Aristotel [PDF]

Zitiervorschau

MONOGRAFIILE HUMANITAS

[Sir] DA VID

[WILLIAM]

ROSS s-a născut în Thurso (comitatul

Caithness, Scoţia) la data de 15 aprilie 1877 şi a murit pe 5 mai

1971. Absolvent al facultăţilor de filologie clasică de la Universi­ tatea din Edinburgh şi Balliol College (Oxford), el s-a distins în lu­ mea filozofică anglo-saxonă prin alcătuirea primei ediţii integrale în limba engleză a operelor lui Aristotel (ediţia standard Oxford,

1908-1931), traducînd Metafizica (1908) şi Etica Nicomahică (1925).

În cariera sa academică a ocupat postul de decan la Oriel College

din Oxford (1935-1947), cel de prorector al Universităţii Oxford

(1941-1944) şi cel de preşedinte la Union Academique Internationale (1947). În 1938 a fost înnobilat cu gradul de Lord pentru faptele de a rm e din primul război mondial. După 1947 a fost ales preşedintele Comisiei Regale pentru Presă. , Etician şi filozof al moralei, Ross a adoptat un punct de vedere obicctivist în etică, opus' subiectivismului şi utilitarismului. EI a

propus o formă de cognitivism "nedefinitist", bazat pe cunoaşterea intuitivă. EI se detaşează de kantianism, acceptînd etica obligaţiei. "Obligaţia" (duty) depinde direct de cunoaşterea imediată, mai mult decît de o instanţă absolută, astfel încît fundamentul moralei este unul epistemic.

-

Cartea sa despre Aristotel a apărut în 1923, fiind imediat tradusă în mai multe limbi străine. Printre celelalte lucrări monografice moderne despre Aristotel

(L.

Robin, A. E. Taylor,

W.

Jaeget etc.),

cea a lui Ross a rezistat probei timpului, fiind considerată

Şţ acum

"monografia de referinţă". Alte scrieri importante: T.he Right and

the Good (1930), Fou ndations of Ethics (1939), Plato' s The ory of Ideas (1951) şi Kant's Ethical Theory (1954).

Sir David Ross

ARISTOTEL Traducere din limba engleză de

IOAN - LU C IAN MUNTEAN şi RICHARD RUS

•

HUMANITAS IlliC1IRFŞTI

Coperta

IOANA DRAGOMIRESCU MARDARE

I

---

j

508944 SIR DAVID ROSS

�.200�

AR/STOTLE

new introduction by lohn L. Ackrill ediţia I, 1923 Retipărit de cinci ori de M ethuen & Co. E diţia a VI-a , RoutIedge, Londra şi New York, 1995 © 1923,1930,1937,1945,1949, 1964 Sir Da vid Ross © 1995 The Estate of Sir Da vid Ross © 1995 John L. Ackrill, pentru introducere şi adăugiri With

a

© HUMANITAS , 1998, pentru prezenta versiune românească ISBN 973-28-0754-7

Introducere lui Ross oferă o expunere concisă ş i pătrunzătoare a lucrărilor Aristotel - una mai bună nu există. În această introducere ""I spune cîte ceva despre Ross şi cartea s a, iar apoi voi arăta unele dintre , .11 Il' prin care studiul lui Aristotel s-a dezvoltat în anii de după scrierea ei. Sir David Ros s s-a născut în 1877 ş i a murit în 1971. S-a remarcat în \, Ia\a publică, atît ca profesor universitar cît şi ca organizator, scriind c ărţi I ( ' ll I a r c ab i le despre etică. Dar el va rămîne în memoria noastră drept cel mai Illiportant exeget aristotelic din prima jumătate a secolului. Printr-un şir de ,·tli\ii monumentale, începînd cu cea a Metafizicii din 1924, a dat dovadă de (1 minunată erudiţie, de o ascuţime excepţională a gîndirii şi de claritatea ex1111' s ici. Era foarte familiarizat cu marile rezultate ale filologiei germane din v('ac u l al XIX-lea, recuperînd mult din aceasta. Dar marea sa calitate constă III cunoaşterea foarte profundă a lucrărilor lui Aristotel şi în capacitatea lui (h' a clarifica textele şi de a analiza argumentele . În abordarea sa există o ('xprimare directă, reconfortantă, evitîndu-se pretenţiile sau jargonul obscur. În afară de marile ediţii - Metafizica (1924), Fizica (1936), Analiticele ( 11)49) , Parva naturalia (1955) şi De anima (1961) - Ross a realizat exce­ kllte traduceri ale Metafizicii şi Eticii Nicomahice în ediţiile Oxford ale operei lui Aristotel, al căror editor era. Monografia Aristotel a fost publicată . prima dată în 1923, fiind retipărită de m ai multe ori. Cartea este o expunere concisă a operelor lui Aristotel, conţinînd mi­ II linate sinteze ale teoriilor dificile şi ale argumentelor complexe, alături de l"lul1entarii critice scurte, dar sugestive. Ea nu este o introducere elementară Ikst i n ată unui novice abs olut: lectura lui Ross presupune o anumită cu­ l Ioaştere a terminologiei filozofice. Există trei tipuri de cititori cărora cartea le va fi de folos. Este în primul rînd c ititorul interes at să ş tie cîte ceva 1 ks pre Aristotel. El va fi sfătuit să nu o citească din scoarţă în scoarţă, nici si, () parcurgă de la început ; calea cea mai uşoară de abordare ar fi prin capi­ tolele despre etică şi politică, urmînd cel despre filozofia naturii. În al doilea rînd, studentul din univers itate va descoperi că lectura c apitolului s au a ( 'artea

I tlomfice ale l ui

•. •

5

.

A R ISTOTEL

secţiunii relevante din c artea lui Ross îi va oferi un c adru potrivit şi un punct de plecare pentru o lucrare despre Aristotel. În cele din urmă, profe­ sionistul îl va citi ( s au îl va rec iti) pe Ross cu interes şi cîş tig, p entru a admira claritatea expunerii, pentru a evalua comentariile şi pentru a reflecta asupra căilor pe care studiul aristotelic s - a dezvoltat după ce Ross a scris monografia de faţă. Au existat c u c ertitu dine realizări : studiile aristotelice au proliferat remarcabil în ultimele decenii. Mai multe cauze combinate explică vigoarea şi natura acestei renaşteri. În deceniul al cincilea şi al şaselea, numărul filo­ zofilor din universităţile de limbă engleză a crescut considerabil. Dintre noii filozofi, mulţi s-au format ca studenţi la Oxford - c ăminul lui Ros s , unde exista o lungă şi puternică tradiţie a studiulu i aristotelic (şi platonician) . La Oxford, studiul clasicist era combinat cu cel al filozofiei (atît modernă cît şi antică) ; Aristotel era studiat mai degrabă sub aspectul filozofic al textului său , decît sub cel literar sau istoric. Studenţii în filozofie, inclusiv aceia care nu p uteau citi în limba greac ă, erau îndemnaţi s ă-i studieze pe Platon ş i Aristotel c a filozofi ş i s ă se confrunte cu ei ş i despre ei. Astfel, n o u a ge­ neraţie de filozofi a c ăpătat un entuziasm pentru filozofia greacă, pe care l-a dus mai departe în diferite alte universităţi ; iar studiile aristotelice din ulti­ mii ani au fost caracterizat� atît prin lărgirea interesului (mai ales în Statele Unite şi Marea Britanie), cît şi prin legătura între filozofia generală şi opera despre Aristotel. Pentru a veni în întîmpinarea filozofilor ce nu citesc în limba greacă şi a elevilor lor, au apărut noi traduceri din Aristotel care c ăutau s ă atingă un grad mai înalt de precizie ş i de sensibilitate filozofic ă decît c ele timpurii. Studiul temeinic al lui Aristotel, pe baza traducerilor bune, a devenit o ca­ racteristică obişnuită a cursurilor de filozofie la universităţi, iar filozofii de marc ă au fost c apabili şi dispuşi să se ocupe de Aristotel (aşa c um au fă­ cut-o totdeauna cu Descartes sau Kant) . Unele dintre cele mai remarcabile dezvoltări în studiile aristotelice din ultimii ani s -au datorat influenţei ideilor şi tendinţelor filozofiei generale. Factorii externi au contribuit şi ei la întreţinerea unei activităţi susţinute în acest domeniu (ca şi în altele) al vieţii academice. Posibilitatea de a călă­ t ori u ş or a înlesnit conferinţele internaţionale, unde se schimbă idei şi se prezintă materiale. Publicarea rapidă a articolelor în reviste s-au în culegeri a întreţinut ritmul intelectual ; mai degrabă articolul este locul în c are o idee nouă este pusă la încercare, decît cartea de dimensiuni mari. Îmi voi îndrepta atenţia asupra cîtorva domenii tematice particulare în­ c epînd cu logica. Interpretarea logicii formale aristotelice (din Analitica primă) a fost îmbogăţită prin aplicarea tehnicilor din logic a matemati că. Structura teoriei aristotelice a silogismului, limitele şi presupoziţi iIc s a l e au fost aduse la lumină cu o claritate şi precizie foarte greu de al ins În 1 ipsa unor astfel de tehnici. 'Abordarea recentă a Analiticii seclInde eXIJlll lCrCa --

6

Introducere cunoaşterii ştiinţifice demonstrative şi a definiţiei ştiinţifice la viaţă un text care o vreme păruse straniu şi fantezist. Există asemănări sau analogii evidente pentru gîndire între procedurile şi scopurile cxplicative pe care Aristotel le atribuie omului de ştiinţă şi procedurile şi scopurile (unei părţi) din ştiinţa contemporană. Ultima lucrare despre logică, Topicele, se ocupă de argumentele dialectice - argumente despre mice fel de teme, bazate pe premise doar probabile. Este o lucrare pentru care Ross manifestă prea puţină simpatie: "discuţia aparţine unui mod de gîndire apus". Totuşi cercetarea "logicii neformale" posedă un avantaj şi o i m p ort anţă a sa proprie - de altminteri, aceasta este logica majorităţii argu­ mcntelor în viaţa cotidiană, în politică şi în justiţie. Mai mult, dialectica (şi 1I1I demonstraţia) are pretenţia că este singura cale posibilă pentru stabilirea .. principiilor prime" în filozofie; discutabil este modul în care s-ar putea lace aceasta. Metafizica este Everestul tratatelor aristotelice. Ediţia lui Ross, urmînd l"l�lei a marelui său predecesor Bonitz, oferă un temei sigur pentru orice .,tudiu viitor. Lucrările recente reflectă tendinţele în filozofia generală. După ("(" metafizica s-a aflat cîţiva ani într-un con de umbră, ea a renăscut ca un �uhiect forte - nu ca o investigaţie neclară sau dogmatică, ci una concep­ lual-interogativă, ce îi acordă limbajului o deosebită atenţie. Caracteristicile IIllldului de filozofare al lui Aristotel şi multe dintre ideile şi argumentele �ale personale au făcut ca opera lui să se înrudească cu cea a metafizicianu­ lui di n zilele noastre. De exemplu, Întrebările despre identitate şi indivi­ dl\a\ie s-au aflat în centrul multor demersuri, fiind considerate fundamentale [lt'llIru înţelegerea atît a limbajului, cît şi a realităţii. Aristotel a făcut paşi 1III11Ortanţi în cercetarea acestor subiecte, astfel încît exegeza din ultimul lilliP a adus la lumină atît amploarea, cît şi limitările realizării sale. Aici, ca )1 În alte domenii, Aristotel tinde să lucreze cu un număr foarte mic de (' xl'lIlple şi să generalizeze cu convingere din acestea. Filozofii modemi pun III p ract ică o largă paletă de exemple şi astfel descoperă varietatea şi com­ plt-xitatea factorilor care determină dacă acum este aceeaşi situaţie ca şi III ai Înainte. Această atenţie bogi1tă acordată unei mulţimi de exemple este o trăsătură a 1 Il01.0 fiei recente, fiind datorată în parte influenţei lui Wittgenstein. Dar şi Il allă idee asociată cu el are un corespondent aristotelic. Wittgenstein IlIsisla asupra faptului că nu se poate da o simplă definiţie unică termenului " "lOt' (de ex.), deşi criteriile de enumerare a diferitelor tipuri de activităţi d\('pl jocuri se suprapun parţial: există un grup de înţelesuri de familie. 1' I l (' l ll ai o astfel de idee joacă un rol hotărîtor în metafizica lui Aristotel (şi III allă parte) : cuvîntul "sănătos" nu Înseamnă exact acelaşi lucru în "el este ";III:itos", "l3ourIle\l1outh este sănătos", "spanacul este sănătos"; dar înţele­ ',III ih' S Îl lt legate Între ele: ele toate sînt axate pe sănătate. dar se leagă dc ea III dill'ritt' kllll'i. ACl'astfi I\O\ilIlIC (a " În\ele s u lu i rocal") este a p l ic a tă dc

aristotelidl a a

readus

7

ARISTOT EL

J\rislold lui "este" (sau "fiinţă"): doar substanţele sînt în sensul primar, în limp ce calităţile şi cantităţile etc. sînt în sensuri derivate sau dependente. Substanţele sînt entităţile fundamentale; calităţile etc. există doar ca nişte caLităţi etc. ale substanţei. Aceste teme - natura substanţei şi primatul ei asupra celorlalte categorii - sînt încă subiect de dispută, astfel că inter­ pretarea dată discuţiilor din Aristotel este mai pătrunzătoare şi sofisticată sub influenţa filozofiei dominante. Etica Eudemică este o operă care în ultimele decenii a beneficiat de atenţia savanţilor şi a filozofilor. Capitolul al VII-lea din monografia lui Ross este o expunere a Eticii Nicomahice (şi la aceasta se referă el cînd vor­ beşte despre "Etică"). Dar, după cum explică în primul capitol, există o ver­ siune alternativă a lecţiilor lui Aristotel despre etică, anume cea Eudemică. Ea a fost întotdeauna umbrită de versiunea Nicomahică, avînd un corp de text sărac, suferind de absenţa unui comentariu serios. Recent a fost pu­ blicat un excelent text nou, mai accesibil - o traducere atentă cu comen­ tariu filozofic şi o monografie ce foloseşte analiza statistică (alături de alte forme de argumentare) pentru a fi o provocare la adresa punctelor de vedere tradiţionale asupra valorii Eticii Eudemice şi asupra relaţiei acesteia cu mai bine cunoscuta Etică. Aceste apariţii editoriale formează un promontoriu pentru exegezele viitoare asupra Eticii Eudemice, care va influenţa în schimb concepţia noastră despre etica lui Aristotel în general. Analiza statistică asistată de calculator a textelor a devenit mai uşoară şi mai la îndemînă. Avînd opera lui Aristotel pe dischetă, studentul nu mai tre­ buie să se bazeze pe propriile sale resurse cînd doreşte să ştie un cuvînt ori o expresie sau unde pot fi găsite pasaje asemănătoare. Calculatorul face imediat pentru el ceea ce Ross făcea din memorie - deşi calculatorul nu va face pentru el ceea ce Ross putea să realizeze în virtutea gîndirii sale pro­ funde şi a perspicacităţii sale filozofice. Filozofia minţii (philosophy of mind) a fost subiectul unei dezbateri deo­ sebit de puternice în perioada postbelică, astfel că opera de mică dimen­ siune a lui Aristotel De anima a provocat multe discuţii. Viziunea sa asupra problemei suflet-corp nu este întru totul clară. El respinge dualismul pla­ tonician şi defineşte sufletul (psyche) drept forma corpului viu. Utilizarea cunoscutei sale distincţii dintre formă şi materie este problematică: ce pre­ supune el că ar fi relaţia exactă dintre evenimentele psihologice şi cele cor­ porale? Unii au conceput teoria sa ca un fel de funcţionalism, alţii au explicat-o drept relaţia software-hardware a unui calculator în funcţiune. Pare să fie absurd şi anacronic să îi atribui lui Aristotel asemenea idei. Dar este caracteristic pentru lucrările unor filozofi despre Aristotel - prin opoziţie cu lucrările tradiţionale ale filologilor - ca ei să nu se simtă frustraţi utili­ zînd ideile şi terminologia contemporană în interpretarea dată lui; practica a favorizat cu siguranţă dialogul despre filozofia sa, nu doar asupra fiLozo­ fiei aristotelice a minţii. Întrebarea "ce anume înţelege de fapl J\rislold prin 8

Introducere asta 7"

(dacă există cu adevărat ceva pe care Aristotel să îl vizeze anume) este singura pe care filozofii vor să o pună; alta ar putea fi "ce idei poate această afirmaţie să sugereze (inexactă sau neclară) 7" şi "către ce fel de tcorie putea să se fi îndreptat e17" În această scurtă introducere, nu se pot menţiona realizările din ultimii ani ale savanţilor şi filozofilor care îl studiază pe Aristotel - înfăptuiri care au continuat să edifice opera lui Aristotel şi a generaţiei sale, şi nu să o dcmoleze. Unele domenii au fost mai puternic explorate decît altele: etica Illai mult decît politica, filozofia naturii mai mult decît poetica. Dar în ficcare dintre acestea au apărut texte noi şi traduceri, comentarii şi articole. Totuşi voi încheia cu unele remarci asupra a două subiecte mai puţin l'unoscute. R etorica nu este o operă de filozofie teoretică, ci un manual practic adresat oratorului public. Ea a rămas încă insuficient studiată, în ,'iuda faptului că acum avem la dispoziţie un nou text mai bun. Chiar şi Ross o tratează foarte pe scurt, observînd că ea pare a fi "un amestec ciudat intre critica literară şi logica, etica, politica şi jurisprudenţa secundare, rea­ I i/.at de cineva care cunoştea prea bine slăbiciunile inimii umane şi ştia prea hine cum trebuie păcălită". Cu toate acestea, ea ne solicită atenţia: timp de secole a fost autoritatea de necontestat în acest domeniu, astfel că cercetarea I mmelor de argumentare, a tipurilor de caracter şi a felurilor de emoţie anate în acest tratat va clarifica abordarea mai sistematică dată de Aristotel an�stor teme în tratatele sale strict filozofice. În plus, R etorica mai oferă incă sfaturi valoroase politicienilor şi altor oratori publici - cît şi celor care doresc să nu se lase amăgiţi de tehnica abilă a oratorilor publici. (Ross .'>pune că Retwica nu mai este astăzi în actualitate, deoarece acum oratorii se hazează mai degrabă pe talent şi experienţă decît pe instruire, iar auditoriul, (k�i mai uşor de influenţat ca niciodată de retorică, este "puţin ruşinat de :Wl'st fapt şi nu vrea să ştie cum e făcută scamatoria". Dar în timpurile lIoastre, politicienii se grăbesc să fie instruiţi în privinţa felului în care să vorhească la televiziune, iar jurnaliştii se întrec în a dezvălui şiretlicurile IlIviîţate de politicieni.) Valoarea lui Aristotel ca biolog - datorată dimensiunii şi preciziei IIh.,ervaţiilor sale, dar şi îndrăznelii şi succesului teoretizării sale - a stîrnit loldeauna admiraţie. Dar filozofii nu s-au aplecat decît foarte rar asupra '>llIdiului atent al ideilor teoretice, cît şi asupra influenţei lor în filozofia 1'.,·nL'f"aIă a lui Aristotel (inclusiv în metafizica sa). Capitolul scris de Ross "sle o expunere detaliată a chestiunilor esenţiale, indicînd în ce constau pro­ hlellll'le. De atunci, editarea textelor de calitate, a comentariilor filozofice '." a ari icolclor originale a dus la apariţia multor idei şi interpretări noi. Ne plll"lll a�lepta şi la alte realizări ulterioare, în special în ceea ce priveşte 11I1l"il')�erea operei Nasterea animalelor, o remarcabilă îmbinare între obser­ val ia "lIlpiriciî, argumentul dialectic şi teoria ştiinţifică. Aici, ideea aristo­ IIU

,,"Ii,'ii celltrală cOllform căre i a orice proces de naştere este unul În care

;;r,8n14

9

A R I STOTEL

forma se impune asupra materiei îşi găseşte o exemplificare strălucitoare - în procesul prin care părintele mascul impune forma asupra materiei oferite de părintele femelă. Aceasta adaugă o nouă dimensiune discuţiilor abstracte despre formă şi materie din Fizica şi Metafizica. Ross ar fi foarte încîntat să ştie că exegeza aristotelică a înaintat atît de ferm şi de puternic în a doua parte a secolului nostru şi că la SIlfşitul acestui veac monografia Aristotel va continua să servească drept temei sigur acestei exegeze. JOHN L. ACKRILL

Abrevieri folosite În note pentru operele aristotelice ".�, '. . ,'"

An. Post. An. Pr. Cat. De An. De Gen. et Corr. De Int. De Iuv. D e Mem. De Resp. E. E. E. N. G. A. H. A. 1. A. M. A. Met. Meteor. P. A. Phys. Poet. Pol. Rhet. Soph. El. Top.

= = = = =

= = = = = = =

= = = = = = = = = = = =

Analytica posteri ora (Analitica secundă) . Analytica priOl'a (Analitica primă) . Categoriae (Categoriile) . De anima (Despre suflet) . De generatione et corruptione (Despre generare şi distrugere) ··,·:: ',' r De interpretatione (Despre interpretare). De Iuventute (Despre tinereţe) . D e memoria (Despre memorie). De respiratione (Despre respiraţie) . Ethica Eudemia (Etica Eudemică). Ethica Nicomachea (Etica Nic ��lcă) De generatione animalium (Despre naşterea animalelor). Historia animalium (Istoria animalelor) . De incessu animalium (Despre mersul animalelor) . De motu animalium (Despre mişcarea animalelor) , Metaphysica. Meteorologica. De partibus animalium (Despre părţile animalelor) . Physica. Poetica. Politica. Rhetorica. Sophistici elenchi (Respingerile sofistice). Topica. �

.

•

Capitolul I

VIAŢA SI OPERA

Viaţa lui Aristotel1 �}

Aristotel s-a născut

În anul 384 î Cr În micul oras Stagira, asţigi Stavro,

III I;;j'd-estul peninsulei Calcidice.,S-a făcut2 uneori încercarea de a se

',,"�l'operi o trăsătură aIogenă în-caracterul său şi de a o atribui faptului că s-a 1I;I�l'lIt în nord; dar Stagira era în adevăratul sens al cuvîntului un oraş gre­

,

'·.\l·, colonizat din Andros şi Chalkis şi în care se folosea o variantă a dialec-

1 1 1 1 II i ionian. Tatăl său, Nicomah, făcea parte din clanul sau breasla lui

:\ �l"Iepios şi se pare3 că familia ar fi emigrat din Messenia în secolul al

VIII-lea sau al VII-lea. Familia mamei sale, Phaestis, era din Chalkis unde, III

a

II

lt i m a perioadă a vieţii, Aristotel s-a refugiat de duşmanii lui. Tatăl său

lost medicul şi prietenul lui Amyntas al II-lea al Macedoniei şi e posibil

':1 Il parte din copilăria sa Aristotel să şi-o fi petrecut la Pella, reşedinţa

�ormal să atribuim interesul lui Aristotel pentru ştiinţa fizică şi

Il"'a . Iă.

IIl a i înamte de toate pentru biologie descendenţei sale dintr-o familie de

III("dici. Galen ne spune4 că familiile din această breaslă îşi învăţau copiii să I al'ii disecţii şi e posibil ca Aristotel să fi făcut astfel de lucruri; mai mult, l"i l-ar fi putut ajuta pe tatăl său în chirurgie, şi aici se găseşte probabil origi­ IIl'a acelei relatări care-l acuză că ar fi fost doctor şarlatan. Era copil cînd I au murit părinţii, aşa că a primit tutela unei rude pe nume Proxenos, pe al "iirui fiu Nicanor îl va adopta mai tîrziu. . La vîrsta de optsprezece ani el intră în şcoala lui Platon din Atena, ll!lQe va rămîne timp de nouasprezece ani, pînă la moart ...J