Carte G.carac Chimie Experimentala 2019 [PDF]

Zitiervorschau

CÂRÂC GETA BUTAN SIMONA

CHIMIE EXPERIMENTALĂ TESTE GRILĂ ȘI SCHEME DE LUCRU

2

CÂRÂC GETA BUTAN SIMONA

CHIMIE EXPERIMENTALĂ TESTE GRILĂ ȘI SCHEME DE LUCRU

Galati University Press 2019

3

Copyright © 2019 Galati University Press Toate drepturile rezervate. Nicio parte aacestei publicaţii nu poate fi reprodusă în nicio formă fără acordul scris al editurii.

Colecția Științele Naturii Galati University Press – Cod CNCS 281 Editura Universităţii „Dunărea de Jos” din Galați Str. Domnească, nr. 47, 800008 – Galaţi, ROMANIA Tel. 0336 130 139; Fax: 00 40 236 46 13 53 [email protected] Referenţi Ştiinţifici : Prof. univ. dr. Constantin APETREI Lector univ. dr. Aurel TĂBĂCARU Recenzie lingvistică, Lector univ. dr. Iulia Veronica COCU Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României CÂRÂC, GETA Chimie experimentală : teste grilăşischeme de lucru / Cârâc Geta, Butan Simona. - Galaţi : Galaţi University Press, 2019 ISBN 978-606-696-156-1 I. Butan, Simona 54

ISBN 978-606-696-156-1 Tipărit la Editura Universităţii „Dunărea de Jos” din Galați.

4

CUPRINS 7

Introducere I.

NOȚIUNI DE CHIMIE GENERALĂ I.1. Metale și nemetale I.2. Identificare de cationi și anioni I.3. Aciditate și bazicitate I.4. Antioxidanți

II.

ANALIZĂ CHIMICĂ II.1. Volumetrie acido-bazică II.2. Volumetrie redox II.3. Volumetrie complexonometrică II.4. Gravimetrie

III.

33 40 42 46

ANALIZĂ INSTRUMENTALĂ III.1. Metode optice (refractometrie, polarimetrie, spectrofotometrie) III.2. Metode electrochimice (potențiometrie, conductometrie)

IV.

8 12 22 28

53 60

SCHEME DE LUCRU EXPERIMENTAL IV.1. Determinarea umidității la produse alimentare IV.2. Acidimetrie (Volumetrie acido-bazică). Determinarea concentrației soluției de HCl ~ 0,1 n IV.3. Alcalimetrie (Volumetrie acido-bazică). Determinarea concentrației soluției de NaOH ~ 0,1 n IV.4. Permanganometrie (Volumetrie redox). Determinarea concentrației soluției de KMnO4 ~ 0,1 n IV.5. Determinarea gravimetrică a Fe2+ (sub formă de oxid feric, Fe2O3) IV.6. Determinarea durității totale a apei (metoda complexonometrică) IV.7. Măsurarea pH-ului la soluții IV.8. Titrarea potențiometrică a CH3COOH din oțetul alimentar

5

69 70 71 72 73 74 75 76

V.

IV.9. Măsurarea conductometrică la soluții IV.10. Titrarea conductometrică a CH3COOH din oțetul alimentar

77 78

Răspunsuri la testele grilă

79

Bibliografie Anexă

82 83

6

Introducere Scopul acestei lucrări intitulată sugestiv “Chimie experimentală” este de a prezenta o metodă facilă şi utilă studenţilor privind fixarea şi evaluarea unor cunoştiinţe de bază, despre rolul și importanța unor noțiuni consacrate în pregătirea unui viitor specialist în domeniul chimiei și al științei și ingineriei alimentelor. Lucrarea reprezintă un material de lucru pentru activitatea de laborator și seminar și este alcătuită din patru capitole principale. În primul capitol sunt prezentate întrebări de tip teste grilă privind aspecte legate de chimie generală, noțiuni generale despre metale și nemetale, cationi și anioni, precum și informații despre antioxidanții din produse alimentare de origine vegetală sau animală. Al doilea capitol este consacrat întrebărilor de tip teste grilă privind studiul metodelor chimice cantitative, îndeosebi metodele volumetrice (prin volumetria acido-bazică, redox și de complexare) cât și metoda gravimetrică. Al treilea capitol prezintă întrebări de tip teste grilă privind fixarea unor noțiuni generale din analizele instrumentale, cu referire la noțiunile din metodele optice și electrochimice, cele mai folosite în tehnica de laborator. În ultimul capitol s-a încercat un concept pentru întocmirea unor scheme de lucru experimental, simplificate, pentru determinarea unor concentrații de acizi și baze prin metode chimice, evaluarea durității apelor sau evaluarea unor mărimi fizico-chimice necesare precum pH-ul și conductibilitatea soluțiilor. În finalul lucrării sunt incluse și răspunsurile la testele grilă ca să ajute în timp real studentul în evaluarea proprie privind fixarea cunoștiințelor de bază din chimia experimentală incluse în această lucrare. Ne-am propus așadar un material de lucru, o miniplatformă de studiu utilă studenților în uniformizarea unor cunoștiințe necesare în parcursul pregătirii ca specialist, din programa pentru activitatea de laborator și seminar. Vom aprecia cu simț de răspundere toate observațiile obiective și fundamentate științific ca să îmbunătățim prezentarea materialului, să raspundă nevoilor reale în fixarea cunoștiințelor de bază din domeniul chimiei experimentale. Autorii

7

I. Noțiuni de chimie generală I.1. Metale și nemetale 1. Care este diferenţa dintre metale şi nemetale? a. metalele sunt electronegative b. metalele sunt electropozitive c. metalele sunt electronegative; nemetalele sunt electropozitive 2. Care este numărul de metale în sistemul periodic? a. mai mare decât 100 b. mai mic decât 50 c. mai multe metale decât nemetale 3. Care sunt grupele sistemului periodic caracteristice pentru metale? a. numai în grupe principale b. grupe secundare c. în grupe principale şi secundare 4. Care dintre metale sunt alcaline? a. argint, sodiu, fer b. potasiu, sodiu, litiu c. calciu, potasiu, mangan 5. Care dintre metale sunt alcalino-pământoase? a. potasiu, calciu, magneziu b. bariu, sodiu, potasiu c. magneziu, calciu, bariu 6. Care metale sunt pământoase? a. aluminiu, potasiu, calciu b. magneziu, galiu, indiu c. aluminiu, galiu, indiu 7. Care dintre metale sunt tranziționale? a. fer, aluminiu, calciu b. zinc, cupru, fer c. sodiu, fer, aluminiu 8. Ce caracteristici structurale speciale au metalele tranziționale? a. orbital d în curs de completare b. orbital p în curs de completare c. orbital s și p

8

9. Ce simbol chimic este convențional pentru sodiu? a. K b. Cl c. Na 10. Ce simbol chimic este convențional pentru potasiu? a. K b. Cl c. Na 11. Ce simbol chimic este convențional pentru calciu? a. Ca b. Mg c. Al 12. Ce simbol chimic este convențional pentru magneziu? a. Fe b. Mg c. Al 13. Ce simbol chimic este convențional pentru cupru? a. Ba b. Zn c. Cu 14. Ce simbol chimic este convențional pentru fer? a. Al b. Fe c. Na 15. Care dintre elemente sunt metale tranziționale? a. Pb, C, Ca, Fe, Cu b. Fe, Cu, Mn, Ag, Hg c. K, Fe, Cu, Mn 16. Cum caracterizaţi ionii metalelor tranziţionale? a. în structura lor electronică nu sunt straturi/substraturi libere b. în structura lor electronică sunt niveluri energetice libere, neocupate cu electroni c. în structura lor electronică toate nivelurile energetice sunt ocupate

9

17. Care dintre metale au valențe variabile? a. Mn, Ca, K b. Mn, Fe, Cu c. Al, Ba, Zn 18. Care dintre metale prezintă valențe variabile? a. Mn, Ca, S b. Mn, Fe, Cu c. Na, Fe, Zn 19. Care este metalul care rugineşte? a. fer b. calciu c. potasiu 20. Cele mai uzuale metale cu importanță în viață și alimente sunt: a. Na, K, Cu, Mg, Fe b. W, Au, Ca, Mg, Cu c. Hg, Pb, Ca, K, Ag 21. Precizați care dintre următoarele elemente sunt metale: a. sodiu, clor, fluor b. oxigen, argon, zinc c. aluminiu, bariu, potasiu 22. Care dintre elemente sunt macroelemente esenţiale? a. calciu, magneziu, fosfor b. clor, calciu, zinc c. magneziu, clor, sodiu 23. Care dintre elemente sunt microelemente esenţiale? a. siliciu, cupru, zinc b. clor, calciu, zinc c. magneziu, clor, sodiu, hidrogen 24. Care dintre nemetale sunt halogeni? a. O, S, C b. Cl, Br, I c. F, N, O 25. Care dintre nemetale sunt calcogeni? a. He, Se, O b. S, Te, Cl c. O, S, Se

10

26. Ce simbol chimic este convențional pentru clor? a. Co b. Cl c. Cr 27. Ce simbol chimic este convențional pentru iod? a. I b. In c. Ir 28. Ce simbol chimic este convențional pentru oxigen? a. N b. S c. O 29. Ce simbol chimic este convențional pentru sulf? a. F b. N c. S 30. Ce simbol chimic este convențional pentru azot? a. N b. P c. S 31. Ce simbol chimic este convențional pentru fosfor? a. O b. P c. S 32. Care dintre nemetale au valențe variabile în compuși stabili? a. Mn, P, Cl b. P, Cl, S c. Na, Mn, Cl 33. Cele mai uzuale nemetale cu importanță în viață și alimente sunt: a. C, H, O, N b. Ca, Mg, C, H c. O, N, Cl, Al 34. Precizați care dintre următoarele elemente sunt nemetale: a. oxigen, carbon, clor b. hidrogen, zinc, fluor c. iod, fluor, aluminiu

11

I.2. Identificare de cationi și anioni 1. Chimia analitică se împarte în două mari ramuri: a. chimie anorganică și organică b. chimie fizică și biochimia c. calitativă și cantitativă 2. Chimia analitică calitativă are drept scop major: a. stabilirea raportului cantitativ în care se găsesc componenţii prezenţi în materialul analizat b. separarea, recunoaşterea și identificarea constituenţilor c. determinarea compoziției procentuale masice 3. În chimia analitică calitativă se stabilește: a. tipul, natura sau felul cationilor, anionilor şi funcţiunile organice prezente în probă b. compoziţia calitativă și cantitativă a componenţilor (ioni, radicali, funcţiuni organice) prezenţi în probă c. compoziția procentuală masică și volumică 4. În analiza chimică calitativă sunt frecvent utilizate reacţii cu transformări chimice: a. reversibile și ireversibile b. lente și rapide c. perceptibile vizual (ex: formarea unui precipitat colorat, formare de cristale, degajarea unui gaz, solubilizarea unui precipitat, miros caracteristic) 5. Reactivii analitici cei mai utilizați: a. reactivi de culoare și acido-bazici b. reactivi de grupă, comuni, de pH, redox, de adsorbție și de complexare c. reactivi biochimici și microbiologici 6. Reactivii analitici prezintă câteva particularități importante: a. solubilitate și specificitate b. selectivitate, sensibilitate și specificitate c. rapiditate și solubilitate

12

7. Ce sunt combinațiile complexe? a. compuși chimici formați dintr-un metal și nemetal b. compuși chimici formați dintr-un metal/ion metalic tranzițional și liganzi c. compuși chimici formați dintr-un nemetal și un ligand 8. Cum explicați culoarea unor compuși chimici? a. polarizarea mutuală dintre cation și anion b. polarizarea directă dintre metal și nemetal c. schimburi electronice între ioni 9. După comportarea faţă de ionii cu care reacţionează, reactivii se pot clasifica în: a. reactivi de grupă, selectivi și specifici b. reactivi de pH, redox și biochimici c. reactivi acido-bazici, de complexare și microbiologici 10. Caracteristicile unor reactivi analitici (de culoare) sunt rezultatul prezenţei în moleculă a unor grupări: a. funcționale de tip carboxil și hidroxil b. cromofore și auxocrome c. anorganice și organice 11. Reacțiile analitice uzuale se clasifică după modul de efectuare în: a. reacții în eprubetă, în flacără și pe hârtia de filtru b. reacții exoterme și endoterme c. reacții de descompunere și combinare 12. Cationii (K+) sunt ionii cu sarcină …… rezultați în urma procesului de ionizare prin cedare de electroni: a. negativă b. neutră c. pozitivă 13. Anionii (A-) sunt ionii cu sarcină …… rezultați în urma procesului de ionizare prin acceptare de electroni: a. negativă b. neutră c. pozitivă 14. Cationii, specii încărcate electropozitiv, se împart în: a. 4 grupe analitice b. 6 grupe analitice c. 5 grupe analitice

13

15. Reactivul de grupă pentru cationii din grupa a I-a analitică este: a. (NH4)2CO3 b. HCl 2 n c. Na2S 16. Reactivul de grupă pentru cationii din grupa a II-a analitică este: a. (NH4)2CO3 b. H2S 2 n c. Na2S 17. Reactivul de grupă pentru cationii din grupa a III-a analitică este: a. (NH4)2CO3 b. H2S c. (NH4)2S 18. Reactivul de grupă pentru cationii din grupa a IV-a analitică este: a. (NH4)2CO3 b. H2S (pH =1) c. HCl 2 n (pH = 0,5) 19. Cationii din grupa a V-a analitică sunt: a. cationi fără reactiv de grupă b. reactivul de grupă este HCl 2 n c. reactivul de grupă este Na2S, mediu acid 20. Precizați care dintre grupurile de ioni prezentaţi fac parte din grupa a I-a analitică: a. Ca+2, Sr+2, Ba+2 b. NH4+, Na+, K+ c. Ag+, Hg2+2, Pb+2 21. Precizați care dintre grupurile de cationi prezentaţi fac parte din grupa a II-a analitică: a. Cu+2, Cu+, Bi+3 a. NH4+, Na+, K+ b. Ag+, Hg2+2, Pb+2 22. Precizați care dintre grupurile de cationi prezentaţi fac parte din grupa a III-a analitică: a. Cu+2, Cu+, Bi+3 b. NH4+, Na+, K+ c. Al+3, Fe+2, Fe+3

14

23. Precizați care dintre grupurile de cationi prezentaţi fac parte din grupa a IV-a analitică: a. Cu+2, Cu+, Bi+3 b. Ca+2, Sr+2, Ba+2 c. Al+3, Fe+2, Fe+3 24. Precizați care dintre ioni fac parte din grupa a V-a analitică: a. Cu+2, Cu+, Bi+3 b. Ca+2, Sr+2, Ba+2 c. NH4+, Na+, K+ 25. În flacăra reducătoare a unui bec de gaz ionii de Na+ prezintă o coloraţie: a. galbenă intenă b. roșie intensă c. violetă intensă 26. Cu pirostibiatul acid de potasiu (K2H2Sb2O7) în mediu neutru sau alcalin, ionul de Na+ formează: a. precipitat alb cristalin b. precipitat galben c. precipitat albastru 27. În flacăra reducătoare a unui bec de gaz ionul de K+ prezintă o coloraţie: a. violetă b. verde c. galbenă 28. Hexanitrocobaltiatul trisodic (Na3[(Co(NO2)6]) precipită soluţii neutre sau slab acide care conţin ionul de K+ formând un precipitat: a. galben (K2Na[Co(NO2)6]) b. roz (Co(NO2)2) c. roșu-brun (Co(NO2)3) 29. O reacţie caracteristică ionului NH4+ se obţine prin: a. înnegrirea hârtiei de filtru umectată cu o picătură de azotat mercuros Hg2(NO3)2 b. îmbrunarea hârtiei de filtru umectată cu o picătură de azotat mercuric Hg(NO3)2 c. înnegrirea hârtiei de filtru umectată cu o picătură de reactiv Nessler

15

30. Cationul Mg2+ cu bazele alcaline de sodiu sau de potasiu formează: a. precipitat alb de Mg(OH)2 b. precipitat galben de Mg(OH)2 c. precipitat cenușiu de Mg(OH)2 31. Se obţine o soluţie de culoare albastră cu magnezon II (p nitrobenzen-azo--naftol) în prezenţa NaOH 2 n la cald în urma reacției cu cationul: a. Ca2+ b. Mg2+ c. Cu2+ 32. Soluţia de I2 în mediu alcalin trece la incolor, iar la adăugare de ioni de …… reapare culoarea brună a I2: a. Mg+2 b. Fe+2 c. Cu+2 33. Ionul Ca2+ formează cu carbonatul de amoniu (reactivul grupei a IVa analitice): a. precipitat alb amorf (CaCO3) b. precipitat galben amorf (CaCO3) c. precipitat alb cristalin (CaCO3) 34. Cromatul de potasiu cu ionii de Ca2+ în mediu alcoolic formează: a. CaCrO4, precipitat galben b. CaCrO4, precipitat alb c. CaCrO4, precipitat roșu 35. Ionul Fe+2 cu reactivul de grupă ((NH4)2S) formează: a. precipitat negru de FeS b. precipitat alb de FeS c. precipitat roșu de FeS 36. Ionul Fe2+ cu Na2CO3 formează: a. precipitat verde închis (FeCO3) b. precipitat roșu-brun (FeCO3) c. precipitat galben (FeCO3) 37. Ionul Fe+2 cu bazele alcaline formează: a. hidroxidul feros (Fe(OH)2), precipitat verzui care se oxidează în aer trecând în hidroxid feric (Fe(OH)3) roșu-brun b. hidroxidul feros (Fe(OH)2), precipitat verzui stabil c. hidroxidul feros (Fe(OH)2), precipitat roșu-brun

16

38. Ionul Fe+2 cu NH4OH precipită incomplet: a. hidroxidul feros (Fe(OH)2), precipitat verzui b. hidroxidul feros (Fe(OH)3), precipitat verzui c. hidroxidul feric (Fe(OH)3), precipitat roșu-brun 39. Ortofenantrolina formează cu ionul Fe+2, în soluție slab acidă: a. un complex roşu b. precipitat roșu c. un complex verde 40. Cine îndeplinește rolul de oxidant și respectiv reducător pentru ionul de fer? a. Fe2+ oxidant, Fe3+ reducător b. Fe2+ reducător, Fe3+ oxidant c. Fe2+ oxidant, Fe3+ oxidant 41. Caracterul reducător al Fe+2 este pus în evidență prin reacția acestuia cu permanganat de potasiu, în soluție acidă când se observă: a. decolorarea soluției b. nedecolorarea soluției c. formarea de precipitat violet 42. Ionul Fe+3 cu reactivul de grupă ((NH4)2S) formează: a. precipitat negru de FeS b. precipitat alb de FeS c. precipitat negru de Fe2S3 43. Ionul Fe+3 cu Na2CO3 formează: a. precipitat verde închis (FeCO3) b. precipitat roșu-brun (Fe2(CO3)3) c. precipitat galben (FeCO3) 44. Ionul Fe+3 cu bazele alcaline formează: a. hidroxidul feros (Fe(OH)2), precipitat verzui care se oxidează în aer trecând în hidroxid feric (Fe(OH)3) roșu-brun b. hidroxidul feros (Fe(OH)2), precipitat verzui stabil c. hidroxidul feric (Fe(OH)3), precipitat roșu-brun 45. Ionul Fe+3 cu NH4OH precipită: a. hidroxidul feros (Fe(OH)2), precipitat verzui b. hidroxidul feros (Fe(OH)3), precipitat verzui c. hidroxidul feric (Fe(OH)3), precipitat roșu-brun

17

46. Sulfocianura de amoniu (NH4SCN) adăugată la soluție ferică (Fe+3) prezintă o: a. coloraţie roşu sânge b. coloraţie galbenă c. coloraţie verde 47. Caracterul oxidant al Fe+3 este pus în evidență prin reacția cu permanganat de potasiu în soluţie acidă când se observă: a. decolorarea soluției b. nedecolorarea soluției c. formarea de precipitat violet 48. Soluţia de NaOH 2 n în soluţia conţinând ionul Cu+2 precipită: a. hidroxidul cupric (Cu(OH)2) de culoare albastră b. hidroxidul cupros (Cu(OH)2) de culoare albastră c. hidroxidul cupric (Cu(OH)2) de culoare galbenă 49. Ionul Pb2+ cu HCl 2 n (reactivul grupei a I-a analitice) formează: a. precipitat alb, PbCl2 b. precipitat negru, PbCl2 c. precipitat galben, PbCl2 50. Cromatul de potasiu (K2CrO4) 2 n cu ionii de Pb+2 formează: a. precipitat galben (PbCrO4) b. precipitat alb (PbCrO4) c. precipitat roșu (PbCrO4) 51. Anionii se grupează în …… în funcţie de comportarea în soluţiile AgNO3 2 n şi Ba(NO3)2 2 n, cât şi a solubilității precipitatelor formate în HNO3 diluat: a. şapte grupe analitice b. opt grupe analitice c. cinci grupe analitice 52. Precizați care dintre următorii anioni fac parte din grupa a I-a analitică: a. Cl-, ClO-, ClO2-, I-, CNb. NH4+, Na+, K+, SCNc. Ag+, Hg2+2, Pb+2, CN-

18

53. Precizați care dintre următorii anioni fac parte din grupa a II-a analitică: a. NO2-, PO2-3, HCOO-, CH3COOb. NH4+, Na+, K+, SCNc. Cl-, ClO-, ClO2-, I-, CN54. Precizați care dintre următorii anioni fac parte din grupa a III-a analitică: a. NO-2, PO2-3, HCOO-, CH3COOb. SO3-2, PO3-3, CO3-2 c. Cl-, ClO-, ClO2-, I-, CN55. Precizați care dintre următorii anioni fac parte din grupa a IV-a analitică: a. CrO4-2, PO4-3, AsO3-3, AsO4-3 b. SO3-2, PO3-3, CO3-2 c. Cl-, ClO-, ClO2-, I-, CN56. Precizați care dintre următorii anioni fac parte din grupa a V-a analitică: a. CrO4-2, PO4-3, AsO3-3, AsO4-3 b. ClO3-, ClO4-, NO3c. Cl-, ClO-, ClO2-, I-, CN57. Precizați care dintre următorii anioni fac parte din grupa a VI-a analitică: a. CrO4-2, PO4-3, AsO3-3, AsO4-3 b. ClO3-, ClO4-, NO3c. SO4-2, F-, [SiF6]-2 58. Azotatul de argint 2 n cu anionul Cl- precipită: a. AgCl alb b. AgCl galben c. AgCl negru 59. Acetatul de plumb, sau orice sare solubilă de plumb, precipită ionul clorură sub formă de: a. PbCl2, precipitat alb b. PbCl2, precipitat alb-cenușiu c. PbCl2, precipitat galben

19

60. Ionul I- cu azotatul sau acetatul de plumb formează un precipitat galben (PbI2) care recristalizează la cald în prezență de mici cantități de acid acetic 2 n sub formă de: a. cristale roșii b. cristale albe c. cristale aurii 61. Caracterul reducător al ionului I- este pus în evidenţă cu reacţia următoare: a. soluţia de permanganat de potasiu de culoare violet este decolorată în mediul acid trecând în brun datorită formării I2 b. soluţia de permanganat de potasiu de culoare violet nu este decolorată în mediul acid trecând în brun datorită formării I2 c. clorura ferică în mediu acid nu separă I2 62. Este azotit ionul: a. NO3b. NO2c. NO 63. Care sunt ionii azotit și azotat? a. NO3- azotit; NO2- azotat b. N3- azotit; NO2- azotat c. NO2- azotit; NO3- azotat 64. Difenilamină în prezenţa ionului azotit (NO2-), în soluţie de H2SO4 diluat este oxidată în: a. forma chinoidă de culoare albastră b. forma chinoidă de culoare roșie c. forma chinoidă de culoare galbenă 65. Caracterul reducător al ionului NO2- este pus în evidență prin reacție cu permangant de potasiu în soluţie acidă când se observă: a. decolorarea soluției b. nedecolorarea soluției c. formarea de precipitat violet 66. Difenilamină în prezenţa ionului azotat (NO3-), în soluţie de H2SO4 conc., prezintă: a. coloraţie albastră, care virează în timp în brun şi apoi în galben b. coloraţie roșie, care virează în timp în brun şi apoi în galben c. coloraţie albastră

20

67. Caracterul oxidant al ionului NO3- este pus în evidență prin reacție cu permangant de potasiu în soluţie acidă când se observă: a. decolorarea soluției b. nedecolorarea soluției c. formarea de precipitat violet 68. Soluţiile care contin sulfiţi (SO32-) decolorează: a. soluţia de fucsină violetă în mediu apos b. soluţia de fucsină violetă în mediu acid c. soluţia de fucsină violetă în mediu bazic 69. Este sulfură ionul: a. SO32b. S2c. SO4270. Care sunt ionii sulfit și sulfat? a. SO32- sulfit; SO42- sulfat b. SO32- sulfat; S2- sulfit c. SO32- sulfură; SO42- sulfit 71. Caracterul reducător al ionului SO32- este pus în evidență prin reacție cu permangant de potasiu în soluţie acidă când se observă: a. decolorarea soluției b. nedecolorarea soluției c. formarea de precipitat violet 72. Rodizonatul de bariu de culoare roşie este decolorat de ionul SO4-2 datorită formării unui: a. precipitat alb, BaSO4 b. precipitat galben, BaSO4 c. precipitat roșu, BaSO4 73. Caracterul oxidant al ionului SO42- este pus în evidență prin reacție cu permangant de potasiu în soluţie acidă când se observă: a. decolorarea soluției b. nedecolorarea soluției c. formarea de precipitat violet 74. Molibdatul de amoniu ((NH4)2MoO4) în mediu de acid azotic concentrat, la cald, precipită cu ionul PO43-: a. fosfomolibdatul de amoniu roșu ((NH4)3H4[P(M2O7)6]) b. fosfomolibdatul de amoniu alb ((NH4)3H4[P(M2O7)6]) c. fosfomolibdatul de amoniu galben ((NH4)3H4[P(M2O7)6])

21

75. Cu mixtura magneziană (MgCl2 + NH4Cl + NH3) soluţia de fosfaţi amoniacali formează: a. fosfat dublu de magneziu și amoniu, precipitat alb cristalin (MgNH4PO4) b. fosfat dublu de magneziu și amoniu, precipitat galben cristalin (MgNH4PO4) c. fosfat dublu de magneziu și amoniu, precipitat albastru cristalin (MgNH4PO4) 76. Ionul fosfat este: a. fosfat de amoniu, NH4PO42b. PO43c. PO3377. Clorura ferică (FeCl3) în reacția cu acetaţii (CH3COO-) la cald are ca efect o ……, datorită complexului [Fe3(OH)2(CH3COO)6+] care la fierbere formează acetatul bazic de fer greu solubil (Fe(OH)(CH3COO)2): a. coloraţie roșu-brună b. coloraţie albastră c. coloraţie verde I.3. Aciditate și bazicitate 1. Precizați care dintre fructe sunt considerate ca având preponderent aport alcalin: a. ananas, mere, caise b. prune, afine, banane verzi c. ananas, pere, afine 2. Precizați care dintre fructe sunt considerate ca având preponderent aport acid: a. ananas, prune, caise b. banane verzi, prune, afine c. piersici, prune, căpșuni 3. Precizați care dintre legume sunt considerate ca având preponderent aport alcalin: a. linte, soia, mazăre b. varză, mazăre, soia c. conopidă, varză, spanac

22

4. Precizați care dintre legume sunt considerate ca având preponderent aport acid: a. linte, soia, ardei iute b. varză, cartofi, ardei iute c. ardei iute, varză, spanac 5. Precizați care dintre cereale sunt considerate a fi alcaline: a. orz verde, cereale proaspete b. mălai, griș c. orz verde, griș 6. Precizați care produse lactate sunt considerate a fi alcaline: a. chefir, lapte proaspăt, zer b. parmezan, chefir, zer c. cașcaval, zer, parmezan 7. Precizați care produse lactate sunt considerate a fi acide: a. chefir, lapte proaspăt, zer b. parmezan, cașcaval, lapte praf c. cașcaval, zer, parmezan 8. Precizați care produse lactate sunt considerate a fi acide: a. chefir, lapte proaspăt, zer b. parmezan, cașcaval, chefir c. lapte fiert, lapte praf, iaurt cu fructe 9. Precizați care produse lichide sunt considerate a fi alcaline: a. sucuri de legume, apa plată, ceaiurile b. alcool, cafea, chefir c. lapte, băuturi răcoritoare, sifon 10. Precizați care produse lichide sunt considerate a fi acide: a. sucuri de legume, apă plată, ceaiurile b. alcool, cafea, apă plată c. cafea, sifon, băuturi răcoritoare 11. Midiile sunt bogate în conținut de fer, fiind considerate alimente: a. acide b. bazice c. neutre 12. Broccoli este bogat în vitamina C, fiind considerat un aliment: a. acid b. alcalin c. neutru

23

13. Fructele de avocado sunt o sursă bogată de acizi grași esențiali, fiind considerate alimente: a. neutre b. acide c. alcaline 14. Dovleacul este considerat un aliment cu pH: a. bazic b. acid c. neutru 15. Dovleacul crud are un pH cuprins între valorile: a. 4,90-5,50 b. 6,50-8,40 c. 8,50-12,00 16. Semințele de dovleac sunt bogate în minerale, în special zinc, fiind considerate alimente: a. acide b. neutre c. bazice 17. Nectarul de prune este considerat un aliment cu pH: a. neutru b. alcalin c. acid 18. Nectarul de prune are un pH în jurul valorii: a. 3,4 b. 7,8 c. 11,0 19. Nectarul de prune este o sursă de carbohidrați (glucoză, fructoză și zaharoză), fiind considerat un aliment: a. acid b. bazic c. neutru 20. Morcovul este un aliment cu pH: a. acid b. alcalin c. neutru

24

21. Morcovul are un pH în jurul valorii: a. 10 b. 4 c. 7 22. Orezul sălbatic este considerat un aliment cu pH: a. acid b. alcalin c. neutru 23. Orezul sălbatic are un pH în jurul valorii: a. 8 b. 4 c. 7 24. Orezul sălbatic este o sursă bogată de minerale, fiind considerat un aliment cu aport: a. acid b. bazic c. neutru 25. Legumele sunt considerate alimente ……, ce echilibrează aciditatea excesivă a sucului gastric: a. alcaline b. acide c. neutre 26. Alimentele bogate în sulfuri, cloruri, azotați și fosfați au un efect benefic: a. stimulator b. acidifiant c. neutralizator 27. Ionii alcalini neutralizează …… și se găsesc din abundență în alimentele de origine ……: a. aciditatea; animală b. bazicitatea; vegetală c. aciditatea; vegetală 28. Mierea și zahărul sunt alimente ……, dar din cauza conținutului de glucide formează ……: a. alcaline; acizi b. acide; baze c. alcaline; oxizi

25

29. Grupa cerealelor și a leguminoaselor sunt alimente care generează: a. aciditate b. bazicitate c. aciditate și bazicitate 30. Smântâna fermentată este un aliment: a. acid b. bazic c. neutru 31. Produsele din carne sunt considerate alimente: a. neutre b. acide c. bazice 32. Lactatele și ouăle sunt considerate alimente: a. bazice b. neutre c. acide 33. Uleiul de cocos și uleiul de in sunt considerate alimente: a. alcaline b. acide c. neutre 34. Dieta alcalină se referă la/include o dietă bogată în alimente ……, care compensează efectele alimentelor ……: a. bazice; acide b. bazice; alcaline c. acide; bazice 35. Produsele animale considerate cu aport preponderent alcalin sunt: a. ouă de prepeliță și de rață b. laptele și carnea c. ouăle și laptele 36. Produsele animale considerate cu aport preponderent acid sunt: a. mezelurile și ouăle b. laptele și carnea c. mezelurile și toate tipurile de carne de mamifere

26

37. Aditivii alimentari sintetici (de exemplu glutamatul de sodiu) sunt produse alimentare cu aport : a. acid b. bazic c. alcalin 38. Ridichile (albe, negre, roșii) sunt considerate a fi alimente: a. alcaline b. acide c. neutre 39. Sucul de lămâie are pH: a. acid (pH=2) b. bazic (pH=8) c. neutru (pH=7) 40. Albușul de ou are pH: a. acid (pH=2) b. bazic (pH=8) c. neutru (pH=7) 41. Muștarul are pH: a. acid (pH=3,55) b. bazic (pH=8) c. neutru (pH=7) 42. Caviarul are pH: a. acid (pH=5,80) b. bazic (pH=8) c. neutru (pH=7) 43. Carnea de vită are pH: a. acid (pH=5,60) b. bazic (pH=8) c. neutru (pH=7) 44. Carnea de porc are pH: a. acid (pH=5,70) b. bazic (pH=8) c. neutru (pH=7)

27

45. Cele mai cunoscute alimente cu aport alcalin sunt: a. ceaiurile naturale, apa minerală, fructele, leguminoasele b. produsele lactate, carnea, alcoolul, aproape toate cerealele c. ceaiurile naturale, apa minerală, fructele, carnea 46. Cele mai cunoscute alimente cu aport acid sunt: a. ceaiurile naturale, apa minerală, fructele, leguminoasele b. produsele lactate, carnea, alcoolul, aproape toate cerealele c. ceaiurile naturale, apa minerală, fructele, carnea I.4. Antioxidanți 1. Un antioxidant este o moleculă capabilă să inhibe …… unei alte molecule: a. oxidarea b. neutralizarea c. reducerea 2. Antioxidanții sunt …… și …… care ajută organismul pentru a contracara acțiunea nocivă a radicalilor liberi: a. acizi carboxilici și carbohidrați b. vitamine și ingrediente nutritive c. hidrocarburi și vitamine 3. Se cunosc două tipuri de antioxidanți principali: a. liberi și oxidativi b. reducători și liberi c. non-enzimatici și enzimatici 4. Majoritatea antioxidanților din alimente și suplimentele alimentare sunt: a. oxidativi b. reducători c. non-enzimatici 5. Antioxidanții solubili în grăsimi (vitamina A, E) sunt localizați în celulele membranelor și fac parte din clasa: a. oxidativi b. reducători c. non-enzimatici

28

6. Antioxidanții solubili în apă (de exemplu: vitamina C, polifenolii, glutationul) sunt localizați în fluidele apoase (precum sângele sau lichidele din proximitatea celulelor) și fac parte din clasa antioxidanților: a. oxidativi b. reducători c. non-enzimatici 7. Sursele alimentare bogate în antioxidanți sunt: a. carnea, laptele și ouăle b. strugurii, carnea și laptele c. fructele și legumele roșii, galbene și portocalii 8. Antioxidanții non-ezimatici și vitamina A se găsesc în produsele vegetale: a. carne, lapte și ouă b. morcovi, dovlecei și broccoli c. struguri, carne și lapte 9. Antioxidantul non-ezimatic, vitamina C se găsește în produsele vegetale: a. carne, lapte și ouă b. portocale, căpșuni și roșii c. struguri, carne și lapte 10. Antoxidanții sunt compuși chimici: a. vegetali b. din regnul animal c. acidifianți 11. Antioxidanții sunt compuși ce au capacitatea de a produce/provoca …… altor substanțe: a. reducerea b. oxidarea c. neutralizarea 12. Vitamina E este principalul antioxidant liposolubil ce se găsește în: a. uleiuri vegetale preparate la rece, germeni de grâu, cereale, făină integrală b. carne de vită, făină integrală c. produse lactate, cereale

29

13. În general, alimentele intens colorate în roșu, negru, mov sau violet sunt cele mai bogate în: a. carbohidrați b. proteine c. antioxidanți 14. Antioxidanții se găsesc din abundență în: a. legume și fructe b. lactate și ouă c. lactate și fructe 15. Antioxidanții se găsesc din abundență în: a. cereale integrale, plante medicinale și oleaginoase b. lactate și ouă c. lactate și fructe 16. Anumite alimente sunt mai bogate în antioxidanți când sunt fierte sau gătite la abur, și în această categorie intră: a. morcovi, spanac, broccoli b. lactate și ouă c. lactate și fructe 17. Anumite alimente sunt mai bogate în antioxidanți când sunt fierte sau gătite la abur și în această categorie intră: a. varza roșie, ardei verzi și roșii b. lactate și ouă c. lactate și fructe 18. Cele mai bogate alimente în antioxidanți sunt: a. lactate și ouă b. lactate și fructe c. roșiile, fasolea verde și strugurii roșii 19. Cele mai bogate alimente în antioxidanți sunt: a. lactate și ouă b. lactate și fructe c. morcovi, fructe și legume de culoare portocalie 20. Legume bogate în atioxidanți sunt: a. coriandru, broccoli, varza roșie b. lactate și ouă c. lactate și fructe

30

21. Legume bogate în antioxidanți sunt: a. roșii, aspargic, ridichi b. lactate și ouă c. lactate și fructe 22. Legume bogate în antioxidanți sunt: a. spanac, ceapa roșie, usturoiul crud b. lactate și ouă c. lactate și fructe 23. Un important antioxidant este seleniul, care se găsește în: a. lactate și ouă b. pești și crustacee c. lactate și fructe 24. Seleniul ca și antioxidant este prezent în: a. lactate și ouă b. carnea roșie, carnea de pui c. lactate și fructe 25. Seleniul este întâlnit în: a. lactate și ouă b. cereale și ouă c. lactate și fructe 26. Anghinarea are conținut ridicat de …… și oferă aport crescut de …… organismului: a. antioxidanți; vitamine b. antioxidanți; carbohidrați c. vitamine; carbohidrați 27. Strugurii au conținut ridicat de …… și oferă aport crescut de …… organismului: a. antioxidanți, flavanoide și polifenoli b. antioxidanți, carbohidrați c. vitamine, carbohidrați 28. Vinul roșu are conținut ridicat de …… și oferă aport crescut de …… organismului: a. antioxidanți, flavanoide și polifenoli b. antioxidanți, carbohidrați c. vitamine, carbohidrați

31

29. Merele au conținut ridicat de …… și oferă aport crescut de …… organismului: a. antioxidanți, vitamine b. antioxidanți, carbohidrați c. vitamine, carbohidrați 30. Ciocolata neagră are conținut ridicat de …… și poate contribui la scăderea tensiunii arteriale: a. antioxidanți b. antioxidanți și carbohidrați c. vitamine și carbohidrați

32

II. Analiză chimică II.1.Volumetria acido-bazică 1. Care este caracteristica generală pentru chimia analitică calitativă: a. separarea, recunoaşterea și identificarea ionilor şi funcţiunilor organice b. stabilirea raportului cantitativ în care se găsesc componenţii prezenţi în probă c. determinarea structurii chimice 2. Chimia analitică cantitativă are drept scop major: a. separarea, recunoaşterea și identificarea constituenţilor b. stabilirea raportului cantitativ în care se găsesc componenţii prezenţi în probă c. determinarea structurii chimice 3. Operaţia cea mai importantă în analiza volumetrică este ……, care reprezintă procesul de adăugare în picătură a unui reactiv de concentraţie cunoscută: a. precipitarea b. titrarea c. sublimarea 4. Analiza volumetrică (titrimetria) se bazează pe măsurarea exactă a: a. volumului soluţiei de reactiv consumat la titrare b. masei soluției de reactiv rezultată c. compoziției procentuale a soluţiei 5. Volumetria acido-bazică (de neutralizare) se bazează pe echilibrele cu: a. transfer de electroni b. schimb de ioni şi molecule c. transfer de protoni 6. Substanţa ce se analizează se numeşte ……, iar substanţa de reactiv se numeşte ……: a. titrat; titrant b. solvat; solvent c. dizolvat; dizolvant

33

7. Soluția este un amestec …… format din doi sau mai mulți componenți: a. neomogen b. omogen c. echimolecular 8. Cele două componente ale unei soluții sunt: a. dizolvant; dizolvat b. titrat; titrant c. dizolvat; titrant 9. Raportul dintre cantitatea de substanţă (solidă, lichidă, gazoasă) dizolvată dintr-o unitate de masă sau unitate de volum (soluţie) se numeşte: a. densitate b. compozitie masică c. concentraţie 10. Concentraţia procentuală (c %) reprezintă: a. grame de substanţă dizolvată în 100 g de soluţie b. numărul de moli de substanţă dizolvată într-un litru de soluţie c. masa de substanţă exprimată în grame dizolvată într-un mL de soluţie 11. Concentraţia molară sau molaritatea (m) reprezintă: a. grame de substanţă dizolvată în 100 g de soluţie b. numărul de moli de substanţă dizolvată într-un litru de soluţie c. masa de substanţă exprimată în grame dizolvată într-un mL de soluţie 12. Concentraţia normală sau normalitatea (n) reprezintă: a. grame de substanţă dizolvată în 100 g de soluţie b. numărul de moli de substanţă dizolvată într-un litru de soluţie c. numărul de echivalenţi gram de substanţă dizolvată într-un litru de soluţie 13. Concentraţia exprimată prin titru (t) reprezintă: a. masa de substanţă exprimată în grame dizolvată într-un mL de soluţie b. grame de substanţă dizolvată în 100 g de soluţie c. numărul de moli de substanţă dizolvată într-un litru de soluţie

34

14. Soluţiile procentuale sunt soluţii în care concentraţia procentuală a substanţei dizolvate se raportează în procente de: a. moli b. masă sau procente de volum c. presiune 15. Soluţiile molare sunt soluţii exprimate prin: a. numărul de moli sau fracţiuni de moli substanţă, conţinută la un litru de soluţie b. numărul de echivalenţi sau fracţiuni de echivalent substanţă, la un litru de soluţie c. procente de masă sau de volum 16. Soluţiile normale sunt soluţii exprimate prin: a. numărul de moli sau fracţiuni de moli substanţă, conţinută la un litru de soluţie b. numărul de echivalenţi sau fracţiuni de echivalent substanţă, la un litru de soluţie c. procente de masă sau de volum 17. Formula de calcul pentru concentrația procentuală este: m a. c%  d  100 ms

b. n 

md e  Vs E g  Vs

md n  Vs M  Vs 18. Formula de calcul pentru concentrația molară este: m a. c%  d  100 ms c. m 

b. n 

md e  Vs E g  Vs

c. m 

md n  Vs M  Vs

35

19. Formula de calcul pentru concentrația normală este: m a. c%  d  100 ms

b. n 

md e  Vs E g  Vs

md n  Vs M  Vs 20. Echivalentul gram al unui acid este egal cu masa moleculară raportată la: a. numărul ionilor de hidrogen cedaţi, în reacţia de neutralizare b. numărul grupărilor hidroxil neutralizate c. produsul dintre numărul de atomi ai metalului şi valenţa acestuia 21. Echivalentul gram al unei baze este egal cu masa moleculară raportată la: a. numărul ionilor de hidrogen cedaţi, în reacţia de neutralizare b. numărul grupărilor hidroxil neutralizate c. produsul dintre numărul de atomi ai metalului şi valenţa acestuia 22. Echivalentul gram al unei sări este egal cu masa moleculară raportată la: a. numărul ionilor de hidrogen cedaţi, în reacţia de neutralizare b. numărul grupărilor hidroxil neutralizate c. produsul dintre numărul de atomi ai metalului şi valenţa acestuia 23. Formula uzuală de calcul pentru titrul soluției (t) este: n  Eg a. t  1000 m b. c%  d  100 ms c. m 

c. n 

md e  Vs E g  Vs

36

24. În practica analitică se utilizează frecvent legea echivalenţilor, cu formula de calcul: a. p1·V1 = p2·V2 b. V1·T1 = V2·T2 c. n1·V1 = n2·V2 25. Formula uzuală de calcul pentru factorul soluției (f) este: np tp a. f   nt tt

b. f 

mp

c. f 

cp

mt ct

 

Vp Vt

xp xt

26. Factorul solutiei, f >1 indică că soluţiile practice sunt: a. mai concentrate decât cele de normalitate exactă b. mai diluate decât cele de normalitate exactă c. de normalitatea practic egală cu cea teoretică (soluţii exacte) 27. Factorul solutiei, f < 1 indică că soluţiile practice sunt: a. mai concentrate decât cele de normalitate exactă b. mai diluate decât cele de normalitate exactă c. de normalitate practic egală cu cea teoretică (solutii exacte) 28. Factorul solutiei, f = 1 indică pentru soluţiile practice sunt: a. mai concentrate decât cele de normalitate exactă b. mai diluate decât cele de normalitate exactă c. de normalitatea practic egală cu cea teoretică (soluţii exacte) 29. Soluţiile etalon primar sunt soluţii ce se obţin din substanţe de: a. înaltă puritate, substanţe standard, dizolvate la un volum exact cunoscut b. de înaltă puritate, substanţe standard, dizolvate la un volum necunoscut c. de puritate medie, substanţe standard, dizolvate la un volum necunoscut

37

30. Indicatorii sunt substanţe chimice care la punctul de echivalenţă cu picătura exces de reactiv titrant îşi modifică brusc: a. volumul şi compozitia masică b. masa şi compozitia volumică c. o proprietate uşor perceptibilă (culoare, solubilitate, fluorescenţă etc.) 31. Cei mai utilizaţi indicatori acido-bazici sunt: a. metiloranj, fenolftaleină b. metiloranj, murexid c. fenolftaleină, negru eriocrom T 32. Intervalul de viraj pentru un indicator reprezintă domeniul valorilor de pH în care se înregistrează modificarea: a. culorii b. volumului c. compoziţiei masice şi volumice 33. La titrarea unui acid slab cu o bază tare se alege un indicator de pH care virează în mediul ……, deoarece la titrare rezultă o sare cu ……: a. bazic; hidroliză bazică b. acid; hidroliză bazică c. acid; hidroliză acidă 34. La titrarea unui acid tare cu o bază tare, se va alege un indicator care funcţionează cât mai aproape de ……, deoarece la neutralizare rezultă o sare ......: a. mediul acid; cu hidroliză bazică b. punctul de echivalenţă; care nu hidrolizează c. mediul bazic; cu hidroliză acidă 35. Titrările acido-bazice (de neutralizare) sunt titrări în care reacţia principală are loc între: a. funcţia acidă şi cea bazică b. funcţia oxidantă şi cea reducătoare c. funcţia bazică şi cea reducătoare 36. Acidimetria este metoda volumetrică de determinare a concentraţiei …… prin neutralizare cu ……: a. unui acid; bază b. unei baze; sare c. unei baze; oxid

38

37. Alcalimetria este metoda volumetrică de determinare a concentraţiei …… prin neutralizare cu ……: a. unui acid; bază b. unei baze; acid c. unei baze; oxid 38. Acidul acetic (CH3COOH) este un: a. acid slab b. acid tare c. acid de tărie medie 39. Acidul clorhidric (HCl) este un: a. acid slab b. acid tare c. acid de tărie medie 40. Dozarea acidului acetic se bazează pe reacția de neutralizare cu soluție etalon secundar 10-1 n de ……, în prezență de indicator ……: a. NaOH; fenolftaleină b. NaOH; metiloranj c. NaOH; murexid 41. Dozarea acidului clorhidric se bazează pe reacția de neutralizare a acestuia cu o soluție etalon secundar 10-1 n de ….., în prezența de indicator ……: a. NaOH; fenolftaleină b. NaOH; metiloranj c. NaOH; murexid 42. Domeniul de viraj al unui indicator este definit ca …… în care are loc schimbarea proprietăţii indicatorului. a. intervalul de pH b. intervalul de rH c. intervalul acid 43. Fenolftaleina, indicator cu pHî/s = 8,2-10, este în soluție …… la pH < 8,2, de culoare …… în intervalul de pH = 8,2-10 și …….. la pH > 10 : a. incolor; roz; roșu carmin b. galben portocaliu; roz; roșu carmin c. galben portocaliu; incolor; roșu carmin

39

44. Reacţia până la punctul de echivalență în cazul dozării unui acid slab (CH3COOH) este: a. 2NaOH + CH3COO-H+ = CH3COO-Na+ + 2H2O b. CH3COO-H+ + NaOH → CH3COO-Na+ + H2O c. HCl + NaOH = NaCl + H2O 45. Reacţia la punctul de echivalenţă în cazul dozării unui acid slab (CH3COOH) este: a. 2NaOH + CH3COO-H+ = CH3COO-Na+ + 2H2O b. IndH + NaOH = IndNa + H2O fenolftaleină (incoloră)

pic.exces

fenolftaleină (roşie)

c. HCl + NaOH = NaCl + H2O 46. Reacţia până la punctul de echivalență în cazul dozării unui acid tare (HCl) este: a. IndH + NaOH = IndNa + H2O metiloranj (roşie)

pic.exces

metiloranj (galben portocaliu)

b. CH3COO-H+ + NaOH → CH3COO-Na+ + H2O c. HCl + NaOH = NaCl + H2O 47. La titrarea unui acid tare (HCl) se foloseşte indicatorul metiloranj cu pHî/s = 2,9-4,0 având virajul de culoare de la: a. roşu la galben b. galben la roşu c. incolor la roz 48. La titrarea unui acid slab (CH3COOH) se foloseşte indicatorul fenolftaleină cu pHî/s = 8,2-10 având virajul de culoare de la: a. roşu la galben b. galben la roşu c. incolor la roz II.2. Volumetria redox 1. Volumetria redox se bazează pe echilibrele cu: a. transfer de electroni b. reacţii cu schimb de ioni şi molecule c. transfer de protoni

40

2. Echivalentul gram pentru substanţe redox este egal cu masa moleculară raportată la: a. numărul ionilor de hidrogen cedaţi, în reacţia de neutralizare b. numărul grupărilor hidroxil neutralizate c. numărul electronilor implicaţi în schimbul electronic 3. Permanganatul de potasiu (KMnO4) poate funcţiona ca oxidant în mediu: a. acid; neutru sau alcalin b. acid sau alcalin c. neutru 4. Puterea oxidantă a permanganatului de potasiu (KMnO4) scade odată cu: a. creşterea rH-ului b. scăderea pH-ului c. creşterea pH-ului 5. Echivalentul gram se calculează în funcţie de …… la care are loc reacţia acidă, funcţie de numărul …… câştigaţi: a. rH-ul mediului; protonilor b. pH-ul mediului; electronilor c. rH-ul mediului; electronilor 6. Permanganatul de potasiu (KMnO4) este o soluţie etalon: a. primar b. secundar c. terţiar 7. În mediu acid, permanganatul de potasiu funcţionează ca: a. oxidant puternic b. reducător puternic c. oxidant de tărie medie 8. Soluţia de permanganat de potasiu (KMnO4) se păstrează la ……, pentru ca toate substanţele reducătoare existente în apă să reacţioneze în acest timp cu permanganatul din soluţie: a. întuneric 7-8 zile b. întuneric 2-4 zile c. întuneric 1-3 zile

41

9. Substanța etalon primar utilizată pentru determinarea n, t și f soluției de KMnO4 este: a. acidul sulfuric (H2SO4) b. acidul oxalic (H2C2O4) c. acidul clorhidric (HCl) 10. Stabilitatea soluţiei de KMnO4 este maximă în soluţii neutre, la întuneric şi la temperatură obişnuită, și soluţia de KMnO4 se păstrează în sticle: a. de culoare închisă şi prevăzute cu dop rodat b. incolore c. incolore şi prevăzute cu dop rodat 11. Dozarea ionului feros (Fe+2) se bazează pe oxidarea ionilor ......, cu soluţie de KMnO4 în mediu puternic ......: a. Fe+3 la Fe+2; acid (acid sulfuric) b. Fe+3 la Fe+2; bazic (NaOH) c. Fe+2 la Fe+3; acid (acid sulfuric) 12. La titrarea cu soluţie de KMnO4 nu se folosește indicator deoarece KMnO4: a. funcționează ca autoindicator b. este indicator metalocromic c. este indicator acido-bazic II. 3. Volumetrie complexonometrică 1. Reacţiile de complexare sunt frecvent utilizate în analiza cantitativă pentru determinarea: a. atomilor b. moleculelor c. ionilor 2. Reacţiile de complexare folosite în analiza volumetrică trebuie să conducă la …… reacţia să fie practic …… şi să se poată stabili cu uşurinţă punctul de echivalenţă cu indicatori ……: a. complecși instabili; parțial totală; metalocromici b. complecşi stabili; totală; metalocromici c. complecși instabili; totală; acido-bazici

42

3. O titrare complexonometrică implică în timpul adăugării …… în probă, formarea unui complex stoechiometric …… şi……: a. titrantului; solubil şi nedisociat b. agentului de precipitare; insolubil și disociat c. precipitatului; insolubil și disociat 4. Titrările complexonometrice se aplică la sisteme …… în care reacţiile de complexare au loc în soluţie fără apariţia unui ……: a. neomogene; precipitat b. omogene; agent de precipitare c. omogene; precipitat 5. Acizii amino-policarboxilici (cel mai simplu fiind acidul aminodiacetic NH(CH2-COOH)2) sunt cunoscuți sub denumirea de: a. complexoni b. precipitate c. reactivi analitici 6. Complecşii interni pe care îi formează complexonii cu diferiţi cationi, în care atomul metalic este inclus într-un ciclu stabil de 5-6 atomi prin legături covalente şi coordinative se numesc ……: a. chelaţi (complexonați) b. complexoni c. precipitate 7. Cel mai utilizat complexon în practica analitică este: a. negru eriocrom T b. complexonul III (sarea disodică a acidului etilendiaminotetraacetic) c. murexid 8. Formula complexonului III (EDTA sau triplex) este simbolizată chimic sub forma: a. Na2H2Y b. Na2H3Y c. Na4H6Y 9. Majoritatea titrărilor complexonometrice se pot realiza direct, prin titrarea cationilor cu o soluţie standard de: a. murexid b. negru eriocrom T c. complexon III

43

10. Indicatorii utilizați în titrările complexonometrice se numesc: a. indicatori metalici sau metalocromici b. indicatori acido-bazici c. indicatori redox 11. Cei mai utilizați indicatori metalocromici sunt: a. metiloranj și murexidul b. negrul eriocrom T și fenolftaleina c. negrul eriocrom T și murexidul 12. Apa naturală prezintă duritate datorită diferitelor săruri dintre care cele mai importante sunt de: a. Ca2+ şi Mg2+ b. Ba2+ şi Mg2+ c. Na+ și Mg2+ 13. Apele utilizate în scopuri industriale trebuie să aibă un conţinut scăzut de săruri minerale, în unele scopuri să fie lipsite total de prezenţa ionilor de: a. Ca2+ și Ba2+ b. Ca2+ şi Mg2+ c. Na+ și K+ 14. Duritatea poate fi definită ca totalitatea sărurilor de …… exprimate în grade de ……: a. calciu şi magneziu, duritate b. calciu și magneziu, hidroliză c. calciu și bariu, duritate 15. Se cunosc mai multe moduri de exprimare convenţională a durităţii, pentru țara noastră fiind termenul de: a. grad de duritate (german) și grad de duritate (italian) b. grad de duritate (italian) și grad de duritate (englez) c. grad de duritate (german) 16. În ţara noastră se foloseşte gradul de duritate: a. german b. francez c. italian 17. Apele de duritate până la 9oD sunt considerate ape cu duritate: a. mare b. medie c. mică

44

18. Apele cu duritate între 16-25oD, sunt considerate ape: a. foarte dure b. cu duritate medie c. cu duritate mică 19. Duritatea temporară (Dt) se datorează prezenţei în apă a ……, care la fierbere, se descompun, punând în libertate ……, formând un precipitat de ……: a. bicarbonaţilor de calciu şi magneziu; CO2, carbonaţi b. bicarbonaţilor de calciu şi magneziu; CO, cloruri c. bicarbonaţilor de calciu şi magneziu; CO, carbonaţi 20. Duritatea permanentă (Dp) se datorează prezenţei ……, care rămân în soluţie şi după fierberea apei sub formă de: a. sărurilor de calciu şi de magneziu insolubile; carbonați de Ca și Mg b. sărurilor de calciu şi de magneziu solubile; sulfați, cloruri, azotați și săruri de Ca și Mg c. sărurilor de calciu şi de magneziu insolubile; sulfați, cloruri, azotați și săruri de Ca și Mg 21. Duritatea totală (DT) este reprezentată de: a. suma durităţii temporare şi a celei permanente b. diferența dintre duritatea temporară și cea permanentă c. produsul dintre duritatea temporară și cea permanentă 22. Prin titrarea probelor cu soluția de EDTA (complexon III), la pH tampon de 10, în prezenţa indicatorului negru ericrom T sunt titraţi …… prezenţi în proba de apă şi se stabileşte ……: a. toți cationii; duritatea temporară (Dt) b. cationii de Ca și Mg; duritatea permanentă (Dp) c. toţi cationii; duritatea totală (DT) 23. Duritatea totală (DT) la proba de apă, folosind titrarea complexonometrică se calculează cu relația: a. DT = 2,24 ·VNa2H2Y b. DT = 3,24 ·VNa2H2Y c. DT = 1,24 ·VNa2H2Y unde, VNa2H2Y este volumul de soluție de EDTA (complexon III) consumat la titrare.

45

II.4. Gravimetrie 1. Gravimetria este un procedeu analitic care se bazează pe măsurarea: a. masei unui precipitat (compus greu solubil) b. volumul unui precipitat c. compoziția procentuală a precipitatului 2. O reacţie chimică este utilizată în analiza gravimetrică dacă îndeplinește condiţiile: a. solubilitatea precipitatului să fie cât mai mică și precipitatul să fie obţinut într-o compoziţie chimică bine cunoscută şi stabilă b. solubilitatea precipitatului să fie medie și precipitatul să fie obţinut într-o compoziţie chimică bine cunoscută şi stabilă c. solubilitatea precipitatului să fie medie și precipitatul să fie obţinut într-o compoziţie chimică bine cunoscută şi nestabilă 3. Precipitarea este operaţia ce constă în trecerea componentului de analizat într-o formă greu solubilă (precipitat), la adăugare de: a. agent de precipitare, în mic exces b. agent de cristalizare, în mic exces c. agent de coagulare, în mic exces 4. Precipitatele obținute prin analiza gravimetrică sunt: a. insolubile în apă, cu structură cristalină sau amorfă b. solubile în apă, cu structură cristalină și amorfă c. solubile în apă, cu structură cubică 5. Solubilitatea unui precipitat este importantă şi reprezintă măsura cantitativă a reacţiei de precipitare, depinzând de: a. natura precipitatului b. natura agentului de precipitare c. natura reactivului 6. Factorii care influențează solubilitatea precipitatelor sunt: a. natura ionilor, concentrația lor, influența temperaturii, viteza de reacție b. influența temperaturii, ionului comun si a concentrației c. influenţa ionului comun, a unor electroliţi străini în concentraţii mari și a acidităţii soluţiei

46

7. Produsul de solubilitate (Ps) pentru un precipitat este egal cu produsul: a. vitezelor de reacție a ionilor componenți în soluția saturată b. concentraţiilor ionilor componenţi în soluţia saturată, în echilibru cu precipitatul c. concentrațiilor ionilor componenți ai precipitatului 8. Factorul gravimetric reprezintă raportul maselor moleculare şi se foloseşte pentru a afla: a. volumul unei substanțe chimice în funcție de alta, conținută în forma cântărită b. masa și volumul unei substanțe chimice în funcție de alta, conținută în forma cântărită c. masa unei substanţe chimice în funcţie de alta, conţinută în forma cântărită 9. Operaţia de cântărire este obligatorie la efectuarea unei analize cantitative şi trebuie să se execute cu exactitate de cel puţin: a. 10-4g/diviziune b. 10-7g/diviziune c. 10-3g/diviziune 10. Ce tip de balanță trebuie utilizată în analiza gravimetrică pentru cântărirea probelor? a. tehnică (10-2g/diviziune) b. farmaceutică (10-3g/diviziune) c. analitică (10-4g/diviziune) 11. Substanţele solide, care nu sunt afectate prin expunere la aer şi umiditate, se vor cântări pe: a. hârtie b. creuzete din porțelan c. sticle de ceas 12. Substanţele chimice afectate de umiditatea atmosferică şi care pot absorbi dioxidul de carbon, oxigenul sau apa se cântăresc întotdeauna în: a. fiole de cântărire cu capac b. sticlă de ceas c. hârtie

47

13. Substanțele chimice lichide se cântăresc în: a. creuzete din porțelan b. fiole închise c. sticlă de ceas 14. La balanța analitică se cântăresc: a. substanțe și obiecte calde și reci b. substanțe și obiecte reci c. substanţe şi obiecte aflate la temperatura camerei 15. Etapele principale ale analizei gravimetrice sunt: a. pregătirea probei pentru analiză, cântărirea şi aducerea probei în soluţie, precipitarea propriu-zisă, filtrarea şi spălarea precipitatelor, uscarea şi calcinarea precipitatelor b. pregătirea probei pentru analiză, cântărirea şi aducerea probei în soluţie, centrifugarea, filtrarea, sedimentarea, uscarea și calcinarea precipitatelor c. pregătirea probei pentru analiză, cântărirea şi aducerea probei în soluţie, precipitarea propriu-zisă, sedimentarea, uscarea şi calcinarea precipitatelor 16. Operaţia de precipitare propriu-zisă se execută în pahare de sticlă ……, adăugând peste soluţia de analizat soluţia reactivului de ……, în picături mici, în puţin exces: a. Berzelius; solubilizare b. Erlenmeyer; precipitare c. Berzelius; precipitare 17. Operaţia de precipitare se execută de regulă la …… pentru a favoriza maturarea şi obţinerea de ……: a. rece, precipitate cristaline, cu granule mari şi stabile b. cald, precipitate amorfe, cu granule mari şi stabile c. cald, precipitate cristaline, cu granule mari şi stabile 18. Verificarea operației de precipitare se realizază prin adăugarea de agent de …… și urmărind dacă mai precipită o nouă cantitate din componentul de analizat: a. sublimare b. volatilizare c. precipitare

48

19. Scopul operației de filtrare este de a …… precipitatul de soluție și se realizează pe …… sau în ……, în funcție de natura precipitatelor (gelatinoase, amorfe sau microcristaline): a. separa mecanic, hârtie de filtru, creuzet filtrant b. separa prin centrifugare, hârtie de filtru albastră, creuzet de porțelan c. separa prin sedimentare, hârtie de filtru albă, creuzet de porțelan 20. Spălarea precipitatelor se realizează cu ……, adăugaţi în porţiuni mici, care să nu dizolve precipitatul, de regulă să aibă un ion comun cu ……: a. solvenți de precipitare; reactivul de absorbție b. solvenți adecvați (de exemplu: apă distilată caldă, electroliti slabi); reactivul de precipitare c. solvenţi adecvaţi (bază, sare, acid, oxid); reactivul de coprecipitare 21. Uscarea precipitatelor se realizează în scopul …… prin volatilizarea urmelor de solvent din precipitat, reținute prin operația de …… . a. îndepărtării; sedimentare b. reducerii; filtrare c. îndepărtării; spălare 22. Operaţia de uscare a precipitatelor se realizează în: a. exicator, 200-3000C b. etuvă, 100-1050C c. cuptor de calcinare, 100-1050C 23. Operația de uscare a precipitatelor este considerată operaţie finală pentru …… care îşi păstrează …… constantă, putând fi cântărite ca atare sau după o simplă uscare: a. precipitate, compoziția masică b. solvenți, compoziția volumică c. precipitate, compoziția chimică

49

24. Operația de calcinare se execută când: a. precipitatul nu poate fi cântărit ca atare, neavând o compoziţie bine definită şi constantă b. dizolvatul nu poate fi cântărit ca atare și prezintă un volum bine definit și constant c. solventul nu poate fi măsurat ca atare și nu prezintă un volum bine definit și constant 25. Operația de calcinare cuprinde două etape esențiale: a. filtrarea și sedimentarea b. uscarea și calcinarea c. arderea și calcinarea propiu-zisă 26. Arderea se efectuează în ……, pentru eliminarea umidităţii şi carbonizarea hârtiei de filtru cu scopul de a elimina ……: a. cuptorul de calcinare; gazele de ardere (CO, CO2) b. cuptor de ardere; gazele de combustie (CO, CO2) c. flacăra becului de gaz; gazele de ardere (CO, CO2) 27. Calcinarea propriu-zisă se realizează în …… la o temperatură de ……, timp de ……: a. cuptoare de calcinare; 100-105°C; 3 ore b. cuptoare de calcinare; 700-900°C; 2 ore c. cuptoare de ardere; 100-105°C; 3 ore 28. Majoritatea metalelor grele divalente, trivalente şi polivalente pot fi dozate sub formă de ……, fiind precipitate total în prealabil sub formă de …… din soluţii …… . a. oxizi; hidroxizi; apoase b. oxizi; săruri; bazice c. oxizi; hidroxizi; acide 29. Ferul se dozează aproape exclusiv ca ……, după precipitarea ionilor de fer din soluţii apoase ca ……: a. oxid feric (Fe2O3); hidroxid feric (Fe(OH)3) b. oxid feros (FeO); hidroxid feric (Fe(OH)2) c. oxid feros (Fe2O3); hidroxid feric (Fe(OH)3)

50

30. Precipitarea ionilor Fe3+ se realizează cu soluţie ……, adăugată în …… pentru a se evita precipitarea coloidală şi peptizarea (solubilizarea) precipitatului: a. bazică (NH4OH); mic exces b. amoniacală (NH4Cl); mare exces c. amoniacală (NH4Cl); mic exces 31. Reacțiile ce au loc la dozarea ferului sub formă de oxid sunt: a. oxidare, precipitare cantitativă, calcinare b. hidroliză, precipitare cantitativă, ardere c. hidroliză, precipitare cantitativă, calcinare 32. Ecuația reacției chimice de oxidare ce are loc la dozarea ferului sub formă de oxid este: a. 3Fe2+ + 4HNO3 = 3Fe3+ + 3NO3- + NO + 2H2O b. Fe3+ + 3NH4OH = Fe(OH)3 + 3NH4+ c. 2Fe(OH)3 → Fe2O3 + 3H2O 33. Ecuația reacției chimice de precipitare cantitativă ce are loc la dozarea ferului sub formă de oxid este: a. 3Fe2+ + 4HNO3 = 3Fe3+ + 3NO3- + NO + 2H2O b. Fe3+ + 3NH4OH = Fe(OH)3 + 3NH4+ c. 2Fe(OH)3 → Fe2O3 + 3H2O 34. Ecuația reacției chimice de calcinare ce are loc la dozarea ferului sub formă de oxid este: a. 3Fe2+ + 4HNO3 = 3Fe3+ + 3NO3- + NO + 2H2O b. Fe3+ + 3NH4OH = Fe(OH)3 + 3NH4+ c. 2Fe(OH)3 → Fe2O3 + 3H2O 35. Formula de calcul a factorului de transformare (f) caracteristic procesului de dozare a ferului sub formă de oxid este: 2M

a. f 

Fe(OH) 3 M Fe O 2 3

b. f 

2M Fe M Fe2O3

c. f 

2M Fe(OH)2 M Fe2O3

51

36. Formula de calcul la dozarea ferului (Fe3+) sub formă de oxid din proba de FeCl3 (10 %) supusă analizei este: pf  1000 V pV b. Fe3 (g/L)   1000 f f V c. Fe3 (g/L)   1000 p

a. Fe3 (g/L) 

unde, p = masa precipitatului, f = factor de transformare, V = volumul probei de FeCl3 (10 %) supusă analizei.

52

III. Analiză intrumentală III.1. Metode optice (refractometrie, polarimetrie, spectrofotometrie) 1. Care dintre metode sunt optice nespectrale? a. spectrofotometria, fluorometria, polarimetria, refractometria b. refractometria, polarimetria, turbidimetria, nefelometria c. refractometria, polarimetria, turbidimetria, spectrofotometria 2. Analiza refractometrică este metodă optică de analiză care constă în măsurarea: a. indicilor de refracţie ai substanţelor b. indicilor de reflexie ai substanţelor c. unghiului de reflexie al substanţelor 3. Refracţia luminii reprezintă fenomenul de schimbare a direcţiei de propagare a …… la trecerea dintr-un mediu omogen (1) în alt mediu omogen (2), de transparenţă diferită: a. radiaţiei luminoase reflectate b. radiaţiei luminoase incidente c. radiaţiei luminoase refractate 4. Refracția luminii este fenomenul care are loc la interfaţa a două medii omogene și este caracterizat de: a. indicele de reflexie (n) b. unghiul de incidență (i) c. indicele de refracţie (n) 5. Proprietatea substanțelor de a schimba direcţia de propagare a radiaţiei luminoase caracterizată prin unghiul de incidenţă (i), respectiv unghiul de refracţie (r) se numeşte: a. refracţie b. incidență c. reflexie 6. Indicele de refracţie n este o …… importantă pentru o temperatură dată şi o lumină de lungime de undă (λ) fixată: a. constantă chimică b. constantă fizică c. constantă matematică

53

7. Indicele de refracție se măsoară în lumină: a. monocromatică b. albastră c. albă 8. Reflexia totală se petrece la unghi de refracție: a. r > 90° b. r = 90° c. r < 90° 9. Indicele de refracție se determină cu ajutorul următoarelor echipamente: a. refractometre și interferometre b. refractometre și polarimetre c. interferometere și polarimetre 10. Refracția molară (R) reprezintă produsul dintre: a. indicele de refracție (n) și refracția specifică (r) b. indicele de refacție (n) și masa molară (M) c. refracția specifică (r) și masa molară (M) 11. Refracția molară (R) este o constantă: a. chimică b. matematică c. fizică 12. Între indicele de refracție (n) și constanta dielectrică (ε) se stabilește o relație de: a. directă proporționalitate (n = ε) b. inversă proporționalitate (n = 1/ ε) c. inversă proporționalitate (ε = 1/ n) 13. Factorii care influențează valoarea indicelui de refracție (n) sunt: a. unghiul de incidență, unghiul de refracție, lungimea de undă a luminii incidente, temperatura b. unghiul de incidență, unghiul de refracție, natura celor două medii, presiunea c. lungimea de undă a luminii incidente, temperatura, natura celor două mediii, presiunea 14. La soluții indicele de refracție (n) depinde de: a. unghiul de incidență și refracție b. temperatură si presiune c. concentrația soluției

54

15. Refractometrul utilizat în laborator pentru determinarea indicelui de refracție (n) a unei soluții stoc de zaharoză (c =10%) se numește: a. refractometru Abbé b. refractometru Lippich c. refractometru Mitscherlich 16. Valoarea indicelui de refracție (n) pentru apa distilată este: a. 1,338 b. 1,333 c. 1,343 17. Metodele optice se bazează pe interacțiunea unei radiații …… cu proba de analizat: a. electrice b. optice c. electromagnetice 18. Analiza polarimetrică se bazează pe proprietatea unei specii moleculare cu structură …… de a roti planul luminii polarizate: a. simetrică (considerate substanțe optic active) b. asimetrică (considerate substanțe optic inactive) c. asimetrică (considerate substanțe optic active) 19. Substanțele optic active au proprietatea de a …… planul de polarizare a luminii la trecerea prin acestea: a. menține constant b. roti sau modifica c. inversa 20. Precizați care dintre următoarele substanțe sunt optic active: a. sarea de bucătărie, cuarț și zaharide b. oțet alimentar, cuarț și zaharuri c. cuarț, zaharide și spirani 21. Polarimetria se utilizează în analiza cantitativă a unor substanțe optic active (rotesc planul luminii polarizate), cum ar fi: a. produse zaharoase, uleiuri eterice b. sarea de bucătărie, oțet alimentar c. produse zaharoase, oțet alimentar

55

22. Polarimetria se utilizează în analiza cantitativă pentru: a. determinarea purității substanțelor, structurii chimice și studierea mecanismelor de reacție b. determinarea concentrației și a indicelui de refracție c. determinarea concentrației și a randamentului 23. Substanțele care rotesc planul luminii polarizate spre dreapta se numesc: a. levogire b. dextrogire c. etalon 24. Substanțele care rotesc planul luminii polarizate spre stânga se numesc: a. levogire b. dextrogire c. etalon 25. Instrumentul de măsură folosit în analiza polarimetrică se numește: a. interferometru b. refractometru c. polarimetru 26. Rotația luminii polarizate pentru substanțele optic active se cuantifică cu ajutorul mărimii fizice numite: a. unghi de rotație (α) b. indice de refracție (n) c. unghi de refracție (r) 27. Polarimetrul utilizat în laborator pentru determinarea unghiului de rotație (α) a unei soluții stoc de zaharoză (c =10%) se numește: a. polarimetru Abbé b. polarimetru Lippich c. polarimetru Mitscherlich 28. Părțile principale ale unui polarimetru sunt: a. polarizor, tub polarimetric, analizor, lunetă b. sursă de lumină, polarizor, tub polarimetric, analizor, lunetă c. sursă de lumină, tub polarimetric, analizor, lunetă 29. În analiza polarimetrică se utilizează ca sursă de lumină: a. lampa cu vapori de heliu b. lampa cu vapori de neon c. lampa cu vapori de sodiu

56

30. Lampa cu vapori de sodiu, utilizată în analiza polarimetrică, furnizează o radiație: a. monocromatică b. albă c. dicromatică 31. Nicolul analizor din structura unui polarimetru este : a. fix b. mobil c. variabil 32. Nicolul polarizor din structura unui polarimetru este : a. fix b. mobil c. variabil 33. Principalele domenii spectrale sunt: a. domeniul ultraviolet (UV), vizibil (Vis) și infraroșu (IR) b. domeniul ultraviolet (UV) și vizibil (Vis) c. domeniul ultraviolet (UV) și infraroșu (IR) 34. Lungimile de undă corespunzătoare domeniului ultraviolet (UV) sunt: a. λ = 200 – 400 nm b. λ = 400 – 750 nm c. λ = 750 – 1400 nm 35. Lungimile de undă corespunzătoare domeniului vizibil (Vis) sunt: a. λ = 200 – 400 nm b. λ = 400 – 750 nm c. λ = 750 – 1400 nm 36. Lungimile de undă corespunzătoare domeniului infraroșu (IR) sunt: a. λ = 200 – 400 nm b. λ = 400 – 750 nm c. λ = 750 – 1400 nm 37. Radiația electromagnetică este o formă de energie …… care prezintă proprietăți atât de undă cât și de particulă: a. chimică b. electrică c. radiantă

57

38. Spectrul electromagnetic reprezintă radiațiile …… cuprinse în acest interval: a. de toate lungimile de undă b. de lungimile de undă cuprinse în intervalul 400 – 750 nm c. de lungimile de undă cuprinse în intervalul 750 – 1400 nm 39. Senzația de culoare în domeniul vizibil (Vis) variază uniform de la: a. galben la roșu b. roșu la violet c. roșu la albastru 40. Radiația monocromatică este caracterizată printr-o: a. singură culoare b. singură lungime de undă c. singură concentrație 41. Absorbanța (extincția) este o mărime …… cu concentrația unei specii chimice, într-o soluție care trebuie să fie ……: a. invers proporțională; opacă b. direct proporțională; limpede și transparentă c. invers proporțională; colorată 42. Spectrofotometria de absorbție constă în determinarea …… în funcție de ……: a. absorbanței luminii; concentrația substanței absorbante b. emisiei luminii; concentrația substanței emise c. emisei luminii; concentrația substanței absorbante 43. Legea fundamentală a spectrofotometriei este: a. legea Gay-Lusac b. legea Boyle-Mariotte c. legea Bouger-Lambert Beer (legea Lambert-Beer) 44. Transmitanța (T) este exprimată prin relația: a. T = I/I0 b. T = I0/I c. T = I0 45. Transmitanța (T) se află într-o dependență …… cu …… optică: a. exponențială; absorbția b. logaritmică; emisia c. logaritmică; absorbția

58

46. Transmitanța (T) este o măsură a puterii …… a soluției colorate: a. absorbante b. emise c. calitative 47. Transmitanța procentuală (T %) indică …… soluției și poate lua valori între ……: a. absorbanța; 0-100 b. emisia; 0-100 c. transparența; 0-100 48. Legea fundamentală a spectrofotometriei, legea Bouger-Lambert Beer (uzual legea Lambert-Beer) este exprimată prin expresia: a. I t  I 0  e  εcl b. I t  I 0  e  εc c. I t  I 0  e  εl 49. Echipamentele folosite în determinările cantitative sunt denumite: a. spectrofotometre b. polarimetre c. refractometre 50. Părțile componente ale unui spectrofotometru sunt: a. sursa de radiație, monocromator, receptor, sistem de evaluare b. sursa de radiație, lunetă, receptor, sistem de evaluare c. sursa de radiație, analizor, receptor, sistem de evaluare 51. Aplicabilitatea metodelor spectrofotometrice impune stabilirea domeniului de valabilitate a legii Lambert-Beer, prin trasarea în prealabil a ……, pentru o anumită lungime de undă monocromatică: a. unei curbe de etalonare, E = f(c) b. unei curbe logaritmice, E = f(c) c. unei curbe exponețiale, E = f(c) 52. Metoda curbei etalon constă în utilizarea unor serii de soluţii de …… pentru componentul de analizat: a. masă cunoscută b. densitate cunoscută c. concentraţie cunoscută

59

III.2. Metode electrochimice (potențiometrie, conductometrie) 1. Metodele potențiometrice se bazează pe determinarea potențialului de electrod înregistrat între un …… și ……, funcție de concentrația ionilor în care sunt plasați electrozii: a. electrod indicator; un electrod de referință b. electrod de platină; un electrod de referință c. electrod indicator; un electrod de platină 2. Potenţiometria este o metodă electroanalitică şi se bazează pe măsurarea …… a elementelor galvanice: a. energiei electromotoare b. tensiunii electromotoare (t.e.m) c. rezistenței electromotoare 3. Aplicațiile practice ale potențiometriei sunt: a. determinarea activității ionilor în soluție (potențiometria directă) sau determinarea punctului de echivalență în cazul unei titrări potențiometrice b. determinarea rezistenței electrice sau determinarea punctului de echivalență în cazul unei titrări potențiometrice c. determinarea conductibilității electrice sau determinarea punctului de echivalență în cazul unei titrări potențiometrice 4. Un electrod poate fi definit ca sistemul constituit dintr-un metal sau semiconductor imersat într-o soluţie de: a. fenolftaleină b. precipitare c. electrolit 5. Pentru a determina diferenţa de potenţial dintre un metal şi soluţia cu care este în contact se foloseşte un electrod: a. mixt (un electrod de referință și unul indicator) b. de platină c. indicator 6. Electrodul de referință (ER) cel mai utilizat pentru determinările electrochimice este: a. electrodul de calomel b. electrodul de plastic c. electrodul din sticlă

60

7. Electrodul indicator pentru determinarea pH-ului este confecționat din: a. plastic b. sticlă c. calomel 8. Ansamblul de doi electrozi (electrodul de referință și electrodul indicator) în sistemul de analiză formează o celulă ……, iar tensiunea electromotoare este dată de ……: a. acidă; ecuația lui Nernst b. bazică; ecuația lui Nernst c. electrochimică; ecuația lui Nernst 9. Aparatele utilizate pentru determinarea pH-ului se denumesc: a. pH-metre (potențiometre sau multiparametre) b. conductometre c. rezistoare 10. În practică, în pH-metrie se utilizează …… care reunește electrodul de sticlă și calomel în același ansamblu: a. electrodul din plastic b. electrodul din platină c. electrodul mixt 11. Cel mai utilizat electrod indicator pentru determinarea pH-ului, ce constă dintr-un balonaş de sticlă de compoziţie specială (are o membrană semipermeabilă, cel mai adesea din sticlă de sodiu) este: a. electrodul de calomel b. electrodul din sticlă c. electrodul din platină 12. Măsurarea pH-ului este o analiză frecvent utilizată, în general, pentru a indica …… ale unor soluţii, medii lichide, probe biologice: a. proprietăţile acide sau bazice b. proprietățile cinetice c. proprietățile mecanice 13. Aciditatea unei soluţii se exprimă prin mărimea ……, iar pH-ul unei soluţii poate fi măsurat ……: a. pH = -lg aH+ (unde a = activitatea ionilor H+); conductometric b. pH = -lg aH+ (unde a = activitatea ionilor H+); mecanic c. pH = -lg aH+ (unde a = activitatea ionilor H+); potenţiometric

61

14. Măsurarea potenţiometrică se bazează pe dependenţa potenţialului unui electrod mixt de activitatea ionilor de: a. metal (M+) b. hidrogen (H+) c. hidroxil (HO-) 15. Pentru un electrod indicator în pH-metrie, trebuie să participe ionii de: a. hidrogen (H+) b. metal (M+) c. hidroxil (HO-) 16. Pentru determinarea pH-lui unei soluții se determină …… dintre cei doi electrozi (un electrod indicator pentru ionii de hidrogen și un electrod de referință) și soluția de analizat: a. rezistența b. lucrul mecanic c. tensiunea electromotoare 17. Echipamentele utilizate pentru măsurarea pH-ului sunt: a. pH315i - pH-metru portabil, Consort b. Consort, refractometru c. pH315i - pH-metru portabil, polarimetru 18. Cele mai uzuale echipamente pentru măsurarea forței electromotoare (f.e.m.) sunt pH-metrele electronice care au o scală gradată în unităţi: a. C sau N b. pH şi/sau mV c. atm și kg 19. Titrările potenţiometrice în sistemele biochimice se aplică cu succes pentru substanţe anorganice, organice, produse alimentare, la titrarea diferitelor sisteme care confirmă proprietăţi: a. acido-bazice b. redox c. metalocromice 20. Prin titrările potenţiometrice se obţin rezultate mult mai …… decât în titrările volumetrice, care folosesc indicatori de culoare: a. mici b. exacte c. mari

62

21. În procesul titrării soluţiei acido-bazice, titrarea potenţiometrică se bazează pe măsurarea …… în raport cu electrodul de referinţă: a. potenţialului indicator (electrodul din platină) b. potenţialului indicator (electrodul de calomel) c. potenţialului indicator (electrodul de sticlă) 22. Curbele de titrare potenţiometrică sunt curbe ……, iar punctului de inflexiune al curbei îi corespunde pe abscisă volumul de titrant utilizat la echivalenţă: a. logaritmice b. exponențiale c. de inflexiune 23. Punctul de echivalenţă se stabilește în mod uzual prin: a. procedee grafice b. procedee experimentale c. procedee grafice și calcul 24. Saltul potenţialului electric (chimic) la punctul de echivalenţă va fi cu atât mai ……, cu cât soluţia va fi mai ……: a. mare; diluată b. mare; concentrată c. mic; diluată 25. Etalonarea electrodului utilizat în determinările de pH se realizează cu ajutorul unor: a. soluții acide b. soluții bazice c. soluţii de pH standard cunoscut (ex. pH = 4, pH = 7; pH = 10) 26. Metodele electrochimice de analiză se bazează pe fenomene ce ce asociază reacțiilor de electrod, respectiv fenomene legate de trecerea curentului electric prin soluțiile ……: a. de electroliți sau topituri b. redox c. alcaline 27. Metodele conductometrice se bazează pe măsurarea …… substanţelor ionice în soluții şi topituri: a. pH-ului b. conductibilităţii c. lucrului mecanic

63

28. Soluţiile de electroliţi conduc curentul electric prin migrarea …… sub influenţa unui gradient de potenţial: a. moleculelor b. atomilor c. ionilor 29. Conductanţa se datorează migraţiei ……, proveniţi dintr-un ……, topit sau dizolvat într-un solvent adecvat: a. ionilor; precipitat b. ionilor; electrolit c. ionilor; atom 30. Conductivitatea este măsura densităţii ionice a unui sistem electrolitic și se apreciază prin: a. conductanţă (notată C) b. rezistivitate (notată R) c. tensiune electromotoare (notată t.e.m.) 31. Conductanța este mărimea inversă …… coloanei de electrolit din soluţia în care s-a aplicat electrozilor o anume tensiune: a. tensiunei electromotoare (t.e.m.) b. rezistenţei (R) c. intensității curentului electric (I) 32. Unitatea de măsură pentru conductanță este: a. K (denumită kelvin; în S.I. - K) b. C (denumită coulomb; în S.I. - C) c. Ω-1 (denumită Siemens; în S.I. - S) 33. Inversul rezistivităţii (ρ) reprezintă …… a soluţiei de electrolit: a. conductivitatea specifică (χ) b. conductanţa (C) c. tensiunea electromotoare (t.e.m.) 34. Unitatea de măsură pentru conductivitatea specifică este: a. Ω-1 b. Ω-1∙cm-1 (sau S∙cm-1) c. K

64

35. Conductivitatea specifică (χ) a unei soluţii electrolitice este funcţie de: a. numărul de atomi, de temperatură și mobilitatea ionilor b. numărul de molecule, de viteză și mobilitatea ionilor c. natura electrolitului, de numărul de ioni, de sarcină și mobilitatea ionilor 36. În cazul electroliţilor tari conductivitatea crește cu …… până la un maxim, după care descrește (depinde de asemenea și de natura solventului): a. temperatura și concentraţia soluţiei b. temperatura și densitatea soluţiei c. temperatura și masa soluţiei 37. Conductivitatea specifică (χ) raportată la concentraţia soluţiei de electrolit, exprimată în ion-gram (echivalent gram) pe unitatea de volum, reprezintă: a. tensiunea electromotoare (t.e.m.) b. conductibilitatea echivalentă (λe) c. conductanţa (C) 38. Conductibilitatea echivalentă (λe) crește cu diluţia datorită creșterii ……: a. tensiunii electromotoare (t.e.m.) b. conductanței (C) c. gradului de disociere (α) 39. Determinarea conductometrică a unei probe se reduce la determinarea rezistenței soluției deoarece, prin definiție, conductibilitatea este mărimea inversă a: a. rezistenței (R) b. intensității (I) c. tensiunii electromotoare (t.e.m.) 40. Echipamentele utilizate pentru măsurarea rezistenței electrice a unei soluții se denumesc: a. pH-metre b. conductometre c. rezistoare

65

41. Apa pură trebuie să prezinte (teoretic) o conductivitate: a. egală cu 3,82∙10-8 S∙cm-1 b. > 3,82∙10-8 S∙cm-1 c. < 3,82∙10-8 S∙cm-1 42. Celulele conductometrice conțin doi electrozi reversibili identici confecționați din: a. platină b. calomel c. sticlă 43. Constanta celulei conductometrice se determină experimental prin măsurarea conductanței celulei, utilizând soluții standard de: a. HCl 10-2 n și respectiv HCl 10-1 n b. KCl 10-2 n și respectiv KCl 10-1 n c. NaOH 10-2 n și respectiv NaOH 10-1 n 44. Electroliţii tari sunt …… în soluţie apoasă şi, în cazul lor, modificarea conductivităţii echivalente cu concentraţia se explică prin modificarea ……: a. total ionizaţi; mobilităţilor atomice b. parțial ionizaţi; mobilităţilor ionice c. total ionizaţi; mobilităţilor ionice 45. Conductivitatea echivalentă (λe) …… cu diluţia şi tinde către o valoare …… limită: a. creşte; maximă b. scade; inferioară c. scade; maximă 46. Titrarea conductometrică acido-bazică este o metodă de determinare a punctului de echivalenţă bazată pe măsurarea …… unei soluţii în procesul de titrare, în funcție de volumul de reactiv adăugat: a. pH-ului b. conductibilităţii c. intensității 47. Conductibilitatea unui electrolit exprimă migrarea sarcinilor de către: a. toți atomii din soluție b. toate moleculele din soluție c. toți ionii din soluție

66

48. Zahărul, datorită structurii este …… dar impurităţile prezente în soluţie pot disocia imprimând o ușoară conductibilitate soluţiilor apoase: a. neelectrolit b. electrolit tare c. electrolit mediu 49. Variația conductibilității în timpul titrării exprimă …… care își schimbă locul până la punctul de echivalență și de excesul de reactiv, după punctul de echivalență: a. diferența mobilităților ionilor b. suma mobilităților ionilor c. produsul mobilităților ionilor 50. Curbele de titrare conductometrice se determină prin reprezentarea grafică a: a. valorii pH-ului funcție de volumul de reactiv adăugat b. valorii conductibilității funcție de volumul de reactiv adăugat c. valorii intensității funcție de volumul de reactiv adăugat 51. Punctul de echivalență (Vechiv.) se determină în general grafic: a. din curbe logaritmice b. din curbe exponențiale c. prin intersecția a două segmente de dreaptă

67

IV. SCHEME DE LUCRU EXPERIMENTAL

68

IV.1. DETERMINAREA UMIDITĂȚII LA PRODUSE ALIMENTARE

69

IV.2. ACIDIMETRIE (VOLUMETRIE ACIDO-BAZICĂ). DETERMINAREA CONCENTRAȚIEI SOLUȚIEI DE HCl ~ 0,1 n

70

IV.3. ALCALIMETRIE (VOLUMETRIE ACIDO-BAZICĂ). DETERMINAREA CONCENTRAȚIEI SOLUȚIEI DE NaOH ~ 0,1 n

71

IV.4. PERMAGANOMETRIE (VOLUMETRIE REDOX). DETERMINAREA CONCENTRAȚIEI SOLUȚIEI DE KMnO4 ~ 0,1 n

72

IV.5. DETERMINAREA GRAVIMETRICĂ A Fe2+ (sub formă de oxid feric Fe2O3)

73

IV.6. DETERMINAREA DURITĂȚII TOTALE A APEI (METODA COMPLEXONOMETRICĂ)

74

IV.7. MĂSURAREA pH-ULUI LA SOLUȚII

75

IV.8. TITRAREA POTENȚIOMETRICĂ A CH3COOH DIN OȚETUL ALIMENTAR

76

IV.9. MĂSURAREA CONDUCTOMETRICĂ LA SOLUȚII

77

IV.10. TITRAREA CONDUCTOMETRICĂ A CH3COOH DIN OȚETUL ALIMENTAR

78

V. RĂSPUNSURI LA TESTELE GRILĂ I. Noțiuni de chimie generală I.1. Metale și nemetale 1. b 2. c 3. c 4. b 5. c 6. c 7. b 8. a 9. c 10. a 11. a 12. b 13. c 14. b 15. b 16. b 17. b 18. b

19. a 22. a 25. c 28. c 31. b 34. a

20. a 23. a 26. b 29. c 32. b

21. c 24. b 27. a 30. a 33. a

I.2. Identificare de cationi și anioni 1. c 2. b 3. a 4. c 5. b 6. b 7. b 8. a 9. a 10. b 11. a 12. c 13. a 14. c 15. b 16. b 17. c 18. a 19. a 20. c 21. a 22. c 23. b 24. c 25. a 26. a 27. a 28. a 29. a 30. a 31. b 32. a 33. a 34. a 35. a 36. a 37. a 38. a 39. a

40. b 43. b 46. a 49. a 52. a 55. a 58. a 61. a 64. a 67. b 70. a 73. b 76. b

41. a 44. c 47. b 50. a 53. a 56. b 59. a 62. b 65. a 68. a 71. a 74. c 77. a

42. c 45. c 48. a 51. a 54. b 57. c 60. c 63. c 66. a 69. b 72. c 75. a

I.3. Aciditate și bazicitate 1. a 2. b 3. c 4. a 5. a 6. a 7. b 8. c 9. a 10. c 11. a 12. b 13. c 14. b 15. a 16. a 17. c 18. a 19. a 20. b 21. a 22. b 23. a 24. b

25. a 28. a 31. b 34. a 37. a 40. b 43. a 46. b

26. b 29. a 32. c 35. a 38. a 41. a 44. a

27. c 30. a 33. a 36. c 39. a 42. a 45. a

79

I.4. Antioxidanți 1. a 2. b 4. c 5. c 7. c 8. b 10. a 11. b 13. c 14. a

3. c 6. c 9. b 12. a 15. a

16. a 19. c 22. a 25. b 28. a

17. a 20. a 23. b 26. a 29. a

II. Analiză chimică II.1.Volumetria acido-bazică 1. a 2. b 3. b 4. a 5. c 6. a 7. b 8. a 9. c 10. a 11. b 12. c 13. a 14. b 15. a 16. b 17. a 18. c 19. b 20. a 21. b 22. c 23. a 24. c

25. a 28. c 31. a 34. b 37. b 40. a 43. a 46. c

26. a 29. a 32. a 35. a 38. a 41. b 44. b 47. b

II.2. Volumetria redox 1. a 2. c 3. a 4. c 5. b 6. b

7. a 10. a

8. a 11. c

9. b 12. a

II. 3. Volumetrie complexonometrică 1. c 2. b 3. a 4. c 5. a 6. a 7. b 8. a 9. c 10. a 11. c 12. a

13. b 16. a 19. a 22. c

14. a 17. b 20. b 23. a

15. c 18. a 21. a

II.4. Gravimetrie 1. a 2. a 4. a 5. a 7. b 8. c 10. c 11. c 13. b 14. c 16. c 17. c

19. a 22. b 25. c 28. a 31. a 34. c

20. b 23. c 26. c 29. a 32. a 35. b

21. c 24. a 27. b 30. c 33. b 36. a

3. a 6. c 9. a 12. a 15. a 18. c

80

18. c 21. a 24. b 27. a 30. a

27. b 30. c 33. a 36. a 39. b 42. a 45. b 48. c

III. Analiză intrumentală III.1. Metode optice (refractometrie, polarimetrie, spectrofotometrie) 1. b 2. a 3. b 28. a 29. c 30. b 4. c 5. a 6. b 31. b 32. a 33. b 7. a 8. a 9. a 34. a 35. b 36. c 10. c 11. c 12. a 37. c 38. a 39. b 13. c 14. c 15. a 40. b 41. b 42. a 16. b 17. c 18. c 43. c 44. a 45. c 19. b 20. c 21. a 46. a 47. c 48. a 22. a 23. b 24. a 49. a 50. a 51. a 25. c 26. a 27. b 52. c III.2. Metode electrochimice (potențiometrie, conductometrie) 1. a 2. b 3. a 28. c 29. b 30. a 4. c 5. a 6. a 31. b 32. c 33. a 7. b 8. c 9. a 34. c 35. c 36. a 10. c 11. b 12. a 37. b 38. c 39. a 13. c 14. b 15. a 40. b 41. c 42. a 16. c 17. a 18. b 43. b 44. c 45. a 19. a 20. b 21. c 46. b 47. c 48. a 22. a 23. a 24. b 49. a 50. b 51. c 25. c 26. a 27. b

81

Bibliografie 1. Bâtcă A., Bâtcă O., Axinte S.M., Chimie generală pe înțelesul tuturor. Întrebări – răspunsuri, vol. II, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1996. 2. Cârâc G., Popa P., Timofti M., Chimie analitică și analize fizicochimice. Îndrumar pentru lucrări practice de laborator, Ed. Galați University Press, Galați, 2014 (ed. a 2-a). 3. Cârâc G., Gheorghiță I., Chimie analitică – Instrumente și principii de bază, Ed. Fundației Universitare ”Dunărea de Jos”, Galați, 2005. 4. Cârâc G., Iticescu C., Stoian A., Electrochimie – lucrări practice de laborator, Ed. Academica, Galați, 2004. 5. Cârâc G., Popa P., Timofti M., Chimie analitică şi analize fizicochimice - Îndrumar de lucrări practice de laborator, Ed. Galați University Press, Galați, 2010 (ed. 1). 6. Croitoru C., Tratat de știința alimentației și cunoașterea alimentelor. Vol. 1. Bazele alimentației și sănătatea, Ed. A.G.I.R., București, 2014. 7. Florea T., Chimia alimentelor, Ed. Academica, Galați, 2008. 8. Higson S. P.J., Analytical Chemistry, Oxford University Press, 2003. 9. Nenițescu C.D., Chimie generală, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1979. 10. Oprică L., Biochimia produselor alimentare, Ed. Tehnopress, Iași, 2014. 11. Sahlean D., Stoian C., Exerciții, probleme și lucrări de laborator de chimie anorganică, Ed. Fundației Universitare ”Dunărea de Jos”, Galați, 2002. 12. Săndulescu R., Oprean R., Mirel S., Bodoki E., Cristea C., Lotrean S., Chimie analitică cantitativă – Analiză volumetrică și gravimetrică, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca, 2008. 13. Săndulescu R., Oprean R., Mirel S., Bodoki E., Cristea C., Lotrean S., Chimie analitică calitativă – Ghid de lucrări practice, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca, 2007. 14. Săndulescu R., Oprean R., Mirel S., Bodoki E., Cristea C., Simion L., Chimie analitică calitativă, Ed. Universităţii de Medicină şi Framacie "Iuliu Haţieganu", Cluj-Napoca, 2005. 15. Skoog D., West D., Holler F., Crouch S., Analytical Chemistry On Introduction, Saunders College Publishing, New - York, 2000.

82

ANEXĂ ALIMENTE BOGATE ÎN SODIU ȘI POTASIU

83