Bazinul Hidrografic Mureș - Word [PDF]

Zitiervorschau

UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ CLUJ NAPOCA

PROIECT BAZINUL HIDROGRAFIC MUREŞ

Intocmit: Crişan Ramona Alina

2009

1.INTRODUCERE Prin bazin hidrografic se înţelege suprafaţa de pe care un râu îşi colectează apele. Linia care defineşte bazinul hidrografic se numeşte cumpăna apelor. Pentru acelaşi râu, există un bazin hidrografic superficial, de suprafaţă şi altul închis cu drenaj subteran. 

Bazinul hidrografic deschis, de suprafaţă

Este acela de pe care este colectată apa scursă din precipitaţii şi care este delimitat de o linie de cotă maximă, astfel încât precipitaţiile care cad de o parte şi de alta a acestei linii, se scurg în râuri diferite, cumpăna apelor pentru bazinul hidrografic de suprafaţă determinânduse cu ajutorul planurilor topografice. 

Bazinul hidrografic închis cu drenaj subteran

Acest bazin corespunde alimentării subterane a cursului de apă, cumpăna apelor subterane este mai greu de precizat, şi de cele mai multe ori în calculele hidrografice se ia în considerare bazinul hidrografic superficial, erorile de obicei compensându-se în cazul bazinelor mari. Mărimile caracteristice unui bazin hidrografic sunt:- suprafaţa şi forma bazinului care este determinată ca proiecţie orizontală prin planimetrarea teritoriului determinat de cumpăna apelor fiind notată prin F şi exprimată în ha sau km2. Forma bazinului hidrografic prezintă o mare diversitate influenţând procesele de scurgere din bazin. Lungimea bazinului hidrografic este distanţa de la capătul amonte, din zona izvoarelor până la vărsarea măsurată pe linia mediană a bazinului hidrografic. Altitudinea medie a bazinului este definită ca o medie ponderată în raport cu suprafaţa sa. Bazinul hidrografic Mureş este unul dintre cele mai importante bazine hidrografice de la noi din ţară, în care s-au înregistrat depăşiri mai mult sau mai puţin semnificative, a limitelor admisibile ale categoriei a III-a de calitate, precum şi cauza potenţială a acestor depăşiri: cauze naturale, poluări punctiforme, poluări difuze.

2

2.LOCALIZARE Bazinul hidrografic Mureş este situat în partea Centrală şi de Vest a României şi izvorăşte din Carpaţii Orientali ( Depresiunea Giurgiului ), Munţii Hăşmaşu Mare iar suprafaţa bazinului hidrografic este de 28 310 km ( 11,7% din suprafaţa ţării).

Până la graniţa cu Ungaria îşi desfăşoară albia pe o lungime de 761 km, fiind cel mai lung dintre râurile interioare ale ţării. Reţeaua hidrografică codificată însumează 798 cursuri de apă şi 10861 km, adică 13,7 % din lungimea totală a reţelei codificate a ţării şi o densitate de 0,39 km/ km 2 faţa de 0,33 km/ km2 media pe ţară. Zona cursului superior este delimitată de Depresiunea Giurgeului şi Defileul Topliţa. Deda, cursul mijlociu este reprezentat de zona centrală a Podişului Transilvaniei, iar zona cursului inferior este delimitat de Munţii Apuseni, Carpaţii Meridionali, Munţii Banatului şi Câmpia de Vest ( între Lipova şi graniţa cu Ungaria ). Bazinul hidrografic Mureş include în totalitate judeţele Mureş şi Alba şi partial judeţele Harghita, Cluj, Bistriţa-Năsăud, Hunedoara, Sibiu, Arad şi Braşov. Reţeaua hidrografică din cadrul bazinului hidrografic Mureş are densitate strâns legată de zonalitatea verticală a condiţiilor fizico-geografice. Reţeaua de râuri cu densitate mică, sub 0,3 km/km2 corespunde regiunilor de câmpie şi dealuri, iar cea cu densitate mare corespunde regiunilor de câmpie şi dealuri, iar cea cu densitate mare corespunde regiunilor muntoase, unde creşte până la 1-1,20 km/km2. Repartiţia densităţii reţelei de râuri suferă datorită influenţei condiţiilor locale.

3

Mureşul, al cărui izvor propriu-zis se află în sudul Depresiunii Gheorgheni, la o altitudine de 850 m, traversează forme variate de relief. Cursul său se poate impărţit în patru sectoare caracteristice: -Mureşul superior, de la izvor pâna la Deda, cu afluenţii mai importanţi : Belcina, Toplita,Salard, Rastolita -Mureşul mijlociu, între Deda şi Alba Iulia, unde primeste afluenţii mai importanţi: Gurghiu,Niraj, Lut, Comlod, Pârâul de Câmpie, Arie, Geoagiu/Teiu, Tarnave şi Ampoi -Culoarul Mureşului inferior, între Alba Iulia şi Lipova, având afluentii cei mai importanţi:Sebeş, Cugir, Geoagiu, Strei, Cerna şi Bacia -Mureşul inferior, între Lipova si graniţa cu Ungaria, unde a format un vast con de dejecţie.

4

3. TRĂSĂTURILE FIZICO GEOGRAFICE ALE BAZINULUI Relieful Datorită amplasării sale, bazinul hidrografic Mureş este constituit dintr-un ansamblu fizico-geografic variat, care determină o distribuţie zonală, atât de la vest la est cât şi în funcţie de treptele de relief a parametrilor meteorologici

şi hidrologici, etajaţi dinspre

centru spre periferia bazinului. Relieful prezintă o mare varietate de la campie la munţi (altitudinea maximă este de 75m, la ieşirea din ţară, în Câmpia de Vest, iar cea maximă de 2509m, în M-ţii Retezat). Aproximativ 25% din suprafaţa bazinului revine munţilor, 55% dealurilor şi podişurilor, 15% văilor şi luncilor şi 5% câmpiilor. Ansamblul fizico-geografic se caracterizează prin existenţa mai multor unităţi de relief: 1. Unitatea Carpatică Montană 2. Unitatea Podişului Transilvaniei 3. Unitatea Piemontană 4. Unitatea de câmpie

Geologia Evoluţia geologică, litologia, clima şi apa au determinat apariţia treptelor sau unităţilor mari de relief, dar şi a unor forme de relief caracteristice. Zona lanţului eruptiv neogen este dispusă pe latura internă a Carpaţilor Orientali, alcătuiţi predominant din andezite, piroclastite andezitice şi aglomerate vulcanice. Partea din Carpatii Meridionali care aparţine bazinului hidrografic Mureş este alcătuită din roci cristaline, străbătute uneori de roci eruptive vechi şi noi, în timp ce rocile sedimentare acoperă areale mult mai reduse. Carpaţii Occidentali sunt caracterizaţi prin prezenţa unui mozaic petrografic (roci cristaline, eruptive şi sedimentare). Aceşti munţi sunt constituiţi din şisturi cristaline, granite, calcare, conglomerate şi gresii. Unitatea Podişului Transilvaniei este formată litologic din marne nisipoase, nisipuri, argile şi prundişuri. Unitatea piemontană este alcatuită din aluviuni, marne şi argile.

5

Câmpia Tisei care cuprinde ţinutul de pădure şi de silvostepă este formată din pietrişuri, nisipuri, argile acoperite de depozite loessoide, iar cel de stepă din depozitele aluvionare ale văii Mureşului. Cele mai reprezentative forme de relief caracteristice sunt: Defileul Deda-Topliţa Defileu ce desparte M-ţii Căliman de M-ţii Gurghiului. În defileul îngust al Mureşului, holocenul ocupă suprafeţe restrânse şi subţiri fiind reprezentat de pietrişuri şi nisipuri. În rest zona este acoperită de formaţiuni vulcanogen-sedimentare pannoniene. Complex de piroclastite şi depozite epiclastice. Piroclastitele sunt reprezentate prin brecii şi microbrecii, aglomerate şi microaglomerate, cinerite, tufuri. Depozitele epiclastice sunt alcătuite din conglomerate, gresii şi nisipuri andezitice. La N şi S de valea Mureşului apar petice sedimentare sarmatiene. Culoarul Sebes-Lipova Acest sector reprezintă un culoar larg între Carpaţii Meridionali (Surianu, Poiana Ruscăi) la sud şi între Munţii Apuseni (Trascău, Metaliferi, Zarând) la nord. Litologic, la suprafaţă predomină şisturile cristaline de epizonă şi granite. În partea nordică (M-ţii Poiana Ruscăi) în litologia lor de suprafaţă predomină şisturile cristaline de epizonă cât şi calcarele. Formaţiunile sedimentare care ocupă suprafeţe întinse sunt alcătuite din conglomerate, gresii, marne şi radiolarite de vârsta cretacic mediu şi superioară până în neogen. Cheile Rametilor, Galdei, Intregalde Situate într-o zonă bogată în fenomene geologice, având calcarul ca rocă de bază. Terenul este accidentat şi cuprinde o parte a brâului de calcare ce înconjoară munţii Trascăului. Situate în zona dealurilor înalte 600-1200 m. Cheile Turzii Situate pe valea Hajdatelor, între Podul Petreştilor şi Casa de Adăpost, având o lungime de 3 km, sunt în zona dealurilor Turzii, subzona Podişului Transilvaniei. Relieful este alcătuit dintr-o succesiune de culmi şi văi, situate la altitudini cuprinse între 410-735 m. În zonă apar fenomene carstice, relief accidentat, pereţi stâncoşi, abrupţi şi prăpastii. Valea Arieşului Mare-Gârda Pe valea Gârda Seacă, afluent al Arieşului Mare, întâlnim Gheţarul Scărişoara, peştera Casa de Piară şi Cheile Arieşului Mare. Regiune de munţi mijlocii, dezvoltată pe roci cristaline şi pe cuvertura sedimentară, cu o bogaţie de carsturi de inălţimi. 6

Retezat Din punct de vedere geologic Retezatul Mare are o structură cristalină, cu puternice incluziuni granitice, iar Retezatul Mic este format din gresii, brecii şi calcare. Parametri climatici Clima continental - moderată cu diferenţieri în zona de dealuri şi păduri, faţă de cea de munte. Reţeaua hidrografică cuprinde : Mureşul (care strabate judeţul pe o lungime de 180 km), Târnava Mică, Târnava Mare, Gurghiu, Niraj. În zona vestică a judeţului se întinde o salbă de lacuri şi iazuri Tăureni, Saulia, Fărăgău bine amenajate pentru piscicultură şi agrement. În staţiunea Sovata se găseşte lacul Ursu considerat ca fiind cel mai caracteristic lac heliotermic din Europa.

Precipitaţiile sunt fenomene ce se produc în cantităţi diferite şi în mod discontinuu în timp şi spaţiu. Poziţia lanţului Carpatic faţă de circulaţia vestică determină deosebiri apreciabile între cantităţile măsurate în diferite puncte din bazinul hidrografic al Mureşului. Cantitatea de precipitaţii medie multianuală este cuprinsă între 480 mm şi 980 mm, cu o medie de 610 mm pe bazin. În perioada analizată cantitatea de precipitaţii maximă în 24 de ore a fost de 40,3 mm în data de 1.09.1977 la Deva şi 106,3 mm în data de 27.12.1995 la Bucin. Temperatura aerului este un parametru meteorologic deosebit de important cu o mare variabilitate. La cele 21 de staţii meteorologice din bazinul hidrografic Mureş temperatura medie multianuală a avut valori cuprinse între 3,6 0C si 10,4 0C, având 7,9 0C media pe bazin. Valorile temperaturii maxime absolute au fost cuprinse între 28,7 0C în 19.07.1987 la Roşia Montana şi 39,7 0C în 11.08.1994 la Sebeş. Temperaturile minime absolute au fost de -22,1 0C în data de 4.02.1987 la Băişoara şi -34,8 0C în data de 14.01.1985 la Joseni.

Resursele de apa

În bazinul hidrografic Mureş, în anul 2007, resursele totale de apă de suprafaţă sunt de 5876,3 mil. m3/an, din care utilizabile sunt 1054,07 mil. m 3/an. Aceasta reprezintă 7

88,9% din totalul resurselor (inclusiv resurse subterane). Resursele subterane sunt estimate la 729,5 mil. m3 (23,1 m3/s) din care 447,1 mil. m3 (14,2 m3/s) provin din surse freatice şi 282,4 mil. m3 (8,9 m3/s) din surse de adâncime. Resursa utilizabilă este de aprox. 672,3 mil. m3 (21,3 m3/s) din care aportul surselor freatice este de 389,9 mil. m 3 (12,3 m3/s) iar al surselor de medie şi mare adâncime de 282,4 mil. m 3 (9,0 m3/s). Pentru a asigura sursa de apă diverselor folosinţe de apă au fost realizate 127 de acumulări, din care 17 sunt mai importante având un volum total de 574,2 mil. m 3 cu un volum util de 248,7 mil. m3. Debitul mediu multianual al râului Mureş creşte de la 1,05 m 3/s (33,1 mil. m3/an) în secţiunea Suseni, la 105 m 3/s (3311,2 mil. m3/an) în secţiunea Alba Iulia, ajungând la 186 m3/s (5865,6 mil. m3/an) în secţiunea Nădlac, la ieşirea din ţară. Aportul celor mai importanţi afluenţi ai Mureşului în secţiunea lor de confluenţă, reprezentat de debitul mediu multianual, este următorul: - pentru râul Arieş debitul este de 25,6 m 3/s (807,3 mil. m3/an), reprezentând 13% din valoarea debitului Mureşului în secţiunea Nădlac - pentru râul Târnave debitul este de 26,8 m 3/s (845,1 mil. m3/an) , reprezentând 14,4% din valoarea debitului Mureşului în secţiunea Nădlac - pentru râul Strei debitul este de 27,8 m 3/s (876,7 mil. m3/an) , reprezentând 14,9% din valoarea debitului Mureşului în secţiunea Nădlac. Ca aspect general trebuie relevat faptul că cea mai mare parte a scurgerii medii lunare din timpul unui an se produce primavara, în lunile III - V, (37 - 47%). Vara (VI - VIII) se produce 21 - 31% din scurgerea anuală, toamna (IX - XI) 11 - 18%, iar iarna (XII - III) între 10 -23% din scurgerea anuală. În bazinul hidrografic al râului Mureş variaţiile teritoriale ale scurgerii sezoniere nu sunt prea mari. Analiza repartiţiei scurgerii medii în timpul anului pune în evidenţă faptul că în cadrul bazinului hidrografic Mureş repartiţia sezonieră este în general aceeaşi datorită amplasării în calea maselor de aer de tip oceanic. Abaterile se datoresc influenţei pe altitudine a formelor de relief înalte sau a climatului mediteranean (în sectorul inferior al bazinului hidrografic, aval de Lipova). Această variabilitate se manifestă prin creşteri şi descreşteri succesive ale debitului mediu specific, pe masura apropierii de varsare.

8

Categorii de ape de suprafaţă

Directiva Cadru a UE defineşte următoarele categorii de ape de suprafaţă: -râuri -lacuri -ape tranzitorii -ape costiere În bazinul hidrografic Mureş există 705 râuri (inclusiv râul Ier) cu suprafeţe ale bazinului hidrografic mai mari de 10 km2 si 16 lacuri (inclusiv iazuri) cu suprafaţa mai mare de 50 ha. Râul Mureş izvorăşte din Carpaţii Orientali (Depresiunea Giurgeului), Munţii Hăşmaşul Mare iar suprafaţa bazinului hidrografic (inclusiv râul Ier) este de 28310 km 2, reprezentând 11,7% din suprafaţa ţării. Mureşul este cel mai lung dintre râurile interioare ale ţării, având în România o lungime de 761 km, din care 21 km sunt graniţă comună cu Ungaria. În Ungaria, lungimea sa este 28 de km, pâna la confluenţa cu râul Tisa. Reţeaua hidrografică codificată însumează 798 cursuri de apă având 10861 km, adică 13,7 % din lungimea totală a reţelei codificate a ţării şi o densitate de 0,39 km/kmp faţă de 0,33 km/kmp media pe ţară. Caracterizarea apelor subterane

Identificarea şi delimitarea corpurilor de ape subterane s-a făcut pe baza următoarelor criterii: - geologic; - hidrodinamic; - starea corpului de apă: → calitativă → cantitativă. Delimitarea corpurilor de ape subterane s-a făcut numai pentru zonele în care există acvifere semnificative ca importanţă pentru alimentări cu apă si anume debite exploatabile mai mari de 10 m3/zi. În restul arealului, chiar dacă există condiţii locale de

9

acumulare a apelor în subteran, acestea nu se constituie în corpuri de apă, conform prevederilor Directivei Cadru 60 /2000 /EC. Criteriul geologic, intervine nu numai prin vârsta depozitelor purtătoare de apă, ci si prin caracteristicile petrografice, structurale, sau capacitatea si proprietăţile lor de a înmagazina apa. Au fost delimitate si caracterizate astfel corpuri de apă de tip poros, fisural si carstic. Criteriul hidrodinamic acţionează în special în legătură cu extinderea corpurilor de apă. Astfel, corpurile de ape freatice au extindere numai până la limita bazinului hidrografic, care corespunde liniei de cumpănă a acestora, în timp ce corpurile de adâncime se pot extinde si în afara bazinului. Starea corpului de apă, atât cea cantitativă cât si cea calitativă, a constituit obiectivul central în procesul de delimitare, evaluare si caracterizare a unui corp de apă subterană. Corpurile de ape subterane care se dezvoltă în zona de graniţă şi se continuă pe teritoriul unor ţări vecine sunt definite ca transfrontaliere. În spaţiul hidrografic Mureş au fost identificate, delimitate şi descrise un număr de 24 corpuri de ape subterane, din care 2 corpuri sunt transfrontaliere. Vegetaţia În etajul montan vegetatia este formată din răşinoase amestecate cu brad, fag, anin alb şi negru. Etajul de deal şi podiş este ocupat de păduri de gorun, amestec de fag şi gorun, carpen, tei, frasin. Vegetaţia intrazonală este reprezentată prin păduri de luncă, faneţe de luncă, stuf, papură. Întregul covor vegetal spontan este deosebit de util, atât pentru hrana animalelor, cât şi ca plante melifere şi medicinale, iar speciile forestiere pentru construcţii. Flora şi fauna caracteristice podişului Transilvaniei sunt ocrotite în numeroase rezervaţii : Pădurea seculară de stejari de pe terenurile mlăştinose de la Mociar; Bujorul românesc din Valea Botei Mari de la Zau de Campie; Poiana de narcise de lângă Gurghiu şi parcul dendrologic din Gurghiu; Laleaua pestriţă din pajiştile de pe Valea Gurghiului; Muntele de sare de la Sovata şi stâncile spectaculoase din defileul Mureşului. Fauna cuprinde printre altele ursul brun, cerbul carpatin, căprioara, mistreţul, iepurele, fazanul, iar în apele curgătoare şi lacustre păstrăvul, crapul.

10

4.POPULAŢIE ŞI MOD DE UTILIZARE A TERENURILOR Judeţul Mureş este situat în zona central-nordică a ţării. Populaţia la 1 iulie 1996 a fost de 606.303 locuitori din care 312.382 în mediul urban. Principalele municipii şi orase : Tărgu Mureş (reşedinţa de judet) 163.938 locuitori, Reghin 39.277 locuitori, Sighişoara 36.324 locuitori, Târnăveni 30.500 locuitori, Luduş 18.951 locuitori, Sovata 12.249 locuitori, Iernut 10.068 locuitori.

Utilizarea terenului Utilizarea terenului este variată în bazinul hidrografic Mureş. Din totalul suprafeţei bazinului 31% reprezintă păduri şi 28% reprezintă teren arabil. Paşunile reprezintă 16% iar zonele urbane şi cele industriale ocupă 25% din bazinul hidrografic Mureş.

11

5. SURSE DE POLUARE Principalele probleme din bazin sunt legate de: 1. Poluarea apelor cu substanţe periculoase Impactul major asupra resurselor de apă cauzate de activităţile industriale în special de cele miniere. •Extracţia şi prelucrarea minereurilor - sectorul cu cel mai semnificativ impact asupra calităţii apelor chiar dacă mai multe mine şi-au sistat activitatea •Efectele negative ale substanţelor periculoase se manifestă prin toxicitatea pentru plante şi organismele acvatice •Sursele deteriorării calităţii apelor din cauza substanţelor periculoase (metale grele) în acest caz: –depozitele de steril –apele de mină –depozitări necontrolate de slamuri şi minereu –foste activităţi de exploatare geologică

2. Poluarea apelor cu nitraţi din surse agricole Efectele negative ale nitraţilor asupra apelor sunt materializate prin: •contaminarea acviferelor care alimentează sursele de apă •eutrofizarea apelor: excesul de nutrienţi conduce la “înflorirea” masivă a algelor din lacuri precum şi în reţeaua hidrografică. 12

•proliferarea excesivă a algelor duce la scăderea transparenţei apei şi a concentraţiei oxigenului, efectul cel mai vizibil fiind mortalitatea piscicolă •sursele agricole din care provine poluarea cu nitraţi sunt constituite în principal din: –dejecţiile animale şi apele uzate tratate necorespunzator din sectorul zootehnic, –gunoiul de grajd depozitat direct pe sol –deşeurile organice rezultate din activităţile specifice mediului rural. În vederea evitării producerii acestui gen de fenomene nocive pentru sănătatea umană şi mediu se impune aplicarea generalizată şi consecventă la nivelul bazinului a “bunelor practici agricole”, benefice pentru mediu. 3.

Poluarea

apelor

cu

substanţe

organice

provenite

din

evacuările

aglomerărilor umane •Efectele negative ale substanţelor organice asupra apelor sunt materializate prin micşorarea concentraţiei de oxigen din apă •Efectele negative se datorează gradului scăzut de racordare la reţeaua de canalizare sau a epurării insuficiente a apelor uzate •În bazinul hidrografic Mureş 72% din populaţia mediului urban şi 2% din cea a mediului rural este racordată la reţeaua de canalizare •Totodată 71% din populaţia mediului urban şi 0,33% din cea a mediului rural este racordată la staţii de epurare •Măsurile care trebuie luate se referă la extinderea reţelei de canalizare şi construirea de noi staţii de epurare sau modernizarea celor existente.

13

4. Disfuncţii ecologice generate de lucrările hidrotehnice •Câmpiile inundabile sunt sursa de carbon organic pentru peşti, de aceea utilizarea câmpiilor inundabile este o caracteristică la nivel global a faunei piscicole •Momentul şi durata viiturilor sunt critice pentru speciile de peşti ale căror reproducere se derulează în câmpiile inundabile •cursurile de apă asigură importantă funcţie de întreţinere a biodiversităţii acvatice, dar în acelaşi timp constituie subiectul intervenţiilor antropice pentru extinderea infrastructurii hidrotehnice de apărare împotriva inundaţiilor. •Afectează aşa-numita conectivitate laterală şi longitudinală a râurilor.

14

6. CALITATEA APEI Monitorizarea calităţii apei implică monitorizarea tuturor elementelor incluse în subsistemele: ape de suprafaţă (râuri, lacuri) ape subterane şi ape uzate. Evaluarea calităţii apelor s-a bazat pe prelucrarea datelor obţinute din sistemul propriu de monitorizare şi din datele furnizate de Administraţia Naţională Apele Române: Direcţia Apele Române Mureş şi Direcţia Apele Române. Caracterizarea calităţii apelor în BH Mureş: În anul 2006 au fost monitorizate 80 cursuri de apă: –2 secţiuni în flux zilnic şi 2 secţiuni în flux săptămânal ; –133 secţiuni de supraveghere ; –50 secţiuni în sistem operaţional ; –35 prize de apă ; –8 lacuri artificiale ; –2 lacuri naturale ; –5 lacuri pentru protecţia habitatelor ; –89 foraje hidrogeologice ; –20 foraje de control ; –16 foraje de potabilizare ; –220 guri de evacuare ; Caracterizarea cursurilor de apă - încadrare în stare ecologică : Din totalul de 3 067 Km cursuri de râuri monitorizate în anul 2006: –1218 Km s-au încadrat în limitele clasei a-I-a, adică 39,85 % –1671 Km s-au încadrat în limitele clasei a-II-a, adică 54,66 % –96 Km s-au încadrat în limitele clasei a-III-a, adică 3,14 % –20 Km s-au încadrat în limitele clasei a-IV-a, adică 0,65 % –52 Km s-au încadrat în limitele clasei a-V-a, adică 1,70 % Starea chimică a apelor în bazinul hidrografic Mures Din totalul de 99 secţiuni cu program de monitoring tip supraveghere la: –79 s-a regăsit starea chimică bună, reprezentând 79,80 % –20 s-a regăsit starea chimică proastă, reprezentând 20,20 %. 15

Principalele probleme care afectează calitatea râurilor şi lacurilor apar datorită unui domeniu de situaţii diverse, care acoperă: epurarea inadecvată a apelor uzate menajere, controlul inadecvat al evacuărilor de ape uzate industriale, pierderea şi distrugerea zonelor de captare, amplasarea necorespunzătoare a obiectivelor industriale, defrişarea, modificarea necontrolată a tipurilor de culturi agricole şi proastele practici agricole. Acestea generează scurgeri de substanţe nutritive şi pesticide. Ecosistemele acvatice sunt perturbate şi componentele biotice din ape sunt ameninţate. În anumite circumstanţe, ecosistemele acvatice sunt de asemenea afectate de proiectele de dezvoltare a resurselor de apă în scopuri agricole, cum sunt: barajele, devierile cursurilor de apă, staţiile de pompare şi schemele de irigaţii. Eroziunea, colmatarea, defrişarea şi deşertificarea au condus la sporirea degradării terenurilor, iar amenajarea lacurilor de acumulare a avut în anumite cazuri efecte dăunătoare asupra ecosistemelor.

16

7. PLAN DE MANAGEMENT Planul de Management al Bazinului Hidrografic reprezintă principalul instrument de implementare a Directivei Cadru 2000/60/UE în domeniul apei. Planul de Management al bazinului hidrografic a cărui ţintă o reprezintă atingerea “stării bune” a apelor în anul 2015, ceea ce va asigura aceleaşi condiţii de viaţă din punct de vedere al apelor pentru toţi cetăţenii, trebuie să se încadreze în Planul Naţonal de Management al României, care se încadrează în Planul Districtului Hidrografic al Dunării (PMDHD). Raportul 2004 al Planului de Management al Bazinului Hidrografic Mureş răspunde obligaţiilor de raportare la Comisia Europeană în conformitate cu prevederile Directivei Cadru 2000/60 Articolul 5, Anexa II si Anexa III referitoare la prima analiză şi caracterizare a bazinului hidrografic Mureş . De asemenea, se furnizează informaţii despre progresele înregistrate pentru implementarea Articolului 6 şi Anexei IV privind inventarul zonelor protejate, precum şi progresele legate de Articolul 16 privind informarea şi consultarea publicului. Pentru corpurile de apă la risc din cauza nitraţilor, determinate în cadrul Planului de Management al bazinului hidrografic Mureş, se vor stabili programe de măsuri pentru aducerea la “starea bună” a apelor.

17

8. CONCLUZII Bazinul hidrografic Mureş este unul dintre cele mai importante bazine hidrografice de la noi din ţară, în care s-au înregistrat depăşiri mai mult sau mai puţin semnificative, a limitelor admisibile ale categoriei a III-a de calitate, precum şi cauza potenţială a acestor depăşiri: cauze naturale, poluări punctiforme, poluări difuze. Procesul de stabilire al obiectivelor de mediu şi al excepţiilor se realizează pentru fiecare corp de apă, fiind mecanismul de prioritizare al acţiunilor şi al programelor de măsuri , deoarece este probabil ca nu toate ”problemele” referitoare la corpurile de apă vor fi abordate şi toate „obiectivele de mediu” vor fi atinse în cadrul unui singur plan de management.

18

BIBLIOGRAFIE 1. www.bazinhidrograficmures.ro 2. mic atlas de geografie a romaniei, Octavian mandrut 3. Amenajeri hidrotehnice in bazinul hidrografic, Sofronie Costica, Editura Gloria

19