Carte SB 1 [PDF]

Zitiervorschau

Partea I

Sibiul înainte de Reforma protestantă

11

12

A. COLONIILE SĂSEŞTI DIN TRANSILVANIA Cea dintâi atestare documentară a Sibiului datează din 1191, an în care purta numele de Cybinium1. În anul 1223 apărea şi denumirea germană Hermannsdorf2 (de la care derivă şi numele latin Villa Hermanni3). Multă vreme s-a considerat că acest important oraş din sudul Transilvaniei îşi datorează existenŃa colonizării săseşti. Dar în ultimele decenii, istoricul şi arhitectul Paul Niedermaier, cercetând amenajarea parcelelor din Oraşul de Jos, a arătat că şi Sibiul, la fel ca toate celelalte oraşe ardelene, a fost la început doar un mic sat răsfirat, datând din primele decenii ale secolului al XII-lea (aproximativ din anul 1125, deci înainte de colonizarea saşilor) şi alcătuit din vreo cinci gospodării (fiecare având o suprafaŃă de 200-400 m2), situate în zona cuprinsă între Str. Argintarilor – PiaŃa Aurarilor – Str. Târgului.4 După toate probabilităŃile, cei până la 50 de locuitori5 ai acestui mic sat au fost români.6 La nord-vest de acest sat românesc s-au stabilit, în jurul anului 1150, cei dintâi colonişti saşi. Numărul acestora pare să fi fost ceva mai mare decât al autohtonilor, deoarece au fost amenajate în jur de 10 parcele pe latura nordică a 1

Al. Avram şi I. Bucur, Municipiul Sibiu. Centrul istoric (= Topografia Monumentelor din Transilvania. Municipiul Sibiu. 5.1.1., coord. de Christoph Machat în limbile română şi germană), Köln, 1999, p. 25 şi 63. 2 Emil Sigerus, Chronik der Stadt Hermannstadt. 1100-1929, Sibiu, 1930, p. 1. 3 E. M. Thalgott, Hermannstadt. Die baugeschichtliche Entwicklung einer siebenbürgischen Stadt, Sibiu, 1934, p. 14. 4 Alexandru Avram şi Ioan Bucur, op. cit., p. 26; Paul Niedermaier, Der mittelalterliche Städtebau in Siebenbürgen, im Banat und im Kreischgebiet, vol. I, Heidelberg, 1996, p. 129 şi 186; Idem, Siebenbürgische Städte. Forschungen zur städtebaulichen und architektonischen Entwicklung von Handwerksorten zwischen dem 12. Und 16. Jahrhundert, Bucureşti, 1979, p. 138. 5 Idem, Siebenbürgische Städte, p. 81. 6 Idem, Dezvoltarea urbanistică şi arhitectonică a unor oraşe transilvănene din secolul al XII-lea până în secolul al XVI-lea, în "Studii de istorie a naŃionalităŃilor conlocuitoare din România şi a înfrăŃirii lor cu naŃiunea română. NaŃionalitatea germană", vol. I, Bucureşti, 1976, p. 126. Trebuie aici precizat faptul că şi alte aşezări ale coloniştilor au fost întemeiate în preajma unor sate mai vechi (a unor "aşezări primare"), unele dintre ele mai mari decât satul de pe teritoriul de mai târziu al Sibiului. Astfel, coloniştii saşi au întâlnit în vechile aşezări din Cluj şi Sighişoara aproximativ 100 locuitori, în cele de pe teritoriul oraşelor Orăştie, Mediaş, Sebeş şi Braşov aproximativ 75 locuitori, iar în cea de pe teritoriul de mai târziu al oraşului BistriŃa aproximativ 50 locuitori (Idem, Siebenbürgische Städte, p. 81). În unele aşezări, coloniştii au preluat şi lăcaşurile de cult şi cimitirele locuitorilor pe care i-au întâlnit (precum în Orăştie, Sighişoara, Cluj şi Mediaş). În celelalte localităŃi, coloniştii şi-au ridicat propriile lăcaşuri de cult şi şi-au amenajat cimitire, dar nu în incinta noii aşezării, ci la o anumită distanŃă de aceasta: 50-60 m, în cazul oraşelor Sebeş, Sibiu (Oraşul de Jos) şi BistriŃa; 110 m, în cazul Mediaşului, 140 m, în cazul celei de-a "doua aşezări" din Cluj (este vorba de biserica cu hramul Sf. Mihail, viitoarea catedrală a oraşului, biserica aşezării mai vechi aflându-se pe locul mănăstirii dominicane de mai târziu, din PiaŃa Muzeului. "A doua aşezare" clujeană, despre care este vorba aici, a fost situată pe latura sudică a PieŃei LibertăŃii şi a Bulevardului Eroilor). Iar după cum se va vedea mai jos, biserica din Oraşul de Sus din Sibiu a fost construită chiar la 220 m de aşezarea de pe terasă (Ibidem, p. 140).

13

actualei Str. Faurului (în porŃiunea cuprinsă între Str. Ocnei şi Str. Turnului). Parcele erau înguste şi lungi; ele se întindeau până la actuala Str. Plopilor şi aveau o suprafaŃă de aproximativ a 900-1500 m2. În partea de vest, această aşezare a coloniştilor se mărginea de un iaz lung de cca. 400 m şi care se întindea de la actuala Str. Turnului până la actuala PiaŃă a Armelor. În acest din urmă loc, izolat de restul coloniştilor, şi-a stabilit reşedinŃa locatorul sau greavul care a condus micul grup în noua lor patrie. După câŃiva ani, un alt grup de colonişti a întemeiat, la nord-est de satul românesc, o a doua aşezare. Aceasta era alcătuită din 15 parcele, situate pe latura nordică a Str. 9 Mai (deci în zona cuprinsă între Str. 9 Mai – Str. Liviu Rebreanu – Str. Nouă – Str. Brutarilor). Aşadar, aşezarea estică a fost mai populată decât cea vestică, dar şi mai întinsă, deoarece toate parcelele de aici aveau o suprafaŃă mai mare de 1500 m2.7 Mărimea parcelelor este foarte importantă pentru stabilirea naturii activităŃii desfăşurate de colonişti. Cei care se ocupau preponderent cu agricultura, şi-au întocmit de la bun început parcele mai mari de 1500 m2 (uneori chiar până la 4000 m2, media fiind cuprinsă între 1500-2400 m2). Meşteşugarii, în schimb, şi-au trasat parcele mai mici, cu o suprafaŃă medie cuprinsă de 500-1100 m2.8 Prin urmare, coloniştii din aşezarea estică au fost Ńărani, iar cei din aşezarea vestică meşteşugari. Satul românesc nu a fost desfiinŃat la data venirii saşilor. Din contră, şi populaŃia românească şi-a amenajat noi loturi similare ca formă cu cele iniŃiale, astfel că zona a ajuns să fie dens locuită.9 Câteva decenii mai târziu au sosit alte grupuri de colonişti. În aşezarea vestică au apărut astfel zece parcele noi (mai mici decât primele), situate pe partea vestică a actualei Str. Ocnei, în porŃiunea cuprinsă între Str. Faurului şi Str. Plopilor. Totodată, s-a mărit şi aşezarea a doua, unde fost amenajate încă zece parcele (dar cu o suprafaŃă de 700-800 m2), la vest de nucleul iniŃial (deci spre Str. Ocnei). LocuinŃele coloniştilor se aflau acum chiar în imediata vecinătate a aşezării autohtone, la nord, "chiar peste drum" de aceasta.10

1. Aşezarea saşilor în Transilvania Conform ultimelor cercetări, cei dintâi colonişti vest-europeni s-au stabilit în regiunea Alba Iulia-Orăştie, încă din prima jumătate a secolului al al XII-lea.11 Pe la jumătatea secolului, în timpul domniei lui Géza II (1141-1162), procesul de 7

Idem, Der mittelalterliche Städtebau..., p. 187-188 şi 199-200. Idem, Siebenbürgische Städte..., p. 76-77. 9 Idem, Dezvoltarea urbanistică..., p. 126. 10 Idem, Der mittelalterliche Städtebau..., p. 187-188 şi 199-200. 11 Th. Nägler, Aşezarea saşilor în Transilvania, p. 139. Anselm de Braz, castelanul cetăŃii Logne de pe domeniul mănăstirii Stablo din regiunea Lüttich (Liège) a fost considerat de Karl Kurt Klein drept "cel dintâi sas cunoscut cu numele", documentele menŃionând despre el că a emigrat, după anul 1103 în Ungaria. Bazându-se pe etimologia Braz-Broos, K. K. Klein a presupus că Anselm s-a stabilit, împreună cu familia şi slujitorii săi, în regiunea Orăştie, care a primit apoi numele Broos (K. K. Klein, Luxemburg und Siebenbürgen, în "Siebenbürgisches Archiv", 5, 1966, p. 30-34). Teza aceasta a fost combătută de Rudolf Mark, Sind Anselm von Braz und Hezelo von Merkstein die ersten Siebenbürger Sachsen gewesen?, în "Siebenbürgisches Archiv", 8, 1971, p. 261-268). 8

14

colonizare a continuat şi în alte regiuni din sudul Transilvaniei, în special în zona Sibiului. Istoricii presupun că, în 1147, cu ocazia trecerii cruciaŃilor vest-europeni prin Ungaria, au avut loc negocieri între autorităŃile regale şi participanŃi la cruciadă şi că negocierile au fost urmate, în anii următori, de aşezarea în zona Sibiului a unei părŃi din cruciaŃi (flamanzi, germani şi valoni).12 Prima atestare documentară a acestor colonişti datează din anul 1186. În acest an, regele ungar Bela III i-a trimis regelui francez Ludovic XII, în încercarea de a obŃine mâna principesei franceze Maria Capet, lista cu veniturile Regatului maghiar, listă în care erau menŃionate şi 15.000 de mărci de argint (sumă mult exagerată) încasate anual de la "oaspeŃii" transilvani. În anul 1191 era consemnată existenŃa unei organizaŃii bisericeşti a acestor colonişti, anume prepozitura Sf. Ladislau de la Cybinium. Documentele legate de această prepozitură fac deosebirea între mai multe grupuri de colonişti: priores (cei dintâi), alii (ceilalŃi), omnes (toŃi) şi, în fine, Flandrenses (flamanzii) care ar mai putea să sosească.13 Pornind de la aceste documente, precum şi de la cercetări lingvistice, K. K. Klein a stabilit că, în jurul anului 1150, un prim grup de flamanzi (priores) s-a aşezat în regiunea Sibiu, Nochrich şi Cincu, centrul viitoarei Provincii a Sibiului.14 Numărul acestor colonişti a fost de cel mult 500 de familii (deci 2000-3000 de persoane),15 iar teritoriul colonizat indica "iniŃial o fâşie îngustă de pământ, cuprinzând în lăŃime doar două până la patru sate".16 Aceste sate au fost la început deosebit de mici, având cel mult 25 de familii, deci rareori mai mult de 100 de locuitori.17 Fr. Teutsch a stabilit că cele dintâi sate întemeiate de colonişti în sudul Transilvaniei (aşa-numitele aşezări primare) au fost Sibiu, Şura Mare, Slimnic, GuşteriŃa, Turnişor, Vurpăr şi Şelimbăr (în viitorul scaun al Sibiului), apoi Nocrich, AlŃâna şi Chirpăr (în viitorul scaun Nocrich) şi Cincu Mare, Merghindeal şi Dealu Frumos (în viitorul scaun Cincu). Doar ulterior, prin roire, precum şi prin sosirea altor grupe de colonişti, au fost înfiinŃate noi sate (numite de Fr. Teutsch aşezări secundare). Acestea ar fi, în jurul Sibiului, Cristian, Cisnădie, Bradu, Tălmaciu, CaşolŃ, Avrig şi Cisnădioara.18 În jurul anului 1200, colonizarea s-a extins la răsărit şi apus de zona SibiuNocrich-Cincu (în regiunile Rupea19 şi Sebeş20) şi a continuat apoi în łara Bârsei, în zona BistiŃei, iar după 1241 în valea Târnavelor (zona Sighişoara şi Mediaş), în valea Secaşului, precum şi în oraşele Cluj, VinŃ.21 12

Th. Nägler, Aşezarea saşilor, p. 137. Ibidem, p. 136-138. 14 Karl Kurt Klein, Zur Siedlungsgeschichte..., p. 36-39. 15 Ernst Wagner, Geschichte der Siebenbürger Sachsen, p. 15. 16 Th. Nägler, Aşezarea saşilor, p. 141. 17 Th. Nägler, Die soziale Schichtung..., p. 33-34. 18 Friedrich Teutsch, Besiedlung des alten Landes, p. 107, apud Th. Nägler, Aşezarea saşilor, p. 140. 19 Amănunte cu privire la colonizarea regiunii Rupea-Ungra-Crihalma la Ernst Wagner, Boralt und Terra Daraus..., p.70-87. 20 În zona Sebeş au fost colonizaŃi mai întâi secui, care mai apoi, înainte de anul 1241, au fost mutaŃi în scaunul Sepsi, de pe teritoriul actualului judeŃ Covasna (Th. Nägler, Aşezarea saşilor, p. 117-118 şi 141; Otto Mittelstraß, Terra Syculorum Terrae Sebus..., p. 88-109. 21 Karl Kurt Klein, Zur Siedlungsgeschichte ..., p. 38. 13

15

Marea majoritate a noilor veniŃi erau agricultori care se ocupau şi cu creşterea vitelor. Nu lipseau însă nici meşteşugarii, deşi, şi pentru aceştia, agricultura reprezenta sursa principală de venit. După alegerea locului destinat întemeierii noii aşezări, coloniştii îşi împărŃeau loturile de teren arabil (fiecare familie primind două sau trei asemenea loturi) pentru folosinŃă proprie. Păşunile, pădurile şi iazurile rămâneau în proprietatea întregii obşti.

2. Acordarea de privilegii grupurilor de colonişti. Andreanum şi dreptul sibian Colonizarea a fost avantajoasă pentru regalitatea maghiară. Noii oaspeŃi transilvani urmau să-şi aducă o deosebită contribuŃie, pe plan economic, politic şi militar, la consolidarea puterii regalităŃii maghiare în sudul Ardealului. Tocmai de aceea, regii maghiari au acordat grupurilor de colonişti anumite privilegii. Cea dintâi diplomă în acest sens, păstrată până azi, datează din anul 1206 şi îi priveşte pe aşa-numiŃii "saxones" şi pe "primi hospites regni" din satele Cricău, Ighiu (lângă Alba Iulia) şi Romos (viitorul scaun Orăştie). Regele Andrei II a acordat locuitorilor din cele trei aşezări scutiri de dări, eliberarea de jurisdicŃia voievodului (dar sub condiŃia de a-i oferi acestuia sălaş). Istoricii au presupus că acte de privilegiere au fost acordate şi altor comunităŃi de "oaspeŃi": Cei din zona Sibiului par să fi fost favorizaŃi chiar de către regele maghiar Geza II. O altă grupă privilegiată a fost cea din VinŃ şi Vurpăr (jud. Alba). Prin aceste acte, micile asociaŃii de colonişti au fost scoase din sistemul judiciar al Transilvaniei, devenit "cercuri judiciare exemte".22 Totodată, din aceste acte de privilegiere se poate trage concluzia că primii colonişti au fost organizaŃi, imediat după aşezarea lor în Transilvania, în mici asociaŃii de locuitori liberi (freie Siedlerverbände), caracterizate, în primul rând, prin supunerea directă faŃă de rege, iar în al doilea rând, prin privilegiul colectiv, în virtutea căruia aveau dreptul de a-şi alege proprii judecători, preoŃi şi administratori (villici, Hannen). În documentele CurŃii regale, fiecare teritoriu locuit de un astfel de grup de colonişti a primit numele celorlalte unităŃi administrativ-teritoriale din Ardeal, anume acela de comitat.23 În fruntea acestor asociaŃii de locuitori liberi s-au aflat greavi, persoane cu statut social asemănător cnezilor români. Greavii au fost cei care i-au condus pe colonişti în noile teritorii, cei care i-au organizat şi au pus bazele noilor aşezări. Totodată, au avut grijă ca, prin tratative cu regalitatea maghiară, să asigure drepturi 22 23

G. Gündisch, Sächsisches Leben im 13. und 14. Jahrhundert, p. 38. G. Ed. Müller, Die Entstehung der Stühl..., p. 51-60. Müller a mai propus, pe baze documentare, încă două astfel de asociaŃii de colonişti, ambele în afara viitoarei provincii a Sibiului. Prima a fost formată din localităŃile Mediaş, Şeica Mare, Biertan şi Şeica Mică, iar cea de a doua din localităŃile BistriŃa, Rodna, Jelna şi Crainimăt. Totodată, fără astfel de baze documentare, Müller a presupus că şi teritoriile viitoarelor scaune Miercurea Sibiului, Nocrich, Cincul şi Rupea au constituit iniŃial tot astfel de asociaŃii privilegiate. (G. Ed. Müller, Die Entstehung der Stühle..., p. 51-53; G. Ed. Müller, Verfassungs- und Rechtsgeschichte, p. 7).

16

colective comunităŃilor pe care le conduceau.24 Numele unor asemenea greavi sau aşa-zişi locatori s-au păstrat în câteva toponime săseşti sau româneşti din Transilvania: Hermann (= villa Hermanni = Hermannstadt / Sibiu); Humbert (= villa Humberti = Humbertsdoft / Hammersdorf / GuşteriŃa), Eppo (= villa Epponis = Neppendorf / Turnişor), Christian (= insula Christiani = Grossau = Cristian) ş.a.25 În anul 1224, regele Andrei II a unit mai multe unităŃi administrative ale coloniştilor din sudul Ardealului într-o provincie unică, sub conducerea unui comite, cu sediul la Sibiu.26 Diploma din 1224, cunoscută mai apoi în literatura istorică sub numele de Andreanum, a fost emisă pentru toŃi "oaspeŃii" din Provincia Sibiului, nefăcând însă altceva decât să reconfirme privilegii mai vechi, stabilind drepturile şi îndatoririle coloniştilor din numita provincie. Pe de altă parte, acest decret cuprinde numeroase prevederi cu privire la viaŃa economică şi socială a coloniştilor, constituind o premiză pentru dezvoltarea economică, fără seamăn în Ungaria de est, a acestor comunităŃi săseşti. Regele a stabilit coloniştilor din Provincia Sibiului următoarele îndatoriri: 1. Serviciul militar, anume participarea cu trupe în caz de război. Saşii trebuiau să trimită 500 de soldaŃi în campaniile militare din interiorul Ńării şi 100 de soldaŃi în campaniile externe, ceea ce dovedeşte marea importanŃă care le-a fost acordată saşilor pentru consolidarea puterii regale; 2. Darea de 500 mărci, adică un cens fix care trebuia plătit de Sf. Martin, numit de aceea Martinszins – Censul Sf. Martin; 3. Acordarea de găzduire regelui. În privinŃa privilegiilor sau libertăŃilor săseşti, decretul prevedea următoarele: 1. DesfiinŃarea tuturor comitatelor existente până atunci în sudul Transilvaniei (a Waras usque in Boralt - de la Orăştie până la Baraolt) şi menŃinerea doar a unuia singur, anume comitatul Sibiului, care constituia Pământ regal sau crăiesc (Fundus Regius). Comitele Sibiului dobândea pe autoritatea pe care o deŃinea voievodul în comitate (adică de jude - suprem judecător). Prin aceasta, coloniştii saşi din “Comitatul Sibiului” au fost scoşi de sub jurisdicŃia voievodului Transilvaniei; 2. ToŃi locuitorii din „Comitatul Sibiului” au fost consideraŃi "un singur popor", cu dreptul de a deŃine sigiliu propriu. Istoriografia săsească veche a interpretat acest articol în sensul că Pământul crăiesc a devenit proprietate exclusiv săsească, cu alte cuvinte că doar saşii primeau permisiunea de a locui şi de a deŃine proprietăŃi 24

G. Gündisch, Sächsisches Leben..., p. 38. Paul Philippi, 800 de ani "Ecclesia Theutonicorum Ultrasilvanum", în "Muzeul Brukenthal, Sibiu, România, Catalogul expoziŃiei «800 de ani Biserica Germanilor din Transilvania»", coord. Thomas Nägler, Thaur bei Innsbruck, f.a., p. 14. 26 Thomas Nägler, Wesenzüge des sächsischen Gräfertums in Siebenbürgen, în "Muzeul Brukenthal. Studii şi comunicări", an. XIX, 1975, p. 89. 25

17

aici. Noua istoriografie săsească interpretează articolul asemenea istoricilor români, în sensul că toŃi locuitorii de pe teritoriul numit Fundus Regius au dobândit dreptul de a alcătui "o singură unitate politică"27, deosebită de organizaŃia voievodală din comitatele Transilvaniei. Pe de altă parte, este recunoscut azi de către istorici faptul că drepturile pe care le-au deŃinut saşii pe Pământul Regal din Transilvania a fost doar un drept de folosinŃă. "Nu se poate afirma, aşa cum au făcut unii istorici, că, odată cu acordarea dreptului de folosinŃă, saşii au primit şi dreptul de a-şi subordona această regiune din punct de vedere juridic şi administrativ";28 3. Dreptul locuitorilor de a-şi alege judecători locali proprii, care să locuiască în mijlocul lor. Prin aceasta, vechile unităŃi administrative ale coloniştilor au devenit mici unităŃi administrative autonome, aflate sub autoritatea directă a unor judecători aleşi de localnici. Chestiunile juridice însemnate se aflau în competenŃa judelui de la Sibiu. Nimeni nu mai putea să-i citeze pe locuitorii de pe Fundus Regius în faŃa vreunui judecător străin, cu excepŃia, desigur, a comitelui de Sibiu. În ultima instanŃă doar, se putea face apel la rege. Judecata se făcea după dreptul cutumiar propriu; 4. Dreptul de a lua sare măruntă din ocnele transilvane, câte 8 zile la cele trei sărbători: Sf. Gheorghe, Sf. Ştefan şi Sf. Martin; 5. Scutiri de vamă şi de taxe de târg pentru negustorii saşi; 6. Dreptul de folosire a resurselor naturale (păduri, păşuni) de către toŃi în comun (bogaŃi şi săraci). Pădurea românilor şi pecenegilor (situată în zonele submontane din Făgăraş) să o poată folosi în comun cu aceştia; 7. Dreptul de alegere a preoŃilor, precum şi dreptul acestora de a încasa dijma (impozitul bisericesc) datorat de locuitori; 8. Dreptul de a nu permite vreunui nobil să dobândească proprietate nobiliară pe Fundus Regius. ("nimeni dintre iobagii noştri să nu cuteze a cere de la majestatea regală vreun sat sau vreun prediu"). Pe de altă parte, stăpânii prediali saşi (greavii) nu beneficiau de nicio scutire de dări. Conform acestor prevederi, Pământul regal administrat de saşi a dobândit un statut special (fiind proprietate exclusivă a Coroanei), în care toŃi locuitorii erau eliberaŃi de îndatoriri faŃă de nobili, dar nu şi de cele faŃă de Stat sau Biserică). Conform istoricului Thomas Nägler, regele Andrei II nu a acordat coloniştilor nici dreptul german, nici pe cel maghiar. Prin decretul numit mai târziu Andreanum, a apărut „o creaŃie nouă şi unică, rezultat al negocierii dintre cei doi parteneri, reprezentanŃii provinciei Sibiului şi regele (...). Regele îşi rezerva o regiune din Transilvania unde nu se exercita dreptul nobiliar şi unde rămânea seniorul unic”. 27 28

E. Wagner, op. cit., p.19. Nägler, Aşezarea saşilor, p. 205.

18

Coloniştii de pe acest teritoriu, în schimbul unui ajutor militar şi a unei taxe speciale, formau "o comunitate administrativă şi juridică a coloniştilor", beneficiind de libertăŃi economice şi sociale29. Aceste măsuri au fost o contrapondere la puternica oligarhie nobiliară din Ungaria (care a obŃinut în anul 1222, prin Bula de Aur, consemnarea drepturilor lor, inclusiv a dreptului la rezistenŃă),30 cât şi la iminentul pericol constituit de cavalerii teutoni din łara Bârsei.31 Acest decret a devenit baza dezvoltării constituŃionale a comunităŃii de colonişti saşi din Transilvania. În secolele următoare, el a fost reconfirmat de alŃi regi ai Ungariei, şi nu doar pentru coloniştii din sudul Ardealului (adică din Provincia Sibiului), ci şi pentru coloniştii din alte trei zone ale Transilvaniei, anume łara Bârsei şi regiunile Târnavei şi BistriŃei.

3. Organizarea politică a Provinciei Sibiului până la sfârşitul secolului al XV-lea Zona Sibiului a fost organizată, prin decretul din 1224, ca o provincie unică, sub conducerea unui comite numit de rege şi care avea sediul la Sibiu. Între anii 12241324, Provincia Sibiului a fost condusă de 12 comiŃi, dintre care trei au fost nobili (anume voievodul Ladislau în 1310; Nicolae de Telegd, originar din Cenad, în 1324; şi voievodul Toma de Szécsény, în 1324), iar restul înalŃi funcŃionari ai CurŃii regale ungare. Cei mai mulŃi dintre ei deŃineau şi alte funŃii administrative în Regatul ungar şi tocmai din acest motiv au fost reprezentaŃi la Sibiu de vicari, numiŃi şi vice-comiŃi. Aceştia proveneau din rândurile coloniştilor, iar competenŃa lor se exercita în întreaga Provincie a Sibiului.32 În vechile comitate şi asociaŃii privilegiate ale coloniştilor au fost acceptaŃi judecători aleşi de popor şi confirmaŃi de comite, aşa-numiŃii juzi orăşeneşti sau scăunali.33 Aceşti judecători aveau competenŃe limitate, cazurile grave trebuind să fie aduse înaintea comitelui sau a vicarilor acestuia. Ulterior, teritoriile în care unde competenŃa judecătorească era mai restrânsă, au fost numite scaune (Stühle),34 şi au apărut destul de târziu atestate în documente. Prima menŃiune despre scaunul Sibiului datează din anul 1302. Urmează apoi scaunele Sebeş (1303), Cincu (1329), Sighişoara şi Kozd (1337), Nocrich, Orăştie şi Miercurea (1349), AlŃâna (1361) şi Rupea (1377).35 29

Th. Nägler, Aşezarea saşilor, p.147. Geschichte der Deutschen..., p 38. 31 Th. Nägler, Aşezarea saşilor, p. 148. 32 G. Ed. Müller, Die Entstehung der Stühle... , p. 59-62. 33 Ibidem, p. 56-60. 34 G. Gündisch, Sächsisches Leben..., p. 41. 35 Pe lângă aceste scaune din Provincia Sibiului, mai sunt atestate şi alte scaune săseşti, precum Mediaş, Şeica Mare şi Şeica Mică (1318), precum şi BistriŃa (1330). Unele scaune au avut o viaŃă efemeră: scaunul Şeica Mică a fost înghiŃit de scaunul Şeica Mare, Kozd a fost înghiŃit de Sighişoara, AlŃâna de Rupea, iar BistriŃa a fost organizat în cele din urmă ca district. Ştefan Pascu, Voievodatul Transilvaniei, vol. I, Cluj, 1971, p. 217-218. 30

19

Între anii 1324-1329 a avut loc o reorganizare administrativă şi constituŃională a Provinciei Sibiului, în urma unei răscoale a saşilor împotriva voievodului Transilvaniei, conduse de Henning din Petersdorf-Petreşti. Motivul l-a constituit încercarea voievodului şi comitelui de Sibiu, Toma de Szécsény, de a anula toate scutirile regale emise până atunci saşilor. Mişcarea a putut fi stăvilită doar în urma unei campanii condusă chiar de rege şi cu ajutorul detaşamentelor cumanilor de pe cursul mijlociu al Tisei. Conducătorul răscoalei, greavul Henning, şi-a găsit sfârşitul pe câmpul de luptă, lângă cetatea Rupea. Însă mişcarea nu a rămas fără efect. RăsculaŃii şi-au putut impune doleanŃele. Voievodul Thoma de Szécsény a fost înlăturat din funcŃia de comite al Sibiului.36 Totodată, regele a dorit să slăbească poziŃia saşilor, fărâmiŃând unitatea administrativ-teritorială a provinciei Sibiului. Pe teritoriul provinciei au apărut mai multe scaune, având loc, în acest fel, o descentralizare. ConstituŃia comitatensă (Grafschaftverfassung) existentă până atunci a fost înlocuită printr-o constituŃie a judelui regal scăunal (Konigsrichteramtverfassung). Prin aceasta, mai întâi, funcŃia de comite provincial a fost desfiinŃată. În al doilea rând, fiecare scaun a fost pus sub conducerea unui jude regal deosebit, care avea aceleaşi prerogative pe care le deŃinuse înainte comitele de Sibiu în provincia întreagă. Prin urmare, juzii regali au primit şi dreptul de a da sentinŃe capitale. Nu era obligatoriu ca aceştia să provină din scaunul în care îşi îndeplineau funcŃia. Uneori existau pentru acelaşi scaun doi juzi regali (ca de exemplu în anul 1375 în scaunul Nocrich), alteori câte o persoană îndeplinea funcŃia de jude regal în mai multe scaune (în 1376 scaunele Miercurea, Sebeş şi Orăştie au avut acelaşi jude regal).37 Juzii regali erau numiŃi de rege, de obicei din rândurile greavilor saşi. Însă pe la mijlocul secolului al XV-lea au fost numiŃi şi nobili care nu erau de origine săsească. De exemplu, în anul 1441 un nobil ungur din Ilia a fost numit jude regal în Orăştie, iar 15 ani mai târziu a fost numit în aceeaşi funcŃie un nobil de origine română, care purta numele Olah. Totodată, nobili maghiari au mai fost numiŃi în 1456 în Nocrich, iar în 1465 la Sighişoara.38 Este interesant faptul că în anul 1374, sibienii înşişi au îndrăznit să numească, în locul regelui, pe judele regal la Nocrich Cum locuitorii din această localitate au privit acest act ca pe o umilinŃă, protestând pe lângă regele Ludovic cel Mare de Anjou, acesta le-a interzis sibienilor să se mai amestece pe viitor în problemele interne ale scaunelor din provincia Sibiului.39 Juzii regali erau asistaŃi în toate problemele de juzii scăunali40. Uneori, la dorinŃa locuitorilor, juzii regali îndeplineau şi funcŃia de jude scăunal.41 Dar, de obicei, alegerea cădea asupra unui greav mai important dintr-o localitate a scaunului.42. Rolul juzilor scăunali a devenit mai mare abia la începutul secolului al 36

G. Gündisch, Sächsisches Leben..., p. 41 şi p. 64. G. D. Teutsch, Geschichte der ..., p 98. 38 G. Ed. Müller, Die Gräven des Siebenbürger..., p. 149, nota 1. 39 Idem, Stühle und Distrikte ..., p 225-229 40 E. Wagner, Geschichte der Siebenbürger Sachsen, p.19 şi 109; G. Gündisch, Sächsisches Leben..., p. 41-42 şi 64. 41 G. Ed. Müller, Die Gräven des Siebenbürger..., p. 149. 42 Ibidem, p. 148-155. 37

20

XV-lea, când s-au înfiinŃat judecătoriile scăunale, alcătuite din cei doi juzi ai fiecărui scaun, judele scăunal fiind considerat asesor sau un collega minor al celui regal.43 Trebuie remarcat faptul că au existat două încercări, nereuşite însă, de a reintroduce constituŃia comitatensă în Provincia Sibiului: La 20 iunie 1366, în timp ce s-a aflat în Transilvania, Ludovic I cel Mare de Anjou l-a numit pe episcopul (de naŃionalitate germană) de la Pécs drept "vicar al saşilor din Cele Şapte Scaune". Într-o altă diplomă, emisă în 4 august 1366, regele a numit şi un număr de vicevicari ai comitelui-episcop Wilhelm. Precum arată cercetătorul G. Ed. Müller, coexistenŃa în paralel, pe de o parte, a vicevicarilor comitelui şi, pe de altă parte, a juzilor scăunali, a dus la înlăturarea acestei noi forme de administrare a Provinciei Sibiului44. O a doua încercare de reintroducere a constituŃiei comitatense la Sibiu a fost făcută de regele Matia Corvinul, anume între anii 1462-1464.45 Protestul saşilor a fost, însă, deosebit de insistent. De aceea, regele, neputându-se dispensa de sprijinul acestora, s-a văzut nevoit să le ofere o favoare. În anul 1464, el a acordat oraşului Sibiu (şi nu scaunului!) dreptul de a-şi alege judele regal. În 1477, Matia Corvinul a emis o nouă diplomă referitoare la dreptul de alegere a juzilor regali, pentru întreaga Provincie a Sibiului. Dacă oraşele Sighişoara şi Sebeş au obŃinut, la rândul lor, dreptul să-i aleagă, în fiecare an, pe juzii regali din scaunele respective, judele regal din Sibiu a rămas cu dreptul de a fi era ales, pe viaŃă (drept reconfirmat în anul 1590 şi de regele Vladislav II). În scaunele care aveau ca reşedinŃă târguri (anume Rupea, Nocrich, Cincul Mare şi Miercurea), nu a putut fi respectat de la început dreptul de alegere a juzilor regali. Neavând candidaŃi pe care să-i propună pentru a fi confirmaŃi de rege, locuitorii celor patru târguri au fost nevoiŃi să accepte în continuare juzi regali instituiŃi de Curte, ba uneori chiar şi de autorităŃile din oraşul Sibiu. În ceea ce priveşte scaunul Orăştie, datorită decăderii acestei localităŃi după invazia turcilor din 1421, locuitorii din Orăştie au fost nevoiŃi să împartă dreptul de alegere a judelui regal cu celelalte localităŃi din scaun (deşi ei aveau dreptul de a-i alege pe juzii scăunali şi orăşeneşti). Abia în 1545 au reuşit să-şi aleagă singuri judele regal.46 Pe lângă cei doi juzi, în fiecare scaun mai exista o Adunarea scăunală care se întrunea de patru ori pe an şi la care participau reprezentanŃi din fiecare localitate din unitatea administrativ-teritorială. Aceasta soluŃiona disputele dintre comunele din componenŃa scaunului.47 Problemele comune ale Provinciei erau de regulă discutate şi rezolvate de către Adunarea Provincială (Konflux, Gauversammlung) care se întrunea la Sibiu, 43

Connert, Die Stulverfassung im Szeklerlande und auf dem Königsboden bis zum Ende des 15. Jahrhunderts. Ein Vergleich, 1906, p. 42. 44 G. Ed. Müller, Die Entstehung der Stühle..., p. 62; G. Ed. Müller, Verfassungs- und Rechtsgeschichte..., p. 8. 45 G. Ed. Müller, Verfassungs- und Rechtsgeschichte, p. 9. 46 G. D. Teutsch, Geschichte der Siebenbürger Sachsen, p. 182. 47 Ibidem, p. 97.

21

de regulă de două ori pe an (în zilele Sf. George şi Katharina), uneori chiar de patru ori pe an. La această adunare participau trimişi ai fiecărui scaun (de regulă greavi), în timp ce din scaunele care aveau ca reşedinŃă oraşe au început să participe şi membri de vază ai comunităŃii de negustori şi meşteşugari.48 În acest fel, intenŃia regelui Carol Robert de Anjou, de a fărămiŃa teritoriul autonom săsesc, s-a soldat cu un eşec, scaunul Sibiului impunându-se cu timpul ca un element unificator al teritoriilor din vechiul comitat sibian. De exemplu, într-un document din anul 1340, semnau universii provinciales sedis Cybiniensis ac universi provinciales aliarum sedium ad eosdem provinciales Cybinienses pertinentes. După 1355, Provincia Sibiului mai este consemnată în documente şi sub numele de "Cele Şapte Scaune" (universi provinciales sedis Cybiniensis ac aliarum septem sedium universi provinciales sedis Cybiniensis pertinentes).49 De fapt, teritoriul a cuprins opt scaune, anume: Sibiu, Orăştie, Sebeş, Miercurea Sibiului, Nocrich, Cincu, Rupea şi Sighişoara. Ed. G. Müller a susŃinut că expresia "Cele Şapte Scaune" s-ar fi datorat faptului că scaunul Sibiului nu era inclus la număr, el cuprinzând teritoriul vechiului comitat Sibiu din perioada anteandreană.50 Th. Nägler consideră însă că la început au fost, ce-i drept, şapte scaune, numai pe urmă adăugându-se al optulea, anume scaunul Sighişoara. Acesta a fost colonizat cel mai târziu (sfârşitul sec. XIII), în 1339 constituind încă un comitat de sine stătător.51 În ceea ce priveşte administraŃia locală, trebuie spus că în fiecare sat şi târg, populaŃia îşi alegea, din doi în doi ani, un administrator - villicus, Dorfhann. După cum arată numele, el rezolva problemele administrative ale aşezării, judecând şi pricinile mărunte care se iveau în sânul colectivităŃii.52 De asemenea, în cele mai multe localităŃi au fost atestaŃi documentar aşa-numiŃii greavi. După cum am arătat mai sus, instituŃia gravului este veche, provenind încă din timpul colonizării. El a avut rolul de intermediar între rege şi ceilalŃi colonişti, nefiind ales de comunitate, iar uneori chiar impus cu forŃa. El judeca în numele regelui pricinile mai deosebite din colectivitate. Cu timpul, greavii au reuşit, în unele părŃi, să-şi transmită funcŃia într-o dregătorie ereditară. Pentru acele localităŃi care nu aveau astfel de greavi, adunările scăunale au instituit aşa-numiŃi greavi scăunali care deŃineau în satele fără greavi competenŃele greavilor săteşti53. Pe lângă cei doi conducători, comunitatea mai alegea un număr de juraŃi, care supravegheau activitatea celor doi funcŃionari şi care asistau la procesele de judecată54.

48

G. Gündisch, Sächsisches Leben..., p. 42. Konrad G. Gündisch, Zur Entstehung der Sächsischen Nationsuniversität, în "Gruppenautonomie in Siebenbürgen. 500 Jahre siebenbürgisch-sächsische Nationsuniversität", p. 86 şi nota 64. 50 G. Ed. Müller, Verfassungs- und Rechtsgeschichte, p. 9-10. 51 Th. Nägler, Aşezarea saşilor, p. 166. 52 Idem, Soziale Schichtung..., p. 38. 53 G. Ed. Müller, Die Gräven des Siebenbürger..., p. 145-147. 54 G. D. Teutsch, Geschichte der Siebenbürger Sachsen, p. 64 şi 96; Th. Nägler, Aşezarea saşilor, p. 205, 216-17 şi 225. 49

22

4. Acordarea dreptului sibian saşilor din Mediaş, Braşov şi BistriŃa După cum am arătat mai sus, saşii s-au stabilit în Transilvania pe parcursul mai multor decenii şi pe teritorii diferite. Astfel, pe lângă Provincia Sibiului, mai pot fi deosebite alte trei mari regiuni săseşti, anume "Cele Două Scaune" (Mediaş-Şeica), Districtul Braşov şi Districtul BistriŃa. Aceste teritorii au cunoscut evoluŃii istorice diferite. Nu toate au fost de la bun început pământuri regale, ci abia cu timpul au obŃinut acest statut. Dar şi după aceea, între ele au continuat să existe diferenŃe instituŃionale. Pentru a-şi putea menŃine statutul de autonomie, ele şi-au legat destinele de saşii din Provincia Sibiului. Au început să trimită deputaŃi în Adunarea Provincială din localitatea de pe malurile Cibinului. În acest fel, Sibiul a devenit capitala saşilor ardeleni. Este necesar astfel să trecem în revistă pe scurt şi evoluŃia celorlalte zone colonizate de "oaspeŃii germani" în Transilvania. Zona Mediaş-Şeica a fost integrată în Regatul ungar abia în jurul anului 1100, când au fost colonizaŃi aici secui (teritoriul a fost considerat deci Pământ regal). La mijlocul secolului al XIII-lea, aceştia au părăsit regiunea, pentru a se stabili în părŃile de răsărit ale Transilvaniei. În locul lor au sosit colonişti germani. Însă teritoriul (deci şi aşezările întemeiate aici de noii colonişti55) s-a aflat în continuare, până în jurul anului 1400, sub controlul comitelui secuilor.56 De fapt, după părăsirea zonei de către secui, regalitatea maghiară a început să împartă unele localităŃi diverşilor nobili şi Bisericii Catolice. Însă în calaŃi timp a continuat şi colonizarea saşilor.57 Astfel, primele aşezări săseşti din zona MediaşŞeica au fost întemeiate de pământ nobiliar. Cu timpul însă, locuitorii anumitor sate (Biertan, Şeica Mică, Mediaş şi Şeica Mare) au reuşit să se elibereze de sub dominaŃia feudală a nobililor şi să alcătuiască o asociaŃie liberă de colonişti (Provinzialverband).58 Desigur, că în încercarea lor de a-şi păstra autonomia, au privit spre conaŃionalii lor din Provincia Sibiului, încercând să dobândească şi ei aşa-numitul drept sibian. Abia în anii 1315-1318, profitând de războiul civil care a avut loc în Ungaria după stingerea dinastiei arpadiene, l-au convins pe noul rege al Ungariei, Carol Robert de Anjou, că deŃinuseră acest drept în vechime, drept anulat însă de Ladislau Kán, principalul rival al noului rege la tronul Ungariei. Drept

55

În anul 1263 sunt atestate localităŃile Ocna Sibiului, Mănărade, Haşag şi Nocrich, în 1268 Mediaş, Micăsasa, Dupuş şi Furkeschdorf (aceasta din urmă dispărută), iar în 1305 satele Ighişul Nou, Axente Sever şi Valea Viilor (Th. Nägler, Aşezarea saşilor, p. 161-162). 56 Th. Nägler, Die Verwaltungsrechtliche Stellung der Zwei Stühle bis 1485, în "Gruppenautonomie in Siebenbürgen. 500 Jahre siebenbürgisch-sächsische Nationsuniversität" (= Siebenbürgisches Archiv", vol. 24, 1990), p. 126. 57 Th. Nägler, Die Verwaltungsrechtliche Stellung der Zwei Stühle..., p. 126. 58 Idem, Aşezarea saşilor, p. 160-161.

23

urmare, Carol Robert i-a "reunificat" pe saşii din zona Mediaş-Şeica cu cei din Provincia Sibiului.59 Pe baza celor două acte din 1315 şi 1318, locuitorii din cele patru localităŃi pomenite mai sus (precum şi cei din satele dependente) au putut alcătui, la fel ca şi Provincia Sibiului, o asociaŃie provincială de colonişti, cu propriile privilegii şi propriile norme juridice. Provincia Mediaş-Şeica a rămas "o singură unitate administrativă", distinctă de Provincia Sibiului60 şi supusă Coroanei maghiare, prin intermediul comitelui secuilor.61 Acesta îndeplinea funcŃia de judecătorul suprem, fiind reprezentat în teritoriu de un vicar sau locŃiitor, de cele mai multe ori un nobil ungur. Totodată, locuitorii deŃineau dreptul de a-şi alege judecători provinciali, funcŃie echivalentă juzilor scăunali din Provincia Sibiului.62 Abia în anul 1402, regele Sigismund de Luxemburg i-a eliberat pe saşii din zona Mediaş-Şeica de supremaŃia judecătorească a comitelui secuilor. Teritoriul a devenit cunoscut sub numele de Cele Două Scaune.63 În locul comitelui secuilor au fost instituiŃi juzi supremi, aleşi de popor (Oberrichter), probabil foştii juzi provinciali. Astfel, situaŃia locuitorilor din Cele Două Scaune a devenit într-un fel mai bună decât aceea a saşilor din cele opt scaune din Provincia Sibiului (deoarece, în acea vreme, în fruntea scaunelor sibiene se aflau juzii regali, numiŃi de Curte). În anul 1494, regele Vladislav II a dat un edict, prin care a introdus funcŃia judelui regal şi pe teritoriul Celor Două Scaune. Edictul mai specifica faptul că, până la terminarea ridicării zidurilor de apărare a cetăŃii Mediaşului, judele suprem, numit acum jude regal, trebuia să fie ales într-un an de către locuitorii din Mediaş, iar în următorul an de către celelalte localităŃi din cele Două Scaune. Târgurile rivale Mediaşului (în special Biertan şi Şeica Mare, dar şi AŃel şi Moşna) s-au opus, astfel că regele s-a văzut nevoit să retragă în 1496 privilegiul acordat medieşenilor. S-a revenit astfel la instituŃia juzilor supremi, iar în anul 1524, regele Ludovic II a reconfirmat pentru cele Două Scaune privilegiul din 1402. Un raport din 1534 specifica faptul că judele suprem era ales de către reprezentanŃii tuturor localităŃilor din teritoriul amintit, el fiind obligat după aceea să rezideze câte o lună, în fiecare localitate din scaun. În anul 1553, după încheierea lucrărilor de zidire a centurii de

59

G. Ed. Müller, Die Entstehung der Stühle..., p. 273. Th. Nägler, Aşezarea saşilor, p. 160. 61 G. Ed. Müller, Die Grafen des Mediascher..., p. 266. 62 Două documente din anii 1356 şi 1359 fac pomenire de doi iudices provinciales, deci de doi judecători aleşi de popor, câte unul pentru fiecare scaun: Mediaş şi Şeica Mare. Müller consideră că aceşti juzi provinciali aveau competenŃe doar în acele localităŃi din provincie care nu aveau un greav propriu în calitate de judecător (G. Ed. Müller, Die Gräven des ..., p. 144-145). 63 Termenul de "Cele Două Scaune" provine de la cele mai importante două localităŃi din regiune, anume Mediaş şi Şeica Mare. Unii istorici au vorbit de "Cele Trei Scaune" Mediaş - Şeica Mare Biertan, iar alŃii chiar de "Cele Patru Scaune", dată fiind importanŃa locolităŃilor Biertan şi Şeica Mică. Rivalitatea dintre Mediaş şi Biertan a dăinuit multă vreme în istorie. În anul 1418, Biertanul a dobândit de la regele Sigismund de Luxemburg jus gladii, drept stăpânit de Mediaş şi Şeica Mare din vechime, fără nici o confirmare regală. Şeica Mică va obŃine acelaşi drept abia în 1576 (Müller, Die Grafen des Mediascher Provinzialverbandes oder der sogenannten zwei Stühle, în "Vereins des Archivs", vol. 34, 1907, p. 268-269). 60

24

apărare a cetăŃii Mediaş, această localitate a fost ridicată la rang de oraş, primind dreptul de a alege judele regal şi pe cel scăunal.64 În ceea ce priveşte łara Bârsei, în anul 1211 aceasta a fost concesionată, de regele Andrei II, Ordinului teutonic (fondat în 1190). Actul de danie e similar celui acordat în 1224 coloniştilor din Provincia Sibiului. Teutonii au dobândit dreptul de a întemeia târguri şi de a încasa vama, apoi dreptul de negoŃ şi de exploatare minieră (stipulând condiŃia de a împărŃi cu visteria regală aurul şi argintul exploatat). La fel ca şi saşii din provincia Sibiului, ei au dobândit şi dreptul de a-şi alege judecători proprii şi de a avea instanŃă de apel doar la rege. Datorită neîncrederii nutrite faŃă de ei, nu le-a permis să construiască decât cetăŃi şi oraşe din lemn. Doar mai târziu, teutonii au obŃinut permisiunea de a construi cetăŃi de piatră. Dintr-un document din 1231 aflăm că au fost ridicate cinci cetăŃi puternice. Cercetătorii Bakó Géza şi Gernot Nußbächer au identificat cinci scaune de judecată în łara Bârsei, fiecare scaun în jurul unei cetăŃi, anume scaunul Braşov (cu localităŃile Bartolomeu şi Bod), scaunul Feldioara (în jurul cetăŃii Feldioara), scaunul Prejmer (în jurul cetăŃii Crucii, lângă Teliu), scaunul Râşnov (în jurul cetăŃii Râşnov) şi scaunul Codlea (în jurul CetăŃii Negre, de lângă Coldea). Ordinul teutonic a fost supus papei, în timp ce toŃi ceilalŃi "oaspeŃi" din Transilvania se aflau într-o legătură mult mai strânsă de regalitate. Datorită încercării lor de a înfiinŃa un stat deosebit de Ungaria (cu teritorii, atât în Transilvania, cât şi la sudest de CarpaŃi), teutonii au fost alungaŃi de Andrei II, în anul 1225.65 Teritoriul acordat teutonilor era mult mai mare decât viitorul district al Braşovului (alcătuit în Evul Mediu din 14 localităŃi66). El cuprindea, în partea de vest, şi sate care vor face parte ulterior din districtul Făgăraş (Şercaia, Dopca, Hoghiz şi VeneŃia), dar unde vieŃuia o populaŃie germană. Tot din teritoriul teutonic mai făceau parte satele Ungra şi Hălmeag, mai târziu în scaunul săsesc Rupea.67 AparŃinând unui ordin monahal militar, cavalerii teutoni au luat iniŃiativa colonizării pe acest teritoriu a unor grupuri de populaŃie germană, care să se ocupe cu agricultura. După alungarea teutonilor în 1225, coloniştii au continuat să rămână în łara Bârsei. În 1235 este atestă prima dată localitatea Braşov (sub denumirea de Corona). Însă dispariŃia ordinului militar a avut ca urmare apariŃia unui vacuum în sistemul de apărare a Ungariei, fapt evidenŃiat şi mai mult de numeroasele invazii mongole. Tocmai de aceea, Curtea ungară a socotit necesar să reorganizeze administrativ łara Bârsei. În a doua jumătate a secolului al XIII-lea (datele exacte lispesc) a fost înfiinŃat un nou comitat, anume Brassow (numit şi Brasso, Brascho, Barasu), condus de un comite numit de rege (de obicei, această funcŃie era acordată comitelui secuilor). Acesta era primul judecător al comitatului, asigura apărarea 64

Geschichte der Deutschen..., p. 91; G. Ed. Müller, Stühle und Distrikte…, p.12, 208-211. Th. Nägler, Aşezarea saşilor…, p. 156. 66 Cele 14 localităŃi au fost: Bod, Braşov, Codlea, Cristian, Feldioara, Ghimbav, Hălchiu, Hărman, Măieruş, Prejmer, Râşnov, Rotbat, Sânpetru şi Vulcan (Historisch-Landeskundlicher Atlas von Siebenbürgen, I. Ortsnamenbuch, ed. Otto Mittelstrass, Heidelberg, 1992, fascic. 310). 67 Despre colonizarea saşilor în aceste localităŃi, vezi Ernst Wagner, Boralt und Terra Daraus. Zur Ostgrenze des Andreanischen Rechtsgenbietes, în "Zur Rechts- und Siedlungsgeschichte...", p.70-87. 65

25

militară şi încasa veniturile din vămi. Prin urmare, coloniştii germani din łara Bârsei au fost supuşi jurisdicŃiei acestui comite.68 Ulterior însă, locuitorii a 14 aşezări săseşti din comitat au alcătuit o asociaŃie proprie. În luna martie a anului 1353, reprezentanŃii Braşovului au cerut de la regele Ludovic I reconfirmarea vechilor lor privilegii. Braşovenii au dobândit dreptul de a alege un jude orăşenesc, respectiv districtual, devenit asesor în scaunele de judecată ale comitelui. Mai târziu au fost înfiinŃate cinci scaune de judecată pentru colonişti, anume la Braşov (cu patru localităŃi în subordine), Râşnov (cu două localităŃi în subordine), Feldioara (cu trei localităŃi în subordine), Codlea şi Prejmer. Cele cinci scaune locale nu aveau însă dreptul să judece chestiunile de drept penal, acestea din urmă fiind doar de competenŃa curŃii de judecată a comitelui, curte care constituia totodată şi instanŃa de apel pentru scaunele locale de judecată.69 Din anul 1368 se păstrează şi cel dintâi sigiliu al acestei asociaŃii de colonişti din łara Bârsei (în timp ce cel mai vechi sigiliu al oraşului Braşov datează din 1396!). Această asociaŃie a fost recunoscută oficial de regele Ludovic cel Mare, în anul 1377, în schimbul obligaŃiei saşilor de a ridica cetatea Branului. Cele 14 localităŃi în cauză au dobândit drepturi egale, putând exploata în comun bogăŃiile naturale. Ele au continuat să se afle sub jurisdicŃia supremă a comitelui de Brassow. Acesta era obligat însă, potrivit documentului regal din 1377, să vină în fiecare an câte o zi la Braşov, pentru a judeca pricinile mai însemnate ale coloniştilor. Totodată, îi era interzis să-i convoace pe colonişti în afara celor 14 localităŃi privilegiate. Interesant este însă faptul că instanŃa de apel pentru locuitorii germani ai districtului Braşov nu a fost comitele de Brassow, ci Adunarea celor Şapte Scaune din Provincia Sibiului. Către sfârşitul secolului al XIV-lea, districtul Braşov s-a desprins tot mai mult din comitatul Brassow. A izbucnit o dispută de competenŃă între locuitorii saşi şi comite, dispută care a fost rezolvată în favoarea celor dintâi. În anul 1395 apare atestată pentru prima oară denumirea de provincia Brassoviense, iar mai apoi provincia Barcense. După 1408, titlul distinct de "comite al Braşovului" a dispărut din documente, teritoriul fiind supus de acum înainte doar comitelui secuilor. Drepturile de judecată ale acestuia au fost restrânse şi mai mult în anul 1412.70 După 1414, o parte din posesiunile nobiliare din vechiul comitat Brassov" (printre altele Zărneşti, Tohan, Satu Nou) au trecut în subordinea comitatului Alba. Cele 14 sate privilegiate, populate de colonişti, au rămas în continuare sub jurisdicŃia comitelui secuilor, reprezentat de un vicar sau vicecomite, numit jude regal, cu reşedinŃa la Bran.71

68

Maja Philippi, Die Autonomie der Teile als Voraussetzung der Autonomie der Universitas. Beispiel KronstŃdter Distrikt în "Gruppenautonomie...", p. 94-96. 69 G. Ed. Müller, Die Grafen des Kronstädter Distriktes bzw des Kronstädter Provinzialverbandes, în "Archiv des Vereines", an, 42, 1925, p. 334. p. 377. 70 Maja Philippi, Die Autonomie der Teile..., p. 97. 71 G. Ed. Müller, Die Grafen des Kronstädter..., p. 334-335.

26

În anul 1422 a fost acordat şi locuitorilor din districtul Braşov dreptul sibian. Regele Sigismund de Luxemburg a răspuns pozitiv cererii braşovenilor de a-i lăsa să beneficieze de drepturile saşilor din Cele Şapte Scaune şi de a se supune împreună cu aceştia aceloraşi legi şi obiceiuri.72 Autonomia districtului Braşov a fost lărgită şi mai mult printr-o diplomă emisă, de acelaşi rege, în anul 1428. Au fost reconfirmate o serie de privilegii mai vechi, precum alegerea liberă a preoŃilor, a judecătorilor, a administratorilor orăşeneşti şi săteşti, precum şi a membrilor Sfatului. Prerogativele comitelui au fost limitate, fiindu-i interzisă arestarea vreunui locuitor al celor 14 localităŃi. Învinuirea de hoŃie şi crimă trebuia dovedită de mărturia a 25 de persoane, cea de vătămare corporală doar de mărturia a şapte martori. În cazul unor tensiuni apărute între comunităŃile săseşti din district şi comite, cu privire la cuantumul amenzilor, chestiunea trebuia prezentată spre rezolvare Adunării Provinciei Sibiului73. Anul 1428 a devenit astfel crucial în istoria Braşovului. După acest an nu se mai cunoaşte niciun caz în care comitele secuilor să fi venit la Braşov, pentru a-şi fi exercitat drepturile şi a Ńine judecată. În 1442 a fost emisă la Braşov cea dintâi sentinŃă capitală, fără prezenŃa sau aprobarea comitelui. Statutul de autonomie al braşovenilor era astfel consolidat. Această reuşită s-a datorat desigur şi prestigiului economic al oraşului Braşov, care a ştiut profita de avantajele apropierii de łara Românească. Tratatul dintre regele ungar Sigismund de Luxemburg şi Mircea cel Bătrân, din anul 1395, fusese semnat tocmai la Braşov. Şi tot în acelaşi an, negustorii oraşului de sub poalele Tâmpei au fost eliberaŃi de plata către comite a vămii numite Trigesima pentru toate mărfurile importante de la sud de CarpaŃi. În anul 1468, regele Matia Corvinul i-a eliberat pe braşoveni de plata celorlalte taxe vamale către castelanul cetăŃii Bran, locŃiitorul comitelui secuilor în łara Bârsei.74 În aceste noi condiŃii, regele Matia i-a eliberat cu totul pe braşoveni de jurisdicŃia supremă a comitelui secuilor. La fel ca în Cele Două Scaune, şi în Districtul Braşov a fost instituit un Jude suprem, numit şi Jude districtual (fostul jude ales de popor)75. łara Bârsei a fost din nou unificată din punct de vedere administrativ în anul 1498, când regele Vladislav II a arendat pe o perioadă de zece ani (pentru suma de 1000 fl.) cetatea Branului (deci şi funcŃia de castelan al cetăŃii), precum şi domeniul acestei cetăŃi, oraşului Braşov, cu sarcina de a apăra trecătorile Predeal şi RucărBran. După scurgerea celor zece ani, contractul a fost prelungit pentru alŃi 25 de ani (pentru suma de 3300 fl.). După 1533, în condiŃiile politice tulburi din Ungaria acelor 72

Geschichte der Deutschen..., p. 43. G. D. Teutsch, Geschichte der..., p 135-136. 74 Maja Philippi, Die Autonomie der Teile..., p.99 şi 102. 75 Geschichte der Deutschen ..., p. 43 şi 91; G. Ed. Müller, Stühle und Distrikte..., p.12, 211-212. G. Ed. Müller, Die Grafen des Kronstädter..., p. 352-357; G. Ed. Müller, Verfassungs- und..., p. 13. Este de remarcat faptul că în Braşov nu a existat niciodată funcŃia judelui scăunal. Judele districtual, ales de popor în epoca în care districtul s-a aflat sub jurisdicŃia comitelui, a devenit singurul jude al provinciei, cu titlul de Jude suprem (G. Ed. Müller, Verfassungs- und Rechtsgeschichte,..., p 16). 73

27

vremi, braşovenii au rămas în posesia domeniului Bran, iar în 1651 stăpânirea liberă a acestui domeniu a fost recunoscută legal de principele George Rakoczy.76 În zona BistriŃei a existat o situaŃie similară cu cea din Braşov şi Mediaş.77 Cele mai multe aşezări din această regiune s-au aflat la început pe pământ nobiliar, anume în comitatul Dăbâca. Dar la începutul secolului al XIV-lea este atestat şi un "comitat al BistriŃei", intrat, în anul 1307, în stăpânirea voievodului ardelean Ladislau Kán, dar retrocedat de acesta, în 1310, regelui Carol Robert.78 Dar, la fel ca în Cele Două Scaune, anumite localităŃi de colonişti au reuşit să se elibereze de sub stăpânirea feudal-nobiliară, formând asociaŃii privilegiate de colonişti. Astfel, în anul 1330, regina Elisabeta, soŃia lui Carol Robert, i-a scos pe locuitorii din BistriŃa şi din alte câteva aşezări de sub jurisdicŃia voievodului Transilvaniei sau a oricărui alt dregător al regatului, supunându-i direct unui comite al BistriŃei, numit de către ea (de obicei această funcŃie era acordată tot comitelui secuilor). Totodată, regina le-a permis să-şi aleagă judecători proprii (Volksrichter). A fost primul pas spre obŃinerea libertăŃilor de care se bucurau coloniştii din Provincia Sibiului, căci în acest fel, o parte din teritoriul viitorului district al BistriŃei a devenit pământ regal în adevăratul sens al cuvântului.79 În anul 1353, localitatea BistriŃa a dobândit permisiunea de a Ńine un târg după dreptul de la Buda. Tot în acest an, atribuŃiile judelui local au fost mărite, oraşul fiind scos, în timpul târgului, de sub orice altă jurisdicŃie, toate pricinile care s-ar fi ivit putând fi judecate doar de autorităŃile locale.80 Dreptul sibian deplin a fost obŃinut de coloniştii saşi din BistriŃa abia în anul 1366, când, cu ocazia trecerii sale prin această localitate, regele Ludovic cel Mare de Anjou a acordat bistriŃenilor dreptul de a alege anual judecători, juraŃi şi un sfat al oraşului; iar locuitorilor din sate dreptul de alegere a juzilor administratori (funcŃie echivalentă celei de Dorfhann din Provincia Sibiului) şi a juraŃilor (alegerile săteşti urmau să fie confirmate de judele şi sfatul orăşenesc din BistriŃa). Judecătoria locală, alcătuită din comite şi judecătorul local - orăşenesc sau sătesc, în funcŃie de caz- constituia prima instanŃă, iar apelul era judecat de Adunarea provincială din Sibiu.81 Acest document este deosebit de important pentru dezvoltarea vieŃii urbane în BistriŃa. Această localitate a dobândit dreptul de a dispune de simbolurile caracteristice unui oraş liber; stemă şi pecete proprie (atestată pentru prima dată în anul 1367).82 76

Maja Philippi, Die Autonomie der Teile..., p. 104. După toate probabilităŃile, procesul de colonizare a început aici mai târziu decât în Provincia Sibiului, deşi unii istorici au emis ipoteza că acest proces a început mai devreme, chiar din secolul XI (Th. Nägler, Aşezarea saşilor ..., p. 132-135). În orice caz, cea dintâi atestare documentară a coloniştilor din acest teritoriu, anume din localitatea Reghin, datează din anul 1228; localităŃile BistriŃa şi Rodna au fost atestate în anul 1264, iar Năsăud-Nösen, în anul 1306 (G. D. Teutsch, Geschichte der Siebenbürger Sachsen, p. 87). 78 Teritoriul comitatului bistriŃean nu cuprindea însă în acea epocă toate localităŃile care vor face parte din viitorul district liber săsesc al BistriŃei. Astfel, de exemplu, satul LechinŃa se mai afla încă în anul 1356 în comitatul Dăbâca (G. D. Teutsch, Geschichte der Siebenbürger Sachsen, p. 87). 79 G. D. Teutsch, Geschichte der Siebenbürger Sachsen, p. 88. 80 Konrad, G. Gündisch, Patriciatul orăşenesc al BistriŃei, în "File de istorie", 4, 1976, p. 154. 81 G. Ed. Müller, Die Gräven des Siebenbürger..., p 142. 82 Konrad, G. Gündisch, Patriciatul orăşenesc, p. 156. 77

28

Însă în anul 1452, districtul liber al BistriŃei a fost desfiinŃat şi transformat într-un comitat perpetuu, donat, de regele Ladislau V Postumul, lui Iancu de Hunedoara. Acesta a garantat vechile drepturi ale oraşului, aflat într-un proces de înflorire economică. Totodată, a început lucrările de construcŃie a unei cetăŃi la marginile oraşului. După moartea lui Iancu, comitatul BistriŃei a ajuns în stăpânirea cumnatului său, Mihail Szilágyi. Abuzurile săvârşite de acesta şi de castelanii cetăŃii BistriŃa a avut ca urmare o stagnare a vieŃii economice a oraşului. Păturile conducătoare ale acestuia s-au răzvrătit împotriva lui Szilágyi, care a intervenit cu brutalitate, incendiind oraşul. În cele din urmă, regele Matia Corvinul a decretat o amnistie răsculaŃilor, le-a reconfirmat bistriŃenilor libertăŃile dobândite de la vechii regi maghiari, a vândut cetatea orăşenilor, cărora le-a permis apoi să o dărâme şi să înalŃe în loc zidurile oraşului. În cele din urmă, regele Matia a desfiinŃat în anul 1465 comitatul perpetuu, a reînfiinŃat vechiul district, condus de un jude suprem, ales de locuitorii din BistriŃa, localitate recunoscută ca oraş liber regesc. După anul 1473, districtul BistriŃei a fost invitat să participe la sesiunile celor Şapte Scaune de la Sibiu.83 Iar doi ani mai târziu, acelaşi rege Matia a acordat bistriŃenilor districtul Rodna, cu însărcinarea de a apăra trecătorile din acele părŃi ale Transilvaniei84

5. Formarea UniversităŃii NaŃiunii Săseşti Precum am arătat până acum, cele patru mari teritorii săseşti din Transilvania au avut evoluŃii constituŃionale diferite. De la început, doar coloniştii din Provincia Sibiului s-au bucurat de anumite libertăŃi. Nici nu este de mirare că dreptul sibian a devenit Ńelul spre care s-au orientat toŃi ceilalŃi colonişti germani din Transilvania. Cei dintâi care au reuşit aceasta au fost locuitorii din cele Două Scaune (1315), apoi cei din BistriŃa (1366) şi Braşov (1422). Apoi, înlocuirea organizării comitatense cu cea a juzilor aleşi direct de popor (1329/1464/1477 în Provincia Sibiului; 1402 în Cele Două Scaune, a doua jumătate a secolului XV în Braşov şi Năsăud) a creat premizele constituirii unui corp săsesc unic şi unit în Transilvania, purtătoare a calităŃii de reprezentant al stării naŃiunii săseşti din Ardeal. Chiar regalitatea a încurajat unirea saşilor într-un singur organism pentru ca să poată fi apărate mai bine graniŃele. În anul 1433 regele Sigismund de Luxemburg le-a cerut clujenilor, braşovenilor şi bistriŃenilor să contribuie şi ei, alături de Provincia Sibiului, la apărarea graniŃei85. În anul 1446, saşii din cele patru regiuni au cerut arhiepiscopiei de la Strigoniu sfaturi în unele chestiuni bisericeşti. Un an mai târziu, papa Nicolae V s-a adresat "iubiŃilor fii, primarilor, judecătorilor şi UniversităŃii saşilor din părŃile ardelene".86

83

G. D. Teutsch, Geschichte der Siebenbürger Sachsen, p. 149-150; G. Ed. Müller, Verfassungs ... , p 16; K. G. Gündisch, Patriciatul orăşenesc, p. 174-175. 84 G. D. Teutsch, Geschichte der Siebenbürger Sachsen, p. 167. 85 Ibidem, p. 137. 86 Ibidem, p. 189.

29

În anul 1453, ca urmare a acordării Ńinutului BistriŃa familiei Huniade, în calitate de comitat ereditar, saşii din Provincia Sibiului, dar şi din celelalte zone ale Transilvaniei (Mediaş, Şeica, Braşov şi Cluj) au cerut de la regele Matia Corvinul reconfirmarea decretului Andreanum. Regele a promis şi a confirmat decretul din 1224 nu doar pentru locuitorii din Cele Şapte Scaune, ci şi pentru saşii din alte unităŃi administrative din Ardeal (anume pentru cei din zona Mediaş-Şeica, Braşov şi Cluj). Totodată, a promis că va menŃine aceste teritorii strâns unite cu Coroana maghiară şi că nu le va ceda niciodată vreunui nobil87. La 14 martie 1473, primarul Sibiului, Thomas Altemberger (numit şi arhitectul UniversităŃii NaŃiunii Săseşti) i-a convocat în oraşul de pe malul Cibinului pe reprezentanŃii tuturor regiunilor libere săseşti. Este prima asemenea adunare a reprezentanŃilor tuturor saşilor liberi ardeleni. Într-o scrisoare a Magistratului sibian către bistriŃeni (datată 27 iunie 1484) apare pentru prima dată atestată denumirea de Universitas Saxonum, iar un an mai târziu a fost emis primul document scris în numele tuturor saşilor din Ardeal (15 mai). La 6 februarie 1486, primarul Altemberger a primit din mâinile regelui Matia Corvin reconfirmarea decretului Andreanum şi extinderea privilegiilor acestuia asupra tuturor saşilor din cele Şapte Scaune, cele Două Scaune, precum şi districtele BistriŃa şi Braşov.88 Termenul de Universitate i-ar putea nedumeri pe cititorii din ziua de azi. ToŃi înŃeleg sub această denumire o instituŃie de învăŃământ, dar puŃini ştiu, probabil, că această denumire provine din limba latină, însemnând nimic altceva decât "totalitate". InstituŃia de învăŃământ numită de noi azi universitate desemna în Evul Mediu universitas litterarum sau totalitatea ştiinŃelor şi a studiilor. Aplicat în domeniul politic, termenul de universitas desemnează totalitatea membrilor unui singur organism sau a unei singure naŃiuni. Sintagma Universitas septem sedium Saxonicalium nu însemna aşadar altceva decât totalitatea celor Şapte Scaune ale Saşilor, iar Universitas Saxonum totalitatea saşilor (din Ardeal). În literatura juridică din Transilvania medievală, termenul Universitas Saxonum acoperea însă patru sensuri diferite: 1. totalitatea populaŃiei şi a teritoriilor saşilor din Ardeal; 2. un organism corporativ care îi reunea pe toŃi reprezentanŃii populaŃiei şi teritoriilor săseşti din Ardeal în adunări convocate de două ori pe an la Sibiu (aşa-numitul conflux); 3. s-a vorbit în Transilvania medievală de aşa-numita Universitate delegată – delegierte Universität, care nu era altceva decât Magistratul sibian, care avea dreptul de a dezbate toate problemele ivite în cadrul naŃiunii săseşti între sesiunile celor două adunări (conflux); 4. prin termenul de Universitas Saxonum se putea înŃelege doar biroul executiv al acestui organism corporativ. Acest birou executiv era alcătuit din judele regal din Sibiu (care purta de aceea şi denumirea 87 88

G. Gündisch, Zur Entstehun..., p. 77. Gustav Gündisch, Der Hermannstädter Bürgermeister Thomas Altemberger, în "Aus Geschichte und Kultur der Siebenbürger Sachsen", 1987, p. 144-145.

30

de comite al naŃiunii săseşti), precum şi din primarul din Sibiu (care mai era numit, tot din acest motiv, primar provincial).89 Acest organism corporativ al saşilor din Ardeal este practic rezultatul eforturilor patricienilor din oraşele săseşti (în special al celui din Sibiu), de a asigura, prin crearea unei uniuni orăşeneşti – Städtebund, autonomia deplină a enclavei germane din Transilvania. Fără apariŃia în prealabil a unei burghezii orăşeneşti puternice în localităŃile săseşti, acest organism corporativ nu ar fi putut lua fiinŃă.90 După cum am arătat mai sus, cea dintâi adunare a acestui organism corporativ a avut loc în anul 1473, fiind convocată de primarul sibian Altemberger, pentru ca toŃi reprezentanŃii teritoriilor săseşti să se poată sfătui în anumite probleme. Tot pentru o consfătuire a fost convocată o adunare în anul 1484. Un an mai târziu a avut loc prima atestare documentară a nou înfiinŃatului organ corporativ săsesc şi a adunărilor acestuia.91 Însă în acel timp, aceste adunări nu reprezentau un for constituŃional în Transilvania sau Ungaria, motiv pentru care adunările aveau loc mai degrabă la invitaŃia primarului sibian, căci de o convocare nu putea fi încă vorba. Abia cea de-a treia unire a celor trei naŃiuni politice ale Transilvaniei (semnată la Sighişoara în anul 1506) au consolidat poziŃia acestui organism corporativ, printre stările Transilvaniei. "În anul 1505 se hotărâse ca reprezentanŃii stărilor să se prezinte cu puteri depline (...). Adunarea stărilor a hotărât constituirea unui Tribunal (ca reprezentanŃă permanentă) care să rezolve problemele litigioase ale celor trei naŃiuni. Din el urmau să facă parte câte 14 reprezentanŃi ai nobilimii, saşilor şi secuilor, câte doi din fiecare comitat sau scaun, aleşi în mod egal, precum şi un asesor ales din Capitlul din Alba Iulia. Tribunalul urma să ia hotărâri în intervalul dintre CongregaŃiile generale".92

Această a treia unire dintre cele trei naŃiuni, semnată la Sighişoara, a recunoscut egalitatea saşilor cu a celorlalte două naŃiuni politice din Transilvania, prin faptul că puteau trimite un număr egal de judecători la nou înfiinŃatul Tribunal ca şi celelalte două naŃiuni. De asemenea, organismul corporativ a dobândit dreptul de a reprezenta naŃiunea săsească şi în afară, faŃă de celelalte naŃiuni şi faŃă de Curtea regală. Aceste măsuri echivalau cu o oficializare a UniversităŃii NaŃiunii Săseşti, aceasta devenind cea dintâi instanŃă politică, administrativă, juridică şi reprezentativă a saşilor ardeleni de pe Fundus Regius. În anii următori, Universitatea şi-a putut impune tot mai mult autoritatea în rândul naŃiunii. În 1520, decizia unui conflux a fost transmisă, spre opinare şi braşovenilor, care lipsiseră de la lucrări, lucru care a fost interzis în anul 1527. În anii 1529 şi 1538, braşovenii care au lipsit (după cum erau obişnuiŃi) la adunările 89

Albert Arz von Straussenburg, Das siebenbürgische Landeswappen în "Siebenbürgisches Archiv, 16), 1981, p. 10. 90 G. Gündisch, Zur Entstehung der Sächsischen Nationsuniversität, p. 84-85. 91 Ibidem, p. 88. 92 Gheorghe Bichicean, Adunări de stări în łările Române. CongregaŃiile generale în Transilvania voievodală, Sibiu, 1998, p. 342.

31

UniversităŃii, au fost ameninŃaŃi cu măsuri punitive. Unirea de la Turda, din 29 martie 1542, care a pus bazele constituŃionale ale Principatului Transilvaniei, a însemnat oficializarea deplină a UniversităŃii NaŃiunii Săseşti.93

6. Saşii de pe teritoriul comitatens Totuşi, nu toŃi coloniştii saşi din Transilvania au fost privilegiaŃi, nu toŃi au fost incluşi în aşa-numitul Fundus regius. La începutul epocii moderne, în Transilvania anului 1848, o treime din satele săseşti se aflau pe teritoriu comitatens, astfel că fiecare al patrulea sas din Transilvania era iobag, fiind la fel exploatat de nobilii feudali, ca şi conlocuitorii săi români şi unguri94. Colonizările în comitate au avut loc la iniŃiativa micii nobilimi săseşti, greavii. Unii dintre aceştia au acumulat domenii feudale în afara Pământului regal, pe care au adus, până în secolul al XIV-lea, o numeroasă populaŃie germană. De exemplu, greavii din Câlnic (localitate din scaunul Sebeş) au aşezat, după 1269, o numeroasă populaŃie săsească în posesiunile lor nobiliare din comitatul Albei (în special podişul Secaşelor).95 Tot în acelaşi mod şi timp s-a desfăşurat colonizarea altor în Ńinutul dintre cele două Târnave (comitatul Târnava), în aproximativ 40 de sate (la care se adaugă şi satul Veseuş, la nord de Târnava Mică)96. Colonizări germane au mai avut loc şi în unele localităŃi miniere: în salinele de la Dej, şi Turda, precum şi în aşezările montane Baia de Criş, Roşia Montană, Abrud, Zlatna, Baia de Arieş şi alte localităŃi din Apuseni.97 În anul 1329 sunt atestaŃi colonişti în cinci localităŃi din Maramureş (Hust, Visc, Teceu, Câmpulung şi Sighet). S-au păstrat privilegiile acordate coloniştilor germani în Satu Mare (1230), VinŃ şi Vurpăr-Alba (1248), Medieşul Aurit (1271-72), Ocna Dejului (1291), Turda (1291) şi Cluj (1316)98. În unele din aceste sate, locuitorii saşi au beneficiat de anumite drepturi, similare celor de pe Pământul regal. Astfel, în teritoriul dintre Târnave, administratorul şi juraŃii satului aveau competenŃe în judecarea pricinilor mărunte din obştea sătească, în detrimentul nobililor care au primit în 1355 dreptul de judecată a Ńăranilor de pe moşiile lor99. O situaŃie deosebită o constituie localităŃile VinŃul de Jos şi Vurpăr (azi în judeŃul Alba). Un document din anul 1248 atestă faptul că locuitorii celor două aşezări erau germani. În anul 1393, în schimbul unei dări de 35 mărci de argint, cele două localităŃi au fost scoase de sub jurisdicŃia voievodală şi unite cu Provincia Sibiului. În anul 1430 darea a fost micşorată la 20 mărci de argint, iar 93

W. Daugsch, Nationsuniversität im 16. und 17. Jahrhundert, în "Gruppenautonomie...", p. 187-188. Ernst Wagner, Geschichte der Siebenbürger Sachsen. Ein Überblick, ed. VI, Innsbruck, 1990, p.28. 95 Th. Nägler, Aşezarea saşilor…, p. 164-165. 96 Ibidem, p. 167-168. 97 Gustav Gündisch, Deutsche Bergwerksiedlungen in dem siebenbürgischen Erzgebirge, în "Aus Geschichte und Kultur...", p. 76-91. 98 Th. Nägler, Aşezarea saşilor…, p. 168-170. 99 Geschichte der Deutschen..., p. 44. 94

32

cele două aşezări unificate au fost ridicate la rang de oraş (statut pierdut mai apoi în urma devastărilor datorate invaziilor otomane). SituaŃia demografică şi-a revenit prin colonizări de populaŃie maghiară şi sârbă (refugiată de la sud de Dunăre). Dar prin noua structură demografică, în secolul următor, cele două localităŃi au pierdut acest statut, fiind reintegrate în comitatul Alba. În anul 1526, regele Ludovic II al Ungariei a dat aceste două localităŃi ca feudă domnitorului muntean Radu de la AfumaŃi. În cursul războiului civil din Ungaria de după moartea lui Ludovic II, trupele UniversităŃii NaŃiunii Săseşti le-au putut ocupa pentru o scurtă perioadă de timp, însă în anul 1530 au fost cucerite de Zápolya. În anii următori, ele au intrat în posesia lui Martinuzzi, rămânând până în epoca modernă teritoriu comitatens.100 Tot o situaŃie deosebită o constituie şi oraşul Cluj. Acesta a fost la început o colonie săsească. În anul 1397, regele Sigismund i-a fixat drept Curte de Apel Magistratul din BistriŃa, iar în următoarea instanŃă Magistratul din Sibiu, fiind scos astfel de sub jurisdicŃia palatinului şi a judecătorului CurŃii - Judex Curiae. În anul 1409 a fost declarat oraş liber regesc101. În cea de a doua jumătate a secolului XIV au început să pătrundă în Cluj locuitori maghiari. Aceştia au revendicat anumite drepturi în organizarea politică şi bisericească a oraşului. În 1453 au obŃinut dreptul de a avea un capelan propriu (anume în biserica Sf. Petru, azi la începutul Căii Mărăşti), iar în 1458 s-au rezolvat disputele prin acceptarea maghiarilor la administrarea oraşului. A fost înfiinŃat un consiliu larg orăşenesc (Centumvirat), format din 100 de membri, din care 50 urmau să fie maghiari. Magistratul orăşenesc, format din 12 consilieri, urma să cuprindă şase maghiari. Judecătorul orăşenesc urma să fie într-un an sas, iar în celălalt an maghiar.102 Legăturile Clujului cu provincia Sibiului au fost reconfirmate de Matia Corvin care a fixat din nou Sibiul drept Curte de Apel pentru deciziile judecătoreşti din Cluj.103 Dar în cursul secolului următor, elementul maghiar se va întări tot mai mult, ceea ce a dus până la urmă la despărŃirea acestui oraş de restul teritoriilor săseşti.

7. Organizarea Bisericii Săseşti din Transilvania Biserica săsească o Biserică "populară" sau "corporatistă" Timp de aproape patru secole după aşezarea lor în Transilvania, saşii ardeleni au făcut parte din Biserica Catolică. Totuşi, între saşi şi ceilalŃi locuitori catolici din Ardeal a existat o mare deosebire. Privind organizarea Bisericii săseşti în epoca de dinaintea Reformei, constatăm generalizarea dreptului Bisericii private (Eigenkirchenrecht), cu observaŃia că dreptul de patronat nu aparŃinea vreunui stăpân feudal, ci comunităŃii. În localităŃile noi înfiinŃate de colonişti, biserica era zidită de aceştia, astfel că 100

Gustav Gündisch, Winz und die Sächsische Nationsuniversität, în "Aus Geschichte und Kultur...", p. 113-127. 101 G. D. Teutsch, Geschichte der Siebenbürger Sachsen, p. 136. 102 Ibidem, p. 152. 103 Ibidem, p. 190.

33

locuitorii au putut fi consideraŃi patroni ai bisericii. Fiecare Biserică sătească avea toate caracteristicile unei Biserici comunitare. Prin urmare, preoŃii satelor săseşti erau aleşi de comunitatea credincioşilor, iar comunitatea avea drept de supraveghere asupra problemelor bisericeşti. Acest drept a şi fost aplicat, prin aşa-numita instituŃie a vitricilor (consilieri bisericeşti). Aceştia administrau averea bisericii, vasele liturgice şi purtau de grijă ca această avere să se mărească.104 Astfel, "multe decizii sociale, care tindeau în alte locuri direct înspre o dirijare episcopală, au fost menŃinute în responsabilitatea autonomă a comunităŃilor". Cu alte cuvinte, Biserica din fiecare aşezare de colonişti era de fapt o Biserică populară sau "corporativă" (Genossenschaftskirche), fapt în virtutea căruia, preoŃii erau asistaŃi de reprezentanŃi ai comunităŃii, aşa-numiŃii Kirchenväter, un fel de consilieri parohiali.105 Acest drept a fost întărit ulterior prin decretul regelui Andrei II din anul 1224, decret prin care preoŃii au dobândit privilegiul de a încasa întreaga zeciuială sau dijmă bisericească, pe care credincioşii catolici din alte regiuni erau obligaŃi să o plătească episcopului local. Totodată, decretul Andrean a menŃinut, "după vechiul obicei" şi responsabilitatea, amintită deja, a comunităŃilor de colonişti în toate problemele de drept bisericesc apărute în aşezările lor.106 Istoriografia săsească mai veche a considerat că dreptul de alegere a preoŃilor a fost adus de colonişti din vechea lor patrie germană.107 Însă cercetările mai noi au demonstrat că acest drept nu era defel generalizat în Germania. Până în perioada de început a colonizării saşilor în Ardeal (deci până la moartea regelui maghiar Geza II, în 1162) pot fi atestate documentar doar şase cazuri de alegere a preoŃilor în unele oraşe germane (precum Köln, Freiburg i. Breisgau, Erfurt, Augsburg şi Braunschweig), iar până în 1224 mai pot fi atestate alte 12 cazuri. Abia mai târziu acest drept s-a răspândit în anumite regiuni ale Germaniei (Friesland, Saxonia orientală, Westfalia şi spaŃiul renan mijlociu). Totodată, acest drept nu existat aproape deloc în comunităŃile de colonişti germani din Polonia şi Germania (excepŃiile precum Praga sau Kamenz întărind regula). În schimb, în Ungaria acest drept a fost prezent aproape la toate comunităŃile de colonişti privilegiaŃi.108 În această Ńară, principalul conducător al oaspeŃilor a fost regalitatea maghiară care-şi revendica pentru sine dreptul de patronat asupra Bisericii ungare.109 104

G. Gündisch, Sächsisches Leben..., p. 57. Paul Philippi, op. cit., p. 19-20. 106 Friedrich Teutsch, Geschichte der ev. Kirche in Siebenbürgen, vol. I, Sibiu, 1921, p. 14; Fr. Müller, Geschichtliche Staatsfreiheit der evangelischen Kirche, în "Zur Rechts- und Siedlungsgeschichte...", p. 5-8. 107 Fr. Teutsch, Geschichte der ev. Kirche..., p. 157. 108 Dietrich Kurze, Kirchliche Bestimmungen des Andreanums, în "Zur Rechts- und Siedlungsgeschichte...", p. 141-142. 109 Acest drept a fost deŃinut de facto de regii ungari încă de pe timpul lui Ştefan I cel Sfânt, care a întemeiat două arhiepiscopii şi opt episcopii (Anton Radvánszky, Grundzüge der Verfassungs- und Staatsgeschichte Ungarns, München, 1990, p.14 şi 16-17). Acest drept a fost legiferat însă abia de către Dieta de la Timişoara din anul 1397 şi apoi, din nou, de Dieta de la Bratislava din anul 1404. În acest din urmă an, regele maghiar a dobândit dreptul numit placetum regium, potrivit căruia, fiecare bulă papală, fiecare enciclică, fiecare numire de episcopi în diecezele maghiare nu erau valabile fără consimŃământul său. Acest drept l-au aplicat apoi toŃi regii maghiari, până la Francisc Iosif (Ibidem, p.42). 105

34

LibertăŃile de care s-au bucurat saşii au fost determinate de relaŃia coloniştilor cu regalitatea, pentru cei dintâi, regele nu era doar suveranul, ci şi stăpânul feudal, pe al cărui pământ (regal) au dobândit dreptul de a se stabili. Prin urmare, drepturile comunităŃilor de colonişti de a-şi hotărî propria organizare a vieŃii bisericeşti a fost un privilegiu regal, iar coloniştii au ştiut beneficia de acest drept, transformând Biserica lor într-o adevărată Biserică a comunităŃii, într-o Biserică populară sau corporatistă.110

Prepozitura liberă regească Sf. Ladislau Din punct de vedere al organizării bisericeşti, teritoriile pe care s-au aşezat coloniştii, fiind situate în sudul Transilvaniei, ar fi trebuit să Ńină, în mod normal, de jurisdicŃia episcopului catolic din Alba Iulia. Însă ei a fost scoşi curând de sub jurisdicŃia acestuia, regele Bela III instituind, în anii 1189-1190, prepozitura liberă regească a Sf. Ladislau, cu sediul la Sibiu, atestată documentar într-un act emis de papa Celestin III la 20 decembrie 1191.111 Prepozitura s-a aflat la început sub autoritatea directă a papei, ca mai târziu, pe la începutul secolului al XIII-lea, să treacă sub cea a arhiepiscopului de Strigonium. PrepoziŃii îndeplineau funcŃii auxiliare sau îşi exercitau chiar funcŃia principală la Curtea regală, de exemplu ca şi cancelari ai regelui.112 Prin urmare, noile colonii germane din Ardeal constituiau, chiar şi în viziunea regalităŃii maghiare, o unitate bisericească distinctă de cea existentă deja în regiune (episcopia din Alba Iulia). Tocmai de aceea, regele Andrei II a propus, în anul 1212, ridicarea prepoziturii la rangul unei dieceze supusă ori scaunului papal, ori arhiepiscopiei de Strigonium. Planul a eşuat, datorită opoziŃiei episcopului catolic ardelean.113 Însă acesta nu putea fi mulŃumit nici cu existenŃa prepoziturii germane din Sibiu. Nu este de mirare că în veacurile următoare au apărut disensiuni între episcopii din Alba şi prepoziŃii din Sibiu, motivul constituindu-l încercarea celor dintâi de a diminua cât mai mult posibil teritoriul supus jurisdicŃiei prepoziturii. Până la urmă, acesta a fost restrâns doar la teritoriul viitoarelor trei capitluri sau decanate bisericeşti Sibiu, Cincu şi Nocrich, aşezările săseşti din celelalte părŃi ale Transilvaniei fiind supuse jurisdicŃiei episcopului din Alba Iulia (cu excepŃia capitlului Braşov, supus, la rândul său, arhiepiscopiei de Strigonium).114

110

Dietrich Kurze, Kirchliche Bestimmungen des Andreanums, p. 141-142. Wolfgang Grandjean, Die Anfänge der Hermannstädter Propstei im Spiegel Päpstlicher Urkunden, în "Zur Rechts- und Siedlungsgeschichte...", p. 269-270. 112 Paul Philippi, op. cit., p. 13-15. 113 Georg Müller, Die deutschen Landkapitel in Siebenbürgen und ihre Dechanten, in "Archiv des Vereins für Siebenbürgische Landeskunde", an. 48, Sibiu, 1934/1936, p. 103. 114 G. A. Schuller, In der sächsischen Kirche vor der Reformation, în "Bilder aus der Kulturgeschichte der Siebenbürger Sachsen" (coord. Fr. Teutsch), vol. II, Sibiu, 1928, p. 6-7. 111

35

Capitlul rural săsesc Dar prepozitura "a rămas pentru uniunea corporatistă a coloniştilor un corp străin, impus din afară",115 deoarece clerul săsesc şi-a aflat un alt cadru organizatoric, anume capitlul rural, o asociaŃie a preoŃilor dintr-o anumită regiune, instituŃia fiind similară celei a protopopiatului. Conducătorul capitlului rural săsesc purta denumirea de decan.116 El era ales de către toŃi preoŃii din capitlu şi întărit de prepozit (mai apoi de arhiepiscopul de Strigonium), astfel că deseori se întâmpla ca această funcŃie să fie ocupată chiar şi de sacerdotul vreunei localităŃi neînsemnate din capitlu (precum în anul 1327, când Nikolaus "plebanus de villa Epponis" – preotul din Turnişor – a deŃinut funcŃia de "decanus Cibiniensis").117 În anul 1343, arhiepiscopul de Strigonium l-a numit pe decanul din Sibiu locŃiitorul său şi purtătorul de veghe în toate treburile bisericeşti. Aproape un secol mai târziu, în anul 1420, decanul sibian a primit, tot de la arhiepiscopul din Strigonium, dreptul de a exercita prerogative episcopale, astfel că, într-o scrisoare trimisă papei Eugen IV în anul 1436, decanul din Sibiu afirma despre sine că deŃine dreptul de jurisdicŃie in spiritualibus et temporalibus. În acel an, papa i-a acordat şi dreptul de a emite indulgenŃe. Iar în anul 1452, arhiepiscopul Dionisie de Strigonium a stabilit că decanul urma să reprezinte prima instanŃă judecătorească pe teritoriul capitlului.118 Prin urmare, decanul de Sibiu deŃinea drepturi cvasiepiscopale. El îi instituia pe preoŃii aleşi în localităŃile capitlului. Îi judeca nu numai pe aceştia, ci şi pe toŃi ceilalŃi slujitori bisericeşti; acorda dispense pentru căsătorie şi îi pedepsea pe laicii care încălcau legile bisericeşti.119 După cum se poate vedea, autoritatea conducerii prepoziturii era doar simbolică. De aceea nu este de mirare faptul că ea a încercat să-şi extindă autoritatea asupra clerului din Sibiu. Acesta se plângea, în anul 1321, că prepozitul a revendicat dreptul de patronat asupra Bisericii din localitate, încasând zeciuiala credincioşilor. NeînŃelegerile dintre clerul sibian şi prepozitură au continuat şi în deceniile următoare. În cele din urmă, regele Sigismund de Luxemburg a desfiinŃat prepozitura în anul 1424, dăruind toate bunurile acesteia (anume satele Ruşi, Târnava Mare şi Târnăvioara120) oraşului Sibiu, cu obligaŃia de a plăti 15 preoŃi care să slujească Liturghii în cinstea sănătăŃii lui. Iar capitlul Sibiului, din care făceau parte 23 de localităŃi, şi căruia i-au fost subordonate şi celelalte două capitluri Cincu şi Nocrich,121 a rămas sub jurisdicŃia formală a arhiepiscopiei de Strigonium.122 115

P. Philippi, op. cit., p. 23. Cele dintâi capitluri au fost înfiinŃate în secolul al XIII-lea (este vorba de capitlurile din Braşov, Sibiu şi Mediaş). Prima atestare documentară a decanului din Sibiu a avut loc în anul 1264, însă denumirea de "capitlul Sibiului" apare în documente abia mai târziu, în anul 1302. În următoarele trei secole au fost înfiinŃate alte 21 de capitluri bisericeşti, răspândite nu doar pe teritoriile săseşti privilegiate, ci şi în comitate, unde populaŃia săsească trăia în iobăgie, nebeneficiind de privilegiul andreian (Georg Müller, Die deutschen Landkapitel... p. 8-14). 117 Hellmut Klima, Ortsdaten. Neppendorf, lucrare dactilografiată, redactată în anul 1978 şi aflată în Biblioteca Episcopiei şi a Consistoriului Bisericii Evanghelice C. A. din Sibiu, p. 1. 118 Fr. Teutsch, Geschichte der ev. Kirche..., I, p. 55-57. 119 G. A. Schuller, op. cit., p. 10-11. 120 A. Dumitrescu-Jippa, N. Nistor, Sibiul şi Ńinutul în lumina istoriei, I, Cluj-Napoca, 1976., p. 59. 121 G. Müller, Die deutschen Landkapitel..., p. 34-38, 80-83. 122 Fr. Teutsch, Geschichte der ev. Kirche…, I, p. 43-45. 116

36

Universitatea spirituală Din cauză că episcopia de Alba Iulia revendica o parte din dijma primită de preoŃii saşi de la credincioşii lor, de la începutul secolului al XV-lea este atestată întrunirea, mai mult sau mai puŃin regulată, a reprezentanŃilor capitlurilor subordonate arhiepiscopiei de Strigonium şi ai celor aparŃinând episcopiei de Alba Iulia, în cadrul unei asociaŃii, al cărei scop era sprijinirea reciprocă în cadrul disputelor apărute între clerul săsesc şi episcopia din Ardeal pe tema dijmei bisericeşti. De la începutul secolului al XVI-lea, conducerea acestei asociaŃii a decanilor capitlurilor rurale săseşti a fost exercitată de decanul din Mediaş, care purta titlul de decan general - Generaldechant. În acest fel, în paralel cu adunarea generală politică a saşilor (Universitatea naŃiunii săseşti), s-a constituit şi aşanumita Universitate spirituală - geistliche Universität, un sinod general al Bisericii săseşti din toate capitlurile (indiferent de jurisdicŃia politică sau bisericească). Universitatea spirituală a fost menŃinută şi după adoptarea Reformei, când a fost numit în fruntea ei un episcop sau superintendent.123 Importantă pentru înŃelegerea evoluŃiei ulterioare a Bisericii săseşti este analizarea relaŃiei dintre Universitatea NaŃiunii Săseşti şi Universitatea spirituală. Dreptul Bisericii private a fost extins de la comunitatea parohială la forumul politic central de conducere a naŃiunii săseşti. Deja în anii 1351 şi 1352, reprezentanŃii Celor Şapte Scaune au intervenit la Curtea regală pentru apărarea drepturilor clerului din districtul Braşov (deşi acest teritoriu nu beneficia încă de dreptul sibian). În 1516, Universitatea politică a luat apărarea capitlurilor Sibiu şi Braşov în disputa cu primatul Bisericii ungare. Obiectul disputei îl constituia dorinŃa primatului de a subordona în mai mare măsură cele două capitluri. Acestea şi-au apărat independenŃa, motivând că din cele mai vechi timpuri ele au făcut parte din episcopia Milcoviei (înfiinŃată la începutul secolului al XIII-lea in partibus infidelium, adică pentru teritoriile extracarpatice stăpânite în acele vremi de cumanii păgâni). FicŃiunea continuităŃii acestei episcopii a fost menŃinută pentru a se crea astfel la Sibiu şi Braşov o organizare bisericească exemptă, care recunoştea ierarhia ungară doar prin trimiterea la sinoadele de la Strigonium a unor reprezentanŃi, precum şi a censului catedralei. Elementele dreptului Bisericii private au fost interpretate de Universitatea NaŃiunii Săseşti ca un drept de patronat asupra Bisericii săseşti. De aceea, a mers atât de departe în apărarea cauzei celor două capitluri, încât nu a Ńinut cont de faptul că papa Leon X a emis două bule în sprijinul revendicării primatului Ungariei. Mai mult, Universitatea NaŃiunii nu şi-a revendicat dreptul de patronat doar asupra acestor două capitluri, ci l-a extins şi asupra capitlurilor supuse jurisdicŃiei episcopiei de Alba Iulia. În anul 1520, în cursul unui proces dintre clericii saşi şi episcopia amintită, Universitatea NaŃiunii a luat apărarea celor dintâi, chiar la cererea lor. Astfel, indiferent de teritoriul jurisdicŃiei bisericeşti, 123

P. Philippi, op. cit., p. 24; Fr. Teutsch, Geschichte der ev. Kirche..., I, p. 168-173.

37

capitlurile săseşti s-au pus sub umbrela şi tutela forumului politic de conducere a naŃiunii săseşti.124 Reforma religioasă va desăvârşi acest proces. După cum se va vedea în paginile următoare, un factor decisiv în procesul de instaurare a Protestantismului în aşezările săseşti l-au deŃinut tocmai autorităŃile politice, anume Universitatea NaŃiunii Săseşti, care se considera a deŃine în custodie ambele table ale legii.

124

W. Daugsch, Nationsuniversitat im 16. und 17. Jahrhundert, în "Gruppenautonomie...", p. 197198.

38

B. SOCIETATEA SIBIANĂ ÎNAINTE DE REFORMĂ. BISERICĂ ŞI AUTORITĂłI POLITICE 1. ImportanŃa Prepoziturii pentru dezvoltarea Sibiului În momentul stabilirii primilor colonişti pe teritoriul viitorului oraş Sibiu, nimic nu putea prefigura importanŃa pe care o va dobândi această localitate. Şi totuşi... Am arătat că ultimele cercetări au demonstrat că aşezarea vestică (de pe actuala stradă a Faurului) este mai timpurie decât aşezarea a doua (de pe actuala stradă 9 Mai), care pare să dateze din perioada de colonizare generală a regiunii Sibiu.125 Este normal deci că Sibiul a devenit centrul tuturor oaspeŃilor stabiliŃi pe teritoriul din sudul Transilvaniei. Iar cel dintâi fapt care demonstrează aceasta, este înfiinŃarea aici, în anii 1189-1190, a Prepoziturii libere regeşti.126 Dintr-un alt document reiese că Sibiul constituia "reşedinŃa uneia dintre uniunile pre-andreene ale greavilor", comitele de aici, Iwachinus (cunoscut ca Ioachim în literatura istorică românească) a condus, în anul 1210, o formaŃiune militară, alcătuită din saşi, români, secui şi pecenegi, împotriva Vidinului Bulgar.127 Iar doi ani mai târziu, regele Andrei II, la iniŃiativa arhiepiscopului de Calocea (fratele reginei), a intenŃionat transformarea prepoziturii într-o episcopie distinctă, supusă jurisdicŃiei arhiepiscopiei Calociei, plan care a eşuat însă datorită opoziŃiei papei şi a episcopului ardelean.128 Revenind la problema prepoziturii, atragem atenŃia că în literatura istorică s-a generalizat tot mai mult părerea, că acest organism bisericesc este rezultatul dezvoltării parohiei originare (Urpfarrei) a primilor colonişti din Sibiu.129 Biserica acestei parohii originare a coloniştilor s-a aflat la aproximativ 60 metri sud de uliŃa unde erau construite casele, pe locul în care se află azi biserica azilului, din Str. Azilului nr. 1 (cercetările arheologice nu au putut stabili existenŃa vreunui lăcaş de cult în aşezarea autohtonă). În jurul bisericii a fost amenajat şi primul cimitir al coloniştilor (astfel că latura sudică a Str. Faurului nu a fost mult 125

Paul Niedermaier, Dezvoltarea urbanistică şi arhitectonică a unor oraşe transilvănene din secolul al XII-lea până în secolul al XVI-lea, în "Studii de istorie a naŃionalităŃilor conlocuitoare din România şi a înfrăŃirii lor cu naŃiunea română. NaŃionalitatea germană", vol. I, Bucureşti, 1976, p. 127; K. K. Klein, Transylvanica, München, 1963, p. 207-208; Idem, Luxemburg und Siebenbürgen, p. 53. 126 Wolfgang Grandjean, Die Anfänge der Hermannstädter Propstei, "Zur Rechts- und Siedlungsgeschichte", p. 269. 127 G. Gündisch, Patriciatul din Sibiu în Evul Mediu, în "Transilvania şi saşii ardeleni în istoriografie", Sibiu, 2001, p. 128; I. Lupaş, Sibiiul ca centru centru al vieŃii româneşti din Ardeal, extras din "Anuarul Institutului de Istorie NaŃională", Cluj, vol. V, 1928…, p. 12. 128 Wolfgang Grandjean, Die Anfänge..., p. 274-275. 129 Hans-Werner Schuster, Anfänge der Autonomie in der Hermannstädter Provinz, în "Gruppenautonomie in Siebenbürgen", p. 109.

39

timp locuită).130 Acest lăcaş de cult şi-a pierdut însă curând importanŃa avută iniŃial. Demonstrează aceasta tocmai faptul că a rămas multă vreme o biserică de lemn, incendiată de către tătari, în anul 1241. În locul celei distruse, a fost ridicată abia în a doua jumătate a secolului al XIII-lea, o biserică nouă din zid, în stil gotic timpuriu.131 După întemeierea prepoziturii, centrul vieŃii bisericeşti din Sibiu s-a mutat în Oraşul de Sus, unde şi-au stabilit reşedinŃa prepoziŃii. După unele păreri, cel dintâi sediu al prepoziturii s-a aflat în PiaŃa Mare Nr. 13, colŃ cu Str. General Magheru (Casa Lutsch).132 PrepoziŃii au încurajat întemeierea aici a unei a treia aşezări de colonişti. În ultimii ani ai secolului al XII-lea, vreo zece familii s-au stabilit pe latura sud-estică a actualei PieŃe Mari (în perimetrul dintre Str. Gheorghe Lazăr şi Timotei Popovici, fostă CooperaŃiei).133 La cumpăna secolelor XII-XIII, cele patru aşezări de pe teritoriul viitorului oraş Sibiu erau locuite de aproximativ 300 de persoane. Era o comunitate mare, comparabilă doar cu cele din Cluj şi Sebeş, care aveau cam acelaşi număr de locuitori. Mai mici erau BistriŃa (cu 200 locuitori), Braşov, Sighişoara şi Mediaş (fiecare cu aproximativ câte 100 de locuitori), în timp ce toate celelalte aşezări din sudul Transilvaniei abia dacă ajungeau la 50 de locuitori.134 Puterea economică a acestor patru aşezări sibiene a permis ca, pe la anul 1200, să înceapă lucrările de construcŃie a unei bazilici romanice din piatră.135 Aceasta s-a aflat pe locul actualei catedrale gotice, cu hramul Sf. Maria, din PiaŃa Huet (în primul deceniu al secolului al XX-lea, au fost descoperite, la extremitatea estică a catedralei, trei fragmente de zid, care au aparŃinut acelei bazilici). Potrivit arheologilor, lăŃimea acestei prime biserici parohiale era de 26 m.136 Bazilica a fost înconjurată de un zid de apărare. În acest fel, la capătul terasei, deasupra celor trei aşezări din Oraşul de Jos, s-a amenajat o mică cetate cu 130

Idem, Der mittelalterliche Städtebau..., p. 186. Al. Avram şi Ioan Bucur, op. cit., p. 35. 132 H. Fabini, Gothik in Hermannstadt, p. 137. 133 P. Niedermaier, Der mittelalterliche Städtebau..., p. 205. 134 P. Niedermaier, Dorfkerne aus dem Gebiet der Sieben Stühle, în "Forschungen...", an. 16, 1973, nr. 1, p. 39-66, apud Şt. Pascu, Voievodatul Transilvaniei, vol. III, Cluj-Napoca, 1979, p. 332, nota 4. 135 De la sfârşitul secolului al XII-lea şi începutul celui următor datează şi alte două biserici din municipiul Sibiu, anume acelea din cartierele Turnişor şi GuşteriŃa. Până în a doua jumătate a secolului XX, aceste cartiere au fost sate distincte, chiar printre cele dintâi fondate de coloniştii saşi. Tocmai de aceea, ele au şi beneficiat de libertăŃile acordate sibienilor (am amintit deja că, în anul 1327, preotul din Turnişor deŃinea funcŃia de decan al capitlului Sibiu). Chiar dacă atestarea documentară a acestor sate s-a făcut mult mai târziu (1309 pentru satul GuşteriŃa-Hammersdorf şi 1327 pentru satul Turnişor-Neppendorf – cf. Hermann Fabini, Atlas der siebenbürgischsächsischen Kirchenburgen und Dorfkirchen, vol. I, Heidelberg, 1998, p. 268 şi 512), bisericile lor parohiale sunt, alături de biserica cetăŃii din Cisnădioara, considerate de V. Vătăşianu drept unele dintre cele mai vechi biserici construite în România (V. Vătăşianu, Istoria artei feudale din România, vol. I, p. 25 ş.u.). Ambele biserici au fost zidite în plan bazilical, cu trei nave longitudinale, cea din Turnişor având şi un turn pătrat deasupra navei centrale. 136 M. V. Kimakowicz, Alt Hermannstadt, în "Archiv des Vereins...", XXXVII, Sibiu, 1911, p. 251; Idem, Studien zur Baugeschichte der ev. Stadtpfarrkirche in Hermannstadt, în "Archiv des Vereins...", vol. 39, Sibiu, 1913, p. 479-480. 131

40

formă poligonală şi în suprafaŃă de un hectar (pe teritoriul de mai târziu al PieŃei Huet).137 Din această primă centură de apărare a Sibiului s-a păstrat până în anul 1898 aşa-numitul Turn al PreoŃilor – Priesterturm.138 În interiorul acestei prime cetăŃi sibiene, deci în jurul bisericii parohiale de piatră în stil romanic a fost amenajat cel de-al doilea cimitir al localităŃii, care a fost folosit până în anul 1554, când, datorită ciumei care a secerat vieŃile a mai mult de 3200 de persoane, a fost mutat în afara zidurilor oraşului, pe locul în care este azi Bdul Coposu.139

Sibiul – centru al comitatului săsesc din sudul Ardealului. Cele dintâi mănăstiri În anul 1224, importanŃa Sibiului a crescut şi mai mult, localitatea devenind centrul politic al coloniştilor din sudul Ardealului. A fost construită o a doua centură de apărare, care împrejmuia actuala PiaŃă Mică. În acelaşi timp, au fost amenajate noi case pe actualele străzi General Magheru şi Bălcescu; totodată, la aproximativ 150170 m distanŃă de acestea, au fost trasate parcele noi (pe latura nordică a actualelor străzi Avram Iancu şi Mitropoliei). În anii următori, au fost construite case şi pe latura sudică a acestor străzi, precum şi pe latura sud-vestică a PieŃei Mari. În ceea ce priveşte Oraşul de Jos, distanŃele dintre cele trei aşezări de aici s-au micşorat. Au fost construite case şi pe latura estică a Străzii Ocnei (deci în imediata vecinătate a aşezării vestice), iar spre est au fost construite case până în actuala PiaŃă a Gării.140 Din aceeaşi perioadă datează şi primele mănăstiri sibiene.141 Lângă cel dintâi lăcaş de cult din aşezarea vestică (de pe actuala stradă a Azilului) a fost înfiinŃată, 137

De regulă, curŃile bisericilor, aflate la o anumită distanŃă de nucleele aşezărilor de colonişti, aveau o suprafaŃă de o jumătate de hectar. SuprafaŃa mai mare în cazul Sibiului se explică prin prezenŃa aici a sediului prepoziturii (P. Niedermaier, Siebenbürgische Städte, p. 141). 138 Hermann Fabini, Gothik in Hermannstadt, p. 150. 139 E. Sigerus, Vom alten Hermannstadt, I, p. 12; II, p. 89 şi 163. Totodată, în anul 1554 s-a decis ca în incinta bisericii parohiale să poată fi înhumaŃi doar membrii Magistratului şi clericii. În anul 1796 s-a interzis orice înhumare în incinta bisericii, acceptându-se ulterior doar o singură excepŃie, în cazul guvernatorului Samuel von Brukenthal, în anul 1803 (E. Sigerus, Vom alten Hermannstadt, I, p. 12). Pentru a se putea ajunge la cimitirul extra muros, în zidul de sud ale cetăŃii, la capătul actualei Str. Filarmonicii, a fost amenajată o portiŃă, numită Leichentürl, adică PortiŃa cadavrelor (valul de pământ era traversat de un podeŃ de lemn). După ce se ieşea de pe portiŃă, în stânga se afla capătul de nord al cimitirului. Dincolo de cimitir, începea iazul breslei croitorilor (şi al vrăjitoarelor), care se întindea până aproximativ în dreptul Str. Papiu Ilarian. Datorită greutăŃii transportului cadavrelor pe podeŃul de lemn şi prin portiŃă, vecinătatea de pe Str. Tipografilor a cerut Magistratului, în anul 1780, permisiunea de a amenaja, la capătul Str. Gh. Lazăr, o poartă dublă (numită "Poarta Nouă") prin cele două ziduri ale cetăŃii. Poarta se mai păstrează şi azi, aflându-se aşadar la intersecŃia dintre Bdul Coposu şi Str. Gh. Lazăr. 140 Paul Niedermaier, Siebenbürgische Städte, p. 108-110; Idem, Der mittelalterliche Städtebau..., p. 219-220 şi 258-261. 141 Aşezămintele monahale au fost întemeiate mai devreme sau mai târziu în funcŃie de existenŃa unor mănăstiri mai vechi în localităŃile vecine. În Sibiu, BistriŃa, Sighişoara şi Braşov, aşezări aflate la o mare depărtare una de cealaltă, dar şi de alte alte centre religioase, mănăstirile au fost întemeiate în epocile în care localităŃile aveau 500-600 de locuitori. În Orăştie sau Mediaş, localităŃi aflate aproape de centre mănăstireşti (Alba Iulia, respectiv Sighişoara), primele mănăstiri au fost

41

încă înainte de anul 1234, o mănăstire a ordinului catolic al premonstratensilor.142 Tot de la începutul secolului al XIII-lea (mai precis din perioada între anii 12211240) datează mănăstirea dominicanilor, cu hramul Sf. Cruce. Aceasta s-a aflat chiar la marginea de răsărit a Sibiului (în actuala PiaŃă a Gării).143

Invazia tătarilor şi evoluŃia ulterioară În anul 1241, Estul Europei a fost cutremurat de marea invazie a tătarilor, de pe urma căreia a avut de suferit şi Sibiul. Localitatea devenise una dintre cele mai importante din Transilvania, numărând aproximativ 600 de persoane (marea majoritate în Oraşul de Jos, întrucât se consideră că pe terasa Oraşului de Sus vieŃuiau doar 30 de familii). Numai Braşovul era, cu cei 700 de locuitori, mai mare decât Sibiul. Sebeş, BistriŃa şi Orăştie aveau 500 de locuitori, Clujul 400, Sighişoara 200, iar Mediaşul 100 (desigur, datele trebuie considerate ca aproximative).144 În urma invaziei tătare, o mare parte din casele de lemn ale sibienilor au fost incendiate. Nu a scăpat nici mănăstirea dominicană, faptul fiind consemnat în Cronica mănăstirii dominicane din Erfurt (Germania).145 Dar Sibiul şi-a putut reveni uşor după trecerea acestei invazii. Călugării dominicani şi-au rezidit mănăstirea pe acelaşi loc. Sibiul s-a consolidat prin contopirea celor patru aşezări. Pentru aceasta, parcelele de pe partea răsăriteană a străzii 9 Mai au fost părăsite (astfel că mănăstirea dominicană din actuala PiaŃă a Gării a rămas multă vreme în afara localităŃii, iar mai târziu, în afara zidurilor cetăŃii). În schimb au fost construite case pe latura sudică a acestei străzi. În ultimul sfert al secolului al XIII-lea Sibiul s-a extins şi spre sud-est (în zona străzilor Filarmonicii şi Şelarilor), iar la începutul secolului al XIV-lea, spre sud-vest (lungindu-se străzile Mitropoliei, Xenopol, Bălcescu) şi spre nord (fiind parcelate străzile: Nouă, Plopilor, Pielarilor şi celelalte uliŃe de la sud de actuala piaŃă agroalimentară de la Cibin). Tot în prima jumătate a secolului al XIII-lea a fost secat iazul din partea vestică a Oraşului de Jos şi au fost parcelate străzile Ion Moş Roată, Târgul Vinului, Turnului, iar imediat după jumătatea secolului şi Târgul Peştelui, Măsarilor, Dogarilor, Cojocarilor. Tot atunci au fost construite case pe strada ConstituŃiei şi partea răsăriteană a străzii 9 Mai (în est) şi Rimski Korsakov (în nord). Prin aceste extinderi, în jurul anului 1375, Sibiul a atins suprafaŃa inclusă în Evul Mediu între zidurile cetăŃii.146

întemeiate când localităŃile aveau 1200-1300 de locuitori. Cazul Sebeşului sau al Clujului este şi mai elocvent. Aflându-se foarte aproape de centre religioase (Alba Iulia, respectiv Cluj-Mănăştur), ele au adăpostit destul de târziu ordine monahale, anume atunci când numărau 2200, respectiv 3000 de locuitori (P. Niedermaier, Siebenbürgische Städte, p. 268-269). 142 Idem, Der mittelalterliche Städtebau in Siebenbürgen, I, p. 205. 143 Hermann Fabini, Gotik in Hermannstadt (= "Sb. Archiv", 23), 1989, p. 252, nota 55. 144 Şt. Pascu, Voievodatul Transilvaniei, vol. III, Cluj-Napoca, 1979, p. 332, nota 4. 145 G. A. Schuller, op. cit., p. 26. 146 P. Niedermaier, Siebenbürgische Städte, p. 111-115.

42

Pe la mijlocul secolului al XIII-lea, Sibiul, cu cele aproximativ 150 de familii, putea fi comparat cu Aradul sau Braşovul; era mai mic decât localităŃile Alba Iulia, Satu Mare, Oradea şi Cenad, dar mai mare decât Clujul sau Timişoara.147 În deceniile următoare, populaŃia a crescut rapid, astfel că prin 1336, Sibiul înregistra 1900 locuitori. În comparaŃie, satele din împrejur aveau între 5001000 locuitori. Totuşi, două localităŃi din scaun aveau o populaŃie mai mare de 2000 de locuitori (anume Cisnădie şi Şura Mare), în timp ce Vurpăr înregistra 1750 locuitori.148 Un deceniu mai târziu, în 1347, populaŃia Sibiului crescuse la 2200 (toŃi atâŃia locuitori număra şi Sebeşul). În Transilvania, Braşovul era cea mai populată aşezare (cu 3000 de locuitori), în timp ce Clujul, BistriŃa şi Orăştie aveau în jur de 2000, Sighişoara peste 1000, iar Mediaşul aproximativ 800 de locuitori.149

2. Societatea sibiană până la mijlocul secolului al XIV-lea. Noi biserici şi ordine monahale Sibiu – localitate de agricultori şi meşteşugari Aşadar, la jumătatea secolului al XIV-lea, sub raport demografic, viitoarele centre urbane din Ardeal nu se deosebeau prea mult de unele sate învecinate. Acest lucru nu trebuie să ne mire, întrucât în acea perioadă, Sibiul nu era decât tot un sat, în care cea mai mare parte a locuitorilor săi se îndeletniceau cu agricultura, la fel ca şi vecinii lor din celelalte aşezări rurale din jur. Fiecare familie avea propria gospodărie (Hof) cu două-trei loturi agricole, în funcŃie de aplicarea asolamentului bienal sau trienal. Păşunile, fâneŃele, pădurile şi apele erau folosite în comun150, constituind averea obştii (die Allmende). De fapt în satele săseşti a existat dreptul de preemŃiune (Näherecht). Mai mult, dacă un sătean murea fără să lase urmaşi, gospodăria sa revenea obştii. La fel se întâmpla şi în cazul emigrării151. De asemenea, când un sat rămânea pustiu (în urma unor epidemii sau năvăliri străine), teritoriul acestuia era împărŃit între obştile vecine152. Însă, după cum am arătat mai sus, printre primii colonişti s-au aflat şi meşteşugari, la care făcea referire, de altfel, şi diploma emisă de regele Andrei II în anul 1224. Descoperirile arheologice au dovedit existenŃa, în aşezările săseşti, a numeroşi dulgheri, zidari, tâmplari, olari şi pietrari. Am arătat cum, din analizarea mărimii şi geometriei parcelelor din Sibiu, Paul Niedermaier a putut stabili faptul că aici meşteşugarii constituiau o parte destul de însemnată a populaŃiei.

147

Idem, Der mittelalterliche Städtebau in Siebenbürgen, p. 186. Idem, Siebenbürgische Städte, p. 82. 149 Şt. Pascu, Voievodatul Transilvaniei, III, p. 334, nota 9. 150 Nägler, Aşezarea saşilor..., p 212. 151 Geschichte der Deutschen..., p. 43. 152 Ibidem, p. 67. 148

43

În prima jumătate a secolului al XIII-lea, s-a putut remarca un proces de separare a meşteşugarilor de masa de agricultori. Cu toate acestea, meşteşugurile erau practicate ocazional, agricultura rămânând principala îndeletnicire a populaŃiei. SituaŃia s-a schimbat însă la sfârşitul secolului al XIII-lea şi începutul secolului al XIV-lea, când tot mai mulŃi locuitori sibieni au renunŃat la economia mixtă agrarămeşteşugărească, dedicându-se exclusiv practicării meşteşugurilor; agricultura, la care aceştia mai recurgeau doar ca ocupaŃie marginală, a devenit din ce în ce mai mult o sursă de venituri secundare.153

Întemeierea unor noi mănăstiri la Sibiu Aşadar, deşi o localitate cu un caracter precumpănitor rural şi asemănătoare, din punct de vedere demografic, cu aşezările vecine, totuşi Sibiul deŃinea un însemnat potenŃial economic, sesizat şi de ordinile călugăreşti apusene, care au ales Sibiul ca localitate în care să-şi întemeieze noi sedii. În ultimele decenii ale secolului al XIII-lea, a fost înfiinŃată la Sibiu o mănăstire a călugărilor franciscani, atestată documentar în anul 1300. Ea a fost situată la intersecŃia străzilor 9 Mai şi ConstituŃiei. Autorul uneia dintre cele mai vechi monografii a Sibiului, Gustav Seivert, consemna, în anul 1859, că în acel loc existaseră două biserici.154 Una dintre ele mai funcŃiona încă în acel an, fiind demolată un deceniu mai târziu (este vorba de biserica cu hramul Sf. Elisabeta).155 Potrivit lui Emil Sigerus, mănăstirea franciscană s-a aflat chiar în faŃa bisericii Sf. Elisabeta, deci vizavi de actuala şcoală. Şi, într-adevăr, pe partea opusă a străzii 9 Mai, unde s-a aflat imobilul cu nr. 75, existase până în anul demolării acestuia (1987) corul poligonal al unei biserici de mari dimensiuni (lungimea iniŃială era de 51 metri), ridicată la sfârşitul secolului al XIII-lea. Tot acolo s-au găsit şi 38 de morminte, cuprinzând schelete de bărbaŃi, ceea ce pare să confirme presupunerea că pe acel loc a existat o mănăstire de călugări.156 Un alt ordin religios, înrudit cu cel al franciscanilor, a fost cel a surorilor clarisse. Acestea şi-au avut la început reşedinŃa vizavi de mănăstirea franciscanilor, deci lângă biserica cu hramul Sf. Elisabeta, de care am amintit mai sus. Ulterior, la începutul secolului al XVI-lea, comunitatea clarisselor s-a mutat pe strada Şelarilor,157 acolo unde se află acum biserica franciscană. 153

Th. Nägler, Aşezarea saşilor..., p. 209. Gustav Seivert, Die Stadt Hermannstadt, Sibiu, 1859, p. 8. 155 Această biserică a fost a fost grav avariată în urma cutremurului din anul 1868, astfel că ea a fost demolată în acelaşi an (E. Sigerus, Vom alten Hermannstadt, I, p. 8). În prezent, pe locul vechii biserici Sf. Elisabeta se află o şcoală (Al. Avram şi Ioan Bucur, op. cit., p. 37). A se vedea şi Petre Muntean Beşliu, Biserici dispărute, p. 31-41. 156 Idem, Zur Geschichte einer Hermannstädter Klosterkirche aus der zweiten Hälfte des 13. Jahrhunderts, în "Zeitschrift für Siebenbürgische Landeskunde", an. 16 (87), 1993, nr. 1, p. 12-31; P. Munteanu Beşliu, Biserici dispărute…, p. 9-30. Potrivit acestui arheolog, „în ultimele decenii ale secolului al XIII-lea s-au construit fundaŃiile unei bazilici cu trei nave, fără transept. Pe această fundaŃie s-au ridicat doar zidurile corului (…) În secolulu al XIV-lea, probabil, a fost modificat planul iniŃial, ridicându-se o biserică cu două nave şi turn pe flancul sudic“ (Ibidem, p. 24-25). 157 P. Munteanu Beşliu, Biserici dispărute…, p. 39-40. 154

44

Tot în ultimul deceniu al secolului al XIII-lea este atestat şi un alt ordin monahal. În anul 1292, conducerea sibiană a încredinŃat vechea biserică din Oraşul de Jos, precum şi câteva clădiri învecinate, fraŃilor ordinului Sf. Spirit, cu însărcinarea de a avea grijă de bolnavi şi bătrâni. Astfel, în anul 1292 a fost atestat cel dintâi spital din Sibiu, al cărui preot se afla sub jurisdicŃia directă a arhiepiscopului de Strigonium.158 Se remarcă deci prezenŃa în Sibiu a celor mai importante ordine monahale apusene. Desigur, potenŃialul economic, precum şi poziŃia deŃinută de Sibiu pe teritoriul Pământului crăiesc explică această bogată prezenŃă a ordinelor călugăreşti apusene. Pe de altă parte, apropierea Sibiului de teritoriile extracarpatice, situate în afara spaŃiului dominat de Biserica Catolică, i-a conferit acestei localităŃi un rol misionar important, astfel că înfiinŃarea mănăstirii franciscane poate fi pusă în legătură cu scrisoarea papei Nicolae II, din anul 1278, adresată conducătorului provincial al minoriŃilor din Ungaria, în care îi cerea acestuia să trimită călugări misionari la cumanii de dincolo de CarpaŃi. Aproape un deceniu mai târziu, papa Honorius IV chema la cruciadă "contra Tartaros, Sarracenos, Neugherinos et paganos", iar papa Bonifaciu VIII îi considera pe călugării franciscani meniŃi să lupte cu "hereticos, schismaticos et paganos". Astfel, este posibil ca prezenŃa în Sibiu a fraŃilor minoriŃi să aibă legătură şi cu planul de convertire la catolicism a românilor ortodocşi schismatici.159 Greavii sau patriciatul primar, de tip grebial, la conducerea Sibiului Cel mai vechi document al Sibiului, datând din anul 1292 (şi care consemna cedarea bisericii azilului fraŃilor ordinului Sf. Spirit), face pomenire de iudices, iurati ac tota communitas villae Cybiniensis. Alte documente ulterioare fac referire la universitas civium, respectiv la communitas iuratorum de Cibinio, "prin aceasta înŃelegându-se o uniune constituită pe baze corporative a juraŃilor aleşi dintre cetăŃenii cu drepturi depline, aşa cum s-a dezvoltat ea în vest începând din secolul al XII-lea".160 Timp de mai bine de 150 de ani de la înfiinŃarea Sibiului, documentele nu pomenesc numele nici unui sibian (cu excepŃia comitelui Iwachinus - Ioachim, amintit mai sus). Totuşi, numele localităŃii este derivat de la un anume Hermann, considerat de istorici drept erou eponim al Sibiului. Chiar şi locuitorii Sibiului medieval îl considerau pe acest Hermann drept întemeietorul aşezării, astfel că i-au aşezat acestuia o statuie în faŃa PorŃii Cisnădiei161 (undeva în parcul din faŃa actualului hotel Bulevard, spaŃiu care purta, de altfel, numele de PiaŃa Hermann). Este probabil ca tradiŃia colectivă a vechilor sibieni să conŃină un sâmbure de adevăr şi Hermann să fi fost într-adevăr locatorul sau greavul care i-a condus pe colonişti în noua lor patrie. 158

Al. Avram şi Ioan Bucur, op. cit., p. 35-36 şi 88. Petre Muntean Beşliu, Biserici dispărute…, p. 25-26. 160 G. Gündisch, Patriciatul din Sibiu în Evul Mediu, p. 129. 161 L. Reissenberger, Über die ehemaligen Befestigungen von Hermannstadt, în "Archiv des Vereins...", vol. 29, partea II, Sibiu, 1900, p. 337-339; E. Sigerus, Vom alten Hermannstadt, I, p. 149, II, p. 128. 159

45

După cum am arătat într-alt loc, printre primii hospites s-au aflat şi unii reprezentanŃi ai micii nobilimi, precum şi o pătură destul de numeroasă de aşa-numiŃi greavi (Gräfen). Datorită lipsei izvoarelor din epoca întemeierii primelor aşezări de colonişti, cunoaştem foarte puŃine lucruri despre funcŃia socială a greavilor din acea vreme. Thomas Nägler nu îi consideră nici Ńărani, nici nobili,162 afirmând că "ei au jucat un rol deosebit în perioada aşezării saşilor în Transilvania"163. Ei i-au condus pe hospites în noua patrie şi tot ei au purtat tratativele cu regalitatea maghiară pentru acordarea de privilegii obştilor de colonişti. În literatura istorică au existat mai multe dispute cu privire la originea greavilor, la caracterul şi funcŃia lor socială164 Noile rezultate istorice au stabilit că cei mai mulŃi greavi au provenit din rândurile slujbaşilor (cunoscuŃi sub numele de ministeriali), aflaŃi în serviciul principilor şi ai regilor germani.165 Datorită rolului pe care l-au deŃinut în perioada colonizării, greavii au avut o situaŃia privilegiată faŃă de restul locuitorilor, manifestată prin alocarea de sesii mai mari în cadrul obştilor, precum şi prin anumite drepturi şi monopoluri (ca de exemplu cel al morăritului ori al cârciumăritului). Cu siguranŃă că în cele mai multe comunităŃi ei au deŃinut rolul de reprezentanŃi ai locuitorilor în relaŃia cu autoritatea de stat şi apoi cu autorităŃile săseşti de pe pământul regal. Practic, greavii au fost conducătorii obştilor. Ei au îndeplinit în secolul XIII-XIV funcŃia de judecători ai satelor. Totodată, fiecare scaun din Provincia Sibiului şi din Cele Două Scaune au deŃinut câte un greav scăunal, cu competenŃe lărgite şi pentru acele localităŃi care nu aveau propriul lor greav166. Cu timpul, greavii au reuşit să-şi transmită funcŃia urmaşilor direcŃi, prin moştenire. Prin urmare, locuitorii au pierdut cu timpul orice influenŃă în numirea greavului judecător.167 Acest fapt era însă compensat de dreptul locuitorilor de a-l alege a administrator (villicus), echivalentul de azi al primarului.168 Datorită faptului că "în Transilvania apariŃia vieŃii urbane este rezultatul unei dezvoltări lente a unor aşezări rurale libere, cu o poziŃie geografică favorabilă", greavii au alcătuit şi în aşezările care vor deveni oraşe prima pătură

162

Thomas Nägler, Wesenzüge des sächsischen Gräfertums..., p. 93. Ibidem, p. 217. 164 A se vedea Thomas Nägler, Wesenzüge des sächsischen Gräfertums…, p. 89-100, unde sunt trecute în revistă rezultatele istoriografiei problemei originii gravilor. 165 Thomas Nägler, Wesenzüge des sächsischen Gräfertums…, p. 93; Geschichte der Deutschen..., p. 53. Aceşti "ministeriali" au fost în Germania slujbaşi feudali care au reuşit să devină reprezentanŃii nobililor feudali pe cuprinsul domeniului şi deci mijlocitorii între Ńărani şi feudali (deşi statutul lor social a rămas tot acela de şerbie). Ulterior, datorită serviciului lor militar, o parte dintre aceşti slujbaşi au reuşit să intre în categoria nobilimii teritoriale – Territorialadel (Christian Roedig, Machtvolle Könige: die ersten Salier, în "Deutsche Geschichte", vol. II, Bertelsmann Lexikon Verlag, 1993, p. 22; Hartmut Boochmann, Einführung in die Geschichte des Mittelalters, ed. IV, München, 1988, p. 38). 166 G. Ed. Müller, Die Gräven des Siebenbürger..., p. 147-148. 167 Cu toate acestea, nu se poate vorbi de o insituŃie a greavilor ereditari (Erbgrafentum), conform G. Gündisch, Sächsisches Leben..., p. 55. 168 După cum arată G. Müller, diferenŃele dintre funcŃiile de greav şi administrator au constat, în primul rând, în faptul că administratorul era ales, în timp ce greavul deŃinea demnitatea sa întreaga viaŃă, funcŃia revenind de cele mai multe ori urmaşilor săi; în al doilea rând prin faptul că administratorul deŃinea dreptul de judecată doar a pricinilor mărunte. (G. Ed. Müller, Die Gräven des Siebenbürger..., p. 136-138). 163

46

conducătoare.169 Este şi cazul Sibiului. Pe parcursul secolului al XIV-lea, greavii sibieni au fost cei care au susŃinut la Curte cererile localităŃii şi ale provinciei, au negociat noi drepturi şi au obŃinut confirmarea unora mai vechi. Greavii Gobelinus şi Nicolaus, de exemplu, au intervenit cu hotărâre în neînŃelegerile dintre capitlurile săseşti şi conventul din Alba Iulia. În fruntea obştii sibiene, greavii au năvălit în biserica Sf. Mihail din reşedinŃa episcopală catolică din Ardeal.170 În acŃiunea de apărare a vechilor drepturi, greavii sibieni au primit sprijinul întregii pături grebiale din aşezările de colonişti din sudul Ardealului, astfel că în fruntea saşilor răsculaŃi din anul 1324 s-a aflat tot un greav, Henning din Petreşti. Odată cu trecerea timpului, greavii au considerat insuficientă funcŃia de judecători, astfel că au năzuit şi spre alte funcŃii de conducere. Dat fiind faptul că baza lor economică a constituit-o încă de la început proprietatea asupra unor pământuri şi case din vatra localităŃilor lor, au încercat ulterior să acapareze latifundii şi în alte localităŃi (unele aflate în comitatele nobiliare).171 Prin aceasta au deŃinut un rol deosebit de important în continuarea procesului de colonizare a saşilor în Transilvania (cea mai importantă activitate în acest sens a fost întreprinsă de familia greavilor din Câlnic, căreia i se datorează aşezarea saşilor în Podişul Secaşelor172). În acelaşi timp însă, greavii au încercat să aservească populaŃia Ńărănească din aşezările la cârma cărora se aflau, ceea ce le-a reuşit doar în parte, anume în aşezările din comitatele nobiliare. Aşadar, aspiraŃiile multor greavi a fost aceea de a intra în rândurile nobililor. Şi într-adevăr, nu puŃini au fost absorbiŃi în naŃiunea nobiliară din Ardeal. În schimb alŃi greavi au renunŃat, în a doua jumătate a secolului al XIII-lea, la simpla exploatare a proprietăŃilor funciare, preferând să-şi plaseze veniturile în întreprinderi montanistice şi comerciale.173 Au ştiut profita de importantul potenŃial economic al Sibiului. Chiar regele Carol Robert a sporit importanŃa economică a localităŃii, prin înfiinŃarea aici, în anul 1325, a celei dintâi monetării din Transilvania, care bătea o monedă de argint în greutate de 0,975 gr.174

3. Satul lui Hermann devine oraş Marea criză demografică de la mijlocul secolului al XIV-lea şi urmările asupra vieŃii economice Mijlocul secolului al XIV-lea constituie un moment de cotitură în istoria continentului european. Faza de expansiune economică, care a debutat la mijlocul secolului al XI-lea (aşa-numitul "Zbor al Europei"), lua sfârşit.175 Începând cu 169

K. G. Gündisch, Patriciatul orăşenesc al BistriŃei, p. 149. G. Gündisch, Patriciatul din Sibiu..., p. 130. 171 Th. Nägler, Wesenzüge des sächsischen Gräfertums in Siebenbürgen, în "Muzeul Brukenthal. Studii şi comunicări", an. XIX, 1975, p. 97. 172 Idem, Aşezarea saşilor în Transilvania, Bucureşti, 1992, p. 164-165. 173 K. G. Gündisch, Patriciatul orăşenesc al BistriŃei, p. 152. 174 A. Dumitrescu-Jippa, N. Nistor, Sibiul..., p. 40. 175 H. Boockmann, op. Cit., p. 19. 170

47

primele decenii ale secolului al XIV-lea, întregul continent a cunoscut o lungă perioadă, de peste o sută de ani, de dezastre naturale, dezordini şi crize. Între anii 1313-1317 populaŃia a trebuit să suporte o foamete generală, cauzată de calamităŃi naturale, ceea ce a avut drept efect scăderea rezistenŃei organismului la atacurile bolilor. Au început curând să apară cumplite epidemii, cea mai groaznică fiind ciuma neagră, care, adusă (în octombrie 1347) din Orient în sudul Italiei, s-a răspândit cu repeziciune, în numai patru ani, în întreaga Europă (în FranŃa a ajuns în anul 1349, în Anglia în 1350, în Scandinavia, Lituania şi Polonia în 1351, iar în Rusia un an mai târziu). Epidemia a revenit, cu aceleaşi rezultate catastrofale, în anii 1360 şi 1371. În unele regiuni, epidemiile au redus numărul locuitorilor la jumătate sau chiar mai mult. La un secol după izbucnirea marii ciume, populaŃia FranŃei scăzuse cu 38 %, a Italiei cu 27%, a Germaniei şi Scandinaviei cu 25 %, în timp ce în Polonia, Lituania şi Ungaria (Ńări cu număr redus de aglomeraŃii urbane) cu doar 3%.176 Această scădere demografică a avut repercusiuni considerabile asupra vieŃii economice. Întrucât numărul producătorilor şi a consumatorilor nu mai era acelaşi, preŃurile produselor agricole, în creştere continuă până la mijlocul secolului al XIV-lea, au înregistrat o scădere de aproximativ 50 %. (situaŃia se va ameliora în jurul anului 1500, când preŃurile au început să crească vertiginos, de aproximativ 386% până la 1590). Scăderea accentuată a preŃurilor produselor agricole din a doua jumătate a secolului al XIV-lea a provocat mari pierderi celor care se ocupau cu agricultura (fie că erau simpli Ńărani, fie nobili latifundiari). Aceste schimbări economice europene au afectat şi societatea transilvăneană. În aşezările cu o puternică pătură de meşteşugari, aceştia şi-au pierdut faŃă de agricultură şi puŃinul interes pe care îl mai avuseseră, orientându-se exclusiv spre dezvoltarea meşteşugurilor. Aşezările de agricultori au sărăcit, în timp ce veniturile localităŃilor meşteşugăreşti au crescut considerabil. Iar rezultatul a fost o migrare "de la Ńară la oraş". PopulaŃia centrelor meşteşugăreşti a crescut considerabil, ele deosebindu-se tot mai mult de localităŃile rurale înconjurătoare. Astfel, între anii 1400-1500, populaŃia Sibiului a crescut de la 2400 la 5500 locuitori, cea a Braşovului de la 4000 la 8000, cea a Sighişoarei de la 1900 la 2900, a BistriŃei de la 1200 la 3000 şi a Mediaşului de la 1200 la 1600. Tot în anul 1500, Clujul avea 7000 de locuitori. În schimb, populaŃia oraşelor Sebeş şi Orăştie, în jurul cărora se aflau puŃine sate libere săseşti (din care să sosească noi cetăŃeni), a scăzut cu mai mult de jumătate, astfel că în anul 1500 ele aveau aproximativ 1000 locuitori.177

Construirea cetăŃii, ridicarea Sibiului la rang de oraş şi înfiinŃarea funcŃiei de primar Noile transformări prin care trecea Sibiul i-au determinat pe regii maghiari Carol Robert şi Ludovic cel Mare să-i îndemne pe locuitori să treacă la ridicarea unei cetăŃi mai mari şi mai întărite. Într-adevăr, între anii 1357-1366 au fost ridicate 176 177

Ovidiu Drimba, Istoria culturii şi civilizaŃiei, vol. IV, Bucureşti, 1995, p. 22-23. P. Niedermaier, Siebenbürgische Städte, p. 82-83.

48

zidurile care înconjurau colina din partea de sus a localităŃii. Detaşându-se din centura a doua, în apropierea scărilor din PiaŃa Aurarilor, noile întărituri treceau prin spatele imobilelor de pe latura de nord a actualei străzi Avram Iancu, înconjurau pe la est şi sud-est mănăstirea Ursulinelor de pe strada General Magheru şi se îndreptau în lungul străzii Manejului, până în faŃa Spitalului de pe strada MaternităŃii. De aici, centura de ziduri schimba direcŃia în lungul străzilor MaternităŃii şi CetăŃii, până la fosta cazarmă din PiaŃa Unirii, apoi tăia piaŃa, continuând pe locurile libere, pe care se găsesc astăzi Spitalul de Pediatrie şi Biblioteca ASTRA, trecea prin curtea Şcolii Generale nr. 15, prin spatele caselor de pe latura de nord a străzilor Alexandru Sahia şi Centumvirilor şi făcea legătura cu vechea centură, la Liceul Brukenthal, din curtea catedralei evanghelice. Noua cetate cuprindea o suprafaŃă de 44 ha.178 ExistenŃa zidurilor de apărare a unei localităŃi îndreptăŃea ca aceasta să fie ridicată oficial la rang de oraş. Într-un document din anul 1357, juraŃii localităŃii, adică membrii Magistratului sau ai Sfatului, nu fuseseră denumiŃi cives sau cetăŃeni, ci doar Burgenses de Cibinio, ceea ce dovedeşte că în acel an, Sibiul era considerat doar un târg. Dar în 1366, anul în care s-au încheiat lucrările de ridicare a zidurilor din jurul locuinŃelor de pe terasă, apare pentru prima dată menŃionată documentar denumirea de Hermannstadt (Oraşul lui Hermann). Pe de altă parte, în acelaşi an a fost atestată pentru prima dată şi funcŃia de primar orăşenesc – Bürgermeister.179 Această funcŃie a apărut pe lângă cea existentă din vechime, anume cea a administratorului economic (Stadthann, villicus). Acesta din urmă supraveghea activitatea economică a oraşelor, fiind în acelaşi timp şi conducătorul poliŃiei locale. Primarul avea drept sarcină conducerea administraŃiei financiare, el trebuind să prezinte la sfârşitul fiecărui an un bilanŃ contabil. FuncŃia de primar a fost mai târziu înfiinŃată şi la Sighişoara (în 1393), precum şi la Mediaş (unde, în anul 1552, după înălŃarea zidurilor cetăŃii şi ridicarea acestei localităŃi la rang de oraş, funcŃia de administrator economic a dispărut, ea fiind înlocuită cu cea de primar – Bürgermeister). Oraşele Braşov, BistriŃa, Sebeş şi Orăştie nu au avut primari (totuşi funcŃia a existat la Braşov, în mod provizoriu, între anii 1415-1549), căci aici judecătorii (juzii) orăşeneşti au acumulat şi îndatoririle primarilor, iar la BistriŃa, funcŃia de administrator nu a existat niciodată. Alături de primar, la conducerea oraşului se afla Sfatul sau Magistratul. Acesta era format de obicei din 12 membri, aleşi la început de toŃi cetăŃenii posesori de imobile. El supraveghea întreaga administraŃie, avea dreptul de a emite statute ale oraşului şi ale breslelor (fiind aşadar un fel de organ legislativ şi executiv). Totodată, magistratele orăşeneşti erau şi organele de conducere ale scaunelor sau districtelor, magistratul din Sibiu fiind, în acelaşi timp, şi organul de conducere a UniversităŃii naŃiunii săseşti, între sesiunile adunărilor generale (totodată, mai târziu, în anul 1661, magistratul din Sibiu a primit dreptul să trimită, 178 179

A. Dumitrescu-Jippa, N. Nistor, Sibiul..., p. 74-75 şi p. 77. E. Sigerus, Chronik..., p. 2.

49

în numele întregii naŃiuni săseşti, deputaŃi la Dieta Principatului, atunci când aceasta era convocată în grabă).180

Bresle meşteşugăreşti şi comercianŃi Dar nu doar centura de apărare oferea unei localităŃi rangul orăşenesc. După cum arată istoricul Thomas Nägler, "elementul caracteristic al unui oraş în acea vreme nu era mărimea lui, nici consemnarea lui ca atare în documente, nici prezenŃa unor construcŃii de apărare, ci în primul rând mutaŃia economică"181, anume separarea masei de meşteşugari din rândurile păturii de agricultori. De fapt, motivul construirii cetăŃii l-a constituit apărarea produselor meşteşugarilor de posibilele primejdiile din afară. Tehnica de producŃie se îmbunătăŃise, iar numărul ramurilor meşteşugăreşti s-a mărit. Astfel a apărut necesitatea reunirii meşteşugarilor în asociaŃii. În acest fel au apărut breslele, formate din meşteri patroni, calfe şi ucenici, care aparŃineau aceleiaşi branşe sau înrudite, având interese comune. În anul 1376, la propunerea episcopului Goblinus al Transilvaniei a fost emisă, de către cancelaria regelui Ludovic, o reglementare unitară pentru breslele din Provincia Sibiului, prilej prin care au fost atestate 19 bresle, care cuprindeau 200 meşteşugari patroni din 25 de branşe de meşteşuguri. "Principiul care a stat la baza statutelor breslelor a fost obligaŃia ca fiecare patron meşteşugar să facă parte din breasla meşteşugului respectiv, obligaŃie prin care forurile conducătoare şi autorităŃile administrative aveau posibilitatea să supravegheze producŃia mărfurilor, normarea, calitatea şi vânzarea lor, să excludă concurenŃa unor meşteşugari de la oraşe şi sate, atunci când numărul lor creştea şi să protejeze meşteşugarul patron împotriva abuzurilor feudale"182

Din aceste prime statute ale breslelor, rezultă că reglementările practice erau de fapt mai vechi decât data editării statutelor respective. În secolele XIV-XV, ele au contribuit eficient la dezvoltarea tehnicii şi desfacerea produselor.183 Numărul sporit al breslelor şi al membrilor lor a determinat în mod direct apariŃia negustorilor cu preocupări exclusive de comerŃ. Interesele unor meşteşugari bogaŃi se interferau cu cele ale comercianŃilor, prin sistemul devenit 180

G. Gündisch, Sächsisches Leben..., p. 53. Până în anul 1795, primarul din Sibiu a fost, alături de judele regal din aceeaşi localitate, cel de-al doilea funcŃionar al UniversităŃii naŃiunii săseşti, având în competenŃa sa soluŃionarea problemelor financiare. În anul 1495 a fost înfiinŃat un al doilea organ colectiv de conducere a Sibiului, anume Centumviratul, alcătuit din aproximativ 100 de persoane (prima dată Centumviratul a fost instituit la Cluj, anume în anul 1458). Motivul apariŃiei acestui consiliu local lărgit l-a constituit nemulŃumirea majorităŃii meşteşugarilor din clasa de mijloc faŃă de rolul covârşitor deŃinut de patriciatul bogat în conducerea oraşelor. În acest fel, Centumviratul a reprezentat interesele cetăŃenilor din clasa de mijloc, cel din Sibiu având dreptul de a-i alege pe primar, administratorul economic şi judele scăunal (Geschichte der Deutschen…, p.52-53 şi 89; G. D. Teutsch, op. cit., p. 184). 181 Th. Nägler, Aşezarea…, p. 209. 182 A. Dumitrescu-Jippa, N. Nistor, Sibiul..., p. 41 şi p. 44. 183 Carol Göllner, Lupta socială în oraşele din Transilvania în epoca feudalizmului dezvoltat şi participarea plebei săseşti la răscoalele iobagilor, în "Studii de istorie a naŃionalităŃii germane şi a înfrăŃirii ei cu naŃiunea română", I, Bucureşti, 1976, p. 232.

50

uzual în acea vreme, a cumpărării en gros şi stocării materiilor prime necesare exercitării meşteşugului respectiv. Această monopolizare a materiilor prime oferea posibilitatea unor venituri sporite, prin vânzarea la un preŃ mai mare, iar pe de altă un mijloc de presiune asupra meseriaşilor mai săraci din oraş. Cu timpul, aceşti meşteşugari bogaŃi au renunŃat cu totul la exercitarea meseriei lor, dedicându-se exclusiv afacerilor comerciale.184 În derularea comerŃului, oraşele săseşti din sudul Transilvaniei au profitat şi de poziŃia lor geografică, de apropierea lor de graniŃa cu łara Românească. În anul 1382, Sibiul a dobândit dreptul de depozit (ius stapuli), astfel că toŃi comercianŃii străini erau datori să desfacă mărfurile, în cantităŃile solicitate, la Sibiu, şi numai după aceea aveau permisiunea să-şi ofere mărfurile şi în alte locuri. Un an mai târziu, regina Elisabeta a Ungariei a interzis tuturor negustorilor străini activitatea comercială pe teritoriul Sibiului şi tranzitul mărfurilor spre łara Românească. Însă, între unele oraşe săseşti s-a ajuns la o concurenŃă acerbă în desfacerea mărfurilor, exemplul cel mai grăitor fiind acela al rivalităŃii dintre Braşov şi Sibiu. Dacă activitatea comercianŃilor din BistriŃa a fost orientată mai mult spre Moldova de nord, iar a celor din Sibiu spre łara Românească, Braşovul a obŃinut cu timpul întâietatea în ambele Ńări şi a reuşit să-i excludă pe sibieni aproape cu totul din comerŃul cu Moldova. De aceea, în anul 1412, regele Sigismund le-a poruncit braşovenilor să respecte privilegiile date negustorilor sibieni privind comerŃul cu łara Românească.185 RelaŃiile comerciale dintre oraşele săseşti din Ardeal şi cele două Ńări româneşti extracarpatice se datorau caracterului complementar al comerŃului dintre aceste Ńări. łara Românească şi Moldova exportau în Transilvania peşte, vite, porci, oi, cai, piei, blănuri, lână, seu, slănină, brânză, miere, ceară, vin, mied, uneori şi cereale. Transilvania exporta în celelalte două Ńări materii prime, îndeosebi metale, unelte meşteşugăreşti şi agricole, arme, postavuri şi pânzeturi, obiecte de îmbrăcăminte şi încălŃăminte, apoi medicamente, materiale şi instrumente de scris, cărŃi, obiecte de cult sau chiar unele articole alimentare.186

Noul patriciat la conducerea Sibiului MutaŃiile economice din societatea sibiană nu puteau să nu aibă urmări asupra păturii conducătoare a localităŃii. Greavii, cei care s-au aflat la conducerea localităŃii şi care se mărginiseră doar la exploatarea proprietăŃilor funciare, au fost împinşi spre periferia vieŃii economice, fiind oarecum depăşiŃi de evenimente. "La sfârşitul secolului al XIV-lea se impune în conducerea oraşului un patriciat nou, format din negustori şi meşteşugari (...) Această trecere a conducerii oraşului din mâinile nobiliare (ale greavilor – n.a.) în cele ale unui patriciat nou are loc, ca şi în alte oraşe, treptat, cu adaptări, fără adânci zguduiri".187

184

K. G. Gündisch, Patriciatul orăşenesc al BistriŃei, p. 157. Th. Nägler, Românii şi saşii până la 1848, Sibiu, 1997, p. 100-106. 186 Radu Manolescu, Legăturile economice între łările Române în secolele XIV-XVI, în "Studii de istorie a naŃionalităŃii...", p. 218. 187 Carol Göllner, Lupta socială în oraşele din Transilvania..., p. 236. 185

51

Din documentele sibiene din a doua jumătate a secolului al XIV-lea reiese că noua pătură de meşteşugari şi comercianŃi au exercitat o influenŃă din ce în ce mai mare asupra destinelor Sibiului (între 1351-1400 au fost emise 40 de acte care se referă exclusiv la problemele negustorimii sibiene). În aceeaşi perioadă apar în documente şi primele nume de familii nenobile, care fac parte din pătura conducătoare a oraşului şi care intervin la Curte pentru rezolvarea unor probleme importante ale comunităŃii. Istoricul Gustav Gündisch a analizat cea mare parte din aceste nume, stabilind că este vorba de nume de familie date după meserii sau provenite din porecle. Noua pătură de comercianŃi şi întreprinzători nenobili era însă obligată să împartă conducerea oraşului şi a provinciei cu vechile familii de greavi. Cu toate acestea, noii întreprinzători au vizat, încă de la început, funcŃia de primar – Bürgermeister, precum şi pe cea de administrator (vilic): Cei trei primari cunoscuŃi din perioada 1366-1380 provin din această nouă pătură socială. Totuşi, timp de mai bine de 100 de ani, funcŃiile de jude regal şi de jude scăunal au fost monopolizate tot de greavi.188 Este oarecum de înŃeles că atunci când numeau juzii regali, monarhii unguri îşi alegeau candidaŃii din rândurile nobilimii săseşti, anume din cea a greavilor. Autoritatea de care se bucurau încă greavii în societatea săsească se poate vedea din faptul că reprezentanŃii localităŃilor din scaune alegeau în funcŃia de jude scăunal tot greavi (deşi trebuiau realeşi la fiecare doi ani).189

Înlăturarea greavilor. Dreptul noului patriciat de alegere a juzilor regali Pentru a Ńine pasul cu evoluŃia vremii, greavii au fost nevoiŃi să se implice tot mai mult în activităŃi comerciale. Astfel, cei care nu au ales să se mute în comitate, unde dobândiseră bunuri nobiliare, au intrat în relaŃii de afaceri şi în legături matrimoniale cu negustorimea bogată a oraşului, fiind, în cele din urmă, absorbite de aceasta.190 Aşa că, treptat, instituŃia greavilor a dispărut în a doua jumătate a secolului XV şi începutul celui următor.191 Încercarea greavilor de a se constitui într-un fel de clasă nobiliară săsească, aservindu-şi satele în care îşi exercitau funcŃia, a dat greş. Ultima lor afirmare pe plan politic a avut loc în anul 1467 când mai mulŃi greavi saşi s-au lăsat atraşi de nobilii unguri într-o răscoală îndreptată împotriva regelui Matia Corvinul. Răscoala viza apărarea intereselor nobilimii, astfel că participarea unor greavi saşi nu era contrară intereselor naŃiunii săseşti. Regele Matia a reprimat însă rapid răscoala. Oraşele Cluj şi Sibiu au fost ocupate, iar mai mulŃi conducători (printre care şi greavi saşi) au fost decapitaŃi sau traşi pe roată.192

188

G. Gündisch, Patriciatul din Sibiu..., p. 130 şi 132-133. Müller, Die Gräven des Siebenbürger Sachsenlandes, în "Festschrift D. Dr. Fr. Teutsch", Sibiu, 1931, p. 148-155. 190 G. Gündisch, Patriciatul din Sibiu..., p. 130 şi 132-133. 191 În acest fel, instituŃia greavilor se aseamănă foarte mult cu cea a cnezilor români din Transilvania (Nägler 1975, p. 100; G. Gündisch, Sächsisches Leben..., p. 56). 192 Carol Göllner, Im Kampf für Freiheit und Recht, în "Geschichte der Deutschen...", p. 94-95. 189

52

Participarea greavilor la această mişcare a fost şi cântecul lor de lebădă. Regele Matia, care ştia să aprecieze importanŃa politică şi militară a oraşelor, a ajuns la înŃelegere cu noul patriciat orăşenesc, mai ales că încă în 1464 acordase comunităŃii sibiene dreptul de a-şi alege judele regal. După înăbuşirea răscoalei, în anul 1469, regele a acordat acest drept şi Celor Două Scaune (Mediaş-Şeica). Iar printr-o diplomă din 28 septembrie 1469 a permis saşilor din Cele Şapte plus Cele Două Scaune să-i alunge pe juzii regali numiŃi de el (desigur, această măsură nu mai era necesară în Sibiu, unde exista din 1464 un jude ales) şi să-şi numească proprii juzi. În 1477, Matia Corvin a emis o nouă diplomă referitoare la dreptul de alegere a juzilor regali, dar numai pentru provincia Sibiului (cele Şapte Scaune), deci fără să specifice ceva similar pentru provincia Mediaşului (cele Două Scaune). Tot acum, regele a proclamat dreptul său de a întări alegerea făcută. În anul 1490, regele Vladislav II a reconfirmat dreptul sibienilor de a-şi alege judele regal care purta şi funcŃia de comite al naŃiunii săseşti, fiind din acest motiv ales pe viaŃă193 Această înlocuire a greavilor de la conducerea organizaŃiilor teritoriale săseşti de către patriciatul orăşenesc şi generalizarea dreptului de liberă alegere a juzilor au contribuit la formarea UniversităŃii saşilor, care asigura autonomia administrativ-teritorială a scaunelor săseşti.194 Totodată, trebuie atrasă atenŃia asupra faptului că datorită acestor măsuri s-a ajuns ca societatea de pe Fundus Regius să se deosebească total de cea din comitate şi să aibă o evoluŃie diferită decât cea din Secuime. În scaunele şi districtele săseşti, pătura nobiliară a fost înlăturată, toŃi locuitorii devenind egali în faŃa legii. Desigur, au existat şi diferenŃe sociale, dar acestea aveau la bază diferenŃa de avere. Însă soarta săracilor de pe Fundus regius nu a fost niciodată similară cu cea a iobagilor din comitate, iar munca pe care o prestau era plătită şi nu considerată robotă.195

193

G. D Teutsch 1925, p. 182. Pe baza acestor dipome din anii 1469 şi 1477, oraşele Sighişoara şi Sebeş au deŃinut dreptul de alegere a judelui regal. Alegerea se făcea anual (spre deosebire de Sibiu, unde judele era ales pe viaŃă). În scaunele care aveau ca reşedinŃă târguri, nu a putut fi respectat de la început dreptul de alegere a juzilor regali. Neavând candidaŃi pe care să-i propună pentru a fi întăriŃi de rege, locuitorii din Rupea, Nocrich, Cincul Mare şi Miercurea au fost nevoiŃi să accepte juzi numiŃi de rege sau chiar de oraşul Sibiu. Abia în a doua jumătate a secolului XVI au existat juzi regali aleşi în aceste scaune. În schimb, cazul scaunului Orăştie este mai deosebit. Datorită decăderii acestei localităŃi după invazia turcilor din 1421, locuitorii din Orăştie au fost nevoiŃi să împartă dreptul de alegere a judelui regal cu celelalte localităŃi din scaun (deşi ei aveau dreptul de a-i alege pe juzii scăunali şi orăşeneşti). Abia în 1545 au reuşit să-şi aleagă singuri judele regal. 194 Carol Göllner, Lupta socială în oraşele din Transilvania..., p. 244-245. 195 Astfel, concepŃia romantică, larg răspândită printre saşi în ultimile secole, conform căreia întreaga populaŃie săsească de pe Fundus Regius a fost de la începuturi egală ("Wo gibt´s ein adliger Geschlecht, da keiner Herr und keiner Knecht?" - "Unde există vreo spiŃă de nobil, aici nici un domn şi nici un iobag?", suna textul unui cântec popular săsesc), a fost infirmată de cercetările din ultimile decenii (Ernst Wagner, Geschichte der Siebenbürger Sachsen. Ein Überblick, Thaur bei Innsbruck, ed. VI, 1990, p.15).

53

Mari întreprinzători sibieni şi locuinŃele lor Victoria noilor îmbogăŃiŃi din Sibiu asupra vechilor familii de greavi nu ar fi fost posibilă, dacă cei dintâi nu ar fi fost angrenaŃi în afaceri cu pronunŃat caracter precapitalist, în asociaŃie cu mari întreprinzători din Apusul Europei. BogăŃia Sibiului în Evul Mediu s-a datorat doar parŃial comerŃului. După cum arată şi G. Gündisch, "de la 1340 în Sibiu au existat, în esenŃă, patru domenii producătoare de câştig, care au dus la acumularea marilor averi. Cea mai mare pondere o înregistrează comerŃul en-gros şi cel la mare distanŃă, care îşi atinge apogeul începând din a doua jumătate a secolului al XV-lea şi până după 1500. În mai multe rânduri se ajunge la asocieri şi, în locurile de desfacere mai mari, se întreŃin angajaŃi proprii, aşa cum va face mai târziu Peter Haller. Un alt câmp de activitate pentru întreprinzători este cel furnizat de cămara monetară şi minieră din Sibiu, căreia îi revenea atât prelucrarea minereurilor extrase, cât şi colectarea (cementum) metalelor nobile, aur şi argint, rezultate (...). Este posibilă ca de la această cameră să fi pornit iniŃiativa de a pătrunde şi în minerit, deşi cele mai apropiate zăcăminte de minereu se aflau la o distanŃă de peste 100 de km (...) Profituri mai mari se puteau apoi obŃine din administrarea şi arendarea altor venituri regale, cum ar fi sarea şi vămile transilvane. Pentru a ajunge la ele, era însă nevoie, în afară de un însemnat capital, şi de o mai mare influenŃă politică, de care doar cei mai importanŃi dintre aceşti întreprinzători se bucurau".196

Nu este deci de mirare că o mare parte din aceşti mari întreprinzători nu au fost localnici, ci mari investitori şi bancheri apuseni, care, prin infuzia de capital în Sibiu, au contribuit într-o mare măsură la prosperitatea oraşului. MulŃi astfel de investitori străini au primit în arendă cămara monetară şi minieră din Sibiu, ei ajungând ulterior dregători însemnaŃi în Sibiu, primari ori juzi regali (precum Thomas Altemberger, Nikolaus Proll, Johannes Lulay, Marc Pemfflinger şi Petrus Haller197), fiind interesaŃi apoi să pătrundă şi în afaceri miniere în MunŃii Rodnei, înregistrând venituri imense.198 În acest fel, viaŃa oraşului de pe Cibin a căpătat un puternic caracter cosmopolit. Au apărut clădiri impunătoare, locuinŃe ale celor mai de frunte cetăŃeni ai localităŃii. Istoricul Gustav Gündisch, în studiul său despre patriciatul sibian, a analizat locurile de baştină al unor mari întreprinzători sibieni. A constatat că mulŃi au venit din Buda, unde exista o importantă colonie de germani. Marile familii Pemfflinger şi Haller se trag din capitala Ungariei. Tot prin Buda este posibil să fi pătruns în Sibiu mai mulŃi finanŃişti italieni. Matthaeus Baldi, de exemplu, a sosit la Sibiu în ultimul sfert al secolului al XIV-lea, devenind administratorul sării din Ocna Sibiului şi comite al monetăriei sibiene. Intrarea sa în patriciatul sibian s-a 196

G. Gündisch, Patriciatul din Sibiu, p. 144. G. Gündisch, Deutsche Bergwerksiedlungen in dem siebenburgischen Erzgebirge, în "Aus Geschichte und Kultur...", p. 91-95. 198 K. G. Gündisch, Patriciatul orăşenesc al BistriŃei, p. 165. 197

54

datorat căsătoriei cu fiica bătrânului primar Jakob (şi acesta, la rândul său, unul dintre cei mai mari oameni de afaceri din oraş). În urma acestei căsătorii a devenit cumnat cu un viitor primar al Sibiului, Thomas Trautenberger. În anul 1456, Fiul lui Baldi, Nikolaus de Wagio, a preluat în arendă, împreună cu primarul Oswald Wenzel şi un alt italian, Christophorus Italicus, administrarea monetăriei din Sibiu. Societatea comercială a celor trei întreprinzători a obŃinut dreptul asupra tuturor metalelor nobile exploatate în Ardeal, precum şi asupra extragerii aurului şi argintului din minereul extras.199 Tot de origine italiană a fost şi familia Zanobia, alias Proll. Nicolaus Proll a ajuns în anul 1494 jude scăunal. A preluat mai întâi singur, apoi cu Johannes Lulay, viitor jude regal şi comite al saşilor, arendarea monetăriei. Între 1496-1499 a condus, în calitate de cămăraş, întregul sistem salinar al Transilvaniei, fiind concomitent, în anii 1498-1499, primar al oraşului. Comerciant la scară europeană de postav şi cuŃite, a lăsat în urmă o avere însemnată în bani lichizi, bijuterii, case, vii în Sibiu, Sebeş, Aiud şi Cluj. Alături de italieni, s-au stabilit la Sibiu şi germani propriu-zişi. De exemplu, Markus de Nürnberg, expertul financiar al regelui Sigismund de Luxemburg, a ales, după 1400, să se stabilească la Sibiu, devenind comite al cămării miniere. Tot din Germania provine şi familia Trautemberger care a dat, după 1420, un primar (Thomas) şi un jude regal (Antonius) la Sibiu. Un alt jude regal (între 1439-1455), Johannes Lemmel, fost omul de încredere în probleme financiare ale regelui Albrecht II de Habsburg, a venit la Sibiu de la Bamberg. Altă familie de origine germană a fost Armbruster. Mathias, care făcea parte din a doua generaŃie sibiană, s-a implicat în afaceri miniere. A strâns o avere atât de însemnată, încât a putut fi preocupat, după 1526, să dobândească domeniul Hunedoarei (cu 123 de sate). O altă zonă din care au imigrat întreprinzători a fost Boemia şi Polonia. Din prima regiune provine primarul Oswald Wenczel, care s-a aflat temporar la conducerea monetăriei. Din Polonia a sosit la Sibiu familia Hecht. Un strămoş al vestitului primar sibian din această familie a fost, în 1411, primar în Gdansk (Danzig), iar un altul este cunoscut ca locuitor al oraşului moldovenesc Baia (se poate însă să existe şi o coincidenŃă de nume). Primarul sibian Georg Hecht a fost negustor, arendaş al cămării miniere din Baia de Arieş şi al monetăriei din Sibiu. Tot din Polonia este originar şi Nicolaus Russe sau Reusze, ales în anul 1454 jude scăunal, iar în 1468 primar (în 1467 a avut un rol decisiv în obŃinerea amnistiei din partea regelui Matia Corvin, după participarea greavilor saşi la răscoala antiregală, amintită mai sus). Pe lângă aceşti imigranŃi, a existat şi un patriciat orăşenesc autohton, alcătuit din primarii Johannes Ferl, Jakob Sachs, Nicolaus Pfeffersack şi Ladislau Henlini, apoi juzii regali Johannes Flaschner, Laurentius Turold, Melchior Aurifaber şi Nicolaus Siglauer.200

199 200

G. Gündisch, Patriciatul din Sibiu, p. 133-135. Ibidem, p. 136-139.

55

Tot un ardelean autohton trebuie considerat şi Thomas Altemberger, unul dintre cei mai importanŃi conducători ai Sibiului. Numele său arată că se trăgea dintr-o localitate minieră din MunŃii Apuseni, anume Altenberg (azi Baia de Criş), care, împreună cu localităŃile Abrud, Baia de Arieş şi BăiŃa, a format, în secolele XIV-XVI, aşa-numita uniune de oraşe miniere germane din Apuseni.201 Reîntors după lungi studii la Viena (între anii 1451-1464), a deŃinut un rol important la obŃinerea amnistiei din partea regelui Matia după răscoala din 1467. Trei ani mai târziu a fost ales primar şi a rămas în funcŃie 20 de ani (este primarul sibian cu cea mai mare durată în această funcŃie, din toate timpurile). Iar Michael, unul dintre fiii săi (rezultat din căsătoria cu cea de-a doua soŃie a sa, Praxedis, fiica lui Oswald Wenzel) a ajuns la rândul său primar, în anii 1511-1512. Thomas Altemberger a fost unul dintre întreprinzătorii de frunte ai Sibiului. În anul 1475 era proprietarul a nu mai puŃin de trei case în oraşul de pe Cibin, zece ani mai târziu a mai cumpărat una. A fost, de asemenea, proprietarul mai multor mine din MunŃii Apuseni (în special în Baia de Arieş), precum şi a mai multor proprietăŃi imobiliare în comitate (terenuri arabile, păduri, iazuri, livezi). Din testamentul său, redactat în anul 1485, reiese că deŃinea în jur de 9000 fl., apoi 22 kg de argint, inele de aur în valoare de 54 fl.202 Impresionanta sa avere a acumulat-o atât din afacerile sale, cât şi din arendarea şi administrarea unor venituri regale. Pentru a nu intra în prea multe amănunte, este suficient de amintit faptul că la iniŃiativa sa, cele trei importante oraşe săseşti din Ardeal, Sibiu, Braşov şi BistriŃa, au reuşit, după 1475, arendarea tuturor veniturilor vamale din Transilvania (Vigesima şi Trigesima). A fost un pas deosebit de important în asigurarea autonomiei depline a enclavei săseşti din Transilvania.203 Thomas Altemberger este considerat pe bună dreptate "arhitectul UniversităŃii NaŃiunii Săseşti". În calitatea sa de primar al Sibiului, s-a aşezat în fruntea patriciatului din toate oraşele germane din Ardeal, intenŃionând înfăptuirea unei uniune de oraşe (Städtebund), similară altor astfel de uniuni din Germania204 şi Ungaria. "În Regatul Ungariei, secolul al XV-lea este considerat drept epoca de înflorire a uniunilor orăşeneşti: oraşele tavernicale, conduse de Pesta; comunitatea celor 24 de oraşe ale Ńipserilor (din Ungaria Superioară, azi Slovacia); oraşele miniere din Ungaria Inferioară, apoi oraşele miniere din Apuseni sau oraşele săseşti 201

G. Gündisch, Deutsche Bergwerksiedlungen in dem siebenburgischen Erzgebirge, în "Aus Geschichte und Kultur...", p. 77-90. 202 G. Gündisch, Der Hermannstädter Bürgermeister Thomas Altemberger, în "Aus Geschichte und Kultur...", p. 130-135. 203 Maja Philippi, Autonomie der Teile als Voraussetznung der Universitas. Beispiel Kronstädter Distrikt, în "Gruppenautonomie...", p. 103. 204 Uniunile orăşeneşti din Germania sunt cu un secol mai vechi decât cele din Ungaria şi Transilvania. Desigur, cea mai cunoscută uniune este cea hanseatică (Lothar Häusler, Die Hanse, wirtschaftliche und politische Großmacht im späten Mittelalter, în "Deutsche Geschichte", vol. IV, Bertelsmann Lexikon Verlag, 1993, p. 104-124). Dar în a doua jumătate a secolului al XIV-lea au format şi alte uniuni. În anul 1376 s-au reunit 14 oraşe din Germania Superioară în "Uniunea Suabă". Cinci ani mai târziu a apărut "Uniunea renană". Datorită acestor"uniuni", patriciatul orăşenesc german a reuşit să fie recunoscut de nobilime drept o stare distinctă, cu drept de a participa la dietele imperiale germane (Christian Roedig, Städte und Städtebunde, în Ibidem, vol. V, p. 112-116).

56

din Ardeal". Dintre toate aceste uniuni orăşeneşti din Regatul Ungariei, doar cea a oraşelor săseşti ardelene au reuşit să formeze o unitate politică cu drept de reprezentare ca stare deosebită în Dieta maghiară. Este vorba de deja menŃionata Universitate a saşilor, care a luat fiinŃă mai ales datorită intervenŃiei la Curte şi a relaŃiilor personale ale primarului sibian Thomas Altemberger cu regele Matia Corvinul.205 Thomas Altemberger a dorit să consolideze această unitate politică a saşilor şi prin redactarea, în anul 1481, a celui dintâi cod legislativ săsesc din Ardeal, anume Codex Altemberger. Acesta combina prevederi din drepturile orăşeneşti din Nürnberg, Magdeburg şi Iglau. Însă, datorită faptului că nu se potrivea cu dreptul cutumiar săsesc, acest codice nu a putut fi aplicat la realităŃile societăŃii săseşti, iar importanŃa acestei prime codificări legislative germane din Ardeal a fost în practica juridică doar efemeră.206 Un alt important întreprinzător sibian a fost Markus Pemfflinger. Originar din sudul Germaniei (Suabia), a fost numit în anul 1521, datorită relaŃiilor sale cu regele ungar Ludovic II, în funcŃia de jude regal la Sibiu (şi comite al naŃiunii săseşti), încălcându-se, prin aceasta, prevederile diplomelor emise de Matia Corvin, care acorda sibienilor dreptul de alegere a judelui regal.207 InfluenŃa sa s-a datorat tot investiŃiilor sale masive în exploatarea minieră din Apuseni şi din Rodna208. În anii războiului civil din Ungaria din anii 1527-1538, Pemfflinger a avut un rol deosebit de important în menŃinerea Sibiului în alianŃa habsburgică. Printre ultimii şi poate cel mai important întreprinzător sibian trebuie amintit Petrus sau Peter Haller. Originar din Germania, tatăl său Ruprecht s-a stabilit, în 1480, din Nürnberg la Buda. Unul din fraŃii săi, Paul Haller, a avut legături cu marea companie germană a familiei Fugger, care în anul 1527 finanŃa nu mai puŃin decât 127 de mine209 şi care un an mai târziu s-a arătat interesată de 205

K. G. Gündisch, Zur Entstehung der Nationsuniversität, în "Gruppenautonomie....", p. 84-89; a se vedea şi G. Gündisch, Deutsche Bergwerksiedlungen, p. 84-85). 206 Walter Daugsch, Nationsuniversitat im 16. und 17. Jahrhundert, în "Gruppenautonomie...", p. 194. 207 Gustav Seivert, Die Stadt Hermannstadt. Eine historische Skizze, Sibiu, 1859, p. 22. 208 Gustav Gündisch, Patriciatul orăşenesc al BistriŃei, p. 165; Idem, Deutsche Bergwerksiedlungen, p. 92-93. 209 O. Drimba, op. cit., p. 181. Famila Fugger este un exemplu elocvent pentru dezvoltarea relaŃiilor economice precapitaliste din Apus. łesătorul Hans Fugger s-a stabilit în anul 1367 la Augsburg. 30 de ani mai târziu făcea parte dintre cei 74 de cetăŃeni cu o avere de de peste 1200 fl. Fiul său a lăsat moştenire o avere de 23.000 fl. (Hartmut Bookmann, Einführung in die Geschichte des Mittelalters, p. 72). Cel mai cunoscut membru al familiei a fost însă nepotul lui Hans, anume Jakob Fugger (1459-1525). A intrat în istorie mai ales datorită faptului că lui i-a datorat Carol Quintul alegerea sa ca împărat. Pentru a-i mitui pe principii electori, Carol a împrumutat de la Jakob Fugger 500.000 fl., echivalentul a mai mult de 20 milioane mărci germane, valoarea din 1993. În schimbul creditării acestuia, cât şi a altor mari principi germani, a obŃinut numeroase monopoluri. Chiar şi papalitatea a lăsat pe seama acestei familii comerŃul profitabil cu indulgenŃe (Heinrich Pleticha, Krämer und Kaufherren – Frühe kapitalistische Unternehmer, în "Deutsche Geschichte", vol. V, p. 130). La moartea sa, a lăsat o avere de 2 milioane de florini (Hartmut Bookmann, op. cit, p. 72). Pentru a-şi eterniza memoria de mecenat, a fondat pentru săracii din Augsburg un întreg cartier compus din 106 locuinŃe sociale (contra unei chirii simbolice de o marcă). Cartierul mai există şi azi şi poartă numele Fuggerei (O. Drimba, op. cit., p. 475).

57

exploatarea salinelor din Ardeal.210 Peter Haller s-a stabilit la Sibiu încă înainte de 1526, ocupându-se cu negoŃul de mirodenii. În anul 1529 a fost ales membru în Magistrat, iar între anii 1542-1569 a ocupat în trei rânduri funcŃia de primar, având, după cum se va vedea, un rol hotărâtor în introducerea Reformei la Sibiu. Tot lui se datorează începutul zidirii bastioanelor de apărare ale cetăŃii. Peter Haller a întreŃinut vaste afaceri de import-export, având reprezentanŃe proprii la Buda şi Cracovia. A fost arendaş al diferitelor venituri regale, ca vigesima sau monetarul Sibiului, a investit sume importante în minele din Baia Mare, ocupându-se şi cu cămătăria. În anii stăpânirii habsburgice a Transilvaniei de la jumătatea secolului al XVI-lea, a deŃinut şi funcŃia de tezaurar al Transilvaniei. A deŃinut o avere considerabilă, două case în Sibiu (ambele în PiaŃa Mare), o moară de piatră în Oraşul de Jos, mai multe grădini în afara cetăŃii Sibiului (una în faŃa PorŃii Cisnădiei), apoi numeroase proprietăŃi nobiliare în comitate. Iar în băncile din Nürnberg avea depusă suma de 14.900 fl.211

Monumente de arhitectură. Biserici, capele, mănăstiri şi locuinŃe fastuoase ale patricienilor sibieni Prin stabilirea în Sibiu a atâtor reprezentanŃi ai patriciatului marilor oraşe din Apusul Europei, viaŃa oraşului de pe Cibin a căpătat un puternic caracter cosmopolit, s-a civilizat şi s-a rafinat, putându-se vorbi de o aşa-numită "dimensiune europeană a Sibiului". Aspectul urban al oraşului s-a îmbogăŃit prin ridicarea unor case somptuoase, locuinŃe ale celor mai de frunte cetăŃeni ai localităŃii. Aceşti mari întreprinzători şi bancheri s-au stabilit în principal în jurul complexului fortificat al bisericii parohiale (deci în PiaŃa Huet), apoi în PiaŃa Mică, dar în special în PiaŃa Mare. Zi de zi trecem pe lângă clădirile lor, unele păstrate aproape neschimbat din epoca ridicării lor, fără să ne gândim că au fost martore atâtor ceasuri de glorie ale oraşului. De aceea, s-ar cuveni să ne reamintim istoria celor mai importante clădiri sibiene, construite în această perioadă. Mai întâi catedrala gotică din PiaŃa Huet. Sibiul trăia un adevărat avânt economic. Ridicarea unei măreŃe catedrale trebuia să reflecte atât bogăŃia, cât şi noul statut al localităŃii de pe malurile Cibinului. După demolarea, se pare că pe la jumătatea secolului al XIV-lea, a vechii bazilici romanice, s-a trecut la construcŃia catedralei. În anul 1371 aceasta se prezenta ca o bazilică gotică cu transept şi sacristie, navele laterale având doar jumătate din lăŃimea navei principale. Lucrările 210

211

În anul 1525, întreprinderile Fuggerilor din Ungaria au fost naŃionalizate, la presiunea partidei nobiliare naŃionale. Dar puterea financiară a familiei Fugger era prea mare, astfel că, un an mai târziu, regele Ludovic II al Ungariei a trebuit să semneze un tratat cu reprezentaŃii companiei, prin care se declara dator să plătească suma de 206.471 fl. drept despăgubire. În schimbul plăŃii acestei sume, regele a acordat companiei Fugger dreptul de administrare şi exploatare a salinelor din Transilvania. Compania a investit sume importante în ocnele saline din Ardeal (aproape 22.500 fl.), însă în urma războiului civil izbucnit după moartea lui Ludovic II, a trebuit să părăsească Ardealul, obŃinând un venit de doar 4894 fl., ieşind cu o pierdere de 17.597 fl. (G. Gündisch, Die siebenbürgische Unternehmung der Fugger. 1528-1531, în "Aus Geschichte und Kultur...", p. 149-166). G. Gündisch, Über die Vermögungsbildung des Hermannstädter Bürgermeisters und Sachsengrafen Peter Haller (1490 – 1569), în "Aus Geschichte und Kultur...", p. 167-181.

58

au fost reluate în anul 1424, când veniturile oraşului au crescut datorită desfiinŃării prepoziturii şi includerii bunurilor acesteia în patrimoniul Sibiului. Nava centrală a fost înălŃată cu 2,60 m, iar navele laterale lărgite. Dar invazia otomană din anul 1431 a pus capăt lucrărilor de zidire a bisericii, locuitorii oraşului fiind preocupaŃi de ridicarea şi consolidarea zidurilor cetăŃii. În anul 1448 a început amplificarea spre apus a bisericii, prin construcŃia unui nartex, numit ferula. Ultima fază a lucrărilor de construire a catedralei Sf. Maria s-a desfăşurat între anii 1474-1520. DesfiinŃarea mănăstirii din CârŃa şi cedarea proprietăŃilor acesteia oraşului Sibiu au adus venituri importante. Prin urmare, s-a hotărât ca bazilica să fie transformată într-o biserică-hală. Peretele exterior sudic a fost supraînălŃat, iar în interior s-a format o tribună laterală, prelungită şi deasupra navei sudice a ferulei. Resursele însă nu au permis supraînălŃarea şi a peretelui exterior nordic, astfel că acesta a rămas la înălŃimea iniŃială. În anul 1477 a fost mărită sacristia, iar în 1494 s-a construit şi turnul, înalt de 73,34 m, cele patru turnuleŃe din colŃuri simbolizând faptul că autorităŃile oraşului deŃineau dreptul de a da sentinŃe capitale (jus gladii – cel mai de seamă privilegiu deŃinut de un oraş liber regesc). Ulterior, deasupra portalului sudic a fost construită o capelă, iar în anul 1520 a fost ridicat turnuleŃul cu scară spiralată, de pe aceeaşi faŃadă, încheindu-se definitiv lucrările.212 În jurul catedralei, deci tot în PiaŃa Huet, au existat şi câteva capele. În partea de răsărit a pieŃei s-a aflat capela Sf. Ştefan. În anul 1838, tavanul a căzut, iar capela a fost transformată în locuinŃă. Azi se află în interiorul casei de la nr. 17 (chiar la capătul estic al PieŃei Huet, lângă Podul Minciunilor); pe peretele nordic se mai păstrează urme de pictură murală în frescă (anume capul Sf. Ştefan).213 În partea opusă a pieŃei s-a aflat până în anul 1898 capela Sf. Iacob. Capela a fost construită înainte de anul 1415, de unul din vicejuzii Sibiului, Iacob, fapt pentru care papa i-a conces dreptul de patronat.214 În anul 1592, în interiorul ei comitele Albert Huet a amenajat Biblioteca Gimnaziului evanghelic, însă în anul 1863 a fost transformată în sală de clasă Cu această ocazie au fost distruse vechile picturi care îi reprezentau pe Luther şi pe Melanchton în timp ce îi întâmpina pe marii filosofi, poeŃi şi geografi ai antichităŃii.215 Fiind lipită de clădirea Gimnaziului Brukenthal, clădirea a fost demolată în anul 1898, şi astfel s-a deblocat accesul dinspre strada Mitropoliei în PiaŃa Huet.216 Documentele istorice mai menŃionează în PiaŃa Huet şi alte două capele, una cu hramul Sf. Nicolae din Bari, iar cea de-a doua cu hramul Sf- Ladislau.217 212

Al. Avram, I. Bucur, op. cit., p. 70; J. Fabritius-Dancu, Spaziergang durch Alt-Hermannstadt, vol. I, Sibiu, 1983, cap. 20 şi 10 (paginile lucrării nu sunt numerotate); M. V. Kimakowicz, Studien zur Baugeschichte der ev. Stadtpfarrkirche..., p. 480-497. 213 E. Sigerus, Vom alten Hermannstadt, I, p. 13; H. Fabini, Gothik in Hermannstadt, p. 150 şi nota 37 de la p. 244. 214 Al. Avram şi Ioan Bucur, op. cit., p. 38.. 215 Fr. Teutsch, Geschichte des ev. Gymnasiums A.B. in Hermannstadt, în "Archiv des Vereins...", vol. 17, Sibiu, 1882, p. 40-41. 216 E. Sigerus, Vom alten Hermannstadt, I, p. 13 şi 45. 217 Într-un articol din anul 2000, arheologa Heidrun König a atras atenŃia asupra unei posibile greşeli de localizare a susmenŃionatelor capele. Astfel, potrivit autoarei, capela de lângă Liceul

59

O altă capelă s-a aflat în zona PieŃei Mari, colŃ cu strada Gen. Magheru, în clădirea care poartă denumirea de Casa Lutsch (clădire care adăposteşte azi sediul filialei locale a unei bănci germane, precum şi al Formului Democratic al Germanilor din România). După cum am arătat mai sus, se presupune că pe acest loc a fost înfiinŃat cel dintâi sediu al prepoziturii. Cu ocazia lucrărilor de renovare desfăşurate acum câŃiva ani la această clădire, zona a putut fi cercetată şi de arheologi. Noile descoperiri au confirmat mai vechile presupuneri că întregul edificiu a fost construit în a doua jumătate a secolului al XV-lea, după ce trei clădiri distincte, situate pe acelaşi loc, fuseseră distruse de un incendiu, în anul 1469. Prin grija lui Thomas Altemberger a fost ridicată actuala clădire, care a primit destinaŃia de loc de găzduire a regilor maghiari, în timpul vizitelor acestora la Sibiu. În această casă a locuit în anul 1494 şi regele Vladislav II în timpul celor trei săptămâni cât a poposit la Sibiu. Lăcaşul de cult, situat în curtea casei, deŃinea rolul unei capele de Curte.218 O descriere a Sibiului din anul 1784 menŃiona că acest lăcaş de cult mai exista încă la acea dată, pe o nişă a sa fiind inscripŃionat anul 1474.219 Clădirea a aparŃinut familiei Althemberger până în anul 1437, când a fost cumpărată de Peter Haller, iar apoi în 1593 de Johann Lutsch, în 1661 de Georg Reussner, ai cărui urmaşi au donat-o oraşului în anul 1821. Nouă ani mai târziu a suferit transformări însemnate. Vechiul turn al casei a fost demolat, iar clădirea a obŃinut aspectul actual.220 O altă capelă pare să fi existat în turnul din strada Mitropoliei Nr. 2. În complexul de clădiri de la această adresă se află azi sediul Muzeului de Istorie, dar clădirea mai este cunoscută şi sub numele de vechea primărie, deoarece aici s-a aflat, între anii 1546-1948 sediul primăriei Sibiului. Clădirea, cunoscută drept cel mai reprezentativ monument profan în stil gotic din România, a fost construită de primarul Thomas Altemberger, în timpul în care a îndeplinit funcŃia de primar. După moartea sa, palatul a ajuns în posesia lui Johannes Proll (care s-a căsătorit cu cea de-a treia soŃie a lui Altemberger, Afra de Salzburg). În al doilea deceniu al secolului al XVI-lea, a ajuns în stăpânirea lui Johann Lulay (jude regal între anii 1514-1521), iar apoi în cea a lui Markus Pemfflinger. În anul 1545, Magistratul orăşenesc a cumpărat palatul de la moştenitorii acestuia, plătind suma de 1922 fl şi 64 dinari, pentru a amenaja aici sediul primăriei.221

Brukenthal nu a avut hramul Sf. Iacob, ci Sf. Ladislau, capela cu hramul Sf. Iacob aflându-se de fapt în clădirea de la nr. 17. Conform aceleiaşi arheologe, capela cu hramul Sf. Nicolae din Bari s-a situat pe locul în care s-a construit mai târziu ferula bisericii parohiale Sf. Maria (Heidrum König, Aufklärung eines alten Irrtums. Die Jakobskapelle am Huetplatz, în „Hermannstädter Zeitung“ nr. 1659 din 14 ianuarie 2000, p. 5). 218 Petre Muntean Beşliu, Biserici dispărute, biserici regăsite, Sibiu, 2001, p. 63-72. 219 Descrierea Sibiului publicată în anul 1784 în revista "Siebenbürger Zeitung" şi retipărită în E. Sigerus, Vom alten Hermannstadt, I, p. 40-56; menŃiunea despre capela din PiaŃa Mare este la p. 48-49. 220 H. Fabini, Gothik in Hermannstadt, p. 137. 221 H. Fabini, Gothik in Hermannstadt, p. 132.

60

Însă cînd a ajuns Altemberger primar, biroul său se afla într-o clădire situată în imediata apropiere a Turnul Sfatului222 (probabil pe locul în care se află azi restaurantul de la Turn). Acea clădire avea intrare atât din PiaŃa Mare, cât şi din PiaŃa Mică, fiind şi cel dintâi sediu al primăriei. Altemberger a mutat sediul într-o casă mai mare, situată lângă capela Sf. Iacob şi Turnul PreoŃilor.223 Importantă pentru viaŃa bisericească a Sibiului este şi clădirea din PiaŃa Mare Nr. 8 (Casa Hecht). Aceasta a fost locuinŃa lui Markus de Nurnberg, comite al cămării miniere, precum şi sediul monetăriei din Sibiu. Clădirea a fost cumpărată în anul 1443 de Christophorus Italicus, iar fiul acestuia, Paulus Italicus a vândut-o în anul 1472 lui Georg Hecht, viitor primar şi comite al cămării regale şi erou în luptele de apărare a Sibiului împotriva invadatorilor otomani. Casa a fost vândută de familia Hecht în anul 1584 altei mari familii de patricieni, anume Wayda, iar în anul 1821 a fost cumpărată de Universitatea NaŃiunii Săseşti, devenind sediul acesteia. În această casă a fost celebrată cea dintâi slujbă religioasă luterană.224 În perioada de prosperitate a Sibiului, şi mănăstirile şi-au continuat existenŃa. Vechea mănăstirea dominicană (din actuala PiaŃă a Gării) a rămas în afara zidurilor cetăŃii, astfel că desele invazii turceşti din secolul al XV-lea i-au pricinuit numeroase pagube. În anul 1442, la aflarea veştii unei iminente noi campanii turceşti, mănăstirea a fost demolată, pentru a nu putea fi folosită de asediatori, iar materialul obŃinut a fost folosit la întărirea zidurilor cetăŃii. AcŃiunea s-a lovit însă de opoziŃia preotului orăşenesc, Antonie, astfel că Magistratul a fost nevoit să obŃină aprobarea de la papa Eugen IV. Magistratul a promis să mute mănăstirea în incinta cetăŃii.225 În anul 1474, după tratative care au durat aproape 30 de ani, călugării dominicani s-au putut muta, în sfârşit, în cetate, dar cu condiŃia de a nu primi în rândurile lor decât călugări de etnie germană. Noua mănăstire a fost construită pe actuala stradă General Magheru, pe locul în care azi se află biserica Ursulinelor.226 Vechea clădire al mănăstirii dominicane a fost transformată în lazaret pentru ciumaŃi,227 fiind demolată în cele din urmă, în anul 1659.228 Cât priveşte mănăstirea franciscană, atacul turcesc din anul 1442 i-a produs asemenea stricăciuni (în peretele de sud al bisericii a fost descoperit un obuz, iar în imediata apropiere alte 23 de obuze), încât mănăstirea nu a mai putut fi 222

G. Seivert, Die Stadt Hermannstadt, Sibiu, 1859, p. 21, nota 2. G. Gündisch, Der Hermannstädter Bürgermeister Thomas Altemberger, p. 143. 224 H. Fabini, Gothik in Hermannstadt, p. 141. 225 G. Gündisch, Siebenbürgen in der Türkenabwehr, 1395-1526, în "Aus Geschichte und Kultur...", p. 48-49. 226 G. A. Schuller, op. cit., p. 26. 227 E. Sigerus, Chronik…, p. 5. 228 Înainte de Crăciunul anului 1659, trupele lui Francisc Rákóczy II se apropiau de oraşul Sibiu, în care se retrăsese Acatiu Barcsai. Pentru ca lazaretul şi "biserica ciumaŃilor" să nu fie folosite de duşmani drept cartier general, conducerea oraşului a decis demolarea lor. Imensul crucifix, sculptat dintr-o singură piatră de Peter Landregen, în anul 1417, a fost acoperit de ruinele vechii mănăstiri dominicane. În anul 1683, conducerea oraşului Sibiu a dezgropat crucifixul şi l-a instalat pe locul vechii biserici. Pe la mijlocul secolului al XVIII-lea, autorităŃile militare habsburgice au construit actuala capelă a Sfintei Cruci (din PiaŃa Gării), în care au instalat şi vechiul crucifix (Idem, Vom alten Hermannstadt, I, p. 9). 223

61

reconstruită în întregime. Cu ajutorul Magistratului, s-a realizat doar o reparaŃie a corului bisericii, devenită apoi o simplă capelă. În deceniile următoare, ordinul minorit a avut de înfruntat dificultăŃi materiale serioase.229 Ordinul religios, înrudit cu cel al franciscanilor, anume cel al surorilor clarisse, care şi-a avut la început reşedinŃa vizavi de mănăstirea franciscanilor, deci lângă biserica cu hramul Sf. Elisabeta, la începutul secolului al XVI-lea, s-a mutat pe strada Şelarilor,230 acolo unde se află acum biserica franciscană.

Pericolul otoman şi înconjurarea cu ziduri a Oraşului de Jos Tocmai în perioada în care Sibiul se afla în plină ascensiune economică, în sudestul Europei se extindea o nouă putere, Imperiul Otoman. În anii 1393 şi 1396 au cucerit cele două Ńarate bulgare, astfel că graniŃele acestuia au ajuns la Dunăre. Încercarea europenilor de la Nicopole (1396), de stopare a expansiunii otomane a dat greş, astfel că de la sfârşitul secolului al XIV-lea łările Române au fost nevoite să suporte invazii dese ale trupelor otomane, prin care politică de hărŃuire pregăteau terenul pentru anexarea de noi teritorii. Cea dintâi mare invazie otomană în Transilvania a avut loc în anul 1420. Trupele inamice au pătruns prin PorŃile de Fier spre Transilvania. Oraşul Orăştie a fost cucerit şi distrus, iar locuitorii săi duşi în robie. Un an mai târziu, noi trupe otomane au pătruns în łara Bârsei. Pe lângă numeroase sate ale districtului a fost cucerit şi Braşovul. Mai multe biserici şi locuinŃe ale patriciatului au fost incendiate. Un mare număr de locuitori (printre care şi membrii Magistratului) au fost luaŃi robi (au fost însă răscumpăraŃi în łara Românească). Invazia s-a repetat din nou în anul 1432, suburbiile Braşovului fiind din nou pradă flăcărilor. Cea mai groaznică invazie a avut loc însă în anul 1438. Transilvania de sud a fost pustiită timp de aproape două luni. IniŃial, planurile otomanilor a fost invadarea Ungariei, însă ploi torenŃiale însoŃite de inundaŃii i-au determinat să pornească spre Transilvania. Când trupele otomane au ajuns la Sebeş, membrii Magistratului au predat oraşul, lăsând ca populaŃia să fie dusă în robie. Au fost incendiate sate întregi din zona Sebeşului, a Albei, Mediaşului, Nocrichului, Cincu. Sibiul a fost asediat timp de opt zile, nu a putut fi însă cucerit, trupele turceşti părăsind Transilvania prin Braşov.231 Acest prim eşec al otomanilor înaintea unei cetăŃi transilvănene a afectat siguranŃa de sine a acestora, fapt confirmat şi de o scrisoare din 6 august 1453 trimisă primarului Oswald Wenczel de către un episcop creştin, care a reuşit să se refugieze din Constantinopolul cucerit de turci: 229

Idem, Zur Geschichte einer Hermannstädter Klosterkirche aus der zweiten Hälfte des 13. Jahrhunderts, în "Zeitschrift für Siebenbürgische Landeskunde", an. 16 (87), 1993, nr. 1, p. 12-31; Idem, Biserici dispărute…, p. 9-30. După incendierea ei, a fost refăcut doar corul (Ibidem, p. 2425). După instaurarea Reformei, în capelă au fost amenajate mansarde. La sfârşitul secolului al XVIII-lea, italianul Garelatti a înfiinŃat în clădire o fabrică de mătase (a se vedea şi E. Sigerus, Vom alten Hermannstadt, I, p. 9). 230 P. Munteanu Beşliu, Biserici dispărute…, p. 39-40. 231 G. Gündisch, Siebenbürgen in der Türkenabwehr, 1395-1526, în "Aus Geschichte und Kultur...", p. 40-47.

62

"Oraşul vostru Cziben sau Hermanstat are un mare nume peste tot şi ei (turcii) vorbesc că este o piedică şi o stavilă în calea lor şi ei vor să înlăture piedica din calea lor şi să câştige oraşul vostru".

Totodată eşecul otomanilor a mărit şi încrederea în sine a sibienilor, după cum reiese dintr-o scrisoare trimisă de acelaşi primar Oswald, la 15 mai 1454, către omologul său din Viena: "Hermanstat este la turci cel mai cunoscut oraş din Ungaria, de aceea strigă turcii tot timpul Cibin, Cibin, asta este Hermanstat, Hermanstat. Ei speră că dacă vor câştiga acest oraş, nu vor pune stăpânire numai pe numitul Regat al Ungariei, ci vor aduce pagubă întregii creştinătăŃi".

Numai că cetatea Sibiu cuprindea doar casele din Oraşul de Sus. LocuinŃele mai sărace din Oraşul de Jos au fost incendiate de fiecare dată când armatele turceşti treceau prin valea Cibinului. Tocmai de aceea, s-a luat măsura înconjurării cu ziduri a întregului oraş. Pornind de la centura a treia, de pe Aleea Filosofilor, noile ziduri se îndreptau spre PiaŃa Armelor, apoi în lungul străzilor Pânzarilor, Croitorilor, Pulberăriei, Zidului, Pietrarilor, Rotarilor şi Hurmuzachi, făcând joncŃiunea cu centura a treia pe strada ConstituŃiei. Noile ziduri erau străpunse de PorŃile Turnului şi Ocnei, iar la capătul străzii 9 Mai a fost construită Poarta Elisabeta sau a Cisnădiei. Zidirea acestei a patra centură de apărare a fost încheiată în anul 1457, fiind integrate în cetate alte 26 hectare. Întreaga cetate era străjuită de 39 de turnuri, la care se mai alăturau şi câte patru turnuri la fiecare din porŃi. Zidurile centurii de pe strada Centumvirilor, despărŃind cele două părŃi ale oraşului, au continuat să servească, încă un secol, ca o a doua linie de rezistenŃă, în ipoteza căderii liniei de apărare din apropierea Cibinului.232 Sibienii puteau răsufla mai uşor, nemaifiind în pericolul de li se incendia casele de către duşmanii otomani, care şi-au continuat, de altfel, campaniile în Ardeal şi în a doua jumătate a secolului al XV-lea. Sibienii puteau acum să treacă în ofensivă. În anul 1493 au fost luaŃi prin surprindere de numeroase oşti turceşti, care, în timp de iarnă, au traversat MunŃii Lotru şi Cibin, coborând în câmpie pe la Orlat. În drumul lor de retragere, au pustiit toate satele româneşti din Mărginime, precum şi cele săseşti din scaunul Sibiului. Însă în timp ce se aflau pe valea Oltului, au fost atacate şi înfrânte de trupele sibiene, care-l aveau în frunte pe primarul Georg Hecht, şi de cele ale românilor din zona Tălmaciului.233 Invaziile otomane au urmat şi după acest an, scăzând însă din intensitate. łelul sultanilor devenise centrul Ungariei, prin care se putea pătrunde mai uşor în Europa apuseană. În cele din urmă, în anii 1526 şi 1541, Ungaria a fost cucerită de otomani, centrul ei fiind transformat în paşalâc turcesc (cu sediul în vechia şi înfloritoarea capitală Buda).

232 233

E. Sigerus, Chronik..., p. 2 şi 4; A. Dumitrescu-Jippa, N. Nistor, op. cit., p. 77-79. G. Gündisch, Siebenbürgen in der Türkenabwehr, 1395-1526, în "Aus Geschichte und Kultur...", p. 40-47.

63

Structura socială a Sibiului. ÎnfiinŃarea Centumviratului (1495) În an doua jumătate a secolului al XV-lea, Sibiul era cunoscut drept un important oraş european. Întreprinzători de pe întregul continent veneau la Sibiu pentru afaceri prospere, se şi stabileau aici, integrându-se în societatea sibiană. După împrejmuirea Oraşului de Jos cu ziduri, cetatea Sibiului putea rivaliza, ca întindere, cu cele mai mari oraşe din Europa. Avea o suprafaŃă de 72,8 ha. Mai mari decât Sibiul erau Nürnberg (153 ha.), Straßburg (93,7 ha), Viena (92,9 ha), Breslau, azi Wroclaw (85 ha). Mai mici decât Sibiul erau Cracovia şi Varşovia, cele două capitale a Poloniei (70,7 ha, respectiv 9,7 ha), iar în Ungaria era cetatea cea mai întinsă, dacă o comparăm cu Buda (23,4 ha), Bratislava (33,9 ha), ori Braşov (38,8 ha).234 Dar structura socială a Sibiului nu era unitară. Marii bancheri şi întreprinzători locuiau în Oraşul de Sus, în special în PiaŃa Mare (folosită şi ca piaŃă de cereale şi lemne), PiaŃa Mică (folosită ca târg de vânzare a produselor meşteşugăreşti) şi PiaŃa Huet, în timp ce sărăcimea oraşului ocupa Oraşul de Jos. Datorită influxului de întreprinzători din Apus, s-a accentuat şi mai mult diferenŃa socială. Din Socotelile (Bugetul) oraşului, păstrate din azi, ne putem face o imagine asupra structurii sociale a Sibiului. Astfel ştim că locuitorii se împărŃeau în: • Cives (Bürger), adică familii de patricieni, singurele care se puteau afla la conducerea oraşului.; • Incola sau inhabitator (Inwaner, de fapt chiriaşi), aşa-numita clasă de mijloc (meşteşugari şi mici negustori), dar şi posesorii foarte săraci de case (sărăcimea oraşelor); • Inquilini (Sedler, maieri), erau acei locuitori ai oraşelor care nu deŃineau nici o proprietate imobiliară235. În anul 1475, la Sibiu erau 896 de proprietari de imobile, care plăteau impozit pentru acestea. În acea vreme, impozitul era încasat în mărci. O marcă cuprindea 16 loŃi, iar cinci loŃi reprezentau un florin. Din proprietarii de case, unul singur era impozitat cu 3 mărci (Paul Horvath alias Ramser), unul cu peste 2 mărci (Thomas Altemberger), patru proprietari plăteau impozit de câte două mărci (printre care şi Oswald Wenzel). Cu ceva mai mult de o marcă erau impozitate 11 proprietari. Aşadar, doar 1,9% din populaŃia Sibiului plătea un impozit mare, de peste o marcă. Alte 26 de persoane (aproape 3%) plăteau exact o marcă. 67 persoane (7,48%) plăteau un impozit de 10-15 loŃi, 191 persoane (21,32%) între 59 loŃi, iar 595 persoane (66,41%) între 2-4 loŃi.236 Aşadar, peste 3 fl. plăteau doar 4,8% din populaŃia Sibiului, între 2-3 fl. 7,48 %. ToŃi aceştia puteau fi consideraŃi ca formând pătura patriciatului. Clasa de mijloc, plătitoare a unui impozit de 1-2 fl. era constituită din 21,32 %, iar sărăcimea oraşului, care plătea sub un fl. reprezenta 66,41%. Marea discrepanŃă socială existentă la Sibiu poate fi văzută şi mai bine, comparând acest oraş cu Braşovul. Dintre posesorii de imobile din Braşov din anul 234

H. Fabini, Gothik in Hermannstadt, p. 170. C. Göllner, Wirtschaft – soziale Gliederung und Verwaltung, în "Geschichte der Deutschen...", p 85. 236 G. Gündisch, Patriciatul din Sibiu, p. 141. 235

64

1489, cetăŃenii bogaŃi sau patricienii (plătitori ai unui impozit de peste 2 fl.) constituiau 8,10% din populaŃie; din clasa de mijloc (plătitoare a unui impozit de 12 fl) făceau parte 53,17% din populaŃie. Sărăcimea oraşului, numită şi incolae plebesani sau vulgus (plătitoare a unui impozit de până la 1 fl.) era formată din aproape 40% (e drept că locuitorii posesori de case în Braşov erau mai mult decât dublu decât în Sibiu, anume 1730 persoane).237 Din rândurile patriciatului se recrutau membrii Magistratului. Era un cerc restrâns de doar 40-50 familii, singurele care puteau purta denumirea de cives. Clasa de mijloc era formată din meşteşugari mai înalŃi, negustori cu amănuntul, al căror număr poate fi apreciat la aproximativ 200 capi de familie.238 Sărăcimea oraşului era constituită din trei categorii diferite: în prima categorie intrau acei meşteşugari care nu se puteau întreŃine din veniturile rezultate în urma muncii lor, cât şi ucenicii; în categoria a doua intrau văduvele, orfanii, bătrânii, precum şi persoanele cu vreun handicap; în a treia şi ultima categorie intrau cei veniŃi în tranzit (flotant) în oraş239. În ceea ce priveşte numărul populaŃiei, în anul 1480 aceasta era constituită din 940 capi de familie (posesori de case) şi 368 de familii de chiriaşi. Sibiul avea deci, la sfârşitul secolului al XV-lea între 6000 şi 8200 locuitori.240 Desigur, marea masă de meşteşugari nu putea fi mulŃumită cu faptul că rolul important în conducerea oraşului revenea unui număr mic de patricieni. Ca urmare a disensiunilor sociale, la sfârşitul secolului XV a avut loc o schimbare fundamentală în organizarea oraşului. În anul 1495 a luat fiinŃă, la Sibiu, dar şi la Braşov, iar în jurul anului 1500 şi la BistriŃa, un nou organ de conducere, anume Centumviratul sau Comunitatea (Die Kommunität). Acesta exista deja la Cluj din 1458 şi era format din 100, uneori şi mai multe persoane. El reprezenta interesele cetăŃenilor din clasa de mijloc împotriva oligarhiei patriciatului.241 Dar, cu timpul, şi acest organ a devenit tot exponentul patriciatului.

FraternităŃi religioase laice la Sibiu După cum am arătat mai sus, În Sibiu existau numeroase mănăstiri. Numărul călugărilor, raportat la numărul total al locuitorilor oraşului, a fost deosebit de mare (la fel ca şi în cazul BistriŃei sau al Sighişoarei). De exemplu, în anul 1524, doar în mănăstirea dominicană vieŃuiau 27 de călugări (în timp ce singura mănăstire din Sebeş adăpostea doar şapte călugări).242 Se pare însă că prezenŃa atâtor mănăstiri şi călugări în oraş a deranjat autorităŃile sibiene. Faptul că dominicanii au obŃinut dreptul de a se stabili în incinta cetăŃii doar după tratative care au durat aproape 30 de ani vine să confirme 237

Maja Philippi, Structura socială a Braşovului în Evul Mediu, în "Transilvania şi saşii...", p. 161. G. Gündisch, Patriciatul din Sibiu, p. 141. 239 C. Göllner, Wirtschaft – soziale Gliederung und Verwaltung, p 84-85. 240 Cea dintâi cifră la G. Gündisch, Patriciatul din Sibiu, p. 143, iar cea de-a doua la H. Fabini, Gothik in Hermannstadt, p. 233. 241 Geschichte der Deutschen..., p. 89; G. D Teutsch 1925, p. 184. 242 P. Niedermaier, Siebenbürgische Städte, p. 269. 238

65

această părere. Numeroşi erau cei contrariaŃi de bogăŃia mănăstirilor, dar mai cu seamă de mijloacele folosite pentru acumularea acesteia. În anul 1302, de exemplu, greavul Vasmund din Sighişoara a intrat înarmat în incinta mănăstirilor dominicană şi franciscană din Sibiu, silindu-i pe călugări să-i dea o parte din "proprietăŃi", precum şi mai multe obiecte.243 Pe de altă parte, au existat o serie de procese între locuitori ai Sibiului şi mănăstiri, datorită încercării celor dintâi de a-i opri pe călugări să intre în posesia unor bunuri lăsate moştenire mănăstirilor de rude defuncte. De exemplu, fiul lui Michael Altenberger (jude scăunal în anul 1507 şi primar în 1520), pe nume tot Michael, s-a opus să fie pusă în practică ultima dorinŃă a mamei sale vitrege, care a testat toate bunurile familiei mănăstirii dominicane din Sibiu.244 Ca o măsură de îngrădire a acestor practici, autorităŃile politice sibiene au decis că orice danie făcută vreunei mănăstiri trebuia supusă mai întâi aprobării Magistratului. La fel de explicabilă este şi hotărârea de a obliga mănăstirile să contribuie cu bani la ridicarea zidurilor de apărare a cetăŃii.245 De asemenea, sibienii erau nemulŃumiŃi de faptul că mănăstirile nu desfăşurau destule activităŃi de asistenŃă socială. Considerând că fraŃii ospitalieri, din ordinul Sf. Spirit, nu se ocupau într-o măsură corespunzătoare de bolnavii şi săracii sibieni, autorităŃile au luat din mâna acestora administrarea fondului spitalului, astfel că bugetul fondului, întocmit de un epitrop laic, era depus spre aprobare întregului Magistrat orăşenesc.246 Această nemulŃumire şi neîncredere în activitatea de asistenŃa socială, desfăşurată de mănăstiri, a determinat pe unii din cei mai de frunte cetăŃeni ai Sibiului să se unească, pentru înfiinŃarea de fraternităŃi religioase laice. Asemenea organizaŃii au fost înfiinŃate şi în alte oraşe ardelene şi existau şi în oraşe din Apusul Europei (încă de la începutul secolului al XIII-lea). Aceste fraternităŃi, sprijinite de clerul de mir, au fost văzute drept o alternativă, sau contracarare la marea influenŃă deŃinută în societate de clerul monahal. Documentele atestă existenŃa a mai multor asemenea fraternităŃi laice la Sibiu, cea mai importantă fiind fraternitas excelsi et mirifici Sacramenti Corporis et Sanvinis Christi, mai pe scurt Fraternitatea Sf. Sacrament al Trupului şi Sângelui Domnului, înfiinŃată în anul 1372, şi care avea drept Ńel creşterea evlaviei poporului şi asigurarea unei înmormântări creştineşti pentru toŃi săracii şi străinii care decedau pe teritoriul oraşului. Această fraternitate a fost încurajată şi sprijinită de Magistratul orăşenesc, astfel că de-a lungul deceniilor a putut organiza numeroase procesiuni religioase. În biserica parohială Sf. Maria a instalat un altar deosebit, la care un capelan slujea Liturghia zilnic (la Misa de joi trebuiau să ia parte toŃi membri fraternităŃii).247

243

G. A. Schuller, op. cit., p. 28. Gustav Seiwert, Die Brüderschaft des Heiligen Leichnams in Hermannstadt, în "Archiv des Vereins...", vol. 10, 1872, p. 316, nota 4. 245 G. A. Schuller, op. cit., p. 28. 246 Gustav Seiwert, Die Brüderschaft des Heiligen Leichnams...¸ p. 328. 247 Ibidem, p. 320-355, unde sunt cuprinse şi patru diplome emise de conducerea fraternităŃii din anii 1525-1527; a se vedea şi Fr. Teutsch, Geschichte der ev. Kirche…, I, p. 129. 244

66

Alte frăŃietăŃi sibiene erau cea a Sf. Ana (fraternitas sanctae Anna), apoi fraternitas sedis Cibiniensis.248, ori cea a Sf. Ioan (care reunea calfele de cizmari). Totodată, trebuie reŃinut faptul că fiecare breaslă meşteşugărească era în acelaşi timp şi o comunitate religioasă. Statutele breslelor cuprindeau articole speciale în care se stipula grija pentru altarele din diferite biserici, unde capelani ai breslelor trebuiau să celebreze Misa. Au existat, de asemenea, şi asociaŃii religioase ale tinerilor (de ambele sexe). Iar în anul 1524, 90 de membri ai unor astfel de asociaŃii de tineret din mai multe oraşe săseşti din Ardeal au organizat un pelerinaj la mănăstirea Sf. Paul din Trier (Germania).249 Din documentele emise de aceste fraternităŃi rezultă existenŃa unei strânse colaborări între conducerea politică a oraşului şi clerul mirean (care slujea la altarele diferitelor biserici nemănăstireşti) din Sibiu. Magistratul deŃinea dreptul de patronat asupra Bisericii din oraş, supraveghind întreaga viaŃă spirituală.250 Preotul orăşenesc, rectorul şcolii251 şi predicatorul oraşului erau aleşi de Magistrat, iar după 1495 şi de Centumvirat.252 PoziŃia socială a plebanului orăşenesc nu era mai puŃin de invidiat, deoarece suma încasată de el din partea locuitorilor oraşului (prin plata de către aceştia a dijmei) era considerabilă. El beneficia în plus şi de scutirea de impozite pentru toate proprietăŃile din oraş. Însă datoria lui era să-i plătească pe ceilalŃi slujitori bisericeşti: predicatorii, precum şi numeroşii capelani care slujeau la altarele diferitelor biserici şi capele din oraş (în jurul anului 1477 existau în Sibiu 26 de capelani).253

248

Aceasta din urmă îi avea ca membri, pe lângă clericii oraşului, şi pe cele mai importante peronalităŃi politice sibiene din a doua jumătate a secolului al XV-lea (Gustav Seiwert, Die Brüderschaft des Heiligen Leichnams...¸ p. 314-320). 11 primari, 3 juzi regali, precum şi numeroşi consilieri din Magistrat (Gündisch, Der Hermannst...Thomas Altemberg, Leben und Werk, p. 132.) 249 E. Sigerus, Vom alten Hermannstadt, III; Sibiu, 1928, p. 27. 250 Astfel, fraternitatea Sf. Sacrament al Trupului şi Sângelui lui Hristos a fost întemeiată de plebanul orăşenesc Johann, care a cerut mai apoi autorizaŃia de funcŃionare din partea Magistratului, nu a decanului capitlului şi nici a prepozitului (Gustav Seiwert, Die Brüderschaft des Heiligen Leichnams...¸ p. 327). 251 Prima atestare documentară a şcolii din Sibiu datează din anul 1380, însă ea are o vechime mult mai mare, din moment ce primele şcoli populare de pe Fundus Regius sunt atestate, în capitlul Orăştie, în anul 1334 (şcoala populară din Sebeş este atestată încă din anul 1352). Grija pentru aceste şcoli o purta atăt parohia (dascălul se afla sub autoritatea preotului paroh local), cât şi comuna politică (dotarea materială a şcolii era făcută din bugetul local). Şcoala populară din Sibiu era situată chiar lângă biserica parohială, deci pe locul în care azi se află Liceul Brukenthal. Este vorba de o clădire etajată – la parter se aflau clasele elevilor, iar la etaj locuinŃele dascălilor (Fr. Teutsch, Geschichte des ev. Gymnasiums..., p. 2-6). 252 E. Sigerus, Vom alten Hermannstadt, III, p. 26. 253 Fr. Teutsch, Geschichte der ev. Kirche…, I, p. 51 şi 67.

67

68