Campanie de Relatii Publice Pentru Muzeul National Al Satului Dimitrie Gusti [PDF]

Zitiervorschau

- PLAN DE CAMPANIE DE RELATII PUBLICE -

Campanie de Relaţii Publice pentru Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti”

Realizat de Facultatea de Administrație Publica

20 iunie 2011

1

Cuprins

Introducere

Relaţiile publice se dovedesc un instrument original şi eficace pentru a răspunde provocărilor cu care orice organizaţie se confruntă. Ele pot ajuta la rezolvarea unei probleme, lansarea unei idei, evitarea unei catastrofe, alăturându-se altor perspective – juridică, financiară, umană şi chiar spirituală – în efortul de a depăşi problemele de zi cu zi. Fie că este vorba de o companie multinaţională sau de o organizaţie mică, folosirea unui plan de campanie poate aduce rezultate benefice, ajutându-le să-şi prezinte public punctul de vedere, să lupte împotriva unui adversar sau a unei organizaţii concurente. Campania de relaţii publice reprezintă totalitatea operaţiilor coordonate de

2

comunicare derulate într-o perioadă de timp determinată, într-un anumit areal, pentru îndeplinirea unor scopuri şi obiective ale organizaţiilor în raport cu anumite ţinte ale comunicării. Ne propunem să realizăm o campanie de relații publice, pentru valorificarea și conservarea patrimoniului național, pe care o vom prezenta ulterior. Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” este o instituţie publică de cultură cu personalitate juridică aflată în subordinea Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional. Istoria Muzeului Naţional al Satului este o istorie a miilor de sate răspândite pe teritoriul României care s-au format şi s-au dezvoltat continuu până în zilele noastre. Acest lucru nu poate fi înteles, fără să-ti imaginezi cum se trăia, cum se muncea, cum se bucurau oamenii şi cum işi petreceau timpul liber cu trei secole în urmă. Muzeul Satului Românesc şi-a deschis porţile pentru public la 9 mai 1936, a fost gândit ca parte componentă a unui Centru de Cercetări Sociale în care accentul urma să fie pus pe om şi pe modul de viată tradiţional. Prin Hotărârea Guvernului României nr. 742/2003, art.18 lit.d Muzeul Satului din Bucureşti îşi schimbă denumirea în Muzeul Naţional al Satului Dimitrie Gusti. Planul campaniei de relaţii publice este instrumentul ce face legătura între organizaţie şi publicul acesteia. El este primul care are ca misiune să se adreseze exteriorului organizaţiei, celelalte servind la punerea în practică a marilor orientări ale organizaţiei. Planul campaniei de relaţii publice este deci interfaţa dintre activităţile interne ale organizaţiei şi publicul său. El va propune acţiuni concrete ce trebuie realizate pentru atingerea obiectivelor, printr-o succesiune ordonată de operaţiuni efectuate pentru găsirea soluţiilor de comunicare în funcţie de preocupările organizaţiei; începe cu o analiză şi continuă cu un studiu, o planificare, o fază de execuţie şi una de control.

Descrierea Problemei

Problema fundamentală pe baza căreia se conturează prezentul plan de campanie este reprezentată de valorificarea şi conservarea patrimoniului naţional al Muzeului Satului Dimitrie Gusti. Pentru început, în scopul conturării unei viziuni clare a câmpului meu de analiză, am selectat un grup de persoane reprezentative pentru publicul organizaţiei, susceptibile să 3

ofere un maximum de informaţie atât asupra instituţiei, cât şi asupra funcţionării acesteia. În consecinţă, am organizat interviuri cu fiecare persoană, aspectul calitativ al informatiilor, mai degrabă decât pe cel cantitativ1.

Analiza situatiei

Muzeul funcţionează pe baza Proiectului de management prezentat în anul 2007 cu completările impuse de înnoirea permanentă a activităţilor şi adaptarea la cerinţe noi funcţie de reglementări juridice noi sau de dezvoltarea muzeologiei, etnologiei, metodelor de cercertare etc. Direcţiile strategice de acţiune sunt cele generale, înscrise atât în proiectul de management cât şi în ROF-ul muzeului; ele sunt adaptate specificului unui muzeu de etnologie în aer liber şi au rezultat în urma unei analize a instituţiei incluzând şi analiza SWOT. Activitatea muzeului se desfăşoară pe baza planului de activitate alcătuit pe termen lung şi mediu, rectificat prin planurile de activitate anuale. Strategia de valorificare constă în amenajarea terenului nou, presupunând două obiective fundamentale: completarea unor aspecte insuficient sau deloc reprezentate în cadrul expoziţiei existente (din sectorul vechi) şi crearea unui spaţiu de animaţie şi de agrement pentru public, cu dotări corespunzătoare, care să permită exercitarea vocaţiei instituţiei de "museum vivum", prin valorificarea într-o manieră vie şi dinamică a patrimoniului etnologic. Strategia de conservarea a acestui patrimoniu se referă la păstrarea, modificarea şi completarea unor sectoare mai vechi ale acestui patrimoniu. Muzeul Naţional al Satului “Dimitrie Gusti” dincolo de patrimonial de excepţie cuprins în expoziţia permanentă de arhitectură vernaculară, aduce mereu în actualitate mărturii ale creaţiei populare, illustrate cu ajutorul unor ţărani anonimi, meşteri populari care prin tehnica tradiţională şi cu unelte specifice genului creaţiei pe care îl reprezintă, demonstrează modul de evaluare ale obiectelor de altădată. Galeria de artă populară contemporană reuneşte în expoziţia permanentă cu vânzare, obiecte realizate de creatori populari contemporani, de artişti plastici, de mici societăţi profilate pe domeniul artei populare. Librăria muzeului cuprinde o importantă ofertă de publicaţii de cercetare-volume de studii ale celor mai prestigioşi specialişti în domeniul etnologiei, etnografiei, muzeologiei; publicaţii de promovare a patrimoniului muzeal- pliante, ghiduri, albume. Deaesemenea, un 1

Bernard Dagenais, Campania de relaţii publice, ed. Polirom, 2003, p.98

4

bogat material pe suport electronic-CD, DVD, casete audio şi video, vine în sprijinul celor dornici de cunoaştere virtuală a tezaurului de valori culturale cuprinse în patrimoniul muzeului, cât şi a teatrului muzical folcloric. În contrast cu punctele forte ale acestei analize regăsim şi puncte slabe. Având în vedere importanţa specialiştilor şi a meşterilor cu meserii tradiţionale în procesul de protejare şi punere în valoare a patrimoniului cultural, insuficienţa programelor de formare şi de specializare a resurselor umane prin învăţământul formal şi prin cel paraformal reprezintă o slăbiciune importantă în atingerea obiectivelor strategice; lipsa unei abordări intersectoriale privind punerea în valoare a patrimoniului cultural, îndeosebi în relaţie cu turismul şi alte servicii pentru consumator. Deasemenea Muzeul se confruntă cu probleme vizând insuficienţa personalului de specialitate în domeniul managementului de proiecte sau managementului cultural, deficienţe strategice şi manageriale sub aspectul perceperii şi promovării activităţilor culturale drept produse destinate consumului cultural, relevate în: activitate de promovare redusă;număr redus de parteneriate (cu autorităţile locale, organizaţii non-guvernamentale, alte instituţii, mass-media), insuficienţa formelor de asociere, în afara cadrului instituţional a specialiştilor în domeniul patrimoniului. În privinţa oportunităţilor menţionăm: Fondurile Structurale; lipsa din programa şcolară a unor domenii ce ar putea fi acoperite prin educaţie culturală, complementaritatea cu sistemul de învăţământ, în anumite direcţii; concurenţa scăzută în oferta culturală existenţa programelor de finanţare naţionale şi internaţionale altele decât cele din Fondurile Structurale; poziţionare favorabilă pentru includerea în circuite turistice. În ceea ce priveşte ameninţările, riscurile naturale, s-au realizat numeroase studii precum “zone de risc natural” pentru cele trei categorii de risc natural (seisme, alunecări de teren, inundaţii). Riscurile antropice sunt considerate principale ameninţări la adresa Patrimoniului Naţional al Muzeului: birocraţia excesivă; pierderea interesului public; scăderea alocaţiilor bugetare şi, implicit, a posibilităţilor de finanţare; neincluderea în circuitele culturale europene sau internaţionale.

Definirea obiectivelor

5

Odată stabilit diagnosticul, acesta trebuie tradus în obiective operaţionale, “Un obiectiv este o intenţie de acţiune referitoare la un client-ţintă, formulată cu scopul de a ajunge la o situaţie dorită pornind de la o situaţie dată”2. În ceea ce priveşte valorificarea şi consolidarea Patrimoniului Naţional al Muzeului Dimitrie Gusti, ca obiective fundamentale precizăm: •

Reconstituirea unui centru de sat: spaţiu emblematic pentru viaţa spirituală,

socială şi economică a comunităţilor rurale, pornind de la monumente representative, deja existente în acest perimetru: biserica Turea, gospodăria de meşteşugari din Lăzeşti, cuptorul comunal. Într-o prima etapă, în acest spaţiu, va fi transferată o şcoală, care se va amplasa în vecinătatea cuptorului, urmând ca ulterior să fie identificate, pe teren, şi aduse în muzeu şi alte construcţii comunitare specifice •

Reîntregirea gospodăriei Campani, prin transferea casei din sectorul vechi (din

vecinătatea clădirii administrative) în perimetrul în care sunt expuse anexele acesteia. •

Amenajarea în colţul din stânga al intrării, din vecinătatea parcului Herăstrău, a

unui spaţiu de agrement, cu jocuri tradiţionale pentru copii. În acest spaţiu vor fi transferate locomotiva (aflată în prezent în sectorul vechi) şi cele două vagoane (aflate lângă Teatrul de Vară), în care se va amenaja "cafetăria". Datorită unor modificări survenite anterior, se vor efectua şi unele corecţii prin transferuri de monumente din şi către sectorul nou. •

Construirea pe locul casei Campani (ce se transferă în sectorul nou), din

vecinătatea clădirii administrative, a unui spaţiu în care se va amenaja o "Galerie a artizanilor" (spaţiu eveniment) şi o librărie. Ele vor înlocui spaţiul actual, inadecvat acestor activităţi. •

La intrarea dinspre "Mioriţa" se va construi un spaţiu comercial, tip restaurant.

•

Amenajarea unei parcări la intrarea dinspre "Mioriţa".

Publicul țintă

Proiectul este menit să demonstreze înalta importanţă culturală şi istorică a muzeului cu ajutorul publicului țintă. Dorim să recrutăm noi clienţi care să ne recomande şi altora, să 2

Potrivit lui Desaulniers, 1985, p.68

6

oferim informaţii jurnaliştilor, să-i câştigăm de partea noastră pe nemulţumiţi. Marketingul şi relaţiile publice urmăresc construirea conştiinţei publice legate de muzeu, expoziţiile sale şi activităţile educaţionale în comunitate, dezvoltă planuri de marketing şi publicitate, în scopul atingerii unei audienţe cât mai largi. Publicul, mediile de informare sunt beneficiarii serviciilor suplimentare oferite de muzeu, prin activităţile derulate în cadrul relaţiilor publice.

Axa de comunicare

Ideea principală în jurul căreia s-a conturat valorificarea patrimoniului a fost amenajarea de noi terenuri şi conservarea şi îmbunătaţirea unor sectoare mai vechi. Pentru a sublinia idee de valorificare a patrimoniului putem face apel la plăcere, muzeele dau posibilitatea vizitatorilor să evadeze din preocupările lor cotidiene, pentru a obţine momente de plăcere şi relaxare, contracarând astfel ideea conform căreia muzeele sunt un loc dedicat culturii elistice, sfidătoare şi plictisitoare. Mesajul acestei strategii ar putea fi „Armonia între om, tradiţie şi cultură”.

Identificarea strategiei de comunicare

În această etapă strategiile sunt relativ simple şi se bazează pe trei principii dinstincte: „a face vâlvă” în jurul produsului, activităţii pe care vrem să o întreprindem , acest princupiu ar ajuta la obţinerea de fonduri suplimentare din partea altor organizaţii pentru îndeplinirea obiectivelor; principiul repetiţiei, aşa cum arată studiul comportamentului uman, are o mare influenţă în ceea ce priveşte captarea importanţei problemei de către indivizi prin ajutorul campaniei publicitare; ultimul principiu, şi nu cel din urmă, cel al creaţiei are un rol major în ceea ce priveşte captarea imaginaţiei şi atragerea atenţiei. Vom vedea că nu vom avea nevoie de un buget mare pentru a desfăşura o campanie plină de imaginaţie.

7

Stabilirea bugetului și calendarului

Muzeul Satului Dimitrie Gusti se întinde pe 10 ha. Aici au fost aduse din locurile de origine gospodării ţarăneşti, construcţii cu caracter comunitar pentru a reflecta cultura şi civilizaţia sătească din România. În prezent, expoziţia permanentă cuprinde 121 de complexe dinstincte, totalizând 338 de monumente, iar patrimoniul mobil însumează 53828 de obiecte. Cheltuielile de funcţionare şi de capital ale Muzeului sunt finanţate din venituri proprii şi subvenţii acordate de la bugetul de stat. Veniturile proprii se realizează din: tarife intrare muzeu, taxe fotografiere/filmare; comercializarea produselor de factură ţărănească prin Galeria de Artă Ţărănească; comercializarea de suveniruri privind Muzeul sau alte obiective culturale în cadrul Galeriei de Artă Ţărănească; etc. Instituţie publică cu finanţare de la Bugetul de Stat şi din venituri proprii, a înregistrat următoarea execuţie bugetară: •

Încasări totale realizate 748.474 lei din care:

97,26 % adică 728.000 lei subventie de la ordonatorul principal de credite Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional; 2,74 % adică 20.474 lei venituri proprii; •

În totalul veniturilor proprii încasate de 20.474 lei (100 %)

structură în lei şi procente a fost: a) venituri din taxe intrare 6.750 lei adică 32,96 %; b) venituri din vânzarea produselor de artă populară în regim de consignaţie 13.724 lei adică 67,04 %. Bugetul statului va avea următoarea structură: Producţia scrisă ( pliant, afise, scrisori etc) ………………………………... 1000 de euro Publicitatea(conceperea, realizarea, plasarea în mass-media, comisionul agenţiei) ……………………………………………………………………….. 2000 de euro 8

Obiecte promoţionale( obiecte decorative, stilouri promoţionale, ecusoane) ………………………………………………………………………… 200 de euro Organizarea unui eveniment (conferinţa de presă, comunicat de presă, personalul de servire, rezervarea săli)………………………………………………………. 750 de euro Secretariat(telefonul, papetărie, fotocopiatorul)……………………………... 250 de euro Evaluare……………………………………………………………………. 4200 de euro Calendarul activităţilor cu privire la strategia de valorificare şi consolidare a Patrimoniului Naţional al Muzeului Dimitrie Gusti este elaborat pentru prima decadă a anului 2011.

Elaborarea instrumentelor de control și evaluare

Controalele efectuate de diverse instituţii abilitate (pompieri,Garda de mediu)nu au gasit nereguli esenţiale şi nu au facut recomandări ; pe baza controlului propriu s-au luat însă măsuri pentru îmbunătătirea activităţii de pază, antincendiu şi antiefracţie şi pentru instruirea personalului de supraveghere . Potrvit ordinului ministrului culturii şi patrimoniului naţional nr.2530/24.12.2009, rezultatul final pe anul 2010 al evaluării intermediare a managementului Muzeului Naţional al Satului Dimitrie Gusti, instituţie publică de cultură aflată în subordinea Ministerului Culturii şi Patrimoniului, nota comisiei de evaluare a fost 10.00 – doamna Paulina Popoiu, Managerul Muzeului Naţional al satului „Dimitrie Gusti”. Reuşita campaniei, adică valorificarea şi consolidarea patrimoniului naţional al Muzeului Naţional al Satului Dimitrie Gusti se va realiza numai dacă se va ţine cont de tot ce este menţionat în acest plan de campanie. Documente care fac parte din arhivele Muzeului Satului dar şi fapte contemporane, vor scrie o pagină din istoria instituţiei în expoziţia De la Muzeul Satului Românesc la Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” - 75 de ani(1936-2011) dar şi în cadrul mesei rotunde ,, Aminitiri şi gînduri”.Muzeul Satului este alcătuit din ,, toate satele României” de aceea ziua

9

de duminică va fi rezervată comunităţilor care au monumente în muzeul nostru şi care sunt invitate să participe la sarbătoare care le aparţine, de asemenea.

BIBLIOGRAFIE:

-

HAINEŞ Rosemarie, Imaginea Instituțională, ed. Universitară, Bucureşti, 2010;

-

DAGENAIS Bernard, Campania de relaţii publice, ed. Polirom, Bucureşti, 2003,

-

Revista Satului nr. 6, 16-31 martie 2010;

-

www.muzeul-satului.ro

10

-

www.ro.wikipedia.org

11