C [PDF]

Zitiervorschau

1 Generalităţi Circuitele de cale sunt instalaţii de siguranţă feroviară, cu funcţionare automată şi permanentă, ce au ca funcţie de bază sesizarea stării de „LIBER” sau „OCUPAT” a secţiunilor izolate. Această funcţie se bazează pe faptul ca ansamblurile roţi-osie ale materialului rulant, staţionat sau în mişcare, prezintă între zonele de contact cu şinele de rulare o rezistenţă ohmică de valoare foarte mică (sub 0,01 Ω). Pentru fiecare circuit de cale cu funcţionare „normal închis”, existenţa uneia sau a mai multor osii, în repaus sau în deplasare şi în contact electric ferm cu şinele ce au luciu metalic, ale liniilor controlate prin nivel de tensiune, prin efectul de şunt ohmic realizat, nu mai permite transferul de energie electrică de la una din extremităţi (de emisie), către cealaltă extremitate a circuitului de cale (de recepţie), ce poate fi singulară sau multiplă.

1.1

Obiect

Cartea tehnică prezintă condiţiile tehnice şi de utilizare, descrierea, funcţionarea, montarea, reglarea, întreţinerea şi depanarea echipamentului electric şi electronic „Circuite de cale tip C-4-64”, cât şi pe cele ale subansamblurilor specifice acestuia: - Emiţătorul electronic de cod: EEC-4-64; - Transmiţătorul impulsurilor de sincronizare pentru recepţie depărtată: TIS-4; - Transmiţătorul impulsurilor de sincronizare pentru emisie şi recepţie depărtată: TIS-2; - Blocul decodificator electronic fişă: BDEF-4; - Blocul decodificator electronic fişă pentru verificarea secvenţelor: BDEF-4V; - Filtrul de protecţie pentru sincronizare la recepţie: FPS-4R; - Filtrul de protecţie pentru sincronizare la emisie: FPS-4E; - Contactorul static auxiliar pentru decodificare la recepţie: CSA-4R; - Contactorul staţie auxiliar pentru decodificare la emisie: CSA-4E; - Blocul de protecţie pentru recepţie: BP-4R, care însumează funcţiile FPS-4R şi CSA-4R, ce sunt montate într-o carcasă de releu de mic gabarit tip fişă; - Blocul de protecţie pentru emisie: BP-4E, care însumează funcţiile FPS-4E şi CSA-4E, ce sunt montate într-o carcasă de releu de mic gabarit tip fişă; - Adaptorul pentru supravegherea tensiunilor de alimentare cu 4 valori de tensiune la intrare şi cu trepte de 12 V la ieşire: ASA-4; - Adaptorul pentru supravegherea tensiunilor de alimentare cu 5 valori de tensiune la ieşire şi reglare în trepte de 3 V: ASA-5.

1.2 Destinaţia produsului Circuitele de cale în impulsuri de 75 Hz, cu 4 secvenţe decalate în timp şi sincronizare, tip C-4-64 înlocuiesc actuala structură de circuite de cale în impulsuri de 75 Hz cu două secvenţe suprapuse. Ele se pot monta în toate staţiile şi liniile curente ale secţiilor de circulaţie unde se introduce tracţiunea electrică a trenurilor, la tensiunea de 25 kVca/50 Hz, cât şi pe secţiile de circulaţie ce au tracţiunea cu motoare termice, cu ecartament normal sau larg, precum şi pe liniile încălecate.

1

2 Metoda de control utilizată Pentru controlul liniilor şi macazurilor din staţii şi din linia curentă, C-4-64 utilizează o nouă metodă de control (brevet de invenţie RO 105.793/OSIM, 1990: „Metodă şi instalaţie de control pentru circuite de cale cu impulsuri de curent alternativ”), ce realizează următoarea succesiune a fazelor de lucru: - în prima fază, un emiţător electronic de cod, unic pe staţie, generează numeric o succesiune de 4 serii de impulsuri de curent alternativ, precis delimitate în timp, cu care se comandă succesiv 4 contactoare statice tiristorizate uzuale, ce transmit, prin reţeaua de cabluri a staţiei şi echipamentul de linie respectiv, între firele căii, serii de impulsuri de câte 8 sinusoide complete; - în a două fază, după propagarea prin linie, semnalele se recepţionează de către releul de prag în impulsuri, cu condiţia depăşirii pragului de tensiune al atragerii sigure, ce corespunde liniei libere; - în a treia fază, se validează recepţia, printr-un circuit de coincidenţă, sigur la defectare, ce este comandat, pe de o parte, de contactul releului de prag în impulsuri, CI sau Sil, iar pe de altă parte, de o a doua serie de impulsuri, în curent continuu, generate sincron şi coerent cu emisia, de acelaşi emiţător electronic de cod; - în a patra şi ultima fază, dacă se recepţionează succesiv, din cale, mai multe impulsuri proprii, care sunt corespunzătoare emisiei, se acţionează releul de cale, C sau Si. Releul de cale, C sau Si, se dezexcită: - la dispariţia sau la scăderea sub un anumit prag a impulsurilor de la recepţia circuitului de cale; - la sudarea contactului comutator al releului de prag în impulsuri, CI sau Sil; - când releul de prag în impulsuri, CI sau Sil, rămâne atras permanent; - la întreruperea sau la scurtcircuitarea circuitelor impulsurilor de sincronizare. Pentru funcţia de releu de prag în impulsuri se utilizează: relee rapide, cu prag, de tipul IMVŞ-110, IVG sau echivalente, iar pentru funcţia de element final de ieşire: releul de cale C sau SI, se utilizează relee neutre fişă de tipul NF1-2000, cu o singură bobină conectată în circuit.

3 Domeniul de aplicare Circuitele de cale C-4-64 funcţionează pe secţii de circulaţie cu tracţiune termică (abur sau Diesel) şi pe secţii ce au tracţiune electrică, cu alimentare în sistemul de curent alternativ monofazat cu tensiunea nominală de 25 kVca/50 Hz. Pe secţiile cu tracţiune electrică, circuitele de cale C-4-64 se pot introduce: - în varianta utilizării ambelor şine pentru trecerea curentului de tracţiune (izolare bifilară, cu injectarea energiei de control prin bobine de joantă); - în varianta utilizării unei singure şine pentru trecerea curentului de tracţiune (izolare monofilară). Circuitele de cale C-4-64 pot fi utilizate pe calea ferată cu orice tip de şină şi cu orice tip de conexiuni, atât în staţii cât şi în linia curentă din vecinătatea staţiei; ele pot lucra unidirecţional sau bidirecţional. Circuitele de cale C-4-64 funcţionează pe secţiile de circulaţie cu viteza trenurilor de până la 200 km/oră, situaţie în care lungimea minimă a secţiunilor izolate este de 50 m. La viteze maxime de circulaţie mai mici, lungimea minimă a secţiunilor izolate se poate reduce (proporţional). Circuitele de cale C-4-64 se pot instala atât pe liniile simple cât şi pe liniile multiple, cu ecartament normal, îngust sau larg, obişnuite sau încălecate, învecinându-se cu orice alte tipuri de circuite de cale, prin capetele de emisie (denumite frecvent şi „de alimentare”).

2

4 Caracteristici tehnice principale Circuitele de cale C-4-64 se alimentează de la reţeaua proprie, monofazată, a instalaţiei de centralizare electrodinamică, la o tensiune alternativă nominală de 220 Vca şi funcţionează la valori efective ale tensiunii cuprinse între 176...242 Vca, cu frecvenţa nominală de 75 Hz şi o abatere a frecvenţei de cel mult 1 Hz. Separarea electrică între secţiunile izolate controlate cu circuitele de cale C-4-64 şi dintre C-4-64 şi alte tipuri de circuite de cale se realizează prin joante izolante. La frontiera de separare între zonele cu tipuri diferite de circuite de cale se admit, în cazuri speciale, învecinări recepţie-recepţie, cu condiţia menţinerii tensiunilor în cale la valoarea minimă admisă de tabelele de reglaj. La joantele izolante de separare între circuitele de cale vecine proprii unui echipament C-4-64, se admit toate combinaţiile posibile: emisie-emisie, recepţierecepţie, emisie-recepţie, cu condiţia alocării de secvenţe diferite.

4.1 Condiţii tehnice impuse Circuitele de cale C-4-64 funcţionează atât pe linii cu traverse din lemn, la care rezistenţa minimă de izolaţie dintre şinele căii este de 1,5 Ω x km, cât şi pe linii cu traverse din beton armat, la care rezistenţa minimă de izolaţie între şine este de 1 Ω x km. Lungimea maximă a unei secţiuni izolate controlate (măsurată pe axul căii între joantele izolante extreme) este de: - 2.500 m, în varianta montajului bifilar; - 1.100 m, în cazul montajului monofilar, cu condiţia asigurării pentru returul curentului de tracţiune electrică, a cel puţin 6 şine, în paralel. La secţiunile izolate cu ramificaţii (cu macazuri), şi care au R bmin = 1 Ωxkm, lungimea de calcul (definită în capitolul 8) dintre joantele izolante extreme nu trebuie să depăşească 800 m. O secţiune izolată poate conţine cel mult 4 macazuri, când numărul maxim de extremităţi receptoare ale unei secţiuni izolate este de 4. Lungimea maximă a ramificaţiilor necontrolate cu recepţii, măsurată tot pe axul căii, de la joantele de schimbare a polarităţii spre joantele izolante de delimitare, este de 50 m. La joantele mecanice ale ramificaţiilor necontrolate se introduc, pentru continuitate şi fiabilitate, minim 2 conexiuni de conductibilitate, confecţionate din oţel zincat, cu diametrul de 4 mm fiecare, montate prin broşe sau prin sudură. În cazul montajului bifilar, pentru realizarea continuităţii circulaţiei prin şine a returului curentului de tracţiune, se utilizează bobine de joantă, care îndeplinesc şi funcţia de transformator pentru legare către şine a elementelor de la capătul de emisie (alimentare) sau de la capetele de recepţie. În cazul echipării secţiunilor izolate de macaz, circuitele de cale C-4-64 pot fi montate în varianta de echipare cu număr redus de bobine de joantă. În acest caz, emisia se face prin bobină de joantă, situaţie în care se admit 1...4 recepţii, dintre care cel puţin una este prin bobină de joantă. La secţiunile izolate de macaz ce au şi sabot de deraiere, circuitele de cale C-4-64 se montează cu cel puţin 2 recepţii, din care una este, obligatoriu, pe linia cu sabotul de deraiere. Circuitele de cale C-4-64 sunt compatibile cu soluţia de protecţie prin legarea individuală la şină a obiectelor metalice din vecinătatea căii, cu respectarea reglementărilor în vigoare. La montajul monofilar legările de protecţie se fac la şina folosită pentru returul curentului de tracţiune. Între şina parcursă de curentul de tracţiune şi şina izolată se prevede un interstiţiu de scânteiere. La montajul bifilar, circuitele de cale C-4-64 realizează controlul integrităţii electrice a şinelor în următoarele condiţii: a. rezistenţa totală echivalentă distribuită a obiectelor metalice legate direct la una din şine este mai mare de 5 Ω x km;

3

b. rezistenţa totală a obiectelor metalice legate la mediana unei bobine de joantă este mai mare de 2 Ω; face excepţie legarea fiderului returului substaţiei de tracţiune electrică; c. la introducerea în circuitele de cale a unor bobine de joantă tip BJ-250, suplimentare, pentru legări de protecţie, acestea trebuie montate la o distanţă de cel puţin 200 m de la oricare din capetele circuitului de cale; d. într-un circuit de cale se montează o singură bobină de protecţie, iar între două bobine de joantă suplimentare succesive trebuie să fie cel puţin 4 perechi de bobine de joantă consecutive; e. conectarea fiderului de întoarcere a returului curentului de tracţiune electrică către şine, în zona substaţiilor, se face în zona joantelor izolante şi numai prin medianele bobinelor de joantă de la capetele circuitelor de cale vecine; f. în planurile bifilare de protecţie şi de izolare a secţiunilor izolate nu apar circuite ocolitoare, cu conductibilitate galvanică directă de mai puţin de 5 perechi de bobine de joantă între capetele de emisie şi de recepţie ale aceluiaşi circuit de cale; g. reglajul este realizat astfel încât, atunci când linia este liberă, tensiunea efectivă la bornele releului de prag în impulsuri, CI sau SiI, este la valoarea minimă admisă de tabelele de reglaj. Legarea obiectelor metalice la circuitul de întoarcere al curenţilor de tracţiune nu trebuie să perturbe funcţionarea normală a circuitelor de cale C-4-64. Circuitele de cale C-4-64 sunt protejate faţă de influenţele perturbatoare ale oricărui alt semnal electric provenit de la un alt circuit de cale, vecin, adiacent sau paralel (de altă secvenţă). Nici o altă suprapunere de coduri, din circuitele de cale vecine, indiferent de nivel, nu conduce la o indicaţie permisivă, când circuitul de cale este ocupat. Circuitele de cale C-4-64 sunt protejate faţă de influenţa perturbatoare a oricărui semnal electric provenit de la returul curentului de tracţiune în 50 Hz, astfel: - până la 20% dezechilibru între curenţii de tracţiune din cele două fire ale căii, pentru varianta montării izolării bifilare; - până la 10 Vca tensiune perturbatoare de 50 Hz la intrarea în filtrul de cale tip B, obţinută în urma diferenţei de potenţial la capetele şinei de tracţiune, pentru varianta izolării monofilare. Circuitele de cale C-4-64 funcţionează corect în domeniul de temperaturi:-40...+70°C, la o umiditate relativă maximă de 95%, la orice altitudine cuprinsă între 0 şi 2.000 m şi în regim de vibraţii cu amplitudinea de cel mult 1,5 mm şi frecvenţa maximă de 30 Hz.

4.2 Condiţii de siguranţă realizate Structura echipamentului electric şi electronic C-4-64 este realizată astfel, încât orice defectare, prin întrerupere sau scurtcircuitare a unei componente aparţinând unui circuit de cale are ca efect: - când circuitul de cale este liber, are loc scăderea tensiunii medii la bornele releului de cale C sau Si, iar în unele situaţii, chiar şi dezexcitarea sa; - când circuitul de cale este ocupat, iar tensiunea de alimentare este maximă, tensiunea reziduală la bornele releului de cale, C sau Si, este mai mică decât tensiunea minimă de revenire a releului (sub 2 V).

4.3 Durata de utilizare normală Durata de utilizare normală a echipamentelor circuitelor de cale C-4-64 este de 20 de ani. Echipamentele electronice nu au uzură, iar componentele utilizate îşi menţin caracteristicile fizico-chimice în acest interval de timp.

4

5 Performanţele circuitului de cale C-4-64 Introducerea în staţiile echipate cu circuite de cale cu două secvenţe, comandate de emiţătorul de cod tip KPT-10, a echipamentului C-4-64 oferă următoarele avantaje: - ridică gradul de siguranţă al ansamblului circuitelor de cale, acestea devenind insensibile la orice impuls singular apărut la recepţie; - elimină emiţătorul de cod tip KPT-10 din import; - elimină toate releele transmiţătoare; - nu necesită sursă de curent continuu sau acumulatoare; - simplifică izolarea liniilor la realizarea planului bifilar de izolare a secţiunilor izolate, pentru că nu mai este necesară introducerea de noi joante izolante sau de secţiuni izolate suplimentare pentru separarea secvenţelor; - prin introducerea recepţiilor multiple, devine posibilă amplasarea joantelor izolante pentru schimbarea polarităţii la secţiunile izolate ale macazurilor pe şinele liniilor în abatere; - la introducerea pe liniile duble cu instalaţii BLA a celor 4 secvenţe se permite montarea decalată a semnalelor luminoase şi a joantelor izolante; - se reduce uzura contactelor releelor IMVŞ-110 sau IVG, prin micşorarea de peste 30 de ori a valorii curentului întrerupt de contacte şi prin înjumătăţirea numărului de acţionări ale armăturii mobile în unitatea de timp; - structura de decodificare este compatibilă şi cu alt tip de releu cu prag, care are un contact comutator sau este cu comutaţie statică echivalentă; - se reduce de peste 5 ori puterea solicitată invertoarelor şi de circa 6 ori consumul de energie electrică pentru funcţionarea circuitelor de cale; - deoarece energia necesară unui circuit de cale este mult mai mică, rezerva, de putere existentă în echipamentele din picheţi asigură posibilitatea controlării (cu reglaj special) a secţiunilor izolate care au pierderi mari prin rezistenţa de izolaţie a balastului; - se pot reduce gabaritele transformatoarelor de cuplare la şinele secţiunilor izolate; - micşorează activitatea de întreţinere, pentru că în toate structurile electronice nu există condensatoare electrolitice, iar în schemele de putere şi de protecţie nu sunt contacte mobile; - devine posibilă verificarea echipamentelor electronice o data la 6 ani, iar a releului de prag in impuls, o dată la 3 ani; - stabilitatea în timp a funcţionării este foarte mare, ca urmare a structurii numerice de la emisie şi a celei logic-analogice de la recepţie; - semnalizează optic principalele semnale electrice utile din circuite şi situaţiile de apariţie a unor perturbaţii electrice între şinele căii, ceea ce permite o localizare rapidă a deranjamentelor; - prin semnalizarea optică auxiliară permite şi depistarea din timp a joantelor izolante cu izolaţie scăzută, astfel că se realizează preîntâmpinarea deranjamentelor ce apar la străpungerea fermă a acestora; - circuitele electrice ale fiecărei bobine aparţinând releelor de cale, C sau Si, sunt separate galvanic de oricare alte circuite electrice, - releul de cale, C sau Si, se atrage numai după recepţionarea din cale a unei succesiuni de impulsuri de control, proprii, pentru că are temporizare mare la atragere (2...4 s) şi mică la cădere (el se dezexcită în mai puţin de 2 s, din momentul ocupării secţiunii izolate de o osie); - elimină supratensiunile de comutaţie de la începutul şi sfârşitul trenului de impulsuri din linie, deoarece tranziţiile au loc la trecerea prin zero a tensiunii sau curentului; - în staţiile în care există reţeaua de cabluri cu 4 conductoare pentru două secvenţe, se pot introduce numai trei secvenţe pe fiecare capăt de staţie, cu utilizarea celui deal patrulea conductor din cablul de alimentare pentru circuitului returului (comun la toate secvenţele); 5

- circuitul de decodificare are o structură unică, atât la circuitele de cale bifilare, cât şi la cele monofilare, indiferent dacă sunt în staţie sau în linia curentă; - echipamentul electronic nu necesită componente electrice sau electronice din import; - blocurile funcţionale au conectare de tip fişă şi sunt protejate la introducerea greşită în altă priză, prin utilizarea unui sistem de prindere cu ştifturi de control; - reduce substanţial nivelul de zgomot din sala de relee. În comparaţie cu alte circuite de cale uzuale, echipamentul C-4-64 prezintă, în principal, următoarele avantaje: - nu are nevoie de reţea de cabluri suplimentare; - nu este sensibil la faza tensiunii de alimentare sau de control; - funcţionează fără ferite de comutaţie cu ciclul de histerezis dreptunghiular; - nu este necesar echipament specific fiecărei secţiuni izolate; - nu are echipament electronic in picheţii de pe teren; - are un preţ de cost sensibil mai scăzut; - se adaptează uşor la recepţii şi decodificări în dulapurile de aparataj, depărtate de sălile de relee; - complexitatea schemelor electronice este relativ redusă; - pentru un circuit de cale care controlează o secţiune izolată, numărul de componente electronice este mai mic; - se poate face trecerea de la circuitele de cale în două secvenţe la circuitele de cale în patru secvenţe fără scoateri îndelungate din funcţie; - acoperă un domeniu larg de lungimi; - nu introduce componentă de curent continuu, prin reţeaua de cabluri de alimentare, în sursele de curent alternativ; - poate funcţiona cu alimentarea emisiei de la un invertor şi cu alimentarea decodificării de la alt invertor, fără a fi necesară sincronizarea (în fază sau frecvenţă) a acestora; - utilizează acelaşi echipament de bază, la recepţie şi decodificare, atât pentru controlul liniilor cât şi pentru controlul secţiunilor izolate ale macazurilor, şi în staţii (locale şi depărtate) şi în linia curentă; - se poate adapta, cu modificări minime pentru funcţionarea la alimentare din reţeaua de 50 Hz (numai pe linii neelectrificate); - nu implică o instruire îndelungată a personalului din exploatare; - se adaptează uşor la un sistem de indicare, automat şi ciclic, a tensiunilor efective de la ieşirile filtrelor de cale.

6

6 Structura generală 6.1 Semnalele electrice utilizate pentru linie şi sincronizare Ansamblul circuitelor de cale C-4-64 dintr-o staţie este echipat cu un emiţător de cod unic: EEC-4-64. Acesta generează pentru controlul electric al căii o succesiune de 4 semnale electrice de curent alternativ, în 75 Hz, sub forma unor impulsuri scurte, de 8 sinusoide, cu valoarea efectivă de 220 Vca, decalate în timp, şi denumite, în continuare, secvenţe de linie. Pentru controlul suplimentar al recepţiei, EEC-4-64 furnizează şi o a doua succesiune de alte 4 semnale electrice în impulsuri de curent continuu, la tensiunea de 24 Vcc şi denumite, în continuare, secvenţe de sincronizare, cu care se comandă decodificatoarele de după recepţie, coerent şi sincron cu emisia. Circuitele de cale C-4-64 au codul definit numeric. Pentru generarea acestuia se utilizează un semnal pilot preluat din tensiunea alternativă de alimentare în 75 Hz şi prelucrat numeric, astfel că se obţin următoarele valori: - perioada codului: Ncod = 64 sinusoide complete; - durata impulsului din linie: Nimp = 8 sinusoide complete; - durata pauzei dintre două impulsuri succesive ale unei secvenţe N SUC = 56 sinusoide complete; - durata minimă dintre frontul posterior al unei secvenţe şi frontul anterior ai oricărei alte secvenţe : Nmin = Ns1-2 = NS2-3 = NS3-4 = NS4-1 = 8 sinusoide complete; - durata impulsului care acceptă (permite sau admite) decodificarea recepţiei din linie: Na= 16 sinusoide complete; - durata impulsului care blochează decodificarea, pentru a nu se accepta recepţia din linie: Nt = 48 sinusoide, complete; Principalele semnale electrice de curent alternativ şi continuu ale circuitelor de cale tip C-4-64 sunt prezentate în figura 6.1, pentru cazul în care recepţia tuturor semnalelor din cale şi decodificarea acestora are loc în sala de relee. EEC-4-64 generează pentru comanda contactoarelor statice ale staţiei, 4 semnale de linie, în succesiuni de impulsuri de curent alternativ, la 220 Vca, codificate în timp, astfel: - perioada codului: Tcod = 0,853 s; - durata impulsului din linie: Timp = 0,106 s; - durata pauzei dintre două impulsuri succesive ale unei secvenţe: Tsuc = 0,747 s; - durata minimă dintre frontul posterior al unei secvenţe şi frontul anterior al oricărei alte secvenţe: Tmin= 0,106 s. EEC-4-64 furnizează pentru controlul recepţiei la decodificarea din staţie, impulsurile de sincronizare în curent continuu, la + 24 Vcc, cu aceeaşi perioadă de timp şi corelate sincron cu impulsurile de curent alternativ. Impulsurile de sincronizare sunt caracterizate prin: - durata impulsului care acceptă (permite) decodificarea recepţiei din linie: Ta = 0,212 s; - durata impulsului care blochează decodificarea, pentru a nu se accepta recepţia din linie: Tb = 0,641 s. Pentru protecţia informaţională a circuitelor de cale, vecine sau adiacente, acestora li se furnizează energie în impulsuri de curent alternativ, cu secvenţe diferite. Se pot utiliza, în funcţie de necesităţi, 2, 3 sau 4 secvenţe, repartizate uniform: Nk = (0,1...0,4)Nt, pentru încărcarea echilibrată în putere şi pentru un consum cât mai constant din invertoare. Impulsurile de linie se transmit către şine prin reţeaua de cabluri de alimentare de 220 Vca, conectate la ieşirile din contactoarele statice uzuale, comandate succesiv de EEC-4-64. Pentru secţiunile izolate aflate la distanţă apreciabilă (peste 3500 m de sala de relee, dar mai mică de 25 km), pentru sincronizarea emisiei şi recepţiei se mai generează prin transmiţătoarele de impuls de tip TIS-4 şi/sau TIS-2 câte o nouă serie de semnale electrice, prezentate în figura 6.2 şi care sunt sincrone cu cele iniţiale, produse de EEC-4-64, dar separate galvanic de acesta şi la un nivel mai mare (+/-120 Vcc), pentru a se putea obţine 7

stabilitatea funcţionării în condiţii de perturbaţii puternice şi o distanţă mare de lucru (25 km). Pentru situaţiile în care toate emisiile sunt din contactoarele statice aflate în sala de relee, se transferă în exterior, prin TIS-4, până la 4 secvenţe ce conţin numai informaţia referitoare la acceptarea şi neacceptarea recepţiei din cale. Pentru situaţiile în care toate emisiile, recepţiile şi decodificatoarele sunt în afara sălii de relee, se transferă în exterior, prin unul sau mai multe TIS-2, seturi de 2 secvenţe, ce conţin, fiecare, informaţia referitoare la acceptarea/neacceptarea decodificării recepţiei din cale (în polaritatea pozitivă) şi informaţia referitoare la emiterea impulsului de 8 sinusoide în cale (conţinut în durata impulsului de polaritate negativă). Această situaţie este specifică liniilor curente dintre staţii, cu sau fără BLA, sau configuraţiilor geografice în care emisia are alimentarea cu energie dintr-un invertor, iar recepţia este din alt invertor (invertoare uzuale independente, ce funcţionează fără că să fie sincrone sau sinfazate),

8

Figura 6.1 Principalele forme de undă ale semnalelor electrice de curent continuu şi curent alternativ

9

Figura 6.2 Codurile C-4-64 pentru sincronizare în afara sălii de relee, pentru recepţie (D) şi emisie/recepţie (B)

10

6.2 Controlul liniilor şi macazurilor din staţii Schema bloc, monofilară, a echipamentului C-4-64 ce echipează o staţie se prezintă în figura 6.3. Diferitele module funcţionale sunt amplasate: - parte în sala de relee CED a staţiei, pe rame metalice: normale, mixte, pentru filtre sau pentru releele de mic gabarit; - altă parte se află in exterior, în picheţi sau în dulapurile cu aparataj. Interconectarea echipamentelor interioare cu cele exterioare se realizează prin cablurile de alimentare cu energie electrică şi prin cablurile de semnalizare. Pentru fiecare capăt de staţie este necesar câte un cablu de alimentare cu 5 conductoare, (pentru a fi posibilă transmiterea celor 4 secvenţe): câte un conductor pentru fiecare secvenţă şi unul pentru returul comun. Legăturile între bobinele de joantă şi şine se fac prin funiile şi sistemele proprii de prindere, iar cele dintre bobinele de joantă şi picheţi se realizează prin conductoare protejate, care trebuie să prezinte o rezistenţă totală, maximă de cel mult 0,5 Ω. Legăturile între picheţi şi şine se fac prin funiile şi sistemele proprii de prindere, prin conductoare protejate, care trebuie să prezinte o rezistenţă totală maximă de cel mult 0,5 Ω. Legăturile între subansamblurile C-4-64, aliate în picheţi, se realizează prin conductor din cupru multifilar cu izolaţie din PVC, cu secţiunea de minim 2,5 mm 2. Conectarea se face prin intermediul unor papuci inoxidabili din alamă nichelată, cu diametrul corespunzător, lipiţi cu fludor. Legăturile între subansamblurile C-4-64, montate pe rame sau în dulapuri se fac prin conductor din cupru multifilar cu secţiune corespunzătoare curentului ce le străbate, dar nu mai mică de 0,5 mm2; conectarea are loc prin lipire cu fludor la bornele conectoarelor sau ale prizelor fişă, sau prin intermediul unor papuci din alamă nichelată. Legăturile dintre sala de relee şi picheţii de la emisie C-4-64 se realizează prin conductoare din cupru unifilar, cu izolaţia şi diametrul corespunzătoare, în cabluri de alimentare, astfel încât căderea de tensiune pe bucla de legătură să nu depăşească, în cel mai nefavorabil caz, 60 Vca. Legăturile de dependenţă între subansamblurile C-4-64 aflate în picheţii de la recepţie şi cele montate în sala de relee se realizează prin conductor din cupru unifilar, cu izolaţia şi secţiunea corespunzătoare, în cabluri de semnalizare, astfel încât bucla de legătură să prezinte o rezistenţă maximă de 75 Ω. În cazul în care secţiunile izolate sunt libere, impulsurile de linie injectate la capetele de emisie se propagă prin şinele căii până la capetele de recepţie, unde sunt recepţionate şi validate (dacă nivelul de tensiune este corespunzător) de releul de prag în impuls respectiv, CI sau Sil. Contactul comutator al acestuia este verificat de fiecare bloc de decodificare şi dacă sunt îndeplinite condiţiile de timp, are loc atragerea releului de cale, C sau Si. La pierderea condiţiilor de propagare, la perturbaţii mari sau la defectări, releul de cale, C sau Si, se dezexcită. În figura 6.4. se prezintă, raportat la impulsurile de linie ale emisiei, tensiunea la bornele releului de cale, în mai multe situaţii caracteristice.

11

Figura 6.3 Schema bloc C-4-64 în staţii cu emisie/recepţie şi cu decodificare numai din/în sala de relee

12

Figura 6.4 Diagramele de timp ale răspunsului ale unui circuit de cale tip C-4-64: tensiunea la bornele releului de cale C, de la ieşirea BDEF-4, în patru situaţii caracteristice, la recepţia: a: a 7 impulsuri proprii; b: a 2 impulsuri proprii; c: unor impulsuri perturbatoare aleatorii; d: impulsurilor proprii, peste care se suprapun, la străpungerea joantelor, impulsuri din secvenţele vecine.

13

6.3 Controlul liniilor şi macazurilor depărtate de sala de relee. Schema bloc, monofilară, a echipamentului C-4-64 ce echipează, într-o staţie, şi liniile şi macazurile situate la distanţă mai mare de 3.500 m de sala de relee se prezintă în figura 6.5. În această situaţie se injectează energie în toate capetele de emisie din acelaşi cablu de alimentare, dar recepţiile şi decodificările se fac local, în spaţii amenajate corespunzător. Structura de la emisie rămâne neschimbată. Pentru decodificare este necesară informaţia de sincronizare: ea se obţine prin cablul de semnalizare, conectat la ieşirea din transmiţătorul impulsurilor de sincronizare de tip TIS-4, ce separă galvanic circuitele interioare ale sălii de relee de cele exterioare. Se introduce câte un TIS-4 pentru fiecare capăt de staţie, ce poate transmite prin 5 conductoare din cablul de semnalizare impulsurile cu cod de polaritate cu aceeaşi formă de undă cu cea a impulsurilor de sincronizare ale emiţătorului electronic de cod EEC-4-64, dar la o amplitudine mare (de circa +/-120 Vcc; +/-120SkD). Pentru eliminarea perturbaţiilor de 50 Hz, ce au frecvent nivele de până la 100 Vca, se prevăd filtre de protecţie a sincronizării la recepţie FPS-4R, cu caracteristică electrică globală de „filtru trece jos”. Pentru separarea galvanică a circuitului de linie de circuitul intern de sincronizare al decodificatoarelor şi adaptarea nivelelor de tensiune se prevăd contactoare statice auxiliare pentru recepţie CSA-4R, care preiau numai semnalul de polaritate pozitivă de, circa 100 Vcc şi îl aduc, separat galvanic, la circa 24 Vcc, impuls sincron cu cel generat iniţial de EEC-4-64. La ieşirea unui CSA-4R se pot conecta, local până la 4 decodificatoare tip BDEF-4 (toate în aceeaşi secvenţă). În situaţia recepţionării în dulapurile semnalelor BLA, pentru uşurinţa schimbării echipamentelor (la verificări sau la deranjamente), cele două module FPS-4R şi CSA-4R se pot introduce într-o carcasă de releu de mic gabarit, prevăzută cu contacte cuţit tip fişă, (interşanjabilă) BP-4R (bloc protecţie pentru recepţie).

6.4 Controlul secţiunilor izolate din linia curentă Schema bloc, monofilară, a echipamentului C-4-64 ce echipează o staţie CED şi liniile curente şi BLA, ale căror sectoare de bloc sunt situate la distanţe apreciabile de sala de relee (între 3,5 şi 20 km) se prezintă în figura 6.6. În acest caz se injectează energie în toate capetele de emisie din cablul de alimentare permanentă, iar emisiile codurilor, ca şi recepţiile şi decodificările se fac local, în spaţii amenajate corespunzător. Structura de la recepţie este identică cu cea a recepţiilor depărtate; pentru emisie, se furnizează încă o informaţie de sincronizare: ea se obţine tot prin cablul de semnalizare, conectat la ieşirea din transmiţătorul impulsurilor de sincronizare de tip TIS-2, ce separă galvanic circuitele interioare ale sălii de relee de cele exterioare. Se introduce câte un TIS-2 pentru fiecare set de două secvenţe pe capăt de staţie, ce poate transmite prin trei conductoare din cablul de semnalizare două serii de impulsuri cu cod de polaritate; ele au formele de undă similare celor ale impulsurilor de linie şi de sincronizare ale emiţătorului de cod: cu polaritate negativă pentru cele 8 sinusoide complete ale controlului liniei şi cu polaritate pozitivă pentru sincronizarea recepţiei ambele la amplitudine mare (de circa +/-120 Vcc: +/-120SkB). Sunt prevăzute filtre de protecţie a sincronizării la recepţie FPS-4R (pentru polaritatea pozitivă), urmate de CSA-4R şi filtre de protecţie a sincronizării la emisie FPS-4E (pentru polaritatea negativă). Pentru comanda contactoarelor statice CS-16 şi separarea galvanică a circuitului de linie de circuitul de sincronizare se prevăd contactoare statice auxiliare pentru emisie, CSA4E, care preiau numai semnalul de polaritate negativă, de circa 100 Vcc şi deschid un contactor static de mică putere pe durata impusului de linie (format din 8 sinusoide complete de 75 Hz). Pentru uşurinţa schimbării echipamentelor (la verificări sau la deranjamente), cele două module FPS-4E şi CSA-4E se pot introduce într-o carcasă de releu de mic gabarit, prevăzută cu contacte cuţit tip fişă, interşanjabilă, BP-4E (bloc protecţie pentru emisie). Dacă sunt necesare toate cele 4 secvenţe pentru linia curentă, în staţie se introduc două transmiţătoare TIS-2, iar în cablul de dependenţă se utilizează 5 conductoare (returul 14

0SB este comun); dacă în acelaşi capăt de staţie sunt şi structuri controlate cu TIS-4, se poate utiliza acelaşi retur: 0SB se conectează la 0SD de la TIS-4. Pentru o staţie oarecare, aflată pe o secţie cu cale dublă şi care are în capătul Y două direcţii, din care una simplă, prevăzută cu o racordare, alocarea secvenţelor se poate face ca în exemplul din figura 6.7. Toate cele 4 secvenţe sunt repartizate pentru ca de o parte şi alta a joantelor izolante şi la liniile paralele să nu fie aceeaşi secvenţă. În acest caz, pentru furnizarea semnalelor electrice de control şi sincronizare, în sala de relee se află: - un emiţător de cod EEC-4-64; - 4 contactoare statice tip CS-16, ce furnizează energie pentru secţiunile izolate proprii şi cele ale racordării liniilor aferente acesteia; în staţiile mari, cu peste 100 de secţiuni izolate, se pot introduce până la 4 contactoare statice CS-16 pe fiecare capăt de staţie. - un transmiţător de impulsuri TIS-4, pentru recepţiile din zona racordării; - două transmiţătoare de impulsuri TIS-2, pentru secţiunile izolate din linia curentă dublă, ce au semnalele BLA şi pantele izolante amplasate decalat (nu sunt în acelaşi profil). În figura 6.8 se exemplifică, pentru un grup oarecare de 4 circuite de cale, ce au fost anterior controlate cu codul produs de emiţătorul de cod electromecanic tip KPT-10, reducerea semnificativă a puterii solicitate invertorului static al staţiei, la utilizarea codului produs de emiţătorul electronic de cod EEC-4-64. Pentru toate grupările echivalente de câte 4 secţiuni izolate bifilar, care pe timpul alimentării, solicită prin fiecare transformator de alimentare, pentru controlul stării de LIBER/OCUPAT, puterea P L , la varianta cu cod tip KPT-10 puterea instantanee ia valori cuprinse între 4 L şi 2PL, cu o valoare medie de 3PL, iar la varianta cu cod produs de EEC-4-64, puterea instantanee ia valori cuprinse între P L şi 0, cu valoarea medie de numai 0,5PL. Reducerea puterii pe timpul ocupării secţiunilor izolate este şi mai mare la izolarea monofilară, pentru că la C-4-64 sunt introduse peste tot elemente auxiliare pentru compensarea capacitivă şi limitarea reactivă a curentului la emisie. În acest grafic nu a fost luat în considerare şi consumul suplimentar al ansamblului circuitelor de cale în două secvenţe suprapuse, necesar funcţionării decodificatoarelor tip BDF-1, tip BDF-2 şi cel al acţionării tuturor releelor transmiţătoare: TR-3B, TR-2000B şi TR-2000C.

15

Figura 6.5 Schema bloc C-4-64 pentru controlul secţiunilor ce au emisie din sala de relee, iar recepţia şi decodificarea în dulapurile exterioare

16

Figura 6.6 Schema bloc pentru linia curentă cu emisie/recepţie şi decodificare din/în dulapurile exterioare

17

Figura 6.7 Exemplu de alocare a celor 4 secvenţe într-o staţie oarecare ce are şi emisii/recepţii depărtate la racordarea din capătul Y şi în linia curentă

18

Figura 6.8 Principalele forme de undă ale semnalelor electrice de curent alternativ pentru controlul liniei şi compararea puterii solicitată invertorului de patru circuite de cale cu cod KPT-10 (sus) şi cu cod EEC-4-64 (jos)

19

7 Schemele electrice de principiu În prezentarea schemelor electrice şi electronice ale ansamblului C-4-64 şi a funcţionării subansamblurilor specifice, sunt introduse o serie de notaţii şi simboluri specifice pentru tensiuni, curenţi, module şi părţi de instalaţie. Semnificaţia lor este următoarea: a alimentare, alternativ, acceptare, anterior; acţ acţionare; b balast, borne, blocare; c cablu, conector; ca curent alternativ; cc curent continuu; e emisie; i intrare, impuls; k număr de ordine al secvenţei utilizate (1, 2, 3 sau 4); l de/din/în linie (dintre cele două şine de cale ferată); max maxim; med mediu; min minim; n nominal; o valoare iniţială; p primar de transformator, perturbaţie, posterior, prag; r recepţie; rev revenire; s secundar, secvenţă; ş şinele de cale ferată, şunt; u ieşire; v vârf, variabil; vv vârf la vârf; Ua = 220 Vca – tensiunea alternativă de alimentare permanentă, cu valoare efectivă de 220 Vca sau altă valoare indicată, la frecvenţa de 75 Hz; Ureţea = 220 Vca – tensiunea alternativă de alimentare, permanentă, cu valoare efectivă de 220 Vca, la frecvenţa de 50 Hz; Ax220 V = Ax220 – borne sau conductoare de fază ale reţelei de alimentare permanentă, cu tensiunea efectivă de 220 Vca, la frecvenţa de 50 sau 75 Hz; 0x220 V = 0x220 – borne sau conductoare de nul ale reţelei de alimentare permanentă, cu tensiunea efectivă de 220 Vca, la frecvenţa de 50 sau 75 Hz; această notaţie se păstrează şi în situaţia alimentării cu izolare totală faţă de masă, prin transformator de separare galvanică; Ub, Ubl2 – tensiunea la borne, respectiv tensiunea între bornele 1 şi 2; Ui – tensiunea alternativă de intrare; Ul – tensiunea de control a liniei, de lucru în impulsuri, între şine; Ule = Ue, Ulr = Ur – tensiunea la capătul emisie, recepţie; Uu – tensiunea alternativă de ieşire; Un – tensiunea nominală, alternativă sau continuă; Up – tensiunea în primarul transformatorului; Us – tensiunea în secundarul transformatorului; UrCI, UrSiI – tensiunea la recepţie, pe bornele releului de prag în impulsuri; UF – tensiunea efectivă la bornele filtrului de cale tip B UFi, UFu – tensiunea la intrarea filtrului, tensiunea la ieşirea filtrului de tip B; UPRca – tensiunea la bornele punţii de redresare, pe terminalele de curent alternativ; UPRcc – tensiunea la bornele punţii de redresare, pe terminalele de curent continuu; UC, USi – tensiunea continuă la bornele releului de cale, C sau Si; UTA – tensiunea în secundarul transformatorului de alimentare a circuitului de cale, la emisie; 20

UTR – tensiunea în secundarul transformatorului de recepţie al circuitului de cale; US, USk – tensiunea continuă, în impulsuri de 24 Vcc, pentru sincronizare, în general sau în secvenţa k; +24S1, +24S2, +24S3, +24S4 – bare sau borne pe care se află impulsurile pentru sincronizare în sala de relee, cu tensiune pozitivă de 24 Vcc (+/-20%), în secvenţa indicată prin numărul respectiv; USB, USkB – tensiunea continuă dublu polarizată, în impulsuri de +/-120 Vcc pentru sincronizare pe BLA, în general sau în secvenţa cu numărul k; +/-120S1B, +/-120S2B, +/-120S3B, +/-120S4B – bare sau borne pe care se află impulsurile pentru sincronizarea emisiilor (cu minusul) şi a decodificatoarelor (cu plusul) circuitelor de cale din linia curentă, cu sau fără BLA, din dulapurile de aparataj, cu tensiune dublu polarizată de 120 Vcc (+/-10%), cu tranziţia de la minus la plus prin nivel zero de tensiune, obţinut forţat prin scurtcircuitarea liniei timp de 106 ms; +24S1B, +24S2B, +24S3B, +24S4B - bare sau borne pe care se află impulsurile pentru sincronizarea depărtată din afara sălii de relee, cu tensiune pozitivă de 24 Vcc (+/20%), în secvenţa indicată prin numărul respectiv, tensiuni ce au fost obţinute, prin separare galvanică, din polaritatea pozitivă a semnalelor USkB ale TIS-2; USD, USkD – tensiunea continuă dublu polarizată, în impulsuri de +/-120 Vcc pentru sincronizare a decodificatoarelor circuitelor depărtare, în general, sau într-o anumită secvenţă cu numărul k; +/-120S1D, +/-120S2D, +/-120S3D, +/-120S4D – bare sau borne pe care se află impulsurile pentru sincronizarea decodificatoarelor depărtate, din dulapurile de aparataj, cu tensiune pozitivă şi negativă, de 120 Vcc (+/-10%), în secvenţa indicată prin numărul respectiv; +24S1D, +24S2D, +24S3D, +24S4D – bare sau borne pe care se află impulsurile pentru sincronizarea depărtată din afara sălii de relee, cu tensiune pozitivă de 24 Vcc (+/20%), în secvenţa indicată prin numărul respectiv, tensiuni ce au fost obţinute, prin separare galvanică, din polaritatea pozitivă a semnalelor USkD ale TIS-4; 0V – borne sau bare de referinţă ale tensiunii continue din schemele electronice aflate în interiorul modulelor funcţionale; ele sunt denumite frecvent şi "masa electrică" sau mai simplu, "retur"; 0VS = 0S – borne sau conductoare ale circuitului de retur al reţelei de distribuţie (masa electrică) a tensiunii de sincronizare din sala de relee, alimentată direct de EEC-4-64; 0VSB = 0SB – borne sau conductoare ale circuitului de retur al reţelei de distribuţie a tensiunii de sincronizare din exteriorul sălii de relee, pentru emisia şi recepţia circuitelor de cale ale BLA, cu echipamente de separare galvanică şi cu decodificare în dulapurile cu aparataj, comandate de TIS-2; 0VSD = 0SD - borne sau conductoare ale circuitului de retur al reţelei de distribuţie a tensiunii de sincronizare din exteriorul sălii de relee, pentru recepţiile cu decodificare depărtată, comandate de transmiţătorul impulsurilor de sincronizare TIS-4. Într-o reţea de distribuţie a unei staţii 0SD poate fi comun eu 0SB; 0VSE = 0SE – borne sau conductoare ale circuitului de retur al reţelei de distribuţie a tensiunii de sincronizare din exteriorul sălii de relee, preluate de la ieşirile CSA-4R sau BP4R, indiferent dacă sunt generate prin impulsurile produse de TIS-4 sau de TIS-2. 0x220G – borne sau conductoare de nul ale reţelei de comandă şi controlul secvenţelor, izolată galvanic de tensiunea de alimentare, în cod de impulsuri ce au câte 8 sinusoide, generate de emiţătorul electronic de cod, cu tensiunea efectivă de 220 Vca, la 75 Hz; Ax220Sl, Ax220S2, Ax220S3, Ax220S4 – borne sau conductoare de fază ale reţelei de comandă şi controlul secvenţelor, izolată galvanic de tensiunea de alimentare, în cod de impulsuri de câte 8 sinusoide, generate de emiţătorul electronic de cod, cu tensiunea efectivă de 220 Vca, la 75 Hz; XASl = Ax220Sl, XAS2 = Ax220S2, XAS3 = Ax220S3, XAS4 = Ax220S4 – borne sau conductoare de fază ale reţelei de cabluri pentru alimentarea în secvenţe a picheţilor din cale din capătul X. Fiderii sunt izolaţi galvanic de tensiunea generală de alimentare şi 21

transferă energia pentru linie cu cod de impulsuri de câte 8 sinusoide complete, produse de contactoarele statice, cu tensiunea efectivă de 220 Vca, la 75 Hz; X0S = 0x220 – borne sau conductoare de nul şi retur comun ale reţelei de cabluri pentru alimentarea în capătul X a picheţilor din cale, în secvenţe, izolată galvanic de tensiunea de alimentare, în cod de impulsuri de câte 8 sinusoide, produse de contactoarele statice, cu tensiunea efectivă de 220 Vca, la 75 Hz; YASl = Ax220S1, YAS2 = Ax220S2, YAS3 = Ax220S3, YAS4 = Ax220S4 – borne sau conductoare de fază ale reţelei de cabluri pentru alimentarea în secvenţe a picheţilor din cale din capătul Y. Fiderii sunt izolaţi galvanic de tensiunea generală de alimentare, şi transferă energia pentru linie cu cod de impulsuri de câte 8 sinusoide complete, produse de contactoarele statice, cu tensiunea efectivă de 220 Vca, la 75 Hz; Y0S = 0x220 – borne sau conductoare de nul şi retur comun ale reţelei de cabluri pentru alimentarea în capătul Y a picheţilor din cale, în secvenţe, izolată galvanic de tensiunea de alimentare, în cod de impulsuri de câte 8 sinusoide, produse de contactoarele statice, cu tensiunea efectivă de 220 Vca, ia 75 Hz; Uş – tensiunea reziduală din circuitele de recepţie, la şuntarea şinelor secţiunii izolate cu şunt, normat, de 0,06 Ω; La marcarea elementelor funcţionale se mai pot utiliza şi următoarele notaţii prescurtate: BD – bloc decodificator electronic fişă: BDEF-4; BV – bloc decodificator electronic fişă pentru verificare secvenţe: BDEF-4V; BPR – bloc protecţie tensiune de sincronizare la recepţie: BP-4R; BPE – bloc protecţie tensiune de sincronizare la emisie: BP-4E; BJ – bobină de joantă: BJ-250; BJE – bobină de joantă de la emisia circuitului de cale; BJR – bobină de joantă de la recepţia circuitului de cale; CS – contactor static de putere, de 16 A: CS-16 sau CSP-16; CR – contactor recepţie: CSA-4R; CE – contactor emisie: CSA-4E; . CI – releul de prag în impulsuri, pentru recepţia dintre şinele căii, la circuite de cale neramificate; Si – releul de prag în impulsuri, pentru recepţia dintre şinele căii, la secţiuni izolate cu macazuri; CIa, CIb, CIc, - relee de prag în impulsuri, la secţiuni izolate ale liniilor de garare, ce sunt fragmentate în 2 sau 3 părţi, prin macazuri intercalate; SiI1, SiI2, SiI3, SiI4 – relee de prag în impulsuri, la secţiuni izolate cu macazuri ce au mai multe ramificaţii controlate (1, 2, 3 sau 4), care sunt cuprinse în circuitele de semnalizare şi control; C – releul de cale al circuitelor de cale neramificate, din staţii sau linia curentă; Si – releul de cale al circuitelor de cale ramificate, al secţiunilor izolate de macazuri; FC – filtrul de cale, trece bandă, de tip B: FB; FR – filtrul de recepţie: FPS-4R; FE – filtrul de emisie: FPS-4E; LE – echipamentul de linie, pentru emisie în cale; LR – echipamentul de linie, pentru recepţie din cale; TA – transformatorul de alimentare; TR – transformatorul de recepţie; VS – releul de verificare secvenţă; VSI – releul de verificare secvenţă în impuls; Notarea ramelor cu echipament: A – rama de alimentare; B – rama de relee neutre fişă; E – rama cu circuite de cale electronice (tip CN-75-6 şi tip CS-24-6); F – rama de filtre de cale tip B (trece bandă); G – rama de generare a codurilor (la C-4-64); 22

I – rama de impulsuri de la circuitele de cale cu IMVŞ-110 sau IVG, în secvenţe, indiferent de tipul codului: KPT-10 sau EEC-4-64; S – rama specială, pentru BLA; T – rama cu relee transmiţătoare TR-3B şi TR-2000B; Frecvent, se mai utilizează şi notaţiile: Amp – ampermetru; C – cablu sau reglete pentru cabluri, condensatoare, cuple; D – dulap de semnal sau de bloc; K – dulap de relee cod; I – invertor static: INV; M – manipulator; R - redresor.

7.1 Schemele pentru generarea şi verificarea secvenţelor  Comanda contactoarelor alimentare

statice

şi

verificarea

barelor

de

Ansamblul C-4-64 funcţionează alimentat numai din reţele de curent alternativ 75 Hz. În figura 7.1 se indică modul de conectare a EEC-4-64 şi a contactoarelor statice CS dintr-o staţie mică, la barele de ieşire din invertoare, prin intermediul unui comutator pachet P, bipolar. La dispariţia energiei, toate releele de cale se dezexcită, iar la revenirea sursei, acele relee ale căror secţiuni izolate sunt libere, se reatrag. La întreruperi repetate ale sursei de 75 Hz, în anumite condiţii, este posibilă anularea înzăvorârii unor parcursuri, anterior comandate, dar neefectuate de tren. Pentru fixarea stării releelor de parcurs, P, ale instalaţiilor CED, se introduc relee de supraveghere, astfel: A0 – releul de supraveghere a alimentării permanente a echipamentului electronic. Releul, de tip NF1-2000, este conectat printr-o singură bobină la ieşirea de 15 Vcc a unui adaptor de tip ASA-5. A0 este utilizat opţional, pentru controlul comutării invertoarelor statice, la pierderea semnalului pilot al bazei de timp, când nu este efectuată verificarea alimentării de schemele din rama de alimentare. A1…A8 – relee de supraveghere a existenţei alimentării în fiderii circuitelor de cale. Releele A1…A8, de tip NF1L-400 sunt, de regulă, câte unul pentru fiecare fider şi sunt grupate 4 pentru capătul X şi 4 pentru capătul Y al staţiei. Valoarea medie a tensiunii continue măsurate la bornele lor trebuie să se încadreze între 11,5…18 Vcc, atunci când tensiunea de alimentare se modifică, între 160...250 Vca. Prin înserierea contactelor releelor A1…A8 se comandă, pe capăt de staţie, releele ACX şi ACY, ale căror contacte intervin în alimentarea releelor de parcurs P. Pentru protecţia echipamentelor, se prevăd pe fiecare fider, o siguranţă fuzibilă de 5A, iar pentru separarea circuitelor de sincronizare la 24VS, pentru fiecare ramă, siguranţe de 0,5A. Pentru semnalizare optică auxiliară, pe intrările şi ieşirile contactoarelor statice se pot monta, direct pe bornele lor, LHD-uri antiparalel, în serie cu rezistoare de 68 kΩ/1W. La apariţia unor scurtcircuite între fideri sau pătrunderea unor tensiuni permanente din alte circuite sau prin inducţie, dispare sincronismul dintre semnalizările de la intrarea CS cu cele de la ieşirea CS şi se pot lua operativ măsurile ce se impun.

23

Figura 7.9 Schema de conectare a releelor de supraveghere A0, A1…A8, a barelor de alimentare şi a LED-urilor de semnalizare

24

 Verificarea secvenţelor emise de EEC-4-64 EEC-4-64 are baza de timp realizată din două lanţuri de numărare independentă a sinusoidelor de 75 Hz, urmate de alte două circuite de formare a codurilor de linie şi a celor de sincronizare. Pentru analiza modului în care lucrează bazele de timp, sunt prevăzute o serie de verificări încrucişate, între secvenţele de linie şi cele de sincronizare. La punerea sub tensiune, EEC-4-64 alimentează iniţial o serie de 8 relee de impulsuri, notate cu VSI-1A… VSI-4B, câte două pentru fiecare secvenţă în impuls de 8 sinusoide, relee ale căror scheme sunt prezentate în figura 7.2. Aceste relee se acţionează din secundarul unor transformatoare ASA-5, ale căror primare se conectează prin siguranţe fuzibile de 0,5A, direct la ieşirile din conectorul C2 al EEC-4-64. Contactele releelor VSI comandă la rândul lor alte 8 blocuri decodificatoare electronice fişă pentru verificarea secvenţelor, tip BDEF-4V, ale căror scheme de conectare se prezintă în figura 7.3. Fiecare BDEF-4V asigură atragerea releului VS, tip NF1-2000, cu bobinele conectate în serie, când nu există sincronism între secvenţa alternativă (Ax220Sj), controlată prin intermediul contactului comutator al releului în impulsuri VSI şi secvenţa de sincronizare în impuls de curent continuu (+24Sk=+Sk), ce are numărul de ordine diferit cu +/-2 sau cu -1, faţă de numărul secvenţei de linie (Ax220Sj=ASj) ce se verifică. Pentru oricare din combinaţiile; AS1…+S4, AS2…+S1, AS3…+S2, AS4…+S3, AS1…+S3, AS2…+S4, AS3…+S1 şi AS4…+S2, tensiunea medie continuă de la bornele releului VS este cuprinsă între 12…22 Vcc, astfel că, în mod normal, toate cele 8 relee VS13…VS4-3 sunt atrase. Pentru fiecare secvenţă, prin câte două contacte de lucru, conectate în serie, ale releelor VS cu care se asigură controlul ieşirii respective, se alimentează ulterior contactoarele statice ale staţiei, contacte ce au fost prezentate anterior, în figura 7.1. Tensiunea furnizată releului VS este sub 2 Vcc atunci când este realizată coincidenţa între secvenţa de control a liniei şi a intervalelor de timp în care se acceptă decodificarea recepţiei din cale. În această situaţie, se taie alimentarea circuitelor de cale respective şi prin semnalizarea „ocupat” de pe luminoschemă, se indică defectarea, urmând a se înlocui emiţătorul EEC-4-64 (defect). BDEF-4V furnizează, în condiţiile normale de funcţionare, la comutaţia contactului VSI, o serie de semnalizări optice, prezentate complet în capitolul 9.5.

25

Figura 7.10 Schemele releelor de impuls pentru verificarea secvenţelor emiţătorului electronic de cod EEC-4-64

26

Figura 7.11 Schemele circuitelor de verificare a secvenţelor emiţătorului electronic de cod EEC-4-64

27

7.2 Echiparea secţiunilor izolate din incinta staţiilor Ansamblul circuitelor de cale din incinta unei staţii lucrează pe baza semnalelor electrice prezentate în figura 6.1 şi a schemei bloc din figura 6.3.

 Interconectarea subansamblurilor la circuitele de cale bifilare din staţii În figura 7.4 se prezintă tot lanţul de echipamente al emisiei pentru funcţionarea circuitelor de cale în secvenţa S1, cu exemplificare concretă pe un circuit de cale al unei linii, în varianta de izolare bifilară. La reţeaua proprie de 220 Vca/75 Hz, se conectează EEC-4-64, (prin conectorul C1, la bornele 2 şi 3), alimentarea contactoarelor statice CS-16 (între bornele 1 şi 4) şi toate alimentările BDEF-4 (la bornele 12 şi 51). Comanda CS se realizează la bornele 11-12 ale acestora, numai după atragerea celor două relee ce verifică secvenţa S1 (VS1): VS1-3 în serie cu VS1-4 (figura 7.1). Grupurile serie R0-C0 realizează protecţia contactoarelor statice tip CS-16: sunt câte două grupări R0-C0 pentru fiecare contactor static. Condensatoarele C0 sunt pentru curent alternativ, de tip HPR 3056 (IPRS), au valoarea de 1 μF şi tensiunea nominală de cel puţin 400 Vca. Rezistoarele R0 sunt ceramice, bobinate, reglabile, tip CFR, de 40 Ω şi curent nominal 0,5 A, cu cursorul fixat pentru valoarea maximă. De la ieşirea 31-32 a CS-16 se alimentează, prin cablul de alimentare secţiuni, pe capete de staţie, (XAS1 şi YAS1) toţi picheţii de emisie (numiţi frecvent şi „de alimentare”). Se precizează că toate contactoarele statice au fir comun între intrarea 4 şi ieşirea 32, iar returul 0x220 este acelaşi peste tot. Echipamentul de conectare la linie pentru emisie, LE cuprinde, în pichetul respectiv: - Siguranţele fuzibile SA, tip fişă-CFR, de 2 A, utilizate, de regulă, câte două la fiecare circuit de cale, pentru protecţia alimentării şi separarea suplimentară a conductoarelor cablului, necesară frecvent în cazul măsurătorilor de izolaţii. - Condensatoarele C1 şi C2, tip HPR 3056, cu tensiune nominală de minim 400 Vca. Ele se montează la fiecare circuit de cale unde compensează efectul inductiv al liniei şi reduc influenţa supratensiunilor accidentale dintre firele căii. Valoarea lui C1 depinde de tipul şi lungimea circuitului de cale şi este dată în tabelul de reglaj 8.1 din capitolul 8.1. C2 are valoarea de 0,47 μF, în toate cazurile posibile. - Bobina limitatoare L, tip MCC-3, LIC-3 sau alt tip echivalent funcţional, câte una pentru fiecare circuit de cale. Ea limitează puterea activă la şuntarea circuitului de cale şi permite obţinerea unei sensibilităţi crescute la şuntare. - Transformatorul TA, de alimentare şi reglaj, tip D, L, sau alt tip echivalent, câte unul pentru fiecare circuit de cale. El are raport de transformare variabil, pentru a se obţine tensiunea necesară funcţionării, ce este dependentă de lungimea secţiunii izolate şi de valoarea minimă a rezistenţei balastului dintre şinele controlate electric; aceste valori sunt date, pe domenii de lungimi şi grupe de valori ale rezistenţei de balast, în tabelul 8.1. - Rezistorul de protecţie la emisie RE, tip CFR, ceramic, bobinat, reglabil de 2,2Ω/10A câte unul pentru fiecare circuit de cale. El este reglat la valoarea dată în capitolul 8.1. - Siguranţa fuzibilă la emisie către cale SE, tip fişă-CFR, de 10A, sau deconector-reconector automat de 10A, tip DRA-1-10, pentru protecţia echipamentului din picheţi la supracurenţi, câte una (unul) pentru fiecare circuit de cale. Toate siguranţele şi firele cablului se montează strâns pe regletele cu 2…48 borne, prevăzute la picheţi. Din pichet se alimentează bobina, de joantă BJ de la emisie, tip BJ-250, câte una pentru fiecare circuit de cale.

28

Figura 7.12 Schema electrică de interconectare a subansamblurilor la circuitele de cale bifilare din staţii

29

Echipamentul de conectare la linie pentru recepţie LR cuprinde: - Bobina de joantă BJ, tip BJ-250, câte una la fiecare recepţie bifilară. La ieşirea din bobina de joantă se conectează pichetul de recepţie, ce conţine: - Rezistorul de protecţie la recepţie RR, tip CFR, ceramic, bobinat, reglabil, cu valoarea de 2,2Ω/10A, câte unul pentru fiecare recepţie bifilară, reglat conform datelor din capitolul 8.1. - Siguranţa fuzibilă la recepţie din cale SR, tip fişă-CFR, de 10A, sau deconector-reconector automat de 10 A tip DRA-1-10, pentru protecţia echipamentului din cale la supracurenţi, câte una (unul) pentru fiecare recepţie controlată. - Transformatorul TR, de recepţie şi adaptare, tip L sau alt tip echivalent funcţional, câte unul pentru fiecare circuit de cale; raportul de transformare al lui TR este fix: n=6,l, pentru adaptarea de impedanţă dintre circuitul electric al căii şi intrarea în filtrul trecebandă. În capitolul 8.1 se precizează şi raportul de transformare ale bobinelor de joantă (n=3) şi tensiunile minime dintre şine, la recepţie. - Conectarea bornelor echipamentelor cu conductoarele cablului de releu se realizează prin regletele din pichetul de recepţie. Prin cablul de recepţie se transmit spre sala de relee impulsurile recepţionate din cale, care, atunci când linia este liberă, au o amplitudine de circa 8…18 Vca între ieşirea din cablu şi intrarea în filtrul de cale tip B este introdus rezistorul RF. - Rezistorul RF, tip CFR, ceramic, bobinat, reglabil, de 100Ω/0,3A; RF se utilizează pentru compensarea valorii rezistenţei cablului de releu şi pentru reducerea efectului regimului tranzitoriu al filtrului de cale tip B la perturbaţiile de tip impuls. RF este reglat o singură dată, la darea în funcţie, astfel ca rezistenţa totală a buclei dintre transformatorul de recepţie şi intrarea în filtrul de cale să fie de 75 Ω. Dacă RF se montează vertical, la instalare se conectează cu borna cursorului în poziţia de jos. La secţiunile izolate ale bretelelor cu montaj bifilar de pe liniile directe, care au la zona rombului continuitate electrică directă între firele căii duble, valoarea lui RF se fixează la 100Ω. - La ieşirea din filtrul de cale este conectat releul de prag în impulsuri CI; prin contactul comutator el comandă blocul decodificator BDEF-4, ce este montat pe rama I, în priza vecină cu releul de prag în impulsuri CI. - Blocul decodificator electronic fişă BDEF-4, care primeşte permanent impulsurile de sincronizare între bornele 72 şi 52, dacă pe timpul alocat acceptării recepţiei se stabileşte contactul de lucru 13-33 CI, la bornele 71-11 se obţine tensiunea necesară acţionării prin înfăşurarea 4-2 a releului de cale C. La recepţionarea unei succesiuni de impulsuri proprii din cale, tensiunea de la bornele releului de cale C, tip NF1-2000, se încadrează în diagramele din figura 6.4. Existenţa înfăşurării 1-3 permite realizarea machetei funcţionale, la probe, fără nici o modificare în schemele de bază. Înainte de efectuarea probelor pe teren, se face o primă verificare a corectitudinii cablării: se determină cu un ohmmetru (ce are tensiunea sursei proprii de maxim 9 Vcc) rezistenţa la bornele 11-71 ale blocului BDEF-4, pentru situaţia cu releul de cale C conectat în priză: valoarea măsurată trebuie să fie cuprinsă între 900... 1100Ω. În continuarea probelor, după alimentarea cu 220 Vca, se face o a doua verificare, prin aplicarea unei tensiuni la intrarea filtrului de cale, tensiune preluată din secundarul unui transformator de tip S4 (sau alt tip echivalent), al cărui primar este conectat succesiv la ieşirile din cele 4 contactoare statice; se constată funcţionarea corectă numai pe secvenţa proprie şi se notează tensiunea medie de la bornele releului de cale C. Apoi, pentru această secvenţă, se scurtcircuitează ieşirea filtrului de cale propriu (se simulează ocuparea secţiunii izolate) şi se verifică dezexcitarea releului de prag în impulsuri CI, apoi a celui de cale C, verificându-se încă o dată că tensiunea se anulează.

30

 Interconectarea subansamblurilor la circuitele de cale monofilare din staţii În figura 7.5 se prezintă tot lanţul de echipamente ce realizează funcţionarea circuitelor de cale în secvenţa S2, cu exemplificare pe un circuit de cale al unei linii, în varianta de izolare monofilară. Se utilizează practic aceleaşi elemente de instalaţie; deosebirile faţă de schema din figura 7.4 sunt nesemnificative. Pentru returul curentului de tracţiune, se utilizează funiile de conexiune din cupru, ce au forma asemănătoare literei S, cu secţiune de minim 50 mm 2. La o pereche de joante izolante, se montează, de regulă, picheţi dubli pentru două emisii sau pentru două recepţii, în secvenţe diferite; atunci când prin configuraţia planului bifilar sunt necesare învecinări emisie/recepţie, echipamentele lor pot fi amplasate într-un pichet (mixt), dar cu condiţia alocării de secvenţe diferite. Se menţionează că la emisie se pot utiliza şi contactoare statice protejate la supratensiuni tip CSP-16, care au prevăzut în interiorul lor grupurile serie de protecţie C0-R0. Rapoartele de transformare şi nivelele de tensiune se prezintă în capitolul 8.2 şi tabelul 8.2, unde se indică şi valorile condensatorului C1 şi modul de reglare a rezistoarelor din circuit.

 Interconectarea subansamblurilor la circuitele de cale bifilare ale macazurilor simple, cu două recepţii În figura 7.6 se prezintă tot lanţul de echipamente ce realizează funcţionarea circuitelor de cale în secvenţa S4, cu exemplificare pe un circuit de cale al unui macaz simplu, în varianta de izolare bifilară, cu controlul integral al ramificaţiilor la două recepţii şi cu joantele izolante pentru schimbarea polarităţii montate în abatere. Echipamentul de la emisie este identic cu cel din figura 7.4. La cele două ramificaţii sunt două echipamente de linie pentru recepţie, identice, care acţionează două relee de prag în impuls, tip IMVŞ-110: SiI1 şi SiI2. Cele două contacte ale lor sunt legate între ele pentru a se controla simultaneitatea comutării: ambele contacte de lucru stabilite, respectiv ambele contacte de repaus stabilite, astfel că se comandă un singur bloc decodificator, BDEF-4, la ieşirea căruia se conectează releul de secţiune izolată Si, tip NF1-2000, tot printr-o singură bobină (structură identică cu cea a liniilor de garare). În capitolul 8.1 se precizează modul de reglare, în funcţie de lungimea ramificaţiilor şi de lungimea şinelor care sunt cuprinse în conturul secţiunii izolate. Pentru că apare un consum suplimentar de energie în a doua bobină de joantă de la recepţie, la determinarea valorii lungimii de calcul a secţiunii izolate, se mai adaugă 200 m.

 Interconectarea subansamblurilor la secţiunile izolate ale macazurilor simple, ce au trei recepţii, cu emisia şi o recepţie prin BJ În figura 7.7 se prezintă lanţul de echipamente care realizează funcţionarea unei secţiuni izolate ce are două macazuri, în secvenţa S3, în varianta de izolare bifilară, cu bobine de joantă pe linia directă, cu cele două perechi de joante izolante pentru schimbarea polarităţii în abatere şi controlul integral al ramificaţiilor. La recepţiile din abatere (notate cu 2 şi 3) sunt conectate numai transformatoare şi nu se realizează continuitatea returului de tracţiune. Prin acest mod de izolare, se realizează eliminarea buclelor ce transferă energie, prin circuit ocolitor, între emisia şi recepţia aceleiaşi secţiuni izolate, astfel că se creează condiţii pentru verificarea integrităţii electrice a şinelor din secţiunile izolate. Pentru că cele trei recepţii prezintă în ansamblul lor o impedanţă mai mică faţă de situaţiile anterioare, se prevăd câte două rezistoare serie la fiecare recepţie, iar tensiunile se reglează conform tabelului 8.1. În fiecare pichet, valorile celor două rezistoare se reglează pentru a se uniformiza nivelele la recepţie, obligatoriu, unul din rezistoare se reglează la valoarea maximă, de 2,2Ω. 31

Figura 7.13 Schema electrică de interconectare a subansamblurilor la circuitele de cale monofilare din staţii

32

Figura 7.14 Schema electrică de interconectare la circuitele de cale bifilare ale macazurilor simple, cu controlul integral al ramificaţiei, prin două recepţii

33

Figura 7.15 Schema electrică de interconectare la secţiunile izolate ale macazurilor simple, ce au trei recepţii, cu emisia şi recepţia pe directă prin BJ, iar în abatere fără BJ

34

 Protecţia suplimentară a circuitului de sincronizare la recepţii şi decodificări în afara sălii de relee În staţiile medii şi mari, cu o configuraţie geografică ce necesită controlul secţiunilor izolate local, în afara sălii de relee propriu-zisă (la unele mese de manevră sau la unele dulapuri de la racordări) şi unde distanţa este sub 600 m de EEC-4-64, se pot transmite din sala de relee toate impulsurile pentru controlul liniei, prin cablurile de alimentare ale emisiei. Se pot transmite şi impulsurile de sincronizare, direct la 24 Vcc, cu condiţia utilizării unui cablu de semnalizare cu ecran de protecţie. În circuitul de sincronizare se mai introduc o serie de elemente de protecţie, după cum se observă în figura 7.8. În rama G se montează diode semiconductoare cu siliciu, în sens direct pentru transmiterea plusului, iar între fiecare conductor de secvenţă şi firul comun al sincronizării se prevăd câte o diodă semiconductoare în sens invers, conectată în serie cu o diodă stabilizatoare de tensiune redusă (6 V) şi putere medie (20 W), ce preia energia eventualelor supratensiuni cu polaritate inversă, care ar putea provoca defectarea accidentală (prin străpungere şi scurtcircuitare sau prin întrerupere) a contactoarelor statice tranzistorizate din EEC-4-64. Ecranul cablului se leagă ferm la priza de pământ; dacă conductoarele cablului au diametrul de 1 mm, se pot controla, direct din barele +24VSk, în afara sălii de relee, până la 100 de decodificatoare tip BDEF-4, distribuite echilibrat pe secvenţe.

7.3 Echiparea secţiunilor izolate depărtate de staţii În cazul staţiilor cu recepţii depărtate, la distanţe mai mari de 3500 m de sala de relee şi unde emisia circuitelor de cale primeşte impulsurile de linie direct de la contactoarele statice ale staţiei, pentru sincronizare se utilizează structura cu schema bloc din figura 6.5, care lucrează cu codurile din figura 6.2.a, alocate recepţiei depărtate (+/-120SkD).

 Interconectarea în sala de relee a EEC-4-64 cu TIS-4 În figura 7.9 se prezintă interconectarea dintre EEC-4-64 şi un transmiţător al impulsurilor de sincronizare pentru recepţie depărtată TIS-4. Schema dată se introduce (simplă, dublată sau multiplicată de câte ori este necesar) acolo unde staţiile: - au ramificaţii şi/sau racordări; - sunt în dependenţă directă cu alte staţii (fără să aibă sectoare BLA); - au secţiuni izolate la care distanţa dintre sala de relee şi recepţia din cale este mai mare de 3.500 m sau rezistenţa în buclă a conductoarelor cablului de releu depăşeşte valoarea de 75 Ω. TIS-4 este alimentat de la reţeaua de 220 Vca/75 Hz a staţiei. TIS-4 este comandat direct de EEC-4-64, prin intermediul impulsurilor de sincronizare de +24 V; fiecare intrare a lui TIS-4 este echivalentă electric cu cea a intrării de comandă a unui decodificator BDEF-4. TIS-4 furnizează semnalele de sincronizare cu tensiunea continuă în impulsuri cu cod de polaritate, ce au amplitudinea cuprinsă intre +/-100…150 Vcc, separate galvanic de cele ale staţiei. TIS-4 trimite aceste impulsuri prin reţeaua de cabluri de semnalizare, în exterior, (pe capăt de staţie) pentru sincronizare pe secvenţa corespunzătoare a tuturor blocurilor decodificatoare BDEF-4, amplasate în dulapurile exterioare. Valoarea nominală de 120 Vcc s-a ales din următoarele considerente: - este suficient de mare şi este practic imposibil de obţinut în curent continuu, cu cod de polaritate pe sarcină, numai din perturbaţiile inductive; - admite transferul unei puteri suficiente acoperirii tuturor solicitărilor din dulapurile de bloc. pentru distanţele uzuale aflate între staţiile reţelei feroviare (sub 25 km); - permite separarea prin filtre relativ simple a semnalului util de perturbaţiile induse de tensiunea/curentul de tracţiune. TIS-4 poate comanda maxim 40 de decodificatoare, iar pe fiecare din ieşiri admite până la 25 de decodificări, cu condiţia repartizării echilibrate a secvenţelor (prin proiectare, se alocă şi secţiunilor depărtate relaţia anterioară: Nk = (0,1…0,4)Nt). 35

Figura 7.16 Protecţia circuitului de sincronizare (+24Sk), cînd recepţia este exterioară, dar 600 m de sala de relee

36

Figura 7.17 Schema electrică pentru interconectare în sala de relee a EEC-4-64 cu TIS4

37

 Interconectarea subansamblurilor Ia circuitele de cale bifilare cu recepţie depărtată şi o BJ suplimentară În figura 7.10 se prezintă ansamblul echipamentelor unei secţiuni izolate bifilar, cu recepţie depărtată şi o bobină de protecţie, tip BJ-250, suplimentară, conectată între şine, la distanţe ce depăşesc 200 m de oricare extremitate. Echipamentul din dulapul de aparataj din linia curentă, mai conţine la recepţie: filtrul de protecţie pentru sincronizare la recepţie FPS4R şi contactorul static auxiliar pentru decodificare la recepţie CSA-4R (sau blocul de protecţie pentru recepţie BP-4R). FPS-4R se utilizează pentru fiecare secvenţă la recepţia polarităţii pozitive. El are rolul de a bloca componenta alternativă ce apare prin inducţie între conductoarele cablului de dependenţă. Pe capacul lui se semnalizează optic, prin impuls roşu lung (plusul de durata T a) şi prin impuls verde scurt (minusul de durata T b), sosirea semnalului pentru sincronizare pe secvenţă. CSA-4R se introduce pentru prelucrarea impulsurilor de sincronizare depanată după fiecare FPS-4R. Cu CSA-4R se preia din tensiunea de sincronizare pe secvenţă numai polaritatea pozitivă şi se furnizează o tensiune continuă în impuls, tot pozitivă, echivalentă celei dată de EEC-4-64, separată galvanic de cea de la intrare, pentru comanda sincronă a decodificatorului BDEF-4 propriu. La ieşirea unui CSA-4R se pot conecta 1…4 intrări de sincronizare ale blocurilor BDEF-4, aflate în acelaşi loc. Pe timpul furnizării impulsurilor de +24 Vcc printr-un LED se emite şi un impuls luminos de culoare roşie (al confirmării sincronizării).

 Interconectarea subansamblurilor la circuitele de cale monofilare depărtate În figura 7.11 se prezintă ansamblul echipamentelor pentru echiparea unei secţiuni izolate depărtată, în varianta izolării monofilare. În această schemă este introdus pentru circuitul de sincronizare un bloc de protecţie pentru recepţie BP-4R, (unul pentru fiecare secvenţă). BP-4R însumează funcţiile FPS-4R şi CSA-4R ce sunt montate împreună într-o carcasă de releu de mic gabarit, ceea ce permite interconectarea prin contacte cuţit de tip fişă. Pentru protecţie suplimentară, se introduc pe circuitul alimentării decodificatoarelor BDEF-4 siguranţe fuzibile SD, tip fişă-CFR de 3,5A. După cele două siguranţe se conectează toate decodificatoarele BDEF-4 dintr-un dulap exterior. Pe panoul frontal, BP-4R furnizează optic prin două LED-uri roşii primirea plusului tensiunii de sincronizare la tensiune ridicată (+120SkD) şi furnizarea tensiunii de sincronizare (+24Sk) şi printr-un LED verde, primirea minusului din tensiunea dublu polarizată de +/120SkD. Dacă într-un dulap sunt recepţii din mai multe secţiuni izolate controlate în secvenţe diferite, se introduce câte nu bloc de protecţie BP-4R pentru fiecare secvenţă; la rândul lui fiecare BP-4R poate comanda între 1…4 blocuri BDEF-4, din aceeaşi secvenţă. În schemele din figurile 7.10 şi 7.11 sunt prezentate pentru alimentarea cu energie electrică numai trei conductoare: un singur retur comun, un fir al fazei permanente şi un al treilea conductor pentru alimentarea cu tensiunea de linie în impuls (Ax220Skj). Utilizarea returului comun se poate face atunci când, în anumite situaţii locale, energia necesară este redusă şi secţiunea conductoarelor permite funcţionarea circuitelor alimentate (permanent şi în impulsuri) fară a se influenţa unele pe altele, iar returul alimentării generale sau al secţiunilor obţinut printr-un alt transformator de separare galvanică.

38

Figura 7.18 Schema electrică de interconectare la circuitele de cale bifilare cu recepţie depărtată, ce au o BJ suplimentară

39

Figura 7.19 Schema electrică de interconectare la circuitele de cale monofilare depărtate, cu emisia în sala de relee şi sincronizarea la decodificare de la TIS4, prin BP-4R

40

7.4 Echiparea secţiunilor izolate din linia curentă În situaţiile în care are loc controlul stării secţiunilor izolate din linia curentă, cu sau fără BLA, acolo unde emisia, recepţia şi decodificarea au loc în afara sălii de relee, la câţiva metri de joantele izolante, de regulă cu echipamentele specifice montate în dulapurile cu aparataj de pe teren, la distanţe cuprinse între 3,5 şi 25 km de sala de relee, se utilizează structura cu schema bloc din figura 6.5, în acest caz, din fiecare circuit de sincronizare depărtată se obţin două informaţii: una pentru timpul de emisie, prin intermediul căreia se codifică energia permanentă existentă în cablul de alimentare şi una pentru timpul admiterii decodificării din cale. Echipamentele din cale lucrează cu codurile prezentate în figura 6.2.b, pentru situaţiile specifice ale BLA (+/-120SkB) în linia curentă.

 Interconectarea în sala de relee a EEC-4-64 cu TIS-2 În figura 7.12 se prezintă interconectarea dintre EEC-4-64 şi transmiţătorul impulsurilor de sincronizare pentru emisie şi recepţie depărtată TIS-2. Schema se foloseşte direct pentru un capăt de staţie, unde staţiile au, de regulă, linia curentă echipată cu sectoare BLA şi se multiplică dacă sunt mai multe direcţii, simple sau duble. TIS-2 este alimentat de la reţeaua de 220 Vca/75 Hz a staţiei şi se comandă direct de EEC-4-64, prin intermediul impulsurilor de sincronizare (+24Sk) şi de linie (Ax220Sk). Fiecare intrare de curent continuu a TIS-2 este echivalentă cea a intrării de comandă a unui bloc BDEF-4, iar fiecare intrare de curent alternativ a TIS-2 absoarbe ce mult 4 mA (în impulsul de rang k). TIS-2 furnizează semnalele de sincronizare cu tensiunea continuă în impulsuri cu cod de polaritate, ce au amplitudinea cuprinsă între +/-100…150Vcc, separate galvanic de cele ale staţiei. Pentru eliminarea influenţelor perturbatoare, TIS-2 realizează, pe intervalul de timp scurs de la sfârşitul trenului de 8 sinusoide şi până la începutul impulsului de sincronizare, scurtcircuitarea circuitului din cablu. TIS-2 trimite impulsurile +/-120SkB prin reţeaua de cabluri de semnalizare, în exterior, pentru sincronizare pe secvenţa corespunzătoare a tuturor decodificatoarelor BDEF-4 şi contactoarelor statice auxiliare CSA4E, prin intermediul filtrelor de protecţia sincronizării FPS-4R, respectiv FPS-4E, situate în dulapurile exterioare, Valoarea nominală de 120 Vcc s-a ales din aceleaşi considerente care au fost prezentate anterior, la justificarea nivelelor impulsurilor furnizate de transmiţătorul tip TIS-4. TIS-2 poate comanda, pe fiecare din ieşiri, până la 25 de blocuri BDEF-4, respectiv 25 contactoare statice CS, prin modulele FPS-4R, CSA-4R şi FPS-4E, CSA-4E, cum s-a arătat mai sus, sau prin intermediul blocurilor de protecţie BP-4R, respectiv BP-4E, în total se pot comanda maxim 40 de structuri de emisie şi decodificare. Fiecare TIS-2 furnizează un set de două serii de impulsuri pentru sincronizare, faţă de un retur propriu (0SB), izolat galvanic de restul instalaţiei; ieşirea din TIS-2 este prin trei conductoare. Dacă este necesar, cele două retururi se pot lega între ele, pentru a transmite pe 5 conductoare, ansamblul celor 4 serii de secvenţe. Dacă se transmit din aceeaşi sală de relee impulsuri în ambele capete ale staţiei, se utilizează schema din figura 7.12, dublată: emiţătorul de cod EEC-4-64, unic pentru staţie, comandă simultan 4 transmiţătoare de tip TIS-2. La o linie simplă, pentru unul din capetele staţiei, se poate utiliza un singur TIS-2, ce transmite două serii de impulsuri, prin trei conductoare.

41

Figura 7.20 Schema electrică de interconectare în sala de relee a EEC-4-64 cu TIS-2

42

 Interconectarea subansamblurilor Ia un circuit de cale bifilar, ce are impulsurile de sincronizare primite prin TIS-2 şi alimentarea cu energie din staţie La o linie simplă, echipată cu circuite de cale în varianta izolării bifilare, unde se primesc din aceeaşi staţie energia şi impulsurile de sincronizare prin TIS-2, subansamblurile ce lucrează în secvenţele 1 şi 3 se interconectează ca în figura 7.13. Se observă identitatea schemelor de la recepţie cu cele prezentate în figura 7.10. La emisie, echipamentul din dulap mai conţine: filtrul de protecţie pentru sincronizare la emisie FPS-4E, contactorul static auxiliar pentru emisie CSA-4E şi contactorul static de putere CS; sunt introduse toate siguranţele fuzibile şi celelalte elemente de protecţie şi limitare necesare, astfel: - FPS-4E, ce se utilizează la emisie pentru fiecare secvenţă. El blochează componenta alternativă ce apare prin inducţie între conductoarele cablului de dependenţă. Pe capacul său se semnalizează optic, prin impuls roşu lung (ce indică primirea plusului de durata Ta) şi prin impuls verde scurt (ce indică primirea minusului de durata T b), recepţionarea corectă a ambelor polarităţi ale semnalului de sincronizare pe secvenţa de la ieşirea FPS-4E se preia recepţia polarităţii negative. - CSA-4E, utilizat câte unul numai la capătul de emisie al fiecărui circuit de cale cu emisie locală. CSA-4E preia din tensiunea de sincronizare pe secvenţă polaritatea negativă şi comandă pentru deschidere un contactor static CS-16 pe o perioadă de timp egală cu cea a generării impulsului de linie (Ti) format din 8 sinusoide complete de 75 Hz. Pe timpul funcţionării sale, când are loc deschiderea tiristoarelor proprii, CSA-4E emite şi un impuls luminos scurt, printr-un LED verde. La fiecare emisie se poate introduce blocul de protecţie pentru emisie BP-4E, ce însumează funcţiile şi semnalizările FPS-4E şi CSA-4E, ce sunt montate aici într-o carcasă de releu de mic gabarit, tip fişă, care are conectarea prin contacte cuţit. Funcţionarea propriu-zisă a circuitului de cale din linia curentă este identică cu cea a circuitului de cale din staţie, la aceleaşi nivele de tensiune date în tabelul de reglaj 8.1.

 Interconectarea subansamblurilor la un circuit de cale izolat bifilar, cu alimentare din invertorul staţiei vecine, comanda emisiei prin TIS-2 şi impuls de sincronizare la recepţie primit prin TIS-4 Pentru că ansamblul circuitelor de cale C-4-64 lucrează fără controlul fazei semnalelor de la emisie cu al celor de la recepţie, dacă invertoarele din staţii diferite sunt în plaja admisă pentru abaterea de frecvenţă, este posibilă funcţionarea unuia sau mai multor circuite de cale cu mai multe surse independente. Acest mod de lucra este admis numai prin utilizarea unui emiţător EEC-4-64, ce comandă ambele tipuri de transmiţătoare de impulsuri TIS-4 şi TIS-2, ale căror ieşiri lucrează independent, cu sau fără retur comun. La circuitele de cale izolate bifilar, situate între două staţii şi unde nu există cablu de alimentare dintr-o singură staţie, se poate realiza interconectarea subansamblurilor ca în figura 7.14, cu alimentarea la emisie din invertorul staţiei vecine, comanda emisiei prin TIS-2 şi impuls de sincronizare la recepţie prin TIS-4. Pentru situaţia prezentată în figura 7.14, în staţia A, se alimentează de la invertorul propriu, toate echipamentele din sala de relee şi o parte a emisiilor secţiunilor izolate proprii. Impulsurile de sincronizare se distribuie pe cele două reţele, unele pentru sincronizarea recepţiilor depărtate, de la TIS-4, iar altele pentru sincronizarea emisiilor şi recepţiilor din linia curentă sau de la racordări, de la TIS-2. La frontiera dintre cele două zone, se recepţionează impulsurile din cale, a căror energie este obţinută prin comanda de la TIS-2 a CS alimentat din invertorul staţiei B; dacă configuraţia staţiei permite, la recepţie se poate folosi impulsul de sincronizare dat de TIS-4. Pentru funcţionarea decodificării, ambele tipuri de impulsuri de sincronizare trebuie să aibă la bază aceeaşi secvenţă, dată de unicul emiţător EEC-4-64, care, pentru situaţia dată în figura 7.14, furnizează secvenţa S4. 43

Figura 7.21 Schema electrică de interconectare la un circuit de cale bifilar, ce are impulsurile de sincronizare primite prin TIS-2 şi alimentarea cu energie din sală

44

Figura 7.22 Schema electrică de interconectare la circuitele de cale bifilare, alimentate din 2 invertoare, cu comanda emisiei prin TIS-2 şi sincronizarea decodificării prin TIS-4

45

 Interconectarea subansamblurilor la circuite de cale izolate bifilar, cu alimentare din mai multe invertoare şi cu sincronizarea prin TIS-2 În cazul utilizării echipamentelor C-4-64 la circuite de cale ale unor linii ce nu au prevăzut cablul de alimentare din invertorul ce furnizează energie şi semnalul pilot pentru EEC-4-64, dar există un alt tip de cablu prin care se pot transmite impulsurile de sincronizare depărtate furnizate de TIS-2, interconectarea subansamblurilor se poate face cu alimentare din mai multe invertoare şi cu sincronizarea elementelor circuitelor de cale, aşa cum se prezintă în schema din figura 7.15. Se observă menţinerea structurilor de emisie şi recepţie din figura 7.13, dar în acest caz, pe zone geografice, alimentările se preiau din invertoarele locale. Din punctul de vedere al validării recepţiei, toate decodificatoarele sunt sincrone cu emiţătorul EEC-4-64 aflat în staţia A, de unde comandă şi sincronizarea depărtată prin TIS-2.

 Interconectarea subansamblurilor la un circuit de cale izolat bifilar, cu sincronizare la emisie prin TIS-2 recepţie în sala de relee proprie şi alimentare din două invertoare În figura 7.16 se prezintă un caz particular al echipării unui circuit de cale izolat bifilar, ce are capătul de recepţie în imediata apropiere a sălii de relee, iar energia pentru emisia în cale se obţine de la un alt invertor şi cu sincronizare la emisie prin TIS-2. În acest caz, recepţia şi decodificarea sunt în sala de relee proprie, cu sincronizare din reţeaua din sală: 24Sk, furnizată de propriul emiţător electronic de cod EEC-4-64. Acesta este alimentat, ca şi TIS-2 şi decodificatorul respectiv, din invertorul alocat circuitelor de cale din sala de relee.

46

Figura 7.23 Schema electrică a interconectării la circuitele de cale izolate bifilar, cu alimentarea din mai multe invertoare şi cu sincronizarea prin TIS-2

47

Figura 7.24 Schema electrică de interconectare la un circuit de cale bifilar, cu sincronizare la emisie prin TIS-2, recepţie în sala de relee proprie şi alimentare din două invertoare

48

8 Reglarea circuitelor de cale C-4-64 Reglarea nivelelor de tensiune între firele căii se face la emisie, în dependenţă cu modul de canalizare al curentului de tracţiune, lungimea secţiunii izolate şi de starea balastului.

8.1 Reglarea la izolarea bifilară 1. Rapoarte de transformare: - la bobina de joantă: n = 3; - la transformatorul de la recepţie, TR, n = 6,1: pentru conectarea spre cablul de recepţie se leagă în paralel, prin clemele speciale, cele două semiînfăşurări de 110 V, I1 cu I2 şi I3 cu I4, iar pentru culegerea tensiunii din bobina de joantă, se utilizează bornele II1 şi III3, cu conexiune II4 - III2, pentru a se înseria înfăşurările din sârmă groasă şi obţine 18V; - la transformatorul de la emisie, TA, n = variabil, pentru a avea în secundar tensiunea indicată în tabelul 8.1: spre cablul de alimentare se conectează bornele I1 şi I4, cu legarea în serie a celor două semiînfaşurări de 110 V, prin clemele speciale dintre bornele I2I3. Pentru culegerea tensiunii spre bobina de joantă, se utilizează două din bornele II(X) şi II(Y) sau III(Y), cu conexiune II(Z) - III(W), atunci când este cazul, pentru a se înseria (în fază sau antifază) înfăşurările secundare, din sârmă groasă şi obţine una din valorile din tabelul de mai jos (cu diferenţe de 0,5 V la transformatoarele tip L şi de 5 V la cele de tip D). Tabelul 8.1. Reglajul circuitelor de cale C-4-64 izolate bifilar Reglaj normal Reglaj special Domeniul de Rbalast minim Rbalast minim lungimi C1 1,5 Ωxkm 1,0 Ωxkm 0,6 Ωxkm 0,4 Ωxkm obţinute prin calcul UTA UFmax UTA UFmax UTA UFmax UTA UFmax (m) (μF) (V) (V) (V) (V) (V) (V) (V) (V) 50 – 90 0,47 3,5 5,5 4,0 5,8 4,5 6,0 5,5 6,5 91 – 150 0,47 4,0 5,8 4,5 6,1 5,5 6,5 6,5 7,0 151 – 240 0,47 4,5 6,3 5,5 6,8 6,5 7,1 8,5 7,5 241 – 370 1,0 5,0 6,8 6,5 7,4 8,0 7,7 11,5 8,3 371 – 550 1,0 6,0 7,3 8,0 7,9 10,0 8,4 15,0 9,5 551 – 790 2,0 7,5 8,2 10,0 8,5 14,0 9,5 20,0 12,0 791 – 1100 2,0 9,5 9,5 13,5 11,0 19,0 12,0 30,0 12,5 1101 – 1490 3,0 13,0 11,5 18,5 12,0 25,0 12,5 45,0 13,0 1491 – 1960 3,0 18,0 12,0 25,0 12,5 35,0 13,0 1961 – 2700 4,0 25,0 12,5 35,0 13,2 2. Tensiunea minimă între şine, la recepţie: Urmin = 0,85 V; 3. Tensiunea minimă la ieşirea din filtrul B: UFmin = 4,8 V; 4. Lungimea de calcul din tabelul 8.1 se obţine cu ajutorul uneia din relaţiile de mai jos, în funcţie de lungimea totală a tuturor şinelor (inclusiv şine de legătură, ace ale macazurilor simple sau dublă joncţiune, etc.), aflate sub diferenţa de potenţial dată de tensiunea circuitului de cale, aflate între joantele izolante extreme: - lcalcul = lreal, la circuitele neramificate, când lmax = 2.500 m; - lcalcul = 1,1 x lreal + 200, când există, o BJ de protecţie; - lcalcul = 0,6 x lşine, la macazurile cu o recepţie; - lcalcul = 0,6 x lşine + 200(N-1), la macazurile cu N recepţii, din care cel puţin una este prin bobina de joantă. 5. Rezistoarele de protecţie RE şi RR se reglează pentru ca rezistenţa totală a buclei să fie: - la emisie: de 2,5 Ω; - la recepţie: la circuitele de cale neramificate: de 2,5 Ω; 49

la circuitele de cale ramificate: între 2,5…5 Ω, pentru ca tensiunile efective la bornele releelor SiI1…SiI4 să nu aibă valori cu diferenţe mai mari de 10% între ele.

8.2 Reglarea la izolarea monofilară 1. Rapoarte de transformare: - la transformatorul de la recepţie, TR, n = 18,3: pentru conectarea spre cablul de recepţie se leagă bornele I1 şi I4, iar prin clemele speciale, cele două semiînfaşurări de 110 V, se conectează în serie, legându-se I2 cu I3. Pentru culegerea tensiunii din şine, se utilizează bornele II2 şi II4, ce preiau energia din înfăşurările cu sârmă groasă, cu spire pentru 12 V; - la transformatorul de la emisie, TA: n = variabil, pentru a avea în secundar tensiunea indicată în tabelul 8.2 (conectare similară cu cea prezentată pentru emisia de la circuitele bifilare). Tabelul 8.2 Reglajul circuitelor de cale C-4-64 izolate monofilar Reglaj normal Reglaj special Domeniul de lungimi Rbalast minim Rbalast minim C1 obţinute 1,5 Ωxkm 1,0 Ωxkm 0,6 Ωxkm 0,4 Ωxkm prin calcul UTA UFmax UTA UFmax UTA UFmax UTA UFmax (m) (μF) (V) (V) (V) (V) (V) (V) (V) (V) 50 – 90 1,0 3,0 5,5 3,5 5,9 4,0 6,2 4,5 6,5 91 – 150 1,0 3.5 5,8 4,0 6,3 4,5 6,5 5,5 6,9 151 – 240 1,0 4,0 6,2 4,5 6,5 5,5 6,8 6,5 7,1 241 – 370 2,0 4,5 6,6 5,5 6,9 6,5 7,3 8,5 7,5 371 – 550 2,0 5,0 7,0 6,5 7,4 8,0 7,8 11,5 8,3 551 – 790 3,0 6,0 7,3 8,0 7,9 10,0 8,4 15,0 9,5 791 – 1100 3.0 7,5 8,2 10,0 8,5 14,0 9,5 20,0 12,0 2. Tensiunea minimă între şine, la recepţie: Urmin = 1,4V 3. Tensiunea minimă la ieşirea din filtrul B: UFmin = 4,8 V; 4. Lungimea de calcul din tabelul 8.2 se obţine cu ajutorul uneia din relaţiile de mai jos, în funcţie de lungimea totală a tuturor şinelor (inclusiv şine de legătură, ace ale macazurilor simple sau dublă joncţiune, etc), aflate sub diferenţa de potenţial dată de tensiunea circuitului de cale, aflate între joantele izolante extreme: - lcalcul = lreal, la circuitele neramificate; - lcalcul = 0,6 x lşine, la macazurile cu o recepţie; - lcalcul = 0,6 x lşine + 200(N-1), la macazurile cu N recepţii. 5. Rezistoarele de protecţie RE şi RR se reglează pentru ca rezistenţa totală a buclei să fie: - la emisie: de 1 Ω; - la recepţie: - la circuitele de cale neramificate: de 1 Ω; - la circuitele de cale ramificate: între 1...3 Ω, pentru ca tensiunile efective la bornele releelor SiI1 ...SiI4 să nu aibă valori cu diferenţe mai mari de 10% între ele. Toate valorile de tensiune din tabelele 8.1 şi 8.2 corespund unei alimentări normale a echipamentului, când redresorii debitează curentul de menţinere a bateriei de acumulatoare, iar la consumul mediu al staţiei, tensiunea de la ieşirea invertorului este de 220 Vca/75 Hz. Tensiunile din schemele circuitelor de cale se măsoară cu multimetre prevăzute cu integratoare pasive, ce au schemele electrice de principiu conform celor din figura 8.1. Integratorul simplu, din figura 8.1.a, se poate folosi la tensiuni mai mari de 3V, când căderea de tensiune pe diodă poate fi neglijată. Integratorul pasiv cu autotransformator ridicător de tensiune (fig. 8.1.b) are avantajul de a putea măsura precis şi tensiuni mici, sub un volt, iar prin acţionarea butonului auxiliar, permite şi o semnalizare optică a nivelelor de tensiune din circuite, simultan cu analiza calitativă a tensiunii din circuit (impulsul este singular sau multiplu, este sau nu însoţit de o componentă permanentă de 50 Hz, etc). 50

În sălile de relee se pot introduce indicatoare ciclice numerice, pentru nivelele de tensiune de la toate ieşirile filtrelor de cale tip B. Principiul de funcţionare al acestor indicatoare şi structura, de conectare cu separare galvanică între canalele de măsură sunt prezentate pe larg în capitolul 10.4.

8.3 Valoarea curentului şi puterea aparentă medie ce se ia în calcul la emisiile circuitelor de cale C-4-64 Funcţionarea circuitelor de cale C-4-64 solicită o puterea electrică medie, ce depinde de nivelele de tensiune aflate între cele două şine ale căii, la capătul de emisie. Puterea aparentă şi curentul din primarul transformatorului TA sunt în dependenţă cu modul de canalizare al curentului de tracţiune, lungimea şi de starea de „liber” sau „ocupat” a secţiunii izolate şi de valoarea rezistenţei de pierderi a balastului. La reglarea circuitelor de cale conform valorilor din tabelele 8.1 şi 8.2, valorile efective ale curenţilor maximi ce se iau în calculul de dimensionare şi ale puterilor aparente necesare, pentru situaţiile întâlnite frecvent, sunt date în tabelul 8.3, pentru izolarea bifilară şi în tabelul 8.4, pentru izolarea monofilară. Tabelul 8.3. Curenţii şi puterile de la emisiile izolării bifilare Reglai normal Reglaj special Domeniul de Rbalast minim _Rbalast minim lungimi 1,5 Ωxkm 1,0 Ωxkm 0,6 Ωxkm 0,4 Ωxkm Imax obţinute prin Puterea aparentă calcul Liber Ocupat Liber Ocupat Liber Ocupat Liber Ocupat (m) (A) (VA) (VA) (VA) (VA) (VA) (VA) (VA) (VA) 50 – 90 0,05 5,0 7,5 6,0 9,0 7,5 11,0 9,5 14,0 91 – 150 0,07 7,5 11,5 8,5 13,0 10,5 15,5 13,5 20,0 151 – 240 0,1 10,5 15,5 12,0 18,0 14,5 21,5 19,0 32,5 241 – 370 0,12 14,0 21,0 16,5 25,0 20,5 30,5 26,5 40,0 371 – 550 0,15 19,5 29,5 23,0 34,5 29,0 43,0 37,0 55,5 551 – 790 0,2 27,0 41,0 32,0 48,0 40,5 61,0 52,0 77,5 791 – 1100 0,25 38,0 57,0 45,0 67,0 56,5 85.0 73,0 109,0 1101 – 1490 0,3 53,0 74,5 63,0 94,5 79,0 118,5 102,0 153,0 1491 – 1960 0,4 74,0 111,0 88.5 132,0 110,5 166,0 1961 – 2700 0,5 103,5 155,4 124,0 186,0 La valorile de mai sus se mai adaugă: - câte 6 VA pentru fiecare bloc decodificator BDEF-4 sau BDEF-4V; - câte 40 VA pentru fiecare emiţător electronic de cod EEC-4-64 şi pentru fiecare transmiţător de impulsuri: TIS-2 sau TIS-4. Tabelul 8.4. Curenţii şi puterile de la emisiile izolării monofilare Reglaj normal Reglaj special Domeniul de Rbalast minim Rbalast minim lungimi Imax 1,5 Ωxkm 1,0 Ωxkm 0,6 Ωxkm 0,4 Ωxkm obţinute prin Puterea aparentă calcul Liber Ocupat Liber Ocupat Liber Ocupat Liber Ocupat (m) (A) (VA) (VA) (VA) (VA) (VA) (VA) (VA) (VA) 50 – 90 0,04 4,0 6,0 5,0 7,5 6,0 9,0 7,5 11,0 91 – 150 0,06 5,0 7,5 6,0 9,0 7,5 11,0 9,5 14,0 151 – 240 0,08 7,5 11,5 8,5 13,0 10,5 15,5 13,5 20,0 241 – 370 0,1 10,5 15,5 12,00 18,0 14,5 21,5 19,0 32,5 371 – 550 0,12 14,0 21,0 16,5 25,0 20,5 30,5 26,5 40,0 551 – 790 0,15 19,5 29,5 23,0 34,5 29,0 43,0 37,0 55,5 791 – 1100 0,2 27,0 41,0 32,0 48,0 40,5 61,0 52,0 77,5

51

Figura 8.25 Integratoare pasive: a. schema D-R-C pentru valori de vârf; b. schema cu transformator pentru valori efective

52

9 Descrierea produsului 9.1 Emiţătorul electronic de cod EEC-4-64 

Generalităţi

Emiţătorul EEC-4-64 se alimentează direct din reţeaua staţiei CED, ce are tensiunea alternativă de 220 Vca/75 Hz. El prelucrează numeric un semnal pilot, preluat printr-un transformator, la 75 Hz (referinţă). Codurile se obţin cu circuite integrate de tip CMOS, în două canale independente, ce au sincronizare la început de cod. EEC-4-64 generează secvenţele de control ale liniilor şi cele pentru sincronizare, sub forma codurilor precizate anterior (fig. 6.1) şi furnizează opt semnale electrice în impuls, la tensiunile de: - 220Vca, notate cu Ax220S1, Ax220S2, Ax220S3 şi Ax220S4 pentru comanda contactoarelor statice; - 24 Vcc, notate cu +24S1, +24S2, +24S3 şi +24S4, pentru toate blocurile decodificatoare, în scopul sincronizării şi protecţiei decodificării recepţiei din cale cu emisia proprie. EEC-4-64 este construit într-o carcasă metalică (de tip Metroset sau echivalentă), ale cărei principale dimensiuni şi aspect se prezintă în figura 9.1.1. El are o structură modulară şi se conectează cu restul instalaţiei prin două conectoare fişă tip TL30PS, ce au fiecare câte 30 de contacte, triplate între ele cu conductoare liţate, izolate şi flexibile. Pe panoul frontal sunt şi 8 LED-uri, în două coloane verticale, cu care se semnalizează optic funcţionarea corectă: - cu 4 LED-uri galbene pentru tensiunea alternativă a impulsurilor de linie, care la funcţionarea normală se aprind succesiv şi decalat un timp scurt: 0,106 s din perioada Tcod; - cu 4 LED-uri roşii pentru tensiunea continuă a impulsurilor de sincronizare pe secvenţă; la funcţionarea normală ele se aprind decalat, permanent câte 3, pe un interval de timp mai lung (0,64 s din perioada Tcod) şi în opoziţie cu LED-ul galben de pe aceeaşi orizontală. La un moment dat, este aprins un LED galben (al emisiei unei secvenţe în cale) şi celelalte trei LED-uri roşii (ale secvenţelor care nu sunt acceptate la recepţie). În figura 9.1.1 sunt precizate şi numerele de ordine ale bornelor de ieşire şi de alimentare ale conectoarelor şi semnificaţia acestora. EEC-4-64 este unic pe staţie. în sala de relee, el comandă direct, prin impulsuri de curent alternativ cu tensiunea de 220 Vca, structurile de verificare a codurilor (secvenţelor), până la 8 contactoare statice CS şi maxim 4 transmiţătoare de impuls TIS-2. EEC-4-64 furnizează şi semnalele electrice cu tensiunea continuă, în impuls pozitiv de +24 Vcc, pentru sincronizare pe secvenţa corespunzătoare, tuturor circuitelor de decodificare şi celor de intrare în transmiţătoarele de impuls TIS-2 şi TIS-4; numărul maxim de intrări tip BDEF-4 ce poate fi comandat este de 320. La întocmirea planului bifilar se pune condiţia repartizării echilibrate a celor 4 secvenţe: raportat la un sfert din numărul total al circuitelor de cale din staţie, numărul de secţiuni izolate alocat fiecărei secvenţe nu trebuie să fie diferit cu mai mult de +/-50%; pot fi utilizate maximum 120 de sarcini (intrări tip BDEF-4 sau de tip TIS, ce sunt echivalente între ele), la oricare din ieşirile de curent continuu ale EEC-4-64.

53

Figura 9.1.1 EEC-4-64: Aspect, dimensiuni, alocarea bornelor şi tensiunile la conectori

54



Schema bloc

EEC-4-64 are schema bloc prezentată în figura 9.1.2. El este un ansamblu de componente şi dispozitive electrice şi electronice, ce lucrează numeric, cu comutaţie statică. În figura 9.1.2 semnificaţia notaţiilor blocurilor funcţionale este următoarea: FPP – filtrul pentru protecţia la perturbaţii din reţeaua de alimentare; TA - transformatorul de alimentare, pentru funcţionarea circuitelor interne şi de separare galvanică a secvenţelor generate; PSSA - protecţie la scurtcircuit în circuitele secvenţelor alternative de linie; RMA1, RMA2 - redresoare monoalternanţă pentru obţinerea tensiunii pilot din reţeaua de alimentare; RDAI - redresor dublă alternanţă, pentru obţinerea tensiunilor interne; RDAS - redresor dublă alternanţă, pentru obţinerea tensiunii cu care se generează semnalele de sincronizare; FLA1, FLA2 - filtre şi limitatoare de amplitudine, ce realizează protecţia circuitelor de intrare ale bazei de timp; LASP - limitator de amplitudine şi stabilizator paralel, ce realizează suplimentar şi o valoare medie constantă a componentei continue furnizată circuitelor interne; LASS - limitator de amplitudine pentru secvenţele de sincronizare; FLCI, FLCS - filtre cu bobine pe miez din fier silicios (tole) şi condensatoare neelectrolitice, cu care se realizează filtrarea corespunzătoare a tensiunilor interne şi pentru sincronizare; SPFC1, SPFC2 - stabilizatoare de tip paralel şi filtre capacitive, cu care se realizează filtrarea suplimentară a alimentării circuitelor integrate ale bazei de timp; NB1, NB2 - numărătoare binare, fiecare fiind, realizat cu un circuit integrat CMOS, cu divizarea până la 128 a frecvenţei de tact de 75 Hz; ele sunt comandate din aceeaşi înfăşurare secundară şi lucrează independent; SINC - circuit de sincronizare al numărătoarelor; la pierderea sincronizării, el forţează iniţializarea stării bistabililor, dacă, după trecerea periodică, a câte 128 sinusoide de 75 Hz, nu are loc revenirea la zero, sincron, în toate circuitele bistabile; COD1, COD2 - circuite pentru generarea primară a codurilor; fiecare codor este realizat cu un circuit integrat CMOS. COD1 şi COD2 sunt comandate de semnalele divizate de NB1 şi respectiv NB2 şi furnizează la ieşire, cu o tensiune de +10 Vcc, impulsurile de comandă pentru generarea efectivă a codurilor; OSC1, OSC2, OSC3, OSC4 - oscilatoare comandate pentru obţinerea celor 4 secvenţe în curent continuu, fiecare cu funcţionare pe intervalul de timp în care are loc generarea tensiunii pentru blocarea recepţiei, impulsului recepţionat din linie; OSA1, OSA2, OSA3, OSA4 - oscilatoare comandate pentru obţinerea celor 4 secvenţe alternative, fiecare funcţionând la generarea impulsului de 8 sinusoide pentru controlul liniei; TFC1, TFC2, TFC3, TFC4 - transformatoare cu miez din ferită, care adaptează oscilatoarele OSC1, OSC2, OSC3, OSC4 şi separă galvanic circuitele interne de curent continuu de cele de curent continuu ale sincronizării şi protecţiei, la tensiunea de +24 Vcc; TFA1, TFA2, TFA3, TFA4 - transformatoare cu miez din ferită, care adaptează oscilatoarele OSA1, OSA2, OSA3, OSA4 şi separă galvanic circuitele interne de curent continuu, de cele de curent alternativ, la tensiunea de 220 Vca; RFC1, RFC2, RFC3, RFC4 - redresoare dublă alternanţă urmate de filtre capacitive, pentru obţinerea tensiunilor necesare comenzii tranzistoarelor ce comută curentul continuu; RFA1, RFA2, RFA3, RFA4 - redresoare dublă alternanţă urmate de filtre capacitive, pentru obţinerea tensiunilor necesare deschiderii tiristoarelor ce comută, curentul alternativ; CSCC1, CSCC2, CSCC3, CSCC4 - contactoare statice cu tranzistoare pentru curent continuu, ce furnizează tensiunile cu care se sincronizează toate blocurile decodificatoare din staţie; 55

Figura 9.1.2 EEC-4-64: Schema bloc

56

CSCA1, CSCA2, CSCA3, CSCA4 - contactoare statice de mică putere, cu tiristoare, pentru curent alternativ, ce furnizează tensiunile cu care se comandă contactoarele statice de putere, care generează în final codurile de linie; KOC1, KOC2, KOC3, KOC4 - circuite de control şi semnalizare optică a stării ieşirilor de curent continuu, ce au LED-uri de culoare roşie, care se aprind (la apariţia tensiunilor +24Sk) în impulsuri luminoase lungi (de 0,64 s), succesive; ele se suprapun parţial, conform furnizării impulsurilor de sincronizare prezentate în figura 6.1; KOA1, KOA2, KOA3, KOA4 - circuite de control şi semnalizare optică a stării ieşirilor de curent alternativ, ce au LED-uri de culoare galbenă, care se aprind (la apariţia tensiunilor Ax220Sk) în impulsuri luminoase scurte (de 0,106 s), succesive, conform furnizării impulsurilor de linie prezentate în figura 6.1. Privind EEC-4-64 din faţa ramei G (montat), în modulul constructiv din dreapta (pe care este inscripţionat: ALIMENTARE şi BAZA DE TIMP şi amplasat conectorul C1 de alimentare) sunt realizate circuitele pentru alimentarea internă şi generatoarele de coduri, iar în modulul constructiv din stânga (pe care este inscripţionat: CONTACTOARE STATICE şi amplasat conectorul C2 al tensiunilor de ieşire) sunt realizate circuitele pentru producerea şi semnalizarea tensiunilor de linie şi a celor de sincronizare.

 Schemele electrice ale EEC-4-64 9.1.3.1 Schema electrică a alimentării şi interconectării Schema electrică a alimentării şi conexiunile dintre plăcile cu componente şi cele ale conectoarelor C1 şi C2 sunt prezentate în figura 9.1.3. În modulul din dreapta (fig. 9.1.1) sunt montate: - direct pe şasiu: transformatorul de alimentare TA = TR101, bobinele de filtrare L102 şi L103, placa de cablaj imprimat 100; - pe bridele de prindere ale miezurilor din tole: trei plăci electroizolante, de dimensiuni mai mici: 101, 102 şi 103, pe care se fixează, direct sau prin cose, suporţii siguranţelor fuzibile şi radiatoarele diodelor stabilizatoare. Între diferitele plăci legăturile electrice se realizează prin conductoarele liţate ale arborelui de cablaj. În modulul din stânga (fig.9.1.1) sunt montate plăcile 200 (contactoarele statice de curent continuu) şi 300 (contactoarele statice de curent alternativ). Pentru simplificarea cablării plăcilor şi conectoarelor, bornele conexiunilor spre conectoarele C1 şi C2 sunt marcate cu U101...U118, respectiv U201…U205, U301…U305, iar bornele conexiunilor dintre plăci (din spatele cutiei) sunt marcate cu I101…I116, respectiv I201…I208, I301…I308. Pentru uşurarea identificării se alocă notaţii specifice funcţionării. Alimentarea cu energie electrică are loc prin intermediul conectorului C1: a3b3c3 pentru borna de fază şi a2b2c2 pentru borna de nul. Pe placa 101 este montat filtrul FPP, de protecţie faţă de perturbaţiile de înaltă frecvenţă din reţea, introdus între bornele de alimentare ale conectorului C1 şi primarul P al transformatorului TR101. FPP este realizat din bobina L101 cu miez din ferită, tip oală cu lamă din aer, în serie cu condensatorul ceramic de tensiune ridicată C110. Pentru legarea la pământ a cutiei metalice, s-au prevăzut bornele albiei ale conectorului C1 (conductorul legat la masa metalică prin papuc şi şurub). Transformatorul TR101 face o separare galvanică între tensiunea de 220 Vca/75 Hz a staţiei, preluată în înfăşurarea primară P şi circuitele proprii, astfel că se obţin, prin cele trei înfăşurări secundare, marcate S1, S2 şi S3, următoarele tensiuni: - 225 Vca la S1: la borna 4 ea se identifică prin notaţia Ax225S, pentru că din această tensiune se obţin semnalele alternative în cele 4 secvenţe pentru comanda contactoarelor statice. Pentru activitatea de întreţinere şi testare, tensiunea de 225 V este conectată şi la bornele C1-a8b8c8 (prin R114) şi C1-a7b7c7, unde sunt introduse notaţiile Ax220G şi 0x220G (ele simbolizează sursa pentru generarea codurilor alternative). R114 este introdus în vederea creşterii forţate a rezistenţei interne a sursei, astfel că se poate realiza protecţia la scurtcircuite de scurtă durată în exterior, prin limitarea curentului la o valoare nepericuloasă; tot prin R114 se alimentează placa 300; 57

- 27 Vca la S2: la borna 6 ea se identifică prin notaţia Ax27S, pentru că de aici se obţin semnalele de sincronizare în curent continuu; - 26 Vca la S3: la borna 8, unde se identifică prin notaţia Ax26; ea se foloseşte la obţinerea semnalului ce pilotează baza de timp şi pentru tensiunea continuă necesară funcţionării proprii. La bornele de fază (începutul bobinelor, marcate cu litera A) ale celor 4 înfăşurări sunt prevăzute siguranţe fuzibile cilindrice, în tuburi din sticlă, tip E14, de 630 mA. Cele 4 siguranţe se montează tot pe placa 101. Înfăşurarea secundară S2, prin puntea de redresare PR102 furnizează o tensiune pozitivă faţă de returul 0VS al secvenţelor de sincronizare. Pulsurile pozitive se filtrează iniţial cu condensatorul C104, apoi cu bobina pe miez din fier silicios L103, se limitează sus (la 27 V) cu dioda stabilizatoare DZ106 şi se filtrează în final cu C108. În acest mod se obţine pentru tensiunea de sincronizare o componentă alternativă redusă, atât la funcţionarea pe număr mic de sarcini (când filtrarea este capacitivă), cât şi la sarcina maximă, când filtrarea se realizează inductiv. Bobina L103 are şi funcţia de balast rezistiv pentru variaţiile tensiunii de alimentare şi intervine, parţial, şi la protecţia punţii redresoare la scurtcircuite pe partea de curent continuu. Cu această tensiune se alimentează placa 200. Înfăşurarea secundară S3 furnizează prin puntea de redresare PR101 o nouă tensiune continuă, de circa 21 Vcc, la care minusul formează bara de referinţă (0V) a schemelor proprii, iar plusul se filtrează şi stabilizează, atât pentru contactoarele statice din plăcile 200 (+12A) şi 300 (+12B), cât şi pentru baza de timp, montată tot pe placa 100, şi cu care se obţin codurile numerice. Prima filtrare se realizează de condensatorul C103, urmat de al doilea filtru, inductiv, realizat de bobina pe miez din fier silicios L102; prin rezistenţa înfăşurării, bobina are şi funcţia de balast pentru prima stabilizare, la +12 Vcc, realizată de dioda stabilizatoare DZ105, ce este urmată de o a două filtrare, realizată de condensatorul C107. Toate cele 4 condensatoare de filtrare sunt cu dielectric nepolarizat (poliester metalizat) şi cu 4 borne de conectare în circuit (sunt câte două borne conectate la fiecare armătură); astfel se realizează o filtrare fiabilă, stabilă în timp, cu controlul existenţei fizice a condensatoarelor şi cu verificarea calităţii lipirii terminalelor de cablajul imprimat. Tot din înfăşurarea S3 se obţine şi semnalul de tact pentru pilotarea bazei de timp, prin utilizarea tensiunii de pe una din diodele punţii de redresare PR101, extrăgându-se semnal pozitiv, redresat monoalternanţă, faţă de potenţialul de referinţă de la bara 0 V. La ieşirile din circuitele integrate care generează codurile numerice se obţin cele două tipuri de impulsuri de câte 4 secvenţe, cu amplitudinea de 10 Vcc: Q1C, Q2C, Q3C şi Q4C, pentru comanda în placa 200 a contactoarelor statice de curent continuu, cu care se obţin secvenţele de sincronizare şi Q1A, Q2A, Q3A şi Q4A, pentru comanda în placa 300 a contactoarelor statice de curent alternativ, cu care se obţin secvenţele de linie.

58

Figura 9.1.3: EEC-4-64: Schema electrică a alimentării, conexiunile între plăci şi ale conectorilor C1 şi C2

59

9.1.3.2 Schema electrică a plăcii 100 În figura 9.1.4 se prezintă ansamblul schemei plăcii 100, cu toate elementele generării codurilor şi stabilizării suplimentare a bazei de timp. Se precizează şi conexiunile cu celelalte plăci şi cu pinii de control ai conectorului C1. Pentru alimentarea celor două lanţuri de numărare se folosesc două bare de alimentare stabilizate la 10 Vcc, obţinute din bara de 12 Vcc prin dioda Dl01 ce blochează influenţa impulsurilor date de oscilatoarele contactoarelor statice. Tensiunea continuă din catodul diodei D101 se preia astfel: - prin R103, şi se stabilizează cu DZ103, apoi se filtrează suplimentar cu C105, la bornele căruia se obţine tensiunea de +10 Vcc, marcată +10VL, pentru circuitele integrate CI102 şi CI104, ce generează codurile primare pentru impulsurile de linie; - prin R104, şi se stabilizează cu DZ104, apoi se filtrează suplimentar cu C106, la bornele căruia se obţine tensiunea de +10 Vcc, marcată +10VS, pentru circuitele integrate CI101 şi CI103, ce generează codurile primare pentru impulsurile de sincronizare. Circuitele integrate CI101 şi CI102 sunt numărătoare binare asincrone de 7 biţi, tip MMC 4024, conectate în schema tipică de numărător binar asincron (cu transport succesiv) de 7 biţi, care reia ciclul de numărare după fiecare succesiune de 64x2=128 de sinusoide complete. Deoarece fiecare circuit integrat realizează individual prelucrarea logică a informaţiei, separat fizic unul de celălalt, divizarea semnalului pilot de 75 Hz este absolut independentă pe cele două canale de numărare, pentru că ea are loc numai intern, prin etajele numărătoarelor, care sunt circuite bistabile master-slave de tip T, interconectate în acest scop încă din procesul de fabricaţie al cip-ului de siliciu. Comanda intrării celor două numărătoare este realizată identic: din secundarul S3, de la bara de alternativ 0x26V a tensiunii de 75 Hz, ce are funcţia de pilot al bazei de timp, se preia tensiunea pozitivă faţă de masa electrică, prin rezistoarele R101 pentru CI101 şi prin R102 pentru CI102. Limitarea sus a amplitudinii sinusoidelor la o valoare nepericuloasă pentru circuitele integrate se realizează pe de o parte prin diodele DZ101, respectiv DZ102, iar pe de altă parte, la întreruperea accidentală a acestora, nivelul intrării va creşte de la 9 Vcc la cel mult 10 Vcc, prin protecţia realizată de D102, respectiv D103. Eliminarea unor perturbaţii de tip impuls, ce ar putea să apară prin unele comutări accidentale de la alte sarcini ale invertoarelor, se elimină prin filtrarea de tip paralel dată de condensatoarele ceramice C102 şi C101; deşi fronturile semnalului pilot sunt lent variabile, comutarea este sigură, pentru că intern, circuitul integrat MMC 4024 are la intrare poartă tip trigher Schmidt, cu histerezis îngust. Pentru cazurile accidentale de pierdere a unuia sau mai multor impulsuri de numărare, pe orice interval de timp ce corespunde trecerii a 128 de sinusoide, s-a prevăzut intrarea forţată în sincronism a numărătoarelor, prin aducerea la zero a bistabililor din CI102, de un impuls de sincronizare transferat prin grupul C109-R105, ce este activat de la ieşirea „G” a lui CI101. În timpul funcţionării normale cele două circuite integrate furnizează la pinii 4 (F), 5 (E) şi 6 (D) semnale identice, al căror pas de numărare este egal cu 8 perioade complete ale sinusoidelor de 75 Hz. Principalele forme de undă din circuitele electronice ale numărătoarelor se prezintă în diagramele de timp din figura 9.1.5, unde se observă şi divizarea succesivă cu 2.

60

Figura 9.1.4 Schema electrică generală a bazelor de timp sincrone ale EEC-4-64

61

Figura 9.1.5 EEC-4-64: Principalele forme de undă ale bazelor de timp sincrone

62

Obţinerea codurilor are loc în fiecare canal cu câte un circuit integrat: CI103, pentru impulsurile de sincronizare şi CI104 pentru impulsurile de linie. Aceste două circuite integrate sunt multiplexoare-demultiplexoare analogice cu 8 canale, tip MMC 4051. Ele au câte trei intrări de control binar, A, B şi C, care selectează unul din cele 8 canale, comutatorul analogic corespunzător canalului selectat fiind deschis. Schema este construită cu intrările conectate la masa 0 V; cum curenţii reziduali ai comutatorului CMOS sunt foarte mici, nivelul tensiunii la ieşirile neselectate este practic egal cu cel al sursei (+10 Vcc). La deschiderea comutatorului selectat impedanţa prezentată este coborâtă şi practic la ieşire se obţine o tensiune foarte mică, apropiată de 0 V, potenţial cu care se comandă ulterior plăcile 200 şi 300. Se poate considera că circuitele integrate CI103 şi CI104 sunt conectate într-o configuraţie în care ele fac funcţia de registru de deplasare, cu tact de 0,106 s, a potenţialului 0 V. CI104 furnizează, direct în binar, la ieşirile sale logice: 0, 2, 4 şi 6, de la pinii 13, 15, 1 şi 2, unde sunt conectate rezistoarele R111, R113, R109 şi R107, semnalele electrice în impuls de curent continuu Q1A, Q2A, Q3A şi Q4A, conform figurilor 9.1.4 şi 9.1.5, cu care se comandă, prin conexiunile de la bornele I111, I112, I110 şi I109, în placa 300, oscilatoarele OSA1, respectiv OSA2, OSA3 şi OSA4, pentru fiecare secvenţă de linie. CI103 furnizează, tot în binar, la ieşirile sale logice: 0+1, 2+3, 4+5 şi 6+7, ale pinilor 13+14, 15+12, 1+5 şi 2+4, unde sunt conectate rezistoarele R110, R112, R106 şi R108, semnalele electrice în impuls de curent continuu Q1C, Q2C, Q3C şi Q4C, conform figurilor 9.1.4 şi 9.1.5, cu care se comandă, prin conexiunile de la bornele I117, I108, I105 şi I106, în placa 200, oscilatoarele OSC1, respectiv OSC2, OSC3 şi OSC4, pentru fiecare secvenţă de sincronizare. 9.1.3.3 Schema electrică a plăcii 200 În figura 9.1.6 se prezintă structura schemelor pentru obţinerea semnalelor de sincronizare, de pe placa 200. În stânga schemei sunt bornele de alimentare şi comandă din placa 100, iar în dreapta schemei sunt cele 5 borne de ieşire, cu care se transferă conectorului C2, la +24 Vcc, cele 4 semnale electrice ale secvenţelor de sincronizare. Se observă că între fiecare bornă de intrare şi de ieşire a semnalelor de o anumită secvenţă, schemele electrice sunt identice. Practic, ele se repetă de 4 ori; diferă numai notaţiile componentelor, care corespund cu numerotarea locurilor ocupate pe placă (de sus în jos şi de la stânga la dreapta privind placa pe faţa cu componente). Pentru prima secvenţa S1, blocurile funcţionale OSC1, TFC1, RFC1, CSCC1 şi KOC1 (din figura 9.1.2) sunt prezentate în partea superioară a figurii 9.1.6; sub ele se regăsesc elementele pentru obţinerea semnalelor celorlalte secvenţe (S2, S3 şi S4). Oscilatorul propriu-zis din structura contactorului static al secvenţei S1 este constituit din tranzistoarele T205 şi T206, în schema cu reacţie dublă colector-bază şi cu sarcina conectată în colector, prin transformatorul pe miez din ferită TF201. Primarul este format din înfăşurarea 1-2-3, cu priză mediană, iar reacţia pozitivă este realizată prin rezistoarele R217 şi R221. Prin limitarea vitezei de creştere a curentului în primar de numărul de spire al bobinelor şi limitarea amplitudinii curenţilor din colector de valoarea rezistoarelor din bază, are loc fixarea frecvenţei de oscilaţie la câţiva kilohertzi. Oscilaţiile au forma de undă a tensiunii ce apare între colector şi emitor apropiată de cea a unui dreptunghi, astfel că se obţine un randament energetic bun şi o comutaţie fără supratensiuni. Schema oscilatorului este conectată permanent, prin mediana primarului transformatorului la +12 Vcc. Minusul sursei se primeşte la cei doi emitori prin colectorul tranzistorului T217, când el este adus la saturaţie prin R225, că urmare a intrării în conducţie a tranzistorului T213, ce funcţionează în regim de repetor pe emitor. În intervalul de timp în care la borna U203 semnalul +10VS1 este pozitiv, prin R237 se deschide T213 şi apoi T217, iar oscilaţiile se regăsesc cu amplitudine de circa 10 V la bornele 4-5 ale înfăşurării secundare. Prin PR201 se încarcă C201 cu circa 8 Vcc, astfel că se injectează prin R209 un curent de bază pentru T201, suficient de mare pentru intrarea în saturaţie a tranzistorului de la ieşirea schemei. T201 are înseriat în emitor rezistorul R205, pentru protecţie şi limitarea 63

curentului la scurtcircuit în exterior. Impulsul +24S1 se obţine în colector, unde se vizualizează cu dioda LED201 (roşie), curentul ei fiind limitat de R201. Pentru creşterea stabilităţii schemelor la variaţiile mari de temperatură, pentru blocarea fermă a tranzistoarelor de comutaţie, acestea au bazele conectate la emitor prin rezistoarele R229, R230 şi R210. Între colectorul şi emitorul lui T217 este prevăzută dioda D201 care blochează influenţa tensiunii alternative ce apare prin efectul de autotransformator al primarului TF201 către circuitul integrat al bazei de timp. Blocarea oscilatorului are loc pe intervalul de timp în care semnalul Q1C este zero, când se blochează tranzistoarele T213 şi T217, ultimul fiind cel care, la rândul lui, blochează tranzistoarele T205 şi T206, care nu mai pot conduce succesiv.

64

Figura 9.1.6 EEC-4-64: Schema electrică – placa 200: Contactoare statice pentru secvenţele de sincronizare în curent continuu

65

9.1.3.4 Schema electrică a plăcii 300 În figura 9.1.7 se prezintă structura schemelor pentru obţinerea semnalelor de linie, de pe placa 300. Se observă o serie de similitudini cu structura plăcii 200. În stânga schemei sunt bornele de alimentare şi comandă din placa 100, iar în dreapta schemei sunt cele 5 borne de ieşire, cu care se transferă conectorului C2, la Ax220V, cele 4 semnale electrice ale secvenţelor de linie. Între fiecare bornă de intrare şi ieşire a semnalelor de o anumită secvenţă, schemele electrice sunt identice şi se repetă de 4 ori; diferă numai notaţiile componentelor, care corespund succesiunii numerotării locurilor ocupate pe placă (de sus în jos şi de la stânga la dreapta, privind placa pe faţa cu componente). Pentru prima secvenţa S1, blocurile funcţionale OSA1, TFA1, RFA1, CSCA1 şi KOA1 (din figura 9.1.2) sunt prezentate în partea superioară a figurii 9.1.7; sub ele se regăsesc elementele pentru obţinerea semnalelor celorlalte secvenţe (S2, S3 şi S4). Oscilatorul propriu-zis din structura contactorului static al secvenţei S1 este constituit din tranzistoarele T309 şi T313 în schema cu reacţie dublă colector-bază şi cu sarcina conectată în colector, prin transformatorul pe miez din ferită TF301; schema sa este similară cu cea a oscilatorului plăcii 200. Oscilatorul primeşte plusul şi minusul sursei permanent, însă comanda intrării în oscilaţie are loc prin blocarea tranzistoarelor din baze, T301 şi T305. Tensiunea de comandă primită din baza de timp, +10VL1, aduce la saturaţie, prin R301 şi R303 cele două tranzistoare, ce funcţionează în regim de comutator. Pe timpul în care la borna U203 semnalul +10 VS1 este apropiat de 0 V, rezistenţa echivalentă colector-emitor a tranzistoarelor T301 şi T305 este foarte mare, astfel că se amorsează oscilaţiile; ele se regăsesc la o amplitudine de circa 10 V la bornele 4-5 ale înfăşurării secundare. Prin PR301 se încarcă C201 cu circa 8 Vcc, astfel că se injectează prin R325 şi R333 un curent de poartă suficient de mare pentru deschiderea tiristoarelor T317 şi T321. Aceste două tiristoare, împreună cu diodele D305 şi D301, conduc succesiv, pachete de câte 8 alternanţe pozitive, respectiv negative, ale tensiunii de 75 Hz, care, la ieşirea U302 din placă, se regăsesc sub forma impulsului de linie, format din 8 sinusoide complete. Ansamblul celor două diode şi două tiristoare constituie contactorul static de curent alternativ al secvenţei 1, ce are înseriat şi rezistorul R321, pentru protecţie şi limitarea curentului la scurtcircuit în exterior. Impulsul Ax220Sl ce se obţine la ieşire se vizualizează cu dioda LED301 (galbenă), conectată pe diagonala de curent continuu a punţii PR305, curentul ei fiind limitat de R337. Creşterea stabilităţii schemelor la variaţiile mari de temperatură este realizată prin rezistoarele R302 şi R329, ce asigură blocarea fermă a tranzistoarelor şi tiristoarelor de comutaţie, prin conectarea bazelor la emitori, respectiv a porţilor la catozi. Se menţionează că rezistoarele ce sunt înseriate cu porţile tiristoarelor sunt şi în paralel pe condensatorul C301, astfel că realizează şi descărcarea rapidă a acestuia după încărcare, iar tiristoarele se blochează practic în momentul trecerii sinusoidei tensiunii pilot prin zero.

 Bobine si transformatoare Se face precizarea că înfăşurările transformatoarelor sunt realizate cu izolaţie suplimentară între ele, întrucât uneori se conectează direct la tensiunile instalaţiilor şi separarea galvanică trebuie să fie garantată pentru cele mai dificile situaţii. Pentru acest lucru, toate carcasele sunt realizate cu galeţi intermediari, ce separă ferm bobinele din primar de cele din secundar, iar după realizarea înfăşurărilor, are loc o impregnare cu lac electroizolant, urmată de uscare la temperatură controlată. Pentru a se evita supraîncălzirea, toate densităţile de curent din conductoare nu depăşesc 2 A/mm2. În figura 9.1.8 se prezintă datele înfăşurărilor bobinelor şi transformatoarelor din EEC-4-64.

66

Figura 9.1.7 EEC-4-64: Schema electrică – placa 300: Contactoare statice pentru secvenţele de linie în curent alternativ

67

Figura 9.1.8 EEC-4-64: Transformatoare şi bobine: numărul de spire, diametrul conductoarelor şi înfăşurărilor

68

 Verificarea funcţionării EEC-4-64 În condiţiile normale de funcţionare, EEC-4-64 trebuie să realizeze: - emiterea tuturor celor 4 semnale electrice de curent alternativ pentru comanda contactoarelor statice CS. Pentru fiecare din secvenţe, pe o sarcină rezistivă de 10 kΩ/25 W, nivelul celor 8 sinusoide complete nu trebuie să fie mai mic decât al tensiunii alternative de alimentare, cu forma de undă sinusoidală, iar impulsul de 8 sinusoide complete începe şi se termină la trecerea prin zero a tensiunii alternative; - emiterea tuturor celor 4 semnale cu tensiunea continuă de impuls pozitiv, pentru sincronizare pe secvenţă. Pentru fiecare dintre secvenţe, pe o sarcină de 1 kΩ/5 W, amplitudinea impulsurilor trebuie să fie cuprinsă între 22…27 V; - decalajul în timp dintre secvenţe trebuie să corespundă valorilor indicate în diagramele de timp din figura 6.1. - semnalizarea optică a furnizării celor 4 serii de impulsuri: - impulsuri luminoase galbene, scurte, pentru tensiunea alternativă a impulsurilor pentru controlul liniei; - impulsuri luminoase roşii, lungi, pentru tensiunea continuă în impulsuri pentru sincronizare pe secvenţă; - pe oricare din secvenţe să poată comanda: - pe ieşirile de curent alternativ: până la 3 contactoare statice şi până la 4 transmiţătoare de impulsuri de tip TIS-2, iar prin intermediul lui ASA-5, două relee de verificare a secvenţelor impulsurilor, VSI; - pe ieşirile de curent continuu: până la 110 blocuri decodificatoare şi până la 16 intrări în transmiţătoarele de impulsuri de tip TIS-2 sau TIS-4. Verificarea condiţiilor de mai sus se face prin aplicarea la bornele de alimentare ale EEC-4-64 a tensiunii de 220 Vca/75 Hz şi prin măsurarea pe sarcinile nominale specificate, a tensiunilor de ieşire, continue şi alternative. Determinarea tensiunilor se face cu voltmetre prevăzute cu integrator şi/sau prin vizualizare pe osciloscop. Se verifică existenţa celor 4 secvenţe prin control optic cu ajutorul LED-urilor situate pe capacul frontal al cutiei emiţătorului EEC-4-64: - LED-uri galbene, în impulsuri luminoase scurte, corespunzătoare impulsurilor de linie, având iluminare succesivă; - LED-uri roşii, în impulsuri luminoase lungi, corespunzătoare impulsurilor de sincronizare, cu iluminare în contratimp cu LED-urile galbene. Durata dintre secvenţe se determină cu ajutorul unui osciloscop sau prin cronometrare, pe standul de probă echipat conform figurii 9.1.9. Precizia duratei dintre secvenţe, a impulsurilor şi pauzelor trebuie să corespundă preciziei admise pentru frecvenţa invertorului utilizat. Vizual, cu ajutorul unui osciloscop se verifică trecerea prin zero a sinusoidelor de 75 Hz la fiecare început şi sfârşit de impuls de control ai căii (semnalul de linie, cu 8 sinusoide complete).

69

Figura 9.1.9 Schema electrică a standului pentru verificarea emiţătorului electronic de cod EEC-4-64

70

 Planul de cablare al EEC-4-64 Conexiunile electrice între plăci şi conectoare se realizează prin intermediul unor arbori de conductoare flexibile, liţate, ce se lipesc cu fludor, la borne. Aceste borne sunt identificate prin cifre şi litere, care precizează adresa (locul ocupat) şi semnificaţia tensiunii din punctul respectiv. În tabloul de adrese se regăsesc de fiecare dată, începutul şi sfârşitul firului, astfel că se face, de fiecare dată, o verificare a efectuării conexiunilor. CONECTOR CI LOC SEMNIFICAȚIE ADRESA CULOARE OBSERVAȚII a1b1c1 MASA negru a2b2c2 0x220V, 75 Hz 101-U101 alb a3b3c3 Ax220V, 75 Hz 101-U102 galben a4b4c4 liber a5b5c5 0V 100-U101 albastru a6b6c6 12V 100-U103 galben a7b7c7 0x220G 100-U118 alb a8b8c8 Ax220G 100-U115 alb a9b9c9 0VS 100-U113 verde a0b0c0 +24VS 100-U110 roşu CONECTOR C2 ADRESA 300-U301 300-U305 300-U304 300-U303 300-U302 200-U201 200-U205 200-U204 200-U203 200-U202

LOC a1b1c1 a2b2c2 a3b3c3 a4b4c4 a5b5c5 a6b6c6 a7b7c7 a8b8c8 a9b9c9 a0b0c0

SEMNIFICAȚIE 0VG Ax220S4 Ax220S3 Ax220S2 Ax220Sl 0VS +24VS4 +24VS3 +24VS2 +24VS1

LOC U101 U102 U103 U104 U105 U106 U107 U108 U109 U110 U111 U112 U113 U114 U115 U116 U117 U118 I101 I102 I103 I104

PLACA 100: alimentare şi bază de timp SEMNIFICAȚIE ADRESA CULOARE 0V C1-a5b5c5 albastru 0V-DZ105 102-4 bleu +12V Cl-a6b6c6 galben +12V 102-2 roz +21V 102-1 roşu Ax26V 101-U103 gri 0x26 V 101-U104 gri Ax27S 101-U105 vernil 0x27S 101-U106 vernil +24 VS C1-a0b0c0 roşu +24VS 103-2 roz +28V 103-1 roşu 0VS C1-a9b9c9 verde 0VS-DZ 103-4 verde Ax220G C1-a8b8c8 alb Ax225S 101-U107 alb 0x225S 101-U108 galben 0x220G C1-a7b7c7 alb 0VA 200-I205 albastru 0VB 300-I305 albastru +12 VA 200-I208 galben +12VB 300-1308 galben 71

CULOARE alb bleu roz gri portocaliu verde negru violet maro roşu

OBSERVAȚII

OBSERVAȚII

PLACA 100: alimentare şi bază de timp (continuare) LOC SEMNIFICAȚIE ADRESA CULOARE OBSERVAȚII I105 +10S3 200-I206 violet I106 +10S4 200-I207 negru I107 +10S1 200-I203 roşu I108 +10S2 200-I204 maro I109 +10L4 300-I307 bleu I110 +10L3 300-I306 roz I111 +10L1 300-I303 portocaliu I112 +10L2 300-I304 gri I113 +24VS 200-I202 roz I114 0VS 200-I201 verde I115 Ax220G 300-I302 alb I116 0x220G 300-I301 galben PLACA 101 - borne transformator + filtrul de reţea + siguranţe LOC SEMNIFICAȚIE ADRESA CULOARE OBSERVAȚII U101 0x220V, 75 Hz C1-a2b2c2 alb U102 Ax220V, 75 Hz C1-a3b3c3 galben U103 Ax26V 100-U106 gri U104 0x26V 100-U107 gri U105 Ax27V 100-U108 vernil U106 0x27V 100-U109 vernil U107 Ax225S 100-U116 alb U108 0x225S 100-U117 galben I101 0x220,75 Hz TR101-t2 alb I102 Ax220,75 Hz TR101-t1 alb I103 Ax25V TR101-t8 gri I104 0x25V TR101-t7 gri I105 Ax27V TR101-t6 roz I106 0x27V TR101-t5 roz I107 AX225 TR101-t4 galben I108 0x225 TR101-t3 galben PLACA 102 - borne bobină filtru + dioda Zener cu radiator LOC SEMNIFICAȚIE ADRESA CULOARE OBSERVAȚII 1 +21V L102-1 100-U105 roşu 2 +12V L102-2 100-U104 roz 2 fire +12V 102-3 roz 3 +12V DZ105-catod 102-2 roz 4 0V DZ105-anod 100-U102 bleu PLACA 103 - borne bobină filtru + dioda Zener cu radiator LOC SEMNIFICAȚIE ADRESA CULOARE OBSERVAȚII 1 +25V L103-1 100-U112 roşu 2 +24VS L103-2 100-U111 roz 2 fire +24VS 103-3 roz 3 +24VS DZ106-catod 103-2 roz 4 0VS DZ106-anod 100-U114 verde

72

Figura 9.1.10 Amplasarea componentelor pe plăcilor 101, 102 şi 103 ale EEC-4-64

73

LOC U201 U202 U203 U204 U205 I201 I202 I203 I204 I205 I206 I207 I208

PLACA 200 - contactoare statice de curent continuu SEMNIFICAȚIE ADRESA CULOARE OBSERVAȚII 0VS C2-a6b6c6 verde +24VS1 C2-a0b0c0 roşu +24VS2 C2-a9b9c9 maro +24VS3 C2-a8b8c8 violet +24VS4 C2-a7b7c7 negru 0VS 100-I114 verde +24VS 100-I113 roz +10S1 100-I107 roşu +10S2 100-I108 maro 0VA 100-I101 albastru +10S3 100-I105 violet +10S4 100-I106 negru +12VA 100-I103 galben

LOC U301 U302 U303 U304 U305 I301 I302 I303 I304 I305 I306 I307 I308

PLACA 300 -contactoare statice de curent alternativ SEMNIFICAȚIE ADRESA CULOARE. OBSERVAȚII 0VG C2-a1b1c1 alb Ax220VS1 C2-a5b5c5 portocaliu Ax220VS2 C2-a4b4c4 gri Ax220VS3 C2-a3b3c3 roz Ax220VS4 C2-a2b2c2 bleu 0x220G 100-I116 galben Ax220S 100-I115 alb +10L1 100-I111 portocaliu +10L2 100-I112 gri 0VB 100-I102 albastru +10L3 100-I110 roz +10L4 100-I109 bleu +12VB 100-I104 galben

74

 Componentele electrice si electronice ale EEC-4-64 Componentele plăcii 101 - Siguranţe fuzibile S101, S102, S103, S104 = tubulare, 630 mA - Condensatoare. C110 = 2,2 nF/1000 Vcc, 20%, CAX 1211, ICEP. - Bobine L101 = LF43, miez din ferită, ISAF - Cose şi capse de 3 mm U101, U102, UI03, U104, U105, U106, U107, U108, I101, I102, I103, I104, I105, I106, I107, I108, Componentele plăcii 102 - Bobine L102 = LF42, miez din fier silicios cu întrefier, ISAF. - Diode stabilizatoare DZ105 = 10DZ12, montată pe radiator, IPRS. - Cose şi capse de 3 mm 1,2,3,4, Componentele plăcii 103 - Bobine L103 = LF41, miez din fier silicios cu întrefier, ISAF - Diode stabilizatoare DZ106 = 10DZ27, montată pe radiator, IPRS - Cose şi capse de 3 mm 1,2,3,4, În figura 9.1.10 se prezintă amplasarea componentelor pe plăcile 101, 102 şi 103 ale EEC-4-64. Componentele plăcii 100 - Punţi redresoare PR101,PR102=1PM1, IPRS - Diode semiconductoare D101 = 1N4001, IPRS D102, D103=1N4148, IPRS - Diode stabilizatoare DZ101, DZ102 = PL9V1Z, IPRS-DZ103, DZ104 - PL10Z, IPRS - Circuite integrate CI101, CI102 = MMC4024, Microelectronica CI103, CI104 = MMC4051, Microelectronica - Rezistoare. R101, R102, R105 = 15 kΩ, 5%, RPM3050, ICEP. R103, R104 = 180 Ω, 5%, RPM3050, ICEP. R105, R106, R107, R108, R109, R110, R111, R112, R313 = 12 kΩ, 5%, RPM3050, ICEP. R114 = 100 Ω/9 W, 10%, RBC 1009, ICEP. - Condensatoare. C101, C102 = 10 nF/100 Vcc, 10%, CZ3003, ICEP C103, C104 = 10 μF/100 Vcc, 10%, PMP0309, 4 terminale, ICEP C105, C106 = 2,2 μF/100 Vcc, 10%, PMP0308, 2 terminale, ICEP C107, C108 = 20 pF/100 Vcc, 10%, PMP0310, 4 terminale, ICEP C109 = 330pF/100V, 10%, CZ3002, ICEP În figura 9.1.11 se prezintă amplasarea componentelor pe placa 100 a emiţătorului EEC-4-64.

75

Figura 9.1.11 Amplasarea componentelor pe placa 100 a EEC-4-64

76

Figura 9.1.12 Amplasarea componentelor pe placa 200 a EEC-4-64

77

Componentele plăcii 200 - Tranzistoare T201, T202, T203, T204 = BD140 IPRS T205, T206, T207, T208, T209, T210, T211, T212, T213, T214, T215, T216, T217, T218, T219, T220= BC107, BC174, IPRS - Punţi redresoare, PR201, PR202, PR203, PR204 = 1PM1, IPRS . - Diode semiconductoare. D201, D202, D203, D204 = 1N4001, IPRS - Diode luminiscente. LED201, LED202, LED203, LED204 = MDE1128R, ICCE - Rezistoare R201, R202 R203, R204 = 10 kΩ, 5%, RPM3050, ICEP R205, R206, R207, R208 = 22 Ω /9W, 10%, RBC 1009, ICEP R209, R211, R213, R215 = 180 Ω, 5%, RPM3050, ICEP R210, R212, R214, R216 = 5,6 kΩ, 5%, RPM3050, ICEP R217, R218, R219, R220, R221, R222, R223, R224 = 12 kΩ, 5%, RPM3050, ICEP R225, R226, R227, R228, R230, R232, R234, R236 = 10 kΩ, 5%, RPM3050, ICEP R231. R232 = 180 Ω, 5%, RPM3050, ICEP R227, R228, R229, R230 = 1,2 kΩ, 5%, RPM3050, ICEP R229. R231, R233, R235 = 220 kΩ, 5%, RPM3050, ICEP R237, R238, R239, R240 = 39 kΩ, 5%, RPM3050, ICEP - Condensatoare C201, C202, C203, C204 = 330 nF/100 Vcc, 10%, PMP0303, ICEP - Transformatoare pe miez din ferită TF201, TF202, TF203, TF204 = TF44, ISAF În figura 9.1.12 se prezintă amplasarea componentelor pe placa 200 a emiţătorului EEC-4-64. Componentele plăcii 300 - Tranzistoare T301, T302, T303, T304, T305, T306, T307, T308, T309, T310, T311, T312, T313, T314, T315, T316 = BC107, BC174, IPRS - Tiristoare T317, T318, T319, T320, T321, T322, T323, T324 = T1N8, IPRS - Punţi redresoare PR301, PR302, PR303, PR304 = 1PM1, IPRS - Diode semiconductoare D301, D302, D303, D304, D305, D306, D307, D308, D309, D310, D311, D312, D313, D314, D315, D316, D317, D318, D319, D320, D321, D322, D323, D324 = 1N4007, IPRS - Diode luminiscente LED301, LED302, LED303, LED304 = MDE1128G, MICROELECTRONICA - Rezistoare. R301, R303, R304, R306, R307, R309, R310, R312 = 39 kΩ, 5%, RPM3050, ICEP R302, R305, R308, R311 = 100 kΩ, 5%, RPM3050, ICEP R313, R314, R315, R316, R317, R318, R319, R320 = 12 kΩ, 5%, RPM3050, ICEP R325, R326, R327, R328, R333, R334, R335, R336 = 390 Ω, 5%, RPM3050, ICEP R329, R330, R331, R332 = 5,6 kΩ, 5%, RPM3050, ICEP R337, R338, R338, R340 = 68 kΩ/1 W, 5%, RPM3100, ICEP - Condensatoare C301, C302, C303, C304 = 330 nF/100 Vcc, 10% PMP0303 ICEP - Transformatoare pe miez din ferită TF301, TF302, TF303, TF304 = TF44, ISAF În figura 9.1.13 se prezintă amplasarea componentelor pe placa 300 a emiţătorului EEC-4-64. 78

Figura 9.1.13 Amplasarea componentelor pe placa 300 a EEC-4-64

79

9.2 Transmiţătorul de impulsurilor de sincronizare pentru recepţie depărtată TIS-4  Generalităţi TIS-4 se introduce numai in staţiile unde recepţia semnalelor din cale şi decodificarea acestora are loc local, în dulapuri cu aparataj, cabine tehnice, mese de manevră, etc, la: - staţii cu ramificaţii sau cu racordări, cu sau fără BLA; - staţii în dependenţă directă cu alte staţii; - staţii la care distanţa dintre sala de relee şi picheţii de releu este mai mare de 3.500 m sau rezistenţa în buclă a conductoarelor cablului pe circuitul de recepţie depăşeşte 75 Ω. TIS-4 se utilizează pentru transmiterea şi protecţia informaţiei de sincronizare, necesară decodificării depărtate şi separarea galvanică a circuitelor din sala de relee de cele din exterior. TIS-4 este alimentat din reţeaua de 220 Vca/75 Hz a staţiei şi este comandat direct de EEC-4-64, prin cele 4 serii de impulsuri de sincronizare +24Sk. TIS-4 are 4 ieşiri, la care se furnizează, spre exterior, cele 4 serii de impulsuri de sincronizare depărtată, dublu polarizate, cu tensiunea continuă, la fiecare polaritate, în jurul valorii de 120 Vcc; ele sunt separate galvanic de impulsurile +24Sk. Pe oricare dintre ieşiri, TIS-4 poate comanda până la 25 blocuri decodificatoare BDEF-4, prin intermediul FPS-4R şi CSA-4R sau BP-4R (în total, maxim 40 decodificări exterioare). TIS-4 furnizează secvenţele de sincronizare depărtată sub forma codurilor precizate anterior (fig. 6.2, a); cele 4 semnale electrice sunt în impulsuri, la tensiunile de +/-120 Vcc. Ele sunt notate cu +/-120S1D, +/-120S2D, +/-120S3D şi +/-120S4D, şi se trimit către blocurile decodificatoare, pentru realizarea sincronizării şi protecţiei recepţiei din cale cu emisia proprie. Valoarea de 120 Vcc s-a ales din următoarele considerente: - este suficient de mare, astfel că practic este imposibil să apară în curent continuu dublu polarizat din perturbaţiile inductive, iar informaţia este bine protejată la zgomotul propriu al canalului de transmisie: conductoarele cablului de semnalizare; - permite transferarea unei puteri suficiente acoperirii necesarului echipamentelor din dulapurile BLA, pentru distanţe ce nu depăşesc 25 km între staţii. TIS-4 este construit într-o carcasă metalică (de tip Metroset sau echivalentă), ale cărei principale dimensiuni şi aspect se prezintă în figura 9.2.1. El are o structură modulară şi se conectează cu restul instalaţiei prin două conectoare fişă tip TL30PS, ce au fiecare câte 30 de contacte, triplate între ele cu conductoare liţate, izolate şi flexibile. Pe panoul frontal sunt şi 8 LED-uri, în două coloane verticale, cu care se semnalizează optic funcţionarea corectă: - cu 4 LED-uri verzi, ce se aprind succesiv un timp scurt: 0,212 s din perioada T cod, pentru tensiunea continuă cu polaritatea negativă; - cu 4 LED-uri roşii pentru tensiunea continuă cu polaritatea pozitivă; ele se aprind succesiv, suprapus şi decalat, mereu 3 aprinse simultan, pe un interval de timp mai lung (0,64 s din perioada Tcod) şi în opoziţie cu LED-ul verde al aceleiaşi secvenţe. La un moment dat, este aprins un LED verde (când se preia pentru decodificare recepţia unei secvenţe din cale) şi celelalte trei LED-uri roşii (ale secvenţelor care nu sunt acceptate la decodificare). TIS-4 este, de regulă, unic pe capăt de staţie. În figura 9.2.1 sunt precizate şi numerele de ordine ale bornelor de ieşire, intrare şi de alimentare ale conectoarelor şi semnificaţia acestora.

80

Figura 9.2.14 TIS-4: Aspect, dimensiuni, alocarea bornelor şi tensiunile la conectori

81

 Schema bloc TIS-4 este un subansamblu ce funcţionează cu comutaţie statică; el are schema bloc prezentată în figura 9.2.2, unde semnificaţia notaţiilor blocurilor funcţionale este următoarea: FPP - filtrul pentru protecţia la perturbaţii din reţeaua de alimentare; TA - transformatorul de alimentare, pentru funcţionarea circuitelor interne şi de separare galvanică a secvenţelor generate; RDAI - redresor dublă alternanţă pentru obţinerea tensiunilor interne; RDAM - redresor dublă alternanţă pentru obţinerea tensiunii cu polaritate negativă (120 V) a sincronizării depărtate; RDAP - redresor dublă alternanţă pentru obţinerea tensiunii cu polaritate pozitivă (+120 V) a sincronizării depărtate; FCRM - filtru capacitiv şi rezistiv, pentru polaritatea negativă; FCRP - filtru capacitiv şi rezistiv, pentru polaritatea pozitivă; FLCI - filtru cu bobina pe miez din fier (tole E + I cu întrefier) şi condensatoare neelectrolitice, cu care se realizează filtrarea corespunzătoare a tensiunilor interne; LASP - limitator de amplitudine şi stabilizator paralel, ce realizează suplimentar şi o valoare medie constantă a componentei continue furnizată circuitelor interne; APRE1, APRE2, APRE3, APRE4 - amplificatoare cu prag şi repetoare pe emitor, care preiau tensiunea de +24Sk şi o prelucrează pentru comanda circuitelor ce vor furniza polarităţile pozitive; IPS1, IPS2, IPS3, IPS4 - inversoare de polaritate pentru secvenţa respectivă, cu care se comandă, pe intervalele de timp ale pauzelor din semnalele +24Sk, circuitele ce vor furniza polarităţile negative; OSP1, OSP2. OSP3, OSP4 - oscilatoare comandate pentru obţinerea celor 4 secvenţe în curent continuu cu polaritate pozitivă, fiecare cu funcţionare pe intervalul de timp în care are loc generarea tensiunii care blochează decodificarea pentru impulsurile celorlalte secvenţe care se pot recepţiona din cale. Oscilatoarele lucrează cu transformatoare pe miez din ferită, pentru adaptarea şi separarea galvanică a circuitelor proprii de curent continuu (la 120 Vcc) de cele de curent continuu ale sincronizării la tensiunea +24Sk; ele sunt urmate de redresoare dublă alternanţă cu filtre capacitive, pentru obţinerea tensiunilor necesare saturării tranzistoarelor ce comută curentul continuu al polarităţii pozitive; OSM1, OSM2, OSM3, OSM4 - oscilatoare comandate pentru obţinerea celor 4 secvenţe în curent continuu cu polaritate negativă, fiecare cu funcţionare pe intervalul de timp în care are loc generarea tensiunii pentru acceptarea recepţiei impulsurilor proprii secvenţei recepţionate din cale. Oscilatoarele lucrează cu transformatoare pe miez din ferită, pentru adaptarea şi separarea galvanică a circuitelor proprii de curent continuu (la 120 Vcc) de cele de curent continuu ale sincronizării la tensiunea +24Sk; ele sunt urmate de redresoare dublă alternanţă cu filtre capacitive, pentru obţinerea tensiunilor necesare saturării tranzistoarelor ce comută curentul continuu al polarităţii negative; CSP1, CSP2, CSP3, CSP4 - contactoare statice pentru curent continuu, ce furnizează tensiunile pozitive, cu care se sincronizează toate blocurile decodificatoare depărtate; CSM1, CSM2, CSM3, CSM4 - contactoare statice pentru curent continuu, ce furnizează tensiunile negative, pentru protecţia suplimentară a sincronizării; KO1, KO2, KO3, KO4 - circuite de control şi semnalizare optică a funcţionării în curent continuu, care semnalizează: - prin 4 LED-uri de culoare roşie, în impulsuri luminoase lungi, succesive, ce se suprapun parţial, existenţa la ieşirile corespunzătoare a polarităţilor pozitive; - prin 4 LED-uri de culoare verde, în impulsuri luminoase scurte, succesive, existenţa la aceleaşi borne a impulsurilor cu polaritatea negativă. PRT1, PRT2, PRT3, PRT4 - protecţia contactoarelor statice la regimurile tranzitorii din instalaţii, ce generează supratensiuni;

82

Figura 9.2.15 TIS-4: Schema bloc

83

Analog echipării EEC-4-64, în modulul constructiv din dreapta al TIS-4 (marcat: ALIMENTARE, pe care este amplasat conectorul C1 de alimentare) sunt realizate circuitele pentru alimentarea internă, iar în modulul constructiv din stânga (marcat: CONTACTOARE STATICE, pe care este amplasat conectorul C2 al tensiunilor de intrare şi de ieşire) sunt realizate circuitele pentru producerea şi semnalizarea tensiunilor de sincronizare depărtată.

 Schemele electrice ale TIS-4 9.2.3.1 Schema electrică a alimentării şi interconectării Schema electrică a alimentării şi conexiunile dintre plăcile cu componente şi cele ale conectoarelor C1 şi C2 sunt prezentate în figura 9.2.3. În modulul din dreapta (fig. 9.2.1) sunt montate: - direct pe şasiu: transformatorul de alimentare TA = TR101, bobina de filtrare L102, placa de cablaj imprimat 100; - pe blidele de prindere ale miezurilor din tole: două plăci electroizolante, de dimensiuni mai mici: 101 şi 102, pe care se fixează, direct sau prin cose, suporţii siguranţelor fuzibile şi radiatoarele diodelor stabilizatoare. Între diferitele plăci legăturile electrice se realizează prin conductoarele liţate ale arborelui de cablaj. În modulul din stânga (fig.9.2.1) sunt montate plăcile 200 (contactoarele statice de curent continuu ale secvenţelor 1 şi 2) şi 300 (contactoarele statice de curent continuu ale secvenţelor 3 şi 4). Pentru simplificarea cablării plăcilor şi conectoarelor, bornele conexiunilor spre conectoarele C1 şi C2 sunt marcate cu U101…U106, respectiv U201…U206, U301…U306, iar bornele conexiunilor dintre plăci (din spatele cutiei) sunt marcate cu I101…I114, respectiv I201…I207, I301…I307. Pentru uşurarea identificării se alocă notaţii specifice funcţionării. Alimentarea cu energie electrică are loc prin intermediul pinilor triplaţi ai conectorului C1: a3b3c3 pentru borna de fază şi a2b2c2 pentru borna de nul. Pe placa 101 este montat filtrul de protecţie la perturbaţiile de înaltă frecvenţă din reţea, FPP, introdus între bornele de alimentare ale conectorului C1 şi primarul P al transformatorului TR101. FPP este realizat din bobina L101 cu miez din ferită, tip oală, cu lamă de aer, în serie cu un condensator ceramic de tensiune ridicată C110. Pentru legarea la pământ a cutiei metalice, sau prevăzut bornele albiei ale conectorului C1. Transformatorul TR101 face o separare galvanică între tensiunea de 220 Vca/75 Hz a staţiei, preluată în înfăşurarea primară P şi circuitele proprii, astfel că se obţin, prin cele trei înfăşurări secundare S1, S2 şi S3, următoarele tensiuni: - 120 Vca la S1: ea este notată cu Ax120M la borna 4 pentru că din această tensiune se obţin semnalele negative (Minus) ale secvenţelor pentru sincronizarea depărtată; - 120 Vca la S2: ea este notată cu Ax120P la borna 6, pentru că din această tensiune se obţin semnalele pozitive (Plus) ale secvenţelor pentru sincronizarea depărtată; - 26 Vca la S3: ea este notată cu Ax26 la borna 8; din ea se obţin tensiunile continue necesare funcţionării proprii. La bornele de fază ale celor 4 înfăşurări sunt prevăzute siguranţe fuzibile cilindrice, în tuburi din sticlă, tip E14, de 630 mA. Cele 4 siguranţe se montează tot pe placa 101. 9.2.3.2 Schema electrică a plăcii 100 În figura 9.2.3 se prezintă şi schema electrică a plăcii 100, ce primeşte energie de la transformatorul TR101. Înfăşurarea secundară S1, prin puntea redresoare PR102 furnizează o tensiune negativă faţă de returul 0VSD al secvenţelor de sincronizare depărtate. Pulsurile negative se filtrează iniţial cu condensatorul C103, apoi cu rezistorul R102 şi cu C104. În continuare tensiunea negativă este distribuită pe 4 ramuri, prin rezistoarele R109, R110, R107 şi R108, către fiecare contactor static al polarităţii negative; toate aceste rezistoare realizează, parţial, şi protecţia punţii la scurtcircuite pe partea de curent continuu. Cu aceste tensiuni se alimentează plăcile 200 şi 300. 84

Figura 9.2.16 TIS-4: Schema electrică a alimentării, conexiunile plăcilor cu conectorii C1 şi C2

85

Înfăşurarea secundară S2, prin puntea redresoare PR101 furnizează o tensiune pozitivă faţă de returul 0VSD al secvenţelor de sincronizare depărtate. Pulsurile pozitive se filtrează iniţial cu condensatorul C101, apoi cu rezistorul R101 şi cu C102. În continuare tensiunea pozitivă este distribuită pe 4 ramuri, prin rezistoarele R105, R106, R103 şi R104, către fiecare contactor static al polarităţii pozitive; toate aceste rezistoare realizează, parţial, şi protecţia punţii la scurtcircuite pe partea de curent continuu. Cu aceste tensiuni se alimentează plăcile 200 şi 300. Înfăşurarea secundară S3 furnizează prin puntea redresoare PR103 o tensiune continuă, cu minusul la bara de referinţă (0V) a schemelor proprii şi cu plusul filtrat şi stabilizat, tensiune necesară comenzilor pentru contactoarele statice de pe plăcile 200 (+12A) şi 300 (+12B). Prima filtrare se realizează de condensatorul C105, urmat de al doilea filtru, inductiv, format din bobina pe miez din fier silicios L102; prin rezistenţa înfăşurării, bobina are şi funcţia de balast pentru stabilizarea la tensiunea de +12 Vcc, realizată de dioda stabilizatoare DZ101, după care are loc o nouă filtrare, prin condensatorul C106. Toate cele 6 condensatoare de filtrare sunt cu dielectric nepolarizat: se realizează o filtrare fiabilă şi stabilă în timp. Pe bara de +12 Vcc are loc şi controlul existenţei fizice al condensatoarelor de filtrare, ce sunt cu 4 terminale. Din bara cu tensiunea de +12 Vcc se alimentează plăcile 200 şi 300. 9.2.3.3 Schema electrică a plăcii 200 În figura 9.2.4. se prezintă structura schemelor pentru obţinerea semnalelor de sincronizare depărtată ale secvenţelor S1 şi S2, de pe placa 200. În stânga schemei sunt bornele de alimentare din placa 100 şi cele de comandă, primite de la EEC-4-64 prin partea superioară a conectorului C2, iar în dreapta schemei sunt cele trei borne de ieşire, cu care se transferă în partea inferioară a conectorului C2, la +/-120Sk, cele două semnale electrice ale secvenţelor de sincronizare depărtate. Se observă că între bornele de intrare şi ieşire secvenţă, schemele electrice sunt identice şi se repetă de două ori; diferă numai notaţiile componentelor, care corespund cu numerotarea pe placă (de sus în jos şi de la stânga la dreapta, privind placa pe faţa cu componente). Pentru prima secvenţă S1, blocurile funcţionale APRE1, IPS1, OSP1, OSM1, CSP1, CSM1, PRT1 şi KOC1 (din figura 9.2.2) sunt prezentate în partea superioară a figurii 9.2.4; sub ele se regăsesc elementele pentru obţinerea semnalelor celeilalte secvenţe (S2). Oscilatorul propriu-zis din structura contactorului static al polarităţii pozitive din secvenţa S1 a sincronizării depărtate este constituit din tranzistoarele T209 şi T210, în schema cu reacţie dublă colector-bază şi cu sarcina conectată în colector, prin transformatorul pe miez din ferită TF201 (cu funcţionare identică cu a celui din placa 200 a EEC-4-64). Schema oscilatorului este conectată permanent, prin mediana primarului transformatorului la +12 Vcc. Minusul sursei se primeşte la cei doi emitori prin colectorul tranzistorului T206, când acesta este adus la saturaţie prin R210, ca urmare a intrării în conducţie a tranzistorului T203, ce funcţionează în regim de repetor pe emitor. Pe intervalul de timp în care la borna U202 semnalul +24VS1 este pozitiv şi se depăşeşte pragul impus de dioda stabilizatoare DZ201, prin R203 se deschide T203 şi apoi T206, iar oscilaţiile se regăsesc cu amplitudine de circa 10 V la bornele 4-5 ale înfăşurării secundare. Prin PR201 se încarcă C201 cu circa 8 Vcc, astfel că se injectează prin R223 un curent de bază pentru T217, suficient de mare pentru intrarea în saturaţie a tranzistorului de la ieşirea schemei (T217 este cu sarcina în emitor). Polaritatea pozitivă se transferă prin D205, înseriată cu rezistorul R231, pentru protecţie suplimentară şi limitarea curentului la scurtcircuit în exterior. Impulsul +120S1 se vizualizează cu dioda LED201 roşie, ce are curentul limitat de R201. Între colectorul şi emitorul lui T217 este prevăzută dioda D205 care blochează influenţa tensiunii alternative ce apare prin efectul de autotransformator al primarului TF201, către circuitul de intrare. Blocarea oscilatorului are loc pe intervalul de timp în care semnalul +24VS1 este zero, când se blochează tranzistoarele T203 şi T206; ultimul tranzistor, la rândul lui, blochează tranzistoarele T209 şi T210, care nu mai pot conduce succesiv. 86

Figura 9.2.17 TIS-4: Schema electrică a oscilatoarelor şi contactoarelor statice de curent continuu pentru secvenţele 1 şi 2

87

În emitorul lui T203 este conectat şi R205 prin care se comandă baza lui T201, ce conduce pe intervalul de timp al conducţiei lui T203. Colectorul lui T201 este conectat direct la baza lui T204, pe care îl ţine blocat pe timpul furnizării polarităţii pozitive a sincronizării depărtate. T204 intră în conducţie la blocarea lui T201, când primeşte plus pe bază prin R213, astfel că se amorsează oscilaţiile pentru contactorul static al polarităţii negative din secvenţa S1. Oscilatorul are structura identică cu cel al polarităţii pozitive: tranzistoarele T211 şi T212 comută succesiv, reacţia este realizată prin R220 şi R216, iar sarcina este preluată prin transformatorul pe ferită TF202. În secundarul acestuia, prin puntea redresoare PR202 se încarcă C202, ce prin R224 aduce la saturaţie tranzistorul T218, ce lucrează cu sarcina în colector, astfel că se transmite spre ieşire, prin D207, în serie cu R231, polaritatea negativă. Impulsul -120S1 se vizualizează cu dioda LED202 verde, al cărei curent este limitat de R201. Creşterea stabilităţii schemelor la variaţiile mari de temperatură este realizată prin rezistoarele R204, R207, R227 şi R228, ce asigură blocarea fermă a tranzistoarelor de comutaţie, prin conectarea bazelor la emitori. Protecţia tranzistoarelor T217 şi T218 la supratensiunile datorate regimurilor tranzitorii se realizează prin condensatorul C205 (ce face şi o filtrare suplimentară a componentei continue a sincronizării) şi cele două diode stabilizatoare DZ203 şi DZ204, conectate în serie şi opoziţie. 9.2.3.4 Schema electrică a plăcii 300 În figura 9.2.5 se prezintă structura schemelor pentru obţinerea semnalelor de sincronizare depărtată ale secvenţelor S3 şi S4, de pe placa 300. Schema de principiu este identică cu cea a plăcii 200; este modificată numerotarea componentelor (prima cifra este 3 în loc de 2) şi sunt modificate adresele, ce corespund semnalelor specifice secvenţelor respective (S3 şi S4). Se observă că între fiecare pereche de borne pentru intrare şi ieşire secvenţă, schemele electrice sunt identice.

 Bobine şi transformatoare Se face precizarea că toate înfăşurările transformatoarelor sunt realizate cu izolaţie întărită între ele; se menţin toate condiţiile şi tehnologiile de lucru prezentate la EEC-4-64. În figura 9.2.6 se prezintă datele înfăşurărilor bobinelor şi transformatoarelor din transmiţătorul de impulsuri tip TIS-4.

 Verificarea funcţionării TIS-4 În condiţiile normale de funcţionare sau montat pe standul de probă din figura 9.1.9, TIS-4 trebuie să realizeze, atunci când este comandat direct de EEC-4-64 prin intermediul impulsurilor de sincronizare +24Sk, furnizarea, în exterior, a celor 4 serii de impulsuri de sincronizare depărtată, dublu polarizate şi separate galvanic de cele pentru comandă. Pe câte o sarcină rezistivă de 2 kΩ/25 W, conectată la fiecare ieşire, valoarea tensiunii de vârf trebuie să fie cuprinsă între +/-100...130 Vcc, conform figurii 9.2.7. Pe fiecare intrare a sa, TIS-4 absoarbe, la 24 Vcc, pentru comandă, cel mult 2 mA. TIS-4 semnalizează optic producerea celor 4 serii de impulsuri: cu LED-uri roşii polaritatea pozitivă şi cu LED-uri verzi polaritatea negativă. Verificarea condiţiilor de mai sus se face după conectarea la bornele de alimentare ale TIS-4 a tensiunii de 220 Vca/75 Hz şi aplicarea la bornele de intrare a impulsurilor +24Sk, urmată de determinarea, pe sarcinile nominale specificate, a tensiunilor de ieşire, continue, pe ambele polarităţi. Determinarea amplitudinilor se face cu voltmetre prevăzute cu integrator sau prin vizualizare pe osciloscop calibrat. Se urmăreşte existenţa celor 4 secvenţe prin control optic cu ajutorul LED-urilor situate pe capacul frontal ale cutiei TIS-4; - LED-uri roşii, în impulsuri luminoase lungi, corespunzătoare impulsurilor de sincronizare depărtată, cu polaritate pozitivă; - LED-uri verzi, in impulsuri luminoase scurte, corespunzătoare impulsurilor cu polaritate negativă, cu iluminare în contratimp cu LED-urile roşii. 88

Figura 9.2.18 TIS-4: Schema electrică a oscilatoarelor şi contactoarelor statice de curent continuu pentru secvenţele 3 şi 4

89

Figura 9.2.19 TIS-4: Datele înfăşurărilor pentru transformatoare şi bobine

90

Figura 9.2.20 TIS-4: Principalele forme de undă ale semnalelor electrice de curent continuu şi de curent alternativ

91

Se verifică durata dintre impulsuri, pe un osciloscop cu memorie şi cu două sau mai multe spoturi, sau prin cronometrare pe standul de probă, echipat conform figurii 9.1.9.

 Planul de cablare al TIS-4 Conexiunile electrice între plăci şi conectoare se realizează cu menţinerea condiţiilor şi tehnologiei de la EEC-4-64. CONECTOR C1 LOC SEMNIFICAȚIE ADRESA CULOARE OBSERVAȚII a1b1c1 MASA negru a2b2c2 0x220V, 75 Hz 101-U101 alb a3b3c3 Ax220V,75 Hz 101-U102 galben a4b4c4 liber a5b5c5 liber a6b6c6 liber a7b7c7 liber a8b8c8 liber a9b9c9 liber a0b0c0 liber CONECTOR C2 LOC SEMNIFICAȚIE ADRESA CULOARE OBSERVAȚII a1b1c1 0VSD 200-U206 verde 2 fire 0VSD 300-U306 verde a2b2c2 +/-120VS4D 300-U304 roşu a3b3c3 +/-120VS3D 300-U301 albastru a4b4c4 +/-120VS2D 200-U204 roşu a5b5c5 +/-120VS1D 200-U201 albastru a6b6c6 0VS 200-U205 negru 2 fire 0VS 300-U305 negru a7b7c7 +24VS4 300-U303 portocaliu a8b8c8 +24VS3 300-U302 violet a9b9c9 +24VS2 200-U203 portocaliu a0b0c0 +24VS1 200-U202 violet PLACA 100 -alimentare LOC SEMNIFICAȚIE ADRESA CULOARE OBSERVAȚII U101 Ax120P 101-U105 alb U102 0x120P 101-U106 alb U103 Ax120M 101-U107 gri U104 0x120M 101-U108 gri U105 Ax26V 101-U103 vernil U106 0x26V 101-U104 vernil U107 +26V 102-1 roşu U108 +12V 102-2 maro U109 0V 102-4 negru I101 +120V1 200-I201 roşu I102 +120V2 200-I205 violet I103 +120V3 300-I301 roşu I104 +120V4 300-I305 violet I105 0VSDA 200-I207 verde I106 0VSDB 300-I307 verde I107 -120V1 200-I203 alb I108 -120V2 200-I206 gri I109 -120V3 300-I303 alb I110 -120V4 300-I306 gri I1111 +12VA 200-I202 roz I112 +12VB 300-I302 roz I113 0VA 200-I204 albastru I114 0VB 300-I304 albastru 92

LOC U201 U202 U203 U204 U205 U206 I201 I202 I203 I204 I205 I206 I207

PLACA 101 - borne transformator + filtrul de reţea + siguranţe SEMNIFICAȚIE ADRESA CULOARE OBSERVAȚII 0x220V, 75 Hz C1-a2b2c2 alb Ax220V, 75 Hz C1-a3b3c3 galben Ax26V 100-U105 vernil 0x26V 100-U106 vernil Ax120P 100-U101 alb 0x120P 100-U102 alb Ax120M 100-U103 gri 0x120M 100-U104 gri 0x220, 75 Hz TR101-t2 alb Ax220, 75 Hz TR101-t1 alb Ax26V TR101-t8 gri 0x26V TR101-t7 gri Ax120P TR101-t6 roz 0x120P TR101-t5 roz Ax120M TR101-t4 galben 0x120M TR101-t3 galben PLACA 102 - borne bobina filtru 12 V+ dioda Zener cu radiator SEMNIFICAȚIE ADRESA CULOARE OBSERVAȚII +26VL102-1 100-U107 roşu +12V L102-2 100-U108 maro 2 fire +12V 102-3 maro +12VDZ101-catod 102-2 maro 0V DZ101-anod 100-U109 negru PLACA 200 - contactoare statice pentru secvenţele 1 şi 2 SEMNIFICAȚIE ADRESA CULOARE OBSERVAȚII +/-120VS1D C2-a5b5c5 albastru +24VS1 C2-a0b0c0 violet +24VS2 C2-a9b9c9 portocaliu +/-120VS2D C2-a4b4c4 roşu 0VS C2-a6b6c6 negru 0VSD C2-a1b1c1 verde +120V1 100-I101 roşu +12VA 100-I111 roz -120V1 100-I107 alb 0VA 100-I113 albastru +120V2 100-I102 violet -120V2 100-I108 gri 0VSDA 100-I105 verde

LOC U301 U302 U303 U304 U305 U306 I301 I302 I303 I304 I305 I306 I307

PLACA 300 - contactoare statice pentru secvenţele 3 şi 4 SEMNIFICAȚIE ADRESA CULOARE OBSERVAȚII +M20VS3D C2-a3b3c3 albastru +24VS3 C2-a8b8c8 violet +24VS4 C2-a7b7c7 portocaliu +/-120VS4D C2-a2b2c2 roşu 0VS C2-a6b6c6 negru 0VSD C2-a1b1c1 verde +120V3 100-I103 roşu +12VB 100-I112 roz -120V3 100-I109 alb 0VB 100-I114 albastru +120V4 100-I104 violet -120V4 100-I110 gri 0VSDB 100-I106 verde

LOC U101 U102 U103 U104 U105 U106 U107 U108 I101 I102 I103 I104 I105 I106 I107 I108 LOC 1 2 3 4

93

 Componentele electrice şi electronice ale TIS-4 Componentele plăcii 101 - Siguranţe fuzibile S101, S102, S103, S104 = tubulare din sticlă, 630 mA - Condensatoare. C107 = 2,2 nF/1000 Vcc, 20%, CAX 1211, ICEP - Bobine L101 = LF43, miez din ferită, ISAF - Cose şi capse de 3 mm U101, U102, U103, U104, U105, U106, U107, U108 I101, I102, I103, I104, I105, I106, I107, I108 Componentele plăcii 102 - Bobine L102 = LF42, miez din fier silicios cu întrefier, ISAF - Diode stabilizatoare DZ101 = 10DZ12, montată pe radiator, IPRS - Cose şi capse de 3 mm 1, 2, 3, 4. În figura 9.2.8 se prezintă amplasarea componentelor pe plăcile 101 şi 102 ale TIS-4. Componentele plăcii 100 - Punţi redresoare PR101, PR102 - 1PM6, IPRS PR103- 1PM1, IPRS - Rezistoare R101, R102 = 22 Ω/9 W, 10%, RBC 1009, ICEP R103, R104, R105, R106, R107, R108, R109, R110 = 47 Ω/9 W, 10%, RBC 1009, ICEP - Condensatoare C101, C102, C103, C104 = 2,2 μF/250 Vcc, 10%, PMP0308, 2 sau 4 terminale, ICEP C105= 10 μF/100 Vcc, 10%, PMP0309, 4 terminale, ICEP C106 = 20 μF/100 Vcc, 10%, PMP0309, 4 terminale, ICEP În figura 9.2.9 se prezintă amplasarea componentelor pe placa 100 a transmiţătorului TIS-4.

94

Figura 9.2.21 TIS-4: Amplasarea componentelor pe plăcile 101 şi 102

95

Figura 9.2.22 TIS-4: Amplasarea componentelor pe placa 100

96

Componentele plăcii 200 - Tranzistoare T201, T202, T203, T204, T205, T206, T207, T208, T209, T210, T211, T212, T213, T214, T215, T216 = BC107, BC174, IPRS T217, T218, T219, T220 = BU932, IPRS - Punţi redresoare PR201, PR202. PR203, PR204 = 1PM1. IPRS - Diode semiconductoare D201, D202, D203, D204 = 1N4001, IPRS D205, D206, D207, D208 = 1N4007, IPRS - Diode stabilizatoare DZ201, DZ202 = PL9V1Z, IPRS DZ203, DZ204, DZ205, DZ206 = PL200Z, IPRS - Diode luminiscente LED201, LED203 = MDE1128R, ICCE LED202, LED204 = MDE1128V, ICCE - Rezistoare R201, R202 = 47 kΩ/1 W, 5% RPM 3100, ICEP R203, R204, R209, R211 = 33 kΩ, 5%, RPM3050, ICEP R205, R206, R207, R208, R210, R212, R213, R214, R215, R216, R217, R218, R219, R220, R221, R222 = 12 kΩ, 5%, RPM3050, ICEP R223, R224, R225, R226 = 180 Ω, 5% RPM3050, ICEP R227, R228, R229, R230 = 1,2 kΩ, 5% RPM3050, ICEP R231, R232 = 47 Ω/9 W, 10%, RBC 1009, ICEP - Condensatoare C201, C202, C203, C204 = 470 nF/50 Vcc, 10%, MZ3206, ICEP C205, C206 = 470 nF/500 Vcc, 10%, PMP0308, ICEP - Transformatoare pe miez din ferită TF201, TF202, TF203, TF204 = TF44, ISAF În figura 9.2.10 se prezintă amplasarea componentelor pe placa 200 a transmiţătorului TIS-4.

97

Figura 9.2.23 TIS-4: Amplasarea componentelor pe placa 200

98

Componentele plăcii 300 - Tranzistoare T301, T302, T303, T304, T305, T306, T307, T308, T309, T310, T311, T312, T313, T314, T315, T316 = BC107, BC174, IPRS T317, T318, T319, T320 = BU932, IPRS - Punţi redresoare PR301, PR302, PR303, PR304 = 1PM1, IPRS - Diode semiconductoare D301, D302, D303, D304 = 1N4001, IPRS D305, D306, D307, D308 = 1N4007, IPRS - Diode stabilizatoare DZ301, DZ302 = PL9V1Z, IPRS DZ303, DZ304, DZ305, DZ306 = PL200Z, IPRS - Diode luminiscente LED301, LED303 = MDE1128R, ICCE LED302, LED304 = MDE1128V, ICCE - Rezistoare R301, R302 = 47 kΩ/1 W, 5%, RPM3100, ICEP R303, R304, R309, R311 = 33 kΩ, 5%, RPM3050, ICEP R305, R306, R307, R308, R310, R312, R313, R314, R315, R316, R317, R318, R319, R320, R321, R322 = 12 kΩ, 5%, RPM3050, ICEP R323, R324, R325, R326 = 180 Ω, 5%, RPM3050, ICEP R327, R328, R329, R330 = 1,2 kΩ, 5%, RPM3050, ICEP R331, R332 = 47Ω/9 W, 10%, RBC 1009, ICEP - Condensatoare C301, C302, C303, C304 = 470 nF/50 Vcc, 10%, MZ3206, ICEP C305, C306 = 470 nF/500 Vcc, 10%, PMP0308, ICEP - Transformatoare pe miez din ferită TF301, TF302, TF303, TF304 = TF44, ISAF În figura 9.2.11 se prezintă amplasarea componentelor pe placa 300 a transmiţătorului TIS-4.

99

Figura 9.2.24 TIS-4: Amplasarea componentelor pe placa 300

100

9.3 Transmiţătorul impulsurilor de sincronizare pentru emisie şi recepţie depărtată TIS-2  Generalităţi Transmiţătorul impulsurilor de sincronizare TIS-2 se utilizează numai în staţiile în care emisia şi recepţia semnalelor în/din cale şi decodificarea lor are loc depărtat, în dulapurile cu aparataj sau în cabinele meselor de manevră, la: - staţii cu ramificaţii şi cu racordări; - staţii în dependenţă directă cu alte staţii; - staţii unde se introduc în linia curentă secţiuni izolate, cu sau fără sectoare BLA; - staţii la care distanţa dintre sala de relee şi picheţii de releu este mai mare de 3.500 m sau rezistenţa în buclă a conductoarelor cablului pe circuitul de recepţie depăşeşte 75 Ω. TIS-2 se utilizează pentru transmiterea şi protecţia informaţiilor necesare emiterii şi decodificării depărtate a semnalelor în/din cale, cu utilizarea unui număr redus de fire în cablu, cât şi pentru separarea galvanică a circuitelor din sala de relee de cele din exterior. Pentru eliminarea influenţelor perturbatoare, TIS-2 realizează şi scurtcircuitarea circuitului din cablu pe intervalele de timp aflate între: - sfârşitul trenului de 8 sinusoide şi frontul pozitiv al impulsului de sincronizare; - frontul negativ al impulsului de sincronizare şi începutul trenului de 8 sinusoide. TIS-2 este alimentat din reţeaua de 220 Vca/75 Hz şi este comandat direct de EEC-464, cu impulsurile de sincronizare de +24Sk şi cu cele de curent alternativ Ax220Sk, ale aceleiaşi secvenţe (k). Pe oricare dintre ieşiri, TIS-2 poate comanda până la: - 25 contactoare statice CS, prin intermediul modulelor FPS-4E şi CSA-4E sau al blocurilor de protecţia emisiei BP-4E; - 25 blocuri decodificatoare BDEF-4, prin intermediul modulelor FPS-4R şi CSA4R sau al blocurilor de protecţia recepţiei BP-4R. În total, se pot comanda maximum 40 structuri de emisie şi decodificare. La cele două ieşiri ale sale, TIS-2 furnizează, spre exterior, cele două serii de impulsuri de sincronizare depărtată, dublu polarizate, cu tensiunea continuă, la fiecare polaritate, în jurul valorii de 120 Vcc şi separate galvanic de impulsurile +24Sk şi Ax220Sk. TIS-2 furnizează secvenţele de sincronizare depărtată sub forma codurilor precizate anterior (fig. 6.2, b); cele două semnale electrice sunt în impulsuri, la tensiunile de +/-120 Vcc. Ele sunt notate cu +/-120S1D, +/-120S3D; când este necesară transmiterea celor 4 secvenţe, se introduc 2 subansambluri TIS-2, iar la cel de-al doilea ieşirile se notează cu +/120S2D şi +/-120S4D. Seriile de impulsuri se trimit către contactoarele statice depărtate şi blocurile decodificatoare, pentru realizarea emisiei spre cale şi a sincronizării decodificării recepţiei din cale cu emisia proprie. Fiecare structură de preluare/transmitere secvenţă poate fi utilizată în oricare din secvenţe, în funcţie de alocarea secvenţelor în afara zonei staţiei; în continuare se prezintă o alocare S1 cu S3 sau S2 cu S4 a secvenţelor, pentru a se face exemplificare conform structurilor din figurile 6.6 şi 6.7 (pe un fir al liniei duble sunt introduse secvenţele marcate cu număr fără soţ, iar pe celălalt fir, secvenţele marcate cu număr cu soţ). Orice TIS-2 poate fi utilizat şi pentru o singură secvenţă, dar şi pentru celelalte combinaţii: S1 cu S2, S1 cu S4, S2 cu S3 şi S3 cu S4. Valoarea de 120 Vcc s-a ales din aceleaşi considerente ce au fost enunţate anterior, la funcţionarea lui TIS-4.

101

Figura 9.3.25 TIS-2: Aspect, dimensiuni, alocarea bornelor şi tensiunile la conectori

102

TIS-2 este construit într-o carcasă metalică (tip Metroset sau echivalentă), ale cărei principale dimensiuni şi aspect se prezintă în figura 9.3.1. Ca şi TIS-4, TIS-2 are o structură modulară şi se conectează cu restul instalaţiei prin două conectoare fişă tip TL30PS, ce au fiecare câte 30 de contacte, triplate între ele cu conductoare liţate, izolate şi flexibile. Pe panoul frontal sunt şi 8 LED-uri, în două coloane verticale, cu care se semnalizează optic funcţionarea corectă: - cu LED-uri verzi, care se aprind succesiv un interval de timp scurt: 0,106 s din perioada Tcod: primirea impulsurilor de linie de la EEC-4-64; emiterea tensiunii continue cu polaritatea negativă; - cu LED-uri roşii la emiterea tensiunii continue cu polaritatea pozitivă; ele se aprind tot succesiv şi decalat, pe un interval de timp lung (0,64 s din perioada T cod) şi în opoziţie cu LED-ul verde al aceleiaşi secvenţe; - cu LED-uri galbene, ce se aprind pe intervalele de timp ale schimbărilor de polaritate, pentru confirmarea funcţionării circuitelor care scurtcircuitează conductoarele cablului, astfel: circa 5 ms la tranziţia de la plus spre minus; circa 100 ms la tranziţia de la minus spre plus. La un moment dat (în funcţie de timpul vizualizării), pe panoul frontal sunt aprinse: - două LED-uri verzi şi unul roşu; - un LED galben şi unul roşu; - două LED-uri roşii. În figura 9.3.1 sunt precizate şi numerele de ordine ale bornelor de ieşire şi de alimentare ale conectoarelor, cât şi semnificaţia acestora. Pe un capăt de staţie, pot fi: unul, două sau nici un TIS-2.

 Schema bloc TIS-2 este un subansamblu ce funcţionează cu comutaţie statică; el are schema bloc prezentată în figura 9.3.2, unde semnificaţia notaţiilor blocurilor funcţionale este următoarea: FPP - filtrul pentru protecţia la perturbaţii din reţeaua de alimentare; TA - transformatorul de alimentare, pentru funcţionarea circuitelor interne şi de separare galvanică a secvenţelor generate; RDAI - redresor dublă alternanţă pentru obţinerea tensiunii interne; RDAM - redresor dublă alternanţă pentru obţinerea tensiunii cu polaritate negativă (120 V) a sincronizării depărtate; RDAP - redresor dublă alternanţă pentru obţinerea tensiunii cu polaritate pozitivă (+120 V) a sincronizării depărtate; FCRM - filtru capacitiv şi rezistiv, pentru polaritatea negativă; FCRP - filtru capacitiv şi rezistiv, pentru polaritatea pozitivă; FLCI - filtru cu bobina ce are miez din fier silicios (tole E + I cu întrefier) şi condensatoare neelectrolitice, care realizează filtrarea corespunzătoare a tensiunilor interne; LASP - limitator de amplitudine şi stabilizator paralel, ce realizează suplimentar şi o valoare medie constantă a componentei continue furnizată circuitelor interne; TSGS1, TSGS3 - transformatoare pentru separare galvanică şi preluarea informaţiei asupra secvenţelor de linie Ax220Sk; RDA1, RDA3 - redresoare dublă alternanţă, pentru obţinerea tensiunilor continue necesare comenzii polarităţii negative; KOA1, KOA3 - circuite de control şi semnalizare optică a primirii secvenţelor de linie, ce furnizează prin LED-uri verzi, impulsuri luminoase scurte, succesive; APRE1, APRE3 - amplificatoare cu prag şi repetoare pe emitor, care preiau tensiunea +24Sk şi o prelucrează pentru comanda polarităţilor pozitive; ALS1, ALS3 - analizoare logice de secvenţe, care dau prioritate deschiderii contactoarelor statice de la ieşire, astfel: minusul tensiunii de linie, apoi plusul tensiunii de linie şi în absenţa comenzii, scurtcircuitarea ieşirii, pentru a nu apare suprapuneri de curenţi de la surse cu polarităţi diferite; 103

Figura 9.3.26 TIS-2: Schema bloc

104

OSP1, OSP3 - oscilatoare comandate, pentru obţinerea celor două secvenţe în curent continuu cu polaritate pozitivă, fiecare cu funcţionare pe intervalul de timp în care are loc generarea tensiunii pentru blocarea decodificării impulsului recepţionat din linie. Oscilatoarele lucrează cu transformatoare pe miez din ferită, pentru adaptarea şi separarea galvanică a circuitelor proprii de curent continuu (la +120 V) de cele de curent continuu ale sincronizării tensiunea +24Sk; ele sunt urmate de redresoare dublă alternanţă cu filtre capacitive, pentru obţinerea tensiunilor necesare saturării tranzistoarelor ce comută curentul continuu al polarităţii pozitive; OSM1, OSM3 - oscilatoare comandate, pentru obţinerea celor două secvenţe în curent continuu cu polaritate negativă, fiecare cu funcţionare pe intervalul de timp în care are loc generarea tensiunii de linie. Oscilatoarele lucrează cu transformatoare pe miez din ferită, pentru adaptarea şi separarea galvanică a circuitelor proprii de curent continuu (la -120 V) de cele de curent continuu obţinute, pentru comanda lor, din tensiunea alternativă Ax220Sk; ele sunt urmate de redresoare dublă alternanţă cu filtre capacitive, pentru obţinerea tensiunilor necesare saturării tranzistoarelor ce comută curentul continuu al polarităţii negative; OSS1, OSS3 - oscilatoare comandate, pentru obţinerea celor două momente de scurtcircuitare bidirecţională a conductoarelor cablului (pentru semnalele perturbatoare alternative sau continue, cu polaritate pozitivă sau negativă), fiecare cu funcţionare pe intervalul de timp în care are loc tranziţia de la tensiunea de linie la tensiunea de sincronizare. Oscilatoarele lucrează cu transformatoare pe miez din ferită, pentru adaptarea şi separarea galvanică a circuitelor externe de cele interne, în curent continuu, ale sincronizării; ele sunt urmate de redresoare dublă alternanţă cu filtre capacitive, pentru obţinerea tensiunilor necesare saturării tranzistoarelor ce realizează scurtcircuitarea firelor din cablu; KOS1, KOS3 - circuite de control şi semnalizare optică a intrării în funcţie a circuitelor care realizează scurtcircuitarea firelor cablului pe pauza dintre secvenţele de linie şi cele de sincronizare. Ele furnizează impulsuri luminoase scurte, succesive prin LED-uri galbene; CSP1, CSP3 - contactoare statice pentru curent continuu, ce furnizează tensiunile pozitive, cu care se sincronizează toate blocurile decodificatoare depărtate; CSM1, CSM3 - contactoare statice pentru curent continuu, ce furnizează tensiunile negative, cu care se sincronizează contactoarele statice depărtate pentru emisia tensiunii de linie; CSSL1, CSSL3 - contactoare statice care scurtcircuitează circuitul din cablul alocat pentru transmiterea informaţiilor de linie şi sincronizare; pentru protecţia transferului informaţiilor, atunci când este activat, contactorul static lucrează atât în curent continuu (pentru ambele polarităţi), cât şi în curent alternativ; PRT1, PRT3 - protecţia contactoarelor statice la regimurile tranzitorii din instalaţiile care generează supratensiuni; KOB1, KOB3 - circuite de control şi semnalizare optică a furnizării secvenţelor de sincronizare depărtată, ce furnizează prin LED-uri verzi, impulsuri luminoase scurte, de 0,106 s, succesive (pentru polaritatea negativă) şi prin LED-uri roşii, impulsuri luminoase lungi, de 0,64 s, suprapuse (pentru polaritatea pozitivă). Analog echipării TIS-4, în modulul constructiv din dreapta al TIS-2 (marcat: ALIMENTARE, pe care este amplasat conectorul C1 de alimentare) sunt realizate circuitele pentru alimentarea internă, iar în modulul constructiv din stânga (marcat: CONTACTOARE STATICE, pe care este amplasat conectorul C2 al tensiunilor de intrare şi de ieşire) sunt realizate circuitele pentru producerea şi semnalizarea tensiunilor de sincronizare depărtată.

105

 Schemele electrice ale TIS-2 9.3.3.1 Schema electrică a alimentării şi interconectării Schema electrică a alimentării şi conexiunile dintre plăcile cu componente şi cele ale conectoarelor C1 şi C2 sunt prezentate în figura 9.3.3. în modulul din dreapta (fig. 9.3.1) sunt montate: - direct pe şasiu: transformatorul de alimentare TA = TR101, transformatoarele pentru preluarea impulsurilor de linie TR102 şi TR103, bobina de filtrare L102, placa de cablaj imprimat 100; - pe bridele de prindere ale miezurilor din tole: trei plăci electroizolante, de dimensiuni mai mici: 101, 102, şi 103, pe care se fixează, direct sau prin cose, suporţii siguranţelor fuzibile şi radiatoarele diodelor stabilizatoare. între diferitele plăci legăturile electrice se realizează prin conductoarele liţate ale arborelui de cablaj. În modulul din stânga (fig. 9.3.1) sunt montate plăcile 200 (contactoarele statice de curent continuu ale secvenţei 1) şi 300 (contactoarele statice de curent continuu ale secvenţei 3). Pentru simplificarea cablării plăcilor şi conectoarelor, bornele conexiunile spre conectoarele C1 şi C2 sunt marcate cu U101…U106, respectiv U201…U206, U301…U306, iar bornele conexiunilor dintre plăci (din spatele cutiei) sunt marcate cu I101…I114, respectiv I201…I209, I301…I309. Pentru uşurarea identificării se alocă notaţii specifice funcţionării. Alimentarea cu energie electrică are loc prin intermediul pinilor triplaţi ai conectorului C1: a3b3c3 pentru borna de fază şi a2b2c2 pentru borna de nul. Pe placa 101 este montat filtrul de protecţie la perturbaţiile de înaltă frecvenţă din reţea, FPP, introdus între bornele de alimentare ale conectorului C1 şi primarul P al transformatorului TR101. FPP este realizat din bobina L101 cu miez din ferită, tip oală, cu lamă din aer, conectată în serie cu condensatorul ceramic de tensiune ridicată C107. Pentru legarea la pământ a cutiei metalice, s-au prevăzut bornele albiei ale conectorului C1. Transformatorul TR101 face o separare galvanică între tensiunea de 220 Vca/75 Hz a staţiei, preluată în înfăşurarea primară P şi circuitele proprii, astfel că se obţin, prin cele trei înfăşurări secundare S1, S2 şi S3, următoarele tensiuni: - 120 Vca la S1: ea este notată cu Ax120M la borna 4 pentru că din această tensiune se obţin semnalele negative (Minus) ale secvenţelor pentru sincronizarea depărtată; - 120 Vca la S2: ea este notată cu Ax120P la borna 6, pentru că din această tensiune se obţin semnalele pozitive (Plus) ale secvenţelor pentru sincronizarea depărtată; - 26 Vca la S3: ea este notată cu Ax26 la borna 8; din ea se obţin tensiunile continue necesare funcţionării proprii. La bornele de fază ale celor 4 înfăşurări sunt prevăzute siguranţe fuzibile cilindrice, în tuburi din sticlă, tip E14, de 630 mA. Cele 4 siguranţe se montează tot pe placa 101. Transformatoarele TR102 şi TR103, pentru preluarea tensiunii de linie de la EEC-464, sunt coborâtoare de tensiune: ele primesc alimentare prin partea de mijloc a conectorului C2 şi comandă, fiecare, la o tensiune alternativă de circa 20 Vca, în fiecare placă, circuitele pentru furnizarea tensiunii de sincronizare depărtată, cu polaritatea negativă.

106

Figura 9.3.27 TIS-2: Schema electrică a alimentării cu conexiunile plăcilor şi a conectorilor

107

9.3.3.2 Schema electrică a plăcii 100 În figura 9.3.3 se prezintă şi schema electrică a plăcii 100, ce primeşte energie de la transformatorul TR101. Înfăşurarea secundară S1, prin puntea redresoare PR102 furnizează o tensiune negativă faţă de returul 0VSB al secvenţelor de sincronizare depărtate. Pulsurile negative se filtrează cu C103, R102 şi C104. În continuare tensiunea negativă este distribuită pe două ramuri, prin rezistoarele R105 şi R106, către fiecare contactor static al polarităţii negative; toate aceste rezistoare realizează, parţial, şi protecţia punţii la scurtcircuite pe partea de curent continuu. Cu aceste tensiuni se alimentează plăcile 200 şi 300. Înfăşurarea secundară S2, prin puntea redresoare PR101 furnizează o tensiune pozitivă faţă de returul 0VSD al secvenţelor de sincronizare depărtate. Pulsurile pozitive se filtrează cu C101, R101 şi C102. În continuare, tensiunea pozitivă este distribuită pe două ramuri, prin rezistoarele R103 şi R104, către fiecare contactor static al polarităţii pozitive. Toate aceste rezistoare realizează, parţial, şi protecţia punţii redresoare la scurtcircuite pe partea de curent continuu. Cu aceste tensiuni se alimentează plăcile 200 şi 300. Înfăşurarea secundară S3 furnizează prin puntea redresoare PR103 o tensiune continuă, cu minusul la bara de referinţă (0V) a schemelor proprii şi cu plusul filtrat şi stabilizat necesar comenzilor pentru contactoarele statice de pe plăcile 200 (+12A) şi 300 (+12B). Filtrarea se realizează de condensatorul C105, urmat de bobina pe miez din fier silicios L102; prin rezistenţa înfăşurării, bobina are şi funcţia de balast pentru stabilizarea la +12 Vcc, realizată de dioda stabilizatoare DZ101, ce are în paralel şi condensatorul C106. Toate cele 6 condensatoare de filtrare sunt cu dielectric nepolarizat: se realizează o filtrare fiabilă, stabilă în timp. Pe bara de +12 Vcc se realizează şi controlul existenţei fizice a condensatoarelor cu 4 borne. Cu tensiunea de +12 Vcc se alimentează plăcile 200 şi 300. 9.3.3.3 Schema electrică a plăcii 200 În figura 9.3.4 se prezintă structura schemelor pentru obţinerea semnalelor de sincronizare depărtată ale unei secvenţe; în figură este marcată secvenţa 1, de pe placa 200. În stânga schemei sunt bornele de alimentare din placa 100 şi cele de comandă, primite de la EEC-4-64 prin partea superioară şi de mijloc a conectorului C2, iar în dreapta schemei sunt cele două borne de ieşire, cu care se transferă, pe la partea inferioară a conectorului C2, la +/120V, semnalele electrice ale secvenţei de sincronizare depărtate. Se observă că între bornele de intrare ale tensiunilor de comandă şi cele ale semnalului de ieşire secvenţă, schemele electrice ale contactoarelor statice sunt similare celor de la TIS-4; notaţiile componentelor corespund cu numerotarea pe placă (de sus în jos şi de la stânga la dreapta, privind placa pe faţa cu componente). Pentru prima secvenţă S1, blocurile funcţionale APRE1, ALS1, OSP1, OSM1, CSP1, CSM1, PRT1 şi KOB1 (din figura 9.3.2) sunt prezentate în partea superioară a figurii 9.3.4; sub ele se află elementele pentru obţinerea sincronizării din semnalul de linie (de la Ax220S1): TSGS1, FSA1, KOA1 şi cele ale scurtcircuitării firelor din cablu, OSS1, KOS1 şi CSSL1. Realizarea succesiunii intrării în conducţie a celor trei contactoare statice şi eliminarea posibilităţilor de defectare a lor ca urmare a unor erori în EEC-4-64, sau la montare, se realizează de analizorul logic al secvenţelor ALS1. Acesta este realizat în principal de tranzistoarele T201 şi T202, care, prin intermediul diodelor D201, D202, D203, D204 şi D205 permit funcţionarea la un moment dat a unui singur oscilator, indiferent dacă la intrarea TIS-2 nu se aplică nici un semnal, ori se aplică unul sau amândouă semnale de comandă, corect (în impulsuri succesive şi decalate) sau în regim de defectare (semnale permanente sau ce aparţin unor secvenţe diferite). Oscilatorul propriu-zis din structura contactorului static al polarităţii pozitive din secvenţa S1 a sincronizării depărtate este constituit din tranzistoarele T207 şi T208, în schemă cu reacţie dublă colector-bază şi cu sarcina conectată în colector, prin transformatorul pe miez din ferită TF201 (cu funcţionare identică cu a celui din placa 200 a EEC-4-64). 108

Figura 9.3.28 TIS-2: Schema electrică a oscilatoarelor şi contactoarelor statice pentru secvenţa 1

109

Schema oscilatorului este conectată permanent, prin mediana primarului transformatorului, la +12 Vcc. Minusul sursei se primeşte la cei doi emitori prin colectorul tranzistorului T204, când acesta este adus la saturaţie prin R213, că urmare a intrării în conducţie a tranzistorului T203, ce funcţionează în regim de repetor pe emitor. Pe intervalul de timp în care la borna U202 semnalul +24VS1 este pozitiv şi se depăşeşte pragul impus de dioda stabilizatoare DZ201, prin R203 şi D201 se deschide T203 şi apoi T204, iar oscilaţiile se regăsesc cu amplitudine de circa 10 V la bornele 4-5 ale înfăşurării secundare. Prin PR201 se încarcă C201 cu circa 8 Vcc astfel că se injectează prin R226 un curent de bază pentru T214, suficient de mare pentru intrarea în saturaţie a tranzistorului de la ieşirea schemei (T214 lucrează cu sarcina în emitor). Polaritatea pozitivă se transferă prin D213, ce este în serie cu rezistorul R204, pentru protecţie suplimentară şi limitarea curentului la scurtcircuit în exterior. Impulsul +12GS1 se vizualizează cu dioda LED201 roşie, al cărei curent este limitat de R201. Între colectorul şi emitorul lui T204 este prevăzută dioda D207 care blochează influenţa tensiunii alternative ce apare prin efectul de autotransformator al primarului TF201, către circuitul de intrare. Blocarea oscilatorului are loc pe intervalul de timp în care semnalul +24VS1 este zero, când se blochează tranzistoarele T203 şi T204, ultimul fiind cel care, la rândul lui, blochează tranzistoarele T207 şi T208, care nu mai pot conduce succesiv. Blocarea lui T203 are loc şi la coborârea forţată a potenţialului bazei sale, prin intrarea în conducţie a diodei D202, ce este conectată către 0VS şi 0V prin intrarea în saturaţie a lui T201. T201 este comandat prin R208 de către T213, ce repetă în emitorul său nivelul tensiunii la care se încarcă condensatorul C204, valoare din care se scade pragul dat de dioda stabilizatoare DZ202. C204 se încarcă la rândul său prin puntea PR204, atunci când se primeşte în primarul transformatorului TR103, de la EEC-4-64, tensiunea de linie Ax220S1. Pentru protecţie la defectarea punţii sau a transformatorului TR103, în serie cu înfăşurarea primară este introdus rezistorul R233, care limitează curentul suplimentar, cu scoaterea din funcţie a lui TIS-2, fără a se afecta EEC-4-64. Condensatorul C204 realizează filtrarea componentei alternative şi furnizează curent continuu pentru semnalizarea primirii tensiunii de linie, către LED-ul 204, de culoare verde (circuitul LED-ului realizează şi descărcarea rapidă a lui C204 la sfârşitul celor 8 sinusoide). Odată cu intrarea în conducţie a lui T213 intră în conducţie şi T206, ce este comandat din emitorul T213 prin R216. T206 conduce pe intervalul de timp al conducţiei lui T213 (pe timpul existenţei tensiunii de linie), astfel că se amorsează oscilaţiile pentru contactorul static al polarităţii negative din secvenţa S1. Oscilatorul are structura identică cu cel al polarităţii pozitive: tranzistoarele T209 şi T210 comută succesiv, reacţia este realizată prin R223 şi R219, iar sarcina este preluată prin transformatorul pe ferită TF202. În secundarul acestuia, prin puntea redresoare PR202 se încarcă C202, care prin R227 aduce la saturaţie tranzistorul T215, ce lucrează cu sarcina în colector, astfel că se transmite spre ieşire, prin D212, în serie cu R204, polaritatea negativă. Impulsul -120S1 se vizualizează cu dioda LED202 (verde), al cărei curent este limitat tot de R201. În absenţa oricărei tensiuni de comandă, tranzistoarele T203, T202, T204, T213, T201 şi T206 sunt blocate, astfel că oscilatoarele pentru contactoarele polarităţilor pozitive şi negative sunt blocate; totodată, se blochează şi diodele D202, D203 şi D204, astfel că se deschide D205, care prin R220 aduce la saturaţie tranzistorul T205, care alimentează oscilatorul pentru contactorul static al scurtcircuitării ieşirii. El este format din tranzistoarele T211 şi T212, în schemă identică cu cele anterioare: reacţie prin R224 şi R221, sarcina prin transformatorul pe ferită TF203, astfel că pe timpul oscilării se încarcă cu tensiune pozitivă condensatorul C203. C203 realizează filtrarea pentru comanda permanentă prin R228 a saturării tranzistorului T216, iar pe de altă parte, prin R231 alimentează LED-ul 203, de culoare galbenă, cu care se semnalizează funcţionarea acestui oscilator. Tranzistorul T216 este conectat în serie cu rezistorul R225 pe diagonala de curent continuu a punţii de diode D209, D210, D211, D214, a cărei diagonală de curent alternativ este legată între conductorul de retur (0VSB) şi punctul comun al diodelor D213 şi D212, 110

către ieşirea de linie, astfel că se limitează curenţii la valori nepericuloase joncţiunilor T216. La intrarea în conducţie a tranzistorului T216, scurtcircuitarea conductoarelor cablului se vede sub forma unui contactor static bidirecţional, cu rezistenţa internă de circa 100 Ω. Blocarea oscilatorului format din T211 şi T212 are loc la furnizarea polarităţii pozitive prin punerea la masă a bazei tranzistorului T205 prin D204 şi T202 (ce se deschide simultan cu T207), iar blocarea oscilatorului la furnizarea polarităţii negative are loc prin punerea la masă a bazei tranzistorului T205 prin D203 şi T201 (se deschide o dată cu T206). Pentru creşterea stabilităţii schemelor la variaţiile mari de temperatură, pentru blocarea fermă a tranzistoarelor de comutaţie, acestea au bazele conectate la emitor prin rezistoarele R202, R210, R211, R212, R214, R229, R230 şi R232. Protecţia tranzistoarelor T214, T215 şi T216 faţă de supratensiunile de scurtă durată, ce se induc între conductoarele cablului de semnalizare de către regimurile tranzitorii ale tracţiunii electrice se realizează prin condensatorul C205 (ce face şi o filtrare suplimentară a tensiunii de la ieşire) şi cele două diode stabilizatoare DZ203 şi DZ204, conectate în serie şi opoziţie. 9.3.3.4 Schema electrică a plăcii 300 În figura 9.3.5 se prezintă structura schemelor pentru obţinerea semnalului de sincronizare depărtată ale secvenţei S3 de pe placa 300. Schema de principiu este identică cu a plăcii 200; este modificată numerotarea componentelor (prima cifră este 3 în loc de 2) şi sunt modificate adresele, ce corespund semnalelor specifice secvenţelor respective. Se observă că între fiecare intrare şi ieşire secvenţă, schemele electrice sunt identice.

 Bobine si transformatoare Se face precizarea că toate înfăşurările transformatoarelor sunt realizate cu izolaţie întărită între ele; se menţin toate condiţiile şi tehnologiile de lucru prezentate la EEC-4-64. În figura 9.3.6 se prezintă datele înfăşurărilor bobinelor şi transformatoarelor TIS-2.

 Verificarea funcţionării TIS-2 În condiţiile normale de funcţionare sau montat pe standul de probă, echipat conform figurii 9.3.7, TIS-2 trebuie să realizeze, atunci când este comandat direct de EEC-4-64 prin intermediul impulsurilor de sincronizare +24Sk şi al celor de linie Ax220Sk, furnizarea, în exterior, a celor 2 serii de impulsuri de sincronizare depărtată, dublu polarizate şi separate galvanic de cele de comanda. Pe câte o sarcina rezistivă de 2 kΩ/25 W, conectată la fiecare ieşire, valoarea tensiunii de vârf trebuie să fie cuprinsă între +/-100…130 Vcc, conform figurii 9.3.8. Pe fiecare intrare a sa, TIS-2 absoarbe, pentru comandă: - la 24 Vcc, cel mult 2 mA; - la 220 Vca/75 Hz, cel mult 4 mA. TIS-2 semnalizează optic producerea celor 2 serii de impulsuri: cu LED-uri roşii polaritatea pozitivă şi cu LED-uri verzi polaritatea negativă. TIS-2 mai semnalizează cu LED-uri verzi primirea tensiunii Ax220Sk şi cu LED-uri galbene funcţionarea circuitelor pentru scurtcircuitarea firelor cablului de transmisia informaţiei (momentele de timp ale scurtcircuitării conductoarelor cablului printr-un contactor static bidirecţional, cu rezistenţa internă de circa 100 Ω). Verificarea condiţiilor de mai sus se face cu aplicarea la bornele de alimentare ale TIS-2 a tensiunii de 220 Vca/75 Hz, la bornele de intrare corespunzătoare a impulsurilor +24Sk şi Ax220Sk şi cu determinarea, pe sarcinile nominale specificate, a tensiunilor de ieşire, continue şi cu ambele polarităţi. Determinarea amplitudinilor se face cu voltmetre prevăzute cu integrator şi/sau prin vizualizare pe osciloscop calibrat. Se verifică existenţa celor 2 secvenţe prin control optic cu ajutorul LED-urilor situate pe capacul frontal al cutiei transmiţătorului TIS-2: - LED-uri roşii, în impulsuri lungi, corespunzătoare impulsurilor de sincronizare depărtată, cu polaritate pozitivă; 111

- LED-uri verzi în impulsuri scurte, corespunzătoare impulsurilor de sincronizare depărtată, cu polaritate negativă, cu iluminare în contratimp cu LED-urile roşii; - LED-uri galbene, în impulsuri scurte, corespunzătoare tranziţiilor dintre polarităţile pozitive şi negative. Se verifică durata dintre impulsuri, pe un osciloscop cu memorie cu două sau mai multe spoturi, sau prin cronometrare pe standul de probă, echipat conform figurii 9.3.7.

112

Figura 9.3.29 TIS-2: Schema electrică a oscilatoarelor şi contactoarelor statice pentru secvenţa 3

113

Figura 9.3.30 TIS-2: Transformatoare şi bobine: datele înfăşurărilor

114

Figura 9.3.31 TIS-2: Schema electrică pentru verificarea transmiţătorului de impulsuri

115

Figura 9.3.32 TIS-2: Principalele forme de undă ale semnalelor electrice de curent continuu şi de curent alternativ

116

 Planul de cablare al TIS-2 Conexiunile electrice între plăci şi conectoare se realizează cu menţinerea condiţiilor şi tehnologiei de la EEC-4-64. CONECTOR C1 - alimentare LOC SEMNIFICAȚIE ADRESA CULOARE OBSERVAȚII a1b1c1 MASA negru a2b2c2 0x220V, 75 Hz 101-U101 alb a3b3c3 Ax220V, 75 Hz 101-U102 galben a4b4c4 liber a5b5c5 liber a6b6c6 liber a7b7c7 liber a8b8c8 liber a9b9c9 liber a0b0c0 liber CONECTOR C2 - intrări de comandă şi ieşiri secvenţe LOC SEMNIFICAȚIE ADRESA CULOARE OBSERVAȚII a1b1c1 0VSB 200-U204 verde 2 fire 0VSB 300-U304 verde a2b2c2 +/-120S3(4)B 300-U301 roşu a3b3c3 +/-120S1(2)B 200-U201 roşu a4b4c4 liber a5b5c5 0x220G 200-U205 albastru 2 fire 0x220G 300-U305 albastru a6b6c6 Ax220S3(4) 300-U306 negru a7b7c7 Ax220S1(2) 200-U206 negru a8b8c8 0VS 200-U203 violet 2 fire 0VS 300-11303 violet a9b9c9 +24S3(4) 300-U302 portocaliu a0b0c0 +24S1(2) 200-U202 portocaliu PLACA 100 - redresare şi filtrare pentru alimentare LOC SEMNIFICAȚIE ADRESA CULOARE OBSERVAȚII U101 Ax120P 101-U105 alb U102 0x120P 101-U106 alb U103 Ax120M 101-U107 gri U104 0x120M 101-U108 gri U105 Ax26V 101-U103 vernil U106 0x26V 101 –U104 vernil U107 +26V 102-1 roşu U108 +12V 102-2 maro U109 0V 102-4 negru I101 +120VA 200-I201 roşu I102 +120VB 300-I301 roşu I103 liber I104 liber I105 0VSBA 200-I204 verde I106 0VSBB 300-I304 verde I107 liber I108 liber I109 -120VA 200-I203 alb I110 -120VB 300-I303 alb I111 +12VA 200-I202 roz I112 +12VB 300-I302 roz I113 0VA 200-I207 albastru I114 0VB 300-I307 albastru 117

LOC U101 U102 U103 U104 U105 U106 U107 U108 I101 I102 I103 I104 I105 I106 I107 I108 LOC 1 2 3 4 LOC 1 2 3 4 5 6 7 8 LOC U201 U202 U203 U204 U205 U206 I201 I202 I203 I204 I205 I206 I207 I208 I209 LOC U301 U302 U303 U304 U305

PLACA 101 - borne transformator + filtrul de reţea + siguranţe SEMNIFICAȚIE ADRESA CULOARE OBSERVAȚII 0x220V/75 Hz C1-a2b2c2 alb Ax220V/75 Hz C1-a3b3c3 galben Ax26V 100-U105 vernil 0x26V 100-U106 vernil Ax120P 100-U101 alb 0x120P 100-U102 alb Ax120M 100-U103 gri 0x120M 100-U104 gri 0x220 TR101-t2 alb Ax220 TR101-t1 alb Ax26V TR101-t8 gri 0x26V TR101-t7 gri Ax120P TR101-t6 roz 0x120P TR101-t5 roz Ax120M TR101-t4 galben 0x120M TR101-t3 galben PLACA 102 – borne bobina filtru + dioda Zener cu radiator SEMNIFICAȚIE ADRESA CULOARE OBSERVAȚII +26V L102-1 100-U107 roşu + 12V L102-2 100-U108 maro 2 fire + 12V 102-3 maro +12V DZ101-catod 102-2 maro 0V DZ101-anod 100-UI09 negru PLACA 103 -borne transformatoare de impuls SEMNIFICAȚIE ADRESA CULOARE OBSERVAȚII Ax220S3(4) 300-I309 negru TR102-t1 0x220G 300-I308 negru TR102-t2 Ax20S3(4) 300-I305 alb TR102-t3 0x20S 300-I306 alb TR102-t4 Ax220S1(2) 200-I209 negru TR103-t1 0x220G 200-I208 negru TR103-t2 Ax20S1(2) 200-I205 alb TR103-13 0x20S 200-I206 alb TR103-t4 PLACA 200 - contactoare statice pentru secvenţa S1 sau S2 SEMNIFICAȚIE ADRESA CULOARE OBSERVAȚII +/-120S1(2)B C2-a3b3c3 roşu +24VS1(2) C2-a0b0c0 portocaliu 0VS C2-a8b8c8 violet 0VSB C2-a1b1c1 verde 0x220G C2-a5b5c5 albastru Ax220S1(3) C2-a7b7c7 negru +120VA 100-I101 roşu +12 VA 100-I111 roz -120VA 100-I109 alb 0VSBA 100-I105 verde Ax20S1(2) 103-7 alb Ax20S 103-8 alb 0VA 100-I113 albastru 0x220G 103-6 negru Ax220S1(2) 103-5 negru PLACA 300 - contactoare statice pentru secvenţa S3 sau S4 SEMNIFICAȚIE ADRESA CULOARE OBSERVAȚII +/-120S3(4) C2-a2b2c2 roşu +24VS3(4) C2-a9b9c9 portocaliu 0VS C2-a8b8c8 violet 0VSB C2-a1b1c1 verde 0x220G C2-a5b5c5 albastru 118

U306 I301 I302 I303 I304 I305 I306 I307 I308 I309

Ax220S3(4) +120VB +12VB -120VB 0VSBB Ax20S3(4) 0x20S 0VB 0x220G Ax220S3(4)

C2-a6b6c6 100-I102 100-I112 100-I110 100-I106 103-3 103-4 100-I114 103-2 103-1

negru roşu roz alb verde alb alb albastru negru negru

 Componentele electrice si electronice ale TIS-2 Componentele plăcii 101 - Siguranţe fuzibile S101, S102, S103, S104 = tabulare din sticlă, 630 mA - Condensatoare. C107 = 2,2 nF/1000 Vcc, 20%, CAX 1211, ICEP - Bobine L101 = LF43, miez oală din ferită; Ø 23x17 cu întrefier, AFERRO + ISAF - Cose duble cu capse de 3 mm U101, U102, U103, U104, U105, U106, U107, U108 I101, I102, I103, I104, I105, I106, I107, I108 Componentele plăcii 102 - Bobine L102 = LF42, miez din tole din fier cu întrefier, ISAF - Diode stabilizatoare DZ101 = 10DZ12, montată pe radiator, IPRS - Cose duble cu capse de 3 mm 1, 2, 3, 4 Componentele plăcii 103 - Cose duble, cu capse de 3 mm 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8 În figura 9.3.9 se prezintă amplasarea componentelor pe plăcile 101, 102 şi 103 ale TIS-2.

119

Figura 9.3.33 TIS-2: Amplasarea componentelor pe plăcile 101, 102 şi 103

120

Componentele plăcii 100 - Punţi redresoare PR101, PR102 = 1PM 6 sau 1PM 8, IPRS PR103 = 1PM 1, IPRS - Rezistoare R101, R102 = 22 Ω /9 W, 10%, RBC 1009, ICEP R103, R104, R105, R106, = 47 Ω /9 W, 10%, RBC 1009, ICEP - Condensatoare C101, C102, C103, C104 = 2,2 μF/250 Vcc, 10%, PMP 0308, 2 sau 4 terminale, ICEP C105 - 10 μF/100 Vcc, 10%, PMP 0309, 4 terminale, ICEP C106 = 20 μF/100 Vcc, 10%, PMP 0309, 4 terminale, ICEP În figura 9.3.10 se prezintă amplasarea componentelor pe placa 100 a transmiţătorului TIS-2. Componentele plăcii 200 - Tranzistoare T201, T202, T203, T204, T205, T206, T207, T208, T209, T210, T211, T212, T213 = BC 107 sau BC 174, IPRS T214, T215, T216 = BU 932, IPRS; montate prin distanţieri 7x7mm, cu şurub, şaibă elastică şi piuliţă M3. - Punţi redresoare PR201, PR202, PR203, PR204 = 1PM 1, IPRS - Diode semiconductoare D201, D202, D203, D204, D205, D206, D207, D208 = 1N 4001, IPRS D209, D210, D211, D212, D213, D214= 1N 4007, IPRS - Diode stabilizatoare DZ201, DZ202 = PL 9V1Z, IPRS DZ203, DZ204 = PL 200Z, IPRS - Diode luminiscente LED201 = MDE 1128R, ICCE LED202, LED204 = MDE 1128V, ICCE LED203 = MDE1128G, IPRS - Rezistoare R201 = 47 kΩ /l W, 5% RPM 3100, ICEP R202, R203, R206, R208, R210, R211, R215, R217 = 33 kΩ, 5%, RPM 3050, ICEP R204 = 47 Ω /9W, 10%, RBC 1009, ICEP R205, R206, R207, R209, R213, R214, R216, R218, R219, R220, R221, R222, R223, R224 = 12 kΩ, 5%, RPM 3050, ICEP R212 = 100 kΩ, 5%, RPM 3050, ICEP R225 = 47 Ω/5 W, REC 1005, ICEP R226, R227, R228 = 180 Ω, 5% RPM 3050, ICEP R229, R230, R232 = 1,2 kΩ, 5% RPM 3050, ICEP R231 = 2,2 kΩ, 5%, RPM 3050, ICEP R233 = 3,3 kΩ/1 W, 5%, RPM 3100, ICEP - Condensatoare C201, C202, C203 = 470 nF/50 Vcc, 10%, MZ 3206, ICEP C204 =1,5 μF/100V, PMP 0306, 4 terminale, ICEP C205 =470 nF/500 Vcc, 10%, PMP 0308, ICEP - Transformatoare pentru oscilatoare şi separare galvanică TF201, TF202, TF203 - TF44, miez oală din ferită Ø 23x17, iară întrefier, AFERRO + ISAF În figura 9.3.11 se prezintă amplasarea componentelor pe placa 200 a transmiţătorului TIS-2.

121

Figura 9.3.34 TIS-2: Amplasarea componentelor pe placa 100

122

Figura 9.3.35 TIS-2: Amplasarea componentelor pe placa 200

123

Componentele plăcii 300 - Tranzistoare T301, T302, T303, T304, T305, T306, T307, T308, T309, T310, T311, T312, T313, = BC107 sau BC 174, IPRS T314, T315, T316 = BU 932, IPRS - Punţi redresoare PR301, PR302, PR303, PR304 = 1PM 1, IPRS - Diode semiconductoare D301, D302, D303, D304, D305, D306, D307, D308 = 1N 4001, IPRS D309, D310, D311, D312, D313, D314 = 1N 4007, IPRS - Diode stabilizatoare DZ301, DZ302 = PL 9V1Z, IPRS DZ303, DZ304 = PL 200Z, IPRS - Diode luminiscente LED301 = MDE 1128R, ICCE LED302, LED304 = MDE 1128V, ICCE LED303 = MDE1128G, IPRS - Rezistoare R301 = 47 kΩ/1 W, 5% RPM 3100, ICEP R302, R303, R306, R308, R310, R311, R315, R317 = 33 kΩ, 5%, RPM 3050, ICEP R304 = 47 Ω /9 W, 10%, RBC 1009, ICEP R305, R306, R307, R309, R313, R314, R316, R318, R319, R320, R321, R322, R323, R324 = 12 kΩ, 5%, RPM 3050, ICEP R312 = 100 kΩ, 5%, RPM 3050, ICEP R325 = 47 Ω /5 W, RBC 1005, ICEP R326, R327, R328 = 180 Ω, 5% RPM 3050, ICEP R329, R330, R332 = 1,2 kΩ, 5% RPM 3050, ICEP R331 = 2,2 kΩ, 5%, RPM 3050, ICEP R333 = 3,3 kΩ /l W, 5% RPM 3100, ICEP - Condensatoare C301, C302, C303 = 470 nF/50 Vcc, 10%, MZ 3206, ICEP C304 =1,5 μF/100V, PMP 0306, 4 terminale, ICEP C305 =470 nF/500 Vcc, 10%, PMP 0308, ICEP - Transformatoare pentru oscilatoare şi separare galvanică TF301, TF302, TF303 = TF44, miez oală din ferită Ø 23x17, fără întrefier, AFERRO + ISAF În figura 9.3.12 se prezintă amplasarea componentelor pe placa 300 a transmiţătorului TIS-2

124

Figura 9.3.36 TIS-2: Amplasarea componentelor pe placa 300

125

9.4 Blocul decodificator electronic fişă BDEF-4  Generalităţi Blocul decodificator electronic fişă BDEF-4 decodifică şi validează recepţia din cale. BDEF-4 asigură, în condiţii normale de funcţionare, starea excitat (atras), respectiv dezexcitat (căzut) a releului de cale: C sau Si, tip NF1-2000, la recepţionarea corectă, peste pragul prestabilit, respectiv la nerecepţionarea semnalelor electrice de curent alternativ dintre cele două şine ale căii, prin intermediul contactului comutator al releului de prag în impulsuri CI sau SiI, astfel: - în urma eliberării secţiunii izolate, tensiunea furnizată înfăşurării releului C sau Si trebuie să depăşească valoarea de acţionare (10 Vcc), numai după recepţionarea din cale a unei succesiuni de 2…4 impulsuri proprii, corespunzător unei temporizări la atragere a releului de cale C sau Si, de 2…4 s; - în situaţia liniei libere, tensiunea continuă (medie), ce se măsoară la bornele releului C sau Si are valori pulsante cuprinse între 10…16 Vcc. Pe intervalul de timp al unui cod, valoarea de vârf a tensiunii, determinată cu integrator, trebuie să fie, conform figurii 6.4: pentru polaritatea pozitivă, sub +20 Vcc la începutul lui Tb; pentru polaritatea negativă, ia valori cuprinse între (-0,5...-l,5) Vcc. Releul de cale C sau Si se dezexcită după pierderea unui impuls din linie, într-un timp de revenire mai mic de două secunde: - în urma ocupării secţiunii izolate; - ca urmare a pierderii condiţiilor de transfer a semnalelor electrice de curent alternativ prin şinele secţiunii izolate respective; - la dispariţia impulsurilor de sincronizare proprii, datorită unei defecţiuni oarecare; - la scurtcircuitarea contactului comutator CI sau SiI. În diferite situaţii de recepţionare a unor semnale din cale, ce conduc la comutarea releului de prag în impulsuri CI, variaţia tensiunii la bornele releului de cale C este conform graficelor din figura 6.4, pe care se pot observa în partea superioară şi tensiunile de linie şi cele de sincronizare ale secvenţei S1 (considerată referinţă). Blocul BDEF-4 realizează şi semnalizarea optica a: - primirii tensiunii de sincronizare; - comutaţiei contactelor releului CI sau SiI; - existenţei curentului de atragere în înfăşurarea releului de cale C sau Si. Blocul BDEF-4 se alimentează direct de la tensiunea alternativă de 220 Vca/75 Hz, dată de invertoarele statice din staţia CED sau din cablul de alimentare cu 220 Vca/75 Hz al BLA. În staţii, pentru fiecare recepţie, BDEF-4 primeşte: - informaţia pentru acceptarea recepţiei, sub forma tensiunii de sincronizare, în impulsuri pozitive de +24 Vcc, direct de la emiţătorul electronic de cod EEC-4-64; - comanda pentru declanşarea decodificării, prin contactul comutator al releului de prag în impuls, CI sau SiI, (tip IMVŞ-110, IVG sau alt tip echivalent, cu contact comutator rapid), ce confirmă recepţia peste pragul prestabilit, în impulsuri, a tensiunii de la capătul releu al circuitului de cale controlat. Pentru controlul unor ramificaţii ale secţiunilor izolate cu 2, 3 sau 4 macazuri, se pot înseria pentru control, contactele de la două, trei sau patru relee de prag în impuls, numai de tip IMVŞ-110 (ce nu se pot suda cu energia din curentul ce încarcă condensatoarele). Pentru controlul secţiunilor izolate depărtate, de la ramificaţii sau din linia curentă, când releul CI şi blocul BDEF-4 sunt montate în dulapurile cu aparataj de pe teren sau în cabine tehnice, tensiunea de sincronizare se primeşte prin intermediul echipamentului specific de transmitere alocat în acest sens (TIS-2 sau TIS-4), cu adaptarea tensiunii şi separare galvanică între circuitele de staţie şi cele din exteriorul sălii de relee, prin FPS-4R şi CSA-4R sau BP-4R. În toate cazurile, BDEF-4 furnizează, când condiţiile de recepţie sunt îndeplinite, o tensiune continuă, uşor variabilă, cu valoarea medie cuprinsă între 12 şi 15 Vcc, către releul de control al circuitului de cale, C sau Si, tip NF 1-2000, conectat izolat galvanic de alte scheme ale instalaţiei, 126

printr-o singură înfăşurare în circuit. Prin această conectare, se reduce temporizarea proprie a releului NF1-2000, ce se alimentează prin punte de diode, de la 0,4 s la 0,2 s. Releul de cale C se atrage şi se menţine atras numai dacă după eliberarea secţiunii izolate respective se recepţionează din cale o succesiune de impulsuri proprii, controlate atât prin contactul de lucru cât şi prin cel de repaus al releului CI, dacă nu sunt sudate contacte CI şi dacă se primesc corespunzător impulsurile pentru sincronizare. Releul C se dezexcită la pierderea recepţionării impulsurilor din cale, la întreruperea sau scurtcircuitarea circuitelor canalului de sincronizare şi la defectarea BDEF-4. Blocul BDEF-4 este construit într-o carcasă metalică de tablă profilată sau din material plastic greu inflamabil. El se interconectează în instalaţie prin intermediul unei prize fişă din bachelită, la care poziţia contactelor-cuţit este compatibilă cu actualele prize pentru releele de mic gabarit. Pentru a nu se crea incompatibilităţi la introducerea greşită în altă priză, se utilizează o placă-cod cu ştifturi, amplasată în partea inferioară a şasiului; principalele dimensiuni se prezintă în figura 9.4.1. Pe suprafaţă frontală este prevăzut un mâner de transport, cu care se face şi prinderea modulului în priză, prin înşurubare; prin carcasa din material plastic transparent sau prin orificiile practicate în carcasa metalică, se furnizează, cu ajutorul a 4 LED-uri, semnalizări optice asupra funcţionării. Constructiv, BDEF-4 are structura internă prezentată în figura 9.4.1 (privit din faţă, în poziţia de lucru şi cu carcasă de protecţie din material plastic transparent). Diferitele componente electronice sunt montate, prin lipire cu cositor, pe două plăci cu cablaj imprimat, plăci identificate prin numerele 100 şi 200, iar transformatorul de alimentare TA este prins pe şasiul metalic 300, care, la rândul său, este fixat pe placa suport fişă, din bachelită, ce conţine şi contactele cuţit pentru interconectare în priza de mic gabarit. În partea superioară a plăcilor este introdus un arbore de cablaj din conductoare liţate, izolate şi cusute sub formă de pieptene, pentru conectarea internă la priza contactelor cuţit. Pentru identificare rapidă a componentelor, acestea au fost numerotate cu trei cifre, din care prima (a sutelor) - este a plăcii, iar următoarele două (zeci şi unităţi) corespund, de regulă, numărului de ordine al poziţionării pe placă, de la stânga la dreapta şi de sus în jos, pentru faţă plantată. Fac excepţie de la această regulă contactele cuţit ale plăcii 300, unde s-a menţinut numerotarea consacrată pentru rândurile de sus şi de la mijloc de la contactele releelor fişă. În figura 9.4.1 se prezintă numerotarea şi semnificaţia celor 8 contacte cuţit utilizate la conectarea în instalaţie

127

Figura 9.4.37 BDEF-4: Aspect, dimensiuni, alocarea bornelor şi tensiunile la contactele cuţit ale prizei de contacte

128

 Schema bloc Blocul decodificator electronic fişă tip BDEF-4 are schema bloc prezentată în figura 9.4.2. În această schemă, semnificaţiile notaţiilor blocurilor funcţionale sunt următoarele: TA - transformatorul de alimentare şi separare galvanică a circuitelor proprii; LCP - circuite de limitare a curentului în înfăşurarea primară a TA, pentru protecţia la orice scurtcircuit aleator ce poate apare prin defectarea intempestivă a unor componente din interiorul decodificatorului. LCP îndeplineşte şi funcţia de balast tip serie, cu funcţionare reactivă, fără disipare de putere activă, pentru stabilizatorul de tensiune încorporat în blocul BDEF-4; RDA1 - redresor dublă alternanţă, pentru obţinerea tensiunii continue necesare circuitelor de amplificare; RSDA - redresor şi stabilizator dublă alternanţă, necesar obţinerii tensiunii pentru circuitele pompei de sarcini şi a celor de temporizare dinamică; FC1, FC2 - filtre capacitive necesare funcţionării circuitelor electronice; prin modul de conectare, ele furnizează permanent tensiune medie pozitivă şi cu amplitudine uşor variabilă, faţă de bara de referinţă a tensiunii echipamentului (0 V); FCS - filtrul capacitiv pentru tensiunea de sincronizare, pentru creşterea stabilităţii decodificării în condiţii de perturbaţii; PSKR - pompa de sarcini electrice a controlului recepţiei; ea lucrează prin intermediul contactului comutator al releului CI şi este comandată în impuls cu tensiunea de sincronizare. Prin circuitele de coincidenţă cu funcţionare sigură la defectare pe care le conţine, se materializează funcţiile necesare lucrului în condiţii de siguranţă şi stabilitate pentru controlul secvenţei şi compensarea timpului necesar transferului semnalelor prin toate echipamentele de control ale secţiunii izolate; KO1, KO2, KO3, KO4 - elemente pentru controlul optic al funcţionării diferitelor circuite în ansamblul schemei electronice a BDEF-4. Ele permit o depistare şi o localizare rapidă în cazul unor deranjamente; semnificaţia semnalizărilor este: - KO1 - cu LED1, roşu (fig. 9.4.1), în impulsuri lungi, de intensitate constantă, pentru afişarea primirii tensiunii de sincronizare proprii; - KO2 - cu LED3, verde, în impulsuri scurte, în opoziţie cu cele ale lui KO1, pentru afişarea recepţionării unui impuls din cale, cu nivel peste tensiunea de atragere a releului CI, când contactul acestuia are poziţia de lucru în intervalul de timp admis; - KO3 - cu LED2, roşu, în impulsuri lungi de luminozitate uşor variabilă, sincrone cu cele ale lui LED1, atunci când, în urma recepţionării impulsurilor proprii, urmează pauza în care contactul releului CI este stabilit pe poziţia de repaus; - KO4 - cu LED4, verde, în impulsuri lungi de luminozitate variabilă, direct proporţională cu valoarea curentului din înfăşurarea releului de cale C, indicând starea atrasă a acestuia la recepţionarea corectă a impulsurilor proprii din cale; impulsurile verzi sunt sincrone cu cele ale LED-ului 1. CASN - condensator pentru acumularea de sarcini electrice negative, conectat la ieşirea din circuitul de pompare a sarcinii; dacă toate condiţiile de funcţionare sunt îndeplinite şi toate componentele sunt valide, la bornele de ieşire ale condensatorului se furnizează o tensiune negativă faţă de bara de referinţă 0 V; OL - oscilator local, realizat pe schema unui multivibrator, ce are funcţionare la tensiuni mari, frecvenţă stabilă şi funcţionare numai la alimentare cu polaritate negativă faţă de bara de referinţă 0 V; CTD1, CTD2 - circuite de temporizare dinamică, introduse pentru temporizarea (întârzierea) pe durata recepţionării din cale a oricărui impuls singular (propriu sau perturbator) a transferului oscilaţiilor generate de multivibrator, ca urmare a acumulării de sarcini negative în CASN; IP1, IP2 - circuite de inversare a semnului polarităţii iniţiale a semnalului electric generat de multivibrator; 129

ACSE - amplificator în contratimp cu sarcina în emitor, ce realizează adaptarea între rezistenţa releului de cale C (conectat prin bobina de 1.000 Ω) şi circuitele electronice proprii; TF - transformator pe ferită tip oală, ce realizează separarea galvanică şi adaptarea circuitelor de ieşire de cele interioare; RDA2 - redresor dublă alternanţă la frecvenţă ridicată, realizat cu diode de comutaţie; FC3 - filtru capacitiv pentru atenuarea componentei pulsatorii ce se furnizează releului de cale C; FC3 realizează, pentru regimul de comutaţie al tranzistoarelor din ACSE, şi compensarea inductanţei releului de cale C.

 Schemele electrice ale BDEF-4 9.4.3.1 Schema electrică a prelucrării informaţiei din cale În figura 9.4.3 se prezintă, în partea de sus, formele de undă ale tensiunilor specifice circuitelor de cale alimentate în secvenţa S1, în condiţiile normale şi extreme ale mediului înconjurător, ce modifică substanţial propagarea celor 8 sinusoide prin cale. Această schimbare trebuie să fie acceptată după recepţie de decodificator, fără a se ajunge la un răspuns fals, ca urmare a unei recepţii în altă secvenţă. în partea de jos se prezintă unele din circuitele pompei de sarcini, interconectarea blocurilor funcţionale între ele, precum şi conectarea sincronizării, a contactului comutator CI şi a înfăşurării 4-2 a releului de cale C. În ipoteza de lucru că echipamentul de linie de la emisie nu produce nici o defazare, tensiunea de la capătul emisie are practic aceeaşi formă de undă cu cea de la ieşirea de linie a lui EEC-4-64, repetată, la o putere mai mare, de contactorul static CS (care, în realitate, de foarte multe ori, prelungeşte cu 1…2 sinusoide tensiunea de la ieşire, faţă de cea de la intrare). Ca urmare a caracteristicii preponderent inductive a circuitului de cale şi în special din cauza regimurilor tranzitorii ale filtrului de cale de tip B, ansamblul celor 8 sinusoide iniţiale, când se aplică la bornele releului de prag în impulsuri CI este distorsionat, cu deformări accentuate, atât la începutul trenului de impulsuri, cât şi (mai accentuat) la sfârşitul lui. Acest lucru se recepţionează la nivelul pragului de comutare, sub forma unor decalări a schimbării stării contactelor releului de prag CI, care, în toate situaţiile, nu trebuie să iasă, cu contactul de lucru stabilit, din fereastra fixată iniţial în impulsurile de sincronizare furnizate de EEC-4-64 (ce sunt reprezentate în graficul +24VS1). Pompa de sarcini PSKR şi circuitele anexe realizează controlul recepţiei şi furnizează optic o serie de informaţii asupra funcţionării, prin care semnalizează regimurile de lucru, ce duc, atunci când toate condiţiile de nivel al recepţiei şi de încadrare în fereastra de timp sunt acceptate, la încărcarea cu sarcini electrice negative faţă de masă a condensatorului C202. Prin LED 101, roşu, se semnalizează permanent, prin impuls lung, de luminozitate constantă, primirea de la EEC-4-64 a tensiunii +24S1, în impulsuri pentru sincronizare pe secvenţă. Această tensiune este filtrată suplimentar cu R101, D104, C102 (condensator cu 4 terminale) şi aplicată prin R105 în baza tranzistorului T101, ce are permanent un regim de comutaţie: saturat/blocat. Elementele filtrului realizează şi o uşoară decalare a comutării lui T101, pentru urmărirea comutării armăturii şi stabilirea contactelor de lucru şi repaus din releul de prag în impulsuri CI. T101 este alimentat în colector de la bara de +80 Vcc prin rezistorul bobinat R104; atunci când nu se acceptă pentru decodificare recepţia din cale, T101 este saturat şi străbătut de un curent continuu de circa 15 mA. La blocarea lui T101 se acceptă recepţia, prin înserierea lui R104 cu condensatorul C101, ce se încarcă cu sarcini pozitive pe armătura din dreapta, prin D101, R103, LED103 (verde, ce semnalizează apariţia unei recepţii proprii) numai dacă sunt stabilite contactele de lucru 33-13 ale releului CI, pe cele 106 ms ale duratei medii a impulsului de linie. În acest circuit condensatorul C101 se încarcă, faţă de bara de 0 V, cu +60...70 Vcc, condiţionat de constanta de timp a încărcării, ce este fixată la circa 40 ms, pentru verificarea timpului în care este stabilit contactul de lucru 13-33. Valoarea curentului continuu din contact este sub 15 mA, iar creşterea rezistenţei contactului cu mult peste valoarea maximă normată (chiar de zeci de ori) nu influenţează încărcarea condensatorului 130

C101. Tensiunea aplicată contactului este suficient de ridicată (iniţial, 80 V), astfel că un eventual strat de oxid, neconductor, este străpuns, iar uzura contactului este foarte mică. La funcţionarea normală a schemei de recepţie, la sfârşitul impulsului de linie se desfac contactele 13-33 şi se stabilesc contactele de repaus 33-53 CI, care pregătesc descărcarea condensatorului C101. Descărcarea începe numai după apariţia frontului pozitiv al tensiunii de sincronizare, când intră în saturaţie T101. Sarcinile pozitive ale armăturii C101 trec prin colector-emitor T101 (saturat), iar condensatorul C202 se încarcă iniţial tot cu un curent de 15 mA, prin D202, contactul de repaus 53-33 CI, LED 102 roşu (ce semnalizează cu intensitate luminoasă uşor variabilă şi sincron cu LED 101) şi rezistorul R102, ce fixează constanta de timp a descărcării şi valoarea maximă a curentului din circuit. La bornele de ieşire ale condensatorului C202 (ce are 4 terminale), tensiunea este negativă faţă de masă, cu variaţii ale amplitudinii între -20…-40 Vcc. Această tensiune se preia ulterior de către oscilatorul local OL. T101, contactul comutator CI, C101, C202 şi elementele de conectare dintre ele realizează împreună circuitul de coincidenţă cu funcţionare sigură la defectare, atât în ceea ce priveşte componentele, cât şi propagarea şi recepţia corespunzătoare a tensiunilor din linie; tensiunea negativă de la ieşirea lui C202 scade rapid la zero, la orice situaţie în afara celor admise pentru validarea funcţionării. Dacă impulsul sosit din linie este mai lung de 200 ms şi contactul de lucru rămâne stabilit şi la saturarea lui T101, (situaţie ce se regăseşte şi la apariţia a două secvenţe proprii, ca urmare a străpungerii joantelor izolante) energia din C101 se disipă rapid pe rezistorul R102 (în circa 100 ms, timp în care LED 102 semnalizează intens şi scurt, descărcarea lui C101, iar C202 rămâne descărcat. Dacă contactele de lucru sau de repaus se sudează, independent sau împreună, potenţialul transmis către dioda D202 este tot timpul cel al masei (0 V) şi nu se pot acumula sarcini negative pe armătura izolată de masa condensatorului C202. Dacă în timpul funcţionării: - tranzistorul T101 se defectează prin scurtcircuitare, tensiunea între emitorul şi colectorul său devine practic zero şi condensatorul C101 nu se mai poate încărca; - tranzistorul T101 se defectează prin întrerupere, tensiunea de pe condensatorul C101 nu mai poate să încarce condensatorul C202; - se întrerup contactele CI sau se întrerup firele de conexiune de la prizele de contacte: 13, 33, 53 de la CI sau 72, 32, 31 de la BDEF-4, nu mai apare tensiune pe condensatorul C101 şi nu mai poate să încarce condensatorul C202. Dacă se produce o defectare a lui EEC-4-64, în care tensiunea de sincronizare devine permanentă, se aduce T101 în saturaţie şi C101 se descarcă imediat dacă era încărcat şi nu se mai poate încarcă ulterior. Dacă defectarea emiţătorului se produce prin dispariţia tensiunii de sincronizare, T101 rămâne permanent blocat şi nu se mai poate realiza transferul de sarcini de la C101 către C202; în amândouă cazurile, releul de cale C se dezexcită. Aceste defecte se observă şi optic, prin modificarea pulsurilor de lumină ale LED-ului 101, în semnalizare permanentă în prima situaţie şi fără semnalizare în al doilea caz. Tensiunea negativă a condensatorului C202 (singura cu această polaritate faţă de bara de 0 V din tot decodificatorul) alimentează oscilatorul local OL, realizat pe schema unui multivibrator (MV), cu două tranzistoare PNP. Tensiunea negativă este suficient de mare pentru acţionarea elementelor ulterioare ale schemei, dacă are loc stabilirea contactelor de lucru 13-33 CI pe orice durată de timp care corespunde tuturor situaţiilor de propagare, ce se încadrează între limita superioară (recepţie pe o durată de 15 sinusoide) şi limita inferioară (recepţie corespunzătoare unei succesiuni de numai 5 sinusoide).

131

Figura 9.4.38 BDEF-4: Schema bloc

132

Figura 9.4.39 BDEF-4: Principalele forme de undă ale semnalelor utile şi circuitele pentru prelucrarea informaţiei din cale

133

9.4.3.2 Schema electrică generală Blocul decodificator electronic fişă tip BDEF-4 are schema electrică generală prezentată în figura 9.4.4. Alimentarea primarului transformatorului de alimentare din reţea TA = TR301 are loc prin condensatorul C104 şi rezistorul R108, prin care se reduce tensiunea în primar la circa 150 Vca. Prin efectul reactanţei lui C104 se realizează limitarea curentului din circuit la o valoare nepericuloasă înfăşurării, pentru orice situaţie de scurtcircuit a unei componente din decodificator. La preluarea tensiunii de alimentare la bornele lui C104, toate tensiunile din transformator se reduc mult, astfel că funcţionarea circuitelor din schema electronică se anulează şi releul de cale C se dezexcită imediat. În cazul unui scurtcircuit pe condensatorul C104, are loc creşterea curentului la o valoare ce depăşeşte puterea disipată în rezistorul R108, astfel că acesta se defectează prin întrerupere şi dispare curentul în înfăşurarea primară P a transformatorului TR301. Ca urmare a acestui mod de conectare, în care bobina P a transformatorului, condensatorul C104 şi rezistorul R108 formează şi un circuit oscilant serie neacordat, care în stare validă transferă o anumită putere, la care corespunde, prin valoarea rezistenţei reflectate, un anumit factor de calitate. La orice scurtcircuit intern, ce se reflectă şi în primar, ca urmare a scăderii factorului de calitate al circuitului serie, tensiunile pe toate înfăşurările transformatorului scad semnificativ, iar releul de cale C se dezexcită, astfel că se semnalizează imediat defecţiunea de componentă apărută. Orice altă avarie singulară a circuitului de alimentare conduce la scoaterea montajului din funcţiune în mod nepericulos, semnalizată prin dezexcitarea releului de cale C. Totodată, pentru că orice solicitare suplimentară de putere activă este limitată prin preluarea reactivă a sarcinii, este posibilă eliminarea din circuite a siguranţelor fuzibile pentru protecţia la scurtcircuit. La funcţionarea normală, înfăşurarea secundară S1 furnizează o tensiune de circa 80 Vca, ce se redresează cu puntea formată din diodele D102 şi D103 pentru polaritatea negativă şi cu diodele stabilizatoare DZ101 şi DZ102 de 82 V (conectate pentru conducţie în sens direct) pentru polaritatea pozitivă. La ieşirea din redresor se obţine o tensiune medie de circa +80 Vcc, pentru o variaţie a tensiunii de alimentare de la 150 Vca până la 250 Vca. Diferenţa de tensiune se preia înaintea înfăşurării primare, pe C104, reactiv, iar prin stabilizarea barei de +80 Vcc (de DZ101 şi DZ102, polarizate invers), se stabilizează şi bara de +12 Vcc. Cu un consum redus de energie electrică, blocul BDEF-4 solicită o putere aparentă mai mică de 6 VA, indiferent de regimul de lucru (secţiunea izolată liberă sau ocupată, când releul de cale C este atras sau căzut) şi realizează totodată şi o mare stabilitate în funcţionarea schemei de decodificare, la variaţiile tensiunii sursei de alimentare. Bara de +80 Vcc se filtrează parţial cu condensatorul C103, după care se conectează elementele pompei de sarcini ale circuitului de coincidenţă cu funcţionare sigură la defectare, realizat cu tranzistorul T101 şi circuitele pentru temporizarea dinamică, ale tranzistoarelor T204 şi T205. Dacă are loc întreruperea uneia din diodele stabilizatoare, ea nu mai conduce alternanţa pozitivă respectivă, astfel că se modifică regimul de filtrare (tensiunea furnizată atinge valoarea zero pe intervalul de timp al alternanţei netransferate), iar regimul de funcţionare ca repetor pe emitor al tranzistoarelor T204 şi T205 se anulează, astfel că se pierde efectul de amplificare, impedanţa lor de intrare scade foarte mult şi se reduce semnificativ valoarea tensiunii pe releul de cale C, ce revine sigur în poziţia de repaus. Dacă are loc scurtcircuitarea unei diode din punte, pe timpul când perechea acesteia conduce alternanţa respectivă, puntea defectă pune în scurtcircuit secundarul S1 şi reflectarea acestui scurtcircuit în primar duce la scăderea rezistenţei echivalente a acestuia, urmată de o creştere a căderii de tensiune pe condensatorul serie C104 şi, aşa cum s-a analizat mai sus, are loc scăderea tuturor tensiunilor de la bornele transformatorului şi apoi dezexcitarea releului de cale C, dacă în timpul producerii defectului secţiunea izolată era liberă.

134

Figura 9.4.40 BDEF-4: Schema electrică

135

Înfăşurarea secundară S2 furnizează o tensiune de circa 15 Vca, ce se redresează cu puntea din siliciu PR201, tip 1PM1 ce este urmată de condensatorul C201 tip PMP cu 4 terminale, cu care se obţine filtrajul minim necesar funcţionării amplificatorului ACSE. La funcţionarea normală, tensiunea pozitivă medie de la bornele C201 are valori pulsante cuprinse între +10… 14 Vcc, tensiune pozitivă faţă de bara de referinţă 0 V = 0VS, ce este comună (prin conexiunile exterioare) şi cu returul tensiunii de sincronizare de la EEC-4-64. Tensiunea negativă a condensatorului C202 (singura cu această polaritate faţă de bara de 0 V din tot decodificatorul) alimentează oscilatorul local OL ce este de tipul multivibrator, constituit şi cu tranzistoarele T201 şi T202, ce au structura internă tip PNP. Multivibratorul conţine în emitoarele tranzistoarelor două diode de comutaţie D203 şi D205, pentru a se permite funcţionarea la nivele mari de tensiune şi a se micşora variaţiile frecvenţei furnizate, la modificări importante ale tensiunii de alimentare; rezistoarele R204, R207 din baze şi condensatoarele C204, C205 ce realizează reacţia baze-colectori permit apariţia unor impulsuri negative cu frecvenţa de câţiva kilohertzi pe rezistoarele de colector R202 şi R205. Cum în timpul funcţionării unul din tranzistoare conduce, valorile rezistoarelor din colector fixează practic şi constanta de timp a descărcării condensatorului C202 la circa 150 ms (pe intervalul de timp al acceptării recepţiei din cale) şi la circa 600 ms pentru cele două condensatoare C101 şi C202 conectate practic în paralel pe timpul blocării recepţiei din cale şi intrării în conducţie a tranzistorului T101. Astfel, după încărcarea celor două condensatoare, ca urmare a primirii unui impuls de cod propriu din linie, se obţine funcţionarea oscilatorului pe un interval de timp echivalent duratei a două perioade de cod numai dacă se repetă succesiunea pauză-impuls. Pentru protecţia tranzistoarelor tip BC177 la eventuale supratensiuni periculoase ce ar putea apare la ieşirea condensatorului C202, în paralel pe multivibrator s-a prevăzut dioda stabilizatoare DZ201 care se deschide la o tensiune de 47 V şi astfel protejează joncţiunile tranzistoarelor T201 şi T202; la funcţionarea normală, tensiunea maximă negativă nu depăşeşte -42 V faţă de bara de referinţă de 0 V, numită uneori şi „masa electrică”. Impulsurile negative din colectoarele tranzistoarelor T203 şi T202 se preiau în continuare de circuitele de temporizare dinamică CTD1 şi CTD2, formate din tranzistoarele T204 şi T203, rezistoarele R201, R206, R203, R208, R210 şi R209, diodele D201, D204, D209, D207, D206 şi D208 şi condensatoarele C203 şi C206. Ansamblul este alimentat prin rezistorul R107 şi filtrat suplimentar prin condensatorul C208; cele două tranzistoare lucrează în contratimp, fiind repetoare pe emitor. După apariţia tensiunii negative la borna 4 a lui C202 şi intrarea în funcţiune a multivibratorului, valoarea medie a tensiunii pozitive de la bornele rezistoarelor R210 şi R209 creşte lent, în câteva secunde, ce corespund duratei de recepţionare din cale a unei succesiuni de 3…4 impulsuri proprii; această tensiune apare numai în urma încărcării condensatoarelor C203 şi C206 cu plus către bazele tranzistoarelor pe care le comandă, (plus la borna 2 faţă de borna 1) în timpul fixat prin constantele de timp (egale) ale circuitelor de încărcare prin D201-R201 şi respectiv, D204-R206. Impulsurile de tensiune pozitivă faţă de masa electrică de la bornele rezistoarelor R210 şi R209 sunt transmise apoi etajului amplificator de ieşire ACSE, format din tranzistoarele T207, T208, T205 şi T206, ce funcţionează în contratimp şi cu sarcina tot în emitoare; ele preiau în bază impulsurile pozitive prin condensatoarele C210 şi C209, a căror descărcare pe durata pauzei se realizează prin grupurile D213-R213, respectiv prin D212R211; toate tranzistoarele lucrează cu amplificare subunitară în tensiune şi fără schimbarea fazei, cu maxim de stabilitate a schemei, fără a exista riscul intrării în oscilaţie. Pentru protecţia suplimentară a amplificatorului, s-a introdus spre masa electrică, la mediana primarului transformatorului pe miez din ferită TF201, rezistorul R214, ce limitează curentul din circuit la un eventual scurtcircuit şi totodată limitează posibilităţile de transfer ale componentei alternative a sursei de 75 Hz (ce ar putea apare la o eventuală întrerupere a uneia din diodele punţii PR201). În colectoarele tranzistoarelor finale T208 şi T206 s-a introdus rezistorul R217 ce îmbunătăţeşte regimul de comutare a celor 4 tranzistoare ce formează amplificatorul ACSE. 136

Sarcina amplificatorului, văzută în emitoare, prin primarul transformatorul TF201 este constituită din releul de cale C, ce se conectează prin intermediul punţii redresoare realizată cu 4 diode rapide de comutaţie, D210, D211, D214 şi D215; tensiunea redresată este filtrată suplimentar cu condensatorul C207, cu 4 borne şi se aplică numai uneia din înfăşurările releului, (2-4) pentru a se micşora cu circa două zecimi de secundă timpul de revenire al releului la ocuparea liniei de un vehicul sau convoi feroviar. Prin intermediul diodei LED201 se semnalizează optic atragerea releului, al cărui circuit este separat galvanic de orice alt circuit al instalaţiei. Pentru reducerea solicitării LED-ului (curentul maxim prin releul de cale C se apropie de 20 mA), s-a montat în paralel pe LED-ul 201 rezistorul R215, care preia o parte a curentului din releu şi creşte fiabilitatea semnalizării; ca urmare a preluării de R215 a curenţilor mici, sub nivelul revenirii releului de cale C, la sfârşitul fiecărei recepţii a impulsurilor proprii, când condensatorul C202 este la limita epuizării sarcinii, şi valoarea instantanee a tensiunii la bornele de ieşire scade la zero, LED-ul 201 se stinge un timp foarte scurt, astfel că indică funcţionarea corectă a elementelor schemei şi menţinerea în timp a valorilor nominale, în limitele constantelor de timp ale circuitelor.

 Transformatoare Se face precizarea că toate înfăşurările transformatoarelor sunt realizate cu izolaţie întărită între ele; se menţin toate condiţiile şi tehnologiile de lucru prezentate la EEC-4-64. în figura 9.4.5 se dau datele înfăşurărilor transformatoarelor din BDEF-4.

 Verificarea funcţionării BDEF-4 În condiţiile normale de funcţionare, BDEF-4 trebuie să asigure starea „excitat” („atras”) a releului de cale C sau Si, tip NF1-2000, la validarea recepţionării dintre şine a semnalelor electrice din secţiunea izolată, prin intermediul contactului de lucru al releului de prag în impulsuri (CI sau Sil) şi starea „dezexcitat” („căzut”) a releului de cale (C sau Si) la nevalidarea recepţiei, astfel: - în urma eliberării secţiunii izolate, tensiunea continuă medie furnizată înfăşurării releului de cale trebuie să depăşească valoarea de acţionare (11 V), numai după recepţionarea din cale a unei succesiuni de 3…4 impulsuri proprii, corespunzător unei temporizări la atragere a releului de cale de 2…4 s; - în situaţia liniei libere, tensiunea continuă medie măsurată la bornele releului de cale C sau Si are valori pulsante cuprinse între 10... 16 Vcc. Pe intervalul de timp al unui cod, valoarea de vârf a tensiunii, determinată pe osciloscop, trebuie să aibă valorile (figura 6.4): - pozitivă: de cel mult+20 Vcc, în intervalul Tb; - negativă: între -0,5 Vcc şi -1,5 Vcc, la sfârşitul lui Ta. - în urma şuntării secţiunii izolate sau pierderii condiţiilor de propagare a semnalelor electrice de curent alternativ din linie, sau la dispariţia impulsurilor de sincronizare proprii, cât şi la scurtcircuitarea contactului comutator CI sau Sil, releul de cale C sau Si se dezexcită după pierderea unui impuls din linie, timpul de revenire fiind sub 2 s. BDEF-4 asigură şi semnalizarea optică a: - primirii tensiunii de sincronizare cu LED roşu; - comutaţiei lamelei mobile a releului de prag în impulsuri CI sau Sil, cu LED verde pentru validarea recepţionării impulsului de către contactul de lucru CI sau Sil şi cu LED roşu pentru validarea pauzei dintre impulsurile proprii recepţionate; - existenţei curentului de atragere în înfăşurarea releului de cale, cu LED verde. Verificarea condiţiilor de mai sus se face în cadrul unei scheme complete a unei machete a circuitelor de cale, ansamblu ce este prezentat în figura 9.4.6 pentru variantele decodificării locale şi depărtate prin TIS-4 şi în figura 9.4.7 pentru variantele decodificării depărtate prin TIS-2. Se realizează o lungime medie a secţiunii izolate, iar reglarea se face conform datelor din capitolul 8.

137

Figura 9.4.41 BDEF-4, BDEF-4V: Transformatoare şi bobine, numărul de spire, diametrul conductoarelor înfăşurărilor

138

Figura 9.4.42 BDEF-4: Schema de verificare a funcţionării la macheta de secţiuni izolate cu recepţii locale şi depărtate

139

Verificarea se realizează în următoarele etape şi constă în: a - se alimentează linia conform tabelului de reglaj; b - se observă vizual starea de „atras” sau „căzut” a releului de cale C, după cum linia este „liberă” sau „ocupată”, prin aplicarea succesivă a unui şunt normat; c - se urmăreşte ca în urma alimentării, excitarea releului de cale C să aibă loc numai după recepţionarea din linie a 3…4 impulsuri proprii; d - se determină, prin cronometrare, timpul scurs de la eliberarea circuitului de cale până la stabilirea contactelor de lucru ale releului de cale C; e - se determină, prin cronometrare, timpul scurs de la ocuparea circuitului de cale până la stabilirea contactelor de repaus ale releului de cale C; f - se observă vizual, în situaţia când linia este liberă, indicaţiile optice ale LED-urilor frontale, precizate în figura 9.4.1, care trebuie să semnalizeze: - LED 1: prin roşu, în impuls lung, de luminozitate constantă, primirea tensiunii de sincronizare; - LED 2: prin roşu, în impuls lung, de luminozitate variabilă, comutarea pe poziţia de repaus, a releului de cale în impulsuri CI, în cod propriu; - LED 3: prin verde în impuls scurt, de luminozitate variabilă, comutarea pe poziţia de lucru, a releului de cale în impulsuri, CI, în cod propriu; - LED 4: prin verde, în regim permanent, cu luminozitate uşor variabilă, existenţa curentului prin bobina releului de cale C, care este atras. Se alimentează separat blocul BDEF-4 prin intermediul unui autotransformator. Se modifică valoarea efectivă a tensiunii de alimentare între 176…242 Vca şi se verifică încadrarea în domeniile de valori indicate haşurat în figura 9.4.8, prin folosirea corespunzătoare a aparaturii de măsură specifică, a următoarelor mărimi: - tensiunea continuă medie la bornele releului de cale C; - timpul de acţionare al releului de cale C; - timpul de revenire al releului de cale C.

140

Figura 9.4.43 BDEF-4: Schema de verificare a funcţionării la macheta de secţiuni izolate depărtate sincronizate cu TIS-2

141

Figura 9.4.44 BDEF-4: Dependenţa de valoare tensiunii de alimentare a: a. tensiunii la bornele releului de cale C b. timpului de acţionare a releului de cale C c. timpului de revenire a releului de cale C

142

 Planul de cablare al BDEF-4 Conexiunile electrice între plăci şi contactele cuţit ale plăcii de bază se realizează prin intermediul unui arbore de conductoare flexibile, cu menţinerea condiţiilor şi tehnologiei de la EEC-4-64. PLACA 101 - radiator diode Zener LOC SEMNIFICAȚIE ADRESA CULOARE OBSERVAȚII 1 +80V DZ101-catod 100-K1 roşu 2 +80V DZ102-catod 100-K2 roşu 3 0V DZ101-anod 100-Al alb 4 0V DZ102-anod 100-A2 alb Placa 100 – Alimentare şi control secvenţă LOC SEMNIFICAȚIE ADRESA CULOARE OBSERVAȚII U101 +24Sk 300-52 roşu/albastru U102 M-CI 300-32 mov U103 0VS 300-72 albastru U104 Ax220V 300-51 alb U105 0x220V 300-12 alb/gri U106 0V 200-U204 albastru U107 +70V 200-U203 roşu t101 Ax150V TR301-t1 alb t102 0x150V TR301-t2 alb t103 Ax80V TR301-t3 galben t104 0x80V TR301-t4 galben Placa 200 - multivibrator, circuite de temporizare dinamică şi amplificator de ieşire LOC SEMNIFICAȚIE ADRESA CULOARE OBSERVAȚII U201 +UR 300-71 roz U202 -UR 300-11 negru U203 +70V 100-107 roşu U204 0V 100-106 albastru U205 -40V 300-31 galben t201 Ax15V TR301-t5 gri t202 0x15V TR301-t6 gri PRIZA FIŞĂ: placa de bază 300 şi transformatorul TR301 LOC SEMNIFICAȚIE ADRESA CULOARE OBSERVAȚII 11 -UR 200-U202 negru 12 0x220V, 75Hz 100-U105 alb/gri 31 R-CI 200-U205 galben 32 M-CI 100-U102 mov 51 Ax220V, 75Hz 100-U104 alb 52 +24Sk 100-U101 roşu/albastru 71 +UR 200-U201 roz 72 0VS 100-U103 albastru t1 Ax150V, 75Hz 100-t101 alb t2 0x150V,75Hz 100-t102 alb t3 Ax80V 100-t103 galben t4 0x80V 100-t104 galben t5 Ax15V 200-t105 gri t6 0x15V 200-t106 gri

 Componentele electrice şi electronice ale BDEF-4 Componentele plăcii 100 143

- Tranzistoare T101=BD139, IPRS - Diode semiconductoare D101, D102, D103, D104 = 1N4004, IPRS - Diode stabilizatoare DZ101, DZ102 = 10DZ82, montată pe radiator, IPRS - Diode luminiscente LED101, LED102 = MDE1128R, MICROELECTRONICA LED103 = MDE1128V, MICROELECTRONICA - Rezistoare R101, R105, R106, R107 = 10 kΩ, 5% RPM 3050, ICEP R102 = 4,7 kQ, 5%, RPM3050, ICEP R103 = 180 Ω, 5% RPM3050, ICEP R104 = 5,6 kΩ/5 W, 10%, RBC 1005, ICEP R108 = 330 Ω, 5%, RPM 3050, ICEP - Condensatoare C101 = 6,8 µF/100 Vcc, 10%, PMP0308, 4 terminale, ICEP C102, C103 = 330 nF/100 Vcc, 10%, PMP0305, 4 terminale, ICEP C104 = 330 nF/500 Vcc, 10%, PMP0307, ICEP În figura 9.4.9 se prezintă amplasarea componentelor pe placa 100 a BDEF-4. Componentele plăcii 200 - Tranzistoare T201, T202 = BC177, IPRS T203, T204 = BD139N, IPRS T205, T207 = BC107,IPRS T206, T208 = BD 137, IPRS - Punţi redresoare PR201 = 1PM1, IPRS - Diode semiconductoare D201, D203, D304, D205, D206, D207, D208, D209, D210, D211, D212, D213, D214, D215 = 1N4148, IPRS D202 = 1N4004, IPRS - Diode stabilizatoare DZ201 = PL47Z, IPRS - Diode luminiscente LED201 = MDE1128V, MICROELECTRONICA - Rezistoare R201, R203, R206, R208 = 2 MΩ, 5%, RPM3050, ICEP R202, R205 = 68 kΩ, 5%, RPM3050, ICEP R204, R207 = 1,5 MΩ, 5%, RPM3050, ICEP R209, R210 = 27 kΩ, 5%, RPM3050, ICEP R211, R213 = 33 kΩ, 5%, RPM3050, ICEP R212, R216 = 1 MΩ, 5%, RPM3050, ICEP R214 = 20 Ω/3 W, 10%, RBC 1003, ICEP R215 = 180 Ω, 5%, RPM3050, ICEP R217 = 10 Ω/l W, 5% RPM3100, ICEP - Condensatoare C201, C207 = 10 µF/100 Vcc, 10%, PMP0309, 4 terminale, ICEP C202, C203, C206 = 2,2 µF/100 Vcc, 10%, PMP0305, 4 terminale, ICEP C204, C205 = 100 pF/100 Vcc, 10%, MC3202, ICEP C208 = 100 nF/100 Vcc, 10%, PMP0303, ICEP C209, C210 = 3,9 nF/100 Vcc, 10%, MC3203, ICEP - Transformatoare pe miez din ferită TF201=TF42, ISAF În figura 9.4.10 se prezintă amplasarea componentelor pe placa 200 a BDEF-4. 144

Figura 9.4.45 BDEF-4: Amplasarea componentelor pe placa 100

145

Figura 9.4.46 BDEF-4: Amplasarea componentelor pe placa 200

146

9.5 Blocul decodificator secvenţelor: BDEF-4V

electronic

fişă

pentru

verificarea

 Generalităţi Blocul decodificator electronic fişă pentru verificare secvenţe BDEF-4V are rolul de a analiza succesiunea în timp a impulsurilor furnizate de EEC-4-64. BDEF-4V controlează baza de timp din emiţător, prin dezexcitarea releului de verificare a secvenţelor VSjk, la inversarea succesiunii secvenţelor de linie la ieşirile EEC-4-64. Pentru preluarea informaţiei primare furnizată de EEC-4-64 la ieşirile din contactoarele statice de curent alternativ, se introduc relee de verificare a secvenţelor impulsurilor VSI, tip IMVŞ-110, IVG sau alt tip echivalent funcţional, câte două pentru fiecare secvenţă de linie (fig. 7.2). La ieşirea din BDEF-4V se conectează releul de verificare a secvenţelor VSjk, tip NF1-2000; releul are ambele bobine legate în serie în circuitul de ieşire. Constructiv, BDEF-4V are acelaşi aspect cu BDEF-4; în figura 9.4.1 se prezintă şi diferenţa poziţiei ştifturilor de pe placa-cod. Se precizează că la notarea contactelor cuţit, pe locurile 32 şi 31 se înlocuiesc contactele CI (cale impuls) cu contactele VSI (verificare secvenţă impuls), câte două pentru fiecare secvenţă. Blocul decodificator BDEF-4V realizează atragerea releului VSjk tip NF1-2000, cu bobinele conectate în serie, când nu există sincronism între secvenţa alternativă (Ax220Sj), controlată prin intermediul contactului comutator al releului în impulsuri VSIj şi secvenţa de sincronizare în impuls de curent continuu (+24Sk=+Sk), ce are numărul de ordine diferit cu +/-2 sau cu -1, faţă de numărul secvenţei de linie (Ax220Sj=ASj) ce se verifică. Pentru oricare din combinaţiile secvenţelor: AS1…+S4, AS2…+S1, AS3…+S2, AS4…+S3, AS1…+S3, AS2…+S4, AS3…+S1 şi AS4…+S2, tensiunea medie continuă de la bornele releului VS este cuprinsă între 12...22 V. Tensiunea furnizată releului VS este sub 2 Vcc atunci când este realizată coincidenţa între secvenţa de control a liniei şi a intervalelor de timp în care se acceptă decodificarea recepţiei din cale. BDEF-4V furnizează, în condiţiile normale de funcţionare, la comutaţia contactului VSI semnalizarea optică a: - primirii tensiunii de sincronizare; - comutaţiei contactelor releului VSI; - existenţei curentului de atragere în înfăşurarea releului de verificare secvenţă, tip NF1-2000. Blocul BDEF-4V se alimentează direct de la tensiunea alternativă de 220 Vca/75 Hz. în staţii, pentru fiecare secvenţă controlată, BDEF-4V primeşte: - informaţia pentru acceptarea secvenţei, sub forma tensiunii de sincronizare, în impulsuri pozitive de +24 Vcc, direct de la emiţătorul electronic de cod EEC-4-64; - comanda pentru analizarea secvenţei, prin contactul comutator al releului de impuls pentru verificare secvenţă VSI.

 Schema bloc Decodificatorul BDEF-4V are schema bloc prezentată în figura 9.5.1. În această schemă, similară celei din figura 9.4.2, semnificaţiile notaţiilor blocurilor funcţionale sunt următoarele: TA - transformatorul de alimentare şi separare galvanică a circuitelor proprii; LCP - circuite de limitare a curentului în înfăşurarea primară a TA, pentru protecţia la orice scurtcircuit aleator ce poate apare prin defectarea intempestivă a unor componente din interiorul decodificatorului. LCP îndeplineşte şi funcţia de balast tip serie, cu funcţionare reactivă, fără disipare de putere activă, pentru stabilizatorul de tensiune încorporat în blocul BDEF-4V; RDA1 - redresor dublă alternanţă, pentru obţinerea tensiunii continue necesare circuitelor de amplificare; 147

RSDA - redresor şi stabilizator dublă alternanţă, necesar obţinerii tensiunii pentru circuitele pompei de sarcini şi a celor de temporizare dinamică; FC1, FC2 - filtre capacitive necesare funcţionării circuitelor electronice; prin modul de conectare, ele furnizează permanent tensiune medie pozitivă şi cu amplitudine uşor variabilă, faţă de masa electrică a echipamentului (0 V); FCS - filtru capacitiv pentru tensiunea de sincronizare, necesar creşterii stabilităţii decodificării în condiţii de perturbaţii; IFUS - inversor de fază pentru tensiunea de sincronizare, necesar adaptării circuitului de coincidenţă pentru structura de verificare secvenţă; PSKR - pompa de sarcini electrice, cu controlul recepţiei; ea lucrează prin intermediul contactului comutator al releului VSI şi este comandată în impuls cu tensiunea de sincronizare. Prin circuitul de coincidenţă cu funcţionare sigură la defectare pe care îl conţine, se materializează funcţiile necesare lucrului în condiţii de siguranţă şi stabilitate pentru controlul secvenţei, cu anularea tensiunii de la ieşirea sa, dacă se generează alte coduri, nepermise, pentru echipamentele de emisie ale secţiunilor izolate; KO1, KO2, KO3, KO4 - elemente pentru controlul optic al funcţionării diferitelor circuite în ansamblul schemei electronice a BDEF-4V, care permit o depistare şi o localizare rapidă în cazul unor deranjamente. Semnificaţia lor (fig. 9.4.1) este: - KO1 - cu LED1, roşu, în impulsuri lungi, de intensitate constantă, pentru afişarea primirii tensiunii de sincronizare proprii; - KO2 - cu LED3, verde, în impulsuri scurte, în opoziţie cu cele ale lui KO1, pentru afişarea existenţei unui impuls în releul VSI, când contactul acestuia are poziţia de lucru, în intervalul de timp verificat; - KO3 - cu LED2, roşu, în impulsuri lungi de luminozitate uşor variabilă, sincrone cu cele ale lui LED1, ca urmare a corectitudinii impulsurilor, când contactul releului VSI este stabilit pe poziţia de repaus; KO4 - cu LED4, verde, în impulsuri lungi de luminozitate variabilă, direct proporţională cu valoarea curentului din înfăşurarea releului VSI, indicând starea atrasă a acestuia; CASN - condensator pentru acumularea de sarcini electrice negative, conectat la ieşirea din circuitul de pompare a sarcinii; dacă toate condiţiile de funcţionare sunt îndeplinite şi toate componentele sunt valide, la bornele de ieşire ale condensatorului se furnizează o tensiune negativă faţă de bara de referinţă de 0 V (masa electrică a schemei); OL - oscilator local, pe schema unui multivibrator cu funcţionare la tensiuni mari, frecvenţă stabilă şi numai la polaritate negativă faţă de masa electrică; CTD1, CTD2 - circuite de temporizare dinamică, pentru întârzierea, pe durata recepţionării oricărui impuls singular (propriu sau perturbator) a transferului oscilaţiilor generate de multivibrator, ca urmare a acumulării de sarcini negative în CASN; IP1, IP2 - circuite de inversare a polarităţii iniţiale a semnalului furnizat de multivibrator; ACSE - amplificator în contratimp cu sarcina în emitor, ce realizează adaptarea între rezistenţa releului VS (conectat prin ambele bobine de 1.000 Ω în serie) şi circuitele electronice proprii; TF - transformator pe miez din ferită, tip oală, ce asigură separarea galvanică şi adaptarea circuitelor de ieşire de cele interioare; RDA2 - redresor dublă alternanţă la frecvenţă ridicată, realizat cu diode de comutaţie; FC3 - filtru capacitiv pentru atenuarea componentei pulsatorii furnizate releului de verificare secvenţă VS; FC3 realizează, parţial, şi compensarea inductanţei releului VS.

148

Figura 9.5.47 BDEF-4V: Schema bloc

149

 Schema electrică generală a BDEF-4V Decodificatorul BDEF-4V are schema electrică generală prezentată în figura 9.5.2. Prin compararea acestei scheme cu cea din figura 9.4.4. se observă o serie de asemănări şi unele deosebiri, ca urmare a funcţiunilor specifice îndeplinite de aceste circuite; pentru că la prezentarea schemei bloc au fost menţionate toate elementele funcţionale, în continuare se insistă numai asupra deosebirilor de schemă. Inversarea fazei tensiunii de sincronizare o realizează tranzistorul T102, ce este introdus imediat după rezistorul R105 şi conectat în schemă tipică de inversor; din colectorul său se comandă direct în bază, tranzistorul T101 al pompei de sarcini, ce are funcţionarea similară cu cea din blocul BDEF-4. Pentru că acumularea de sarcini negative pe condensatorul C202 se face în alte intervale de timp, iar constantele RC trebuie să fie modificate, în schema multivibratorului au fost schimbate valorile rezistoarelor R202 şi R205. Este modificată şi valoarea rezistorului R215, care preia o parte mai mică din curentul prin releul VS. Transformatoarele din BDEF-4V sunt identice cu cele din BDEF-4 (fig. 9.4.5). Pentru că plăcile de cablaj imprimat sunt comune pentru cele două tipuri de blocuri decodificatoare, dar sunt echipate diferit, se menţin comune şi o mare parte a notaţiilor componentelor electronice şi a adreselor firelor din arborele de cablaj.

 Verificarea funcţionării BDEF-4V În condiţiile normale de funcţionare, fiecare BDEF-4V atrage releul VS corespunzător, când nu există sincronism între secvenţa alternativă (Ax220Sj), controlată prin intermediul contactului comutator al releului în impulsuri VSI şi secvenţa de sincronizare în impuls de curent continuu (+24Sk=+Sk), ce are numărul de ordine diferit cu +/-2 sau cu -1, faţă de numărul secvenţei de linie (Ax220Sj=ASj) ce se verifică. Pentru oricare din combinaţiile: AS1…+S4, AS2…+S1, AS3…+S2, AS4…+S3, AS1…+S3, AS2…+S4, AS3…+S1 şi AS4…+S2, tensiunea medie continuă de la bornele releului VS este cuprinsă între 12…22 V. Tensiunea furnizată releului VS este sub 2 Vcc atunci când este realizată coincidenţa între secvenţa de control a liniei şi a intervalelor de timp în care se acceptă decodificarea recepţiei din cale. BDEF-4V furnizează în condiţiile normale de funcţionare, la comutaţia contactului VSI, aceleaşi tipuri de semnalizări optice ca şi BDEF-4. Verificarea funcţionării corecte a BDEF-4V se realizează tot în cadrul standului de probă (a cărei schemă se prezintă în figura 9.1.9) astfel: a - se alimentează releul de verificare secvenţă în impuls VSI cu impulsuri de curent alternativ, produse de emiţătorul EEC-4-64 într-o secvenţă cu numărul j (1…4); b - se aplică prin comutator, succesiv, blocului BDEF-4V, impulsuri de sincronizare, succesiv, în toate secvenţele, cu numărul k (1…4); c - se observă vizual starea de „atras” a releului de verificare secvenţă VS, atunci când nu există sincronism între secvenţe şi starea „căzut” a releului VS, în situaţia în care există sincronism între secvenţe. d - se observă vizual, indicaţiile optice ale LED-urilor frontale, precizate în figura 9.4.1, care trebuie să semnalizeze similar cu cele de la BDEF-4, prezentate la punctul 9.4.5.

150

Figura 9.5.48 BDEF-4V: Schema electrică

151

152

 9.5.5. Planul de cablare al BDEF-4V Conexiunile electrice între plăci şi contactele cuţit ale plăcii de bază se realizează prin intermediul unui arbore de conductoare flexibile, cu menţinerea condiţiilor şi tehnologiei de EEC4-64. Placa 100 - alimentare şi control secvenţă LOC SEMNIFICAȚIE ADRESA CULOARE OBSERVAȚII U101 +24Sk 300-52 roşu/albastru U102 M-VSI 300-32 mov U103 ovs 300-72 albastru U104 Ax220V 300-51 albastru U105 0x220V 300-12 alb/gri U106 0V 200-U204 albastru U107 +70V 200-U203 roşu t101 Axl50V TR301-t1 alb t102 0x150V TR301-t2 alb t103 Ax80V TR301-t3 galben t104 0x80V TR301-t4 galben Placa 101 - radiator diode Zener LOC SEMNIFICAȚIE ADRESA CULOARE OBSERVAȚII 1 +80V DZ101-catod 100-K1 roşu 2 +80V DZ102-catod 100-K2 roşu 3 0V DZ101-anod 100-A1 alb 4 0V DZ102-anod 100-A2 alb Placa 200 - multivibrator, circuite de temporizare dinamică şi amplificator de ieşire LOC SEMNIFICAȚIE ADRESA CULOARE OBSERVAȚII U201 +UR 300-71 roz U202 -UR 300-11 negru U203 +70V 100-107 roşu U204 0V 100-106 albastru U205 -40V 300-31 galben t201 Ax15V TR301-t5 gri t202 0x15V TR301-t6 gri PRIZA-FIŞĂ - placa de bază 300 şi transformatorul TR301 LOC SEMNIFIFICAȚIE ADRESA CULOARE OBSERVAȚII 11 -UR 200-U202 negru 12 0x220V, 75 Hz 100-U105 alb/gri 31 R-VSI 200-U205 galben 32 M-VSI 100-U102 mov 51 Ax220V, 75 Hz 100-U104 alb 52 +24Sk 100-U101 roşu /albastru 71 +UR 200-U201 roz 72 0VS 100-U103 albastru t1 Ax150V, 75 Hz 100-t101 alb t2 0x150V, 75 Hz 100-t102 alb t3 Ax80V 100-t103 galben t4 0x80V 100-t104 galben t5 Ax15V 200-t105 gri t6 0x15V 200-t106 gri

 Componentele electrice şi electronice ale BDEF-4V Componentele plăcii 100 - Tranzistoare T101, T102 = BD139, IPRS - Diode semiconductoare 153

D101, D102, D103, D104 = 1N4004, IPRS - Diode stabilizatoare DZ101, DZ102 = 10DZ82, montată pe radiator, IPRS - Diode luminiscente LED101, LED102= MDE1128R, MICROELECTRONICA LED103 = MDE1128V, MICROELECTRONICA - Rezistoare R101, R105, R106, R107 = 10 kΩ, 5% RPM3050, ICEP R102 = 4,7 kΩ, 5%, RPM3050, ICEP R103 = 180 Ω, 5% RPM3050, ICEP R104 = 5,6 kΩ/5 W, 10%, RBC 1005, ICEP R108 = 330 Ω, 5%, RPM 3050, ICEP R109 = 10 kΩ/3 W, 5%, RBC1003, ICEP - Condensatoare C101 = 6,8 µF/100 Vcc, 10%, PMP0308, 4 terminale, ICEP C102, C103 = 330 nF/100 Vcc, 10%, PMP0305, 4 terminale, ICEP C104 = 330 nF/500 Vcc, 10%, PMP0307, ICEP În figura 9.5.3 se prezintă amplasarea componentelor pe placa 100 a BDEF-4V. Componentele plăcii 200 - Tranzistoare T201, T202 = BC177, IPRS T203, T204 = BD139N, IPRS T205, T207 = BC107, IPRS T206, T208 = BD137, IPRS - Punţi redresoare PR201 = 1PM1, IPRS - Diode semiconductoare D201, D203, D204, D205, D206, D207, D208, D209, D210, D211, D212, D213, D214, D215= 1N4148, IPRS D202 = 1N4004, IPRS - Diode stabilizatoare DZ201 = PL47Z, IPRS - Diode luminiscente LED201 = MDE1128V, MICROELECTRONICA - Rezistoare R201, R203, R206, R208 = 2MΩ, 5%, RPM3050, ICEP R202, R205 = 180 kΩ, 5%, RPM3050, ICEP R204, R207 = 1,5 MΩ, 5%, RPM3050, ICEP R209, R210 = 27 kΩ, 5%, RPM3050, ICEP R211, R213 = 33 kΩ, 5%, RPM3050, ICEP R212, R216 = 1 MΩ, 5%, RPM3050, ICEP R214 = 20 Ω/3 W, 10%, RBC 1003, ICEP R215 = 390 Ω, 5%, RPM3050, ICEP R217 = 10 Ω/l W, 5%, RPM3100, ICEP - Condensatoare C201, C207 = 10 µF/100 Vcc, 10%, PMP0309, 4 terminale, ICEP C202, C203, C206 = 2,2 µF/100 Vcc, 10%, PMP0305, 4 terminale, ICEP C204, C205 = 100 pF/100 Vcc, 10%, MC3202, ICEP C208 = 100 nF/100 Vcc, 10%, PMPO303, ICEP C209, C210 = 3,9 nF/100 Vcc, 10%, MC3203, ICEP - Transformatoare pe miez din ferită TF201 = TF42, ISAF Amplasarea componentelor pe placa 200 a BDEF-4V este aceeaşi cu cea a amplasării componentelor de pe placa 200 a blocului BDEF-4, din figura 9.4.10; diferă numai valorile unor piese, poziţia şi numerotarea lor sunt aceleaşi. 154

Figura 9.5.49 BDEF-4V: Amplasarea componentelor pe placa 100

155

9.6 Filtrul de protecţie pentru sincronizare la recepţie FPS-4R  Generalităţi Filtrul de protecţie pentru sincronizare la recepţie FPS-4R se utilizează numai la decodificarea de la capetele de recepţie ale secţiunilor izolate din linia curentă, câte unul pentru fiecare secvenţă. El are rolul de a bloca tensiunea alternativă de 50 Hz ce apare prin inducţie între conductoarele cablului de dependenţă. Pe capacul cutiei sale se semnalizează optic, prin impuls roşu lung (de durata Ta) şi prin impuls verde scurt (de durata T b), sosirea semnalului pentru sincronizare pe secvenţă; el favorizează recepţia polarităţii pozitive. FPS-4R lasă să treacă numai componentele de curent continuu şi transformă componentele reziduale ale semnalelor electrice de curent alternativ în semnale electrice cu o polaritate negativă, fără influenţă asupra contactorului static auxiliar CSA-4R pentru linia curentă, ce se conectează la ieşirea filtrului de protecţie pentru sincronizare şi, implicit, nici asupra blocului decodificator electronic fişă BDEF-4. FPS-4R utilizează în acest scop o structură clasică de filtru trece-jos, cu o bobină pe miez din tole de fier silicios, care blochează componenta alternativă, urmată de o structura neliniară pentru creşterea atenuării componentei alternative, compusă din două grupuri de redresare serie diodă-rezistor. Un grup D-R este prevăzut pentru conducţia polarităţii pozitive, iar al doilea grup realizează cu altă atenuare conducţia polarităţii negative; la ieşire este conectat un condensator la bornele căruia se obţin semnalele de curent continuu: cu polaritate pozitivă pe timpul blocării decodificării şi cu polaritate negativă pe timpul acceptării pentru decodificare a recepţiei din cale. În paralel cu linia de transmisiune este conectat un rezistor pentru reducerea efectului de rămânere în gol a liniei şi alt rezistor pentru realizarea descărcării condensatorului la sfârşitul impulsului, prin intermediul căruia se realizează şi semnalizarea optică a tensiunilor din circuite.

 Schema electrică generală Filtrul de protecţie pentru sincronizare la recepţie FPS-4R are schema din figura 9.6.1. El se compune din rezistorul R1 care reduce suplimentar efectul inducţiei datorate catenarei în linia de transmisiune, bobina pe miez din tole de fier silicios L1, care blochează componenta alternativă, grupurile de redresare serie D1-R3 (pentru conducţia polarităţii pozitive) şi D2-R4 (pentru conducţia polarităţii negative), condensatorul C1 la bornele căruia se obţine în timpul funcţionării polaritatea convenabilă; Semnalizarea polarităţilor transferate la ieşire se realizează prin LED-urile 1 (roşu pentru plus) şi 2 (verde pentru minus), al căror curent este limitat de rezistorul R2. În figura 9.6.1 se prezintă şi datele constructive ale bobinei L1, şi aspectul plăcii cu borne, prin care FPS-4R se conectează, prin lipire, în instalaţie. Lângă bornele, de ieşire sunt montate şi cele două LED-uri. FPS-4R are piesele montate într-o carcasă din material plastic tipizată (în care sunt introduse şi alte subansamble specifice instalaţiilor CED); el are posibilitatea de montare verticală sau orizontală, prin două şuruburi M4, pe spatele oricărei prize de releu neutru fişă sau pe orice placă electroizolantă. Pentru izolarea unui singur echipament (la o eventuală defectare), la intrare s-a prevăzut o siguranţă fuzibilă tabulară din sticlă, de 80 mA.

156

Figura 9.6.50 FPS-4R: Schema electrică, numerotarea bornelor plăcilor cu borne pentru conectare şi ale cablajului imprimat

157

 Verificarea funcţionării FPS-4R Filtrul de protecţie pentru sincronizare la recepţie FPS-4R asigură în condiţii normale de funcţionare, pe un rezistor de sarcină de 12 kΩ/9 W, o tensiune continuă de cel puţin +80 Vcc, când are la intrare o tensiune pozitivă de +100 Vcc. Pe acelaşi rezistor, pentru existenţa la intrare a unei tensiuni alternative de 220 Vca/50 Hz, la ieşire trebuie să se obţină o tensiune medie negativă, cuprinsă între 0 şi -10 Vcc. În regim normal de funcţionare, conectat pe macheta din figura 9.4.6, FPS-4R semnalizează optic, prin LED-uri, existenţa tensiunii la ieşire, pe fiecare polaritate: cu roşu lung pentru plus şi cu verde scurt pentru minus.

 Planul de cablare al FPS-4R Conexiunile electrice între plăci (100 - cablajul imprimat şi 200 - placa cu borne) se realizează prin intermediul a 4 conductoare flexibile, liţate, ce se lipesc cu fludor, la borne. Aceste borne sunt identificate prin cifre şi litere, care precizează locul şi semnificaţia tensiunii din locul respectiv. Placa 100 are bornele numerotate de la 1 la 10, dar la cablaj nu se utilizează decât 4; celelalte sunt pentru conectarea cu fire flexibile a bobinei L1 şi a celor două LED-uri. În figura 9.6.1 se prezintă şi datele constructive ale bobinei L1, şi aspectul plăcii cu borne, prin care FPS-4R se conectează, prin lipire, în instalaţie. Lângă bornele, de ieşire sunt montate şi cele două LED-uri. PLACA 100 – cablajul imprimat LOC SEMNIFICAȚIE ADRESA CULOARE OBSERVAȚII 3 +/-120S 200-2 roşu/albastru 4 0SD 200-1 mov 9 +/-100S 200-4 albastru 10 0SD 200-3 alb PLACA 200 – placa cu borne LOC SEMNIFICAȚIE ADRESA CULOARE OBSERVAȚII 1 0SD 100-4 mov 2 +/-120S 100-3 roşu/albastru 3 0SD 100-10 alb 4 +/-100S 100-9 albastru

158

 Componentele electrice şi electronice ale FPS-4R Placa 100 - cablajul imprimat - Siguranţe fuzibile S101 = tabulară din sticlă, 80 mA - Rezistoare R1 = 110 kΩ/1 W, 5%, RPM 3100, ICEP R2 = 33 kΩ/1 W, 5%, RPM3100, ICEP R3 = 1,8 kΩ, 5%, RPM 3050, ICEP R4 = 100 Ω, 5%, RPM 3050, ICEP - Condensatoare C1 = 330 nF/500 Vcc, 10%, PMP0309, 4 terminale, ICEP - Diode semiconductoare D1, D2 = 1N4007, IPRS - Diode luminiscente LED1 = MDE1128R, MICROELECTRONICA LED2 = MDE1128V, MICROELECTRONICA - Bobina pe miez din fier silicios L1 = LF44, ISAF În figura 9.6.2 se prezintă amplasarea componentelor pe placa 100 a FPS-4R. Placa 200 - placa cu borne - Cose duble cu capse de 3 mm 1, 2, 3, 4

159

Figura 9.6.51 FPS-4R: Amplasarea componentelor pe placa 100

160

9.7 Contactorul static auxiliar pentru decodificare la recepţie CSA4R  Generalităţi Contactorul static auxiliar pentru decodificare la recepţie CSA-4R se utilizează câte unul pentru fiecare FPS-4R. CSA-4R preia din tensiunea de sincronizare depărtată (dată de TIS-2 sau de TIS-4) polaritatea pozitivă şi furnizează o tensiune continuă în impuls, pozitivă, echivalentă celei dată de EEC-4-64, separată galvanic de cea de la intrare, pentru decodificatorul BDEF-4 propriu. La ieşirea unui CSA-4R se pot conecta 1…4 intrări de sincronizare ale decodificatoarelor BDEF-4 (ce lucrează toate în aceeaşi secvenţă). Contactorul static auxiliar pentru decodificare la recepţie CSA-4R are la intrare un circuit de extragere a polarităţii pozitive cu diode, ce alimentează un oscilator specific. El este format din două tranzistoare cu reacţie prin două rezistoare, cu obţinerea semnalelor alternative de câţiva kilohertzi prin transformator din ferită. Înfăşurarea secundară este conectată la o punte de redresare, ce furnizează o tensiune continuă, în impuls ce se filtrează capacitiv, pentru utilizarea de către circuitele din BDEF-4. Tensiunea continuă furnizată de punte este utilizată şi pentru semnalizarea optică a funcţionării, printr-un LED roşu, ce se aprinde în impulsuri lungi de 0,64 s.

 Schema electrica generală CSA-4R are schema electrică din figura 9.7.1. Din tensiunea dublu polarizată de la ieşirea din FPS-4R se preia numai componenta pozitivă prin diodele D5 şi D6, iar prin dioda Zener DZ1 se fixează un prag al funcţionării, pentru creşterea stabilităţii la perturbaţii. Oscilatorul este format din două tranzistoare, T1 şi T2, ce lucrează în comutaţie, rezistoarele R7 şi R8, cu care se realizează reacţia dublă în circuit, iar sarcina este preluată prin transformatorul cu miez din ferită TF1. Mediana înfăşurării se află la tensiune ridicată, de circa +100 Vcc; deoarece numărul de spire al bobinei primare este mic, pentru creşterea fiabilităţii schemei, deşi consumul este mic (10 mA), bobinajul se realizează cu conductor din cupru cu diametrul supradimensionat (raportat la densitatea de curent admisă) şi cu izolare dublă. În schema electrică sunt introduse şi grupurile serie R5-C1 şi R6-C2 pentru accelerarea comutării (la intrarea în conducţie). Pentru blocarea fermă a tranzistorului ce nu conduce, schema are polarizare automată, dată de grupul paralel R11-C3, iar tensiunea negativă de la bornele acestuia se transmite pe bazele tranzistoarelor prin rezistoarele R9 şi R10. Protecţia la polarizarea inversă a bazelor se realizează de diodele D3 şi D4. Pe timpul primirii polarităţii pozitive a impulsului de sincronizare depărtată, prin transformatorul TF1, energia de curent continuu primită la +100…140 Vcc, convertită în semnale electrice de curent alternativ cu frecvenţa de câţiva kilohertzi se preia de către înfăşurarea secundară 4-5; urmează apoi o redresare cu puntea PR1 şi componenta continuă se filtrează de către condensatorul C4 (cu 4 terminale). Astfel, semnalul cu tensiunea continuă de circa 25 Vcc este aplicat, pe de o parte, prin rezistorul R4 diodei LED1 (roşie) pentru semnalizarea optică a recepţionării codului şi funcţionării oscilatorului, iar pe de altă parte, la bornele, de ieşire 3-4, unde se preia sub forma tensiunii de sincronizare locală, de circuitele de intrare ale BDEF-4. CSA-4R are piesele montate într-o carcasă din material plastic tipizată, identică cu cea a FPS-4R.

161

Figura 9.7.52 CSA-4R: Schema electrică, numerotarea bornelor plăcilor cu borne pentru conectare şi a cablajului imprimat

162

 Verificarea funcţionarii CSA-4R Contactorul static auxiliar pentru decodificare la recepţie, CSA-4R asigură în condiţii normale de funcţionare, la ieşire, pe o sarcină rezistivă de 10 kΩ/5 W, o tensiune continuă pozitivă de minim 24 Vcc, separată galvanic de cea de la intrarea sa, când valoarea acesteia, pozitivă, are +80… 120 Vcc. CSA-4R semnalizează optic, printr-un LED roşu, funcţionarea sa şi comandă corespunzător, în impuls, 1…4 decodificatoare BDEF-4 dintr-un dulap. În regim normal de funcţionare, conectat pe macheta din figura 9.4.6, CSA-4R semnalizează optic, prin LED-ul roşu, existenţa tensiunii la ieşire, pe timpul polarităţii pozitive.

 Planul de cablare al CSA-4R Conexiunile electrice între plăci (100 - cablajul imprimat şi 200 - placa cu borne) se realizează prin intermediul a 4 conductoare flexibile, liţate, ce se lipesc cu fludor, la borne. Aceste borne sunt identificate prin cifre şi litere, care precizează locul şi semnificaţia tensiunii din locul respectiv. Placa 100 are bornele numerotate de la 1 la 10, dar la cablaj nu se utilizează decât 4; celelalte sunt pentru conectarea cu fire flexibile a LED-ului şi a transformatorului pe miez din ferită TF1. PLACA 100 - cablajul imprimat LOC SEMNIFICAȚIE ADRESA CULOARE OBSERVAȚII 6 + 100S 200-1 roşu 7 0SD 200-2 mov 8 +24S 200-4 roz 9 0VS 200-3 alb PLACA 200 - placa cu borne LOC SEMNIFICAȚIE ADRESA CULOARE OBSERVAȚII 1 +100S 100-6 roşu 2 0SD 100-7 mov 3 0VS 100-9 alb 4 +24S 100-8 roz

163

 Componentele electrice şi electronice ale CSA-4R Placa 100 – Cablajul imprimat - Tranzistoare T1, T2 = BF459, IPRS - Punţi redresoare PR1 = 1PM1, IPRS - Diode semiconductoare D3, D4 = 1N4148, IPRS D5, D6 = 1N4007, IPRS - Diode stabilizatoare DZ1=PL27Z, IPRS - Diode luminiscente LED1 = MDE1128R, MICROELECTRONICA - Rezistoare R4 = 15 kΩ, 5%, RPM 3050, ICEP R5, R6 = 330 kΩ, 5%, RPM3050, ICEP R7, R8 = 680 kΩ, 5%, RPM3050, ICEP R9, R10 = 56 kΩ, 5%, RPM3050, ICEP R11 = 240 Ω, 5%, RPM3050, ICEP - Condensatoare C1, C2 = 2,2 nF/1000 Vce, 20%, CAX 1211, ICEP C3 = 100 nF/100 Vcc, 10%, PMP0305, ICEP C4 = 330 nF/100 Vcc, 10%, PMP0308, 4 terminale, ICEP - Transformatoare pe miez din ferită TF1=TF47, ISAF În figura 9.7.2 se prezintă amplasarea componentelor pe placa 100 a CSA-4R. Placa 200 - placa cu borne Cose duble cu capse de 3 mm 1, 2, 3, 4

164

Figura 9.7.53 CSA-4R: Amplasarea componentelor pe placa 100

165

9.8 Filtrul de protecţie pentru sincronizare la emisie FPS-4E  Generalităţi Filtrul de protecţie pentru sincronizare la emisie FPS-4E este utilizat câte unul pentru fiecare capăt de emisie din linia curentă. El are rolul de a bloca tensiunea alternativă de 50 Hz ce apare prin inducţie între conductoarele cablului de dependenţă (funcţiune similară cu cea a lui FPS-4R). Pe capacul cutiei sale se semnalizează optic, prin impuls roşu lung (de durata T a) şi prin impuls verde scurt (de durata Ti), sosirea semnalului pentru sincronizare depărtată pe secvenţă. Spre deosebire de FPS-4R, FPS-4E favorizează recepţia polarităţii negative.

 Schema electrică generală Filtrul de protecţie pentru sincronizare la emisie FPS-4E are schema din figura 9.8.1. El are practic aceeaşi schemă cu FPS-4R; se observă că deosebirile constau în modul de conectare ale diodelor D1 şi D2, care sunt inversate. Toate celelalte elemente au aceleaşi semnificaţii şi valori. Pentru izolarea unui singur echipament (la o eventuală defectare), la intrare s-a prevăzut o siguranţă fuzibilă tubulară din sticlă, de 80 mA.

 Verificarea funcţionării FPS-4E Filtrul de protecţie pentru sincronizare la emisie FPS-4E asigură în condiţii normale de funcţionare, pe o rezistenţă de sarcină de 12 kΩ/9 W, o tensiune continuă de cel puţin -80 Vcc când are la intrare o tensiune negativă de -100 Vcc. Pe acelaşi rezistor, pentru existenţa la intrare a unei tensiuni alternative de 220 Vca/50 Hz, trebuie să se obţină la ieşire o tensiune medie pozitivă, cuprinsă între 0 şi +10 Vcc, În regim normal de funcţionare, conectat pe macheta din figura 9.4.7, FPS-4E semnalizează optic, prin LED-uri, existenţa tensiunii la ieşire, pe fiecare polaritate: cu roşu lung pentru plus şi cu verde scurt pentru minus.

166

Figura 9.8.54 FPS-4E: Schema electrică, numerotarea bornelor plăcilor cu borne pentru conectare şi ale cablajului imprimat

167

 Planul de cablare al FPS-4E Conexiunile electrice între plăci (100 - cablajul imprimat şi 200 - placa cu borne) se realizează prin intermediul a 4 conductoare flexibile, liţate, ce se lipesc cu fludor, la borne. Aceste borne sunt identificate prin cifre şi litere, care precizează locul şi semnificaţia tensiunii din locul respectiv. Placa 100 are bornele numerotate de la 1 la 10, dar la cablaj nu se utilizează decât 4; celelalte sunt pentru conectarea cu fire flexibile a bobinei L1 şi a celor două LED-uri. PLACA 100 - cablajul imprimat LOC SEMNIFICAȚIE ADRESA CULOARE OBSERVAȚII 3 +/-120S 200-2 roşu/albastru 4 0SD 200-1 mov 9 +/-100S 200-4 albastru 10 0SD 200-3 alb PLACA 200 - placa cu borne LOC SEMNIFICAȚIE ADRESA CULOARE OBSERVAȚII 1 0SD 100-4 mov 2 +/-120S 100-3 roşu/albastru 3 0SD 100-10 alb 4 +/-100S 100-9 albastru

 Componentele electrice şi electronice ale FPS-4E Placa 100 - cablajul imprimat - Siguranţe fuzibile S101 = tabulară din sticlă, 80 mA - Rezistoare R1 = 110kΩ/l W, 5%, RPM3100, ICEP R2 = 33 kΩ/1 W, 5%, RPM3100, ICEP R3 = 1,8 kΩ, 5%, RPM 3050, ICEP R4 = 100 Ω, 5%, RPM 3050, ICEP - Condensatoare C1 = 330 nF/500 Vcc, 10%, PMP0309, 4 terminale, ICEP - Diode semiconductoare D1, D2 = 1N4007, IPRS - Diode luminiscente LED1 = MDE1128R, MICROELECTRONICA LED2 = MDE1128V, MICROELECTRONICA - Bobina pe miez din fier silicios L1 = LF44, ISAF În figura 9.8.2 se prezintă amplasarea componentelor pe placa 100 a FPS-4E. Placa 200 - placa cu borne Cose duble cu capse de 3 mm 1, 2, 3, 4 FPS-4E este montat ca şi FPS-4R, într-o carcasă tipizată din material plastic.

168

Figura 9.8.55 FPS-4E: Amplasarea componentelor pe placa 100

169

9.9 Contactorul static auxiliar pentru decodificare la emisie: CSA4E  Generalităţi Contactorul static auxiliar pentru decodificare la emisie CSA-4E se montează câte unul numai la capătul de emisie al fiecărui circuit de cale cu emisie locală. CSA-4E se montează la ieşirea din FPS-4E, de unde preia, din tensiunea de sincronizare depărtată (trimisă în exterior de TIS-2) polaritatea negativă şi comandă pentru deschidere un contactor static uzual: CS-16 sau echivalent, pe o perioadă de timp egală cu cea a furnizării de emiţătorul EEC-4-64 a impulsului de linie din 8 sinusoide de 75 Hz. CSA-4E este montat, ca şi FPS-4R, într-o carcasă tipizată din material plastic. Pe capacul cutiei se semnalizează optic, prin impuls verde scurt (de durata Ti), funcţionarea oscilatorului ce comandă deschiderea contactorului propriu (de mică putere).

 Schema electrică generală CSA-4E are schema electrică din figura 9.9.1. Din tensiunea dublu polarizată de la ieşirea din FPS-4E se preia numai componenta negativă prin diodele D5 şi D6, iar prin dioda Zener DZ1 se fixează un prag al funcţionării, pentru creşterea stabilităţii la perturbaţii. Oscilatorul este format din două tranzistoare, T1 şi T2, ce lucrează în comutaţie, rezistoarele R7 şi R8, cu care se realizează reacţia dublă în circuit, iar sarcina este preluată prin transformatorul cu miez din ferită TF1. Ca şi la CSA-4R, mediana înfăşurării se află la tensiune ridicată, de circa +100 Vcc; deoarece numărul de spire al bobinei primare este mic, pentru creşterea fiabilităţii schemei, deşi consumul este mic (10 mA), bobinajul se realizează cu conductor din cupru cu diametrul supradimensionat (raportat la densitatea de curent admisă) şi cu izolare dublă. În schema electrică sunt introduse şi grupurile serie R5-C1 şi R6-C2 pentru accelerarea comutării (la intrarea în conducţie). Pentru blocarea fermă a tranzistorului ce nu conduce, schema are polarizare automată, dată de grupul paralel R11-C3, iar tensiunea negativă de la bornele acestuia se transmite pe bazele tranzistoarelor prin rezistoarele R9 şi R10. Protecţia la polarizarea inversă a bazelor se realizează de diodele D3 şi D4. Pe timpul primirii polarităţii negative a impulsului de sincronizare depărtată, prin transformatorul TF1 energia de curent continuu primită la +100…140 Vcc, convertită în semnale electrice de curent alternativ cu frecvenţa de câţiva kilohertzi se preia de către înfăşurarea secundară 4-5; urmează apoi o redresare cu puntea PR1. Componenta continuă de circa 10 Vcc este aplicată, pe de o parte, prin rezistorul R4 diodei LED1 (verde) pentru semnalizarea optică a recepţionării codului şi funcţionării oscilatorului, iar pe de altă parte, comandă deschiderea contactorului static de mică putere, cu tiristoare. Conducţia celor 8 sinusoide de 220 Vca/75 Hz se realizează alternativ, prin deschiderea simultană a tiristoarelor T3 şi T4 de plusul injectat prin rezistoarele R1 şi R2 pe porţile de comandă ale lor; circuitul fiecărei alternanţe se închide prin diodele D1 şi D2, montate în paralel pe tiristoare. Rezistorul R3 îmbunătăţeşte blocarea fermă a ambelor tiristoare, T3 şi T4, la dispariţia plusului de la ieşirea punţii PR1.

170

Figura 9.9.56 CSA-4E: Schema electrică, numerotarea bornelor plăcilor cu borne pentru conectare şi ale cablajului imprimat

171

 Verificarea funcţionării CSA-4E Contactorul static auxiliar pentru decodificare la emisie, CSA-4E asigură în condiţii normale de funcţionare, deschiderea unui contactor static CS, pe o perioadă de timp egală cu 8 sinusoide de 75 Hz, atunci când la intrarea să se aplică, timp de 0,106 s, tensiune continuă negativă, cu amplitudinea de -80…-l20 Vcc. CSA-4E semnalizează optic, printr-un LED verde, funcţionarea sa şi comandă, sincron, un contactor static de putere, de tipul CS-16 sau CSP-16. În regim normal de funcţionare, conectat pe macheta din figura 9.4.7, CSA-4E semnalizează optic, prin LED-ul verde, existenţa tensiunii la ieşire, pe timpul polarităţii negative.

 Planul de cablare al CSA-4E. Conexiunile electrice între plăci (100 - cablajul imprimat şi 200 - placa cu borne) se realizează prin intermediul a 4 conductoare flexibile, liţate, ce se lipesc cu fludor, la borne. Aceste borne sunt identificate prin cifre şi litere, care precizează locul şi semnificaţia tensiunii din locul respectiv. Placa 100 are bornele numerotate de la 1 la 10, dar la cablaj nu se utilizează decât 4; celelalte sunt pentru conectarea cu fire flexibile a LED-ului şi a transformatorului TF1. Placa 100 - cablajul imprimat LOC SEMNIFICAȚIE ADRESA CULOARE OBSERVAȚII 6 0SB 200-1 verde 7 -100S 200-2 mov 8 Ax220V 200-4 galben 9 Ax220VS 200-3 alb Placa 200 - placa cu borne LOC SEMNIFICAȚIE ADRESA CULOARE OBSERVAȚII 1 0SB 100-6 verde 2 -100S 100-7 mov 4 Ax220V 100-8 galben 3 Ax220VS 100-9 alb

172

 Componentele electrice şi electronice ale CSA-4E Placa 100 - cablajul imprimat - Tranzistoare T1, T2 = BF459, IPRS - Tiristoare T103, T104 = T1N8, IPRS - Punţi redresoare PR1 = 1PM1, IPRS - Diode semiconductoare D1, D2, D5, D6 = 1N4007, IPRS D3,D4= 1N4148, IPRS - Diode stabilizatoare DZ1 = PL27Z. IPRS - Diode luminiscente LED1 = MDE1128V, MICROELECTRONICA - Rezistoare R1, R2 = 390 Ω, 5%, RPM 3050, ICEP R3 = 5,6 kΩ, 5%, RPM 3050, ICEP R4 = 3,3 kΩ, 5%, RPM 3050, ICEP R4 = 15 kΩ, 5%, RPM 3050, ICEP R5, R6 = 330 kΩ, 5%, RPM3050, ICEP R7, R8 = 680 kΩ, 5%, RPM3050, ICEP R9, R10 = 56 kΩ, 5%, RPM3050, ICEP R11 = 240 Ω, 5%, RPM3050, ICEP - Condensatoare C1, C2 = 2,2 nF/1000 Vcc, 20%, CAX 1211, ICEP C3 = 100 nF/100 Vcc, 10%, PMP0305, ICEP - Transformatoare pe miez din ferită TF1=TF48,ISAF În figura 9.9.2 se prezintă amplasarea componentelor pe placa 100 a CSA-4E. Placa 200 - placa cu borne - Cose duble cu capse de 3 mm 1, 2, 3, 4

173

Figura 9.9.57 CSA-4E: Amplasarea componentelor pe placa 100

174

9.10 Blocul de protecţie pentru recepţie BP-4R Generalităţi Blocul de protecţie pentru recepţie BP-4R se montează în dulapurile sau cabinele tehnice exterioare, câte unul pentru fiecare secvenţă. El însumează funcţiile FPS-4R şi CSA4R, montate într-o carcasă de releu de mic gabarit, astfel că se conectează în instalaţie prin contactele cuţit de tip fişă ale prizei cu 4 grupe triple de contacte, similară cu cea a conectării blocului decodificator BDEF-4. BP-4R este utilizat la extragerea impulsurilor de polaritate pozitivă pentru obţinerea impulsurilor de sincronizare locală, atât în varianta utilizării TIS-4, cât şi în cea a utilizării TIS-2.

Schema electrică generală BP-4R are schema electrică din figura 9.10.1. Din analiza schemei se observă suprapunerea şi interconectarea directă a elementelor FPS-4R (din figura 9.6.1) cu cele ale CSA-4R (din figura 9.7.1). Toate piesele sunt montate pe o singură placă, similar ca la BDEF-4, astfel că se preia şi codificarea notării componentelor cu trei cifre. Se observă o modificare la amplasarea diodelor de extragere a polarităţii pozitive de la ieşirea filtrului trece jos, pentru a fi posibilă testarea de la exterior a funcţionării schemelor.

Verificarea funcţionării BP-4R Blocul de protecţie pentru recepţie BP-4R asigură în condiţii normale de funcţionare, pe o rezistenţă de sarcină de 10 kΩ/5 W, o tensiune continuă de cel puţin 24 Vcc, atunci când are la intrare o tensiune pozitivă +100 Vcc. Pe acelaşi rezistor, pentru o tensiune alternativă de 220 Vca/50 Hz la intrare, nu trebuie să se obţină la ieşire tensiune pozitivă peste 2 Vcc. În regim normal de funcţionare, conectat pe macheta din figura 9.4.6, BP-4R semnalizează optic, prin LED-uri, existenţa tensiunii la intrare şi de la ieşire, pe fiecare polaritate: cu roşu lung pentru plus şi cu verde scurt pentru minus. BP-4R comandă corespunzător, cu impulsuri de +24VSk, între 1…4 decodificatoare BDEF-4, ce lucrează în aceeaşi secvenţă, dintr-un dulap de aparataj.

175

Figura 9.10.58 BP-4R: Schema electrică, numerotarea bornelor pentru conectare şi ale cablajului imprimat

176

Planul de cablare al BP-4R. Conexiunile electrice între plăci (100 - cablajul imprimat şi 300 - placa cu borne) se realizează prin intermediul a 4 conductoare flexibile, liţate, ce se lipesc cu fludor, la borne. Aceste borne sunt identificate prin cifre şi litere, care precizează locul şi semnificaţia tensiunii din locul respectiv. Placa 100 are 7 borne numerotate, dar la cablaj nu se utilizează decât 5; celelalte sunt pentru conectarea cu fire flexibile a bobinei L301 montată pe şasiul metalic 300. Placa 100 – cablajul imprimat LOC SEMNIFICAȚIE ADRESA CULOARE OBSERVAȚII U101 +24VS 300-52 roz U102 0VS 300-72 alb U103 +/-120S 300-33 roşu/albastru U104 +100S 300-53 gri U105 0SD sau 0SB 300-13 mov 11 +/-120S 300-1 vernil 12 +/-120S 300-2 vernil Placa 300 - placa cu borne LOC SEMNIFICAȚIE ADRESA CULOARE OBSERVAȚII 1 +/-120S 100-11 vernil 2 +/-120S 100-12 vernil 13 0SD sau 0SB 100-U105 mov 33 +/-120S 100-U103 roşu/albastru 52 +24VS 100-U101 roz 53 +100S 100-U104 gri 72 0VS 100-U102 alb

177

Componentele electrice şi electronice ale BP-4R Placa 100 - cablajul imprimat - Siguranţe fuzibile S101 = tabulară din sticlă, 80 mA - Rezistoare R101 = 15 kΩ, 5%, RPM 3050, ICEP R102 = 240 Ω, 5%, RPM3050, ICEP R103 = 33 kΩ/1 W, 5%, RPM3100, ICEP R104, R107 = 56 kΩ, 5%, RPM3050, ICEP R105, R109 = 330 kΩ, 5%, RPM3050. ICEP R106, R108 = 680 kΩ, 5%, RPM3050, ICEP R110 = 1,8 kΩ, 5%, RPM3050, ICEP R111 = 100 Ω, 5%, RPM 3050, ICEP R112 = 110 kΩ/1 W, 5%, RPM 3100. ICEP - Condensatoare C101 = 330 nF/100 Vcc, 10%, PMP0308, 4 terminale, ICEP C102 = 100 nF/100 Vcc, 10%, PMP0305, ICEP C103 = 330 nF/500 Vcc, 10%, PMP0309, 4 terminale, ICEP C104, C105 = 2,2 nF/1000 Vcc, 20%, CAX 1211, ICEP - Tranzistoare T101,T102 = BF459, IPRS - Punţi redresoare PR101 = 1PM1, IPRS - Diode semiconductoare D102, D103= 1N4148, IPRS D101, D104, D105, D106= 1N4007, IPRS - Diode stabilizatoare DZ101 =PL27Z, IPRS - Diode luminiscente LED101, LED102 = MDE1128R, MICROELECTRONICA LED 103 = MDE1128V, MICROELECTRONICA - Transformatoare pe miez din ferită TF101 = TF45, ISAF În figura 9.10.2 se prezintă amplasarea componentelor pe placa 100 a blocului de protecţie BP-4R. Placa 300 - placa cu borne - Bobina pe miez din fier silicios L301 = LF44, ISAF

178

Figura 9.10.59 BP-4R: Amplasarea componentelor pe placa 100

179

9.11 Blocul de protecţie pentru emisie BP-4E Generalităţi Blocul de protecţie pentru recepţie BP-4E se montează în dulapurile de aparataj exterioare, câte unul pentru fiecare secvenţă emisă în cale. BP-4E însumează funcţiile FPS4E şi CSA-4E, montate într-o carcasă de releu de mic gabarit, astfel că se conectează în instalaţie prin contactele cuţit de tip fişă ale prizei cu 4 grupe triple de contacte, similară cu cea a conectării blocului decodificator BDEF-4. BP-4E este utilizat la obţinerea impulsurilor de linie din 8 sinusoide, în urma prelucrării polarităţii negative din impulsurile de sincronizare furnizate la transmiterea informaţiei prin TIS-2.

Schema electrică generală BP-4E are schema electrică din figura 9.11.1, Din analiza schemei se observă suprapunerea şi interconectarea directă a elementelor FPS-4E (din figura 9.8.1) cu cele ale CSA-4E (din figura 9.9.1). Toate piesele sunt montate pe o singură placă, similar ca la BP-4R astfel că se preia şi codificarea notării componentelor cu trei cifre. Se observă modificările: - amplasarea diodelor de extragere a polarităţii pozitive de la ieşirea filtrului trece jos, pentru a fi posibilă testarea de la exterior a funcţionării schemelor; - introducerea condensatorului C106, pentru filtrare suplimentară la ieşirea din puntea PR101; - introducerea rezistorului R114, în serie cu contactorul static de mică putere, pentru realizarea unei protecţii suplimentare a tiristoarelor, la eventuale scurtcircuite în exterior.

Verificarea funcţionării BP-4E Blocul de protecţie pentru recepţie BP-4E asigură în condiţii normale de funcţionare, deschiderea unui contactor static CS, pe o perioadă de timp egală cu 8 sinusoide de 75 Hz, atunci când la intrarea sa se aplică, timp de 0,106 s, tensiune continuă negativă, cu amplitudinea de -80…-120 Vcc. În regim normal de funcţionare, conectat pe macheta din figura 9.4.7, CSA-4E semnalizează optic, prin LED-uri, existenţa tensiunii la intrare pe fiecare polaritate: cu roşu lung pentru plus, cu verde scurt pentru minus şi printr-un alt LED verde, funcţionarea sa; el comandă, sincron, un contactor static de putere, de tipul CS(P)-16, Pentru o tensiune alternativă de 220 Vca/50 Hz la intrare, nu trebuie să se poată comanda contactorul static CS(P)-16. În figura 9.11.2 sunt prezentate, schematic: - vederi ale celor două blocuri de protecţie, văzute din faţă; - un posibil mod de amplasare al echipamentelor pe un rând al unui dulap de aparataj, unde sunt montate 4 recepţii şi două emisii, în secvenţe oarecare; - alocarea bornelor văzută din spatele prizelor.

180

Figura 9.11.60 BP-4E: Schema electrică, numerotarea bornelor pentru conectare şi ale cablajului imprimat

181

Figura 9.11.61 Aspectul frontal al carcasei, alocarea bornelor la blocurile de protecţie BP-4R şi BP-4E şi amplasarea pe un rând a echipamentelor unui dulap exterior

182

Planul de cablare ai BP-4E. Conexiunile electrice între plăci (100 - cablajul imprimat şi 300 - placa cu borne) se realizează prin intermediul a 4 conductoare flexibile, liţate, ce se lipesc cu fludor, la borne. Aceste borne sunt identificate prin cifre şi litere, care precizează locul şi semnificaţia tensiunii din locul respectiv. Placa 100 are 7 borne numerotate, dar la cablaj nu se utilizează decât 5; celelalte sunt pentru conectarea cu fire flexibile a bobinei L301 montată pe şasiul metalic 300.

LOC U101 U102 U103 U104 U105 11 12

SEMNIFICAȚIE Ax220V Ax220S +/-120S +100S 0SB +/-120S +/-120S

LOC 1 2 13 51 53 73

SEMNIFICAȚIE +/-120S +/-120S 0SB Ax220V +100S Ax220S

Placa 100 – cablajul imprimat ADRESA CULOARE 300-51 galben 300-73 alb 300-33 roşu/albastru 300-53 gri 300-13 mov 300-1 vernil 300-2 vernil Placa 300 - placa cu borne ADRESA CULOARE 100-11 vernil 100-12 vernil 100-U105 mov 100-U101 galben 100-U104 gri 100-U102 alb

183

OBSERVAȚII

OBSERVAȚII

Componentele electrice si electronice ale BP-4E Componentele plăcii 100 - Siguranţe fuzibile S101 = tabulară din sticlă, 80 mA - Rezistoare R101 = 3,3 kΩ, 5%, RPM 3050, ICEP R102 = 240 Ω, 5%, RPM3050, ICEP R103 = 33 kΩ /1 W, 5%, RPM3100, ICEP R104, R107 = 56 kΩ, 5%, RPM3050, ICEP R105, R109 = 330 kΩ, 5%, RPM3050, ICEP R106, R108 = 680 kΩ, 5%, RPM3050, ICEP R110 = 1,8 kΩ, 5%, RPM 3050, ICEP R111 = 100 Ω, 5%, RPM 3050, ICEP R112 = 110 kΩ/1 W, 5%, RPM 3100, ICEP R113 = 5,6kΩ, 5%, RPM3050, ICEP R114 = 220 Ω/9 W, 10%, RBC 1009, ICEP R1l5, R116 = 390 Ω, 5%, RPM 3050, ICEP - Condensatoare C102 = 100 nF/100 Vcc; 30%, PMP0305, ICEP C103 = 330 nF/500 Vcc, 10%, PMP0309, 4 terminale, ICEP C104, C105 = 2,2 nF/1000 Vcc, 20%, CAX 1211, ICEP C106 = 100nF/100Vcc, 10%, PMP0303, ICEP - Tranzistoare T101, T102 = BF459, IPRS - Tiristoare T103, T104 = T1N8, IPRS - Punţi redresoare PR101 = 1PM1, IPRS - Diode semiconductoare D101, D104, D105, D106, D107, D108 = 1N4007, IPRS D102, D103 = 1N4148, IPRS - Diode stabilizatoare DZ101=PL27Z, IPRS - Diode luminiscente LED 101, LED 103 = MDE1128V, MICROELECTRONICA LED 102 = MDE1128R, MICROELECTRONICA - Transformatoare pe miez din ferită TF101=TF46, ISAF În figura 9.11.3 se prezintă amplasarea componentelor pe placa 100 a blocului de protecţie BP-4E. Placa 300- placa cu borne - Bobina pe miez din fier silicios L301 = LF44, ISAF

184

Figura 9.11.62 BP-4E: Amplasarea componentelor pe placa 100

185

9.12

Adaptoare pentru supravegherea tensiunilor de alimentare ASA-4 şi ASA-5

Generalităţi Pentru verificarea existenţei diferitelor tensiuni alternative în circuitele electrice şi pentru adaptarea echipamentelor existente (pentru regim de lucru permanent) la semnalele electrice în impulsuri ale C-4-64, ce sunt caracterizate de un raport semnal/pauză mic (8/56 = 0,142), se utilizează: - adaptorul pentru supravegherea tensiunilor de alimentare pentru 4 valori de tensiune la intrare şi cu trepte de 12 V la ieşire: ASA-4; - adaptorul pentru supravegherea tensiunilor de alimentare, cu 5 valori de tensiuni la ieşire şi posibilitatea de reglare în trepte de 3 V: ASA-5.

Scheme electrice În figura 9.12.1 se prezintă schemele electrice şi caracteristicile constructive principale ale adaptoarelor ASA-4 şi ASA-5. În aceeaşi figură se precizează şi tensiunile ce se pot obţine la ieşire, direct sau prin intermediul diferitelor combinaţii admise prin conectarea unora din borne. Adaptorul de supraveghere a alimentării, ASA-4, poate fi alimentat permanent sau în impulsuri, cu tensiunea de 110 Vca, 127 Vca, 180 Vca, 220 Vca, la 50 sau 75 Hz şi furnizează tensiuni alternative, separate galvanic prin transformator, între 12…108 Vca, în trepte de 12 Vca, la un curent maxim de 150 mA, pe oricare din valori, sau trepte de tensiune continuă (dublu redresată şi nefiltrată). În gol, alimentat la 220 Vca/50 Hz, curentul din primar trebuie să fie sub 25 mA, iar la 220 Vca/75 Hz, sub 17 mA. Adaptorul de supraveghere a alimentării, ASA-5, poate fi alimentat permanent sau în impulsuri cu tensiunea de 127 Vca, 220 Vca, la 50 sau 75 Hz şi furnizează tensiuni alternative separate galvanic prin transformator, între 3…114 Vca, în trepte de 3 Vca, la un curent maxim de 150 mA, pe oricare din valori, sau trepte de tensiune continuă (dublu redresată şi nefiltrată). În gol, curentul din primar se încadrează în aceleaşi valori ca şi la ASA-4.

186

Figura 9.12.63 Schemele electrice, bornele şi tensiunile adaptoarelor ASA-4 şi ASA-5

187

10

Tehnologia de modificare a instalaţiei CED, cu circuite de cale în două secvenţe (cod KPT-10), la introducerea circuitelor de cale în 4 secvenţe, tip C-4-64

10.1 Modificările din sala de relee Modificările principale sunt în sala de relee; ele se efectuează în mai multe etape, pentru a scoate cât mai puţin din funcţie instalaţia CED, Lucrările pregătitoare pentru sala de relee constau în realizarea pe baza proiectului a ramelor specifice, astfel: 1. Se construieşte rama generatoare (tip „G”); 2. Se construiesc ramele (rama) pentru recepţia şi decodificarea impulsurilor (tip “I”); 3. Se construiesc ramele tip "F" pentru filtrele trece bandă; 4. Se realizează lucrările pregătitoare din sala de relee.

Rama generatoare (tip „G”) Se execută rama generatoare (tip „G”), care conţine echipamentele ce se montează pe poliţe, pe suporturile pentru prizele de tip neutru-fişă şi pentru prizele de mic gabarit. 10.1.1.1 Lucrările la poliţe Pe partea orizontală a poliţelor metalice se introduce o placă electroizolantă, din scândură de lemn uscat pe care s-au practicat adâncituri pentru picioarele de sprijin ale subansamblurilor specifice, pentru a nu se permite alunecarea lor laterală; se marchează locurile unde se prind grupurile RC. Pe partea verticală a poliţelor, în orificiile din dreptul conectoarelor, se introduc inele din cauciuc pentru izolarea suplimentară a conductoarelor cablajelor. Se introduc, succesiv: - un emiţător electronic de cod tip EEC-4-64; - unul sau două transmiţătoare ale impulsurilor de sincronizare tip TIS-4 şi/sau TIS-2 (numai în cazul în care sunt circuite de cale cu recepţie şi decodificare în dulapurile cu aparataj ale staţiei sau cu emisie/recepţie în dulapurile semnalelor BLA); - 4 contactoare statice tip CS-16 (în staţiile mari, se pot introduce şi 8 contactoare statice) şi grupurile RC aferente, pentru protecţia lor la supratensiuni. 10.1.1.2 Lucrările la suporturile pentru prizele de tip neutru-fişă Pe suporturile pentru prizele de tip neutru-fişă se amplasează prizele şi suporturile de siguranţe, pentru: - 8 relee de supraveghere a alimentării fiderilor circuitelor de cale, A1…A8, tip NF1-800, (câte 4 pe capăt de staţie); ele se conectează la fideri prin intermediul adaptoarelor de supravegherea alimentării, tip ASA-4 sau ASA-5, adaptoare montate cu câte două şuruburi M4 pe spatele releelor pe care le alimentează; - plăci cu siguranţe fişă tip CFR de 0,5…5 A pentru toate circuitele; - 8 relee de verificare a succesiunii secvenţelor generate de EEC-4-64: VS1-2… VS4-3, tip NF 1-2000, prin ale căror contacte de lucru se alimentează circuitele de comandă a contactoarelor statice; 10.1.1.3 Lucrările la suporturile pentru prizele de mic gabarit Pe suporturile de prize de mic gabarit se amplasează prizele pentru: - 8 relee de prag în impuls, tip IMVŞ-110 sau IVG, pentru preluarea informaţiei de verificare a secvenţelor de linie în curent alternativ, produse de EEC-4-64; ele se alimentează din 4 adaptoare de supraveghere a tensiunii tip ASA-5, montate pe spatele releelor VS; - 8 blocuri decodificatoare electronice pentru verificare, tip BDEF-4V, pentru controlul suplimentar al secvenţelor de sincronizare şi protecţie. 188

Ramele (rama) pentru recepţia şi decodificarea impulsurilor (tip „I”) Se execută ramele (rama) pentru recepţia şi decodificarea impulsurilor (tip „I”), care conţin suporturile de prize de mic gabarit şi pentru siguranţele tip fişă. Pe prizele de mic gabarit se introduc: - releele de prag în impuls, tip IMVŞ-110 sau IVG, montate grupat pe secţiuni izolate, pentru verificarea nivelului de la capetele de recepţie ale circuitelor de cale; - blocurile decodificatoare electronice fişă tip BDEF-4, pentru controlul secvenţelor recepţionate din cale. În partea de jos a ramelor, deasupra regletelor, se introduc plăcile cu siguranţe fişă tip CFR, de 0,5…5 A pentru circuitele de alimentare cu 220 Vca ale BDEF-4 şi pentru cele 4 secvenţe de sincronizare +24Sk. Dacă este prevăzută introducerea unui indicator ciclic de nivel, se prevăd spaţiile necesare montării integratoarelor pasive, regletelor de separare şi indicatorului propriu-zis.

Ramele tip „F” pentru filtrele trece bandă Se execută ramele tip „F” pentru filtrele trece bandă, care conţin: - filtrele de cale, tip „B”, montate pe ambele părţi ale ramei; - pe un suport metalic montat sub rândul de jos şi deasupra regletelor, rezistoarele semireglabile, ceramice, tip CFR, de 100 Ω/0,3 A.

Lucrările pregătitoare din sala de relee Lucrările pregătitoare din sala de relee constau în: A. Se montează ramele noi tip „G”, „I” şi „F”, în sala de relee, în apropierea ramelor vechi; (ramele „F” se pot menţine, dacă sunt corespunzătoare, cu condiţia introducerii rezistoarelor). Dacă spaţiul nu permite, montarea ramelor noi se face în faza finală, în locul celor vechi, cu scoaterea din funcţie a instalaţiei CED, B. Se realizează cablajul dintre rame, conform proiectului, fără a se afecta funcţionarea instalaţiei. C. Dacă introducerea circuitelor de cale în 4 secvenţe se face în cadrul reparaţiilor capitale (RK), cu înlocuire de rame şi cu sală de relee nouă, după efectuarea cablajului între rame şi introducerea releelor în prize, se verifică cu megaohmmetrul rezistenţa de izolaţie, care trebuie să fie mai mare de 10 MΩ între masa electrică şi conexiunile ce merg la releele C sau Si, apoi se verifică cu ohmmetrul uzual (ce are o sursă de curent continuu de 4,5 V), valoarea de 1000 Ω, ce trebuie să se afle între bornele 11 şi 71 ale BDEF-4. D. Se echipează complet ramele noi şi se alimentează cu 220 Vca, urmărindu-se intrarea în funcţie a emiţătorului, a contactoarelor statice şi a blocurilor decodificatoare, care semnalizează optic primirea secvenţelor de sincronizare. E. Se efectuează un cablaj provizoriu, prin punerea în paralel a tuturor intrărilor filtrelor de cale, ce vor primi impulsuri echivalente celor din cale, de la înfăşurarea secundară de 11 Vca a unui transformator auxiliar (S4 sau L, în funcţie de puterea necesară), alimentat răspunsul pe fiecare recepţie, prin şuntarea ieşirii filtrului de cale tip B. F. Se realizează un cablaj provizoriu între ramele vechi şi cele noi, astfel încât legăturile cu sala de relee şi cu exteriorul să se facă din ramele vechi, prin intermediul regletelor noilor rame (după scoaterea de pe borne a cablajului ramei respective). Se mută, pe rând, cablurile de secvenţă, de exterior, din vechea ramă „T” în rama nouă „G”, iar la darea în exploatare, cablajul provizoriu se elimină. De la rama „I” nouă se realizează un cablaj spre rama „F” a filtrelor de cale, care se pune pe borne în momentul scoaterii din funcţiune a instalaţiei vechi. G. La RK se realizează un cablaj provizoriu între sala nouă şi sala veche, prin care, succesiv, toate releele de cale din sala veche devin repetitoare ale releelor de cale din sala nouă, pe perioada de trecere de la o instalaţie la alta. În acest mod, după efectuarea probelor, se începe cu punerea în funcţie a circuitelor de cale, ce vor funcţiona o vreme cu vechea instalaţie. Soluţia este necesară în special în cazul staţiilor mari, cu multe circuite de cale, 189

când reglajul şi probele se efectuează în mai multe zile succesive. în perioada tranziţiei, staţia va funcţiona cu instalaţia CED veche, cu o parte din circuitele de cale în două secvenţe şi cu cealaltă parte a circuitelor de cale, în 4 secvenţe.

10.2

Modificării de exterior

Lucrările pregătitoare din exterior constau în: A. Se realizează noul plan bifilar de izolare, alocându-se cele 4 secvenţe astfel ca secţiunile izolate ale macazurilor şi ale liniilor să fie cât mai echilibrat distribuite pe fiecare secvenţă, iar la joantele izolante vecine să fie secvenţe diferite, indiferent dacă izolarea este monofilară sau bifilară. În staţiile în care există reţea de cabluri cu 4 conductoare pentru două secvenţe, echipamentul C-4-64 se utilizează cu câte trei secvenţe pe fiecare capăt de staţie, utilizând al patrulea conductor ca retur comun. În staţiile unde nu sunt probleme de izolare, se pot introduce, cu modificări minime, câte două secvenţe pe fiecare capăt de staţie. Pentru protecţie suplimentară la străpungerea joantelor izolante de la zona de separaţie dintre staţiile vecine, sau între zone cu circuite de cale diferite (adiacentă cu CN-75-6, cu 2 secvenţe, cu curent permanent etc.) se introduc echipamentele de alimentare ale secţiunilor respective. B. Se adaptează picheţii de la emisie. Se menţine aparatajul existent şi se mai introduc: - bobine limitatoare tip MCC-3 la toate circuitele monofilare; - câte două siguranţe fuzibile, tip CFR, fişă, de 2 A, la circuitele de alimentare cu 220 Vca în secvenţă; - condensatoarele pentru compensarea efectului inductiv, de tip HPR, cu valori conform tabelelor de reglaj, în funcţie de lungimea circuitului de cale şi de tipul izolării (bifilară sau monofilară); - se pregătesc circuitele pentru trecerea unuia din retururile fiderilor de două secvenţe ca fir pentru a treia secvenţă. C. În cazul circuitelor de cale cu recepţie şi decodificare pe teren, se introduc în dulapuri, pentru fiecare circuit de cale, câte un BDEF-4 pe priza existentă a BDF-2 (vechi), cât şi un FPS-4R şi un CSA-4R, pe un suport montat într-un loc liber de pe rândul releelor sau pe spatele unor prize (sau un bloc de protecţie BP-4R). Secvenţa de sincronizare se aduce prin două fire, putându-se folosi circuitul anterior de alimentare a releului transmiţător de protecţie. Cum, de regulă, există 4 conductoare în cablu, se pot transmite, prin aceste fire, informaţiile pentru trei secvenţe (cu retur comun); D. În cazul circuitelor de cale la care emisia impulsurilor către cale se generează pe teren, pentru comanda contactorului static existent, se mai introduc în dulapuri, pentru fiecare circuit de cale, câte un FPS-4R şi un CSA-4E, pe un suport montat într-un loc liber de pe rândul releelor sau pe spatele unor prize. Se mai introduc condensatoarele de compensare.

10.3

Lucrările de la darea în funcţie

Lucrările care se fac la darea în funcţie, când există sală nouă de relee şi repartitor de cabluri, se menţionează în continuare: - se deconectează, pe rând, câte un cablu de alimentare al circuitelor de cale în două secvenţe; - pe teren se trece la noua situaţie, conform planului bifilar şi de modificare a cablării, toţi picheţii de alimentare ce primesc tensiunea din cablul respectiv; - în sala veche de relee, se conectează releele de cale corespunzătoare circuitelor de cale alimentate din cablul respectiv, la cablajul provizoriu, astfel că ele devin relee repetitoare ale releelor de cale din sala nouă; provizoratul se elimină la darea în funcţie a instalaţiei CED din sala nouă; - se conectează cablul de alimentare respectiv, la subansamblurile de emisie ale echipamentului C-4-64; - se refac reglajele circuitelor de cale, conform tabelelor de reglaj specifice; 190

- pentru măsurarea tensiunilor în secvenţe se vor folosi integratoare special construite pentru acest echipament; - se verifică fiecare circuit la şuntare, folosind şunturi etalon, cu valoarea normată de 0,06 Ω; - se determină, cu şunt variabil, rezistenţa reală a simţului la care se produce căderea releului de cale.

10.4

Introducerea indicatorului ciclic de nivel

Pentru urmărirea operativă a stării circuitelor de cale, printr-o verificare globală, din sala de relee, în staţiile medii şi mari, cu mai mult de 30 secţiuni izolate, se poate adapta un voltmetru electronic numeric simplu, cu două cifre semnificative, pentru curent continuu, la indicarea numerică şi ciclică a nivelului impulsurilor recepţionate din cale. Adaptarea se realizează prin intermediul unor integratoare pasive, tip IP-2 (module tipizate ce conţin două adaptoare), a căror schemă se prezintă în figura 10.1. Fiecare integrator pasiv conţine un transformator de foarte mică putere, cu curent de mers în gol mic, neglijabil, la 10 Vca/75 Hz, faţă de consumul releului de prag în impulsuri (pe care se conectează, în paralel). Transformatorul are bobinele realizate în galeţi, pentru o separare galvanică certă între circuite. În secundarul transformatorului este introdusă o redresare urmată de o filtrare RC cu o constantă mare de timp (peste 3 s), dimensionată astfel încât să se obţină, la ieşire, pe o rezistenţă de sarcină de 1 MΩ, o componentă continuă relativ constantă, a cărei mărime este liniară şi proporţională cu valoarea efectivă a tensiunii alternative de la ieşirea filtrului de cale, în plaja normală de tensiuni (0,1...9,9 V). Voltmetrul electronic este prevăzut, intern, cu o structură de testare ciclică pe 64 de canale a tensiunii continue de la intrare: 0,1…9,9 Vcc, şi este conectat printr-un arbore de cablaj exterior, direct la ieşirile de curent continuu din IP-2. Pentru o verificare permanentă a etalonării interne, pe canalul de măsură 00 este introdusă, intern, o diodă stabilizatoare tip PL5V6, stabilă termic, ce menţine constantă, la bornele ei, tensiunea de 5,6 Vcc. Această valoare trebuie să se regăsească la toate verificările zilnice, pe canalul 00, iar existenţa acestei valori constituie testul de încredere al indicatorului ciclic de nivel. Baza de timp a baleierii celor 8 x 8 = 64 de canale, indicate numeric de la 00…07, 10…17, 20…27, până la 70…77 se adaptează pentru lucrul în trei regimuri, comutabile: - regim normal de lucru, cu trecere de la un canal la altul după circa 10 s, timp suficient pentru citire. Acest regim se utilizează zilnic, pentru înregistrarea la revizia din sala de relee, a valorilor indicate, pe un tabel de forma celui din figura 10.2, în rubrica zilei respective, se mai trec şi: starea timpului (umiditate, temperatură), tensiunea efectivă de la ieşirea invertorului, tipul traverselor, etc.; - regim rapid de testare, cu trecere de la un canal la altul după circa 2 s: acest regim se foloseşte pentru verificare operativă sau pentru căutarea unei anumite secţiuni izolate; - regim de reglare, când se fixează citirea pe un anumit canal şi se urmăresc variaţiile lente ale nivelului de la ieşirea filtrului de cale. Prin analiza obiectivă a valorilor indicate şi înscrise în tabel pe perioade diferite de timp, se pot constata: - stabilitatea reglajelor; - calitatea izolării dintre cele două şine ale unei secţiuni izolate: starea balastului, a traverselor, a joantelor izolante; - defecte ale conexiunilor, dezechilibre dintre curenţii de tracţiune, etc. Prin sesizarea operativă a variaţiilor de nivel, se pot lua, în timp scurt, măsuri de remediere a defectelor apărute, unele din ele în fază incipientă. Devine astfel posibilă revenirea la normal fără a se produce ocuparea, prin deranjament, a respectivei secţiuni izolate, astfel că mare parte din dereglările traficului sunt eliminate. Totodată, pentru secţiunile lungi şi foarte lungi, ca urmare a certificării stabilităţii funcţionării pe un interval mare de timp, se pot reduce nivelele tensiunii dintre cele două şine spre limitele de jos ale valorilor date în tabele de reglaj, cu efect benefic asupra capabilităţii echipamentului de a depista întreruperea continuităţii electrice a şinelor controlate electric. Menţinerea la valori mici a tensiunilor reduce substanţial consumul de energie şi solicitarea termică a echipamentelor; ea are efect pozitiv şi asupra sensibilităţii la şuntare. 191

Figura 10.26 Integrator ciclic de nivel ICN-4 pentru C-4-64, integratoare pasive IP-2 pentru adaptare ieşire filtru cale/ICN-4

192

Figura 10.27 Tabel pentru completarea valorilor ciclice de nivel

193

11 Prescripţii pentru punerea în funcţie, de utilizare şi exploatare a circuitelor de cale C-4-64 într-o staţie CED 11.1 Prezentare generală În staţia J, cu instalaţii CED, pentru controlul stării de liber sau de ocupat a secţiunilor izolate de macaz, a liniilor de garare şi a celor din linia curentă, sunt introduse circuitele de cale în 4 secvenţe, tip C-4-64. Aparatajul specific acestor circuite de cale este montat: - în sala de relee CED; - în picheţii de pe teren; - în dulapurile de aparataj de pe teren. În sala de relee CED a staţiei sunt montate: - emiţătorul electronic de cod EEC-4-64; - transmiţătoarele impulsurilor de sincronizare tip TIS-4 şi/sau TIS-2; - blocurile decodificatoare electronice fişă tip BDEF-4; - blocurile decodificatoare electronice pentru verificare, tip BDEF-4V; - adaptoarele de supravegherea alimentării ASA-4 şi ASA-5; - rezistoare semireglabile de 100 Ω/0,3 A. La circuitele de cale din incinta staţiei, echipamentele de baza rămâne aceleaşi, ca şi la circuitele de cale în două secvenţe, comandate de KPT-10. În fiecare pichet de alimentare se prevăd: - câte două siguranţe fuzibile de 2 A, pentru protecţia alimentării sau izolarea vizibilă şi fără scoaterea de pe borne a conductoarelor cablurilor la măsurători; - la circuitele de cale monofilare, în serie cu primarul transformatorului, o bobină limitatoare tip MCC-3 sau LIC-3; - două condensatoare tip HPR 30.56, cu dielectric mixt şi armături din benzi subţiri de aluminiu. Condensatoarele sunt cu tensiunea nominală de minim 400 Vca, pentru curent alternativ şi sunt introduse pentru compensarea efectului inductiv al liniei şi pentru protecţie suplimentară la supratensiunile din cale, a tiristoarelor din contactoarele statice. Condensatoarele au valorile: - C1: în funcţie de lungimea şi tipul circuitului de cale, conform tabelelor de reglaj; - C2: 0,47 µF, La picheţii de recepţie ai secţiunilor izolate de macaz, ce au mai multe recepţii, două rezistoare de 2,2 Ω/10 A, conectate în serie, numai atunci când nu se pot echilibra tensiunile de la bornele de ieşire ale filtrelor de cale. Emiţătorul electronic de cod EEC-4-64 este unic pe staţie. El este montat pe o poliţă din rama G; ca urmare a alimentării din reţeaua de 220 Vca/75 Hz, el produce (generează iniţial) două serii de impulsuri, în 4 secvenţe, corelate între ele (figura 6.1): - impulsuri de curent alternativ, la 220 Vca, din câte 8 sinusoide de 75 Hz, de putere mică, cu care se comandă contactoarele statice CS (ce trimit cu putere suficientă, pe teren, către picheţii de alimentare, prin reţeaua de cabluri), cele 4 secvenţe pentru alimentarea tuturor secţiunilor izolate ale liniilor şi macazurilor; - impulsuri de curent continuu, la +24 Vcc, necesare pentru protecţia recepţiei, ce se realizează prin sincronizarea, în blocurile de decodificare electronică, fişă, tip BDEF-4, a codului primit din linie, cu intervalul de timp al emisiei sale. Existenţa impulsurilor de linie, în curent alternativ şi a celor de sincronizare, în curent continuu, de la ieşirea emiţătorului EEC-4-64, este pusă în evidenţă de aprinderea LED-urilor situate pe panoul frontal al acestuia (figura 9.1.1). Emiţătorul EEC-4-64 are, constructiv, două module: cel din dreapta este pentru alimentarea sa (internă) şi generarea codurilor (baza de timp); acest modul se leagă în instalaţie prin conectorul C1, ce are 30 de contacte flexibile (triplate). Baza de timp comandă intern al doilea modul (din stânga), ce conţine 4 contactoare statice de curent continuu şi 4 194

contactoare statice de curent alternativ cu care se furnizează, prin conectorul C2 (de acelaşi tip cu C1), tensiunile necesare. În stânga cuplei C2 sunt 4 LED-uri roşii, alimentate de tensiunea continuă a impulsurilor de sincronizare: ele sunt aprinse un timp mai lung - 0,6 s, când nu se acceptă recepţia din linie şi se sting un timp scurt - 0,2 s, când se acceptă, pentru decodificare, sosirea impulsurilor din linie. În acelaşi timp sunt aprinse simultan 3 LED-uri roşii. În dreapta cuplei C2 sunt 4 LED-uri galbene, alimentate de tensiunea alternativă a impulsurilor de comandă: ele sunt aprinse un timp foarte scurt, de 0,1 s, când se trimite energie în contactoarele statice (CS) pentru linie şi se sting un timp mai lung, de 0,7 s, când CS-urile sunt blocate. În timp ce este aprins un singur LED galben, ce semnalizează atunci când LED-ul roşu al aceleiaşi secvenţe (montat pe aceeaşi orizontală) este stins. Cupla C1 are trei conductoare (fază, nul şi protecţie), iar cupla C2 are 11 conductoare (protecţie prin legarea carcasei metalice la masa electrică, 4+1 pentru tensiunea de sincronizare continuă şi încă 4 + 1 pentru tensiunea de comandă alternativă, distribuţia fiind cu retur comun). Pentru a nu se putea inversa la montare, cuplele sunt prevăzute şi cu un clichet pentru prindere, care trebuie să fie întotdeauna amplasat către peretele lateral cel mai apropiat, al cutiei. În cazul defectării EEC-4-64 pe structura de sincronizare, unul sau mai multe LED-uri roşii rămân tot timpul stinse sau tot timpul aprinse. în cazul defectării EEC-4-64 pe structura de comandă în curent alternativ, unul sau mai multe LED-uri galbene rămân tot timpul: - stinse, daca nu există tensiune la ieşire; - aprinse tot timpul, dacă tensiunea de la ieşire este permanentă, Confirmarea funcţionării corecte a bazei de timp a EEC-4-64 se realizează prin intermediul celor opt blocuri de decodificare pentru verificare tip BDEF-4V. La succesiunea corectă a secvenţelor, obţinută prin controlarea poziţiei contactelor releelor de verificare a secvenţelor în impuls VSI, tip IMVŞ-110 sau IVG, se atrag toate releele de verificare VSjk (tip NF1-2000 cu bobinele conectate în serie) şi se admite comanda contactoarelor statice CS. În cazul apariţiei unui cod fals la ieşirea EEC-4-64 (printr-o defectare parţială a acestuia), circuitele de verificare, prin intermediul releelor: VS1-3, VS2-4, VS3-1, VS4-2, VS1-4, VS2-1, VS3-2 şi VS4-3, ce se dezexcită (unul sau mai multe), întrerup comanda contactoarelor statice de 16 A şi astfel se dezexcită toate releele de cale din respectiva secvenţă. În acest caz, se înlocuieşte emiţătorul defect cu altul, din rezervă. Funcţionarea corectă a BDEF-4V este pusă în evidenţă cu cele 4 LED-uri de pe panoul frontal (figura 9.4.1), astfel: - LED-ul roşu din stânga sus: aprins în impuls lung cu luminozitate constantă, ce arată primirea tensiunii continue a secvenţei de sincronizare; - LED-ul verde din stânga jos; aprins în impuls scurt, de luminozitate variabilă, ce arată comutarea pe poziţia de lucru a releului CI în intervalul de timp admis pentru recepţie prin tensiunea de sincronizare; - LED-ul roşu din stânga mijloc: aprins în impuls mai lung de luminozitate variabilă, ce arată existenţa curentului prin contactul de repaus al releului CI, corespunzător recepţiei impulsului propriu, admis prin tensiunea de sincronizare; - LED-ul verde din dreapta sus: aprins în impuls lung şi cu luminozitate uşor variabilă, ce indică funcţionarea corectă, prin curentul ce se trimite în releul VS, care este atras. În picheţii de alimentare bornele cu care se conectează transformatorii L către şine sunt conform tabelelor de reglaj. Deoarece durata impulsului de linie este mult mai mică decât în cazul circuitelor de cale în două secvenţe, toate subansamblurile nu se supraîncălzesc peste temperatura ambiantă. Dacă apar supraîncălziri, ele de datorează unor cauze exterioare care trebuie căutate şi înlăturate. După propagarea prin şinele controlate şi ridicarea tensiunii prin transformatorul de la capătul de recepţie, prin cablul de recepţie impulsurile de control sunt trecute prin filtrul de cale de tip B şi acţionează pentru circa 0,1 s releul de prag în impulsuri CI, tip IMVŞ-110 sau IVG, pentru fiecare perioada de cod (care are 0,84 s), atunci când linia este liberă şi sunt îndeplinite condiţiile de propagare. Secţiunile izolate ale liniilor au câte un releu IMVŞ-110 195

sau IVG, indiferent dacă sunt monofilare (ca în figura 7.5) sau bifilare. Secţiunile izolate ale macazurilor, pot avea unul, două sau trei relee de prag în impuls (ca în figurile 7.6 şi 7.7, numai de tip IMVŞ-110), în funcţie de numărul de ramificaţii ce se controlează. Fiecare circuit de cale (indiferent dacă este monofilar sau bifilar, cu unul sau cu mai multe relee de impuls CI) are un singur bloc decodificator electronic fişă tip BDEF-4. BDEF4 este alimentat direct de la reţeaua de 220 Vca/75 Hz, primeşte semnalul de sincronizare pentru protecţie direct de la emiţătorul EEC-4-64 şi preia impulsurile recepţionate dintre cele două şine ale căii prin contactul comutator al releului (releelor) de impuls CI proprii. Pentru funcţionare corespunzătoare, BDEF-4 trebuie să primească din linie aceeaşi secvenţă de cod cu cea de sincronizare, primită de la emiţător. În aceste condiţii, BDEF-4 asigură excitarea releului de cale, tip NF1-2000 conectat printr-o singură înfăşurare. Funcţionarea corectă a BDEF-4 este pusă în evidenţă cu cele 4 LED-uri de pe panoul frontal, prezentate în figura 9.4.1. Pentru intervalul de timp al unei perioade de cod (0,84 s), dacă secţiunea izolată este liberă şi nu sunt defecţiuni, cele 4 LED-uri semnalizează astfel: - LED-ul roşu din stânga sus: aprins în impuls lung (de 0,6 s), cu luminozitate constantă, ce arată primirea tensiunii continue a secvenţei de sincronizare; - LED-ul verde din stânga jos: aprins în impuls, scurt, (de circa 0,1 s) cu luminozitate uşor variabilă, ce arată comutarea, pe poziţia de lucru, a lamelei mobile a releului de prag în impuls CI şi existenţa curentului prin acest contact, în intervalul de timp admis pentru decodificarea recepţiei, de către tensiunea de sincronizare; - LED-ul roşu din stânga mijloc: aprins în impuls mai lung (circa 0,7 s), de luminozitate variabilă, ce arată existenţa curentului prin contactul de repaus al releului CI, corespunzător recepţiei impulsului propriu, admis prin tensiunea de sincronizare; - LED-ul verde din dreapta sus: aprins în impuls mai lung cu luminozitate uşor variabilă, circa 0,7 s, ce indică funcţionarea corectă, prin curentul ce se trimite în releul de cale, care este atras; acest LED se stinge circa 0,1 s, sincron cu aprinderea celuilalt LED verde. Pentru un circuit de cale ocupat, la care releul CI nu comută, la BDEF-4 LED-ul roşu din stânga sus se aprinde în impulsuri tot timpul, în ritmul secvenţei de sincronizare, iar celelalte LED-uri sunt stinse, iar releul de cale este dezexcitat. În cazurile de recepţie din cale a unor impulsuri în altă secvenţă, deşi releul CI pulsează, LED-ul verde din stânga jos este stins tot timpul, iar LED-ul verde din dreapta sus este tot stins, releul de cale este dezexcitat. În situaţiile în care, cu secţiunea izolată liberă, se recepţionează din cale, pe lângă impulsurile proprii, şi unele impulsuri din altă secvenţă, (cazuri ce corespund străpungerii joantelor izolante sau apariţiei unor transferuri de cod), releul de prag în impulsuri CI pulsează în ritm dublu sau multiplu, LED-ul verde este aprins un timp scurt (pentru recepţie impuls propriu), apoi LED-ul roşu din mijloc un timp scurt, de intensitate puternic variabilă (pentru că se recepţionează impulsuri vecine şi perturbatoare), iar LED-ul verde din dreapta sus este aprins slab un timp scurt; în aceste situaţii, releul de cale este dezexcitat sau pulsează şi se semnalizează transferul de cod şi/sau perturbaţia (deranjamentul). LED-urile roşii din stânga sus sunt stinse sau aprinse permanent la toate BDEF-4 de pe o secvenţă în cazul defectării canalului de sincronizare a emiţătorului, a întreruperii circuitului de sincronizare sau a apariţiei unui scurtcircuit ce aduce permanent o tensiune în circuit. În această situaţie, LED-ul corespunzător de pe panoul emiţătorului prezintă aceeaşi indicaţie, şi, indiferent dacă secţiunile controlate sunt libere sau ocupate pe teren, toate releele de cale sunt în starea de repaus (căzute). La circuitele de cale aflate în exterior, la distanţă apreciabilă de sala de relee, unde recepţia impulsurilor din cale şi decodificarea lor are loc în dulapurile de aparataj, este necesară existenţa tensiunilor de sincronizare (+24S) la bornele BDEF-4. Pentru separarea galvanică a circuitelor din interiorul sălii de relee de cele exterioare, protecţia la perturbaţiile datorate tracţiunii electrice şi asigurarea propagării prin cablurile de semnalizare, sincronizarea se transmite la tensiune mai mare, cu cod de polaritate: +/-120SkD, prezentat în figura 6.2, cu aceleaşi forme de undă ca cele ale emiţătorului EEC-4-64. 196

Impulsurile pentru sincronizarea depărtată +/-120SkD se obţin de la transmiţătorul impulsurilor de sincronizare TIS-4, ce este introdus (dacă este cazul) pe fiecare capăt de staţie. TIS-4 este montat tot pe rama G, este alimentat din reţeaua de 220 Vca/75 Hz şi comandat direct de impulsurile de sincronizare +24Sk ale EEC-4-64. TIS-4 furnizează impulsurile de curent continuu, dublu polarizat, la +/-120 Vcc, ce se transmit în linia curentă prin circuite din cablul de semnalizare. Existenţa impulsurilor de sincronizare în curent continuu şi dublu polarizate, de la ieşirea TIS-4 este pusă în evidenţă de aprinderea LED-urilor situate pe panoul frontal al modulului din stânga (văzut din faţă) al acestuia: figura 9.2.1. TIS-4 are, constructiv, două module: cel din dreapta este pentru alimentarea sa (internă); acest modul se leagă în instalaţie prin conectorul C1, ce are 30 de contacte flexibile (triplate). Modulul din stânga este al contactoarelor statice şi este cuplat în instalaţie prin conectorul C2, tot cu 30 de contacte triplate. EEC-4-64 comandă prin conectorul C2 al doilea modul TIS-4 (din stânga), ce conţine 4 contactoare statice de curent continuu (pentru polaritatea pozitivă) şi 4 contactoare statice de curent continuu (pentru polaritatea negativă), cu care se furnizează, prin conectorul C2, tensiunile necesare. În stânga şi în dreapta cuplei C2 sunt 4 LED-uri roşii şi 4 LED-uri verzi, alimentate de tensiunea continuă a impulsurilor injectate în cablul de dependenţă. În lipsa comenzii, se injectează minusul de -120 Vcc şi semnalizează optic toate LEDurile verzi. Pe timpul comenzii cu +24Sk, se transmite plusul de +120 Vcc, se stinge LED-ul verde şi se aprinde corespunzător cel roşu (timp de 0,64 s). La funcţionarea normală, după stingerea LED-ului roşu se aprinde, timp de 0,2 s, cel verde. Dacă există o inducţie puternică a curentului alternativ între firele cablului, cele două LED-uri ale secvenţei respective se aprind simultan, semnalizând astfel un deranjament. Cupla C1 are trei conductoare (fază, nul şi protecţie), iar cupla C2 are 11 conductoare (protecţie prin legarea carcasei metalice la masa electrică, 4 + 1 pentru tensiunea de sincronizare continuă de comandă la 24Sk şi încă 4+1 pentru tensiunea de sincronizare la 120 Vcc, distribuţia fiind cu retur comun). Pentru a nu se putea inversa la montare, ca şi la EEC4-64, cuplele sunt prevăzute şi cu un clichet pentru prindere, care trebuie să fie întotdeauna amplasat către peretele lateral, mai apropiat, al cutiei. La circuitele de cale aflate la distanţă mare de sala de relee (în linia curentă, cu sau fără BLA) şi unde nu este posibilă transmiterea impulsurilor de linie din sala de relee, iar recepţia din cale şi decodificarea are loc în dulapurile de aparataj, este necesară, pe lângă existenţa tensiunilor de sincronizare (+24Sk) la bornele BDEF-4, şi producerea locală a impulsurilor de 8 sinusoide la 220 Vca. Pentru ambele funcţii şi separarea galvanică a circuitelor din interiorul sălii de relee de cele exterioare, protecţia la perturbaţiile datorate tracţiunii electrice şi asigurarea propagării prin cablurile de semnalizare, sincronizarea emisiei şi recepţiei se transmite la tensiune mai mare, (specifică blocului de line automat) cu cod de polaritate: +/-120SkB, prezentat în figura 6.2, coduri ce au forma de undă comandată tot de emiţătorul EEC-4-64. Transmiţătorul impulsurilor de sincronizare TIS-2 este introdus pe fiecare capăt de staţie. El este alimentat din reţeaua de 220 Vca/75 Hz şi, comandat de impulsurile de linie şi de sincronizare ale EEC-4-64, la Ax220Sk şi +24Sk, produce impulsurile de curent continuu, dublu polarizat, la +/-120 Vcc, ce se transmit în linia curentă prin circuite din cablul de semnalizare. Existenţa impulsurilor de sincronizare în curent continuu dublu polarizat, +/-120SkB de la ieşirea TIS-2 este pusă în evidenţă de aprinderea LED-urilor situate pe panoul frontal al acestuia (figura 9.3.1). TIS-2 are constructiv, ca şi TIS-4, două module: cel din dreapta este pentru alimentarea sa (internă); acest modul se leagă în instalaţie prin conectorul C1, ce are 30 de contacte flexibile (triplate). EEC-4-64 comandă al doilea modul TIS-2 (din stânga), ce conţine două contactoare statice de curent continuu (pentru polaritatea pozitivă) două contactoare statice de curent continuu (pentru polaritatea negativă), cu care se furnizează, prin conectorul C2 (de acelaşi 197

tip cu C1), tensiunile necesare. În acest modul mai sunt introduse încă două contactoare specifice, care pe intervalul de timp în care nu se transmite nici plus şi nici minus, realizează un scurtcircuit intern ai ieşirii către firele cablului pentru stabilitatea funcţionării şi anularea perturbaţiilor. Pe timpul producerii acestor scurtcircuitări, se semnalizează funcţionarea prin aprinderea LED-urilor galbene. În stânga şi în dreapta cuplei C2 sunt două LED-uri roşii, două LED-uri galbene şi 4 LED-uri verzi, alimentate de tensiunea continuă a impulsurilor injectate în cablul de dependenţă. În lipsa comenzii, nu se injectează nimic, are loc scurtcircuit între bornele de ieşire şi retur şi sunt aprinse LED-urile galbene. Pe timpul comenzii cu +24Sk, se transmite plusul de +120 Vcc şi se aprinde corespunzător LED-ul roşu (timp de 0,64 s). Pe timpul transmiterii impulsurilor de linie (cele 8 sinusoide) se aprind două LED-uri verzi, sincrone, unul care indică comanda alternativă şi unul care indică producerea minusului de -120 Vcc. La funcţionarea normală, după stingerea LED-ului verde, care se aprinde timp de 0,1 s, se aprinde, pentru următoarele 0,1 s, LED-ul galben. LED-ul galben se mai aprinde, pentru un timp foarte scurt, (câteva milisecunde) şi la trecerea prin zero a tensiunii dublu polarizate (de la plus spre minus). Dacă există o inducţie puternică şi între firele cablului apare curent alternativ, cele două LED-uri, roşu şi verde ale secvenţei respective, sunt aprinse simultan, semnalizând astfel un deranjament. Cupla C1 are trei conductoare (fază, nul şi protecţie), iar cupla C2 are 10 conductoare, cu următoarea distribuţie; - 1 pentru protecţie; - 6 pentru intrări: 2 + 1 pentru tensiunea de sincronizare de +24Sk şi 2 + 1 pentru tensiunea de linie a emiţătorului: Ax220Sk; - 3 pentru ieşire: 2 + 1 pentru tensiunea de sincronizare depărtată pentru bloc, la +/-120SkB. Toate semnalele electrice exterioare sunt distribuite pe tipuri de circuite şi pe capăt de staţie, cu fir de retur comun (0VB). Ca şi la TIS-4, pentru a nu se putea inversa la montare, cuplele sunt prevăzute şi cu un clichet pentru prindere, care trebuie să fie întotdeauna amplasat către peretele lateral, mai apropiat, al cutiei. În dulapurile cu aparataj, din tensiunea de sincronizare depărtată: +/-120SkD (trimisă de TIS-4) sau +/-120SkB (trimisă de TIS-2) se extrage plusul pentru sincronizarea decodificării prin filtrul de protecţia sincronizării la recepţie FPS-4R. În figura 9.6.1 se prezintă şi capacul cu borne al cutiei FPS-4R; el semnalizează, prin două LED-uri, tensiunea de la ieşirea sa, ce are circa 100 Vcc, cod de polaritate: LED roşu aprins un timp mai lung: 0,6 s, pentru plus, când nu se acceptă decodificarea recepţiei din linie şi LED verde aprins un timp scurt: 0,2 s, când se acceptă, pentru decodificare, sosirea impulsurilor dintre şinele căii. La ieşirea FPS-4R se conectează contactorul static auxiliar CSA-4R ce preia tensiunea pozitivă de 100 Vcc şi furnizează, separată galvanic, tensiunea în impuls de +24 Vcc, sincronă cu impulsul produs de EEC-4-64, în staţie. Funcţionarea CSA-4R se semnalizează printr-un alt LED roşu (figura 9.7.1), când el comandă, ca şi în staţie, decodificatorul BDEF-4. Când linia este liberă, pentru circuitul de cale corespunzător, în acelaşi timp sunt aprinse, succesiv; toate cele 4 LED-uri roşii: unul în FPS-4R, unul în CSA-4R şi cele două din BDEF-4, iar după stingerea lor, se aprind alte două LED-uri verzi: unul în FPS-4R şi cel din BDEF-4 care indică recepţia din cale. În tot acest timp, la BDEF-4 este aprins, cu luminozitate variabilă, şi LED-ul verde al curentului prin releul de cale În dulapurile cu aparataj în care nu ajung impulsurile de 220 Vca/75 Hz ale impulsurilor de linie, se trimite tensiunea de sincronizare depărtată +/-120SkB; polaritatea negativă de -120 Vcc se extrage prin filtrul de protecţie a sincronizării la emisie, FPS-4E (figura 9.8.1); el semnalizează, prin două LED-uri, tensiunea obţinută la ieşirea sa, ce are circa 100 Vcc, cu cod de polaritate: LED roşu aprins un timp mai lung: 0,6 s, pentru plus, când nu se acceptă recepţia din linie şi LED verde aprins un timp scurt: 0,1 s, când se trimit, impulsurile de 8 sinusoide de 75 Hz între şinele liniei. 198

La ieşirea FPS-4E se conectează contactorul static auxiliar CSA-4E, ce preia tensiunea negativă de -100 Vcc şi furnizează, separat galvanic, prin tiristoare de mică putere, impulsurile de 8 sinusoide de 75 Hz, sincrone cu impulsurile produse iniţial de EEC-4-64, în staţie. Funcţionarea CSA-4R se semnalizează printr-un alt LED, verde (figura 9.9.1), când el comandă contactorul static de putere CS-16 sau CSP-16, pentru emisie în cale. În unele dulapuri exterioare, în locul cutiilor individuale FPS-4R + CSA-4R şi FPS4E + CSA-4E este posibilă montarea, pe prize de releu fişă de mic gabarit a blocurilor de protecţie pentru recepţie BP-4R şi pentru emisie BP-4E. Ele însumează funcţiile subansamblurilor ce le înlocuiesc şi au aspectul din figura 9.11.2. BP-4R şi CSA-4E sunt montate în carcase de releu de mic gabarit şi semnalizează, prin cele trei LED-uri montate pe un rând vertical, în stânga şurubului-mâner de prindere, sosirea polarităţilor din tensiunea de sincronizare şi furnizarea tensiunilor necesare la dulapul de bloc.

11.2 Determinarea şi interpretarea tensiunilor din circuite Măsurarea tensiunilor alternative în secvenţe nu se poate face cu voltmetrul analogic obişnuit, din cauza raportului semnal/pauză mic: 1/7, astfel că nu se obţine o deviaţie reală a acului instrumentului de măsură. Pentru măsurarea tensiunilor pe secvenţele de alimentare şi din cale, se utilizează integratoare, (figura 8.1), adaptate la voltmetrele uzuale, cu rezistenţa internă mare (UNIVO, MAVO-35, sau numerice). Măsurarea cu integratorul pasiv se execută astfel: - se apasă pe butonul de anulare, pentru aducerea la zero; - se trece comutatorul aparatului de măsură pe poziţia de voltmetru pe scala corespunzătoare tensiunii ce urmează a fi măsurată; - se introduc fişele de ieşire ale integratorului; - se conectează, pentru câteva secunde, fişele de intrare ale integratorului în punctele de măsură; - se efectuează citirea pe scala de curent continuu; - se apasă pe butonul de anulare, pentru aducerea la zero. Pentru urmărirea operativă a stării circuitelor de cale din sala de relee, în staţie este introdus un indicator ciclic al nivelului impulsurilor recepţionate din cale: ICN-4. Adaptarea şi separarea galvanică se realizează prin intermediul unor integratoare pasive, tip IP-2 (ce au într-un modul două adaptoare). Fiecare integrator pasiv conţine un transformator de foarte mică putere, conectat la ieşirea filtrului de cale tip B. La ieşire, se obţine, când linia este liberă, o componentă continuă relativ constantă, a cărei mărime este liniară şi proporţională cu valoarea efectivă a tensiunii alternative de la ieşirea filtrului de cale, în plaja normală de tensiuni (0,1…9,9 V). Printr-un cablaj exterior, ieşirile din IP-2 sunt aduse la intrările ICN-4. Pentru o verificare permanentă a etalonării interne, pe primul canal de măsură (cod 00) este introdusă o diodă stabilizatoare PL5V6, ce menţine constantă, la borne, tensiunea de 5,6 Vcc. Această valoare trebuie să se regăsească la toate verificările zilnice, existenţa ei constituind testul de etalonare al indicatorului. Baza de timp a baleierii celor 8 x 8 = 64 de canale, indicate numeric de la 00…07, 10…17, 20…27, până la 70…77 este reglată pentru lucrul în trei regimuri, comutabile: - regim normal de lucru, cu trecere de la un canal la altul după circa 10 s, timp suficient pentru citire şi înregistrare a valorilor pe un tabel de tipul celuia din figura 10,2 (pe care se mai trec şi; starea timpului, tensiunea efectivă de la ieşirea invertorului, tipul traverselor, etc); - regim rapid de testare, cu trecere de la un canal la altul după circa 2 s: regimul se foloseşte pentru verificare operativă sau pentru căutarea unei anumite secţiuni izolate; - regim de reglare, când se fixează citirea pe un anumit canal şi se urmăresc variaţiile lente ale nivelului de la ieşirea filtrului de cale. Prin analiza obiectivă a valorilor, pe perioade diferite de timp, se pot constata: - stabilitatea reglajelor; - paritatea izolării dintre cele două şine ale unei secţiuni izolate: starea balastului, a traverselor, a joantelor izolante, a legăturilor de protecţie, etc; 199

- defecte ale conexiunilor, dezechilibre dintre curenţii de tracţiune, etc. Prin semnalizarea imediată a vârfurilor de nivel, se pot lua, operativ, măsuri de remediere a defectelor apărute, unele din ele în fază incipientă. Devine astfel posibilă revenirea la normal fără a se producere ocuparea, prin defectare, a respectivei secţiuni izolate, astfel că mare parte din perturbările regularităţii traficului sunt eliminate. Totodată, pentru secţiunile lungi şi foarte lungi, ca urmare a certificării stabilităţii în funcţionare, se pot reduce nivelele dintre cele două şine spre limitele de jos ale stabilităţii, cu efect benefic asupra capabilităţii echipamentului de a depista întreruperea continuităţii electrice a şinelor controlate electric. Menţinerea la valori mici a tensiunilor reduce consumul de energie şi solicitarea termică a echipamentelor; ea are efect pozitiv şi asupra sensibilităţii la şuntare. Pentru urmărirea vizuală a funcţionării contactoarelor statice de putere, la bornele lor sunt montate plăcuţe cu LED-uri, ce semnalizează fiecare, succesiv, alternanţele tensiunilor de la borne. În mod normal, trebuie să existe sincronism optic între impulsurile luminoase de la ieşire şi cele de la intrare. Dacă se produc defecţiuni ale tiristoarelor din contactor, unul sau ambele LED-uri de la ieşire sunt aprinse permanent sau nu sunt aprinse de loc. Dacă se produc transferuri de secvenţă de pe un fider pe altul, prin scăderi de izolaţie sau chiar scurtcircuite, dispare sincronismul dintre impulsurile luminoase de la intrarea şi ieşirea contactorului static (apar impulsurile suplimentare, iar dacă transferul secvenţei vecine este net şi ajunge şi în şine, pulsează diferit şi releele IMVŞ-110 şi se dezexcită releele de cale NF1-2000). Plăcuţe auxiliare cu LED-uri se pot monta şi la intrarea unor filtre de cale, ale acelor secţiuni izolate la care apar dezechilibre mari ale curenţilor de tracţiune (de la bretele sau din apropierea substaţiilor de tracţiune). La canalizarea corectă a curenţilor din şine, LED-ul de la intrarea filtrului pulsează sincron cu cel de la ieşirea contactorului static, iar la apariţia unor dezechilibre mari, tensiunea de 50 Hz ce apare între firele căii se transferă până la intrarea filtrului de bandă, iar LED-ul se aprinde permanent.

11.3 Reglarea circuitelor de cale C-4-64 Reglarea nivelelor de tensiune între firele căii se face la emisie, în dependenţă cu modul de canalizare al curentului de tracţiune, lungimea secţiunii izolate şi de starea balastului, conform datelor din capitolul 8. Se poate face un reglaj iniţial la punerea în funcţiune, cu scurtcircuitarea contactorului static, iar măsurătorile se fac cu voltmetre de curent alternativ obişnuite, în regim permanent, când releele IMVŞ-110 sunt atrase tot timpul, iar releele de cale C, tip NF1-2000 sunt dezexcitate.

200

11.4 Verificări periodice Toate cutiile în care se află echipamentele „C-4-64” sunt asigurate prin sigilare împotriva desfacerii neautorizate. Periodicitatea de verificare a secţiunilor izolate se menţine cea prevăzută în instrucţia de ramură. Releele de prag în impulsuri se verifică conform fişelor proprii, astfel: - tipul IMVŞ-110: o dată la 3 ani; - tipul IVG: o dată la 6 ani, iar la fiecare 6 luni se scot din priză şi se rotesc de câteva ori în jurul axului de prindere, pentru deplasarea mercurului din tubul cu contacte. Echipamentele electronice specifice, care nu au piese în mişcare, se verifică pe standuri de probă în laboratoarele de specialitate, de personal autorizat, o dată la 6 ani, când: - se verifică existenţa sigiliilor; - se demontează capacele; - se desfac din şuruburi plăcile cu cablaj imprimat; - se curăţă de praf; - se analizează vizual starea componentelor şi a conductoarelor din arborii de cablaj, urmărindu-se dacă sunt urme de suprasolicitări termice; dacă sunt, se introduc piese noi; - se determină, conform specificaţiilor de la fiecare subansamblu, în standul de probă corespunzător, prelucrarea corectă a informaţiei şi se notează tensiunile furnizate; - se montează la loc, se strâng corespunzător toate şuruburile, se sigilează şi se reverifică funcţionarea. În toate situaţiile, echipamentele trebuie să corespundă tuturor verificărilor de recepţie prevăzute în standardul de produs: Circuite de cale „C-4-64”, nr. 114/9/4463 din 30.10.1995, DGI/SNCFR.

201

Cuprins 1

Generalităţi...............................................................................................................1 1.1 Obiect...............................................................................................................1 1.2 Destinaţia produsului........................................................................................1 2 Metoda de control utilizată......................................................................................2 3 Domeniul de aplicare...............................................................................................2 4 Caracteristici tehnice principale...............................................................................3 4.1 Condiţii tehnice impuse....................................................................................3 4.2 Condiţii de siguranţă realizate..........................................................................4 4.3 Durata de utilizare normală..............................................................................4 5 Performanţele circuitului de cale C-4-64.................................................................5 6 Structura generală....................................................................................................7 6.1 Semnalele electrice utilizate pentru linie şi sincronizare..................................7 6.2 Controlul liniilor şi macazurilor din staţii......................................................11 6.3 Controlul liniilor şi macazurilor depărtate de sala de relee............................14 6.4 Controlul secţiunilor izolate din linia curentă................................................14 7 Schemele electrice de principiu.............................................................................20 7.1 Schemele pentru generarea şi verificarea secvenţelor....................................23 7.1.1 Comanda contactoarelor statice şi verificarea barelor de alimentare.......23 7.1.2 Verificarea secvenţelor emise de EEC-4-64.............................................25 7.2 Echiparea secţiunilor izolate din incinta staţiilor...........................................28 7.2.1 Interconectarea subansamblurilor la circuitele de cale bifilare din staţii. 28 7.2.2...Interconectarea subansamblurilor la circuitele de cale monofilare din staţii ..........................................................................................................................................31 7.2.3 Interconectarea subansamblurilor la circuitele de cale bifilare ale macazurilor simple, cu două recepţii................................................................................31 7.2.4 Interconectarea subansamblurilor la secţiunile izolate ale macazurilor simple, ce au trei recepţii, cu emisia şi o recepţie prin BJ...............................................31 7.2.5 Protecţia suplimentară a circuitului de sincronizare la recepţii şi decodificări în afara sălii de relee....................................................................................35 7.3 Echiparea secţiunilor izolate depărtate de staţii.............................................35 7.3.1 Interconectarea în sala de relee a EEC-4-64 cu TIS-4.............................35 7.3.2 Interconectarea subansamblurilor Ia circuitele de cale bifilare cu recepţie depărtată şi o BJ suplimentară..........................................................................................38 7.3.3. .Interconectarea subansamblurilor la circuitele de cale monofilare depărtate ..........................................................................................................................................38 7.4 Echiparea secţiunilor izolate din linia curentă................................................41 7.4.1 Interconectarea în sala de relee a EEC-4-64 cu TIS-2.............................41 7.4.2 Interconectarea subansamblurilor Ia un circuit de cale bifilar, ce are impulsurile de sincronizare primite prin TIS-2 şi alimentarea cu energie din staţie........43 7.4.3 Interconectarea subansamblurilor la un circuit de cale izolat bifilar, cu alimentare din invertorul staţiei vecine, comanda emisiei prin TIS-2 şi impuls de sincronizare la recepţie primit prin TIS-4........................................................................43 7.4.4 Interconectarea subansamblurilor la circuite de cale izolate bifilar, cu alimentare din mai multe invertoare şi cu sincronizarea prin TIS-2...............................46 7.4.5...... Interconectarea subansamblurilor la un circuit de cale izolat bifilar, cu sincronizare la emisie prin TIS-2 recepţie în sala de relee proprie şi alimentare din două invertoare..........................................................................................................................46 8 Reglarea circuitelor de cale C-4-64.......................................................................49 8.1 Reglarea la izolarea bifilară............................................................................49 8.2 Reglarea la izolarea monofilară......................................................................50 202

8.3 Valoarea curentului şi puterea aparentă medie ce se ia în calcul la emisiile circuitelor de cale C-4-64.....................................................................................................51 9 Descrierea produsului............................................................................................53 9.1 Emiţătorul electronic de cod EEC-4-64..........................................................53 9.1.1 Generalităţi...............................................................................................53 9.1.2 Schema bloc.............................................................................................55 9.1.3 Schemele electrice ale EEC-4-64.............................................................57 9.1.4 Bobine si transformatoare........................................................................66 9.1.5 Verificarea funcţionării EEC-4-64............................................................69 9.1.6 Planul de cablare al EEC-4-64.................................................................71 9.1.7 Componentele electrice si electronice ale EEC-4-64...............................75 9.2... Transmiţătorul de impulsurilor de sincronizare pentru recepţie depărtată TIS-4....................................................................................................................................80 9.2.1 Generalităţi...............................................................................................80 9.2.2 Schema bloc.............................................................................................82 9.2.3 Schemele electrice ale TIS-4....................................................................84 9.2.4 Bobine şi transformatoare........................................................................88 9.2.5 Verificarea funcţionării TIS-4...................................................................88 9.2.6 Planul de cablare al TIS-4........................................................................92 9.2.7 Componentele electrice şi electronice ale TIS-4......................................94 9.3 Transmiţătorul impulsurilor de sincronizare pentru emisie şi recepţie depărtată TIS-2...................................................................................................................101 9.3.1 Generalităţi.............................................................................................101 9.3.2 Schema bloc...........................................................................................103 9.3.3 Schemele electrice ale TIS-2..................................................................106 9.3.4 Bobine si transformatoare.......................................................................111 9.3.5 Verificarea funcţionării TIS-2.................................................................111 9.3.6 Planul de cablare al TIS-2......................................................................117 9.3.7 Componentele electrice si electronice ale TIS-2....................................119 9.4 Blocul decodificator electronic fişă BDEF-4...............................................126 9.4.1 Generalităţi.............................................................................................126 9.4.2 Schema bloc...........................................................................................129 9.4.3 Schemele electrice ale BDEF-4..............................................................130 9.4.4 Transformatoare.....................................................................................137 9.4.5 Verificarea funcţionării BDEF-4............................................................137 9.4.6 Planul de cablare al BDEF-4..................................................................143 9.4.7 Componentele electrice şi electronice ale BDEF-4................................143 9.5 Blocul decodificator electronic fişă pentru verificarea secvenţelor: BDEF4V.......................................................................................................................................147 9.5.1 Generalităţi.............................................................................................147 9.5.2 Schema bloc...........................................................................................147 9.5.3 Schema electrică generală a BDEF-4V..................................................150 9.5.4 Verificarea funcţionării BDEF-4V.........................................................150 9.5.5 9.5.5. Planul de cablare al BDEF-4V.....................................................151 9.5.5 9.5.5. Planul de cablare al BDEF-4V.....................................................152 9.5.6 Componentele electrice şi electronice ale BDEF-4V.............................152 9.6 Filtrul de protecţie pentru sincronizare la recepţie FPS-4R.........................155 9.6.1 Generalităţi.............................................................................................155 9.6.2 Schema electrică generală......................................................................155 9.6.3 Verificarea funcţionării FPS-4R.............................................................157 9.6.4 Planul de cablare al FPS-4R...................................................................157 9.6.5 Componentele electrice şi electronice ale FPS-4R.................................158 9.7 Contactorul static auxiliar pentru decodificare la recepţie CSA-4R............160 9.7.1 Generalităţi.............................................................................................160 9.7.2 Schema electrica generală......................................................................160 203

9.7.3 Verificarea funcţionarii CSA-4R............................................................162 9.7.4 Planul de cablare al CSA-4R..................................................................162 9.7.5 Componentele electrice şi electronice ale CSA-4R...............................163 9.8 Filtrul de protecţie pentru sincronizare la emisie FPS-4E............................165 9.8.1 Generalităţi.............................................................................................165 9.8.2 Schema electrică generală......................................................................165 9.8.3 Verificarea funcţionării FPS-4E.............................................................165 9.8.4 Planul de cablare al FPS-4E...................................................................167 9.8.5 Componentele electrice şi electronice ale FPS-4E.................................167 9.9 Contactorul static auxiliar pentru decodificare la emisie: CSA-4E..............169 9.9.1 Generalităţi.............................................................................................169 9.9.2 Schema electrică generală......................................................................169 9.9.3 Verificarea funcţionării CSA-4E............................................................171 9.9.4 Planul de cablare al CSA-4E..................................................................171 9.9.5 Componentele electrice şi electronice ale CSA-4E................................172 9.10 Blocul de protecţie pentru recepţie BP-4R...................................................174 9.10.1 Generalităţi.............................................................................................174 9.10.2 Schema electrică generală......................................................................174 9.10.3 Verificarea funcţionării BP-4R...............................................................174 9.10.4 Planul de cablare al BP-4R.....................................................................176 9.10.5 Componentele electrice şi electronice ale BP-4R..................................177 9.11 Blocul de protecţie pentru emisie BP-4E.....................................................179 9.11.1 Generalităţi.............................................................................................179 9.11.2 Schema electrică generală......................................................................179 9.11.3 Verificarea funcţionării BP-4E...............................................................179 9.11.4 Planul de cablare ai BP-4E.....................................................................182 9.11.5 Componentele electrice si electronice ale BP-4E...................................183 9.12 .........Adaptoare pentru supravegherea tensiunilor de alimentare ASA-4 şi ASA-5................................................................................................................................185 9.12.1 Generalităţi.............................................................................................185 9.12.2 Scheme electrice.....................................................................................185 10 Tehnologia de modificare a instalaţiei CED, cu circuite de cale în două secvenţe (cod KPT-10), la introducerea circuitelor de cale în 4 secvenţe, tip C-4-64..........................187 10.1 Modificările din sala de relee.......................................................................187 10.1.1 Rama generatoare (tip „G”)....................................................................187 10.1.2 Ramele (rama) pentru recepţia şi decodificarea impulsurilor (tip „I”)..188 10.1.3 Ramele tip „F” pentru filtrele trece bandă..............................................188 10.1.4 Lucrările pregătitoare din sala de relee..................................................188 10.2 Modificării de exterior..................................................................................189 10.3 Lucrările de la darea în funcţie.....................................................................189 10.4 Introducerea indicatorului ciclic de nivel.....................................................190 11 Prescripţii pentru punerea în funcţie, de utilizare şi exploatare a circuitelor de cale C-4-64 într-o staţie CED.................................................................................................194 11.1 Prezentare generală.......................................................................................194 11.2 Determinarea şi interpretarea tensiunilor din circuite..................................199 11.3 Reglarea circuitelor de cale C-4-64..............................................................200 11.4 Verificări periodice.......................................................................................201 13 Tabelul cu figuri...............................................................................................205

204

12 Tabelul cu figuri Figura 6.1 Principalele forme de undă ale semnalelor electrice de curent continuu şi curent alternativ..........................................................................................................................9 Figura 6.2 Codurile C-4-64 pentru sincronizare în afara sălii de relee, pentru recepţie (D) şi emisie/recepţie (B).........................................................................................................10 Figura 6.3 Schema bloc C-4-64 în staţii cu emisie/recepţie şi cu decodificare numai din/în sala de relee....................................................................................................................12 Figura 6.4 Diagramele de timp ale răspunsului ale unui circuit de cale tip C-4-64: tensiunea la bornele releului de cale C, de la ieşirea BDEF-4, în patru situaţii caracteristice, la recepţia:....................................................................................................................................13 Figura 6.5 Schema bloc C-4-64 pentru controlul secţiunilor ce au emisie din sala de relee, iar recepţia şi decodificarea în dulapurile exterioare......................................................16 Figura 6.6 Schema bloc pentru linia curentă cu emisie/recepţie şi decodificare din/în dulapurile exterioare.................................................................................................................17 Figura 6.7 Exemplu de alocare a celor 4 secvenţe într-o staţie oarecare ce are şi emisii/recepţii depărtate la racordarea din capătul Y şi în linia curentă...................................18 Figura 6.8 Principalele forme de undă ale semnalelor electrice de curent alternativ pentru controlul liniei şi compararea puterii solicitată invertorului de patru circuite de cale cu cod KPT-10 (sus) şi cu cod EEC-4-64 (jos).............................................................................19 Figura 7.1 Schema de conectare a releelor de supraveghere A0, A1…A8, a barelor de alimentare şi a LED-urilor de semnalizare...............................................................................24 Figura 7.2 Schemele releelor de impuls pentru verificarea secvenţelor emiţătorului electronic de cod EEC-4-64.....................................................................................................26 Figura 7.3 Schemele circuitelor de verificare a secvenţelor emiţătorului electronic de cod EEC-4-64...........................................................................................................................27 Figura 7.4 Schema electrică de interconectare a subansamblurilor la circuitele de cale bifilare din staţii.......................................................................................................................29 Figura 7.5 Schema electrică de interconectare a subansamblurilor la circuitele de cale monofilare din staţii.................................................................................................................32 Figura 7.6 Schema electrică de interconectare la circuitele de cale bifilare ale macazurilor simple, cu controlul integral al ramificaţiei, prin două recepţii...........................33 Figura 7.7 Schema electrică de interconectare la secţiunile izolate ale macazurilor simple, ce au trei recepţii, cu emisia şi recepţia pe directă prin BJ, iar în abatere fără BJ......34 Figura 7.8 Protecţia circuitului de sincronizare (+24Sk), cînd recepţia este exterioară, dar 600 m de sala de relee........................................................................................................36 Figura 7.9 Schema electrică pentru interconectare în sala de relee a EEC-4-64 cu TIS4 ..................................................................................................................................................37 Figura 7.10 Schema electrică de interconectare la circuitele de cale bifilare cu recepţie depărtată, ce au o BJ suplimentară...........................................................................................39 Figura 7.11 Schema electrică de interconectare la circuitele de cale monofilare depărtate, cu emisia în sala de relee şi sincronizarea la decodificare de la TIS4, prin BP-4R.40 Figura 7.12 Schema electrică de interconectare în sala de relee a EEC-4-64 cu TIS-2 ..................................................................................................................................................42 Figura 7.13 Schema electrică de interconectare la un circuit de cale bifilar, ce are impulsurile de sincronizare primite prin TIS-2 şi alimentarea cu energie din sală..................44 Figura 7.14 Schema electrică de interconectare la circuitele de cale bifilare, alimentate din 2 invertoare, cu comanda emisiei prin TIS-2 şi sincronizarea decodificării prin TIS-4....45 Figura 7.15 Schema electrică a interconectării la circuitele de cale izolate bifilar, cu alimentarea din mai multe invertoare şi cu sincronizarea prin TIS-2......................................47 Figura 7.16 Schema electrică de interconectare la un circuit de cale bifilar, cu sincronizare la emisie prin TIS-2, recepţie în sala de relee proprie şi alimentare din două invertoare..................................................................................................................................48 Figura 8.1 Integratoare pasive:.....................................................................................52 205

Figura 9.1.1 EEC-4-64: Aspect, dimensiuni, alocarea bornelor şi tensiunile la conectori 54 Figura 9.1.2 EEC-4-64: Schema bloc...........................................................................56 Figura 9.1.3: EEC-4-64: Schema electrică a alimentării, conexiunile între plăci şi ale conectorilor C1 şi C2...............................................................................................................59 Figura 9.1.4 Schema electrică generală a bazelor de timp sincrone ale EEC-4-64......61 Figura 9.1.5 EEC-4-64: Principalele forme de undă ale bazelor de timp sincrone......62 Figura 9.1.6 EEC-4-64: Schema electrică – placa 200: Contactoare statice pentru secvenţele de sincronizare în curent continuu..........................................................................65 Figura 9.1.7 EEC-4-64: Schema electrică – placa 300: Contactoare statice pentru secvenţele de linie în curent alternativ.....................................................................................67 Figura 9.1.8 EEC-4-64: Transformatoare şi bobine: numărul de spire, diametrul conductoarelor şi înfăşurărilor.................................................................................................68 Figura 9.1.9 Schema electrică a standului pentru verificarea emiţătorului electronic de cod EEC-4-64..........................................................................................................................70 Figura 9.1.10 Amplasarea componentelor pe plăcilor 101, 102 şi 103 ale EEC-4-64. 73 Figura 9.1.11 Amplasarea componentelor pe placa 100 a EEC-4-64...........................76 Figura 9.1.12 Amplasarea componentelor pe placa 200 a EEC-4-64..........................77 Figura 9.1.13 Amplasarea componentelor pe placa 300 a EEC-4-64..........................79 Figura 9.2.1 TIS-4: Aspect, dimensiuni, alocarea bornelor şi tensiunile la conectori..81 Figura 9.2.2 TIS-4: Schema bloc..................................................................................83 Figura 9.2.3 TIS-4: Schema electrică a alimentării, conexiunile plăcilor cu conectorii C1 şi C2....................................................................................................................................85 Figura 9.2.4 TIS-4: Schema electrică a oscilatoarelor şi contactoarelor statice de curent continuu pentru secvenţele 1 şi 2..................................................................................87 Figura 9.2.5 TIS-4: Schema electrică a oscilatoarelor şi contactoarelor statice de curent continuu pentru secvenţele 3 şi 4..................................................................................89 Figura 9.2.6 TIS-4: Datele înfăşurărilor pentru transformatoare şi bobine..................90 Figura 9.2.7 TIS-4: Principalele forme de undă ale semnalelor electrice de curent continuu şi de curent alternativ................................................................................................91 Figura 9.2.8 TIS-4: Amplasarea componentelor pe plăcile 101 şi 102........................95 Figura 9.2.9 TIS-4: Amplasarea componentelor pe placa 100.....................................96 Figura 9.2.10 TIS-4: Amplasarea componentelor pe placa 200...................................98 Figura 9.2.11 TIS-4: Amplasarea componentelor pe placa 300.................................100 Figura 9.3.1 TIS-2: Aspect, dimensiuni, alocarea bornelor şi tensiunile la conectori102 Figura 9.3.2 TIS-2: Schema bloc................................................................................104 Figura 9.3.3 TIS-2: Schema electrică a alimentării cu conexiunile plăcilor şi a conectorilor............................................................................................................................107 Figura 9.3.4 TIS-2: Schema electrică a oscilatoarelor şi contactoarelor statice pentru secvenţa 1...............................................................................................................................109 Figura 9.3.5 TIS-2: Schema electrică a oscilatoarelor şi contactoarelor statice pentru secvenţa 3...............................................................................................................................113 Figura 9.3.6 TIS-2: Transformatoare şi bobine: datele înfăşurărilor..........................114 Figura 9.3.7 TIS-2: Schema electrică pentru verificarea transmiţătorului de impulsuri ................................................................................................................................................115 Figura 9.3.8 TIS-2: Principalele forme de undă ale semnalelor electrice de curent continuu şi de curent alternativ..............................................................................................116 Figura 9.3.9 TIS-2: Amplasarea componentelor pe plăcile 101, 102 şi 103..............120 Figura 9.3.10 TIS-2: Amplasarea componentelor pe placa 100.................................122 Figura 9.3.11 TIS-2: Amplasarea componentelor pe placa 200.................................123 Figura 9.3.12 TIS-2: Amplasarea componentelor pe placa 300.................................125 Figura 9.4.1 BDEF-4: Aspect, dimensiuni, alocarea bornelor şi tensiunile la contactele cuţit ale prizei de contacte......................................................................................................128 Figura 9.4.2 BDEF-4: Schema bloc...........................................................................132 206

Figura 9.4.3 BDEF-4: Principalele forme de undă ale semnalelor utile şi circuitele pentru prelucrarea informaţiei din cale..................................................................................133 Figura 9.4.4 BDEF-4: Schema electrică.....................................................................135 Figura 9.4.5 BDEF-4, BDEF-4V: Transformatoare şi bobine, numărul de spire, diametrul conductoarelor înfăşurărilor...................................................................................138 Figura 9.4.6 BDEF-4: Schema de verificare a funcţionării la macheta de secţiuni izolate cu recepţii locale şi depărtate......................................................................................139 Figura 9.4.7 BDEF-4: Schema de verificare a funcţionării la macheta de secţiuni izolate depărtate sincronizate cu TIS-2..................................................................................141 Figura 9.4.8 BDEF-4: Dependenţa de valoare tensiunii de alimentare a:..................142 Figura 9.4.9 BDEF-4: Amplasarea componentelor pe placa 100...............................145 Figura 9.4.10 BDEF-4: Amplasarea componentelor pe placa 200.............................146 Figura 9.5.1 BDEF-4V: Schema bloc.........................................................................149 Figura 9.5.2 BDEF-4V: Schema electrică..................................................................151 Figura 9.5.3 BDEF-4V: Amplasarea componentelor pe placa 100............................154 Figura 9.6.1 FPS-4R: Schema electrică, numerotarea bornelor plăcilor cu borne pentru conectare şi ale cablajului imprimat.......................................................................................156 Figura 9.6.2 FPS-4R: Amplasarea componentelor pe placa 100................................159 Figura 9.7.1 CSA-4R: Schema electrică, numerotarea bornelor plăcilor cu borne pentru conectare şi a cablajului imprimat..............................................................................161 Figura 9.7.2 CSA-4R: Amplasarea componentelor pe placa 100...............................164 Figura 9.8.1 FPS-4E: Schema electrică, numerotarea bornelor plăcilor cu borne pentru conectare şi ale cablajului imprimat.......................................................................................166 Figura 9.8.2 FPS-4E: Amplasarea componentelor pe placa 100................................168 Figura 9.9.1 CSA-4E: Schema electrică, numerotarea bornelor plăcilor cu borne pentru conectare şi ale cablajului imprimat............................................................................170 Figura 9.9.2 CSA-4E: Amplasarea componentelor pe placa 100...............................173 Figura 9.10.1 BP-4R: Schema electrică, numerotarea bornelor pentru conectare şi ale cablajului imprimat................................................................................................................175 Figura 9.10.2 BP-4R: Amplasarea componentelor pe placa 100...............................178 Figura 9.11.1 BP-4E: Schema electrică, numerotarea bornelor pentru conectare şi ale cablajului imprimat................................................................................................................180 Figura 9.11.2 Aspectul frontal al carcasei, alocarea bornelor la blocurile de protecţie BP-4R şi BP-4E şi amplasarea pe un rând a echipamentelor unui dulap exterior.................181 Figura 9.11.3 BP-4E: Amplasarea componentelor pe placa 100................................184 Figura 9.12.1 Schemele electrice, bornele şi tensiunile adaptoarelor ASA-4 şi ASA-5 ................................................................................................................................................186 Figura 10.1 Integrator ciclic de nivel ICN-4 pentru C-4-64, integratoare pasive IP-2 pentru adaptare ieşire filtru cale/ICN-4..................................................................................192 Figura 10.2 Tabel pentru completarea valorilor ciclice de nivel................................ 193

207