Caracterizare Ilie Moromete [PDF]

Zitiervorschau

Caracterizare Ilie Moromete

1. Definitie personaj Personajul literar este un tip uman semnificativ, o individualitate cu trasaturi fizice si moreale distincte, pusa in lumina printr-un sir de intamplari situate intr-un anumit cadru temporal si social. Fiind “fiinte de hartie”, asa cum le numeste Roland Barthes, ele reusesc sa transmita atitudinea autorului cu privire la lume. In romanul postbelic neorealist Morometii de Marin Preda, personajele ilustreaza diferite categorii sociale din satul Silistea-Gumesti, precum si interactiunile si relatiile dintre acestea. Diversitatea este reprezentata de prezentarea taranilor saraci, a celor “mijlocasi” si a celor bogati. 2. Noutate personaj Noutatea personajului lui Marin Preda in proza rurala este determinata de conceptia sa despre relatia dintre individ si istorie, acesta considerand ca “scriitorul trebuie sa intrebe nu cata necesitate contine istoria, ci care e soarta fiecarui individ in part”. Astfel, este anticipata intentia de a reda in roman drama “celui din urma taran”, asa cum il numeste Nicolae Manolescu pe Ilie Moromete. De asemenea, autorul ofera prin conturarea profilului complex moral al personajului principall replica moderna a taranului in proza romaneasca interbelica, demontand conceptia lui Camil Petrescu despre taran, considerat o fiinta rudimentara si lipsita d eprofunzime. Astfel, Ilie Moromete este taranul filosof definit de natura sa contemplativa. Modernitatea personajului principal este surprinsa de criticul Mihai Ungureanu astfel: “pana la Marin Preda proza romaneasca studiase taranul, mai ales sub unghiul existentei sale autmatice, al perfectei adaptari la mediu; cu Morometii taranul este scos din stiutul traseu stereotip si constrans sa mediteze la adevarata sa conditie”. Asadar, pe Marin Preda il “fascineaza complexitatea naturii umane care depaseste limitele unei viziuni caracteriologice asupra lumii”, lucru surprins de George Calinescu. Prototipul personajului Ilie Moromete este tatal autorului, Tudor Calarasu asa cum surprinde chiar scriitorul: “eroul meu preferat, Moromete, care a existat in realitate, a fost tatal meu”. Marin Preda imprumuta personajului sau o trasatura pe care persoana reala o avea si pe care a admirat-o: placerea contemplatiei (“tatal meu... ar fi putut sa stea pe prispa scaldata in soare, nu ore, ci zile intregi”). Spatiile ce pot fi denumite locuri din care este urmarit “spectacolul lumii” sunt: prispa casei, stanoaga podistei si campul. 3. Statutul social Statutul social al personajului se concentreaza in jurul avutiei pe care el o detine, conferindu-i posibilitatea de a fi in clasa de mijloc. In plus, Moromete are o autoritate cunoscuta, incontestabila in colectivitatea din care face parte, care nu ii este oferita de pamant si de felul sau de a fi. Daca in romanul realist Ion de Liviu Rebreanu pamantul este un scop in sine, pentur Moromete care “Avea pamant atat cat ii trebuie pentru a-si asigura locul in colectivitate, independenta si unitatea familiei”, el este doar un

mijloc necesar, dar nu si suficient evolutiei in plan spiritual si pragmatic. Astfel, in romanul Morometii pamantul este doar o garantie a echilibrului si a libertatii. In plan simbolic, legatura dintre taran si pamant defineste lumea traditionala a satului, Ilie Moromete reprezentand lumea taraneasca in “valorile ei durabile” (Euogen Simion). Fenomenul colectivizarii agriculturii, care poate fi intalnit in cel de-al doilea volum, il indeparteaza pe taran de universul sau determinandu-i drama in plan social. 4. Portretul fizic Portretul fizic este doar schitat de-a lungul romanului, autorul preferand preocuparea pentru ilustrarea trasaturilor morale si a dimensiunii psihologice a personajului sau. Totusi, fizionomia lui Ilie Moromete este prezentata cu ocazie scenei in care Din Vasilescu modeleaza un chip de lut inspirat de eroul principal, ce il infatiseaza uitandu-se i jos, cu “fata putin trasa; nasul drept si scurt, prelungindu-se din fruntea botita in jos spre barbie, avand ceva din linistea ganditoare a fruntii”. Astfel, portretul fizic capata valente morale, chipul de lut ilustrand printr-un subtil transfer intre planul exterior si cel interior tresatura definitorie a personajului: firea contemplativa. Dimensiunea morala a lui Moromete aduce in prin-plan atat trasaturi tipice taranului si tatalui cum sunt severitatea si inflexibilitatea, respectiv pretuirea valorilor traditionale si respectul pentru pamant, cat si trasaturi atipice care confera complexitate si adancime psihologica personajului. 5. Trasaturi generale In primul rand, Ilie Motomete are o serie de trasaturi generale care pot fi observate intr-o varietate de situatii pe intreg parcursul romanului. Dintre acestea cele mai importante sunt inteligenta, firea meditativa si contemplativa (“facea din orice zi duminica”; Niculae spune ca tatal sau vede “lucruri care altora le scapa”), dar si placerea comunicarii. In ceea ce priveste ultima trasatura, putem observa folosirea frecventa a umorului si a ironiei, forme ale evaziunii retorice. O scena reprezentativa este cea a intalnirii din Poiana lui /Iocan, descrisa in capitolul al optsprezecelea. Acel spatiu este o “agora sateasca” sau o “scoala din Atena” dupa cum il numeste Alexandru Paleologu, fiind in momentul redat “plin”, cu toti oamenii stand pe “butuci vechi”. Astfel, descoperim autoritartea lui Moromete ce depaseste cadrul familial, manifestandu-se intre oameni cu preocupari intelectuale si cu statut social inalt. Aceste citeste ziarul la care este abonat, toti ceilalti fiind atenti la articolul selectat de Moromete si, implicit, la ceea ce doreste el sa transmita. Pe de alta parte, intalnirile joaca de asemenea un rol important in viata lui Moromete care acorda atentie sporita pregatirii pentru acestea mergand inainte la barbier. Aceste intalniri scot in evidenta atat statutul lui Moromete, cat si placerea acestuia de a comunica. Intoarcerea catre sine este o alta caracteristica definitorie a personjului care prin intermediul monologului sugereaza libertatea interioara care este pentru Moromete o necesitate existentiala. In al doilea rand, Moromete isi releva trasaturile interioare prin raportare la familia sa. Reprezentativa pentru pozitia de “pater familias” este scena cinei din volumul I, pe care Ovidiu Crohmalniceanu o considera “prima schita a psihologiei Morometilor”. Descrierea se realizeaza lent, prin acumularea detaliilor. Asezarea in jurul mesei sugereaza atta evolutia ulterioara a conflictului, cat si pozitia specific traditionala a lui Moromete, aceea de conducator al familiei. “Cei trei frati vitregi, Paraschiv, Nila si Achim, stateau spre partea dinafara a tindei, ca si cand ar fi fost gata in orice moment sa plece”,

pozitionare ce arata instrainarea de familie, revolta impotriva autoritatii paterne. Catrina sta “de cealalta parte a mesei”, alaturi de “ai ei”, anticipandu-se astfel destramarea fmiliei. Locul lui Moromete era in “pragul celei de-a doua odai”, fapt ce sugereaza, dupa interpretarea naratorului, modul in care ii stapanea pe toti ceilalti. In cel de-al treilea rand, portretul moral se realizeaza prin interactiunile cu ceilalti, care ii contureaza statutul social din comunitate. Apreciat si remarcat pentur calitatile sale, Moromete este sociabil, dornic de comunicare, desi criza pe care o intrezareste face ca bucuria comunicarii cu ceilalti sa alterneze cu taceri impenetrabile. De exemplu, in scena intalnirii cu agentul fiscal, Jupuitu, disimularea si histrionismul il fac pe Moromete actor si regizor al propriului spectacol. 6. Tehnici utilizate Dincolo de cele trei perspective din care cititorul il descopera pe Moromtele cu ajutorul mijloacelor moderna precum monologul sau limbajul, exista si o alta tehnica folosita de autor, cea a pluripespectivismului. Acest procedeu confera veridicitate si complexitate personajului, sustinand perspectiva obiectiva asupra acestuia. Ilie Moromete este caracterizat direct si indirect de Catrina, de baietii mai mari, dar si de Niculae si alte personaje. 7. Relatia cu Niculae Desi romanul Morometii este unul ce are ca tema principala viata satului, relatia lui Moromete cu Niculae ofera o noua perspectiva asupra sa, adaugand tema taranului intelectual desprins de pasiunea pamantului ce ii resimte lipsa, dar reuseste sa fie rational in ceea ce priveste intamplarile ce au schimbat definitiv situatia funciara. Pana la momentul in care Niculae devine un “om al partidului”, este de remarcat evolutia relatiei dintre cei doi, ca metoda de caracterizare indirecta. Debutul surpirnde un tata ce nu are cultul invataturii si nici nu crede in destinul de exceptie al mezinului, Niculae. Pe de alta parte, Niculae vede in parintele sau omul care gandeste si isi da seama ca nu va continua scoala decat daca reuseste sa il convinga de importanta procesului educational. Dupa ce in prima faza tatal este persuadat, momentul in care isi da seama ca isi doreste ca ceilalti trei fii ai sai sa revina acasa ia decizia de a nu ii mai finanta cursurile lui Niculae. In jurul varstei de 20 de ani Niculae ia decizia de a parasi Silistea-Gumesti in speranta de a-si continua cursurile cu ajutorul partidului. Instrainarea de sat si de familie vor fi evidente in cel de-al doilea volum cand confruntarea tata-fiu deine directa. Daca in primul volum tatal isi trateaza copilul cu duritate, luand deciziile mai mult din perspectiva individuala, in cel de-al doilea Moromete devine, odata cu procesul de colectivizare, dependent financiar de fiul sau. La nivel spiritual se produce o ruptura, intrucat fiecare dintre cei doi crede in propria utopie. In finalul volumului al doilea, baiatul isi intelege tatal dar este prea tarziu caci acesta a murit, iar fiul nu poate decat sa evoce spiritul unic in discutii imaginare. Conflictul celor doi scoate in evidenta atitutidnea severa a lui Moromete dar si inadaptarea sa la trecerea timpului si la parcursul necrutator al istoriei. 8. Opinia In opinia mea, Ilie Moromete este tipul autoiluzionatului, care incearca sa iis conserve lumea interioara si sa isi apere stilul de viata. Acesta trece de la ipostaza omului ce simte dependenta celorlalti fata de el, al cel neputincios in fata destinului si a istoriei. Pentru ipostaza initiala remarcam o replica a lui Niculae: “credea ca el e centrul universului si cum le aranjeaza el, asa e bine, toata lumea trebuie sa-l asculte”, iar

pentru starea finala momentul in care memoria afectiva a lui Niculae rememoreaza scena din copilarie in care Moromete tai salcamul, un gest disperat, pentr a plati “fonciirea”. Astfel, Ilie Moromete este reprezentativ pentur conditia umana sfarsind nemultumit de conditiile istorice si singur, izolat de familie. Ilie Moromete este un personaj imoprtant in literatura romana, reusind sa dea nastere unui curent numit moromeatianism care inseamna, dupa spusele lui Radu G Teposu “stare de spirit care reprezinta efectul in ordine psihologica al impactului dintre o lume aflata in destramare is reprezentarea ei ideala”. 9. Concluzie In concluzie, personajul Ilie Moromete este un personaj diferit de tipologia taranului roman portretizat in alte romane, fiind prototipul sateanului filosof, contemplati, care traieste o drama a instrainarii si a iluzilor inselate.