Amprentarea Câmpului Protetic Edentat Total [PDF]

Zitiervorschau

Amprentarea câmpului protetic edentat total DONESCU CRISTINA, 3405

Amprentarea constituie modalitatea practică de

înregistrare plastică a câmpului protetic. Amprenta reprezintă copia negativă a câmpului protetic. În concepția actuală, amprentarea câmpului protetic edentat total decurge în 2 faze distincte: 1. Amprentarea preliminară – pt realizarea portamprentei individuale cu o mai bună adaptare la CP 2. Amprentarea finală(funcțională) – pt realizarea modelului funcțional pe care se va confecționa proteza

Etapele amprentării preliminare după L.Eni 1. 2. 3. 4. 5.

Pregătirea pacientului Alegerea și verificarea lingurii amprentare Alegerea materialului de amprentare Folosirea unei anumite tehnici de amprentare Indicații pt laborator în vederea confecționării lingurii individuale

Pregătirea pacientului Informare Realizarea manoperei pe un camp protetic sănătos Prezența inflamațiilor, plăgilor postextracționale și

chirurgicale vindecate incomplet – contraindicații! Pozitia pacientului – verticală Toaleta campului protetic

Alegerea și verificarea lingurii amprentare Se utilizează o portamprentă standart/universală Trebuie să se țină seama de mărimea zonei de sprijin, de

lățimea arcadei și lungimea crestelor edentate. Mărimea lingurii: Maxilă: se extinde vestibular până la zona mucoasei neutre, iar posterior să ajungă pînă la șanțul pterigo-maxilar, depă șind linia Ah cu 1-2 mm. Mandibulă: cuprinde creasta edentată, extinzîndu-se vestibular până la zona mucoasei neutre, iar lingual – pînă la linia oblică internă. Posterior cuprinde neapărat zona tuberculului piriform, pînă la inserția ligamentului pterigomandibular.

Lățimea lingurii Corespunde lățimii maxilarului, creasta edentată plasîndu-se la mijlocul jgheabului, iar între pereții lingurii și zona de sprijin trebuie să existe un spațiu de 4-5 mm. Acesta e necesar pt umplerea materialului amprentar.

Verificarea lingurii amprentare Maxilă: lingura se introduce în cavitatea bucală. Marginea

posterioară a lingurii e plasată în fundul șan țului pterigo-maxilar, în timp ce marginea anterioară este ținută la distan ță de creasta edentată. Apoi bolnavul apropie mandibula pînă la pozi ția gurii u șor deschise iar marginea anterioră a lingurii va fi ridicată pe CP până la fundul de sac vestibular.în timpul acestei mi șcări, creasta edentată frontală trebuie să se plaseze pe mijlocul jgheabului fără ca lingura să sufere deplasări antero-posterioare. Mandibulă: se acordă atenție cuprinderii tuberculului piriform. Interesul este să punem în tensiune ligamentul pterigo-mandibular, astfel că marginea posterioară va fi plasată imediat în apropierea inserției ligamentului. Se va apasa și zona frontală, urmărindu-se ca marginea externă a acesteia să se plaseze în fundul de sac vestibular.

Alegerea materialului de amprentă Alginatul este materialul de elecție. Dacă nu e posibilă turnarea amprentelor în timp util (10-30min), se folosesc elastomerii de sinteză.

Amprentarea propriu-zisă Amprentarea cu alginat:  Toaleta cu apă a câmpului protetic pt eliminarea salivei vîscoase  Alegerea și verificarea lingurii amprentare  Pregătirea alginatului de consistență vîscoasă  Aplicarea pastei pe lingura uscată, cu o u șoară depă șire a marginilor lingurii. Umezirea cu apă și netezirea materialului  Introducerea în cavitatea bucală  În anumite situații clinice, în care apreciem că materialul nu se poate insinua în toate zonele CP(palat înalt, creste retentive, hernierea glandei sublinguale, etc.), este oprită o cantitate de alginat care se aplică cu ajutorul unei spatule în zonele respective.  Centrarea lingurii pe suprafața de sprijin și înfundarea pînă ce alginatul ajunge complet în fundul de sac vestibular. Mînerul lingurii trebuie fixat pe linia mediană!





Înfundarea lingurii se face prin presiuni alternative în dreapta, apoi stînga, exercitîndu-se concomitent ușoare trac țiuni spre exterior ale obrazului, de partea în care are loc înfundarea lingurii. Scopul acestor mișcări este de a elimina aerul din șanțul vestibular, precum și de la nivelul palatului. După înfundarea completă a lingurii, încep mișcările de modelaj pentru vestibul, pt zona posterioară: mimarea flueratului, strîngerea buzelor, tracțiuni ale comisurilor înainte și în jos, masaje rotatorii pe obraz. Nu se recomandă deschiderea largă a cavită ții bucale pentru ca apofiza coronoidă intră în spa țiu și deplasează lingura inferior => amprentare incorectă.

 Odată terminată funcționalizarea, amprenta va fi

menținută pe CP pînă la priza definitivă a materialului amprentar.  Se mai poate utiliza tehnica de înfundare a lingurii începînd cu zona posterioară și terminînd cu regiunea frontală  Indepartarea amprentei se face printr-o singură mișcare în sens vertical, evitîndu-se bascularea și mișcările rotative.  Pt a ușura desprinderea, degetele se aplică pe marginea amprentei în regiunea premolarilor și pe mîner.

Controlul amprentei Urmărește:  Redarea integrității zonei de sprijin, fără minusuri  Marginile amprentei trebuie să fie de grosime uniformă și nedesprinse       

de lingură Dacă marginile amprentei sunt prea groase sau sub țiri, se repetă amprenta. - Se repetă amprenta cînd există porțiuni ale lingurii neacoperite de material, bule sau imperfecțiuni, defecțiuni de centrare. - Amprenta se spală cu apă și, cu creionul chimic se trasează limitele m mucoasei neutre.

Indicații pentru laborator După îndepărtarea amprentei preliminare din cavitatea bucală se ridică problema evidențierii limitelor marginale ale CP, ce urmează să marcheze limitele lingurii individuale, care urmează să se extindă pînă în zona mucoasei neutre. Practicienii începători confundă această zonă cu adîncimea fundului de sac vestibular. În realitate, mucoasa neutră se găse ște la distan ță de 1-2mm de fundul de sac vestibular. Prof. Ene recomandă delimitarea conturului marginal pe amprenta preliminară cu creionul chimic astfel: Maxilă: se ocolesc cu o linie tuberozită țile, se înseamnă pozi ția foveelor palatine și se unesc cele trei repere printr-un traseu arcuit. La nivelul șan țului vestibular se depistează din aproape în aproape limita dintre mucoasa fixă și cea mobilă, ce se transpune printr-o linie continuă pe amprentă, ocolind frenurile laterale și ale buzei superioare. Mandibulă: traseul de delimitare include tuberculii piriformi pînă la inser ția ligamentului pterigo-mandibular, vestibular-mucoasa neutră, lingual-inser ția frenului și linia oblică externă.

Pe fișa de comandă se notează: 1. Materialul de confecționare a lingurii individuale 2. Poziția mînerului lingurii 3. Poziția butonilor de presiune 4. Folierea anumitor zone pe model

Amprenta funcțională Amprenta functionala reprezinta ultima reproducere negativa a campului protetic luata cu lingura individuala si un material de amprenta care sa permita inregistrarea tuturor elementelor campului protetic in conditiile modelarii functionale marginale. In urma amprentarii functionale se obtine modelul functional, final, pe care se va confectiona proteza mobila finita.

Obiective Obiectivele biomecanice a)asigurarea mentinerii protezei totale. b)asigurarea stabilitatii protezelor totale Obiectivele functionale a) functia estetica se obtine prin modelarea marginala si a versantului vestibular a amprentei functionale, a grosimii ei pentru refacerea plenitudinii obrajilor, a santurilor periorale. Se indica in aceste cazuri materiale de vascozitate lent progresiva. b) functia fonetica este folosita pentru anumite tehnici de amprenta functionala sau testele fonetice pot completa modelarile functionale clasice. c) functia masticatorie se realizeaza prin asigurarea unui sprijin corespunzator. d)deglutitia este folosita pentru tehnicile speciale de amprentare functionala. Obiectivele biologice Amprenta functionala are ca obiectiv final obtinerea in totalitate a pozitiei optime in cavitatea orala a protezei totale. Astfel prin amprenta functionala se repozitioneaza partile moi, santurile periorale, musculatura oro-faciala, limba, fundurile de sac, se inregistreaza echilibrul neuro-muscular, toate schitand dinamica si statica protezei totale.

Clasificarea amprentelor functionale Dupa modelarea marginala a amprentei a). amprenta functionala mucostatica. Tehnica de amprentare presupune folosirea unui material de amprenta foarte fluid, cu o lingura individuala cu marginile mult scurtate pentru a nu influenta periferia campului protetic. Dupa aplicarea amprentei functionale in cavitatea orala, ea este mentinuta fara presiune, iar medicul si pacientul nu fac nici o miscare de modelare functionala. Proteza totala finita va avea marginile subtiri si scurte, fara a fi puse in valoare succiunea si tonicitatea musculara. Modelarea marginala se realizeaza intr-o perioada de timp indelungata prin retusuri repetate care necesita o mare experienta clinica din partea medicului. b). amprenta functionala mucodinamica. Pentru aceasta se foloseste lingura individuala adaptata marginal in cavitatea orala pana la limita dintre mucoasa fixa si cea mobila. Adaptarea se realizeaza prin miscari test, stabilite de Herbst sau dupa criterii anatomo-functionale recomandate de Schreinemakers. Fundurile de sac se mobilizeaza in acest caz dupa gradul de vascozitate al materialului, iar amprenta functionala repeta aceleasi miscari test sau criterii anatomo-functionale. In acest mod marginile lingurii individuale sunt bine delimitate, ocolesc formatiunile mobile periferice si se obtine o foarte buna succiune. 1.

2. Dupa gradul de compresiune a amprentei functionale pe campul protetic, tehnicile de amprentare sunt: a) amprenta functionala compresiva indicata pentru campurile protetice dure foloseste port-amprente rezistente, materiale cu vascozitate. b) amprenta functionala decompresiva sau de despovarare indicate pentru campurile protetice moi, campuri protetice cu zone sensibile, dureroase. Se practica obtinerea unei compresiuni selective in timpul amprentei functionale prin distantarea lingurii individuale prin foliere sau despovararea zonala prin orificii in lingura individuala in dreptul zonelor sensibile.

3. Dupa numarul de materiale folosite pentru amprenta functionala: a) amprente functionale simple ce utilizeaza un singur material de amprentare. b) amprente functionale compuse sau compozite utilizeaza cel putin doua materiale de amprenta functionala de consistenta si fluiditate diferita. 4. Dupa functia folosita drept mijloc de modelare a amprentei functionale in teste automatizate: a) teste fonetice, Herve, Devin. b) teste de deglutitie, Hromatka. c) teste de masticatie, Max Spreng.

Fazele clinice de realizare a amprentei functionale 1. pregatirea amprentarii functionale. 2. adaptarea lingurii individuale. 3. alegerea materialului pentru amprenta

functionala. 4. alegerea tehnicii de amprenta functionala. 5. verificarea amprentei functionale. 6. stabilirea indicatiilor necesare confectionarii sabloanelor de ocluzie.

Pregatirea amprentarii functionale.  Amprenta functionala reprezinta o etapa clinica care

necesita o familiarizare a pacientului cu aceasta faza si in functie de tehnica de amprentare aleasa se vor repeta sau invata o serie de manevre necesare modelarii amprentei functionale. Instrumentarul stomatologic trebuie adaptat acestei etape in functie de obiectivele urmarite.

Adaptarea lingurii individuale.  verificarea extraorala. Se controleaza stabilitatea lingurii

individuale pe modelul de gips, limitele marginale daca corespund fundurilor de sac, daca s-a respectat indicatiile referitoare la materialul utilizat, realizarea despovararilor prin distantare, modul de plasare a manerului lingurii individuale, butonilor de presiune, prezenta valului de ocluzie.  verificarea intraorala. Se urmareste prin examen clinic stabilitatea lingurii individuale pe campul protetic, raportul marginilor cu limita de mucoasa pasiv mobila, jocul formatiunilor mobile de la periferia campului protetic si limita de reflexie a mucoasei pasiv-mobile. Teste func ționale.

Alegerea materialului si a tehnicii de amprentare functionala Se prepara materialul pentru amprenta functionala dupa indicatiile din prospect, se aplica pe suprafata mucosala a lingurii individuale un strat uniform de 1,5-2 mm grosime, inclusiv marginile si fetele externe. Din acest moment se realizeaza urmatoarele etape: - realizarea sprijinului si adeziunii, cand lingura individuala cu materialul pentru amprentare se introduce in cavitatea orala, se centreaza lingura, se fac presiuni usoare ale amprentei pe campul protetic, intercalate cu perioade de repaus pentru a permite tesuturilor sa revina la pozitia initiala. - realizarea inchiderii marginale se efectuiaza prin miscari functionale ale periferiei campului protetic la fel ca la adaptarea lingurii individuale, cu ajutorul testelor Herbst, prin teste fonetice, de deglutitie, pana la priza materialului. - realizarea tonicitatii musculare, rezolvarea obiectivelor functionale de fizionomie si fonatie in stransa armonie cu etapa anterioara. In timpul executarii miscarilor de modelare functionala periferica, medicul poate realiza masaje circulare cu presiune minima la nivelul marginal.

Verificarea amprentei functionale Controlul amprentei functionale incepe in ordine inversa cu obiectivele si etapele anterioare: - controlul versantilor externi ai lingurii individuale pe care se gaseste modelat materialul de amprenta de musculatura orbicularilor, buccinatorului, mobilitatea limbii; controlul aspectului fizionomic. - indepartarea amprentei din cavitatea orala fara a o deforma si verificarea marginilor amprentei care trebuie sa fie acoperite de materialul de amprenta. - verificarea zonelor de sprijin prin comparatie cu elementele din cavitatea orala si anume: daca presiunea a fost transmisa in mod egal pe intreaga suprafata de sprijin, prezenta bulelor de aer, plusurile de material. Marginile amprentei foarte subtiri si nesustinute de lingura individuala se indeparteaza. Daca lingura nu a fost centrata sau nu s-au obtinut obiectivele urmarite prin amprenta functionala, se repeta aceasta etapa clinica. Amprenta functionala se dezinfecteaza cu solutie de glutaraldehida 2%, clorhexidina, apoi se trimite in laborator cu masurile luate pentru asigurarea transportului si a conservarii amprentei.

Stabilirea indicatiilor necesare realizarii sabloanelor de ocluzie

Se recomanda laboratorului materialul din care se confectioneaza baza sablonului de ocluzie (placa de baza sau acrilat) si bordura de ocluzie (din ceara sau material termoplastic).

Bibliografie Biblioteca www.scribd.ro http://www.rasfoiesc.com/ Protetica dentara, vol.II- Forna Norina, București,

2011 Protetică dentară, Postolachi I et colab., Chișinău, 1993