sau familiei adoptatoare şi cu consimţământul copilului care a împli­ nit vârsta de 1 O ani, poate dispune schimbarea prenumelui copilului adoptat. (4) În cazul adopţiei unei persoane căsătorite care poartă un nume comun în timpul căsătoriei, soţul adoptat poate primi în timpul căsătoriei numele adoptatorului, cu consimţământul celuilalt soţ, acordat în faţa instanţei care încuviinţează adopţia. (5) Pe baza hotărârii judecătoreşti irevocabile de încuviinţare a adopţiei, serviciul de stare civilă competent întocmeşte, în condiţiile legii, un nou act de naştere al copilului, în care adoptatorii vor fi trecuţi ca fiind părinţii săi fireşti. Vechiul act de naştere se va păstra, menţionându-se pe marginea acestuia întocmirea noului act.

Capitolul VI. Încetarea adopţiei Art. 54. Adopţia încetează prin desfacere sau ca urmare a declarării nulităţii acesteia. Art. 55. Adopţia se desface în cazul prevăzut la art. 7 � lin. (3) lit. a). Art. 56. ( 1 ) Adopţia este nulă, dacă a fost încheiată în alt scop decât cel al ocrotirii interesului superior al copilului sau cu încălcarea oricăror condiţii de fond sau de formă prevăzute de lege. (2) Cu toate acestea, instanţa va putea respinge cererea de declarare a nulităţii adopţiei, dacă va constata că menţinerea adopţiei este în inte­ resul celui adoptat. Art. 57. Acţiunea în declararea nulităţii adopţiei aparţine oricărei persoane interesate. După dobândirea de către adoptat a capacităţii depline de exerciţiu, acţiunea aparţine numai acestuia. Art. 58. ( 1 ) Cauzele privind declararea nulităţii adopţiei se judecă cu citarea: a) adoptatorului sau, după caz, a familiei adoptatoare; b) adoptatului care a dobândit capacitate deplină de exerciţiu; c) direcţiei în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului sau, în cazul adopţiilor internaţionale, a Oficiului. (2) Copilul care a împlinit vârsta de 1 O ani va fi întotdeauna ascultat. 50

Art. 59-62

Legea nr. 273/2004

Art. 59. (1) În situaţia încetării adopţiei ca urmare a declarării nulităţii acesteia, adoptatul redobândeşte numele de familie avut înainte de încu­ viinţarea adopţiei. (2) Părinţii fireşti ai copilului redobândesc drepturile şi îndatoririle părinteşti dacă instanţa nu decide instituirea tutelei sau a altor măsuri de protecţie specială a copilului, în condiţiile legii. Art. 60. Hotărârile judecătoreşti privitoare la nulitatea adopţiei, rămase irevocabile, se comunică Oficiului de către direcţie, în vederea efectuării menţiunilor necesare în Registrul naţional pentru adopţii.

Capitolul VII . Dispoziţii procedurale comune Art. 61 . ( 1) Instanţele judecătoreşti române sunt competente să judece cererile prevăzute de prezenta lege dacă cel puţin una dintre părţi are domiciliul în România. (2) Instanţele judecătoreşti române sunt exclusiv competente să judece procesele privind încuviinţarea deschiderii procedurii adopţiei interne, încredinţarea în vederea adopţiei şi încuviinţarea adopţiei dacă cel ce urmează a fi adoptat are domiciliul în România şi este cetăţean român sau străin fără cetăţenie. (3) Cererile prevăzute de prezenta lege sunt de competenţa tribunalului în a cărui rază teritorială se află domiciliul adoptatului. Cauzele pentru judecarea cărora nu se poate determina instanţa competentă se judecă de Tribunalul Bucureşti. (4) Cererile de deschidere a procedurii adopţiei interne, cererile de încredinţare a copilului în vederea adopţiei şi cererile de încuviinţare _a adopţiei se judecă în primă instanţă, potrivit regulilor prevăzute de Cartea III - Dispoziţii generale privitoare la procedurile necontencioase din Codul de procedură civilă, cu excepţiile P,i:evăzute de prezenta lege.

(5) Hotărârile prin care se soluţionează cererile prevăzute de prezenta lege nu sunt supuse apelului. Exercitarea recursului suspendă executarea. Art. 62. Cererile prevăzute la art. 6 1 alin. (3) sunt scutite de taxajudiciară de timbru şi se soluţionează cu celeritate. 51

Legea nr. 273/2004

Art. 63-64

Art. 63. (1) Cererile prevăzute la art. 61 alin. (3) se soluţionează de complete specializate ale instanţei judecătoreşti, în camera de consiliu, cu participarea obligatorie a procurorului. Prezentarea de către direcţie a raportului de anchetă socială privind copilul este obligatorie. (2) Judecarea cererilor referitoare la deschiderea procedurii adopţiei interne a copilului se face cu citarea părinţilor fireşti ai copilului sau, după caz, a tutorelui şi a direcţiei în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului. (3) Judecarea cererilor de încredinţare a copilului în vederea adopţiei interne, precum şi a celor de încuviinţare a adopţiei se face cu citarea direcţiei în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului, a direcţiei în a cărei rază teritorială domiciliază adoptatorul sau familia adoptatoare şi a persoanei sau familiei adoptatoare. (4) Judecarea cererilor de încuviinţare a adopţiei internaţionale se face cu citarea ditecţiei în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului, al persoanei sau familiei adoptatoare, precum şi a Oficiului. (5) Judecarea cererilor de încuviinţare a adopţiei prevăzute la art. 5 alin. (3) se face cu citarea adoptatorului sau a familiei adoptatoare şi a adoptatului, iar judecarea cererilor de încuviinţare a adopţiei prevăzute la art. 20 lit. b) se face cu citarea adoptatorului şi a părinţilor fireşti ai adoptatului. Art. 64. (1) Instanţa poate administra orice probe admise de lege. (2) La judecarea cererii referitoare la deschiderea procedurii adopţiei interne a copilului, precum şi a cererii de încredinţare în vederea adopţiei, ascultarea copilului care a împlinit vârsta de 1 O ani este obligatorie, iar la încuviinţarea adopţiei copilului care a împlinit vârsta de 1O ani i se va solicita consimţământul. (3} Opinia copilului exprimată la judecarea cererilor prevăzute de prezenta lege va fi luată în considerare şi i se va acorda importanţa cuvenită, avându-se în vedere vârsta şi gradul acestuia de maturitate. În situaţia îri care instanţa hotărăşte în contradictoriu cu opinia exprimată de copil, aceasta este obligată să motiveze raţiunile care au condus la înlătu­ rarea opiniei copilului. 52

Art. 65-67

Legea nr. 273/2004

Capitolul VIII. Registrul naţional pentru adopţii Art. 65 . (1) În scopul întocmirii şi organizării la nivel naţional a evidenţei în materia adopţiei, Oficiul are obligaţia de a întocmi şi de a ţine la zi Registrul naţional pentru adopţii. (2) Registrul conţine datele referitoare la adoptatorul sau familia adop­ tatoare, române şi străine, precum şi cele referitoare la copiii pentru care a fost deschisă procedura adopţiei interne, pentru cei pentru care a fost pronunţată o hotărâre judecătorească de încredinţare în vederea adopţiei, de încuviinţare a adopţiei sau de declarare a nulităţii acesteia. Art. 66. ( 1) În scopul întocmirii şi organizării de către Oficiu a evidenţei prevăzute la art. 65, direcţia în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului transmite Oficiului copii ale următoarelor documente: a) hotărârea judecătorească prin care s-a încuviinţat deschiderea procedurii adopţiei naţionale; b) hotărârea judecătorească de încredinţare în vederea adopţiei; c) hotărârea judecătorească de încuviinţare a adopţiei; d) hotărârea judecătorească de declarare a nulităţii adopţiei; e) atestatul eliberat potrivit art. 19 alin. (2). (2) Documentele prevăzute la alin. (1) se transmit în termen de 5 zile de la rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii judecătoreşti sau, respectiv, în termen de 5 zile de la data emiterii atestatului. (3) Documentul prevăzut la alin. (1) lit. e) va fi însoţit de toate infor­ maţiile cu privire la persoanele sau familiile pentru care s-a emis atestatul.

Capitolul IX. Dispozifii finale, tranzitorii şi sancţiuni Art. 67. ( 1) Oficiul ia toate măsurile ce se impun, conform prevederilor Convenţiei de la Haga, în vederea prevenirii câştigurilor necuvenite, financiare sau de altă natură, ce ar putea fi realizate cu prilejul adopţiei şi descurajării oricăror practici contrare obiectivelor acestei convenţii şi prezentei legi. (2) Oficiul stabileşte o taxă unică şi fixă, determinată pe baza costurilor maxime corespunzătoare tuturor serviciilor aferente îndeplinirii procedurii adopţiei internaţionale, cu excepţia celor reglementate în legi speciale. 53

Legea nr. 273/2004

Art. 68-69

(3 ) Taxa prevăzută la alin. (2) este defalcată pe categorii de cheltuieli şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului. (4) Plata taxei este efectuată de către adoptator sau familia adoptatoare prin transfer bancar către Oficiu şi autoritatea centrală ori organizaţia acreditată sau autorizată din statul de domiciliu al părinţilor adoptatori. Taxele percepute de Oficiu se fac venit la bugetul de stat în termen de 5 zile lucrătoare de la încasarea lor. Notă: A se vedea H.G. nr. 1 436/2004 pentru defalcarea pe categorii de cheltuieli a taxei unice şi fixe aferente serviciilor efectuate de Oficiul · Român pentru Adopţii în îndeplinirea procedurii de adopţie internaţională pe teritoriul României (M. Of. nr. 869 din 23 septembrie 2004).

Art. 68. Sunt interzise donaţiile şi sponsorizările, precum şi oferirea de către adoptator sau familia adoptatoare, în nume propriu ori prin per­ soane interpuse, în mod direct sau indirect, de orice foloase materiale necuvenite Oficiului, direcţiilor implicate sau persoanelor fizice din cadrul instituţiilor publice implicate în procesul de adopţie. Art. 69. (1 ) Este interzisă participarea organismelor private în procedura adopţiei internaţionale desfăşurată în România. Interdicţia se aplică şi membrilor sau personalului acestora, cu excepţia situaţiei în care au calitatea de adoptator. (2) Autorităţile române pot colabora în ceea ce priveşte adopţia internaţională cu organisme private care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul statului primitor, numai dacă acestea sunt acreditate de statul respectiv şi autorizate conform prevederilor art. 43 alin. (3). (3) În situaţia în care se constată nerespectarea dispoziţiilor alin. (1 ) şi (2), Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului este obligată să solicite instanţei judecătoreşti dizolvarea persoanei juridice implicate. (4) Serviciile şi activităţile ce pot fi derulate de către fundaţii, asociaţii sau federaţii în cadrul procedurilor adopţiei naţionale se stabilesc prin hotărâre a Guvernului. Notă: A se vedea H.G. nr. 1 442/2004 privind serviciile şi activităţile ce pot fi desfăşurate de către organismele private române în cadrul procedurii adopţiei interne (M. Of. nr. 873 din 24 septembrie 2004).

54

Art. 70-73

Legea nr. 273/2004

Art. 70. (1 ) Fapta părintelui sau a reprezentantului legal al unui copil de a pretinde sau de a primi, pentru sine sau pentru altul, bani ori alte foloase materiale în scopul adopţiei copilului se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi. (2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi fapta persoanei care, fără drept, intermediază sau înlesneşte adoptarea unui copil, în scopul obţinerii de foloase materiale sau de altă natură. Art. 7 1 . (I ) Atestatul de persoană sau familie aptă să adopte, eliberat anterior intrării în vigoare a prevederilor prezentei legi, este valabil pentru o perioadă de un an de la data eliberării lui. (2) Prevederile art. 2 1 se aplică în mod corespunzător persoanelor sau familiilor prevăzute la alin. (1 ): Art. 72. (1 ) Cererile pentru încuviinţarea adopţiei aflate pe rolul instan­ ţelorjudecătoreşti la data intrării în vigoare a prezentei legi se soluţionează, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare, la data introducerii cererii. (2) Persoanele şi familiile care, la data intrării în vigoare a prezentei legi, aveau copii încredinţaţi în vederea adopţiei, vor putea introduce cereri·pentru încuviinţarea adopţiei, care vor fi soluţionate potrivit dispo­ ziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 25/1 9 97 cu privire la regimul juridic al adopţiei, aprobată cu modificări prin Legea nr. 8 7/1 998, cu modi­ ficările şi completările ulterioare. (3) În toate celelalte cazuri, întreaga procedură a adopţiei va trebui să se conformeze dispoziţiilor prezentei legi. (4) În scopul aplicării dispoziţiilor prezentei legi, Oficiul va renegocia acordurile bilaterale şi multilaterale în domeniul adopţiei, încheiate de România cu alte state, care vor fi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I. Art. 73. În situaţia copiilor cu privire la care s-au făcut comunicări de către comisiile pentru protecţia copilului în baza prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 2 5/1 9 97, aprobată cu modificări prin Legea nr. 8 7/1 998, cu modificările şi completările ulterioare, şi aflaţi în evidenţa Comitetului Român pentru Adopţii la data intrării în vigoare a pre7:.entei legi, dispoziţiile art. 22-24 se aplică în mod corespunzător. 55

Legea nr. 273/2004

Art. 74- 75

Art. 74. (1) În situaţia copiilor declaraţi judecătoreşte abandonaţi în temeiul prevederilor Legii nr. 47/1993 cu privire la declararea judecătorească a abandonului de copii, direcţia are obligaţia să reevalueze împrejurările care au stat la baza stabilirii măsurilor de protecţie pentru aceşti copii şi să întocmească planul individualizat de protecţie. (2) Dacă planul individualizat de protecţie are ca finalitate reintegrarea copilului în familie sau în familia extinsă, direcţia solicită instanţei jude­ cătoreşti redarea exerciţiului drepturilor părinteşti sau, după caz, delegarea acestora membrilor familiei extinse unde copilul urmează să fie plasat. (3) Instanţa competentă să soluţioneze cererile privind redarea sau, după caz, delegarea drepturilor părinteşti este tribunalul de la domiciliul copilului. (4) Judecarea cererii se face cu citarea părinţilor sau, ·după caz, a membrilor familiei extinse, a direcţiei în a cărei rază teritorială domiciliază copilul şi cu participarea obligatorie a procurorului. Cererea va fi însoţită de raportul de anchetă socială întocmit de direcţia în a cărei rază teritorială domiciliază copilul. Art. 75. (1) Prezenta lege intră în vigoare la 1 ianuarie 2005, cu excepţia prevederilor art. 43 alin. (3), art. 67 alin. (3), art. 69 alin. (4) şi art. 77, care intră în vigoare la 3 zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I. (2) Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor art. 43 alin. (3), art. 67 alin. (3), art. 69 alin. (4) şi art. 77 se elaborează de către Autoritatea Naţională pentru Protecţia Copilului şi Adopţie. (3) La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă următoarele acte normative: a) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 25/1997 cu privire la regimul juridic al adopţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 20 din 1 2 iunie 1997, aprobată cu modificări prin Legea nr. 87/1998, cu modificările şi completările ulterioare; b) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1 2 1/2001 pentru suspen­ darea temporară a tuturor procedurilor referitoare la adopţiile interna­ ţionale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 633 din 9 octombrie 2 001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 347/2002, cu modificările ulterioare; 56

Art. 76-77

Legea nr. 273/2004

c) Hotărârea Guvernului nr. 245/1997 cu privire la criteriile de autorizare a organismelor private care desfăşoară activităţi în domeniul protecţiei drepturilor copilului prin adopţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 5 iunie 1997; d) orice alte dispoziţii contrare prezentei legi. (4) La 3 zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, se abrogă următoarele acte normative: a) Legea nr. 47/1993 cu privire la declararea judecătorească a aban­ donului de copii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 153 din 8 iulie 1993; b) Hotărârea Guvernului nr. 1.315/2000 privind unele măsuri pentru protecţia drepturilor copilului prin adopţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 678 din 19 decembrie 2000. Art. 76. Autorizaţiile emise de Comitetul Român pentru Adopţii în baza Hotărârii Guvernului nr. 245/1997 cu privire la criteriile de autorizare a organismelor private care desfăşoară activităţi îri domeniul protecţiei drepturilor copilului prin adopţie îşi încetează valabilitatea de la data intrării în vigoare a prezentei legi. Art. 77. În termen de 30 de zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, vor fi elaborate normele metodologice de aplicare a prezentei legi, care vor fi aprobate prin hotărâre a Guvernului. Notă: Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei au fost aprobate prin H.G. nr. 1 435/2004 şi au fost publicate în M. Of. nr. 868 din 23 septembrie 2004.

57

2. Legea nr. 272/2004 privind protecf ia şi promovarea drepturilor copilului publicată în M. Of. nr. 557 din 23 iunie 2004

Cuprins

Art.

Capitolul I.Dispoziţii generale şi definiţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1-7 Capitolul II. Drepturile copilului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8-49 Secţiunea Drepturi şi libertăţi civile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . : . . . . . . 8-29 Secţiunea a 2-a. Mediulfamilial şi îngrijirea alternativă . . . . . 3042 Secţiunea a 3-a. Sănătatea şi bunăstarea copilului . . . . . . . . . . . . . 43-46 Secţiunea a 4-a. Educaţie, activităţi recreative şi culturale . .. . . . 47-49

r

Capitolul III. Protecţia specială a copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părinţilor săi . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50-71 Secţiunea 1. Dispoziţii comune .. . . . . . . ... . . . .... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . 50-57 Secţiunea a 2-a. Plasamentul . . . . . . . . . . . . ..... . ... . . . . . . .. .. . . . . . . . . .. . . . . . . 58-63 Secţiunea a 3-a. Plasamentul în regim de urgenţă .. . . , . . . . . . . . . . . 64-66 Secţiunea a 4-a. Supravegherea specializată . . . . . . . . . . : . . . . . . . . . . . . . . . . 67 Secţiunea a 5-a. Monitorizarea aplicării măsurilor de protecţie specială . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 68-71 0 • • • • • • • • • • • • • • • • • ••

Capitolul IV. Protecţia copiilor refugiaţi şi protecţia copiilor în caz de conflict armat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 72-79 Capitolul V. Protecţia copilului care a săvârşit o faptă penală şi nu răspunde penal . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 80-84 Capitolul VI. Protecţia copilului împotriva exploatării . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 85-99 Secţiunea 1. Protecţia copilului împotriva exploatării economice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 87 58

Art. 1

Legea nr. 272/2004 2

Secţiunea a 2-a. Protecţia copilului împotriva consumului de droguri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 88 Secţiunea a 3-a. Protecţia copilului împotriva abuzului sau neglijenţei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 89-9 7 Secţiunea a 4-a. Protecţia copilului împotriva răpirii sau oricărorforme de traficare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 98 Secţiunea a 5-a. Protecţia copilului împotriva altor forme de exploatare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 99

Capitolul VII. Instituţii şi servicii cu atribuţii în protecţia copilului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 100-1 12 Secţiunea 1. Instituţii la nivel central .. : . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 100-101 Secţiunea a 2-a. Instituţii şi servicii la nivel local . . . . . . . . . . . . 102-1 12 Capitolul VIII. Organisme private . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 13-114 ,

Capitolul IX. Licenţierea şi inspecţia serviciilor de prevenire a separării copilului de familia sa, precum şi a celor de protecţie specială a copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părinţilor săi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 1 5-1 1 7 Capitolul X. Finanţarea sistemului de protecţie a copilului . . . . . . . 1 1 8-123 Capitolul XI. Reguli speciale de procedură . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 124-131 Capitolul XII. Răspunderi şi sancţiuni . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 132-136 Capitolul XIII. Dispoziţii tranzitorii şi finale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 137-148

Capitolul I . Dispoziţii generale şi definiţii Art. 1 . ( 1) Prezenta lege reglementează cadrul legal privind respectarea, promovarea şi garantarea drepturilor copilului. (2) J\.utorităţile publice,_organismele private autorizate, precum şi persoanele fizice şi persoanele juridice responsabile de protecţia copilului sunt obligate�� respecte, 8promoveze şi1s;garanteze drepturile copilului stabilite prin Constituţie şi lege, în concordanţă cu prevederile Convenţiei

59

2

Legea nr. 272/2004

Art. 2-4

Organizaţiei Naţiunilor Unite cu privire la drepturile copilului, ratificată prin Legea nr. 1 8/1 9 90, republicată, şi ale celorlalte acte internaţionale în materie la care România este parte. Art. 2. ( 1 ) Prezenta lege, orice alte reglementări adoptate în domeniul respectării şi promovării drepturilor copilului, precum şi orice act juridic emis sau, după caz, încheiat în acest domeniu se subordonează cu prioritate principiului interesului superior al copilului. (2) Principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv în legătură cu drepturile şi obligaţiile ce revin părinţilor copilului, altor repre­ zentanţi legali ai săi, precum şi oricăror persoane cărora acesta le-a fost plasat în mod legal. (3) Principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demer­ surile şi deciziile care privesc copiii, întreprinse de autorităţile publice şi de organismele private autorizate, precum şi în cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti. (4) Persoanele prevăzute la alin. (3) sunt obligate să implice familia în toate deciziile, acţiunile şi măsurile privitoare la copil şi să sprijine îngrijirea, creşterea şi formarea, dezvoltarea şi educarea acestuia în cadrul familiei. Art. 3. De dispoziţiile prezentei legi \2_e!!_eg��: a) copiii cetăţeni români aflaţi pe teritoriul României; b) copiii cetăţeni români aflaţi în străinătate; c) copiii fără cetăţenie aflaţi pe teritoriul României; d) copiii care solicită sau beneficiază de o formă de protecţie în condiţiile reglementărilor legale privind statutul şi regimul refugiaţilor în România; e) copiii cetăţeni străini aflaţi pe teritoriul României, în situaţii de urgenţă constatate, în condiţiile prezentei legi, de către autorităţile publice române competente. Art. 4. În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii: a) colill� persoană care nu a împlinit vârsta de 1 8 ani şi nu a dobândit capacitatea deplină de exerciţiu, în condiţiile legii; b)fami/ie - părinţii şi copiii acesiora; c) familie extinsă .:... copilul, părinţii şi rudele acestuia până la gradul IV inclusiv;

60

Art. 5

Legea nr. 272/2004

2

d)familie substitutivă - persoanele, altele decât cele care aparţin familiei extinse, care, în condiţiile legii, asigură creşterea şi îngrijirea copilului; e) planul individualizat de protecţie - documentul prin care se realizează planificarea serviciilor, prestaţiilor şi a măsurilor de protecţie specială a copilului, pe baza evaluării psihosociale a acestuia şi a familiei sale, în vederea integrării copilului care a fost separat de familia sa într-Wl mediu fam ilial stabil permanent, în cel mai scurt timp posibil; f) planul de servicii - documentul prin care se realizează planificarea acordării serviciilor şi a prestaţilor, pe baza evaluării psihosociale a copilului şi a familiei, în vederea prevenirii separării copilului de familia sa; g) reprezentant legal al copilului - părintele sau persoana desem­ nată potrivit legii să exercite drepturile şi să îndeplinească obligaţiile părinteşti faţă de copil; h) A.N.PD_. C. - Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului; i) f;.P C. - comisia pentru protecţia copilului; j) f2. (_}: A.Ş. P C. - direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului; k) S.PA '. S - serviciul public de asistenţă socială; 1) _O R.A. - Oficiul Român pentru Adopţii. Art. 5. (1) Copiii au dreptul la protecţie şi asistenţă în realizarea şi exercitarea deplină a drepturilor lor, în condiţiile prezentei legi. (2) Răspunder_ea pentru creşterea şi asigurarea dezvoltării copilului revine în primul rând părinţilor, aceştia având obligaţia de a-şi exercita drepturile şi de a-şi îndeplini obligaţiile faţă de copil ţinând seama cu prioritate de interesul superior al acestuia. (3) În subsidiar, responsabilitatea revine colectivităţii locale din care fac parte copilul şi familia sa. Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţa de a sprijini părinţii sau, după caz, alt reprezentant legal al copilului în realizarea obligaţiilor ce le revin cu privire la copil, dezvoltând şi asigu­ rând în acest scop servicii diversificate, accesibile şi de calitate, cores­ pW1zătoare nevoilor copilului. (4) Intervenţia statului este complementară; statul asigură protecţia copilului şi garantează respectarea tuturor drepturilor sale prin activitatea

..

61

2

Legea nr. 272/2004

Art. 6-7

specifică realizată de instituţiile statului şi de autorităţile publice cu atribuţii în acest domeniu. Art. 6. Respectarea şi garantarea drepturilor copilului se realizează conform următoarelor Q_ringl!!L a) respectarea şi promovarea cu prioritate a interesului superior al copilului; b) egalitatea şanselor şi nediscriminarea; c) responsabilizarea părinţilor cu privire la exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părinteşti; d) primordialitatea responsabilităţii părinţilor cu privire la respectarea şi garantarea drepturilor copilului; e) descentralizarea serviciilor de protecţie a copilului, intervenţia multi­ sectorială şi parteneriatul dintre instituţiile publice şi organismele private autorizate; f) asigurarea unei îngrijiri individualizate şi personalizate pentru fiecare copil; g) respectarea demnităţii copilului; h) ascultarea opiniei copilului şi luarea în considerare a acesteia, ţinând cont de vârsta şi de gradul său de maturitate; i) asigurarea stabilităţii şi continuităţii în îngrijirea, creşterea şi educarea copilului, ţinând cont de originea sa etnică, religioasă, culturală şi lingvistică, în cazul luării unei măsuri de protecţie; j) celeritaţe în luarea oricărei decizii cu privire la copil; k) asigurarea protecţiei împotriva abuzului şi exploatării copilului; l) interpretarea fiecărei norme juridice referitoare la drepturile copilului în corelaţie cu ansamblul reglementărilor din această materie. Art. 7. Drepturile prevăzute de prezenta lege sunt garantate tuturor copiilor fără nici o discriminare, indiferent de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau altă opinie, de naţionalitate, apartenenţă etnică sau origine socială, de situaţia materială, de gradul şi tipul unei deficienţe, de statutul la naştere sau de statutul dobândit, de dificultăţile de formare şi dezvoltare sau de alt gen ale copilului, ale părinţilor ori ale altor reprezentanţi legali sau de orice altă distincţie.

62

Art. 8- 1 0

Legea nr. 272/�004

2

Capitolul l i . Drepturile copilului Secfiunea 1. Drepturi şi libertăfi civile Art. 8. (1 ) Copilul are dreptul la stabilirea şi păstrarea identităţii sale. (2) Copilul este înregistrat imediat după naştere şi are de la această dată dreptul la un nume, dreptul de a dobândi o cetăţenie şi, dacă este posibil, de a-şi cunoaşte părinţii şi de a fi îngrijit, crescut şi educat de aceştia. (3) Părinţii aleg numele şi prenumele copilului, în condiţiile legii. ( 4) Copilul are dreptul de a-şi păstra cetăţenia, numele şi relaţiile de familie, în condiţiile prevăzute de lege, fără nici o ingerinţă. (5) Dacă se constată că un copil este lipsit, în mod ilegal, de elementele constitutive ale identităţii sale sau de unele dintre acestea, instituţiile şi autorităţile publice sunt obligate să ia de urgenţă toate măsurile necesare în vederea restabilirii identităţii copilului. Art. 9. (1) În scopul realizării dreptului prevăzut la art. 8 alin. ( 1 ), unităţile sanitare care au în structură secţii de nou-născuţi şi/sau de pediatrie au obligaţia de a angaja un asistent social sau, după caz, de a desemna o persoană cu atribuţii de asistenţă socială. (2) În vederea stabilirii identităţii copilului părăsit sau găsit ori a părinţilor acestuia, organele de poliţie competente au obligaţia de a desemna una sau mai multe persoane responsabile cu realizarea demer­ surilor ce le revin, potrivit legii, pentru înregistrarea naşterii copilului. Art. 1 0. ( 1 ) Certificatul medical constatator al naşterii, atât pentru copilul născut viu, cât şi pentru copilul născut mort, se întocmeşte în termen de-Z4 de ore de la naştere. (2) Răspunderea pentru îndeplinirea obligaţiei prevăzute la alin. ( 1 ) revine medicului care a asistat sau a constatat naşterea şi medicului şef de secţie. (3) Când naşterea a avut loc în afara unităţilor sanitare, medicul de familie având cabinetul înregistrat în raza teritorială unde a avut loc naşterea este obligat ca, la cererea oricărei persoane, în termen de 24 de ore, să constate naşterea copilului, după care să întocmească şi să elibereze 63

2

Leg•a nr. 272/2004

Art. 1 1

certificatul medical constatator al naşterii copilului, chiar dacă mama nu este înscrisă pe lista cabinetului său. Art. 1 1 . ( 1 ) În situaţia în t:are copilul este părăsit de mamă în maternitate, unitatea medicală are obligaţia să sesizeze telefonic şi în scris direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului şi organele de poliţie, în termen de 24 de ore de la constatarea dispariţiei mamei. (2) În termen de 5 zile de la sesizarea prevăzută la alin. (1 ), se întocmeşte un proces-verbal de constatare a părăsirii copilului, semnat de reprezen­ tantul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, repre­ zentantul poliţiei şi al maternităţii; când starea de sănătate a copilului permite externarea, în baza procesului-verbal, direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului va stabili măsura plasamentului în regim de urgenţă pentru copil. (3) În termen de 30 de zile de la întocmirea procesului-verbal, poliţia este obligată să întreprindă verificările specifice privind identitatea mamei şi să comunice rezultatul acestor verificări direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului. (4) În situaţia în care mama este identificată, direeţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului va asigura consilierea şi sprijinirea acesteia în vederea realizării demersurilor legate de întocmirea actului de naştere. (5) În situaţia în care, în urma verificărilor efectuate de poliţie, nu este posibilă identificarea mamei, direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului transmite serviciului public de asistenţă socială în a cărui rază administrativ-teritorială s-a produs naşterea dosarul cuprinzând certificatul medical constatator al naşterii, procesul-verbal prevăzut la alin. (2), dispoziţia de plasament în regim de urgenţă şi răspunsul poliţiei cu rezultatul verificărilor. (6) În termen de 5 zile de la primirea documentaţiei prevăzute la alin. (5), serviciul public de asistenţă socială are obligaţia de a obţine dispo­ ziţia de stabilire a numelui şi prenumelui copilului, în conformitate cu prevederile Legii nr. 1 1 9/1 996 cu privire la actele de sfare civilă, cu modifi­ cările ulterioare, şi de a face declaraţia 4e înregistrare a naşterii la serviciul de stare civilă competent. 64

Art. 1 2- 1 4

Legea nr. 272/2004

2

(7) După înregistrarea naşterii copilului., serviciul public de asistenţă socială are obligaţia de a transmite direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului actul de înregistrare a naşterii copilului. Art. 1 2. (1) În situaţia copilului găsit, precum şi a celui părăsit de părinţi în alte unităţi sanitare, a cărui naştere nu a fost înregistrată, obligaţia de a realiza demersurile prevăzute de lege pentru înregistrarea naşterii copilului revine serviciului public de asistenţă socială în cărui rază administrativ-teritorială a fost găsit sau părăsit copilul. (2) Expertiza medico-legală necesară pentru înregistrarea naşterii copilului este gratuită.

a

Art. 1 3. ( 1) Unităţile sanitare, unităţile de protecţie socială, serviciile de îngrijire de tip rezidenţial, entităţile fără personalitate juridică, alte persoane juridice, precum şi persoane fizice, care internează sau primesc în îngrijire femei gravide ori copii care nu posedă acte pe baza cărora să li se poată stabili identitatea, sunt obligate să anunţe, în termen de 24 de ore, în scris, autoritatea administraţiei publice locale în a cărei rază îşi au sediul sau, după caz, domiciliul, în vederea stabilirii identităţii lor. (2) Cel care ia un copil pentru a-l îngriji sau proteja temporar, până la stabilirea unei măsuri de protecţie în condiţiile legii, are obligaţia de a-l întreţine şi, în termen de 48 de ore, de a anunţa autoritatea administraţiei publice locale în a cărei rază teritorială îşi are sediul sau domiciliul. Art. 14. ( l) Copilul are dreptul de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu părinţii, rudele, precum şi cu alte persoane faţă de care copilul a dezvoltat legături de ataşament. (2) Copilul are dreptul de a-şi cunoaşte rudele şi de a întreţine relaţii personale cu acestea, precum şi cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viaţa de familie, în măsura în care acest lucru nu contravine interesului său superior. (3) Părinţii sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot împiedica relaţiile personale ale acestuia cu bunicii, fraţii şi surorile ori cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viaţa de familie, decât în cazurile în care instanţa decide în acest sens, apreciind că există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului. 65

2

Legea nr. 272/2004

Art. 1 5- 1 8

. 1 ( 1) În sensul prezentei legi, rclatiile personale se pot realiza prin: mtâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană care are, potrivit prezentei legi, dreptul la relaţii personale cu copilul; � vizitarea copilului la domiciliul acestuia; ' Ăgăzduirea copj)n]ui pe perioadă determinată de către părintele sau d{către altă persoană la care copilul nu locuieşte în mod obişnuit; � c�espondenţă ori altă formă de comunicare cu copilul; ' �ransmiterea de informaţii copilului cu privire la părintele ori la alte pirsoanecare au, potrivit prezentei legi, dreptul de a menţine relaţii personale cu copilul; A tra�miterea de informatii referitoare la copil, inclusiv fotografii rlcente, evaluări medicale sau şcolare, către părintele sau către alte persoane care au dreptul de a menţine relaţii personale cu copilul. Transmiterea informaţiilor prevăzute la alin. (1) lit. e) şi t) se va face cU: respectarea interesului superior al copilului, precum şi a dispoziţiilor speciale vizând confidenţialitatea şi transmiterea informaţiilor cu caracter personal.

)2)_

Art. 1 6. ( 1 ) Copilul care a fost s�par_at de ambii părinţi sau de unul dintre aceştia printr-o măsură dispusă în condiţiile legii .are dreptul de a m�nţii:i� relaţii personale şi contacte directe cu ambii părinţi, cu excepţia situaţiei în care acest lucru contravine interesului superior al copilului. (2) In_şt