Amintiri Din Razboi - Amintiri Din Viata - Gheorghe Stancu [PDF]

Zitiervorschau

GHEORGHE STANCU

AMINTIRI DIN R ĂZ B O I

Editia a III -a (revăzută și adăugită)

AMINTIRI DIN VIAŢĂ

I A Ș I - 2018 1

2

GHEORGHE STANCU

AMINTIRI DIN R ĂZ B O I Povestiri

Editia a III -a (revăzută și adăugită)

AMINTIRI DIN VIAŢĂ

EDITURA ROTIPO IAȘI - 2018

3

Tehnoredactare computerizată: Gheorghe Stancu Gheorghița Doina Popescu Fotografii: Gheorghe Stancu Dan Mihalcea Corina Bedreagă

4

CUPRINS Cuvânt înainte ………………………………………………………...…......……………… 7 Prefaţă ………………………………………………………………………………...…….… 23 În loc de Argument …………………………………………….……...….……….....…… 39 Petre Georgescu – Schiţă de portret …………………………...………..….………. 44 AMINTIRI DIN RĂZBOI …………….................................................................................... 71 Măcelul de la Pădurea Ţiganca …………………….………..……………..….……… 73 Colonelul Cosma Angelo ……………………………..………....................…….....……. 80 Ordonanţa Dumitru ………….………………………………….……….....…..…...…… 88 Tătăroaica ……………..…………………………………………..…………...…..………. 92 Doamna Villara ………..……………………………………...…………....…..…....….…… 94 Corupţie şi hoţie de nivel înalt pe şantierele C.F.R. ............................................... 99 Să mori în Noaptea Învierii …………………....………………………...…….....….... 102 Întâlnirea cu un spion sovietic …………………….………………….……...….… 108 Poetul RADU GYR, scos din batalionul morţii şi redat vieţii ……….….….. 115 Moartea ”sinucigașă” a Generalului Ioan Dragalina ……………...…….…… 136 AMINTIRI DIN VIAŢĂ …….……………………………………………..…….…….. 145 Mihail Sadoveanu – la pescuit de păstrăv pe Lotru ..…..…...…………......... 147 Decebal VASIU – pilotul Mareşalului Ion Antonescu ….………....……........... 152 In memoriam, A N T O A N E T A ! ……. ..…….................................…...............…….. 158 Soldatul Vasile de la 3 Dorobanţi ..……………………………………..……...…… 163 Matache Temelie - un boier adevărat, o lecţie de neuitat …………...…........ 169 Fata din tren ……………………………………………………………………………..... 172 Familia Simian ……………………….………………………………………..….……... 174 Pictorul Constantin Iliescu …………………………………..……….…..…...……. 192 Prietenia cu Virgil Ierunca (Untaru) ……………………………………....…...…. 204 Victor Giuleanu - Rectorul Conservatorului Ciprian Porumbescu…..…… 210 L-am cunoscut pe maestrul Victor Giuleanu ……………………….....………. 216 Salvarea Bibliotecii Seminarului Teologic „Sfântul Nicolae” .….…...…… 225 Cântăreţ la „Văduva Veselă”……………………………….………………… ..…...…. 230 Petrecere cu Colonelul TEOFIL SIDOROVICI – Comandantul Străjeriei Române, Ministrul Propagandei Naționale … .…..……..…….…… 233 Preoteasa Mariţa – mamă a 19 copii …………………………….……….....……. 240 Despre Mama ………….................................................................................................... ............. 243 Amfitrioana Maria Georgescu – un suflet foarte generos .…...…...…… ….. 245 Postfaţă ………………………………………………………………………...……..……... 249 Bibliografie selectivă .…………………………………………………….…...……….. 269 5

6

Cuvânt înainte Cartea aceasta de Amintiri s-a născut greu, ea căpătând mai întâi, ca idee, un contur mental vag, în urma numeroaselor și captivantelor povestiri din viaţa de război şi din viaţa civilă pe care le depăna venerabilul veteran de război Petre Georgescu, în timpul deselor noastre întâlniri din ultimii 9 - 10 ani ai vieții sale, povestiri pe care le ascultam cu interes, cu emoţie şi curiozitate. Le ascultam cu aceeaşi plăcere cu care domnia-sa le torcea din bogatul caier al vremii. Cu timpul, ideea a îndrăznit să-şi ceară tot mai insistent dreptul la viaţă: ce-ar fi să…? Da, chiar aşa, ce-ar fi să adunăm într-o carte câteva, măcar câteva dintre aceste amintiri atât de interesante? Pentru că multe dintre ele sunt fascinante, chiar fermecătoare prin culoarea, ineditul şi importanţa lor de natură istorică, socială, culturală, psihologică… În cele din urmă, ideea a prins a se închega, dar anevoie, după ce a fost agreată cu toată convingerea de ambele părţi, adică şi de trăitorul faptelor povestite, şi de subsemnatul, eu urmând să le dau acestor amintiri ţinuta cerută de condiţiile şi exigenţele apariţiei editoriale. Ceea ce e de spus de la început însă este faptul că trăitorul şi povestitorul savuroaselor amintiri din această carte - venerabilul veteran de război Petre Georgescu - nu este un erou, cu merite de excepţie în ceva anume. Nu şi-a propus şi nici n-a vrut, cu niciun chip, să transpară aşa ceva din aceste Amintiri. De fapt, acesta a fost şi motivul pentru care a acceptat extrem de greu să apară „viaţa” sa într-o carte: fiindcă nu voia să se creadă că şi-a dorit cumva să se dea grozav, aşa cum s-a întâmplat/se întâmplă frecvent să braveze unii în genul de a face din țânțar armăsar, nu numai în lumea de astăzi, ci şi în lumea de până la noi! Sigur că eroi sunt în primul rând cei care au murit/mor pe câmpul de luptă pentru apărarea sfântului pământ străbun sau pentru alte cauze eminamente 1 nobile, eroice, patriotice. Dar sunt și numeroase fapte și acțiuni cu caracter absolut eroic, prin care sunt evitate catastrofe, sunt salvate vieți omenești sau valori de patrimoniu național ori de altă natură, nefiind obligatoriu ca respectivii autori ai acestui gen de fapte cu adevărat eroice să fi și murit ”eroic” atunci când au riscat, înfăptuindu-le! Nu, chiar nu trebuie să mori neapărat, ca să poți fi considerat erou! Din agenda vieții de război a veteranului nonagenar Petre Georgescu am relatat în conținutul cărții – deloc ostentativ 2 - câteva fapte semnificative ale eroului cărții noastre, fără pretenția de a le încadra neapărat în categoria faptelor eroice: a salvat, la propriu, viața poetului Radu Gyr; a salvat, de asemenea, un tânăr EMINAMÉNTE adv. În gradul cel mai înalt, prin excelență, cu deosebire. – Din fr. éminemment. OSTENTATÍV, -Ă, ostentativi, -e, adj. Făcut cu intenția de a pune ceva în evidență, de a impresiona, de a provoca; demonstrativ, provocator, ostentatoriu. – Din it. ostentativo, germ. ostentativ. 1

2

7

soldat de la amputarea unui picior care-i fusese zdrobit de explozia unui obuz, transferându-l urgent pe rănit, dintr-un spital de campanie din Transnistria unde întâmplarea divină a făcut să ajungă acolo tocmai când medicul chirurg se pregătea să-i taie piciorul -, așa că i-a salvat viața trimițindu-l urgent pe rănit la un spital din Viena, cu o avionetă a aliaților noștri germani, unde i-a fost recuperat integral și definitiv piciorul; când, în Transnistria, ostașii din tranșee au rămas două zile fără pâine, din cauza împotmolirii și scoaterii din funcțiune a brutăriilor noastre de campanie, sublocotenentul Petre Georgescu a executat un ”ordin imposibil” și, într-o noapte câinoasă de noiembrie 1941, a făcut rost de 10.000 de pâini de câte un kg (10 tone de pâine!) de la populația ocupată din zonă, rezolvând astfel o problemă foarte delicată pentru front (acel ordin imposibil nu l-ar fi putut executa nimeni altcineva decât el, locotenentul Petre Georgescu – așa cum a mărturisit comandantul său, care, în disperare de cauză, îi ordonase… imposibilul! – vezi ”Colonelul Cosma Angelo”); la terminarea războiului, după capitularea Germaniei, printr-un act eroic/patriotic, a trimis din Cehoslovacia în România, din proprie inițiativă, în secret și extrem de riscant, o garnitură sovietică de 40 de vagoane de tren pe care a încărcat-o cu materiale din zestrea armatei române: echipament cazon - haine, încălţăminte şi alte bunuri, precum şi material de război de mare importanță și valoare, ce aparţineau armatei noastre - pe care el, ca şef al Grupului de Subzistenţă al Diviziei a XI-a a Armatei a IV-a Române, le avea în gestiune. Bunuri care, altminteri, ar fi rămas în depozitele de acolo, din Munţii Tatra, cum au şi rămas, de altfel, multe, foarte multe alte valori materiale de mare preț și de stringentă necesitate pentru Țară, valori care nu este deloc exclus să fi ajuns toate - de la toate țările! - tot în posesia tovarășilor și prietenilor noștri sovietici, care au strâns și au expediat în URSS cam tot ce s-a putut strânge… Astfel de lucruri se petreceau în condiţiile tovărășești în care România fusese obligată să dea tot ce era posibil ca material rulant de cale ferată, fiind nevoită/ obligată să dea URSS-ului în luna mai 1945, imediat după încheierea războiului, 55.000 de vagoane de cale ferată şi 115 locomotive, multe, multe camioane, avioane şi nave maritime pentru a-şi transporta ea, scumpa și neprețuita noastră tovarăşă URSS, armatele, materialul propriu de război și cel capturat de pe front, dar și alte bunuri militare și ”nemilitare” – pe care le-a expediat gospodărește în vastul său Imperiu Sovietic… Cumplit de dureros este faptul că militarii armatei române, din lipsa mijloacelor de transport, a trebuit să se întoarcă acasă pe jos, din Munții Tatra ai Cehoslovaciei, mărșăluind pe căldura toropitoare a verii, fără hrană și apă de ajuns, condiții în care mulți ostași epuizați cădeau și mureau pe marginile drumurilor… (Garnitura de 40 de vagoane de tren a sovieticilor era garată de multă vreme, cu o intenție dubioasă, pe o linie ferată înfundată undeva, în munți, în apropierea unei peșteri în care sovieticii bănuiau că ar fi ascunsă o comoară - a cui?! -, un depozit de lingouri de aur!). 8

* Tot un gest eroic poate fi considerat și comportamentul prin excelență umanitar al ofițerului Petre Georgescu față de cetățenii din Transnistria – zonă ocupată de armata română, un teritoriu cu oameni extrem de sărmani, pe care ofițerul român i-a ajutat cu tot ce s-a putut de la armata noastră, ameliorându-le cât de cât condițiile precare de trai, gest care, apreciat la superlativ, i-a salvat viața la un moment de răscruce - așa cum vom vedea în episodul despre Întâlnirea cu un spion sovietic .

Dar, în sfârșit, dacă nu era şi nici ca sugestie nu voia să pară erou, venerabilul veteran de război nu era nici un personaj comun, banal, din viaţa noastră cea de toate zilele. Nonagenarul Petre Georgescu era ceva mai mult, chiar mult peste media generală: era un distins și respectabil intelectual, cu o inteligență sclipitoare, care-i dădea instantaneu formule salvatoare de a ieși cu bine din situații dificile, intelectual format la şcoala aspră a vieţii de după Primul Război Mondial şi a celei din perioada interbelică. Vorbim aici de şcoala ca instituţie de instruire, dar şi de formare şi educare, de civilizare a omului pentru o viaţă demnă. Însă vorbim şi despre acea şcoală a vieţii, şi ea la fel de aspră şi hotărâtoare în actul profund social de creare a unei temelii trainice şi sănătoase a societăţii -, lucru care e demn de luat în seamă cu toată seriozitatea. Cu atât mai mult astăzi, când calitatea actului de învățământ școlar s-a depreciat, a degenerat și se prăbușește îngrijorător de la un an la altul, în primul rând prin promovarea în structurile înalte ale Ministerului Educației și în alte sfere înalte de conducere a țării, promovarea unor inși politici cu grave carențe de educație și instrucție profesională, care nu au nimic a face cu exigențele gestionării compartimentelor în care sunt învestiți, nu au a face cu educația, cu învățământul, cu știința, cu caracterul uman, ei înșiși fiind niște incompetenți, agramați, certați la cuțite cu limba română și cu nevoile impuse de cerințele educației și instrucției civice!... Incompetenți străini de cerințele imperative ale promovării societății noastre în sferele comunităților înaintate, progresiste, militante pentru îmbunătățirea continuă a condițiilor de viață civilizată! De ce îl cuprindem pe nonagenarul Georgescu Petre în acest imens şi „pitoresc” tablou existenţial, prezentându-i amintirile din război și din viață? Pentru că, mai întâi, fiind contemporan cu numeroase şi importante evenimente din viaţa poporului nostru, era depozitarul unor informaţii de valoare în primul rând prin caracterul lor inedit – ca noutate absolută, el fiind în acelaşi timp şi depozitarul unor lecţii de viaţă impresionante; mai apoi, pentru că, în foarte bogata sa viaţă – bogată şi în sens temporal, fiindcă se apropia să intre în dimensiunea centenarului, dar, cum ziceam, bogată şi sub aspect existenţial, cu întâmplări şi trăiri într-un spectru foarte larg de culori și cu ecouri sentimentale de înaltă rezonanță, cu secvențe marcate sensibil de amprenta umană, socială, camaraderească, istorică și de alte felurite nuanțe. 9

Veteranul Petre Georgescu a călătorit mult în spaţiu şi timp, şi - ceea ce este foarte important! - a călătorit cu ochii larg deschişi printr-o lume mai mereu agitată, mai mereu măcinată de frământări de toate tipurile, unele dintre ele de importanţă crucială pentru ţară; a cunoscut şi a fost în contact direct cu oameni de diferite condiţii sociale, morale, politice, diplomatice, culturale, ştiinţifice…, trăind experienţe de luat-aminte, unele cu încărcătură dramatică, din peisajul umbros şi dureros al tragediei. Într-un cuvânt, se poate spune că venerabilul veteran Petre Georgescu era o adevărată enciclopedie, o carte vie, veritabilă 3, vibrantă, carte a unei vieţi cu de toate, o carte de învăţătură ce merită a fi citită.

(Celebrul scriitor columbian Gabriel García Márquez – posesor al Premiului Nobel pentru literatură, spunea că… „Nu este suficient să trăieşti. Trebuie să trăieşti astfel încât să ai ce să povesteşti”).

Ei bine, protagonistul cărţii noastre, veteranul ofițer nonagenar, intelectualul Petre Georgescu era tocmai un astfel de om, care avea ce povesti şi o făcea simplu şi firesc, fără ostentaţie, dar cu un farmec anume, cu o (re)trăire pusă meşteşugit în vorbe care îl cuceresc pe cititor, îl captivează, îl fac părtaş, parcă, la trăirile lui, care i-au frământat viaţa, i-au dus-o în piscuri înalte şi luminoase, ori i-au coborât-o dramatic în lumea tenebrelor… Petre Georgescu s-a născut la Drăgăşani şi a crescut la Râmnicu-Vâlcea, deci, tot la oraş, dar a cunoscut îndeaproape şi viaţa satului, îndeosebi în vacanţele copilăriei, până târziu, la vremea studenţiei, vacanţe petrecute cu o imensă plăcere în lumea bucolică a satului, de unde s-a încărcat cu acea zestre de frumuseţe şi curăţie spirituală, cu trainicul sentiment de puritate ancestrală. Cartea aceasta cu Amintiri din război - Amintiri din viaţă este cartea unui om, a unei vieţi bogate în timp şi în trăiri, în fapte, în informații dintre cele mai diverse, de interes general. Este cartea omului Petre Georgescu, a intelectualului de un anumit calibru, cum ziceam. Faptul că a fost numit director de Bancă la vârsta de numai 33 de ani şi că, după numai doi ani, a devenit directorul primei Bănci de Investiţii din Râmnicu-Vâlcea vorbeşte lămuritor despre calibrul său intelectual și uman. Este cartea cetăţeanului Petre Georgescu, a cărui viaţă romanţată se poate spune că s-a derulat - deloc rectiliniu - sub steaua unei zodii norocoase, Amintirile acestea cuprinzând, evident, doar câteva pagini din impresionanta Carte a vieţii sale. Zicem zodie norocoasă, fiindcă noroc se poate numi faptul că a scăpat cu viaţă, nevătămat, din atâtea situaţii dramatice de pe front, în perioada anilor de război 1941 - 1945. Şi tot noroc se poate numi faptul că l-a cunoscut personal pe scriitorul Mihail Sadoveanu, pe care l-a avut ca oaspete la Brezoi şi pe care l-a găzduit chiar în sediul Băncii al cărei director era, când Maestrul Sadoveanu s-a dus acolo, la pescuit de păstrăv, în vara anului 1949. VERITÁBIL, -Ă, veritabili, -e, adj. Conform cu adevărul; adevărat, real, autentic. ♦ Care este pur, care nu este amestecat cu nimic. – Din fr. véritable. 3

10

La acelaşi capitol ce stă sub lumina binefăcătoare a norocului se înscrie şi faptul că a fost bun prieten, încă din copilărie, cu Virgil Ierunca (Untaru), cu care se știa de la Lădeştii de Vâlcea; sau episodul absolut inedit şi extrem de important cu întâlnirea pe front, în vara anului 1941, a poetului Radu Gyr (noroc imens pentru poet, în primul rând!), pe care Petre Georgescu l-a scos din linia întâi a morţii, de pe frontul de la asediul Odesei, unde fusese trimis din puşcărie, ca legionar, şi introdus în batalioanele de sacrificiu, batalioanele morţii. Episodul cu Radu Gyr este prezentat ceva mai în detaliu în Amintirile din război, întâmplarea comportând aici şi precizarea că, din modestie, tânărul ofiţer rezervist de atunci - Petre Georgescu - nu şi-a arogat neapărat meritul singular (şi eroic!) de a fi fost salvatorul vieţii poetului, apreciind că adevăratul salvator ar putea fi socotit locotenentul Nicolae Negrici (tatăl prestigiosului critic şi istoric literar de astăzi - prof. univ. dr. Eugen Negrici), ofiţer pe care îl cunoştea din civilie, amândoi fiind din Râmnicu-Vâlcea. Întâlnindu-l întâmplător pe Radu Gyr, care fusese trimis pe front la Odesa, în Regimentul 2 - Vâlcea, cu un pluton de sacrificaţi pentru a lupta în linia întâi a frontului, Petre Georgescu, în modul cel mai discret posibil, l-a luat pe poet din acel pluton şi l-a pus la adăpost în siguranţă, la el în cantonament. Acolo a făcut poetul baie, apoi a primit mâncare pe săturate (doamne, ce minune cerească pentru poet!), i s-au dat haine bune în locul zdrenţelor de pe el şi s-a odihnit, fiindcă era epuizat total. După care, Petre Georgescu l-a informat pe locotenentul Nicolae Negrici - ofiţer de carieră, care a preluat imediat şi entuziast cazul şi s-a prezentat urgent la comandantul Regimentului, al cărui aghiotant era. Aşa a fost săvârşită minunea scoaterii poetului Radu Gyr din tranşeele morţii şi mutarea lui la Cancelaria Regimentului. Dar veteranul Petre Georgescu a fost şi în tovărăşia şi prietenia pictorului Constantin Iliescu - artist plastic vâlcean de reală valoare, însă, din păcate, prea puţin cunoscut, faţă de adevărata lui dimensiune în aria fascinantei arte a penelului; a fost coleg de bancă la Liceul Alexandru Lahovari din Râmnicu-Vâlcea şi intim prieten cu Decebal Vasiu din Călimăneşti (cine o mai fi şi ăsta?!!!) - un foarte bun sportiv şi temerar acrobat, care avea să ajungă pilotul mareşalului Ion Antonescu în vreme de război. Decebal Vasiu a simţit pericolul instalării noului sistem politic în România, a fugit la Paris, şi, ca bun patriot ce era, a făcut în aşa fel încât avioneta lui Antonescu să fie recuperată de statul român. Puţină lume ştie (dacă e totuşi cineva care ştie aşa ceva!) că Decebal Vasiu este pilotul român de înaltă performanţă şi de un excepţional profesionalism, care a devenit şi cetăţean francez şi căruia Franţa i-a încredinţat extraordinara misiune de a-i organiza puternicele baze ale flotei sale aeriene din Tahiti! Ca un element de decor, se poate spune şi faptul că acest Decebal Vasiu, în anul 2000, la vârsta de numai 84 de anişori, încă în plină vigoare, a venit de la Paris la Bucureşti cu motocicleta, pentru a-şi revedea rudele apropiate şi 11

prietenii. Era ultima sa vizită în România, ultima întrevedere a celor doi prieteni de-o viaţă - Decebal Vasiu şi Petre Georgescu… Aşadar, cartea aceasta de Amintiri musteşte de întâmplări cu un registru ce vibrează pe diverse tonalităţi, de la vibraţie sentimentală, candoare şi emoţie, până la crudul tragism al morţii barbare în tranşeele unui război total, absurd şi demenţial… Şi fiindcă bogatul şi impresionantul tezaur al amintirilor sale din copilărie n-a fost decât în mică măsură cuprins în Amintirile din viaţă selectate pentru această carte, am alcătuit separat, pentru o cât de cât echilibrare a tabloului vieţii omului Petre Georgescu, o Postfaţă bogată, în care am prezentat şi alte întâmplări şi imagini din viaţa lui de copil şi de adolescent, imagini sugestive din drumul de început al formării puternicei sale personalităţi, care nu este deloc o personalitate a unui simplu om de rând… * Această a treia ediţie a cărţii cu „Amintiri” vine la cinci ani de la apariţia precedentei, care a fost foarte bine primită și apreciată de cititorii de cele mai diverse categorii - tineri şi vârstnici, elevi, studenţi, profesori, ingineri, medici, artişti, preoţi, arhivişti, bibliotecari, istorici, avocaţi, academicieni, scriitori, militari inclusiv generali…, toţi arătându-se interesaţi şi plăcut impresionaţi de conţinutul ei totalmente inedit, cu date absolut reale, trăite de nonagenarul Petre Georgescu protagonistul ale cărui mărturii, prezentate sub un exigent simţ al responsabilităţii civice şi onestităţii, vin şi adaugă noi pagini la cartea de istorie scrisă deja, dar, în mod firesc şi obiectiv, niciodată scrisă complet. În carte este vorba de o „istorie” a locului, a zonei vâlcene în care a trăit autorul acestor „Amintiri”, dar este vorba şi de istoria naţională și internațională, atunci când se aduc în scenă secvenţe de viaţă şi de luptă din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, în Est şi în Vest. Sau când se prezintă secvenţe de viaţă trăite de veteranul Petre Georgescu, de-a lungul celor aproape 100 de ani de existenţă într-un peisaj economico-social, politic, spiritual etc., tuşat adesea în culori - mai stridente sau mai dulci -, care impresionează și prin spectrul foarte larg de trăiri emoţionale, dar și de informații de preț din diverse domenii. Prezenta ediţie aduce elemente complementare la unele dintre episoadele prezentate în ediţiile precedente, dezvoltându-le (de fapt, întreaga carte a fost revizuită, îmbogăţită şi îmbunătăţită structural, stilistic şi în conţinut), însă vine şi cu alte noutăţi, care, de asemenea, prezintă interes deosebit din punct de vedere cultural, istoric, social, spiritual… Cu atât mai mult cu cât s-a conturat aprecierea unanimă a cititorilor şi a specialiştilor, asupra adevărului incontestabil că această carte de Amintiri se constituie fericit într-o carte-document de reală valoare. 12

* Noutatea de importanță excepțională a acestei a treia ediții o constituie însă, de departe - ca premieră absolută! -, materialul despre MOARTEA GENERALULUI IOAN DRAGALINA - episod cu totul inedit, deci cu valoare de unicat privind împrejurările în care a murit Eroul de la Jiu în Primul Război Mondial, împrejurări necunoscute și neconsemnate ca atare de istorie! Iar aceasta, cu atât mai important, cu cât materialul în cauză apare în Anul Centenarului, acum, când s-a rotunjit suta de ani de la Întregirea neamului românesc și a vetrei sale străbune – vatră sfântă, de două ori milenară! (Să te duci la Nicu Popescu, profesorul de la Lădești, băiatul lui nenea Pantelie - că îl știi bine -, m-a rugat insistent veteranul Petrică Georgescu, protagonistul acestei cărți; să te duci să-ți povestească episodul tragic din viața de armată a lui taică-său și să scrii neapărat, te rog eu, despre întâlnirea pe front a unchiului Pantelie cu Generalul Dragalina, în 12 octombrie 1916, pe Valea Jiului. Este un episod reprezentativ, definitoriu, neconsemnat de istorie, pentru că nu-l știe nimeni. Și te rog să prezinți evenimentele ca material distinct în aceste ”Amintiri...”, nu ca o paranteză obscură sau ca o notă de subsol peste care se poate trece ușor cu vederea!…).

Aceasta a fost rugămintea expresă a veteranului Petre Georgescu, rugăminte care, iată, s-a concretizat prin documentarea și realizarea materialului numit MOARTEA ”SINUCIGAȘĂ” A GENERALULUI IOAN DRAGALINA, episod pe care îl prezint în această nouă ediție a Amintirilor…, chiar dacă aici este vorba de Amintiri din cel de-Al Doilea Război Mondial, iar evenimentul cu Generalul erou Ioan Dragalina s-a petrecut în Primul Război Mondial! Actuala ediție, în afara adăugirilor și revizuirii generale a ediției precedente, mai cuprinde și alte noutăți de real interes pentru cititor. Câteva dintre ele:  Scrisoarea în format olograf a doamnei Monica Popa - Gyr – fiica poetului Radu Gyr, scrisoare trimisă după citirea cărţii de Amintiri… (prima ediţie) şi în urma convorbirilor telefonice pe care le-am avut cu Domnia-sa;  Fotografii de la Cimitirul Eroilor Români din Basarabia - localitățile Țiganca și Cania, realizate de autor, la locurile de veci ale Eroilor Neamului;  Petrecere în Munții Lotrului cu colonelul Teofil Sidorovici – Comandantul Străjeriei Române și Ministru al Propagandei Naționale;  Amfitrioana MARIA GEORGESCU – un suflet foarte generos;  L-am cunoscut pe maestrul Victor Giuleanu – un material excepțional despre anvergura internațională a personalității muzicologului vâlcean Victor Giuleanu, material semnat de prof. univ. dr. Lavinia Coman, de la Universitatea Națională de Muzică București (fostul Conservator Ciprian Porumbescu) – doctorandă a Rectorului Victor Giuleanu... 13

Scrisoarea olografă 4 a doamnei Monica Popa Gyr

Domnule Stancu, Am primit scrisoarea Dvs (și cartea Amintiri din

război – Amintiri din viață – n.a.), din care am aflat

de unele întâmplări din viaţa tatălui meu, Radu Gyr, de pe front, din mărturisirile D-lui Petre Georgescu. Poate aceste întâmplări ale tatălui meu de pe front au fost pregătite, prin oameni, de Dumnezeu. Tot de Divinitate a fost protejat şi în închisorile crunte prin care a trecut în timpul celor trei dictaturi OLOGRÁF ~ă (~i, ~e) (despre testamente, acte, scrisori etc.) Care este scris în întregime de mâna autorului şi semnat de el însuşi. /