Clima Judet Vrancea [PDF]

Zitiervorschau

UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI FACULTATEA DE GEOGRAFIE

RELAłIA DINTRE CLIMĂ ŞI VEGETAłIA SPONTANĂ ŞI CULTIVATĂ DIN JUDEłUL VRANCEA

REZUMAT TEZĂ DE DOCTORAT

Coordonator ştiinŃific Prof. univ. dr. Sterie Ciulache Doctorand Elena Dumitrof

2010

CUPRINS INTRODUCERE....................................................................................................................4 1.1. Aşezarea geografică a judeŃului Vrancea .......................................................................6 1.2. Scurt istoric al cercetărilor ştiinŃifice în judeŃul Vrancea..............................................6 PARTEA I ...........................................................................................................................11 CAPITOLUL I. - Factorii climatogeni ...............................................................................11 I.1. Factorii radiativi ............................................................................................................11 I.1.1. RadiaŃia solară ............................................................................................................11 I.1.3.BilanŃul radiativ ...........................................................................................................12 I.2. Factorii dinamici sau circulaŃia generală a atmosferei.................................................12 I.3.1. Relieful ........................................................................................................................13 I.3.1.1. MunŃii Vrancei - caracteristici.................................................................................13 I.3.1.2. SubcarpaŃii Vrancei –caracteristici .........................................................................14 I.3.1.4. Dealurile Tutovei......................................................................................................15 I.3.1.5 – RelaŃiile dintre elementele cantitative şi calitative ale reliefului şi aspectele climatice şi vegetale din judeŃul Vrancea...........................................................16 I.3.2. Hidrografia..................................................................................................................18 I.3.2.1. Apele curgătoare ......................................................................................................18 I.3.2.2. Apele stătătoare........................................................................................................20 I.3.2.3. InfluenŃa reŃelei hidrografice asupra parametrilor climatici ................................20 I.3.3. VegetaŃia......................................................................................................................20 I.3.3.1.Aspecte generale ale învelişului vegetal natural din judeŃul Vrancea.....................20 I.3.4. Învelişul edafic şi relaŃia cu vegetaŃia spontană şi cultivată din judeŃul Vrancea ....23 PARTEA A II-A...................................................................................................................24 CAPITOLUL II – ParticularităŃile principalelor elemente climatice pe cele trei trepte de relief ale judeŃului Vrancea .........................................................................24 II.1.Temperatura aerului şi solului pe teritoriul judeŃului Vrancea ..................................24 II.1.1.Temperatura medie anuală........................................................................................24 II.1.2. VariaŃiile neperiodice ale temperaturilor medii anuale ale aerului faŃă de media multianuală calculate pe baza criteriului Hellman ............................................................26 II.1.3. Temperaturi medii sezoniere ale aerului ..................................................................28 II.1.4.Temperaturile medii lunare ale aerului.....................................................................28 II.1.5.Temperatura medie a lunii ianuarie ..........................................................................29 II.1.6. Temperatura medie a lunii iulie................................................................................29 II.1.7. Amplitudinile de temperatură ..................................................................................29 II.1.8. Temperaturile extreme absolute ...............................................................................30 II.1.9. Inversiunile de temperatură......................................................................................30 II.1.10. ÎngheŃul....................................................................................................................31 II.1.11. Temperatura suprafeŃei solului...............................................................................31 Concluzii ...............................................................................................................................32 II.2. O serie de indici ecometrici termici şi relaŃia lor cu vegetaŃia spontană şi cultivată din judeŃul Vrancea..............................................................................................................33 II.2.1.Tetraterma Mayr........................................................................................................33 II.2.2.Temperatura activă (analiza pragurilor termice) .....................................................34 II.2.3 Histofenograma ..........................................................................................................34 II.3. PrecipitaŃiile atmosferice..............................................................................................35 II.3.1. RepartiŃia spaŃială a cantităŃilor anuale de precip itaŃii ..........................................36

II.3.2.VariaŃiile neperiodice ale precipitaŃiilor medii anuale faŃă de media multianuală, calculate pe baza criteriului Hellman..................................................................................36 II.3.3. CantităŃile medii lunare, anotimpuale şi semestriale de precipitaŃii .....................38 II.4. O serie de indici pluviometrici şi pluviotermici şi relaŃia lor cu vegetaŃia spontană şi cultivată din judeŃul Vrancea..........................................................................................39 II.4.1.Indicele Gams .............................................................................................................39 II.4.2. Indicele Angot............................................................................................................40 II.4.4. Indicele hidrotermic ..................................................................................................40 II.4.5. Indicele K sau bilanŃul convenŃional al umidităŃii ...................................................40 II.4.6. Suma precipitaŃiilor din perioada de acumulare a apei în orizontul biologic activ 40 II.4.7. Suma precipitaŃiilor din perioada cu consum maxim al plantelor ..........................40 II.4.8. Indicele de ariditate Thornthwaite ...........................................................................40 II.4.9. Climograma Peguy ....................................................................................................41 II.4.10. Climogramele Walter-Lieth. ...................................................................................41 II.5. Umezeala aerului .........................................................................................................42 II.5.1. Umezeala relativă a aerului.......................................................................................42 PARTEA A III-A .................................................................................................................43 Capitolul III- Caracteristici ale vegetaŃiei spontane din judeŃul Vrancea în funcŃie de elementele meteo-climatice din spaŃiul analizat............................................43 III.1. InteracŃiunea factorilor climatici cu vegetaŃia spontană..........................................43 III.1.1.Lumina ......................................................................................................................43 III.1.2. Rolul căldurii în viaŃa plantelor ..............................................................................44 III.1.3. Umiditatea ca factor ecologic al fitocenozelor.........................................................44 III.2. Caracterizarea vegetaŃiei spontane din judeŃul Vrancea ..........................................45 III.3. Organizarea spaŃiului forestier din judeŃul Vrancea ................................................46 III.3.1. EvoluŃia suprafeŃelor forestiere din judeŃul Vrancea .............................................46 III.3.2. Exploatarea fondului forestier din judeŃul Vrancea...............................................48 III.3.3.Prelucrarea masei lemnoase .....................................................................................49 III.3.4.Pepinierele forestiere ................................................................................................50 PARTEA A IV-A..................................................................................................................50 CAPITOLUL IV –Caracteristici ale plantelor de cultură dn judeŃul Vrancea, în raport cu factorii meteo-climatici locali .........................................................................50 IV.1. Aspecte generale ale spaŃiului agricol din judeŃul Vrancea.......................................50 IV.2. Factorii meteo-climatici şi relaŃia acestora cu plantele de cultură ............................51 IV.3.CerinŃele faŃă de elementele meteo climatice ale principalelor plante cultivate în judeŃul Vrancea.................................................................................................................................52 CAPITOLUL V – Cultura viŃei de vie.................................................................................52 V.1. Caracterizarea principalelor podgorii din judeŃul Vrancea .......................................54 V.1.1. Podgoria Panciu.........................................................................................................54 V.1.2. Podgoria Odobeşti .....................................................................................................54 V.1.3. Podgoria Coteşti.........................................................................................................55 CAPITOLUL VI – Pomii fructiferi ....................................................................................56 CAPITOLUL VII – Păşunile şi fâneŃele..............................................................................58

2

PARTEA A IV-A Capitolul VIII- Modificări în peisajul natural al judeŃului Vrancea .................................59 VIII.1. Modificări ale peisajului prin dinamica modului de utilizare a terenurilor agricole59 VIII.2. Indici de naturalitate ai spaŃiului vrâncean ............................................................59 VIII.3. Presiunea umană prin modul de utilizare a terenurilor .........................................59 VIII.4. Amenajări pentru irigaŃii şi desecare ......................................................................59 VIII.5. UnităŃi administrativ-teritoriale considerate defavorizate pentru activităŃile agricole 59 VIII.6. Agricultura ecologică ...............................................................................................59 VIII.7. Analiza SWOT integrată a judeŃului Vrancea........................................................59 CONCLUZII GENERALE..................................................................................................59 BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ...........................................................................................62

3

INTRODUCERE Teza de doctorat cu titlul „RelaŃia dintre climă şi vegetaŃia spontană şi cultivată din judeŃul Vrancea” tratează probleme fundamentale şi aplicative cu privire la relaŃiile care se stablesc între cele trei componente luate spre analiză: clima, vegetaŃia spontană şi cea cultivată din judeŃul Vrancea. Studiul reprezintă o analiză detaliată, atât cantitativă cât şi calitativă, structurată în cinci părŃi şi opt capitole, care încearcă să trateze fiecare tip de spaŃiu component al judeŃului Vrancea, atât individual dar mai ales prin prisma relaŃiilor care se stabilesc între componentele fizico-geografice (în special cele climatice) şi implicaŃiile acestora în peisajul vegetal spontan şi cel agricol din teritoriu. Prima parte a acestei lucrări tratează aspecte ale factorilor climatogeni din cadrul judeŃului Vrancea (radiativi, dinamici şi fizico-geografici), factori care au o importanŃă deosebită în repartiŃia covorului vegetal natural şi a plantelor de cultură, organizate pe cele trei trepte majore de relief din cadrul teritoriului analizat. Cea de-a doua parte a lucrării, cuprinde o analiză complexă a principalilor parametri climatici, pe cele trei trepte majore de relief, în funcŃie de care, au fost scoase în evidenŃă particularităŃile climatice ale teritoriului. De asemenea, s-au calculat o serie de indici ecometrici climatici pe baza cărora s-au stabilit o serie de aspecte ale vegetaŃiei spontane şi cultivate specifice zonei analizate. În partea a treia se face o analiză complexă a formaŃiunilor vegetale naturale, funcŃie de specificul condiŃiilor climatice iar în cea de-a patra parte a lucrării sunt prezentate în detaliu, principalele culturi agricole din judeŃul Vrancea, de asemenea, funcŃie de caracteristile agroclimatice. S-a avut în vedere rolul factorilor meteorologici în viaŃa plantelor de cultură şi analiza dinamicii suprafeŃelor, repartiŃiei spaŃiale, productivităŃii, la nivel de judeŃ şi de unităŃi administrative. În ultima parte a acestei lucrări, am prezentat o serie de modificări apărute în peisajul natural şi agricol, prin intervenŃii antropice şi de asemenea am surprins câteva aspecte referitoare la agricultura ecologică şi analiza SWOT integrată a judeŃului. Pentru elaborarea acestei lucrări, am abordat numeroase metode de lucru, începând cu colectarea, sintetizarea şi prelucrarea unui imens volum de date de arhivă şi statistice, puse la dispoziŃie de către instituŃiile de specialitate, selectarea materialelor bibliografice, până la observarea directă pe teren a unor fenomene. Analizele detaliate, de sinteză sau de teren, au fost posibile datorită consultării unor materiale de tip cartografic, pentru o percepŃie cât mai detaliată a dispunerii în spaŃiu a componentelor principale luate spre analiză în această lucrare, a dinamicii în timp, datorită mai ales, intervenŃiilor antropice. 4

Materialele grafice din acestă lucrare au fost realizate pe baza datelor cantitative, prin metode moderne de lucru, informatizate, precum metoda S.I.G., Corel Draw, Adobe Photoshop, pentru prelucrările hărŃilor de detaliu, precum şi Excel pentru reprezentările grafice evolutive ale elementelor cantitative. În final, sunt prezentate concluziile generale şi bibliografia, cu lucrări de referinŃă pentru spaŃiul analizat. Aspectele teoretice din această lucrare sunt surprinse întrun număr de 52 de tabele, 114 grafice, 34 hărŃi şi 30 fotografii. Elaborarea şi definitivarea acestei lucrări, a fost realizată sub îndrumarea permanentă a conducătorului ştiinŃific, prof. univ. dr. Sterie Ciulache, de la Facultatea de Geografie a UniversităŃii din Bucureşti, căruia îi aduc cele mai sincere mulŃumiri pentru sprijinul acordat. De asemenea, aduc mulŃumiri tuturor celor care m-au ajutat în aprofundarea şi perfecŃionarea cunoştinŃelor, cercetători şi specialişti din cadrul ANM (secŃiile de Climatologie şi Agroclimatologie), INHGA, Institutul de Geografie Bucureşti, DirecŃia Silvică Focşani, Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi Vânătoare Vrancea, DirecŃia Agricolă şi Dezvoltare Rurală Vrancea, INS, etc. Nu în ultimul rând, pentru sprijinul permanent de care a dat dovadă în toate demersurile mele, de-a lungul întregii perioade de pregătire şi definitivare a acestei lucrări, aduc mulŃumiri şi deosebit respect, soŃului meu.

5

1.1. Aşezarea geografică a judeŃului Vrancea Aşezarea geografică a judeŃului Vrancea este definită de intersecŃia paralelei de 45º latitudine nordică cu meridianul de 26º longitudine estică, ce îi conferă o poziŃie exterioară faŃă de Curbura CarpaŃilor, în sud-estul României. În raport cu unităŃile administrative limitrofe de acelaşi rang, Vrancea se învecinează cu judeŃul Bacău la nord, Vaslui la nord-est, GalaŃi la est, Brăila la sudest, Buzău către sud şi Covasna la vest. UnităŃile majore de relief care definesc poziŃia judeŃului Vrancea sunt: MunŃii Vrancei, ce ocupă treimea vestică, sectorul Subcarpatic cuprins între ZăbrăuŃ şi Râmnicu Sărat în arealul central şi Culoarul şi Câmpia Siretului, ce acoperă treimea răsăriteană. În aceste limite judeŃul însumează 4857,03 km² ceea ce reprezintă 2% din suprafaŃa Ńării (fig.1)

Fig. 1. PoziŃia geografică a judeŃului Vrancea în cadrul României

1.2. Scurt istoric al cercetărilor ştiinŃifice în judeŃul Vrancea Prin caracteristicile deosebite ale cadrului natural şi social, regiunea Vrancei, s-a aflat în atenŃia a numeroşi oameni de ştiinŃă şi cultură încă din cele mai vechi timpuri, evidenŃiind frumuseŃea acestor locuri şi profunzimea sufletească a oamenilor. łinutul Vrancei, a constituit şi în perioada contemporană, un permanent subiect de studiu pentru studenŃi sau cercetători experimentaŃi, care s-a materializat întrun bogat volum de informaŃii, publicate fie sub forma unor articole cu referire la diferite unităŃi geografice din cadrul judeŃului Vrancea, fie în lucrări cu caracter general. Necesitatea unei analize detaliate din perspectiva spaŃială şi deterministă a elementelor naturale (dar în special climatice) şi antropice care influenŃează dezvoltarea şi repartiŃia învelişului vegetal natural şi a celui cultivat, a determinat 6

elaborarea prezentei lucrări. Încă din secolul trecut, dar mai ales în secolul nostru, această zonă a fost studiată de oameni de ştiinŃă din diverse domenii (geologi, geografi, istorici, etnografi ş.a.). Rezultatele cercetărilor efectuate de aceştia s-au materializat în lucrări cu o tematică foarte variată care oferă informaŃii bogate despre elementele cadrului natural şi socialeconomic. Printre primele informaŃii asupra unor elemente de geografie fizică şi umană de pe teritoriul Vrancei, sunt cele cuprinse în scrierea lui Miron Costin „Cronica Ńărilor Moldovei şi Munteniei”, (1677) şi în cea a lui Dimitrie Cantemir ”DescripŃio Moldavae”, redactată se pare în 1716, în care, autorul arată că “în Muntele Vrancea, în Ńinutul Putnei se află păşune bună”, variaŃia cadrului natural din bazinul Putnei fiind vestită. În a doua jumătate a secolului XIX (1869) Ion Ionescu de la Brad, oferea date asupra fizionomiei regiunii şi proceselor de modelare a acesteia, în lucrarea sa “Agricultura română din judeciu Putna”. Monumentul ridicat în faŃa şcolii din Soveja, aminteşte de profesorul universitar Simion MehedinŃi (1868-1962), fiul acestor plaiuri, întemeietorul geografiei moderne româneşti. Având în vedere tema acestei lucrări dar şi relaŃia strânsă care există între vegetaŃia spontană şi cultivată cu toate elementele cadrului natural şi a celui economic, vom enumera în continuare o serie de lucrări cu caracter selectiv, din mai multe domenii de cercetare, realizând astfel o imagine de ansamblu asupra stadiului de cercetare din teritoriul analizat. Primele descrieri geografice ale regiunii, din secolul XX, aparŃin lui Emm. de Martone şi se referă la evoluŃia reŃelei hidrografice, la nivele de eroziune şi la terasele ce însoŃesc văile ce străbat regiunea. Ca urmare a complexităŃii sale litologice, structurale şi tectonice, regiunea de la Curbura CarpaŃilor s-a aflat în atenŃia a numeroşi geologi. În domeniul geologiei cercetări importante în această regiune, au realizat I. Dumitrescu (1936), Mutihac V., Ionesi L. (1975), care semnalează prezenŃa flişului carpatic ce se “suprapune” peste zona miopliocenă corespunzând, în general, contactului CarpaŃi - SubcarpaŃi. În 1973, H. Grumăzescu studiază SubcarpaŃii dintre Câlnău şi ŞuşiŃa, din punct de vedere geomorfologic. O analiză complexă a seismicităŃii, fenomen caracteristic acestei zone, este inclusă în lucrarea de dată recentă (1985) “Cutremurele din Vrancea”, în cadrul ştiinŃific şi tehnologic, semnată de Constantinescu L. şi Enescu D. Primele referiri asupra reliefului sunt prezente în lucrările lui Emm. de Martonne şi G. Vâlsan, la care se adaugă rezultatul investigaŃiilor efectuate de Şt. Mateescu (1927, 1930), care, deşi geolog, este preocupat de aspecte privind relieful şi în special de cele de ordin geomorfologic. De asemenea, un studiu deosebit de important, cu 7

privire la hazardele naturale din CarpaŃii şi SubcarpaŃii dintre Trotuş şi Teleajen, a fost realizat în anul 2005, de către D. Bălteanu şi colaboratori, lucrare de referinŃă în ceea ce priveşte impactul fenomenelor de risc asupra spaŃiului rural din acest sector, în care se încadrează şi judeŃul Vrancea. Cea dintâi abordare complexă a reliefului şi a cadrului uman al regiunii studiate, aparŃine lui N. Al. Rădulescu (1937) şi se intitulează “Vrancea- geografie fizică şi umană”. Această lucrare a fost reeditată de AsociaŃia Personalului Didactic ,,Simion MehedinŃi” din Focşani, în anul 2005. Studii importante au fost realizate, de asemenea, de către V. Tufescu (1973), A. Nordon (1933), cu privire la suprafaŃa de eroziune medie carpatică, denumită în MunŃii Vrancei “platforma plaiurilor înalte” de către N. Al. Rădulescu, deoarece se identifică în plaiurile cu păşuni alpine ca cele din MunŃii Giurgiu (1520-1600m), iar V. Tufescu o numeşte “SuprafaŃa Sboina Frumoasă”. SuprafaŃa carpatică de bordură a fost studiată în MunŃii Vrancei de Şt. Mateescu (1927), care a numit-o “Peneplena Muşa-Monteoru-Frumoasele” şi ulterior, N. Al. Rădulescu (1937) o denumeşte “Platforma plaiurilor mijlocii” considerând-o de vârstă ponŃiană, identificând-o la 1400-1500m, dar coborând la 1100m uneori. A. Nordon (1933), descrie această suprafaŃă de bordură în toŃi CarpaŃii Curburii. Deşi cu caracter mai general, lucrarea “Relieful României” (Gr. Posea, N. Popescu, M. Ielenicz-1974), oferă date preŃioase cu privire la relieful complex din cadrul JudeŃului Vrancea. Studii recente cu privire la cunoaşterea regiunii montane de la Curbură, au fost realizate în domeniul geomorfologiei de către Ielenicz M. (1984), Cioacă A. (1985), Mihaela Dinu (1987). Agresivitatea fenomenelor naturale sau antropice asupra versanŃilor din SubcarpaŃi, este evidenŃiată de către M. Ielencz (2000) în studiul ,,Sisteme de modelare a versanŃilor în SubcarpaŃii de Curbură şi impactul manifestării lor asupra peisajului”, publicat în revista Geo-Carpathica, nr.1. Referiri asupra cadrului natural, din regiunea aleasă spre cercetare, se află şi întro serie de lucrări de sinteză precum “CarpaŃii Sud-Estici”(V. Mihăilescu, 1963), ,,Geografia României” (Al. Roşu, 1980), “Geografia CarpaŃilor şi SubcarpaŃilor” (Valeria Velcea, Al. Ungureanu, 1987), ,,Geografia României” , vol. I, III, IV,V (1983, 1987,1992, 2005), ,,SubcarpaŃii României” (M. Ielenicz, Ileana Pătru, Mioara Ghincea, 2003), ,,MunŃii Vrancei”- un ghid geografic şi turistic realizat de către Fl. Roman (1989); ,,łara Vrancei, studiu geografic”, realizat de Jenica Sava şi Bogdan Dumitrel Sava (2007), ce urmăreşte analiza complexă a regiunii prin prisma diferenŃierilor de peisaj, activităŃilor antropice, originalitatea spaŃiului de habitat. Aspecte de ordin climatic pot fi desprinse din lucrările lui N. Şt. Mihăilescu (1969), Octavia Bogdan, Niculescu Elena (1990, 1999), Octavia Bogdan, Elena Mihai, Niculescu Elena (1974) în lucrarea “Clima CarpaŃilor şi SubcarpaŃilor dintre Teleajen şi Slănicul Buzăului”, I. N. Bordei (1979, 1980, 1988). De asemenea, se remarcă o serie de lucrări cu caracter general, dar care abordează şi o parte din relieful 8

zonei alese spre a fi studiată, cum ar fi “InfluenŃa reliefului asupra principalelor caracteristici ale climei” (Bâzâc Gh. 1980) “Geografia României” (vol. I şi III, 1983, 1987), “Geografia CarpaŃilor şi SubcarpaŃilor” (Valeria Velcea- 1982). Aspecte de ordin hidrologic au constituit subiectul cercetării pentru I. Ichim (privind transportul aluvionar), Liliana Zaharia (1994, 1996) cu privire la regimul scurgerii lichide, aluviuni în suspensie în bazinul Putnei precum şi studiul hidrologic complex cuprins în teza sa de doctorat ,,Resursele de apă din Bazinul Putnei (1999)”, Roman F. (1995), precum şi într-o serie de lucrări cu caracter de sinteză hidrologică, din care menŃionăm “Râurile României- monografie hidrografică” (1971), „Geografia apelor României” (Ujvari I., 1972). În ceea ce priveşte elementele de ordin fitologic şi edafic se remarcă articolul “Solurile din bazinul superior şi mijlociu al Putnei” (C. ChiriŃă şi colab. 1958), şi o serie de lucrări cu caracter general, precum “Geografia solurilor României” (N. Florea şi colab. 1968), “Biogeografia României” (R. Călinescu şi colab., 1969), „Geografia României” (vol. I şi III, 1983, 1987). În 1955, S. Paşcovschi, V. Leandru şi S. Purcelean, efectuează studiul tipurilor de pădure din bazinul superior şi mijlociu al râului Putna, abordând şi probleme de ordin metodologic necesare stabilirii tipurilor de pădure din zona colinară şi montană, în vederea reconstituirii arboretelor conform condiŃiilor staŃionare specifice. Al. Beldie, Gh Dihoru (1967), realizează o lucrare despre asociaŃiile forestiere şi de pajişti din MunŃii Vrancei, pentru satisfacerea necesităŃilor economice ale producŃiei forestiere şi pastorale, iar M. RăvăruŃ şi D. Mititelu (1958), studiază pajiştile naturale din bazinul Putnei şi ŞuşiŃei. Tot în anul 1967, Al. Beldie studiază răspândirea endemismelor şi elementelor dacice din flora României, cu privire şi la speciile cunoscute din MunŃii Vrancei. Climent Horeanu (1980-1986), publică, atât singur cât şi împreună cu colectivul Muzeului de ŞtiinŃe Naturale din Focşani, o serie de articole cu privire la vegetaŃia şi flora din câteva rezervaŃii naturale din Vrancea (Cenaru, DălhăuŃi, Cheile TişiŃei, Reghiu-Scrutaru şi Lepşa-Zboina), precum şi date referitoare la unele specii de arbori ocrotiŃi ca monumente ale naturii din Municipiul Focşani şi din judeŃul Vrancea, inclusiv unele specii de floră şi faună. Ana-Maria Coroi, M. Coroi (1997-2001), publică 13 articole cu referire la flora şi vegetaŃia din bazinul râului Milcov. O lucrare cu caracter monografic, ce cuprinde referiri atât asupra cadrului natural cât şi a celui social-economic, este cea realizată de N. Şt. Mihăilescu, V. Macovei, intitulată „Valea Putnei” cu privire specială asupra Vrancei (1970). Tot în 1970, H. Grumăzescu şi Ioana Ştefănescu au realizat lucrarea monografică „JudeŃul Vrancea”. Urmează o serie de studii complexe asupra SubcarpaŃilor, ce sunt reprezentate de teza de doctorat a lui H. Grumăzescu (1973) - ,,SubcarpaŃii dintre Câlnău şi ŞuşiŃa. Studiu geomorfologic”, şi lucrarea realizată de Ioana Ştefănescu (1972) -„SubcarpaŃii dintre ŞuşiŃa-ZăbrăuŃ şi Buzău. Studiu geografico-economic”. 9

Studii recente cu privire la anumite aspecte ale vieŃii sociale, activităŃile tradiŃionale, populaŃia şi originea acestora, transformări recente ale satelor, etc., au fost realizate de către oameni ai locurilor, oferind astfel informaŃii preŃioase asupra acestor aspecte. Se remarcă: ,,Negrileştii Vrancei” (Costică Neagu, 2005), ,,Cârligele” (Ionel Budescu, 1979, 2004), ,,Năruja, inima Vrancei” (Titel-Toader Chirilă, 2005), ,,Monografia comunei Dumitreşti” (Nicolae Giurcă, 2002), ,,Jariştea, vatră de istorie şi podgorie românească” (Cezar Cherciu, 2007), ,,Comuna Popeşti, tradiŃie şi continuitate în podgoria vrânceană” (Petre Abeaboeru, 2007), ,,Tulnici, centrul Vrancei istorice” (Ştefan Neagu, 2008), ş.a.. MenŃionăm, de asemenea, prin valoarea deosebită a informaŃiilor pe care le conŃine, studiul lui I. Conea “Vrancea-geografie istorică, toponimie şi terminologie geografică”, apărută postum (1993). Prin frumuseŃea peisajelor naturale şi prin trecutul istoric, MunŃii Vrancei au constituit obiectul unor interesante descrieri, menite să atragă turişti din toate colŃurile Ńării. În acest sens, se remarcă P. Decei (1977), Pasere D. (1987), Roman F. (1989), BănăŃeanu T., Stoica G. (1988). Din cele prezentate se poate constata un volum destul de bogat de materiale informative, referitoare la zona Vrancei. Cu toate acestea însă, informaŃiile complexe şi sintetizate despre interdependenŃa factorilor climatici cu vegetaŃia spontană şi cultivată din judeŃul Vrancea sunt reduse, motiv pentru care am ales să ne aducem contribuŃia la completarea acestor informaŃii. Fără a considera că am epuizat menŃionările privind contribuŃiile tuturor autorilor la analizarea spaŃiului geografic în general şi al spaŃiului vrâncean în special, vom încerca să aducem un plus de informaŃii, prin elemente originale şi de noutate, utile în alte demersuri ştiinŃifice, sau doar pentru informare.

10

PARTEA I CAPITOLUL I. - Factorii climatogeni Caracteristicile climatice ale judeŃului Vrancea sunt rezultatul interacŃiunii factorilor climatogeni: radiativi, dinamici şi cei care Ńin de suprafaŃa activă subiacentă. Situarea teritoriului judeŃului între 45˚23’ şi 46˚11’ latitudine nordică face ca el să se gasească, în întregime, în zona temperată. Dispunerea reliefului in trepte, ce coboară către est, deschide larg spaŃiul judeŃului Vrancea, în primul rând influenŃelor est-continentale. Dar şi influenŃele climatice ale nordului şi ale sudului găsesc, de asemenea, în acest mod de dispunere a reliefului, condiŃii favorabile pentru pătrunderea lor. Culmea joasă dar continuă a CarpaŃilor de la Curbură, care reprezintă treapta cea mai înaltă a reliefului teritoriului analizat, are funcŃia de deversor natural pentru masele de aer vestice. Aceste mase de aer, coborând pe treapta de relief a dealurilor subcarpatice, ca urmare a încălzirii lor adiabatice, sunt supuse fenomenului de foehn. În timpul pătrunderii maselor de aer vestice, temperatura aerului creşte, umiditatea relativă scade, fapt ce are ca urmare reducerea frecvenŃei precipiŃatiilor şi micşorarea intervalului rece, precum şi reducerea amplitudinilor variaŃiei temperaturii aerului. Datorită direcŃiei predominant vestice a circulaŃiei atmosferice, acŃiunea foehnului este prezentă în toate anotimpurile. Din cele de mai sus rezultă că teritoriul judeŃului Vrancea este, pe rând, supus influenŃelor maselor de aer de provenienŃă diferită şi centrelor de acŃiune cu particularităŃi meteorologice foarte contrastante. De aceea, clima teritoriului, formată dintr-o succesiune de tipuri de timp, cunoaşte circumstanŃe climatice excepŃionale; dacă în mediile sale clima este temperată, ea prezintă însă mari variaŃii sezoniere. I.1. Factorii radiativi I.1.1. RadiaŃia solară, important factor climatogen, constituie principala sursă energetică pentru procesele şi fenomenele meteorologice, reprezentând suma dintre radiaŃia solară directă (S) şi radiaŃia difuză (D). Regimul anual al radiaŃiei globale variază în strânsă legătură cu condiŃiile de relief şi de circulaŃie a aerului care condiŃionează regimul nebulozităŃii şi al duratei de strălucire a Soarelui. Pentru zona montană de Curbură, din care fac parte şi MunŃii Vrancei, valoarea medie anuală a radiaŃiei globale este cuprinsă între 105-110 kcal/cm², în SubcarpaŃii de Curbură între 120-122.5kcal/cm² iar în regiunea de câmpie din cadrul teritoriului analizat, peste 125 kcal/cm² (Atlasul RSR, 1972-1979). Dispunerea reliefului în trepte, care coboară de la vest către est, determină o expunere favorabilă la Soare şi o supraîncălzire a povârnişurilor orientate spre est şi sud-est. Factor determinant în 11

dezvoltarea plantelor spontane şi cultivate, lumina variază regional, în raport cu expunerea şi înclinarea versanŃilor, precum şi cu energia de relief. Valoarea ecologică a acesteia este exprimată prin doi parametric de bază şi anume: durata de strălucire a Soarelui şi insolaŃia. I.1.2.Durata de strălucire a Soarelui variază între 2000-2200 ore /an în cea mai mare parte din regiunea de câmpie şi a glacisului subcarpatic (Focşani- 2170 ore/an, Adjud – 2174 ore/an, Odobeşti – 2081 ore/an) şi scade treptat spre zona montană având valori de 2020 ore /an la staŃia Tulnici şi 1650 ore /an la staŃia LăcăuŃi. În extremitatea sud-estică a judeŃului se înregistrează valori mai mari de 2200 ore/an (fig. I.1). -Fig. I.1-

InsolaŃia produce o încălzire diferenŃiată a suprafeŃei topografice, influenŃând astfel procesul de fotosinteză şi repartiŃia spaŃială a asociaŃiilor vegetale şi a unor tipuri de plante. Ea este condiŃionată de expoziŃia şi înclinarea versanŃilor dar şi de poziŃia geografică a punctului analizat. În ceea ce priveşte valorile insolaŃiei pentru teritoriul judeŃului Vrancea, aceasta este mai mare în perioada caldă a anului, când în medie, pentru intervalul mai-septembrie, depăşeşte 200 de ore şi mai redusă în noiembrieianuarie, când această medie scade sub 100 de ore. I.1.3.BilanŃul radiativ este condiŃionat de caracteristicile fizice ale suprafeŃei active care determină atât potenŃialul energiei preluate cât şi pe cel al energiei cedate în atmosferă, ca şi starea atmosferei. Valorile anuale ale bilanŃului radiativ sunt pozitive, fiind de aproximativ 50 kcal/cm2 (N. AndriŃoiu, I. Ciocoiu, 1968) în cuprinsul MunŃilor Vrancei. Iarna, bilanŃul este în general negativ şi anume în jur de – 1,0 kal/cm2 x lună, valorile mai mari fiind efectul unui albedou pozitiv, până în noiembrie, cu un maxim în mijlocul verii, de circa 8kcal/cm2 x lună. I.2. Factorii dinamici sau circulaŃia generală a atmosferei CirculaŃia generală a atmosferei reprezintă factorul climatogen care stă la baza tuturor variaŃiilor neperiodice manifestate în clima unei regiuni, atât pe parcursul celor patru anotimpuri, cât şi de la un an la altul. JudeŃul Vrancea, se încadrează circulaŃiei generale a atmosferei Ńării noastre, sub influenŃa celor patru mari centri barici cu caracter semipermanent, de origine termică sau dinamică: anticiclonul Azoric, ciclonul islandez, anticiclonul siberian şi ciclonul mediteranean. 12

I. 3. Factorii fizico-geografici sau suprafaŃa activă subiacentă Factorii fizico-geografici locali (altitudinea reliefului, orientarea versanŃilor, gradul de fragmentare, geodeclivitatea, solurile, vegetaŃia, suprafeŃele acvatice) formează suprafaŃa activă, la nivelul căreia au loc cele mai intense schimburi de energie şi materie, cu rol important în diferenŃierea spaŃială a elementelor climatice. I.3.1. Relieful Relieful major-aspecte morfologice şi morfometrice Relieful major al teritoriului judeŃului Vrancea este foarte variat atât din punct de vedere al altitudinii şi al formei, cât şi din punct de vedere al originii şi vârstei lui. Ceea ce caracterizează relieful acestui teritoriu, din punct de vedere altimetric, este dispunerea sa în trepte ce coboară de la vest către est, influenŃând în acelaşi sens dispunerea principalilor parametri climatici. Privită mai în amănunt, variaŃia altitudinală a reliefului este mai complexă, în cadrul fiecărei forme principale de relief existând de asemenea mai multe trepte altitudinale.VariaŃia originii, altitudinii, formei, alcătuirii interne şi vârstei principalelor forme de relief determină diferenŃierea, în cadrul teritoriului, a mai multor unităŃi şi subunităŃi de relief. Aceste unităŃi, care se eşalonează în ordinea înălŃimii şi vechimii de la vest la est, sunt: MunŃii Vrancei, Dealurile subcarpatice şi Câmpia Siretului. I.3.1.1. MunŃii Vrancei - caracteristici SituaŃi în partea de nord-est a CarpaŃilor de la Curbură (fig. 2), MunŃii Vrancei se desfăşoară pe o lungime de 79 km (în direcŃia nord-sud) şi o lăŃime de 25-30 km (în direcŃia est-vest) având o suprafaŃă de 1666 km2. Sunt munŃi cu altitudini mijlocii, alcătuiŃi dintr-o alternanŃă de culmi (LăcăuŃi, Giurgiu, Zboina Frumoasă) şi masive izolate cu aspect de măguri (Goru, Pietrosu, Clăbuc) fragmentate de văi adânci, cu numeroase chei şi sectoare de lărgire sub forma unor mici depresiuni (Lepşa, Greşu). Trăsăturile geografice reflectă prezenŃa depozitelor de fliş pe care s-a dezvoltat un relief cu altitudini mijlocii, cu o fragmentare accentuată, generată şi de un regim pregnant de torenŃialitate. Nodul orografic principal Goru (1785m) – LăcăuŃi (1777m) situat în sud-vest, corespunde unei axe de înălŃare tectonică maximă în CarpaŃii de la Curbură şi reprezintă un obstacol major în calea circulaŃiei maselor de aer. MunŃii Vrancei sunt alcătuiŃi dintr-o serie de culmi muntoase şi masive izolate cu aspect de măguri, a căror altitudine absolută oscilează între 960m-1785m, ceea ce determină o etajare a principalilor parametri climatici. Altitudinea medie este în jurul valorii de 1500m (fig.I.2). După elementele morfohidrografice şi raportul relief-structură geologică, MunŃii 13

Vrancei cuprind două compartimente distincte: Compartimentul central-nordic, cu grad foarte mare al fragmentării reliefului, prezenŃa crestelor montane înguste mărginite de versanŃi puternic înclinaŃi şi scurŃi, vârfuri piramidale şi conice şi văi ce formează chei. Acest sector se grefează pe formaŃiunile semisferei tectonice Putna-Vrancea. Compartimentul de nord, vest şi sud, grefat pe depozite specifice Pânzei de Tarcău, se caracterizează prin culmi largi şi prelungi, delimitate de versanŃi lungi şi cu înclinare medie de 20-350, masive greoaie, unitare, cu vârfuri estompate, trapezoidale (Goru, LăcăuŃi, Muşat). Zăbala are o vale largă cu o luncă joasă şi aproape continuă pe sectorul ei longitudinal (amonte de “Căldările Zăbalei”) iar cele două Bâsce prezintă o alternanŃă de defilee şi lărgiri, unele foarte bine individualizate. I.3.1.2. SubcarpaŃii Vrancei –caracteristici Aceştia se întind între Valea Trotuşului şi valea Râmnicului. În cadrul acestei unităŃi de relief, al cărei areal se suprapune cu cel al unităŃilor structurale, se diferenŃiază mai multe forme principale de relief: Depresiunea submontană. Este situată între povârnişurile estice ale MunŃilor Vrancei şi cele vestice ale dealurilor înalte vestice (fig.I.2). Privit în general, relieful depresiunilor submontane este destul de uniform. În amănunt însă, el este destul de variat. Astfel, la nord de cumpăna de ape dintre bazinul Milcovului şi Râmnicului, depresiunea este compartimentată în trei sectoare diferite din punct de vedere morfologic: - un sector nordic, între aliniamentul Tulnici-Negrileşti, la sud şi limita nordică a teritoriului la nord, un sector central, între Valea Putnei şi aliniamentul dealurilor łipău-Tojanului şi un sector sudic, între dealurile łipău-Tojanului la nord şi povârnişul vestic al culmii subcarpatice longitudinale în prelungire cu abruptul zonei muntoase. Glacisul subcarpatic. La nord de înşeuarea de la Odobasca, această formă de relief constituie planul de racordare între câmpie şi culmile dealurilor estice, în timp ce, începând de la această înşeuare spre sud, ia contact direct cu dealurile sud-estice. În cuprinsul său pot fi diferenŃiate două trepte: una superioară (350-180m), numită de G.Vâlsan Câmpia Înaltă a Râmnicului, iar de I.Donisă (1957), Câmpia piemontană înaltă şi alta inferioară, cu altitudini între 180m şi 120-90m. CondiŃiile morfologice, pedologice şi climatice specifice acestei regiuni sunt deosebit de favorabile dezvoltării viticulturii, ceea ce a determinat existenŃa aici a unor podgorii renumite, cum sunt cele de la Odobeşti şi Coteşti. În acelaşi timp, pe spaŃiul glacisului subcarpatic se remarcă o mare densitate a populaŃiei şi a aşezărilor. I.3.1.3. Zona de câmpie Cea mai joasă unitate de relief corespunde părŃii nord-estice a Câmpiei Române. În cadrul ei se pot diferentia două sectoare şi anume: câmpia înaltă (piemontană) şi 14

câmpia joasă (de subsidenŃă) (fig. I.2). Denumită de V. Mihăilescu (1966)-Câmpia subcolinară a Putnei, iar de I.Donisă (1957)-Câmpia piemontană joasă, câmpia înaltă, are un aspect vălurit datorită conurilor aluviale ale principalelor cursuri de apă ce traversează regiunea (Putna, Milcov, Râmna). Altitudinile scad de la 120-90m la contactul cu glacisul, la 70-50m la limita cu câmpia joasă (în nord) şi 35m în sud. Cea mai mare parte a câmpiei are aspectul unei suprafeŃe netede, foarte slab înclinată spre est, uşor vălurită datorită prezenŃei unor mari conuri aluviale depuse de principalele cursuri de ape care o străbat, respectiv Putna, Milcovul şi Râmna, precum şi a unor conuri de dejecŃie depuse de cursurile de ape care traversează glacisul subcarpatic, la contactul acesteea cu câmpia. Câmpia joasă (de divagare sau subsidenŃă) ocupă extremitatea estică a bazinului. Ea face parte din Câmpia Siretului Inferior. Altitudinile absolute ale acestui sector bazinal sunt cuprinse între 50-70m (în vest) şi 20-30m (în est). Zona corespunde ariei de subsidenŃă din nord-estul Câmpiei Române în care depozitele cuaternare s-au acumulat pe grosimi de peste 200m (C.Ghenea şi colab.,1971).Aspectul general al câmpiei este acela al unui şes aluvial, format din îngemănarea luncilor Siret, Putna, Milcov şi Râmna ale căror albii sunt puternic meandrate. Zona de câmpie oferă condiŃii propice culturii plantelor (cereale, legume, plante industriale), dar şi creşterii animalelor (prin valorificarea pajiştilor de luncă şi a islazurilor). I.3.1.4. Dealurile Tutovei La est de valea Siretului teritoriul judeŃului Vrancea cuprinde şi o mică porŃiune din extremitatea sudică a Podişului Bârladului, respectiv Dealurile Tutovei (fig.I.2). Relieful este constituit din interfluvii relativ largi, netede ori slab ondulate, a căror altitudine absolută variază între 200 şi 300m, despărŃite de văi adânci de circa 100m.

-Fig.I.215

I.3.1.5 – RelaŃiile dintre elementele cantitative şi calitative ale reliefului şi aspectele climatice şi vegetale din judeŃul Vrancea Numeroasele procese şi fenomene meteorologice depind într-o măsură mai mare sau mai mică de caracterul montan al unităŃii analizate, de altitudine, orientarea şi înclinarea versanŃilor, gradul de fragmentare şi prezenŃa formelor de relief convexe şi concave. Astfel, dispunerea MunŃilor Vrancei în cadrul CarpaŃilor Curburii, pe direcŃie predominantă nord-sud, se constituie într-un factor important, aflat în calea circulaŃiei maselor de aer vestice, mai umede, care determină cantităŃi mai mari de precipitaŃii pe versanŃii vestici ai MunŃilor Vrancei. Pe versanŃii estici, masele de aer umede (vestice), odată ce depăşesc aliniamentul culmilor înalte format din Culmile ArişoaiaLăcăuŃi-Goru şi Giurgiu, devin mai sărace în precipitaŃii. Contrar, masele de aer estice, în înaintarea şi ascensiunea lor, determină scăderea temperaturii aerului şi creşterea cantităŃii de precipitaŃii şi a gradului de nebulozitate. Totodată, sectorul carpatic de curbură determină torsionarea maselor de aer reci din est şi nord-est care sunt dirijate spre Câmpia Română (N.I. Bordei, 1979). Treptele hipsometrice influenŃează caracteristicile climatice, cu implicaŃii în etajarea formaŃiunilor vegetale, regimul fenologic al plantelor din acest teritoriu. Treapta altitudinală de peste 1500 m este caracterizată prin valori reduse de temperatură (1.2oC la staŃia LăcăuŃi) şi precipitaŃii abundente, atât sub formă lichidă cât şi solidă, strat gros de zăpadă cu o durată mare, astfel că şi dezvoltarea vegetaŃiei este mai redusă, aici fiind predominant domeniul golurilor subalpine şi al pădurilor de răşinoase (în proporŃie mai redusă). Treapta altitudinală cuprinsă între 1000-1500m, se caracterizează prin aspecte mai blânde ale elementelor climatice, comparative cu etajul subalpin, ceea ce face ca aici să se dezvolte cu precădere asociaŃii vegetale forestiere, fie sub forma de păduri pure de conifere (cu diferite specii), fie sub formă de păduri de amestec de răşinoase şi foioase. Treapta altitudinală de 500-1000m, cu aspecte climatice moderate ale tuturor parametrilor, este favorabilă habitatului şi în care predomină păşunile, fâneŃele şi terasele utilizate pentru culturi agricole. Treptele altitudinale mai joase de 300-500m au o deosebită importanŃă pentru culturile agricole din teritoriul analizat, beneficiind de aspecte ale parametrilor climatici favorabile pentru cultivarea diverselor plante cerealiere, plante tehnice, care vor fi analizate pe larg intrun capitol separat. Fragmentarea reliefului prin modificarea condiŃiilor microclimatice, a frecvenŃei şi expunerii versanŃilor, influenŃează direct şi indirect repartiŃia diferitelor asociaŃii vegetale. În acelaşi timp, datorită culoarelor de vale dezvoltate pe diferite direcŃii, sunt influenŃate şi perioadele de producere a diferitelor fenofaze. Referitor la văi, pe lângă alte caracteristici locale şi temporare ale vremii (mai multă ceaŃă şi umiditate), ele favorizează inversiunile termice evidente (mai ales 16

primăvara şi toamna), fenomen ce permite, de exemplu, prelungirea duratei medii de topire a stratului de zăpadă sau apariŃia timpurie a îngheŃului şi brumei. Densitatea fragmentării reliefului este un indicator util pentru stabilirea limitelor subparcelelor şi parcelelor din cadrul unităŃilor de producŃie din domeniul forestier precum şi pentru stabilirea mărimii asolamentelor din domeniul agricol. Acesta are valori mari în spaŃiile depresionare subcarpatice (Depresiunea Vrancei) şi de câmpie, datorită convergenŃelor hidrografice şi sinuozităŃii accentuate impuse de pantele reduse. Energia de relief este rezultatul adâncirii reŃelei hidrografice în decursul timpului, fiind un factor favorizant în declanşarea proceselor de eroziune şi a proceselor gravitaŃionale (prăbuşiri, rostogoliri, alunecări de teren), cu implicaŃii deosebite în desfăşurarea vieŃii economico-sociale, mai ales în sectoarele superior şi mijlociu ale principalelor râuri din teritoriu (Putna, Năruja, Zăbala). Valorile energiei de relief, scad de la vest la est, în concordanŃă cu desfăşurarea treptelor altimetrice pe aceeaşi direcŃie, adâncirea puternică a văilor fiind în sectorul montan de 400-500m în culmile LăcăuŃi-Goru şi 200-300m în restul sectorului montan, iar în spaŃiul subcarpatic, cele mai mari adâncimi sunt specifice văilor principale (Putna, Zăbala, Milcov), între 400-600m, înregistrându-se în faŃa Măgurei Odobeşti, unde văile Putnei şi Milcovului sunt adâncite cu peste 500m. În sectorul subcarpatic depresionar, energia de relief are valori între 200-400m, iar în sectorul de câmpie aceasta are valori foarte mici (0-25m/km), fapt ce indică o eroziune scăzută în adâncime, compensată însă de eroziunea laterală, vizibilă în teren prin numeroase meandre şi cursuri părăsite, care lasă loc unor microdepresiuni în care se manifestă procese de înmlăştinire sau salinizare, nefavorabile practicării agriculturii. Depresiunile au caractere comune cu cele ale văilor: plus de umiditate, scăderi de temperatură, adăpost împotriva vânturilor, inversiuni de temperatură noaptea şi mai ales iarna. Comun pentru văi şi depresiuni este faptul, că în funcŃie de orientare, pot favoriza pătrunderea curenŃilor de aer rece, care se dirijează de-a lungul lor. Deschiderile spre nord-vest (Culoarul Bâscei Mici, GhelinŃei), spre nord (Culoarul Oituzului şi Putnei în cursul superior) şi spre est (Culoarul Putnei în sectorul mijlociu) şi sud-est (Valea Zăbalei şi Bâsca Mică), favorizează canalizarea maselor de aer şi creşterea accentuată a frecvenŃei vânturilor din direcŃiile respective. De asemenea, trebuie amintite formele concave de teren care se caracterizează prin condiŃii climatice extreme iar cele convexe prin condiŃii climatice mai moderate. În văi şi depresiuni primele îngheŃuri sunt mai timpurii iar ultimele mai târzii decât pe versanŃi şi pe culmi. Declivitatea constituie o reflectare a specificului condiŃiilor în care se desfăşoară modelarea reliefului, în strânsă legătură cu factorii de ordin climatic, hidrologic, pedologic, geologic, fitologic, etc.. Aceasta se constituie şi ca un indice morfometric limitativ pentru repartiŃia vegetaŃiei şi împreună cu expunerea versanŃilor, joacă un rol 17

determinant în dispunerea plantelor heliofile şi ombrofile. Cele mai mari valori ale declivităŃii se întâlnesc în MunŃii Vrancei, între 35o şi 45o (Masivele Coza, Zboina Frumoasă), în restul sectorului montan predominând înclinările între 25o şi 35o. Treptat, către sectorul subcarpatic, pantele scad spre 12-18o, aici fiind predominante păşunile şi fâneŃele, mai rar păduri de fag şi gorun, iar pantele între 6-12o au pretabilitate pentru cultura pomilor fructiferi. Pantele cu înclinări sub 5o sunt ocupate cu plantaŃii de viŃă de vie şi culturi de câmp. ExpoziŃia versanŃilor determină, alături de ceilalŃi parametri climatici prezentaŃi anterior, gradul de acoperire cu vegetaŃie (în funcŃie de variaŃiile de lumină şi căldură). Pe teritoriul judeŃului Vrancea, o mare parte din versanŃii din bazinul Putnei, se încadrează în marea lor majoritate, categoriilor cu expunere estică şi sudică la care se adaugă un procent însemnat de suprafeŃe orizontale (fig.I.3). VersanŃii umbriŃi sunt acoperiŃi cu păduri de molid şi brad în sectorul montan. VersanŃii cu expunere estică şi sudică (datorită numărului mare de ore de strălucire a Soarelui), din glacisul subcarpatic, au permis extinderea celor mai mari podgorii de la Curbură, podgoria Coteşti şi Odobeşti, în continuarea celei de la Panciu şi mai departe spre Buzău şi Prahova.

- Fig. I.3-

I.3.2. Hidrografia I.3.2.1. Apele curgătoare Datorită condiŃiilor climatice impuse de altitudinea reliefului, de poziŃia geografică în cuprinsul Curburii Orientalilor şi de alŃi factori, teritoriul judeŃului Vrancea oferă condiŃii prielnice organizării unei reŃele hidrografice dense (fig.I.4). Aceasta are o distribuŃie radiară, încrustându-se pe ambele flancuri montane. Văile dirijate spre est aparŃin bazinului hidrografic Siret, iar cele orientate spre vest revin bazinului Olt. ExcepŃie face Bâsca Mică, al cărui curs, deşi se formează pe versantul vestic al MunŃilor Vrancei, este aferentă tot bazinului Siret. Datorită disproporŃiei accentuate a extinderii celor două flancuri muntoase vrâncene, văile orientate spre est sunt mai lungi şi mai numeroase în raport cu cele de pe flancul opus, rezultând astfel o 18

evidentă asimetrie hidrografică. De aceea, bazinul Siret colectează majoritatea cursurilor de apă din acest spaŃiu montan. Siretul (care formează limita estică a judeŃului), colectează din cuprinsul MunŃilor Vrancei o reŃea de ape constând din cinci bazine hidrografice importante: Oituz, SuşiŃa, Putna, Râmnicul Sărat şi Buzăul. Bazinul Oituz este reprezentat de râul Oituz şi afluentul său, Caşin. Bazinul ŞuşiŃa – ocupă contactul dintre culmile muntoase Zboina Neagră–łiua Golaşă, la vest, şi Depresiunea subcarpatică Soveja, la est. ŞuşiŃa are o lungime totală de 68 km, străbate sectorul nordic al SubcarpaŃilor Vrancei şi se varsă în Siret, la sud de oraşul Mărăşeşti. Frecvent, începând din sezonul cald şi până către sfârşitul toamnei, cursul inferior îşi pierde complet apa prin infiltrare, încât albia devine seacă. Bazinul Putna are o suprafaŃă totală de 2742km2, din care aproximativ jumătate înglobează MunŃii Vrancei drenând aproape exclusiv flancul lor estic. La alcătuirea bazinului hidrografic participă şi râul Zăbala (unit cu Năruja), precum şi totalitatea pâraielor montane. Bazinul Râmnicul Sărat aparŃine MunŃilor Vrancei doar în sectorul superior. Râul Râmnicul Sărat izvorăşte de pe versantul sudic al MunŃilor Furu (la 1310m) şi are ca afluent important în zona montană, SărăŃelul. Aval, el străbate sectorul sudic al SubcarpaŃilor Vrancei, Câmpia piemontană a Râmnicului şi Câmpia Siretului Inferior. Bazinul Buzău participă la întregirea sistemului hidrografic al Siretului printro suprafaŃă dublă (5564 km2) faŃă de cea a bazinului Putna. Caracterizează domeniul MunŃilor Vrancei prin cursul superior al Bâscei Mici, Bâscei Mari şi Valea Slănic. -Fig. I.4 Bazinul hidrografic Olt colectează foarte puŃine ape de pe teritoriul MunŃilor Vrancei, prin intermediul bazinului Râului Negru. În Bazinul Râului Negru din MunŃii Vrancei se varsă râurile Ojdula (cu izvoare în MunŃii Muşat) şi GhelinŃa cu izvoare de pe versantul vestic al Culmii Stogu-Mare-Baba (GhelinŃa Mică) şi cel nordic al MunŃilor Zârna (GhelinŃa Mare). 19

I.3.2.2. Apele stătătoare deŃin o pondere foarte mică în cadrul judeŃului Vrancea şi sunt reprezentate prin lacuri, bălŃi, mlaştini, reduse însă ca număr şi ca dimensiuni. Mai importante dintre ele sunt lacurile, atât naturale cât şi antropice. Din categoria lacurilor naturale, singurele remarcabile sunt cele de baraj natural, consecinŃă a proceselor de versant (îndeosebi alunecări de teren), frecvente în sectorul montan şi subcarpatic. De asemenea, merită menŃionate şi lacurile şi bălŃile, în general de mici dimensiuni, prezente în luncile organismelor fluviatile. Lacurile antropice de pe teritoriul judeŃului Vrancea sunt reprezentate în general de amenajări piscicole de tipul iazurilor, dintre care cel mai important este cel de la Mândreşti, cu o suprafaŃă amenajată de 92 ha. Tot pentru folosinŃă piscicolă sunt şi o serie de iazuri de pe cursul inferior al Râului Putna sau Păstrăvăria de la Lepşa (în sectorul montan). I.3.2.3. InfluenŃa reŃelei hidrografice asupra parametrilor climatici În ceea ce priveşte reŃeaua hidrografică, ce se constituie într-o sursă permanentă de vapori, oglinzile de apă ale râurilor şi pâraielor, contribuie la umezirea şi răcorirea aerului în semestrul cald şi la umezirea şi încălzirea lui în semestrul rece. Evident, suprafeŃele acvatice, din spaŃiul luat în studiu, sunt prea mici pentru ca influenŃa lor să fie sesizabilă pe distanŃe cât de cât importante, dar umezirea şi înmlăştinirea pe care ele o provoacă adesea în luncile inundabile, sporesc substanŃial rolul atenuator exercitat de apă asupra principalelor elemente meteorologice. De asemenea, unităŃile acvatice lacustre din acest spaŃiu analizat, nu se constituie în elemente majore de modificare o parametrilor climatici, ele fiind doar responsabile de crearea unor microclimate specifice unităŃilor acvatice cu temperaturi mai coborâte şi umezeală mai mare decât în împrejurimi. I.3.3. VegetaŃia I.3.3.1.Aspecte generale ale învelişului vegetal natural din judeŃul Vrancea Trăsăturile de ansamblu ale asociaŃiilor fitogeografice din cuprinsul judeŃului Vrancea, sunt o reflectare a condiŃiilor de mediu, proprii fiecărei trepte de relief şi a climatului corespunzător. Pe lângă ele, intervin însă o serie de factori locali care influenŃează calitativ şi cantitativ învelişul biotic al teritoriului. Etajarea reliefului de la vest la est, de la 1875m la mai puŃin de 20 m, a impus şi o etajare pe verticală a componentelor biogeografice în strânsă concordanŃă cu caracteristicile solurilor şi a parametrilor climatici. Cu excepŃia regiunii de câmpie care aparŃine domeniului silvostepei şi numai parŃial, la sud de valea Râmnicului, domeniului stepei, vegetaŃia teritoriului judeŃului 20

Vrancea se încadrează aproape în întregime în domeniul pădurii (fig.I.5). Etajul subalpin corespunde treptei montane înalte (1650-1750m), cu temperaturi medii anuale de 20C şi precipitaŃii medii anuale de peste 800-1000mm. Aici se întâlnesc păşunile subalpine ce caracterizează mai ales vârfurile Goru, LăcăuŃi, Giurgiu, Pietrosu, Zboina Frumoasă (Roman,F.,1989) şi unde întâlnim asociaŃii vegetale alcătuite din păiuş (Festuca ovina ssp. Sudetica, Festuca supine, Festuca rubra), firuşa (Poa violacea), afin (Vaccinium myrtillus), merişor (Vaccinium vitisidea), ienupăr (Juniperus communis), ş.a.. Doar pe Vf. Goru se mai întâlneşte jneapănul (Pinus mugo). ConsecinŃa substituirii pădurii pe cale antropică este apariŃia golurilor din interiorul spaŃiului forestier ocupate cu asociaŃii vegetale ce constituie pajiştile montane cu Ńăpoşică (Nardus stricta), firuŃă, păiuş, ştevia (Rumex alpinus)-în jurul stânelor, etc.. În arealul pădurilor se disting două etaje: etajul boreal (al pădurilor de conifere) şi etajul nemoral (păduri de amestec). Etajul pădurilor de conifere caracterizează treapta montană mijlocie, unde în condiŃii de temperaturi cuprinse între 2 şi 4oC şi precipitaŃii de 800mm, predomină pădurile de molid (Picea abies), brad (Abies alba) şi pin silvestru (Pinus sylvestris), în special pe versanŃii cu expoziŃie vestică. Insular se dezvoltă molidişuri pure (Picea excelsa), brădete sau pinete pe văile superioare ale Putnei, Zăbalei, Nărujei, Mişinei, extremitatea vestică a MunŃilor Vrancei sau insular în jurul vârfurilor Zboina Frumoasă, Bonio, Muşat, Muşa. Datorită valorii economice ridicate a molidului, arealul iniŃial al acestora a fost mult diminuat în urma exploatărilor intense din ultimul secol. Ca urmare a tăierilor rase practicate pe suprafeŃe mari, molidişurile cu arborete bătrâne şi floră caracteristică se mai întâlnesc doar pe suprafeŃe restrânse. În spaŃiile în care au fost distruse, au apărut pajişti secundare cu caracteristici asemănătoare celor subalpine. Etajul pădurilor de amestec de fag şi răşinoase are o extindere deosebită pe versanŃii cu altitudini de la 600m până la 1300–1400m, fiind prezent atât în sectorul montan (mai ales pe versanŃii estici, în masivul Zboina Frumoasă), cât şi în sectorul subcarpatic. Ca specii predomină fagul (Fagus silvatica) în asociaŃie cu paltinul (Acer platanoides), carpen (Capinus betulus), gorunul (Quercus petraea) iar spre partea superioară şi pe văi, cu molidul şi bradul. Etajul pădurilor de stejar au ocupat suprafeŃe extinse în arealul subcarpatic, fiind defrişate în cea mai mare parte, în special în prima jumătate a secolului XX. În prezent, există suprafeŃe restrânse sub forma pădurilor de amestec (fag şi gorun) în dealurile subcarpatice interne, iar în părŃile inferioare ale versanŃilor subcarpaŃilor estici şi glacisului piemontan, se întâlnesc pâlcuri de stejar pedunculat (Quercur robur). Pe culmile teşite ale versanŃilor, pe podurile de terase şi treimea inferioară a versanŃilor, pădurile au fost înlocuite cu pajişti secundare, iar în depresiunile unde aflorează brecia sării, sunt prezente plantele halofile (Festuca pseudovina şi Cynodon 21

dactylon) (Geografia României, Vol. IV, 1992). Zona silvostepei este caracterizată prin pâlcuri de stejar pedunculat, brumăriu şi pufos (la contactul cu regiunea subcarpatică iar în apropierea oraşului Focşani se remarcă stejăretul în terase şi interfluvii (Geografia României, Vol.V, 2005). În stratul ierbos se remarcă păiuşul (Festuca valesiaca), colilia (Stipa joannis, S. capillata), rogozul (Carex praecox), ş.a. Dintre arbuşti, abundenŃi sunt păducelul (Crataegus monogzna), măceşul (Rosa canina), lemnul câinesc (Ligustrum vulgare). Zona de stepă apare pe un spaŃiu restrâns în partea estică şi sudică, îndeosebi la sud de valea Râmnicului. Flora şi vegetaŃia spontană a fost înlocuită aproape în totalitate de culturi agricole. SpaŃiile care mai păstrează astăzi o floră spontană prezintă o alcătuire floristică interesantă. Pe fondul elementelor eurasiatice, europene şi central-europene, se păstrează încă multe elemente continentale, pontice, ponto-submediteraneene şi submediteraneene. VegetaŃia azonală este reprezentată în judeŃul Vrancea prin zăvoaie în luncile râurilor şi prin vegetaŃia halofilă, pe terenurile sărăturate. - Fig.I.5 -

22

I.3.4. Învelişul edafic şi relaŃia cu vegetaŃia spontană şi cultivată din judeŃul Vrancea Diversitatea condiŃiilor pedogenetice din judeŃul Vrancea, a generat aspectul deosebit de mozaicat al învelişului edafic, care include numeroase soluri zonale şi azonale. Astfel, ca tipuri genetice zonale, pe teritoriul judeŃului, se întâlnesc soluri caracteristice stepelor şi silvostepelor în regiunea de câmpie şi soluri specifice domeniului pădurii în regiunea de dealuri şi munte (Grumăzescu, 1970). Direct dependente de condiŃiile climatice şi fitologice, solurile zonale au o distribuŃie etajată altitudinal şi cuprind: molisoluri (specifice câmpiei înalte şi glacisului piemontan), argiluvisoluri şi cambisoluri (cu precădere în regiunea subcarpatică, sub pădurile de foioase şi pajiştile secundare), spodosoluri şi umbrisoluri (în zona montană, corespunzătoare pădurilor de amestec, de răşinoase, pajiştilor secundare şi subalpine) (fig.I.6). - Fig. I.6. -

23

PARTEA A II-A CAPITOLUL II – ParticularităŃile principalelor elemente climatice pe cele trei trepte de relief ale judeŃului Vrancea Clima, cea mai dinamică componentă a cadrului natural, deŃine un rol determinant asupra proceselor şi fenomenelor ce duc la modificarea calităŃii mediului. Situarea arealului studiat în zona de curbură a CarpaŃilor Orientali, precum şi marea diversitate a condiŃiilor fizico-geografice care-l caracterizează, imprimă climatului său o serie de particularităŃi ce vor fi evidenŃiate în prezentul capitol. Caracteristicile climatice ale judeŃului Vrancea sunt cele specifice situării la o latitudine nordică de 46° şi in plin domeniu continental. Aceste două elemente determină clima temperat continentală de tranziŃie, cu caractere specifice determinate de etajarea altitudinală (de la treapta câmpiei, până la peste 1700m) şi cu influenŃe locale care impun topoclimate de tip depresionar. Dispunerea reliefului în trepte, ce coboară către est, deschide larg spaŃiu, în primul rând, influenŃelor est– continentale dar în acelaşi timp şi influenŃelor de climat nordic şi sudic. Totodată, CarpaŃii de Curbură au funcŃia unui deversor natural pentru masele de aer vestice. II.1.Temperatura aerului şi solului pe teritoriul judeŃului Vrancea Ca urmare a poziŃiei sale geografice, judeŃul Vrancea beneficiază, în ansamblul său, de un climat temperat-continental moderat cu influenŃe de ariditate manifestate, cu precădere, în sectorul de câmpie. II.1.1.Temperatura medie anuală În perimetrul studiat, datorită altitudinii şi a formelor de relief variate, valorile temperaturii aerului se repartizează neuniform. DistribuŃia spaŃială neuniformă a temperaturii aerului pe teritoriul judeŃului Vrancea este generată în primul rând, de diferenŃele altitudinale ale reliefului. După cum rezultă din tabelul II.2, temperatura medie anuală a aerului scade odată cu creşterea altitudinii, de la 10,90C la staŃia meteorologică Focşani (situată în zona de câmpie la 58m altitudine) la 8,50C la Tulnici (staŃie situată la baza muntelui, la 571m altitudine absolută) la 1,20C la LăcăuŃi, (la nivelul crestelor montane, situată la 1776 m altitudine absolută). În zonele depresionare adăpostite ale Vrancei, temperatura medie multianuală are valori de 9,8ºC la staŃia meteorologică Adjud şi de 10,3ºC la staŃia meteorologică Odobeşti. Pe fundul văilor adânci şi în depresiunile bine închise din zona montană se înregistrează frecvent inversiuni termice. 24

Tabelul II.2 – Temperatura medie lunară multianuală şi multianuală în judeŃul Vrancea Temperatura medie lunară multianuală şi media multianuală a temperaturii aerului la staŃiile meteo din JudeŃul Vrancea Statia / Luna

I

II

III

IV

V

VI

VII

VIII

IX

X

XI

XII

Anual

LăcăuŃi (1961-2005)

-7.9

-7.6

-4.6

0.2

5.1

8.2

9.9

9.8

6.7

2.6

-2

-5.9

1.2

Tulnici (1961-2003)

-2.1

-1.1

2.4

8.4

13.6

17

18.7

18

14

9

4

-0.3

8.5

Odobeşti (1964-1998)

-1.7

-0.2

4.1

10.8

16.4

19.9

21.5

20.7

16.5

10.8

4.7

0.4

10.3

Adjud (1961-2007)

-2.7

-1.2

3.6

10.5

16.2

19.9

21.6

20.8

16.1

9.9

3.9

-0.6

9.8

Focşani (1961-2008)

-1.8

0.1

4.8

11

16.9

20.7

22.5

21.7

16.8

14.8

4.3

-0.7

10.9

Măicăneşti (19831998)

-1.5

-0.6

4.4

11.3

16.8

20.7

23.3

22.4

18.1

11.1

3.8

-1.1

10.7

**Prelucrare după datele ANM

DistribuŃia hipsotermică evidenŃiază temperaturi optime pentru învelişul biotic spontan. Gradientul termic este raportat la altitudine, analiza dinamicii lui spaŃiale evidenŃiază favorabilitatea mediului pentru dezvoltarea unor anumite formaŃiuni vegetale. Întrucât parametrii temperaturii aerului se diferenŃiază în funcŃie de relief, altitudine, expunere, trebuie subliniat faptul că pe pantele cu expunere sudică, sud-vestică şi sud–estică, temperatura medie anuală are valori ceva mai ridicate comparativ cu pantele nordice, nord-estice şi nord-vestice, şi cu văile montane superioare (înguste) (Bogdan Octavia, Mihai Elena, Teodorescu Elena, 1974). -Fig.II.1 -

25

II.1.2. VariaŃiile neperiodice ale temperaturilor medii anuale ale aerului faŃă de media multianuală calculate pe baza criteriului Hellman Temperaturile medii calculate pentru un interval de timp reprezintă ,,normala” sau mijlocia multianuală a temperaturilor în punctul respectiv, faŃă de care valorile lunare şi anuale ale temperaturii aerului, înregistrate de la o lună la alta şi an de an, pot diferi, motiv pentru care se calculează sensul şi valoarea acestor abateri de la o lună la alta sau de la un an la altul. Pentru aceasta se urmăreşte numărul de cazuri în care temperatura a depăşit sau a fost sub valoarea medie (normală), considerată arbitrar şi zero relativ, apoi cazurile respective se exprimă în procente care reprezintă frecvenŃa abaterilor pozitive sau negative în regiunea analizată. De asemenea, se calculează valoarea abaterilor pozitive şi negative faŃă de medie, iar în baza pragurilor abaterilor se poate stabili caracterul termic al lunilor şi al anilor dintro perioadă multianuală, conform criteriului Hellman. Pentru judeŃul Vrancea, au fost calculate abaterile pe baza acestiu criteriu la staŃiile meteorologice LăcăuŃi, Adjud şi Focşani. Astfel, pentru staŃia LăcăuŃi, temperatura medie multianuală pentru perioada 1961-2000, a fost de 1,20C. FaŃă de această valoare medie multianuală, cele mai mici şi cele mai mari valori medii anuale de temperatură au oscilat între 0,00C în anul 1976 şi 2,50C în anul 2000, deci au prezentat abateri cuprinse între -1,20C şi + 1,30C, motiv pentru care, conform criteriului Hellman, anii 1973, 1980, 1991 şi 1997 sunt consideraŃi ani răcoroşi; anii 1994 şi 2000 ani călduroşi iar ceilalŃi ani sunt consideraŃi normali din punct de vedere termic. În ansamblu, se remarcă o uşoară dominare a abaterilor negative care reprezintă 52,5% din numărul total de cazuri (41), faŃă de cele pozitive, 42,5% din cazuri în timp ce în 5% din situaŃii nu s-au înregistrat abateri de la media multianuală, deci valorile anuale au coincis cu normala . Concluzia generală care se desprinde din această analiză este că la staŃia LăcăuŃi, variaŃiile neperiodice ale temperaturii aerului, determinate de circulaŃia diferitelor tipuri de mase de aer, nu sunt foarte pronunŃate datorită rolului moderator al muntelui. Reprezentarea grafică a abaterilor medii anuale faŃă de media multianuală este redată în figura II.2.

26

Abaterile valorilor termice anuale faŃă de media plurianuală la staŃia meteo LăcăuŃi (1961-2000) 1,5 1,0

0C

0,5 0,0 -0,5

1999

1997

1995

1993

1991

1989

1987

1985

1983

1981

1979

1977

1975

1973

1971

1969

1967

1965

1963

-1,5

1961

-1,0

Fig.II.2 - Abaterile valorilor termice anuale faŃă de media plurianuală la staŃia meteo LăcăuŃi

În zona de câmpie, la staŃia meteorologică Focşani, în perioada 1977-2008, temperatura medie multianuală a fost de 10,90C. FaŃă de această temperatură, cele mai mici şi cele mai mari valori medii anuale de temperatură au oscilat între 9,10C în anul 1985 şi 12,50C în anul 2007. S-au înregistrat astfel, abateri de -1,80C respectiv +1,60C încadrând anii în următoarele categorii: ani calzi sunt consideraŃi anii 1994, 2007 şi 2008; ani reci, anii 1978, 1980, 1985, 1987 şi 1993; ani răcoroşi anii 1984, 1986, 1988, 1991, 1996 şi 1997. În ansamblu, se constată o predominare a cazurilor de abateri negative care reprezintă 62,5% din numărul total de cazuri analizate (32) iar cele pozitive reprezintă 37,5% din numărul total de cazuri. Se poate afirma că variaŃiile neperiodice ale temperaturii aerului au fost determinate de circulaŃia diferitelor mase de aer, în special a maselor de aer rece care au dat şi frecvenŃa mare a anilor cu abateri negative. Reprezentarea grafică a abaterilor valorilor termice anuale faŃă de valorile plurianuale scoate în evidenŃă faptul că, din totalul cazurilor analizate (32), 20 de cazuri au înregistrat abateri negative (62,5% din cazuri) iar 12 cazuri au înregistrat abateri pozitive (37,5% din cazuri) (fig.II.3). Abaterile valorilor termice anuale faŃă de media plurianuală la staŃia meteo Focşani (1977-2008) 2,0 1,5 1,0

0C

0,5 0,0 -0,5 -1,0

2007

2005

2003

2001

1999

1997

1995

1993

1991

1989

1987

1985

1983

1981

1979

-2,0

1977

-1,5

Figura II.3- Abaterile valorilor termice anuale faŃă de media plurianuală la staŃia meteo Focşani

27

II.1.3. Temperaturi medii sezoniere ale aerului Importante pentru repartiŃia culturilor agricole şi regimul fenologic al plantelor, în strânsă legătură cu regimul evaporaŃiei apei din sol, sunt şi temperaturile medii anotimpuale cu variaŃii mari în special în sectorul de câmpie, unde se manifestă şi cele mai intense fenomene termice extreme, cu influenŃe negative asupra culturilor agricole. II.1.4.Temperaturile medii lunare ale aerului Temperatura medie anuală a aerului înregistrează o curbă ascendentă din ianuarie până în iulie, când se atinge maximul termic anual şi o curbă descendentă din iulie până în decembrie, uneori până în ianuarie, când se remarcă cele mai mici medii termice din cursul anului. În condiŃiile de câmpie (culoar de vale, din nord-estul judeŃului), drenată de Siret, la staŃia meteorologică Adjud (102 m altitudine), variaŃia temperaturii medii în cursul anului se situează între -0,60C în decembrie şi 21,60C în iulie, atingând o amplitudine termică medie de peste 21 0C . Spre sud, în aceleaşi condiŃii de relief, dar la altitudinea de 57m la contactul între Câmpia înaltă a Rîmnicului cu cea joasă a Siretului Inferior (staŃia meteorologică Focşani), amplitudinea medie creşte, reflectând o variabilitate medie lunară cu valori cuprinse între -1,80C în ianuarie şi 22,50C în iulie. În regiunea colinară, la staŃia meteorologică Odobeşti, variaŃia lunară a temperaturilor medii din cursul anului evidenŃiază aceeaşi creştere valorică din ianuarie (minimul lunar mediu din timpul anului de -1,70C) până în iulie (maximul lunar multianual de 21,50C). Amplitudinea medie are un ecart de variabilitate în cursul anului de 23,20C. StaŃia meteorologică LăcăuŃi, situată în condiŃii de relief deosebite, reprezentate prin treapta înaltă (1776m), reflectă o variabilitate termică diferită în cursul anului. Cele mai mici temperaturi medii multianuale se produc în lunile ianuarie şi februarie, 7,90C respectiv -7,60C, iar cele mai mari în iulie, de 9,90C, la doar 0,10C diferenŃă de cele din august, ceea ce reflectă încetinirea proceselor de încălzire în spaŃiul montan înalt. Temperaturile medii lunare multianuale devin pozitive în cursul lunii martie la partea inferioară a MunŃilor Vrancei (2,40 C la Tulnici), şi în aprilie pe culmile montane înalte (0,20C la LăcăuŃi). La altitudini reduse, în regiunea subcarpatică josă şi în cea de câmpie, temperaturile medii lunare devin pozitive în lunile februarie-martie. La fel, toamna, mediile devin negative din noiembrie pe culmile înalte (la LăcăuŃi 20C) şi din decembrie în restul regiunii muntoase mai joase (la Tulnici -0,30C). Spre regiunile de câmpie, temperaturile medii lunare devin negative din lunile decembrie sau chiar ianuarie, (cum este cazul staŃiei Odobeşti care beneficiază de efectele maselor de aer de tip foehnal).Totuşi, din analiza şirului de date ale temperaturii pe 40 28

de ani, se constată că nu există o simetrie deplină între anotimpul de primăvară şi cel de toamnă. II.1.5.Temperatura medie a lunii ianuarie În luna ianuarie se constată diferenŃe între repartiŃia temperaturii la staŃiile meteorologice din cuprinsul spaŃiului analizat, situate la diferite altitudini. Urmărind repartiŃia spaŃială a izotermelor lunii ianuarie (Atlasul climatologic al R.S.R, 1967) se remarcă, valori ce scad de la (-2)0C– (-3)0C în regiunea de câmpie (Câmpia Piemontană a Râmnicului şi Câmpia şi Culoarul Siretului) la (-3)0C(-4)0C pe versanŃii sudici ai Dealurilor Tutovei şi Dealurile Roşu, Gârbovei, Reghiului, RăiuŃ, Răchitaşul Mare şi Ouşoru şi (-6)0C-(-8)C pentru cea mai mare parte a teritoriului MunŃilor Vrancei, pentru ca pe cele mai înalte culmi montane aceasta să ajungă la (-90C)-(-100C) (Culmea LăcăuŃi Goru–Giurgiu). De asemenea, în sezonul rece, în culoarele montane superioare ale văilor, în depresiunile submontane şi intramontane (Greşu, Lepşa), aerul rece, coborând pe pante, de multe ori fără posibilităŃi de scurgere, determină inversiuni de temperatură stabile, de durată. Totodată, pe pantele cu expunere nordică, ca şi în cadrul arealelor defrişate, în imediata apropiere a solului, temperatura aerului în această lună este mai mică în comparaŃie cu pantele sudice sau cele împădurite. II.1.6. Temperatura medie a lunii iulie Temperatura medie a lunii iulie, considerată luna cea mai caldă a anului, prezintă o distribuŃie spaŃială mult mai variată decât cea a lunii ianuarie, altitudinea fiind factorul hotărâtor în această repartiŃie. Analizând harta repartiŃiei temperaturilor medii ale aerului în luna iulie, în spaŃiul analizat, (Atlasul climatologic al R.S.R, 1967), se constată că în regiunea de câmpie, temperatura medie a lunii iulie este cuprinsă între 21-23ºC (23,3ºC la Măicăneşti, 22,5ºC la Focşani şi 21,6ºC la Adjud), scăzând treptat odată cu altitudinea, astfel încât în Depresiunea subcarpatică a Vrancei valorile de temperatură variază între 17-21ºC (17,8 ºC la Tulnici), în zona MunŃilor Vrancei ajunge la valori de 14-16ºC până la 1500m altitudine şi de 10ºC (uneori chiar 12ºC) pe cele mai înalte culmi montane (9,9ºC la staŃia LăcăuŃi). II.1.7. Amplitudinile de temperatură Datorită configuraŃiei terenului se produc mari diferenŃieri între temperatura aerului de deasupra formelor concave şi convexe. Aceste diferenŃieri sunt reliefate în special de amplitudinea anuală. Înregistrarea celei mai mari temperaturi medii lunare în iulie şi a celei mai mici în ianuarie, atestă continentalismul regimului termic în spaŃiul analizat. Creşterea altitudinii atrage după sine slăbirea continentalismului, marcată prin tendinŃa de deplasare a celor mai mari temperaturi medii lunare către 29

august şi a celor mai mici către februarie. Continentalismul este mai evident către regiunile joase, munŃii înalŃi jucând un rol de moderator termic (Fig.II.4) VariaŃia amplitudinilor de temperatură în funcŃie de altitudinea staŃiilor din JudeŃul Vrancea

Atitudinea (metri)

10000 1000

1776 571

100 17,8

20,8

141

102

23,2

24,3

amplitudinea 58 18 24,3 24,8

altitudinea

10 1 Temperatura (0C)

-Fig.II.4-

II.1.8. Temperaturile extreme absolute Temperaturile extreme absolute s-au produs în anumite perioade sinoptice deosebite. Astfel, temperaturi maxime absolute s-au produs în perioade caracteristice, când circulaŃia atmosferică a antrenat mase de aer tropical-continental, cald şi uscat din sud şi est, în condiŃiile anticiclonice din estul Europei sau nordul Africii, de timp senin şi stabil. Producerea unor astfel de condiŃii, au determinat temperaturi maxime absolute înregistrate la staŃia LăcăuŃi de 27,2ºC (în 06.07.1988), 370C în 25 iulie 1987 la staŃia Tulnici, 38,30C în data de 25 iulie 1987 la Odobeşti şi de 38,5ºC la Focşani (06.07.1988) (tabel. II.7). II.1.9. Inversiunile de temperatură Alternarea de arii depresionare şi a culoarelor de vale cu culmi montane înalte aliniate în special pe direcŃia nord-sud, creează condiŃii favorabile pentru inversiunile termice. Astfel, în timp ce în depresiuni (Lepşa-Greşu) şi în cadrul văilor înguste cu lărgiri la confluenŃe (Putna, Zăbala, Năruja), care străbat domeniul carpatic al MunŃilor Vrancei, se acumulează şi se stratifică aerul rece, pe cele mai înalte culmi, aerul rece, care coboară către depresiuni şi văi, este înlocuit cu aerul mai cald al atmosferei libere. Inversiunile termice determină totodată inversiuni ale vegetaŃiei, ceea ce explică dezvoltarea unor elemente de vegetaŃie de origine mediteraneană pe versanŃi şi niciodată pe fundul depresiunilor sau văilor, în multe zone, ceea ce înseamna că specii forestiere termofile (Fagus sylvatica) sunt cantonate la partea superioară a versanŃilor, iar specii ombrofile, mai puŃin iubitoare de căldură, precum coniferele, se întâlnesc la partea inferioară a versanŃilor. 30

II.1.10. ÎngheŃul Fenomen meteorologic obişnuit în lunile de iarnă, dar prezent şi în anotimpurile de tranziŃie, îngheŃul, care constă în coborârea sub 00C a temperaturii aerului, este un factor important pentru vegetaŃia spontană şi pentru cea cultivată, atât în regiunile joase de câmpie cât şi în regiunile înalte. Atât datele primului şi ultimului îngheŃ, cât şi duratele intervalelor fără îngheŃ, pun în evidenŃă influenŃa inversiunilor termice. De asemenea, îngheŃul şi dezgheŃul influenŃează dezagregarea mecanică a rocilor, în special unde stratul de sol este subŃire sau nu s-a format deloc. ÎngheŃul este influenŃat direct de altitudine, astfel că durata sa va fi maximă în zona montană înaltă şi minimă în cea de câmpie (tabelul II.3). Tabelul II.3- Date privind fenomenul de îngheŃ (t.min.< 0ºC.) în judeŃul Vrancea Date extreme ale Date medii ale StaŃia meteo. LăcăuŃi (1961-2007) Tulnici (1961-2003) Odobeşti (1964-1998) Focşani (1961-2007)

Primului îngheŃ

Ultimului îngheŃ

Durata medie a îngheŃului (zile)

Primului

Ultimului

cel mai

cel mai

cel mai

cel mai

îngheŃ

îngheŃ

timpuriu

târziu

timpuriu

târziu

9.IX

8.VI

3.VIII

7.X

13.V

5.VII

273

8.X

17.IV

27.IX

16.XI

14.III

14.V

192

27.X

2I.V

29.IX

17.XI

16.III

25.IV

157

20.X

10.IV

29.IX

15.IX

26.III

22.IV

172

**Prelucrare după datele ANM

II.1.11. Temperatura suprafeŃei solului Pentru staŃiile meteorologice Tulnici şi Adjud, din judeŃul Vrancea, temperatura medie multianuală a solului (tabel.II.4) înregistrează o creştere normală din regiunile mai înalte către cele joase, având valori de 9,20C la staŃia Tulnici şi de 11,20C la staŃia Adjud. În ceea ce priveşte evoluŃia lunară a acestora, se remarcă o evoluŃie ascendentă normală, cu valori minime în anotimpul rece (ianuarie) şi maxime în luna iulie (fig.II.5). Amplitudinea medie multianuală la cele două staŃii este de 23,90C la staŃia Tulnici şi de 29,20C la staŃia Adjud.

31

Tabel. II.4- VariaŃia temperaturiii suprafeŃei solului (medii lunare multianuale şi media multianuală) la staŃiile meteo din judeŃul Vrancea Lunile

StaŃia meteo I Tulnici -2 (1971-2000) Adjud (1967-2002) -3.7

Anual

II

III

IV

V

VI

VII

VIII

IX

X

XI

XII

-1.3

2.6

9.3

15.3

19

21.9

20.6

15.2

9.3

2.7

-1.5

9.2

-1.3

3.8

11.9

19.4

23.7

25.5

24.1

17.9

10.5

3.8

-1.3

11.2

Făcînd o comparaŃie între temperatura aerului şi solului la cele două staŃii meteorologice luate spre analiză, se poate constata că temperatura aerului are valori mai reduse faŃă de cea a solului, iar mersul lunar este asemănător în cazul ambilor parametri. Amplitudinile termice ale aerului la cele două staŃii sunt mai mici decât amplitudinile termice ale aerului la suprafaŃa solului (amplitudinea termică a aerului la staŃia Tulnici este de 20,80C iar la Adjud de 24,30C iar amplitudinile temperaturii la suprafaŃa solului sunt de 23,90C la staŃia Tulnici şi de 29,20C la staŃia Adjud). Temperatura suprafeŃei solului şi aerului la staŃii meteo din judeŃul Vrancea

Temperatura (0C)

30 25 20 15 10 5 0 -5 I

II

III

Tulnici - sol

IV

V

VI

Tulnici -aer

VII

VIII

Adjud -sol

IX

X

XI

XII

Adjud -aer

-Fig.II.5-

Concluzii Regimul temperaturilor aerului în cadrul judeŃului Vrancea, prin diferitele sale variaŃii periodice şi neperiodice, este expresia cea mai clară a etajării principalelor trepte de relief. Relieful este aici factorul determinant, în primul rând prin gradientul termic vertical, care este variabil în funcŃie de anotimp şi de spaŃiu. Temperaturile extreme medii şi absolute, sunt de asemenea, legate de altitudine, iar formele negative (văi şi depresiuni) favorizează formarea inversiunilor termice. În general, regiunea înaltă din vest, cu altitudini de peste 1400 m are temperaturi care vădesc un climat montan cu nuanŃe moderate. Regiunea mai joasă din partea centrală şi de est a MunŃilor Vrancei, prezintă un regim termic mai diferenŃiat între vară şi iarnă. 32

ÎngheŃul este un element care se distribuie în funcŃie de altitudine şi de forma de relief. Numărul de zile de vară este semnificativ pentru că se înregistrează cu frecvenŃă mai mare la altitudini mici, sub 1400m, peste această valoare, frecvenŃa lor fiind foarte redusă. Regimul termic al aerului şi solului se constituie într-o limită între regiunile joase cu condiŃii favorabile vieŃii omeneşti şi regiunile înclinate corespunzătoare versanŃilor laterali, nefavorabile, pe lângă alte cauze, şi prin caracterul lor termic mai ,,aspru”, unei activităŃi umane stabile. II.2. O serie de indici ecometrici termici şi relaŃia lor cu vegetaŃia spontană şi cultivată din judeŃul Vrancea În scopul caracterizării climatice complexe şi a stabilirii raporturilor dintre parametrii climatici şi învelişul vegetal, se calculează o serie de indici ecometrici climatici, pe baza unor elemente meteorologice sau climatice măsurabile sau se mai utilizează şi indicatori de tip diagramă, simple şi complexe (diagrame climatice), a căror întocmire presupune utilizarea valorilor medii lunare, anuale sau multianuale de temperatură şi precipitaŃii, dar şi pe cele ale ETP ŞI ETR, care se obŃin din tabelele meteorogice. În cadrul tezei de doctorat am prezentat o serie de astfel de indici reprezentativi pentru fiecare parametru climatic analizat (temperatură, precipitaŃii, umiditate). II.2.1.Tetraterma Mayr - reprezintă un indice care se calculează ca medie a valorilor de temperatură din lunile mai, iunie, iulie şi august, exprimând optimul termic al vegetaŃiei din perioada cu activitate biologică maximă. Valoarea lui scade odată cu creşterea altitudinii, evidenŃiind astfel răcirea locală a climatului, fapt ce influenŃează gradul de dezvoltare a vegetaŃiei. Pentru judeŃul Vrancea, valoarea tetratermei Mayr, scade de la est la vest,odată cu creşterea altitudinii evidenŃiind o răcire a climatului local în sezonul de vegetaŃie pe această direcŃie. Valorile mici (8,25) calculate pentru staŃia meteorologică LăcăuŃi, evidenŃiază caracterul restrictiv impus de potenŃialul ecologic vegetaŃiei la altitudini caracteristice etajului subalpin (1776m). Formele de nanism întâlnite la unele specii de plante (molid, ienupăr, salcie, mesteacăn) care compun vegetaŃia caracteristică rariştilor de limită a jnepenişului existente în masivele Goru şi LăcăuŃi, sunt o reflectare fidelă a topoclimatului local. La extrema cealaltă, valoarea crescută a Tetratermei Mayr (20,45 şi 20,80) calculate pentru staŃiile meteorologice Focşani şi Măicăneşti, evidenŃiază disponibilitatea acestui spaŃiu pentru speciile mezofile şi termofile din zona de stepă şi silvostepă caracteristice părŃii de est şi sud-est a judeŃului.

33

II.2.2.Temperatura activă (analiza pragurilor termice) este un indice utilizat în studiile agroclimatice, ce reprezintă valorile de temperatură peste o anumită limită, necesară plantelor pe întreaga perioadă de vegetaŃie, care diferă de la o cultură la alta. Pentru majoritatea plantelor, se consideră active, temperaturile de peste 0°C, acest prag fiind cel mai important deoarece marchează începutul sezonului de vegetaŃie pentru plantele spontane. Corelând temperaturile medii anuale cu suma gradelor de temperatură de peste 10°C, se observă că aceste ultime valori cresc direct proporŃional cu temperaturile medii anuale. Durata intervalului de zile cu temperaturi fiziologic active variază în raport cu altitudinea. II.2.3 Histofenograma În stabilirea datelor medii de trecere a temperaturii medii a aerului prin anumite praguri termice şi pentru corelarea acestora cu diferitele faze de vegetaŃie, s-a folosit metoda histofenogramelor. Sezonul de vegetaŃie reprezintă perioada fiziologic activă din viaŃa plantelor, pe parcursul căreia acestea realizează procesul de asimilaŃie clorofiliană, având aparatul foliar în diverse stadii de dezvoltare. Principalele fenofaze sunt: germinarea, umflarea şi deschiderea germenilor vegetativi, îmbobocirea, înflorirea, fructificarea, coacerea fructelor şi a seminŃelor, căderea fructelor, îngălbenirea frunzelor şi căderea lor. Amploarea manifestării fiecărei faze variază de la o specie la alta, de la o asociaŃie vegetală la alta, în funcŃie de latitudinea şi altitudinea arealului în care se situează, precum şi în funcŃie de particularităŃile locale ale biotopului. Din analiza histofenogramelor realizate pe baza temperaturilor medii lunare multianuale înregistrate la staŃiile meteorologice din judeŃul Vrancea se poate observa că durata medie a sezonului de vegetaŃie este mult mai redusă în partea de vest a judeŃului şi cresc treptat la altitudini mai reduse, la contactul cu SubcarpaŃii Vrancei atingând durata maximă în zona de câmpie. De asemenea, durata intervalului de zile cu temperaturi fiziologic active variază tot în funcŃie de altitudine (tabel.II.5).

34

Tabel II.5 - Durata sezonului de vegetaŃie şi perioadei de activitate biologică maximă, la staŃiile meteorologice din JudeŃul Vrancea

StaŃia meteo

Altitudine (m)

Durata relativă a sezonului de vegetaŃie

Durata efectivă a sezonului de vegetaŃie

perioada

număr zile

perioada

număr zile

Durata perioadei cu activitate biologică maximă

perioada

număr zile

LăcăuŃi (19612005)

1776

20.V26. XI

129

12.VII12.VIII

31

Tulnici (19612003)

571

28.III 8.XI

225

24.IV 9.X

168

Odobeşti (19641998)

150

25.III 18.XI

237

15.IV 23.X

191

19.VI 21.VIII

63

Adjud (19612007)

102

23.III 11.XI

233

16.IV 14.X

181

17.VI 15.VIII

59

Focşani (19612007)

57

22.III 10.XI

233

14-IV 18.X

187

25.VI 22.VIII

58

Măicăneşti (19831998)

18

17.III 16.XI

244

10.IV 20.X

193

10.VI 01.IX

82

Analiza comparativă a datelor privind durata sezonului de vegetaŃie pentru staŃiile la care s-a efectuat histofenograme, indică o creştere invers proporŃională cu altitudinea a perioadelor necesare înmuguririi, înfloririi, fructificării, coacerii şi diseminării. De asemenea, este evidenŃiată perioada scurtă a sezonului de vegetaŃie din spaŃiul montan analizat, fapt reflectat şi în structura şi compoziŃia vegetaŃiei din acest areal, în care domină pădurile specifice etajelor boreal şi subalpin, şi existenŃa unor forme de adaptare a florei la condiŃiile topoclimatice locale. II.3. PrecipitaŃiile atmosferice Pe teritoriul judeŃului Vrancea, pe cele trei trepte majore de relief, precipitaŃiile comportă o serie de particularităŃi, generate în principal de: circulaŃia maselor de aer, altitudine şi configuraŃia generală a reliefului, gradul de acoperire cu vegetaŃie. Dispunerea în trepte a reliefului, cu o diferenŃă altitudinală de peste 1700m, au impus ca şi în cazul temperaturilor şi a altor parametri climatici, zonalitatea verticală a precipitaŃiilor, evidenŃiată atât de cantităŃile anuale cât şi de distribuŃia lor lunară şi anotimpuală.

35

II.3.1. RepartiŃia spaŃială a cantităŃilor anuale de precip itaŃii Analiza datelor meteorologice reflectă distribuŃia spaŃială a precipitaŃiilor în strânsă legătură cu altitudinea, suma anuală a acestora scăzând invers proprŃional cu temperatura, de la vest către est, pe măsura creşterii influenŃelor de ariditate. Izohietele anuale evidenŃiază prezenŃa celor mai mici cantităŃi de precipitaŃii (450-500mm) în extremitatea estică a judeŃului şi anume în Câmpia Siretului, Câmpia Râmnicului, Culmile Răcătăului şi Zeletinului, precum şi în arealul Dealurilor Subcarpatice Blăjani, Deleanu, Gârbovei, Măgura Odobeştiului. (fig. II.6).

- Fig.II.6II.3.2.VariaŃiile neperiodice ale precipitaŃiilor medii anuale faŃă de media multianuală, calculate pe baza criteriului Hellman Pentru a evidenŃia variaŃiile neperiodice ale cantităŃilor de precipitaŃii anuale, se calculează abaterile respectivelor cantităŃi de precipitaŃii faŃă de media multianuală cuprinse între anumite limite şi exprimate în procente. Ca şi în cazul temperaturii aerului, Hellman consideră limitele intervalelor de abateri ale sumelor anotimpuale şi anuale reduse la jumătate faŃă de cele lunare, deoarece oscilaŃiile lor sunt mai mici decât în cazul sumelor lunare (Fărcaş, 1988). Pentru staŃia meteorologică LăcăuŃi, în perioada 1961-2007, s-a înregistrat o cantitate medie de precipitaŃii de 826,9mm, valabilă pentru altitudinea de 1777m. FaŃă de această valoare medie multianuală, cele mai mari şi cele mai mici valori ale precipitaŃiilor medii anuale au variat între 1319,9 mm în anul 1972 şi 443,0 mm în anul 1990, deci au prezentat abateri cuprinse între +493,0 mm şi -383,9 mm, motiv 36

pentru care conform criteriului Hellman anii 1961, 1964, 1966, 1969 -1972, 1978 şi 2005 sunt consideraŃi excesiv de ploioşi; anii 1962, 1968 şi 1979 sunt ani ploioşi; anii 1980, 1981, 1988 şi 2007 sunt consideraŃi ani secetoşi; anii 1963, 1976 şi 2005 sunt ani foarte secetoşi iar anii 1982-1987, 1988, 1989, 1992-1994, 1996, 2002-2004 sunt consideraŃi ani excesiv de secetoşi din punct de vedere pluviometric. În ansamblu se remarcă o dominare a abaterilor negative care reprezintă 53,2 % din totalul cazurilor analizate, faŃă de cele pozitive care însumează 46,8% din cazuri. Reprezentarea grafică a abaterilor cantităŃilor anuale de precipitaŃii faŃă de media plurianuală indică valoarea abaterilor pozitive sau negative din fiecare an (în mm) faŃă de media multianuală, numită şi normală, considerată arbitrar zero absolut. Se poate observa din această analiză asupra graficului la staŃia LăcăuŃi că variaŃiile neperiodice ale precipitaŃiilor atmosferice, determinate de circulaŃia diferitelor mase de aer au un oarecare echilibru în ceea ce priveşte abaterile negative şi pozitive faŃă de media multianuală datorită efectului moderator al muntelui (fig.II.7).

2007

2005

2003

2001

1999

1997

1995

1993

1991

1989

1987

1985

1983

1981

1979

1977

1975

1973

1971

1969

1967

1965

1963

500 400 300 200 100 0 -100 -200 -300 -400

1961

mm

Abaterile cantităŃilor de precipitaŃii anuale faŃă de media plurianuală la staŃia meteo LăcăuŃi (1961-2007)

- Fig. II.7 -

În general, cele mai mari cantităŃi de precipitaŃii cad în anii în care activitatea ciclonică este intensă şi are persistenŃă mai mare. În perioada analizată, faŃă de media multianuală de 553,3mm la staŃia Focsani, s-au înregistrat valori medii anuale de precipitaŃii care au oscilat între maxime de 796,3 mm în anul 2005 şi 293,8 în anul 1994. Ani extrem de ploioşi, conform criteriului lui Hellman, au fost anii 1979, 1991, 1996, 1997, 1999 şi 2005 iar extrem de secetoşi, anii 1983, 1985-1987, 1989-1990, 1994, 2000-2001, 2003. Din totalul cazurilor analizate (31), în 16 cazuri s-au înregistrat abateri pozitive ale cantităŃilor medii anuale de precipitaŃiii în raport cu valoarea multianuală, reprezentând 51,6% din totalul cazurilor, iar în 15 cazuri, s-au înregistrat abateri negative, care reprezintă 48,4% din totalul cazurilor (fig.II.8).

37

Abaterile precipitaŃiilor medii anuale faŃă de media plurianuală la staŃia meteo Focşani (1977-2007) 300 200

mm

100 0 -100

2007

2005

2003

2001

1999

1997

1995

1993

1991

1989

1987

1985

1983

1981

1979

-300

1977

-200

- Fig.II.8 -

II.3.3. CantităŃile medii lunare, anotimpuale şi semestriale de precipitaŃii Dependente de frecvenŃa şi de gradul de dezvoltare a sistemelor barice ce acŃionează asupra regiunii analizate, precum şi de intensitatea proceselor termoconvective locale, precipitaŃiile prezintă o evoluŃie diferită de la o luna la alta şi de la un anotimp la altul. RepartiŃia spaŃială a cantităŃii de precipitaŃii relevă, în primul rând, o creştere a precipitaŃiilor cu altitudinea, fapt scos în evidenŃă atât prin valorile cantităŃilor anuale cât şi de distribuŃia lor lunară şi anotimpuală. Pentru judeŃul Vrancea se remarcă faptul că cele mai bogate precipitaŃii caracterizează lunile mai, iunie, iulie şi august, pe fondul pătrunderii maselor de aer aparŃinând ciclonilor atlantici, regimul pluviometric caracterizându-se astfel prin maxime de vară şi minime de iarnă. Lunile de iarnă şi din prima parte a primăverii sunt în general, sărace în precipitaŃii. Tabel II.6.- PrecipitaŃii medii lunare multianuale şi media multianuală a precipitaŃiilor, la staŃiile meteo din judeŃul Vrancea StaŃia / Luna

I

II

III

IV

V

VI

VII

VIII

IX

X

XI

XII

Anual

37.4

41.6

42.4

52.8

96.8

124.7

126.2

112.0

72.8

41.7

38.3

40.1

826.9

24.1

22.5

32.9

56.8

88.0

99.0

94.9

86.3

55.1

36.9

34.5

27.7

645.3

35.2

34.8

36.0

50.4

86.6

88.4

69.2

62.3

49.3

39.8

46.9

43.6

637.4

Adjud (1961-2007)

23.4

23.9

26.5

44.4

69.5

76.0

71.2

57.2

49.1

33.3

35.0

27.3

539.8

Focşani (1977-2007)

27.4

26.4

34.5

48.7

59.4

75.4

67.3

55.5

46.2

38.7

38.5

35.3

553.3

Măicăneşti (1983-1998)

10.6

6.9

7.0

15.2

11.9

17.9

14.4

11.2

17.4

10.3

14.5

12.7

150.0

LăcăuŃi (1961-2007) Tulnici (1961-2003) Odobeşti (1964-1998)

**Prelucrare după datele ANM

38

În ceea ce priveşte distribuŃia sezonieră a precipitaŃiilor, anotimpul cel mai ploios este vara, când cad între 34-44% din cantitatea anuală. Primăvara se înscrie cu ponderi mai reduse ce oscilează între 23,2% la LăcăuŃi şi 25,8% la Focşani. Cele mai mici cantităŃi de precipitaŃii cad iarna (sub 20% ) şi primăvara. Deoarece cantitatea de precipitaŃii depinde, în mare măsură şi de temperatura aerului, este utilă analiza repartiŃiei acesteia pe semestre, cu atât mai mult cu cât semestrul cald (aprilie–septembrie) coincide în bună parte cu perioada de vegetaŃie. În semestrul cald al anului se însumează cantitatea de precipitaŃii cu ponderea cea mai mare din totalul annual. ProporŃia cantităŃilor semestrului cald din totalul anual, constituie un parametru climatic important pentru diferite ramuri de activitate şi în primul rând pentru agricultură. Pe întreg teritoriul judeŃului Vrancea, proporŃia precipitaŃiilor din semestrul cald depăşeşte 50%, valorile cele mai mici ale acestui parametru localizându-se în arealele cu influenŃe estice (de ariditate) din regiunea de câmpie, iar cele mai mari (peste 70% ) în zona montană, cu influenŃe vestice. În semestrul rece al anului, cad în general, cantităŃi mai reduse de precipitaŃii, datorită conŃinutului mai redus în vapori de apă al maselor de aer, condiŃionat de temperaturile mai scăzute. II.4. O serie de indici pluviometrici şi pluviotermici şi relaŃia lor cu vegetaŃia spontană şi cultivată din judeŃul Vrancea Dezvoltarea şi repartiŃia vegetaŃiei este influenŃată direct de precipitaŃii, fie că sunt sub formă de ploaie sau zăpadă ori condens (rouă) (Pătroescu, 1996). În scopul analizei detaliate a relaŃiilor dintre parametrii climatici şi raportul lor cu vegetaŃia spontană şi cultivată, au fost analizaŃi o serie de indici ecometrici climatici şi anume: II.4.1.Indicele Gams sau indicele de continentalism, exprimă preponderenŃa tipului de influenŃă climatică şi se calculează după formula: I=

P , unde: Alt.

P – cantitatea anuală sau media multianuală de precipitaŃii; Alt. – altitudinea staŃiei meteorologice. Valoarea acestuia este deosebit de relevantă pentru stabilirea arealelor favorabile pentru instalarea anumitor formaŃiuni vegetale. În regiunea geografică a Vrancei, aceste valori scad odată cu creşterea altitudinii, după cum urmează: 0,47 în arealul staŃiei LăcăuŃi, 1,13 în cadrul staŃiei Tulnici, 4,25 la Odobeşti, 5,29 la Adjud, 9,71 la staŃia Focşani şi 8,33 la Măicăneşti. Valorile mai mari de 1 indică favorabilitatea condiŃiilor climatice pentru existenŃa plantelor termofile (gorun, fag şi mojdrean), iar cele mai mici de 1 indică condiŃii favorabile pentru existenŃa pădurilor de conifere. EvoluŃia lunară şi anuală a indicelui Gams, este redată în tabelul II.24. 39

II.4.2. Indicele Angot (K) evidenŃiază nuanŃa climatică a fiecărei luni din an, în sensul că valorile subunitare redau lunile secetoase iar valorile supraunitare lunile ploioase. Se constată că pentru judeŃul Vrancea, valorile indicelui pluviometric Angot, sunt supraunitare în lunile aprilie-august în zona de câmpie, deal şi subcarpatică şi lunile mai-septembrie în zona montană înaltă, iar în celelalte luni, subunitare. Aceste valori arată că perioada ploioasă corespunde cu perioada de activitate biologică maximă a plantelor, pe întreaga suprafaŃă a spaŃiului analizat. II.4.3. Indicele de ariditate de Martonne - Gradul de uscăciune al unui teritoriu mai poate fi apreciat cu ajutorul a numeroşi indici cantitativi, dintre care frecvent, este utilizat „indicele de ariditate de Martonne” (Iar). Valoarea acestuia, calculată anual şi pentru lunile cu activitate biologică maximă (mai-august), oferă informaŃii asupra structurii dominante a covorului vegetal şi reflectă caracterul restrictiv al condiŃiilor climatice pentru dezvoltarea anumitor formaŃiuni vegetale. II.4.4. Indicele hidrotermic exprimă tendinŃa de aridizare a climatului în sens invers proporŃional cu creşterea altitudinii şi se calculează după formula: I = p x t / 1000, în care: p – cantitatea anuală de precipitaŃii; t – temperatura medie anuală. Valorile acestuia exprimă favorabilitatea dezvoltării speciilor mezoxerofile în partea de sud-est a judeŃului şi treptat, înspre zona înaltă, a speciilor forestiere. II.4.5. Indicele K sau bilanŃul convenŃional al umidităŃii, exprimă gradul de favorabilitate climatică pentru vegetaŃia forestieră şi se calculează ca raport între cantitatea de precipitaŃii din perioada cu temperaturi mai mari sau egale cu 10°C şi suma temperaturilor din aceeaşi perioadă. Valori egale cu 1 ale acestui indice exprimă favorabilitatea pentru vegetaŃia de stepă, iar cele mai mari de 1, un optim climatic pentru formaŃiunile vegetale de silvostepă şi pădure. II.4.6. Suma precipitaŃiilor din perioada de acumulare a apei în orizontul biologic activ Reprezintă suma cantităŃilor de precipitaŃii lunare din lunile cu posibilitate de acumulare a umezelii în orizontul activ de sol (lunile noiembrie-martie). Excedentul de umiditate din această perioadă este necesar pentru dezvoltarea incipientă a vegetaŃiei din primele două fenofaze şi pentru a suplimenta deficitul de umiditate din perioadele secetoase de primăvară. II.4.7. Suma precipitaŃiilor din perioada cu consum maxim al plantelor se calculează ca sumă a precipitaŃiilor din lunile iulie şi august, perioadă în care plantele înregistrează un consum maxim de apă din orizontul biologic activ al solului. Valorile acestui indice scad în cadrul judeŃului Vrancea de la vest către est, indicând un climat favorabil vegetaŃiei forestiere pentru cea mai mare parte a teritoriului. II.4.8. Indicele de ariditate Thornthwaite, calculat ca raport între suma precipitaŃiilor anuale şi evapotranspiraŃia potenŃială (P/ETP) înregistrează în judeŃul Vrancea o repartiŃie spaŃială dependentă de relief. Valorile sub unitate caracterizează arealele cu plante xerofile şi mezoxerofile, iar cele peste unitate, arealul vegetaŃiei forestiere. Bine 40

evidenŃiat este arealul stepic din extremitatea estică a teritoriului analizat . II.4.9. Climograma Peguy se întocmeşte pe baza valorilor lunare, anuale sau multianuale de temperatură şi precipitaŃii care se notează pe axa verticală, respective pe axa orizontală. Graficul va avea forma unei linii închise pe punctul de plecare (lunile decembrie-ianuarie). Pe acest grafic, în punctele de intersecŃie ale valorilor de temperatură cu cele de precipitaŃii, se notează lunile anului. În funcŃie de mărimea variaŃiilor celor doi parametri utilizaŃi în reprezentarea grafică, climatograma se poate prezenta în patru forme care caracterizează anumite climate, fără a avea însă valoarea absolută.Climogramele Peguy ale staŃiilor meteorologice de pe teritoriul judeŃului Vrancea, împarte teritoriul judeŃului Vrancea în trei domenii (sau etaje) climatice, şi anume: - domeniu MunŃilor Vrancei, cu două tipuri climatice, respectiv cel al culmilor şi masivelor muntoase mai înalte şi cel al culmilor şi masivelor muntoase mai joase; - domeniul dealurilor subcarpatice prezintă două tipuri climatice, respectiv tipul depresiunilor submontane, dealurilor înalte vestice şi dealurilor înalte estice şi tipul depresiunilor intradeluroase şi a dealurilor sud-estice; - domeniul glacisului subcarpatic, câmpiei şi dealurilor Tutovei, cu două tipuri, respectiv cel al glacisului subcarpatic şi dealurilor Tutovei şi cel al câmpiei. II.4.10. Climogramele Walter-Lieth -Aprecieri mai generale asupra fenomenelor de secetă şi de uscăciune pot fi efectuate şi pe baza analizei configuraŃiei climogramelor Walter-Lieth. Examinarea acestora indică însă secetă numai în zona de câmpie. Concluzii Regimul precipitaŃiilor în regiunea analizată este supus în general, influenŃelor altitudinale, care produc o creştere atât în valorile anuale cât şi lunare a cantităŃilor de precipitaŃii. CirculaŃia atmosferică determină, de asemenea, unele particularităŃi ale regimului pluviometric în MunŃii Vrancei, evidenŃiate prin cantităŃi lunare mari în sezonul de vară, ploi căzute în 24 de ore în cantităŃi mari pe întreaga regiune, etc. Pe de altă parte, condiŃiile locale de expunere (în special pe pantele vestice), sau de adăpost (în depresiunile închise şi adăposturile de la poalele masivelor), produc abateri de la gradientul general vertical, atât în cantităŃile anuale, lunare sau zilnice, cât şi în numărul de zile cu precipitaŃii. În general însă, regiunea montană analizată este destul de bogată în precipitaŃii, secetele şi uscăciunea fiind foarte rare, astfel că pădurile şi păşunile sunt bine reprezentate. CantităŃile de precipitaŃii scad treptat din regiunea montană spre cea de câmpie, evidenŃiind astfel caracterul mai secetos al extremităŃii sud-estice şi în acelaşi timp imprimând vegetaŃiei naturale caracterul mezo-xerofil specific. De asemenea, culturile agricole din acest sector necesită un aport de apă suplimentar compensat prin sisteme de irigaŃii, pentru obŃinerea unei productivităŃi ridicate. 41

II.5. Umezeala aerului În spaŃiul geografic al Vrancei, masele de aer umed provenite din zona Oceanului Atlantic şi al Mării Mediterane, provoacă o variaŃie spaŃială şi temporară a umidităŃii, direct legată de variaŃia altitudinii, dar şi din evaporarea directă de la suprafaŃa solului, apelor, zăpezilor, evapotranspiraŃiei plantelor, etc. II.5.1. Umezeala relativă a aerului RepartiŃia spaŃială a umezelii relative a aerului pe teritoriul judeŃului Vrancea se caracterizează prin valori minime în partea de sud-est a teritoriului, cu valori ce se înscriu sub 76% ca o consecinŃă a climatului cu influenŃe de ariditate din acest sector. Cele mai mari valori ale umezelii relative se înregistrează în regiunile montane, în partea vestică a judeŃului aflat sub influenŃa directă a maselor de aer umede, vestice (peste 85%) iar în cea mai mare parte a teritoriului, valorile acestui parametru se înscriu între 76% -82% (fig. II.9).

-Fig.II.9 -

Analizând figura.II.9 se remarcă faptul că umiditatea relativă medie anuală, este maximă în anotimpul rece şi minimă în cel cald. Trecerea de la valoarea maximă la valoarea minimă se face prin intermediul unui minim principal, care corespunde cu luna mai la staŃia LăcăuŃi şi cu luna februarie la staŃia Tulnici. În zona de câmpie, la staŃiile meteorologice Focşani şi Măicăneşti, valorile minime se înregistrează în lunile iunie-iulie iar valorile maxime se regăsesc în lunile de iarnă (noiembrie-februarie).

42

PARTEA A III-A Capitolul III- Caracteristici ale vegetaŃiei spontane din judeŃul Vrancea în funcŃie de elementele meteo-climatice din spaŃiul analizat DistribuŃia vegetaŃiei spontane în cadrul unui teritoriu se poate face doar dacă analizăm plantele în funcŃie de limitele de toleranŃă faŃă de variaŃiile unui anumit factor de mediu, rezultând astfel categorii ecologice. Prin prezenŃa lor într-un anumit biotop, categoriile ecologice de plante indică anumite caracteristici climato-edafice ale biotopului, evidenŃiind limitele de variaŃie ale unor factori ecologici, dintre care cei mai importanŃi sunt temperatura, umiditatea şi reacŃia solului. În pădure, organismele vegetale şi animale nu trăiesc izolat ci se influenŃează reciproc. Ele realizează o anumită organizare şi funcŃionare specifice, în dependenŃă cu mediul abiotic din spaŃiul ocupat şi constituie în acest mod o complexă şi unitară comunitate de viaŃă, un ecosistem forestier. Cunoaşterea însuşirilor biologice ale speciilor forestiere şi a modului în care arborii şi mediul înconjurător se influenŃează, prezintă o deosebită importanŃă pentru practica silvică, permiŃând stabilirea, pe baze ştiinŃifice, a măsurilor necesare în scopul ridicării productivităŃii pădurilor şi a exercitării la nivel optim a funcŃiilor protectoare pe care urmează să le indeplinească. Având în vedere tema acestei lucrări, am prezentat o serie de aspecte privind modul în care factorii climatici influenŃează viaŃa şi dezvoltarea vegetaŃiei spontane şi în mod special a pădurii (întrucât cea mai mare parte din teritoriul judeŃului Vrancea este ocoperită de vegetaŃia forestieră), precum şi influenŃa inversă, a vegetaŃiei (cu precădere a vegetaŃiei forestiere) asupra factorilor climatici. III.1. InteracŃiunea factorilor climatici cu vegetaŃia spontană CirculaŃia maselor de aer este esenŃială pentru caracteristicile parametrilor climatici şi implicit pentru compoziŃia covorului vegetal. Ca urmare a efectelor foehnale prezente în SubcarpaŃii de Curbură, apar foarte multe elemente termofile şi mezotermofile atât pe versanŃii însoriŃi cât şi pe interfluvii. III.1.1.Lumina este factorul ecologic de primă importanŃă ce stă la baza existenŃei fitocenozelor, ca plante cu clorofilă, capabile de fotosinteză. Ea influenŃează, de asemenea, transpiraŃia şi respiraŃia plantelor, formarea clorofilei. Fără lumina necesară fotosintezei nu este deci posibilă funcŃia de nutriŃie care întreŃine creşterea şi dezvoltarea arborilor. De calitatea şi cantitatea luminii care ajunge în interiorul pădurii depind şi existenŃa şi modul de dezvoltare a celorlalte etaje de vegetaŃie (arbuşti, seminŃiş, pătura erbacee). 43

În funcŃie de cerinŃele speciilor vegetale faŃă de lumină plantele se împart în: specii de lumină, specii de semiumbră, specii de umbră. Cunoaşterea exigenŃelor speciilor forestiere faŃă de lumină prezintă un interes practic deosebit, întrucât prin lucrările de îngrijire şi regenerare se poate doza desimea arboretului şi respectiv, cantitatea de lumină. III.1.2. Rolul căldurii în viaŃa plantelor Temperatura poate fi considerată ca un factor ecologic universal, care determină intensificarea tuturor proceselor fiziologice ce se petrec în organismele vegetale. Pentru ca plantele să se poată dezvolta, ele au nevoie de o anumită cantitate şi de un anumit regim de căldură în decursul anului. Dacă regimul de căldură nu este favorabil, plantele se dezvoltă slab sau deloc. Căldura influenŃează creşterea şi dezvoltarea plantelor atât în mod direct, prin acŃiunea pe care o exercită asupra respiraŃiei plantelor, transpiraŃiei, asimilaŃiei, germinaŃiei seminŃelor, etc, cât şi indirect, prin activarea sau frânarea proceselor biochimice din sol, prin modificarea regimului de apă din sol, etc. Orice proces fiziologic cere pentru dezvoltarea plantei anumite condiŃii de temperatură. Limitele de vegetaŃie diferă de la o specie la alta, iar în cadrul aceleiaşi specii depind de complexul celorlalŃii factori ecologici, precum şi stadiul de dezvoltare al plantei. Clasificarea speciilor după exigenŃelor lor faŃă de căldură urmează distribuŃia pe verticală a vegetaŃiei forestiere, care este în mod evident condiŃionată şi de răcire odată cu creşterea altitudinii. III.1.3. Umiditatea ca factor ecologic al fitocenozelor VegetaŃia foloseşte îndeosebi apa din precipitaŃii dar, în unele cazuri (vegetaŃia azonală din luncile interioare), utilizează şi apa din pânza freatică. Circuitul apei în pădure este foarte complex şi depinde de o serie de factori: regimul de umiditate, structura şi compoziŃia pădurii, complexul celorlalŃi factori ecologici. Apa poate deveni un factor limitativ al vegetaŃiei forestiere, excesul sau deficitul de umiditate fiind dăunătoare arborilor. În raport cu exigenŃele lor faŃă de regimul de umiditate, speciile forestiere se pot împărŃi în mai multe categorii: foarte exigente (higrofite): aninul negru, speciile de plop şi salcie, frasinul pufos; moderat exigente (mezofite): molidul, bradul, fagul, gorun, tei, carpen, frasinul comun, ulmul, arŃarul; puŃin exigente (xerofite): stejarul pufos, stejarul brumăriu, cerul, gârniŃa, salcâmul, jugastrul, pinul silvestru.

44

III.2. Caracterizarea vegetaŃiei spontane din judeŃul Vrancea VegetaŃia spontană dintrun teritoriu reprezintă indicatorul cel mai fidel al condiŃiilor de mediu în care acestea se dezvoltă. Analizând modificările principalelor componente ale mediului abiotic, putem constata că odată cu acestea, se modifică structura şi compoziŃia învelişului biotic. Tipul de vegetaŃie reprezintă de altfel şi o însumare a mersului multianual al factorilor climatici, nefiind afectat în esenŃa sa de variaŃiile anuale sau sezoniere. Pe de altă parte, vegetaŃia reacŃionează sensibil şi la modificările mediului apărute în urma activităŃilor antropice. În ceea ce priveşte compoziŃia floristică, cerinŃele ecologice ale speciilor dominante, care definesc tipul de vegetaŃie, indică aspectele ecologice de bază, respectiv cantitatea de căldură şi de apă disponibile întrun ciclu anual şi care situează unitatea respectivă întro anumită zonă sau etaj de vegetaŃie. PoziŃia geografică şi complexul factorilor abiotici regionali şi locali au determinat definirea teritoriului de la exteriorul CarpaŃilor Curburii, căruia i se suprapune ca unitate administrativă şi judeŃul Vrancea, ca un spaŃiu de interferenŃă a trei zone biogeografice. Din totalul suprafeŃei judeŃului, treimea vestică, echivalenta domeniului montan, se suprapune bioregiunii alpine, cea mediană corespunde bioregiunii continentale, iar extremitatea răsăriteană, suprapusă Câmpiei Siretului Inferior, bioregiunii stepice. Din punct de vedere al suprafeŃelor, cea mai mare parte este ocupată de regiunea biogeografică continentală (cca 60%) (fig. III.1).

Fig. III.1.- JudeŃul Vrancea- bioregiuni geografice (Sursa: APM Vrancea)

45

Ca o consecinŃă a modificării parametrilor climatici odată cu creşterea altitudinii, vegetaŃia în judeŃul Vrancea poate fi reprezentată astfel: - vegetaŃie zonală care cuprinde: stepa, silvostepa, etajul nemoral, etajul boreal şi etajul subalpin; - vegetaŃia intrazonală şi vegetaŃia azonală care cuprinde: vegetaŃia specifică luncilor, vegetaŃie halofilă, psamofilă, vegetaŃia mlaştinilor, cea acvatică, ruderală şi segetală. În cuprinsul fiecărei zone, în funcŃie de varietatea solurilor, de expoziŃia pantelor, de înclinarea versanŃilor, de condiŃiile climatice, s-au separat mai multe tipuri de biotopi, care se deosebesc funcŃional, determinând biocenoze specifice. III.3. Organizarea spaŃiului forestier din judeŃul Vrancea III.3.1. EvoluŃia suprafeŃelor forestiere din judeŃul Vrancea CondiŃiile favorabile de relief, climă şi sol din arealul judeŃului Vrancea, au permis instalarea zonală a formaŃiunilor forestiere pe mari areale, de la cele mai mici trepte ale câmpiei până la cele mai mari înălŃimi (1785, Vf. Goru). Conform hărŃii utilizării terenurilor se constată că repartiŃia pădurii este determinată de etajele biopedoclimatice, prezenŃa speciilor forestiere fiind în strânsă concordanŃă cu acestea (vezi fig.IV.1, pg.220-teza de doctorat in extenso). Astfel, se remarcă faptul că,cea mai mare parte a fondului forestier se află în regiunea montană (52%) urmată de regiunea dealurilor cu 41%, după care urmează, la mare distanŃă regiunea de câmpie (5%) şi luncile (2%) (fig.III.2). RepartiŃia fondului forestier pe unităŃi de relief 2% 5% Munte Deal 41%

52%

Câmpie Luncă

Fig. III.2 .RepartiŃia fondului forestier din Vrancea, pe unităŃi de relief

Cu o suprafaŃă totală de 485703ha, judeŃul Vrancea este acoperit în prezent de vegetaŃie forestieră pe o suprafaŃă de 157269 ha, repartizată în toate formele de relief. Fondul forestier al judeŃului se încadrează predominant în zona centrală a SubcarpaŃilor şi CarpaŃilor de Curbură, caracterizată print-o mare varietate a formelor de relief (6% câmpie, 54% deal şi 40 % munte). Altitudinal distribuŃia pădurilor pe cuprinsul judeŃului variază de la 50 m în Lunca Siretului la 1785 m în Vârful Goru. 46

47

2008

2006

2004

2002

2000

1998

1996

1994

1992

1990

SuprafaŃa (m ii ha)

Din punct de vedere al repartiŃiei pădurilor pe forme de relief, se poate observa că cea mai mare suprafaŃă de pădure acoperă zona montană (81913ha), iar cele mai reduse suprafeŃe sunt întâlnite în Lunca Siretului, unde totalul suprafeŃelor însumează 3072ha . Fondul forestier este repartizat neuniform pe suprafaŃa judeŃului, existând localităŃi practic lipsite de vegetaŃie forestieră (comunele Ciorăşti, Goleşti, Gugeşti, Măicăneşti, Focşani. SubcarpaŃii interni au fost despăduriŃi aproape în întregime, prin tăierile neraŃionale din trecut, dar vegetaŃia naturală s-a păstrat în parte, pe culmile plane sau convexe şi în porŃiunile superioare ale versanŃilor. În aria depresiunilor intracolinare şi a dealurilor înalte estice, pădurea ocupa mai mult de jumătate din suprafaŃă. Pădurile sunt fărâmiŃate şi în mare parte brăcuite, ocupând mai puŃin de jumătate din suprafaŃă. Regiunea muntoasă se Dinamica fondului forestier şi a pădurilor din judeŃul Vrancea delimitează foarte bine din (1990-2008) punct de vedere forestier, fiind reprezentată prin aşa195 zisa „Vrancea păduroasă˝, 190 cuprinzând bazinele superioare ale Putnei şi ale 185 Total fond forestier afluenŃilor (Năruja, Zăbala). SuprafaŃa pădurilor Limita pădurilor compacte 180 trece aici în apropierea 175 ultimelor sate dinspre munte, aşezate în văile cursurilor 170 principale. Mai jos de această limită, urmează „Vrancea despădurită˝, respectiv regiunea deluroasă unde pădurile au fost distruse total sau reduse la unele resturi cu totul neînsemnate. Dinamica fondului forestier şi a pădurilor este prezentată în fig.III.3). Din actuala repartiŃie a speciilor forestiere, pe teritoriul judeŃului Vrancea se constată prezenŃa masivă a fagului, specie rămasă neexploatată în trecut datorită faptului că industria noastră de prelucrare a lemnului de fag era puŃin dezvoltată. De asemenea, actuala structură a fost influenŃată şi de sistemul de exploatare din trecut care viza în special răşinoasele. Totodată, nu trebuie omis nici faptul că diferitele condiŃii locale de relief şi climă oferă, pe spaŃii mari, condiŃii favorabile dezvoltării fagului. Se remarcă ponderea însemnată a fagului (41%) urmat de răşinoase (36%), quercinee (8%), diverse specii tari (10%) şi specii moi (5%)

În ceea ce priveşte repartiŃia fondului forestier pe Ocoale Silvice, se poate observa că cele mai mari suprafeŃe sunt administrate de Ocolul Silvic Focşani, urmat de Ocolul Silvic Năruja şi Ocolul Silvic Nereju. Cele mai mici suprafeŃe forestiere administrate îi revin Ocolului Silvic Adjud (9673 mii ha) (fig.III.4). Structura fondului forestier pe Ocoale Silvice de stat (2008)

10103.9

Soveja

15755.4

10658.7

Panciu

18228

16085

Lepsa

20275

17204

16834

10000 5000

22416.3

15000

Gugesti

20000

9673

SuprafaŃa (mii ha)

25000

Tulnici

Nereju

Naruja

Focsani

Dumitresti

Adjud

0

Fig.III.4 - Fondul forestier din Ocoale Silvice din judeŃul Vrancea

III.3.2. Exploatarea fondului forestier din judeŃul Vrancea Datele existente pentru volumul de lemn exploatat la nivelul judeŃului Vrancea, se regăsesc pentru perioada 1990-2008 în cadru Institutului NaŃional de Statistică şi în rapoartele anuale ale Ocoalelor Silvice din teritoriu. Dacă în anul 1990 s-a înregistrat recoltarea unui volum de masă lemnoasă din pădurile judeŃului Vrancea de 426,8mii m3, acest volum a scăzut în mod continuu direct proporŃional cu diminuarea suprafeŃei pădurilor până în anul 1997, exploatându-se 266,4mii m3 (când s-a atins valoarea minimă din perioada analizată), după care se remarcă din nou o creştere constantă a volumului de masă lemnoasă exploatată, cu un maxim în anul 2004 (de 534,7mii m3) (fig.III.5). Volumul total de lemn recoltat la nivelul JudeŃului Vrancea (1990-2008)

500

534,7

426,8

400

354,7

380,7

433,4 387,7 381,8 342,4 327,8

369,4

337,3

340350,1

300

423,8 398

402,7 336

283,7 266,4

200

Fig.III.5 Volumul total de lemn recoltat la nivelul judeŃului Vrancea (prelucrare după datele INS)

48

2008

2006

2004

2002

2000

1998

1996

1994

0

1992

100 1990

Volumul (mii mc)

600

Pe specii forestiere, se remarcă aceeaşi tendinŃă de evoluŃie ca şi în cazul volumului total de lemn recoltat, cu o scădere treptată până în anul 1997 (când se ating valori minime de exploatare) urmată de o evoluŃie uşor ascendentă până în anul 2004 şi uşor descendentă până în anul 2007 (fig. III.6) ca urmare a politicilor agresive de stopare a tăierilor şi a litigiilor intervenite pe fondul retrocedărilor. Volumul de lemn recoltat, pe specii forestiere, la nivelul JudeŃului Vrancea (1990-2008)

300

2008

0

2006

Diverse specii moi 2004

50 2002

Diverse specii tari

2000

100

1998

Stejar

1996

Fag

150

1994

Rasinoase

200

1992

250

1990

Volumul (mii mc)

350

Fig.III.6. Volumul de lemn recoltat, pe specii forestiere, la nivelul judeŃului Vrancea (prelucrare după datele INS)

III.3.3.Prelucrarea masei lemnoase Volumul total de lemn exploatat de către operatorii economici la nivelul judeŃului Vrancea în perioada 2002-2008, a înregistrat o evoluŃie ascendentă între anii 2002-2003, urmând apoi un curs uşor descendent până în anul 2006 iar în 2007 şi 2008 din nou o evoluŃie ascendentă (fig. III.7.) V olumul total de lemn exploatat de către operatorii economici, la nivelul JudeŃului V rancea (2002-2008)

446475 2008

2007

225451 2006

229347 2005

303431 2004

0

373730

100000

2003

200000

234731

300000

426550

400000

2002

Volumul (metri cubi)

500000

Fig. III.7. Volumul total de lemn exploatat de către operatorii economici, la nivelul judeŃului Vrancea

49

III.3.4.Pepinierele forestiere Pepinierele forestiere sunt necesare pentru instalarea vegetaŃiei forestiere pe cale artificială şi reprezintă suprafeŃe de teren alese şi amenajate special în scopul producerii materialului de plantat prin culturi intensive. Au caracter permanent şi suprafeŃe cuprinse între 3 şi peste 20 de hectare. Terenul ales pentru înfiinŃarea unei pepiniere trebuie să respecte condiŃiile de climă, sol, pantă, iar alegerea trebuie să se bazeze pe studii amănunŃite de specialitate. În judeŃul Vrancea funcŃionează o singură pepinieră silvică de dimensiune mare, Pepiniera DumbrăviŃa şi una foarte mică de 1ha, pe raza comunei Boloteşti, aparŃinând Ocolului Silvic Experimental Vidra. De asemenea, mai sunt o serie de plantaŃii de mici dimensiuni răspândite în cuprinsul ariei montane a Vrancei.

PARTEA A IV-A CAPITOLUL IV –Caracteristici ale plantelor de cultură dn judeŃul Vrancea, în raport cu factorii meteo-climatici locali. IV.1. Aspecte generale ale spaŃiului agricol din judeŃul Vrancea SpaŃiul agricol, ca parte integrantă a spaŃiului rural din judeŃul Vrancea, reprezintă totalitatea terenurilor cu funcŃionalitate economică, predominant agrară în care, fondul funciar este exploatat prin cultura plantelor şi creşterea animalelor. SpaŃiul agrar, în sensul restrâns al noŃiunii este un spaŃiu limitat ce vizează în special aspectele economice, tehnice şi relaŃiile dintre producŃia agricolă şi tehnologia agricolă (Cucu, V., 2000). ParticularităŃile cadrului natural al judeŃului Vrancea au permis, în general, practicarea agriculturii din cele mai vechi timpuri. În funcŃie de tipul de relief, terenurile sunt asociate după pretabilitatea acestora cu un anumit tip de cultură. Astfel, sectorul montan, cu relief înalt, fragmentat, soluri cu fertilitate scăzută, climat răcoros şi umed, au favorizat dezvoltarea păşunilor, fâneŃelor şi în special a pădurilor în detrimentul suprafeŃelor arabile, prezente doar în depresiuni de contact, pe mici suprafeŃe.

50

Sectorul subcarpatic, cu un relief mai puŃin înalt, cu văi mai largi şi terase, întruneşte condiŃii favorabile culturilor de pomi fructiferi; glacisul subcarpatic a întrunit condiŃii favorabile culturii viŃei de vie, cu veche tradiŃie în teritoriu încă de pe vremea geto-dacilor, determinând aici prezenŃa celor mai mari podgorii din Ńară. Nu în ultimul rând, sectorul de câmpie se caracterizează prin extinderea cea mai mare a suprafeŃelor arabile în detrimentul altor categorii de terenuri agricole (fig.IV.1). Extinderea spaŃială, caracteristicile şi funcŃionalitatea terenurilor agricole vor fi detaliate în prezentul capitol. SpaŃiul agricol în judeŃul Vrancea deŃinea, în medie, pentru intervalul 19902008, o pondere de 52,6% din suprafaŃa totală a judeŃului iar terenurile neagricole 47,4% din suprafaŃă. Din suprafaŃa totală a terenului agricol, (de 255450ha), cea mai mare parte este ocupată cu terenuri arabile (57,7%) urmate de păşuni (17%), fâneŃe /12,7%), vii şi pepiniere viticole (11%) şi livezi şi pepiniere pomicole (1,7%). Fig.IV.1.

IV.2. Factorii meteo-climatici şi relaŃia acestora cu plantele de cultură Factorii climatici cuprind lumina, temperatura, precipitaŃiile, aerul şi vânturile. InfluenŃa pe care aceşti factori o au asupra plantelor se discută în fitotehnie pentru fiecare specie în parte. Cunoaşterea relaŃiei plantă-factori climatici, stă la baza zonării ecologice a speciilor, a soiurilor şi hibrizilor (Bălteanu, 2003). ProducŃia agricolă este influenŃată de asemenea de factorii meteo-climatici, astfel încât cunoaşterea relaŃiei dintre factorii meteorologici şi producŃie este deosebit de importantă pentru managementul agricol (Rodica, Povară, 2000). Ansamblul condiŃiilor agrometeorologice dintrun an agricol poate determina valoarea recoltei unei anumite culturi, prin evoluŃia fiecărui parametru în limite mai apropiate sau mai îndepărtate, funcŃia de exigenŃele bioclimatice specifice fiecărei 51

etape fenologice. În acest context, fenomenele meteorologice pot deveni favorabile culturilor sau adverse, evoluând ca factori restrictivi şi pe măsură ce se abat tot mai mult de la necesarul optim devenind factori de risc, cu diferite grade de intensitate. Recolta finală a unei culturi este, astfel, un rezultat al acŃiunii complexe a factorilor meteorologici. Marea variabilitate spaŃio-temporală a fiecărui parametru meteorologic determină în acest caz fluctuaŃia producŃiilor şi abaterea lor de la valoarea potenŃială a fiecărui soi cultivat. Au fost analizaŃi factorii climatici cei mai importanŃi pentru plantele de cultură şi anume: lumina, temperatura, umezeala relativă a aerului, precipitaŃiile, etc.. IV.3.CerinŃele faŃă de elementele meteo climatice ale principalelor plante cultivate în judeŃul Vrancea În cadrul acestui capitol au fost prezentate plantele de cultură cu importanŃă deosebită pentru judeŃul Vrancea şi anume: cerealele (grâul, secara, porumbul, orzul şi ovăzul), plantele oleaginoase (floarea– soarelui şi rapiŃa pentru ulei), plantele tuberculifere şi rădăcinoase (sfecla de zahăr şi cartoful), leguminoasele pentru boabe (mazăre şi fasole), legumele, plantele furajere (lucerna, trifoiul, porumbul verde furajer, rădăcinoase furajer). Analiza acestora s-a bazat pe : • RelaŃiile dintre factorii climatici şi cereale; • Gradul de favorabilitate agroecoclimatică a teritoriului agricol în raport cu cerinŃele bioclimatice ale cerealelor; • RepartiŃia spaŃială şi productivitatea cerealelor în judeŃul Vrancea

CAPITOLUL V – Cultura viŃei de vie În cadrul acestui capitol au fost caracterizate în detaliu aspectele privind interdependenŃa factorilor biopedoclimatici şi cultura viŃei de vie, pe baza cărora am analizat principale podgorii din judeŃul Vrancea şi caracteristici oenologice ale vinurilor obŃinute. De asemenea, am avut în vedere o dinamică în timp a suprafeŃelor ocupate cu viŃă de vie precum şi dinamica producŃiilor medii şi totale obŃinute în acest teritoriu, de o importanŃă foarte mare în cadrul Ńării. Diversitatea condiŃiilor de complex natural şi criteriile social-economice fac ca plantaŃiile viticole sa fie neuniform repartizate. Aceleaşi motive, la care se adaugă şi tradiŃia de cultură a viŃei de vie, determină ca unele din aceste plantaŃii, în special cele cu viŃe nobile, să ocupe întinderi mari, consacrate, cunoscute sub numele de podgorii, centre viticole şi plaiuri, iar altele, mai mici, să fie risipite sub formă de vii răzleŃe, aşa cum sunt majoritatea plantaŃiilor de hibrizi direct producători. În zona montană a judeŃului Vrancea, suprafaŃa ocupată de vii este redusă în 52

comparaŃie cu regiunile învecinate, doar comunele Vidra, Dumitreşti, Valea Sării şi Vizantea-Livezi, deŃinând suprafeŃe mai mari de 50 ha. Relieful piemontan, alcătuit din interfluvii cu înclinări ce nu depăşesc 25° şi cu expoziŃie estică, sud-estică şi sudică, influenŃează extinderea culturii viŃei de vie, coacerea strugurilor şi calitatea vinurilor. Pantele cu expunere estică şi sud-estică, frecvent întâlnite în piemontul dintre Putna şi Râmna, favorizează producŃia vinurilor mai fine. Dimpotrivă, relieful cu pante cu expunere sudică şi mai bine luminat şi încălzit de soare, oferă condiŃii prielnice vinurilor tari, ca urmare a coacerii mai timpurii şi a acumulării unei cantităŃi mai însemnate de zahăr. De asemenea, solurile nisipo-argiloase, nisipo-lutoase, luto-nisipoase, calcaroase, etc, frecvent întâlnite în piemont, influenŃează favorabil producŃia medie la hectar şi calitatea vinurilor (Grumăzescu, H., Ştefănescu, Ioana, 1970). RepartiŃia spaŃială a culturii viŃei de vie şi a productivităŃii totale, pe unităŃi administrative, sunt prezentate în fig. V.1 şi V.2.

-Fig.V.1.-

53

-Fig .V.2.-

V.1. Caracterizarea principalelor podgorii din judeŃul Vrancea V.1.1. Podgoria Panciu Podgoria Panciu, cea mai mare din judeŃul Vrancea, este situată în zona piemontană a CarpaŃilor de Curbură şi SubcarpaŃilor Vrancei, zonă ce face legatura între arcul muntos din vest şi Câmpia Siretului Inferior la est. Aria podgoriei apare sub forma unei fâşii cu latura medie de 8 km, cuprinsă între Valea Trotuşului (la nord), pe o lungime aeriană de 30km. Este foarte importantă şi poziŃia sa în imediata apropiere a marilor artere de circulaŃie naŃională şi europeană.Datorită condiŃiilor naturale favorabile, viile în Vrancea au un potenŃial de producŃie ridicat. În viticultura Vrancei, soiurile pentru strugurii de masă deŃin o pondere de 20% iar plantaŃiile cu soiuri de struguri pentru vin, soiuri albe, deŃin aproape 70%. V.1.2. Podgoria Odobeşti Podgoria Odobeşti s-a diferenŃiat pe piemontul terasat dintre Putna şi Milcov. Pe lânga Odobeşti, mai trebuie menŃionate şi centrele viticole Boloteşti şi Jariştea precum şi Plaiul Şarba unde se realizează cele mai bune vinuri. Relieful piemontan al acestei podgorii, alcătuit din pante cu expunere estică în partea de nord a podgoriei, sud-estică în partea centrală (Odobeşti) şi estică şi sudestică în sud (Vârteşcoiu, Faraoanele), oferă condiŃii favorabile culturii viŃei de vie. De asemenea solurile afânate, profunde, cu un conŃinut moderat în humus şi cele uşoare nisipo-lutoase, luto-nisipoase şi calcaroase, temperaturile medii anuale (9,6°C şi 10,5°C) ca şi precipitaŃiile medii anuale (circa 559mm la BonŃeşti şi 607mm la Odobeşti), oferă condiŃii deosebit de prielnice culturii viŃei de vie, fapt reflectat în frecvenŃa culturii respective, în cadrul terenului agricol, cât şi în productivitatea ridicată a acesteia (tabelul V.7). SuprafaŃa ocupată cu viŃă de vie în podgoria Odobeşti depăşeşte 7000 ha. ProducŃia viticolă a podgoriei Odobeşti se caracterizează prin predominanŃa soiurilor producătoare de vinuri albe de masă, curente şi superioare. În cadrul acestora, o mai mare răspândire au Galbena de Odobeşti, care găseşte aici condiŃii pedoclimatice optime, Feteasca albă şi Rieslingul italian, valoroase soiuri pentru vinuri albe de masă, superioare. Ponderea strugurilor de masă este mai redusă decât în cadrul podgoriei Panciu. Între soiurile de masă mai răspândite sunt: Coarna albă şi neagră, care se dovedeşte a fi mai rezistentă la gerurile din iarnă, Chasselas dore, Muscat Hamburg, etc, a căror extindere a fost favorizată de necesităŃile mereu crescânde în aprovizionarea pieŃii interne şi externe.RelaŃia între soiul Galbenă şi podgorie este atât de strânsă încât pronunŃarea unuia face necesară alăturarea celeilalte. În prezent, sortimentul este mult mai bogat, întâlnindu-se, pe lângă soiurile aborigene şi soiuri 54

străine (Sauvignon, Riesling, etc.), precum şi soiul Şarba, o creaŃie a StaŃiunii de Cercetări Odobeşti, din care se produc vinuri de calitate superioară. V.1.3. Podgoria Coteşti este situată în treimea sudică a judeŃului Vrancea, pe fâşia deluroasă a piemontului putnean dintre Milcov şi sudul comunei Tâmboieşti (Valea CoŃatcu), ca o continuare a plantaŃiilor viticole din podgoria Odobeşti. Această podgorie cuprinde centrele viticole Vârteşcoi, Cârligele, Coteşti şi Tâmboieşti. Solurile predominante aici, ca cele afânate, profunde, cu un coŃinut moderat de humus, ca şi cele argiloase, bogate în substanŃe minerale şi organice, au favorizat dezvoltarea celor mai bune soiuri pentru producerea vinurilor de masă albe şi roşii, curente, ca şi a celor albe şi roşii superioare, podgoria Coteşti individualizânduse prin aceste sortimente. Factorii naturali favorabili (relief, climă, sol, expunere, etc.) şi amplasarea Combinatului Vinicol Coteşti şi a celor nouă centre de vinificaŃie existente (la Faraoane, Coteşti, Budeşti, Dragosloveni, Urecheşti) contribuie, în continuare, la intensificarea acestei culturi de mare rentabilitate. Aşa se explică ponderea ridicată a viŃei de vie, care se menŃine, în general, între 40 şi 60% (Popeşti, Coteşti). Ca urmare a defrişării viilor îmbătrânite şi a extinderii celor tinere, suprafaŃa ocupată cu viŃă de vie din podgoria Coteşti, depăşeşte 6800 ha. ProducŃia viticolă a podgoriei Coteşti se caracterizează prin predominanŃa soiurilor de vinuri roşii de masă, curente, (Băbească), după care urmează soiurile de vinuri albe de masă superioare (Riesling italian, Fetească albă, Muscat Ottonel) şi cele roşii de masă, superioare (Fetească neagră). O pondere însemnată o constituie strugurii de masă, în cadrul cărora o mai mare răspândire au soiurile Chasselas dore, Muscat Hamburg, Coarnă,etc.. Centrul viticol Coteşti are o suprafaŃă de 2001ha iar principalele soiuri cultivate sunt Chasselas dore, Merlot, Sauvignon, Fetească regală, Fetească neagră. Centru viticol Cârligele, are o suprafaŃă de 1488ha şi este cultivat cu soiurile Chasselas dore, Riesling italian, Fetească regală, Sauvignon. Aici se află crama Tatovici, cu o hrubă de 60m, construită în 1966, care poate adăposti 600 vagoane de vin. Centrul viticol Urecheşti are o suprafaŃă de 1529 ha cultivat cu soiurile Chasselas dore, Riesling italian, Fetească regală. În afara acestor podgorii, care cuprind suprafeŃe întinse, în judeŃul Vrancea se delimitează unele centre viticole, cu suprafeŃe mai restrânse, însă de mare eficienŃă econimică. Aşa este cazul centrelor Păuneşti-Rugineşti şi Tâmboieşti-Bordeşti, acesta din urmă încadrându-se în unitatea viticolă cunoscută sub numele de Podgoria Râmnicului, care se continuă spre sud, în judeŃul Buzău. Amândouă centrele participă, în cadrul economiei viticole a judeŃului, cu cantităŃi însemnate de struguri şi vinuri de calitate, apreciate atât pe piaŃa internă cât şi pe cea externă. 55

CAPITOLUL VI – Pomii fructiferi Agroecosistemul pomicol este supus intervenŃiei omului, care trebuie să aibă în vedere, întotdeauna, raportul dintre cheltuielile de producŃie şi profitul obŃinut, raport care trebuie să fie favorabil profitului, astfel cultura nu s-ar justifica (MihuŃ, E., 2005). Desfăşurarea proceselor de creştere şi fructificare la pomii şi arbuştii fructiferi este în strânsă dependenŃă de condiŃiile de mediu în care aceştia sunt puşi să traiască. CerinŃele pomilor faŃă de condiŃiile climatice şi de sol variază foarte mult în funcŃie de specie, soi, portaltoi, vârsta pomilor, încărcătura de rod, conŃinutul de clorofilă al frunzelor, etc. Cultura pomilor fructiferi este o ramură bine dezvoltată, cu deosebire în depresiunile intracolinare, fiind o activitate tradiŃională a economiei rurale de aici. Varietatea formelor de relief şi dispunerea lor în trepte, clima cu o mare diversitate de nuanŃe, determinate de complexitatea şi fragmentarea reliefului şi reŃeaua hidrografică transversală destul de bogată, au fost factori destul de favorabili extinderii pomilor fructiferi, aceştia întâlnindu-se pretutindeni, cu unele excepŃii, în zonele mai înalte puternic accidentate şi cu soluri acide. CondiŃiile naturale specifice (relief, climă, sol, etc.) şi economice (crearea unor centre de valorificare a fructelor, apropierea oraşelor consumatoare, etc.), acŃionând inegal, au dat posibilitatea dezvoltării unor ,,bazine pomicole,, cu caractere proprii. Bazinul Râmnic-Râmna, cuprinde localităŃile Chiojdeni, Dumitreşti, Poiana Cristei, Lacul lui Baban, etc). Relieful, alcătuit din interfluvii brăzdate de văi cu direcŃia generală nord-vest-sud-est şi din depresiuni bine închise şi adăpostite de vânturile dominante din nord-est şi nord, oferă condiŃii favorabile tuturor speciilor pomicole (prun, măr, păr, cireş, vişin, etc.). Temperaturile medii anuale (10,50C), ale lunii celei mai călduroase, iulie (22,10C) şi ale lunii celei mai friguroase, ianuarie (-2,40C), arată că se pot dezvolta aici cele mai variate specii pomicole. De asemenea, precipitaŃiile medii anuale (550660mm) şi prezenŃa solurilor silvestre podzolite brune şi brune-gălbui, influenŃează extinderea pomilor fructiferi, fapt ce se reflectă în ponderea ridicată a acestora în cadrul terenului agricol. Nota caracteristică a livezilor din acest bazin o dă prunul (78% din totalul speciilor), după care urmează mărul (9,3%), nucul (4,8%), părul (4,2%). A crescut simŃitor ponderea mărului, cireşului, vişinului şi caisului. ProducŃia de fructe din acest bazin pomicol este întrebuinŃată la fabricarea rachiului, o parte însemnată fiind însă destinată industrializării în centrele din Râmnicul Sărat şi Dumitreşti. Bazinul Putnei cuprinde localităŃile situate în depresiunile subcarpatice (Vrancea) şi intracolinare (Vizantea, Vidra, etc) şi se diferenŃiază în cadrul judeŃului prin producŃii însemnate de prune, nuci, mere, vişine, pere, etc.. 56

FrecvenŃa pomilor fructiferi în cadrul suprafeŃei agricole este mai redusă în depresiunile subcarpatice (sub 1%) datorită condiŃiilor naturale de relief , climă şi sol, care nu permit extinderea acestora. Dimpotrivă, în depresiunile intracolinare, condiŃiile pedoclimatice locale favorizează extinderea pomilor fructiferi, fapt ce se reflectă în ponderile mai ridicate (între 1-5%). Nota caracteristică a livezilor o dă tot prunul, însă, însă în proporŃii mai reduse (76,5% din componenŃa speciilor), după care urmează mărul (8,6%), nucul (5,8%), părul (3,1%), vişinul (2,2%), cireşul (1,8%), etc..Crearea şi dezvoltarea centrului de valorificare a fructelor de la Vidra a contribuit la extinderea pomilor fructiferi. Bazinul ŞuşiŃei cuprinde localităŃile Soveja, Câmpuri, Răcoasa, etc. şi se caracterizează prin predominanŃa prunului (65,0% din totalul speciilor pomicole), după care urmează nucul (10,5%), mărul (10,0%), caisul (4,3%), părul (4,2%), etc..Extinderea de plantaŃii de pe terenurile degradate din dealurile Podobitul, Podul Frumos, Munteanul, Dumicuş şi pe terenurile în pantă din dealurile Verdea, Gogoiu, Scurtoiu, au dus la creşterea ponderii mărului şi părului. PrezenŃa în cadrul acestui bazin a centrului de prelucrare de la Panciu, a permis industrializarea unor produse pomicole. În prezent, cea mai mare parte a suprafeŃelor ocupate cu livezi nu se mai constituie în centre pomicole deoarece ele ocupă suprafeŃe foarte mici, izolate, aparŃinând gospodăriilor populaŃiei, multe din aceste suprafeŃe ocupate cu livezi fiind înlocuite cu alte tipuri de culturi sau sunt intercalate cu vii, păşuni şi fâneŃe (Tătaru, Alexandra, 2007). -Fig.VI.1.-

57

CAPITOLUL VII – Păşunile şi fâneŃele Păşunile şi fâneŃele au constituit dintotdeauna baza furajeră pentru ocupaŃia de bază a locuitorilor din sectorul de deal şi munte, creşterea animalelor. Dacă la munte cele mai mari disensiuni se iscau pe baza suprafeŃelor obşteşti ocupate cu păşune pentru creşterea oilor, păstoritul fiind practica tradiŃională a vrâncenilor, în schimb înspre sectorul de câmpie, probleme mari erau în privinŃa delimitării izlazurilor comunale pentru creşterea animalelor. SuprafeŃe mari de pădure au fost defrişate în decursul timpului pentru a se putea extinde suprafeŃele cu păşuni şi fâneŃe. Păşunile şi fâneŃele naturale ocupă suprafeŃe mai mici în Câmpia joasă a Siretului Inferior şi în zona piemontană (între 5,1 şi 10,0% din suprafaŃa agricolă), frecvenŃa acestora crescând spre vest, în depresiunile intracolinare (Câmpuri, Răcoasa, Vizantea, etc.) unde reprezintă între 40,1 şi 60,0% din terenul agricol, pentru a ajunge predominante în depresiunile subcarpatice (Soveja, Tulnici, Năruja, Paltin, etc.), în care apar frecvent ponderi între 60,1 şi 80,0% din terenul agricol. SuprafeŃele ocupate cu păşuni şi fâneŃe se află pe pante mai mari de 200 atât pe versanŃii dealurilor subcarpatice, în lungul văilor în sectoarele mijlocii şi superioare, dar şi în zona montană, fie în spaŃii despădurite fie în golurile de munte. Ele ocupă o pondere de 18,3% pentru păşuni şi 19,2% pentru fâneŃe în totalul fondului funciar agricol al judeŃului Vrancea. În comunele de deal şi de munte, deseori se întâlnesc suprafeŃe de folosinŃă mixtă, ocupate cu gospodării, păşuni şi pomi fructiferi (Tătaru, Alexandra 2007). Pe unităŃi administrative, cele mai mari suprafeŃe ocupate cu păşuni sunt în comunele Nistoreşti (2801 ha), Tulnici (2310 ha), Măicăneşti (1582 ha), Sihlea (1452 ha), Nereju (1423 ha), Câmpuri (1311 ha), Vulturu (1257 ha), Dumitreşti (1074 ha) şi Paltin (1044 ha). La polul opus, cele mai mici suprafeŃe ocupate cu păşuni, ca medie a anilor 1990-2003, se află în localităŃile din sectorul subcarpatic (fig.VII.2.), unde predominante sunt viile (Jariştea-194ha; Broşteni-182ha; Urecheşti-176 ha; Odobeşti167ha; Coteşti-106ha; Popeşti-77ha).

58

Capitolul VIII- Modificări în peisajul natural al judeŃului Vrancea În această ultimă parte a lucrării am analizat o serie de aspecte actuale ale judeŃului, cu implicaŃii în viaŃa economico-socială a oamenilor si anume: VIII.1. – Modificări ale peisajului prin dinamica modului de utilizare a terenurilor agricole VIII.2. Indici de naturalitate ai spaŃiului vrâncean VIII.3. Presiunea umană prin modul de utilizare a terenurilor VIII.4. Amenajări pentru irigaŃii şi desecare VIII.5. UnităŃi administrativ-teritoriale considerate defavorizate pentru activităŃile agricole VIII.6. Agricultura ecologică VIII.7. Analiza SWOT integrată a judeŃului Vrancea

Concluzii generale SpaŃiul geografic al judeŃului Vrancea, este un spaŃiu complex, dispus pe toate treptele majore de relief (munte, deal şi câmpie), fapt ce determină etajarea tuturor elementelor geografice naturale (geologice, climatice, fitologice, edafice) şi activităŃile economice dependente de acestea. Cunoaşterea caracteristicilor componentelor naturale ce compun mediul geografic, este importantă pentru organizarea cât mai corectă a teritoriului, prin folosirea adecvată a resurselor naturale şi utilizarea terenului. Relieful, prin caracteristicile sale morfometrice modifică substanŃial caracteristicile parametrilor climatici şi implicit repartiŃia învelişului vegetal şi de sol dintrun teritoriu. În fucŃie de altitudine, energie de relief, declivitate, frecvenŃa versanŃilor, forme majore şi minore, procese de modelare, relieful poate introduce diferenŃieri în ansambul condiŃiilor ecologice dintrun biotop, modificându-i caracteristicile esnŃiale şi precizându-i astfel originalitatea. Pe teritoriul Vrancei, altitudinile scad de la vest la est, de la 1785m până la mai puŃin de 20m. Cele mai mari ponderi sunt deŃinute de trepte altimetrice cuprinse între 200 şi 600m (35,8%), 600-1000m (21,3%) şi sub 100m (17,2%). Învelişul vegetal suportă indirect influenŃa fragmentării reliefului prin modificările condiŃiilor microclimatice, a frecvenŃei şi expunerii versanŃilor, etc. De asemenea, fragmentarea reliefului contribuie la cea a formaŃiunilor vegetale dându-i aspect insular. ConsecinŃă directă a fragmentării reliefului este expunerea versanŃilor şi văilor care, indirect influenŃează repartiŃia plantelor termofile, heliofile şi ombrofile. De asemenea, aici contribuie la crearea unor culoare de vale care permit canalizarea 59

maselor de aer cu efecte directe asupra vegetaŃiei, îndeosebi în producerea fenofazelor de la începutul sezonului de vegetaŃie. InfluenŃa declivităŃii se cumulează cu cea a fragmentării, a amplitudinii reliefului şi a expunerii versanŃilor, aceşti parametri ai reliefului condiŃionând direct regimul de drenaj, de însorire şi indirect, dispunerea plantelor heliofile şi ombrofile în acest teritoriu. Expunerea versanŃilor înfluenŃează direct regimul insolaŃiei şi deci, pe cel termic şi de luminozitate, toate cu efecte directe asupra plantelor, şi indirect prin modul de încălzire diferenŃiat, îndeosebi primăvara, când zăpada se topeşte în timp mai scurt (versanŃii semiînsoriŃi şi umbriŃi), infiltraŃia apei impunând ritmuri diferite proceselor de modelare actuală şi în primul rând, a alunecărilor de teren, acestea din urmă acŃionând direct asupra regenerării grupărilor vegetale spontane sau cultivate. InsolaŃia este în funcŃie de înclinarea şi expunerea versanŃilor. În toate anotimpurile şi deci şi în sezonul de vegetaŃie, versanŃii cu înclinări mai mari de 45° rămân umbriŃi tot timpul, fiind mai umezi şi reci. Cel mai bine însoriŃi, vara, primăvara, toamna şi în perioada de vegetaŃie, sunt versanŃii cu expoziŃie sudică, iar cei mai slab sunt cei cu expunere nordică. Diferitele categorii de pante, nu numai că influenŃează gradul de însorire al unei suprafeŃe, dar ele determină, împreună cu litologia, drenajul extern al substratului vegetal şi implicit cantitatea de apă reŃinută în sol din precipitaŃii. Pe lângă formele majore ale reliefului, un rol important în distribuŃia vegetaŃiei, îl au şi procesele de modelare, de asemenea, un factor activ în modificarea repartiŃiei, structurii şi compoziŃiei învelişului vegetal. Trăsăturile de ansamblu ale asociaŃiilor fitogeografice din cuprinsul judeŃului Vrancea, sunt o reflectare a condiŃiilor de mediu proprii fiecărei trepte de relief şi a climatului corespunzător. Pe lângă ele intervin însă o serie de factori locali care influenŃează calitativ şi cantitativ învelişul biotic al teritoriului. Cu excepŃia regiunii de câmpie care aparŃine domeniului silvostepei şi numai parŃial, la sud de valea Râmnicului, domeniului stepei, vegetaŃia teritoriului judeŃului Vrancea se încadrează aproape în întregime în domeniul pădurii. Pe baza analizei distribuŃiei spaŃiale a valorilor indicilor ecometrici climatici, au fost scoase în evidenŃă o serie de aspecte biogeografice şi pedoclimatice pentru judeŃul Vrancea, şi anume: - dezvoltarea optimă a învelişului biotic nu depinde de valorile absolute ale elementelor climatice ci de efectul sinergic al factorilor de mediu; - factorii climatici nu au caracter limitativ pentru învelişul biotic decât prin relaŃia lor cu litologia şi relieful; - există o dependenŃă între indicii ecometrici şi formele de relief; - valoarea indicilor ecometrici este dependentă de hipsometrie; - limitele actuale dintre subdiviziunile biogeografice nu sunt doar de natură climatică 60

ci mai ales antropică. În ceea ce priveşte aprecierile de ordin fenologic, se poate concluziona faptul că, fenofazele plantelor se produc sub influenŃa directă a condiŃiilor climatice din perioada de vegetaŃie. Trecerea valorilor temperaturilor prin anumite praguri şi îndeosebi prin cel de 10°C, constituie începutul şi sfârşitul sezonului de vegetaŃie; - gradientul fenologic suferă modificări în funcŃie de altitudine, expunerea de versant şi de vale, declivitate; - durata sezonului de vegetaŃie diferă de la o specie la alta şi de situarea punctului de observaŃie în arealul studiat; - datele timpurii, medii şi întârziate de producere a fenofazelor, diferă între depresiuni şi dealuri precum şi între dealurile interne, externe, SubcarpaŃi şi regiunea montană; - pe versanŃii umbriŃi faŃă de cei însoriŃi, pentru aceeaşi specie există o întârziere de câteva zile în producerea fenofazelor. InteracŃiunea dintre condiŃiile de mediu şi cele economice, contribuie la unele diferenŃieri teritoriale, care fac să se delimiteze patru zone de producŃie agricolă şi anume: • zona de creştere a animalelor pe baza păşunilor şi fâneŃelor naturale, care se suprapune aproximativ SubcarpaŃilor interni şi depresiunilor subcarpatice şi se caracterizează printro pondere ridicată a păşunilor şi fâneŃelor naturale (80-82% din suprafaŃa agricolă); • zona de creştere a animalelor şi de cultură a pomilor fructiferi care se suprapune peste SubcarpaŃiii externi şi depresiunile intracolinare. Deşi pomii fructiferi ocupă aici suprafeŃe mai mici decât alte categorii agricole (arabil, păşune, fâneŃe), totuşi, aceştia reprezintă ramura agricolă principală, veniturile realizate din pomicultură reprezentând peste 50% din valoarea producŃiei agricole vegetale; • zona viticolă cuprinde o suprafaŃă neîntreruptă în piemontul dintre ZăbrăuŃ şi Râmna. În cadrul suprafeŃei agricole, viŃa de vie este predominantă (42%), iar sub raportul valorii producŃiei agricole aceasta deŃine circa 90% din producŃia vegetală. zona de cultură a cerealelor, creşterea animalelor şi a plantelor tehnice, se caracterizează prin predominarea terenurilor arabile (78% din suprafaŃa agricolă). În cadrul producŃiei agricole vegetale, cea mai mare pondere revine culturii cerealelor şi plantelor industriale. Spre deosebire de industrie, agricultura este vulnerabilă la schimbările climatice. Capriciile climatice constituie unul dintre factorii ce influenŃează puternic producŃia agricolă şi alimentară, prin blocarea fluxurilor energetice naturale către sistemele de lucru ale plantei. 61

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12. 13. 14. 15.

16. 17. 18. 19. 20.

62

Albu, F., Albu, I. (2002), Monografia comunei Soveja, Editura Universal Dalsi, Bucureşti; Alexandrescu, I.C şi colab. (1994), Mică Enciclopedie de Viticultură, Editura Glasul Bucovinei; Arbore, Al., (1930),Toponimie putneană, Milcovia, I Arghilade, C.,(1954), Aspecte asupra degradărilor din Ńinutul Vrancea şi modul de redresare a acestei regiuni, revista Pădurilor, LXIX,(5),11 Arghiriade Constantin, (1977), Rolul hidrologic al pădurii, Editura Ceres, Bucureşti. Atanasiu L., (1984), Ecofiziologia plantelor, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti Bacinski D, (1966), Meteorologie şi climatologie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti. Bacinski D, Plătăgea Gh., Alexandrescu Gh., (1971), Meteorologie climatologie şi hidrologie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti. Bâlteanu D, (1987), MunŃii Vrancei în ,,Geografia României” vol. III, Bucureşti. Bâzâc Gh., (1983), InfluenŃa reliefului asupra principalelor caracteristici ale climei, Editura Academiei, Bucureşti Bâzgan, Melentina (2004), JudeŃele łării Româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea, Cartea Universitară, Bucureşti; Bădescu, I., Radu, N., (1980), De la comunitatea rurală la comunitatea urbană, Ed. ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti; Bălescu O., Beşleagă N.,(1960), Viscolele în R.P.R., Editura CSA, Bucureşti. Bălteanu D.(1992), Natural hazards in Romania, Revue Roumanie de Geografie, Tome 36, Editura Academiei Române, Bucureşti Bălteanu, D.(1987), Mobilitatea reliefului şi sistemele teritoriale în SubcarpaŃii Vrancei. Strategii şi tipuri de acŃiune socială în dezvoltarea sistemelor de localităŃi rurale, Centrul de Multiplicare al UniversităŃii din Bucureşti Bărbulescu, C., MoŃoc Gh.(1983), Păşunile munŃilor înalŃi, Editura Ceres, Bucureşti Beldie, Al. (1967), Endemismele şi elementele dacice din flora României, SSNG.,Com. Bot V. Consf.Geobotanică, 113-129 Beldie, Al. (1979), Flora României, Editura Academiei, Bucureşti Berbecel O., şi colab, (1981), Agrometeorologie, Editura Ceres, Bucureşti Berbecel, O., ValuŃă Gh. (1960), Zonarea ecologică a plantelor agricole, Editura

21. 22. 23. 24.

25. 26. 27.

28. 29. 30. 31.

32.

33.

34. 35. 36. 37. 38.

63

Academiei, Bucureşti Bernaz Gh.(1934), RezistenŃa la ger a viŃelor, ViaŃa Agricolă, nr. 6, 241-245 Bernaz Gh.(2003), Refacerea viilor vătămate de accidente climatice şi boli fiziologice, Editura M.A.S.T., Bucureşti BeşuŃiu, L.(2001), Vrancea active seismic area: a continental unstable triple jonction?, Revue Roum. De Geophys., 45 ; Beznea, D. (1986), Cercetări privind rezistenŃa viŃei de vie la temperaturile scăzute din timpul iernii, Analele Institutului de Cercetări pentru Viticultură şi VinificaŃie Valea Călugărească, vol 11, Ministerul Agriculturii, Bucureşti Bîlteanu, Gh. (2003), Fitotehnie, Vol.I, Cereale şi leguminoase pentru boabe, Editura Ceres, Bucureşti Blaga, G. şi colab. (1973), Revista de Horticultură şi Viticultură, Institutul Agronomic, Timişoara Bobi, V. (1997), Originea şi dezvoltarea habitatului geto-dacic de la Curbura CarpaŃilor, în Vrancea. Studii şi comunicări, vol. XI, Muzeul Vrancei, Editura Vrantop, Focşani; Bogdan O. (1983), Clima şi Agricultura, Geografia României, I, geografia Fizică, Editura Academiei Române, Bucureşti Bogdan Octavia, (1978), Fenomene climatice de iarnă şi de vară, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti Bogdan Octavia, (1983), SuprafaŃa subiacentă activă în capitolul ,,Clima”, Geografia României, vol. I, Editura Academiei, Bucureşti. Bogdan Octavia, Iliescu Maria, (1971), Fenomene climatice caracteristice perioadelor reci ale anului în zona SubcarpaŃilor de la Curbură (între Valea Prahovei şi Valea Putnei), Geografia judeŃului Buzău şi a împrejurimilor, Bucureşti. Bogdan Octavia, Mihai Elena, (1986), FrecvenŃa inversiunilor de temperatură pe Valea Buzăului, Cercetări geografice asupra mediului înconjurător în judeŃul Buzău, Institutul de Geografie Bucureşti. Bogdan Octavia, Mihai Elena, Teodoreanu Elena, (1974), Clima CarpaŃilor şi SubcarpaŃilor dintre Teleajen şi Slănicul Buzăului, Institutul geografic, StaŃiunea de cercetări Pătârlagele, Bucureşti. Bogdan Octavia, Niculescu Elena (1990), Un caz tipic de foehn în România, Studii şi cercetări de Geografie, Bucureşti. Bogdan Octavia, Niculescu Elena, (1999), Riscuri climatice în România, Academia Română, Institutul de Geografie Bucureşti. Bogdan, Octavia, Ştefănescu, Ioana, Vlad, Sorina, (2005), Câmpia Siretului Inferior, în Geografia României, Vol. V, Bucureşti; Bold, I. (1973), Organizarea teritoriului, Editura Ceres, Bucureşti Bold, I., Matei Mioara, Săbădeanu, P. (1974), Sistematizarea rurală, Editura

39. 40.

41. 42. 43. 44. 45.

46. 47. 48. 49. 50. 51. 52.

53. 54. 55. 56. 57.

64

Tehnică, Bucureşti; Bordei I. N. (1988), Fenomene meteorologice induse de configuraŃia CarpaŃilor în Câmpia Română, Editura Academiei R.S.R., Bucureşti. Bordei I. (1979), Foehnul CarpaŃilor de Curbură şi distribuŃia precipitaŃiilor în Bărăgan, Studii şi cercetări meteorologice, vol. I/1977, Institutul de Metrologie şi Hidrologie, Bucureşti Bordei I.Ecaterina (1983), Rolul lanŃului alpino-carpatic în evoluŃia ciclonilor mediteraneeni, Editura Academiei R.S.R., Bucureşti. Borza, Al., Boşcaiu, N.(1965), Introducere în studiul covorului vegetal, Editura Academiei R.P.R., Bucureşti Botnariuc N., Vădineanu A., (1982), Ecologie, Editura Didactică şi Petagogică, Bucureşti. Bran, F., şi colab. (2004), Eco-economia ecosistemelor şi biodiversitatea, Editura ASE, Bucureşti Bran, Florina, Cândea, Melinda, Cimpoieru, Irina (2006), Organizarea, amenajarea şi dezvoltarea durabilă a spaŃiului geografic, Editura Universitară, Bucureşti; Brumar, D.(2006), Organizarea şi amenajarea teritoriului, Editura Sitech, Craiova; Canarache, A., (2004), Indicatori climatici ş regimuri de umiditate şi temperatură a solului, ŞtiinŃa solului, Seria III, nr.1-2-, vol. XXXVIII, pg. 68-78 Cândea, Melinda, Simon, Tamara, Tătaru, Alexandra (2007), SpaŃiul rural, turismul rural şi agroturismul, Editura Transversal, Bucureşti; Cantemir, Dimitrie (1972), Descriptio Moldaviae, Editura Academiei, Bucureşti Călinescu R., (1969), Biogeografia României, Editura ŞtiinŃifiică, Bucureşti. Călinescu R., Stoenescu St. M, Bunescu Alexandra, (1966), Enclava de elemente mediteraneene din SubcarpaŃii Curburii, SCGGG-Geografie, XIII, 1. Cenuşă,R., (1996), Cercetări asupra structurii şi funcŃionalităŃii ecosistemelor naturale ale molidului. Recomandări tehnice pentru gospodărirea pădurilor montane, StaŃiunea experimentală de Cultura Molidului, Cernescu, N., Florea, N., şi colab, (1964-1999), Harta Solurilor din România, Institutul Geologic – ICPA, Scara 1: 200000;65 Cherciu, C., (1995), Vrancea şi łinutul Putnei. Un secol de istorie 1820-1920, Editura Neuron, Focşani; Cherciu, C. (2005), Vrancea şi łinutul Putnei, o lume de altă dată 1921-1945, Editura Andrew, Focşani; Chiriac S.( 2009), PotenŃialul ecologic şi exploatarea biologică a ariilor protejate din judeŃul Vrancea, Rezumatul tezei de doctorat Chiriac, S., Ioja, C., Rozylowicz L., Sandu, R. (2008), Planul de management al Parcului Natural Putna-Vrancea, Raport în cadrul proiectului

58.

59. 60. 61. 62. 63. 64. 65. 66. 67. 68. 69. 70. 71. 72. 73.

74. 75.

76. 77.

65

LIFE05NAT/RO/000170 Chiriac, S., Sandu, R. (2007), Ariile protejate din judeŃul Vrancea-reŃeaua ecologică de protecŃie a carnivorelor mari din judeŃul Vrancea, ISBN:978-9730-06505-3, editor APM Vrancea, proiect LIFE05NAT/RO/000170 ChiriŃă C., (1981), Pădurile României, Editura Academiei R.S.R., Bucureşti. ChiriŃă C., Băncilă I., Tufescu V, (1958), Solurile bazinului superior şi inferior al Putnei, Probleme pedologice, ICAR Bucureşti. ChiriŃă C., Vlad I, Păunescu C, (1977), StaŃiuni forestiere, Editura Academiei R.S.R., Bucureşti. ChiŃu Ct., (1975), Relieful şi solurile României, Editura Scrisul Românesc, Craiova Cioacă, A., Ştefănescu, I, (1992), SubcarpaŃii Vrancei, în Geografia României, vol. IV, pg. 302, Bucureşti; Ciocârlan, V. (1969), Flora şi vegetaŃia bazinului subcarpatic al Slănicului de Buzău, Rezumatul tezei de doctorat Ciulache S., (1971), Topoclimatologie şi microclimatologie, Editura UniversităŃii din Bucureşti. Ciulache S., (1973), Meteorologie, manual practic, Editura UniversităŃii din Bucureşti. Ciulache S., (1997), Clima Depresiunii Sibiu, Editura UniversităŃii din Bucureşti Ciulache S., Ionac Nicoleta, (1995), Fenomene atmosferice de risc, Editura ŞtiinŃifiică, Bucureşti. Ciulache S., Ionac Nicoleta, (1995), Meteorologie grafică, vol. I, Editura UniversităŃii din Bucureşti Ciurescu, Şt., (1997), Aria naturală protejată TişiŃa, judeŃul Vrancea, Bul. Inf. SLR., vol. VIII, , nr. 1-2, Cluj-Napoca Ciurescu, Şt., (1997), Comori biogeografice vrâncene, APM Focşani Cocean, P., (1996), Geografia Turismului, Editura Carro, Bucureşti; Condrea Ana, Renea, Afrodita, (1997), Aspecte privind protecŃia arboretului de tisă (Taxus baccata L.) din rezervaŃia naturală Cenaru, JudeŃul Vrancea, Studii şi cComunicări, Muzeul Vrancei, Vol. XI, pg. 161-163 Conea, I,(1993), Vrancea. Geografie istorică, toponimie şi terminologie geografică, Editura Academiei Române, Bucureşti Constandache, C, (2003), Ameliorarea şi refacerea pinetelor necorespunzătoare sub raport productiv şi protectiv instalate pe terenurile degradate din bazinul hidrografic al râului Putna, teză de doctorat, nepublicată; Constantinescu, Mirceşti, C.D., (1985), Vrancea Arhaică. EvoluŃia şi problemele ei, Editura Litera, Bucureşti ; Constantinescu-Mirceşti, C.,D., Stahl, H.H.,( 1929), Documente vrâncene, cărŃi,

78. 79.

80. 81. 82.

83. 84. 85. 86. 87. 88. 89. 90. 91. 92. 93. 94. 95. 96. 97. 98. 99.

66

documente, hotărnicii, răvaşe şi izvoade, vol. I, Tipografia Bucovina, I.E. ToronŃiu, Bucureşti III; Coroi, A.. (2001), Flora şi vegetaŃia din bazinul râului Milcov, Editura Tehnopress, Iaşi Costandache Cr., Nistor Sanda, (2008), ReconstrucŃia ecologică a terenurilor ravenate şi alunecătoare din zona SubcarpaŃilor de Curbură şi a podişului Moldovei, Editura silvică, Bucureşti Cotea D.V., Barbu N., Grigorescu C., Cotea V.V., (2000), Podgoriile şi vinurile României, Editura Academiei Bucureşti Cotea V., (2003), Vidra.Poarta Vrancei, Editura Academiei Române, Bucureşti Cotea, V.D., Barbu, N., Grigorescu, C.,C., Cotea, V., V., (2003), Podgoriile şi vinurile României, ediŃia a II-a revăzută, Editura Academiei Române, Bucureşti; Cotea, Victoria, Cotea, V.V. (1996), Viticultură, Ampelografie şi Oenologie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti Cucu, V. (2000), Geografia aşezărilor rurale, Editura Domino, Târgovişte; Daia M. (2003), Silvicultură, Editura Ceres, Bucureşti Decei P, (1977), Străbătând văile carpatine, Editura Albatros, Bucureşti. Dejeu, L., Georgescu, Magdalena (1993), Refacerea capacităŃii de rodire a viilor, Editura Ceres, Bucureşti Diaconescu Gh, (1964), Mersul radiaŃiei globale şi fenomene meteorologice, Culegere de lucrări ale I.M., Bucureşti. Diaconu, I. (1930), łinutul Vrancei, Institutul de filologie şi folclor, Bucureşti; Dobrei A., Rotaru Liliana, Mustea M. (2005), Cultura viŃei de vie, Editura SOLNESS, Timişoara Donisă, I; Erhan, Elena (1974), Curs de climatologie al R.S.R., Editura UniversităŃii “Al. I. Cuza”, Iaşi Dragotă Carmen-Sofia (2006), PrecipitaŃiile excedentare din România, Editura Academiei Române, Bucureşti Drăgănescu E. (1998), Pomicultura, Editura Mirton, Timişoara Drăgănescu, E., Mihacea, I. (1993), Curs de viticultură, Editura Euroart, Timişoara Drăghici I, (1988), Dinamica atmosferei, Editura Tehnică, Bucureşti Florea N, Munteanu I, (1968), Geografia solurilor României, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti. Florescu I, (1981), Sivicultură, Editura didactică şi Petagogică, Bucureşti. Gaceu O.(2002), Elemente de climatologie practică, Editura UniversităŃii din Oradea Geicu A. (2001), Secetele din România, Rezumatul tezei de doctorat, Universitatea Bucureşti

100. Georgescu,

M. G.(1937), Problema silvică a Vrancei, Milcovia, vol. VIII, Focşani, Tipografia ,,Cartea Putnei,, 101. Georgescu, Magdalena şi colab. (1983), Horticultură şi Viticultură, Editura Ceres, Bucureşti 102. Giurescu, C.,C.(1976), Istoria pădurii româneşti din cele mai vechi timpuri până azi, Editura Ceres, Bucureşti ; 103. Giurescu, C.C. (1934), Despre Vrancea, în Revista Istorică Română, 4; 104. Giurgiu, V.( 2005), Amenajamentul în contextul gestionării durabile a pădurilor, în Silvologie, vol. IV b, Amenajarea pădurilor la începutul mileniul al III-lea, Victor Giurgiu (coord.), Editura Academiei; 105. Grumăzescu H, Ştefănescu Ioana, (1970), JudeŃul Vrancea, Editura Academiei R.S.R., Bucureşti 106. Grumăzescu, H.(1973), SubcarpaŃii dintre Câlnău şi ŞuşiŃa. Studiu geomorfologic, Editura Academiei, Bucureşti; 107. Grumeza, N., Kleps, C., Dumitrache, Elena (2004), InterrelaŃiile dintre mediu şi plantele de cultură în legătură cu folosinŃa irigaŃiilor în diferite condiŃii de climă şi sol din România, Agricultorul Român, Bucureşti, 5p 108. Gugiuman I, Stoian Rodica, (1972), Zăpada în CarpaŃii Româneşti, Lucrarea Simpozionului de Geografie, Bucureşti 109. Hâncu, D., C.(2004), Dezvoltarea Rurală, Editura Matrix Rom, Bucureşti; 110. Horeanu C.(1980), Flora şi vegetaŃia rezervaŃiei forestiere Cenaru (judeŃul Vrancea), Ocrot. Nat. Med. Înconj., 24, 1, Bucureşti 111. Horeanu, C., Condrea, A, (1980), ContribuŃii la cunoaşterea florei din rezervaŃia forestieră DălhăuŃi, judeŃul Vrancea. Studii şi Comunicări , Muzeul JudeŃean Vrancea, vol. III, Focşani 112. Huglin, P. (1998), Biologie et ecologie de la vigne, Editura Payot, Lausanne 113. Ianoş, I.(1987), Oraşele şi organizarea spaŃiului geografic, Editura Academiei Române, Bucureşti; 114. Ianoş, I.(2000), Sisteme teritoriale. O abordare geografică, Editura Tehnică, Bucureşti; 115. Ielenicz M, (1982), Modelarea actuală în CarpaŃii de Curbură, Terra, 2, Bucureşti. 116. Ielenicz M., Pătroescu Maria, (1976), Unele aspecte privind ocrotirea mediului în MunŃii şi SubcarpaŃii Buzăului, în Buletinul Soc. De Şt. Geogr. din RSR, vol IV, (LXXIV), Bucureşti 117. Ielenicz, M.(2000), Sisteme de modelare a versanŃilor în SubcarpaŃii de Curbură şi impactul manifestării lor asupra peisajului, revista Geo-Carpathica, 1; 118. Ielenicz, M., Pătru, Ileana, Ghincea, Mioara, (2003), SubcarpaŃii României, Editura Universitară, Bucureşti; 119. Iliescu, I.(2002), Marile procese ale Vrancei, în Cronica Vrancei, vol. III,

67

Muzeul Vrancei, Editura Pallas, Focşani; 120. Iliescu, I.(2002), Aspecte ale activităŃii SocietăŃilor forestiere străine în vechea Vrance (I), în Cronica Vrancei, vol. III, Editura Pallas, Focşani; 121. Ion, C., (1928), Indicele de ariditate din România 122. Ionescu D.(1967), Cultura leguminoaselor pentru boabe, Editura Agrosilvică, Bucureşti 123. Ionescu de la Brad, (1870), Agricultura română în judeŃul Putna, Bucureşti 124. Iordan, I., (1933), Toponimie putneană, Revista Milcovia, IV; 125. Itamar Dobrea, Patrichi Silvia, (1967), Caracteristici locale ale regimului eolian în Masivul Bucegi şi zona înconjurătoare, Culegere de lucrări ale I.M., Bucureşti. 126. Kondratiev, K; Cracknell, A. (1998), Observing Global Climate Change< Taylor and Francis, London 127. Kostin S. I, Pokrovskaia T.V, (1964), Climatologie – metode de prelucrare a datelor climatologice, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti. 128. Kostin S. I, Pokrovskaia T.V, (1964), Climatologie – metode de prelucrare a datelor climatologice, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti. 129. Lagadin, N. (1972), EficienŃa economică în agricultură, Editura Ceres, Bucureşti 130. Leandru, V., 1995, ContribuŃii la cunoaşterea florei din bazinul superior şi mijlociu al râului Putna, Revista Pădurilor, nr.2 131. Macovei, A., 1982, Organizarea administrativ teritorială a Moldovei între anii 1832-1862 (I), în Anuarul institutului de istorie şi Arheologie “A.D. Xenopol, Iaşi, vol XIX; 132. Marcu M, (1967), Meteorologie şi climatologie forestieră, Litografia ÎnvăŃământului, Bucureşti. 133. Marcu M, (1971), Topoclimatologia şi specificul siviculturii româneşti, Buletinul Institutului Politehnic Braşov, seria B XIII. 134. Marin I, (1986), Măsurători şi calcule în meteorologie şi climatologie, Editura UniversităŃii Bucureşti. 135. Martin T. (1973), Viticultură generală, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 136. Mărginean, I., Bălaşa Ana, (coord.), 2005, Calitatea vieŃii în România, Editura Expert, Bucureşti; 137. Mihaiu, Gh., 1985, Amenajarea şi exploatarea terenurilor în pantă destinate plantaŃiilor de vii, Editura Ceres, Bucureşti; 138. Mihăilescu I.F., Pavel M.(1993), Probleme de agrotopoclimatologie cu aplicaŃie în Dobrogea Centrală şi de Sud, Analele Academiei Române, Seria Geofizică, Bucureşti, p.61-272 139. Mihăilescu N. St., (1969), Câteva caracteristici ale climei Vrancei, MHGA, 1, 68

Bucureşti. 140. Mihăilescu N. St., (1970), Valea Putnei, cu privire specială asupra Vrancei, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti. 141. Mihăilescu V, (1963), CarpaŃii sud-estici, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti 142. Mihăilescu V, (1969), Geografia fizică a României, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti. 143. Mihăilescu, I (2001), Elemente de agrometeorologie, Ovidius University Press 144. Mihăilescu, N. Şt., Mihăilescu, Şt. N., 1970, Valea Putnei, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti; 145. Mihăilescu, V., 1966, Dealurile şi câmpiile României, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti; 146. MihuŃ E., 2005, Cultura pomilor fructiferi, Editura WALDPRESS, Timişoara 147. Miller, A.; Thompson, I.C. (1975), Elements of Meteorology, Charles E. Merrill Publishing Company, Columbus, Ohio, S.U.A 148. Mirica, I.; Mirica, Afrodita (1986), ProtecŃia vitei de vie, Editura Ceres, Bucureşti. 149. Miron, Ramona, 2006, Aplicarea reformei agrare din 1945 în fostul judeŃ Putna în „Cronica Vrancei”, vol. V, Muzeul Vrancei, Focşani; 150. Mitoiu C., Stan, M., 2003, Amenajarea teritoriului, Editura Bioterra; 151. Moga I., Schitea Maria, Mateiaş M., 1996, Plante furajere, Editura Ceres, Bucureşti 152. Moga, T., 2004, Dezvoltarea complexă a spaŃiului rural, Editura ASE., Bucureşti; 66 153. Moldoveanu, Gh., 1996, Nume de locuri din Valea Milcovului, Editura Neuron, Focşani; 154. Mosser L. (1980), Viticultura modernă, Editura Ceres, Bucureşti 155. MoŃoc, M., 1963, Eroziunea solului pe terenurile agricole şi combaterea ei, Editura Agro-Silvică, Bucureşti; 156. Muică C., Popova Cucu A., Muică N., 1989, Aspecte ale raportului dintre vegetaŃie şi condiŃiile de mediu în unele regiuni subcarpatice , Şt. Şi Cercet Geol., Geofiz., Geogr., Geografie , XXXVI, Bucureşti 157. Murariu, I., 1987, Organizarea administrativ-teritorială a łinutului Putna în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, în Vrancea. Studii şi comunicări, V-VII, Complexul Muzeal Vrancea, Focşani; 158. Mutihac, V, Ionesi, L., 1974, Geologia României, Editura Tehnică, Bucureşti 159. Neacşa O, Popovici C, (1967), RepartiŃia duratei de strălucire a soarelui şi a radiaŃiei globale pe teritoriul R.S.R., Bucureşti. 160. Neagu Elena, Popa Anestina, (1976), Depunerile de gheaŃă pe conductorii aerieni în intervalul iulie 1972 – 30 iunie 1973, pe teritoriul României, Studii şi cercetări I/2, Meteorologie IMH, Bucureşti. 69

161. NeamŃu,

T., 1996, Ecologie, eroziune şi agrotehnică antierozională, Editura Ceres, Bucureşti; 162. Neamu Gh., Teodoreanu Elena, (1972), RepartiŃia precipitaŃiilor în raport cu altitudinea în CarpaŃii Româneşti, Lucrare simpozion geografie fizică a carpaŃilor, Bucureşti. 163. Nicolae, I., 2007, Antropogeografie. Geografie umană şi economică generală, ediŃia a II-a, Editura Universitară, Bucureşti; 164. Niculescu, Gh., Tăbăcaru, I., 1964, Fenomene de degradare a terenurilor şi combaterea lor prin mijloace silvice, Editura Agro-silvică; 165. Obodariu, P., 1997, ConsideraŃii privind aplicarea Legii rurale din 1864 în judeŃul Putna, în CARPICA, XXVI, Editura Corgal Press, Bacău; 166. Oprea, A.; Indreas, Adriana, (2000), Viticultura, Editura Ceres, Bucureşti 167. Oşlobeanu M. şi colab. (1980), Viticultură generală şi specială, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 168. Oşlobeanu M. şi colab. (1991), Zonarea soiurilor de viŃă de vie din România, Editura Ceres, Bucureşti 169. Otiman, I., Păun (coord.), 2006, Dezvoltarea rurală durabilă în România, Editura Academiei Române,Bucureşti; 170. Paragină, A., 2002, Habitatul medieval la Curbura exterioară a CarpaŃilor în secolele X-XV, Muzeul Brăilei, Editura Istros, Brăila 171. Paşcovski, S., Leandru V., Purcelean, S., 1955, Studiul tipurilor de pădure din bazinul superior şi mijlociu al Putnei, Analele Institutului de Cercetări Silvice, Seria I, Vol. XVI, partea I, Editura Agro-Silvică de Stat, Bucureşti 172. Patriche C. V., 2009, Metode statistice aplicate în climatologie, Academia Română, Filiala Iaşi, Colectivul de Geografie 173. Păltineanu Cr., Mihăilescu I.F., Seceleanu I., Dragotă Carmen (2006), RepartiŃia teritorială a indicelui de ariditate Thornthwaite în România, Lucrările Conf. NaŃ. Române de ŞtiinŃa Solului, Cluj-Napoca 174. Păltineanu Cr., Mihăilescu I.F., Seceleanu I., Dragotă Carmen, Vasenciuc Felicia (2007), Ariditatea, seceta, evapotranspiraŃia şi cerinŃele de apă ale culturilor agricole din România, Editura Ovidius University Press, 319 p, ConstanŃa 175. Pătroescu M., 1986, Succesiunea zonelor şi etajelor de vegetaŃie din RSR România, Sinteze Geografice, Lucrări Practice, Tipografia UnversităŃii Bucureşti, Editura Cargo 176. Pătroescu M., 1989, ConsideraŃii asupra învelişului biotic al SubcarpaŃilor dintre Râmnicu Sărat şi Buzău în Cuaternar, Analele UniversităŃii de Geografie, Bucureşti, 177. Pătroescu M., 1996, SubcarpaŃii dintre Râmnicu Sărat şi Buzău - PotenŃial ecologic şi exploatare biologică, Editura Cargo, Bucureşti 70

178. Pătroescu,

M.,1987, Indici ecometrici climatici şi raportul lor cu învelişul biotic în spaŃiul SubcarpaŃilor dintre Râmnicu Sărat şi Buzău, Analele UniversităŃii din Bucureşti, Seria Geografie, XXXVI 179. Peguy Ch..P., 1970, Précis de climatologie, 2-e éd., Masson, Paris 180. Popa Gh., 1979, ProducŃia vegetală. Cereale şi plante tehnice, nr.4 181. Posea Gr., Popescu N, Ielenicz M, (1974), Relieful României, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti. 182. Posea, G., Badea, L., 1984, România. Harta unităŃilor de relief (regionarea geomorfologică), Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, R.S.R.; 183. Posea, G., Ştefănescu, Ioana, Vlad, Sorina, 2005, Câmpia Râmnicului, în Geografia României, vol. V; 184. Posea, Gr., Popescu, N., Ielenicz, M., 1974, Relieful României, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti; 185. Povară R., 2000, Riscul meteorologic în agricultură, Editura Economică, Bucureşti 186. Puşcaşu-Soroceanu E., Popova-Cucu A. (1966), Geobotanica. Metode de cercetare a vegetaŃiei cu aplicaŃii la teritoriul RSR, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti 187. Puşcă I. M., 1987, Valea ŞuşiŃei, Editura Sport-Turism, Bucureşti 188. Puşcă, I., 1991, Viticultura, argument al continuităŃii poporului nostru, în Vrancea, Studii şi comunicări, vol. VIII-X, Complexul muzeal Vrancea, Focşani; 189. Rădulescu N. Al, (1937), Vrancea – geografie fizică şi umană, Studii şi cercetări geografice U. SRRG, Bucureşti. 190. Rădulescu, Carmen, Valentina, Ioan, Ildiko, 2007, Organizarea exploataŃiilor agricole durabile, Editua ASE, Bucureşti; 191. Rădulescu, N.,Al., 1937, Vrancea. Geografie fizică şi umană, Societatea Regală Română de Geografie, Bucureşti 192. Rădulescu, N.,Al., 2005, Vrancea. Geografie fizică şi umană, ediŃia a II-a, Editura Terra, Focşani; 193. Roman F, Ciurescu St., Lupaşcu Gh, (1995), ,,Lacul cu plămână” din CarpaŃii de la Curbură, Lucrare prezentată la Simpozionul ,,Cercetări româneşti cu implicaŃii pentru modificările globale ale mediului 24 noiembrie, Bucureşti. 194. Roman F., 2007, Notă asupra unui nou lac de baraj natural din MunŃii Vrancei, Milcovia, nr. 4-5, Editura Terra, 195. Roman, F., 1982, Noi aspecte geomorfologice din sectorul superor al văii Zabala, Lucrările Seminarului de Geografie ,,Dimitrie Cantemir,,, nr.2/1982, Univ. Al. I. Cuza, Iaşi 196. Roman, Fl., 1989, MunŃii Vrancei, Editura Sport Turism, Bucureşti 197. Roşu Al., (1963), Geografia fizică a României, Editura Didactică şi Petagogică, Bucureşti.

71

198. Sabău

Al, Buzea N, (1967), Regimul nebulozităŃii nocturne în zona CarpaŃilor de Curbură, Culegere de lucrări ale I.M., Bucureşti. 199. Sandu, Maria, Bălteanu,D. (coord.), 2005, Hazardele naturale din CarpaŃii şi SubcarpaŃii dintre Trotuş şi Teleajen. Studiu geografic., Editura Ars Docendi, Bucureşti; 200. Sârbu I. Et all, 1999, Flora şi vegetaŃia rezervaŃiei naturale lăcăuŃi- Izvoarele Putnei (Vrancea), Bul. Grăd. Bot. Iaşi, pg 83-92 201. Sava, A., 1929, Documente Putnene, Vol. I-II, Tip. Cartea Putnei, Focşani; 202. Săgeată, R., 2006, Deciziile politico-administrative şi Organizarea teritoriului, Editura Top Form, Bucureşti; 203. Stahl, H.,H., 1939, „Nerej, un village d`une region arhaique, vol. I-III, Bucureşti; 204. Stahl, H.,H., 1998, ContribuŃii la studiul satelor devălmaşe, Vol. I-III, ediŃia a II-a, Bucureşti 205. Stanciu N, (1981), Probleme de ecologie forestieră aplicată, Editura Ceres, Bucureşti. 206. Stăncescu I, (1983), CarpaŃii, factori modificatori ai climei, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti. 207. Stănescu Doina, Teodorescu R. I., 2003, Horticultură generală, Tehnologia de producŃie şi valorificare a culturilor horticole, Editura Ceres, Bucureşti 208. Stoenescu St. M, (1958), Clima Bucegilor, Editura Tehnică, Bucureşti 209. Stoenescu St. M, łepeş Elena (1966), RepartiŃia chiciurei, poleiului şi lapoviŃei pe teritoriul României, Culegere lucrări IM/1964, Bucureşti. 210. Ştefan N., Davidescu G., Lupaşcu Gh., Rusu C., 1989, Caracterizarea ecologică a pajiştilor naturale din judeŃul Vrancea (I) în Cercetări Agronomice în Moldova, Anul XXII, Vol. IV (88), pg. 56-62, Iaşi 211. Ştefan N., Sârbu I., Oprea Ad., 1999, RezervaŃia naturală Vârful Goru, Bul. Grăd. Bot. Iaşi, Tom.8, pg 93-101 212. Ştefan, V.,, Bechet Şt., TomiŃă O., Titz L., 1981, ÎmbunătăŃiri funciare, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 213. Ştefănescu, Ioana, 1972, SubcarpaŃii dintre ŞuşiŃa-ZăbrăuŃ şi Buzău. Studiu geografico-economic, Editura Academiei, Bucureşti; 214. Tabără V., 2005, Fitotehnie, Vol. I, Plante tehnice, oleaginoase şi textile, Editura Brumar, Timiş 215. Târziu D., 1994, Ecologie, Reprografia UniversităŃii Transilvania, Braşov 216. Tâştea D, (1961), Calculul şi repartiŃia radiaŃiei solare pe teritoriul R.P. Române, MHGA, VI, 1, Bucureşti. 217. Tâştea D, Pătrăchie Iulia, Pascu Maria, (1969), ConsideraŃii climatice asupra bazinului superior al râului Buzău, Culegere de lucrări meteorologice ale IMH, Bucureşti.

72

218. Tătaru

Alexandra, 2008, Organizarea spaŃiului rural în bazinul Putnei, Editura Transversal, Bucureşti 219. Tătaru, Alexandra, 2007, Caracteristici geodemografice ale spaŃiului rural din bazinul hidrografic Putna, în Comunicări de Geografie, vol. XI, Editura UniversităŃii din Bucureşti; 220. Tătaru, Alexandra, 2007, Comuna Tulnici – Studiu de ecologie rurală, în Milcovia, seria a III-a, anul III, nr. 4-5; 221. Tătaru, Alexandra, 2007, Organizarea şi amenajarea turistică a bazinului hidrografic Putna, în 67, Comunicări de Geografie, vol. XI, Editura UniversităŃii din Bucureşti; 222. Tătaru, Alexandra, 2007-2008, Dezvoltarea turismului rural şi agroturismului în sectorul Tulnici-Lepşa-Greşu, Vrancea, în Geovalachica, Tom II-III, Valahia University Press, Târgovişte; 223. Teaci D., 1983, Transformarea peisajului natural al României, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti 224. Teodorescu Elena, (1980), Culoarul Rucăr-Bran, Studiu climatic şi topoclimatic, Editura Academiei R.S.R., Bucureşti. 225. Timariu, Gh., 2004, Organizarea teritoriului exploataŃiilor agricole, componentă a Programului NaŃional de redresare şi dezvoltare a agriculturii, Editura Corvin, Deva; 226. Topor N, (1958), Bruma şi îngheŃul. Prevederea şi prevenirea lor, Editura Agrosilvica de stat, Bucureşti. 227. Topor N, (1963), Ani ploioşi şi secetoşi în R.P. Română, CSA, Bucureşti. 228. Topor N, Stoica C, (1965), Tipuri de circulaŃie atmosferică deasupra Europei, CSA, IM, Bucureşti. 229. Tufescu ,V, 1966, SubcarpaŃii, Ed. ŞtinŃifică, Bucureşti; 230. Tuhkanen S., 1980, Climatic Parameters and Indices in Plant Geography, Acta Phytogeographyca Sueciea 67, Upsala 231. łârdea C., Dejeu L., 1995, Viticultură, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 232. łârdea C., Rotaru Liliana, 2003, Ampelografie (ampelografia generală şi viŃele portaltoi), Editura Ion Ionescu de la Brad, Iaşi 233. łepeş Elena, (1970), RepartiŃia frecvenŃei zilelor de iarnă pe teritoriul R.S.R., HGAM, 15, 4, Bucureşti. 234. Ujvari, I., 1972, Geografia apelor României, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti; 235. Untaru Gh., 1977, Istoricul podgoriei şi al târgului Panciu, din cele mai vechi timpuri şi până la 1918, teză de doctorat, Institutul de Istorie ,,N. Iorga,,, Bucureşti 236. Vasenciuc Felicia, 2003, Riscuri climatice generate de precipitaŃii în bazinul hidrografic al Siretului, Atelierul de Multiplicare al INMH, Bucureşti 73

237. Velcea

Valeria, Savu Al., (1988), Geografia CarpaŃilor şi SubcarpaŃilor, Editura Didactică şi Petagogică, Bucureşti. 238. Velcea, V., Savu, Al., 1982, Geografia CarpaŃilor şi a SubcarpaŃilor Româneşti, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti; 239. Velcea, Valeria, 1967, Râurile României, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti; 240. Voicu, Mălina, Voicu, B. (coord.), 2006, Satul românesc pe drumul către Europa, Editura Polirom, Bucureşti; 241. Vulcănescu, R., 1971, Vrancea – leagăn de aur al culturii populare, în Coordonate culturale vrâncene.Culegere de note şi comunicări, Focşani; 242. Zaharia Liliana, (1999), Resursele de apă din bazinul râului Putna –studiu de hidrologie, Editura UniversităŃii din Bucureşti. 243. Zahiu, LetiŃia (coordonator), 2006, Agricultura Uniunii Europene sub impactul Politicii Agricole Comune, Editura Ceres, Bucureşti; 244. *** (1909), Privire asupra judeŃului Putna, Prefectura judeŃului Putna, Tipografia Al. Codreanu, Focşani; 245. *** (1943), Monografia JudeŃului Putna, , Tip. “Cartea Putnei”, Focşani; 246. *** (1956), Clima R.P.R., vol. II. CSA, Institutul meteorologic Bucureşti. 247. *** (1960), Documente privitoare la Istoria Economică a României, Statistică łara Româneasca şi Moldova, DirecŃia Generală a Arhivelor Statului din R.P.R, seria B, vol. I, Bucureşti; 248. *** (1961 – 1967), Anuarele meteorologice 249. *** (1962), Clima R.P.R., vol. I. CSA, Institutul meteorologic Bucureşti. 250. *** (1964), Monografia geografică a R.P.R. I, Editura Academiei R.P.R., Bucureşti. 251. *** (1967), Atlasul climatologic al R.S.R. Institutul meteorologic Bucureşti. 252. *** (1971), Râurile României (monografie hidrologică), IMH, Bucureşti. 253. *** (1971-2000), Date climatice ale INMH, Bucureşti 254. *** (1981) RezervaŃii naturale şi monumente ale naturii din JudeŃul Vrancea, Complexul Muzeal Vrancea, SecŃia de ŞtiinŃe Naturale 255. *** (1981), Anuarul statistic al judeŃului Vrancea, DirecŃia JudeŃeană de Statistică; 256. *** (1983), Geografia României. Geografia fizică, vol. I, Editura Academiei RSR, Bucureşti; 257. *** (1984), Geografia României. Geografia umană şi economică, vol. II, Editura Academiei, Bucureşti; 258. *** (1987), Geografia României, CarpaŃii Româneşti şi Depresiunea Transilvaniei,vol. III, Editura Academiei RSR, Bucureşti; 259. *** (1987), WCED, Raportul Brundtland ; 260. *** (1989), HărŃi pedologice 1:200000, Foile Covasna şi Bacău. 261. *** (1992), Geografia României, Regiunile pericarpatice, vol. IV, Editura 74

Academiei RSR, Bucureşti; 262. *** (1993), Revista „Horticultura”, nr.1-12, Ministerul Agriculturii şi AlimentaŃiei 263. *** (1995-1999) Lista oficială a soiurilor (hibrizilor) de plante de cultură din România 264. *** (1996), Studiu privind schema de amenajare a bazinelor hidrografice torenŃiale 1950-1992 şi necesarul de lucrări în perspectivă, Vol. XIV, I.C.A.S, Bucureşti; 265. *** (2005), Geografia României, Vol.V, Editura Academiei Române, Bucureşti; 266. *** (2005), Raport de evaluare în vederea certificării, SmartWood, AsociaŃia Obştilor Vrâncene, Ocolul Silvic Năruja; 267. *** (2007), Anuarul demografic al judeŃului Vrancea, DirecŃia JudeŃeană de Statistică; 268. *** (2007), Raport - situaŃia drumurilor existente la 26.11.2007, DirecŃia Silvică Vrancea; 68 269. *** (2007), Raport privind Starea Factorilor de Mediu, AgenŃia de ProtecŃie a Mediului Vrancea; 270. *** (2008), Memoriu justificativ privind întocmirea statisticii bolilor şi dăunătorilor în pepiniere, răchitării, plantaŃii şi arborete, prognozei vătămărilor probabile şi a proiectului de plan pe 2008, DirecŃia Silvică Vrancea; 271. *** (2008), Strategia cinegetică 2006-2025, MADR; 272. *** (2008), Strategia NaŃională pentru Dezvoltare Durabilă a României, Orizonturi 2013-2020-203, Proiect, Versiunea VI, Rev.I, 18 iulie 2008; 273. *** AgenŃia de PlăŃi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit; 274. *** AgenŃia de PlăŃi şi IntervenŃie pentru Agricultură; 275. *** AgenŃia NaŃională de ÎmbunătăŃiri Funciare Vrancea 276. *** AgenŃia NaŃională de Meteorologie 277. *** Arhivele NaŃionale, DirecŃia JudeŃeană Vrancea; 278. *** AsociaŃia Pentru Conservarea DiversităŃii Biologice; 279. *** Codul Silvic, 1996, Art. 20, 21; 280. *** Consiliul JudeŃean Vrancea 281. *** Culegere de lucrări ale I.C.C.P.T.Fundulea, Academia de ŞtiinŃe Agricole şi Silvice ,,Gh. Ionescu Siseşti,, 282. *** Dezvoltarea infrastructurii turistice în zona Tulnici-Lepşa-Greşu”, Memoriu Tehnic necesar obŃinerii avizului Parcului Natural Putna-Vrancea pentru proiectul Lot 27, proiect 1, Studiu de fezabilitate; 283. *** DirecŃia JudeŃeană de Statistică Vrancea ; 284. *** DirecŃia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală, Vrancea; 285. *** DirecŃia Silvică Vrancea 75

286. ***

HărŃi topografice 1:100000, Foile Covasna, Bacău, Buzău şi Vrancea 287. *** Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi Vânătoare Focşani 288. *** Institutul NaŃional de Statistică 289. *** Legea 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere; 290. *** Legea 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991; 291. *** Muzeul Vrancei 292. *** Oficiul de Studii Pedologice şi Agrochimice Vrancea; 293. *** Pepiniera DumbrăviŃa; 294. *** Planul JudeŃean Strategic, 2007-2013; 295. *** Planul Local de AcŃiune pentru Mediu, APM Vrancea; 296. *** Prefectura Vrancea;

76