Albert Camus sau tragicul exilului [PDF]

  • 0 0 0
  • Gefällt Ihnen dieses papier und der download? Sie können Ihre eigene PDF-Datei in wenigen Minuten kostenlos online veröffentlichen! Anmelden
Datei wird geladen, bitte warten...
Zitiervorschau

Ion Vinler

Bucureşti



1968

Editura pentru Literatură Universală

Revers

.

ŞI

faţa

"Născut sărac,

Într-L·n

(L'En.".

cartier proletar.'

el l'Endroil -

Prefata.

Ce se as-cunde înd ă r ă tul existenţei a;celuia care a fost Albert Camus? P(>rsistă o serie de fapte, domiruate de una din ,cele mai bizare evoluţii: de la vlăstarul unei mizere familii al g eriene, cu tradiţ i e piroletară, la situaţia de laureat al Premiului N obe'l şi :de s>cr i itor avînd o enor­ mă audie nţ ă În t oate colţurile lumii. O astfel -de evoluţie apare st ran ie chiar prin si mpl ul fapt ·că autorul Ciumei €'S'te singurul deţinător occidental, de stirpe proletară, al marelui premiu decernat de către Academia suedeză, Iată de ce este necesar a des pr ind e din .seria de eve­ nimente 'cunoscute, şi ,care compun în mod obişnuit bio­ grafia 'lui Camus, cîteva sem nificaţii permiţînd o explo­ rare >ceva mai În adînc. Ace st lucru se im pun e .şi 'prin fap­ tul că, în jurul ·creaţiei camusiene, s-au ag1 0 mer at preju­ docăţi care necesită o am�ndare, o .clarificare sau r espi n ­ gere. Un prim contad cu universul 'camusian, prin inter­ med iul biogr afiei sale, poate fi util prin urmare numai în măs ura în care, dincolo de fap te nude, putem oferi

semnifi'caţii utile.

Albert Camus s-a născut, întîmplător, la Mondovi (de­ partamentul algerian Constantine), la 7 noiembrie 1913. Spun întîmplător pentru ·că Mondovi nu a constituit ni­ ciodată pentru Camus un "loc natal" şi nu reiese de nică­ ieri că, fie şi din simplă curiozitate, scriitorul ar mai fi

,călcat vreodată pe mel eagur il e în ',care a luat 'Contact, iniţial, cu existenţa terestră,

ALBERT CAMUS .' sau Tragicul exilului

6

Tatăl său, Lucien C amu s , dintr-o fami.lie de muncitori a�sadeni transplantată în A1Igeria încă din 1 8 7 1 , ca urma­ re a politicii coloniale a Franţei impe ri a le , era lucrător ,,·cavist" într-o exploatare vini'coIă, specialit atea famiIi-ei fiind, se pare, vLticultura şi dogăria, ·Ca anexă absolut necesară a ' c elei dintîi. De aJltfel, atmo sfera atelierelorde do gări e era singu ra cunoscută de ·cMre ,scriitor d in ambLanţa pr.oletară şi, atunci cînd va scrie despr.e munci.tori, va pla,ga naraţiunea sa în md e iul aoestei special ităţi meşteşugăreşti (nuvela

Les muets).

Mama scriitorului, Cathcrine Sintes, ,era de orlgma insuflînd viitorului scriitor o infinită afecţiune faţă de Spania, [ n atît de m are măsură însemnată in for­ maţia sa intelectua'Iă, înoît s' e poate spune despre Camus că este un mediteranean prin două dimensiuni geogra­ nce una aLgeriană, struoturală ,,?i prepo ndere ntă, alta ibe­ Tică, de as piraţi e ,continuă. De altfel, fizionomia lui Ca­ mus era a -lUmi spaniol �i nu a unui francez, Ipărîd n des.­ pri ns ă dintr-un tablou al unui El Greco, ceva mai t empe­ rat în veI"ticalizarea faciesului uman. Emmanuel Robles, prietenul intim al scr ii torului, evocă pre zenţa sa fizică în­ tr-o .astfel de a ură hispanică : "Cu trupul zvelt şi ele ga nt , faţa pr elung ă .şi privirea gravă sau ironLcă, întotdeauna pătrunzătoare, el ne amintea de unii din a 'cei mari arti1Şti ai arenei ·care, în atmosf·era festivă şi ,calda desfăşur are de · cul ori , nu mcetează de a-.;iÎ privi moartea înscrilSă pe f runte a neagră a taurilor. Da, 'el evoca acea alma torera, scumpă lui Antonio Maohad o . .."l Lucien Camus a f.o st .o ef eme rL dă , \Soarta sa nefiind di­ - r de proletari din toată lumea ferisorhi aerul marin �i a privi imen­ sitatea apelor din midle cafenele arabe înşiruite de-a lungul nesfîrşitelor nisipuri fine. Opera lui Camus închină un întreg capitol mării, soa­ relui şi peisajului algerian, în volumele de eseuri Nunţi (1939) şi Vara IQ1954). In ibună măsură , ce�e două, volume sînt distonantefarţă de restul opeTei, atit prin legănarea poematică a prozei lor, cît şi prin exuberanţa vitC\JIă pate­ tică pe care o deţin. Pot fi distinse, prin urmare, două etape în ,evolUJţia lui Camus, de la universul solar, diurn, dQniinat de intemperanţă a simţurilor 9i de ;vitalitate, al pe.rioadei -aLgeriene, la dimatul} apăsător, nodurn, a'Ş spune, încăr­ cat de ine.chitate, lipsit atît de orizont, cît .şi de ,speranţă, al lumii europene. Diferenţele de climat sînt sensibile a,celuia care, după ,ce a parc , urs Nunţi şi Vara, reconsti­ tuirea adolescenţei petrecută în peisaj .aLgeri an, trece la Mitul lud Sisif sau :la Omul revoltat, meditaţii ;pătrunse de un nobil tragism, scrise după trecerea lui Camus în Franţa metropoUtană. Problema, vom vedea, nu este numai de climat şi latitudine. Este şi o problemă de istorie, maturitatea lui Camus coindzînd, ca , pentru toţi oamenii generaţiei din care face parte, -cu ororile fas­ cismului şi hecatomlba de vktime a celui de al} doill.e a ră2Jboi mondial.

ALBERT

20

CAMUS



sau Tragicul exilului

Sensul atribui t de Camus pei,sajului algerian are o nuanţă de femi nitate, printr-un fel de dărui re generoasă şi impudică, exaltînd sensibilitatea şi reflexivitatea. Nu poţi intui imaginea de univers feminin, pe care Algerul o incită, deci·1l în c ompar aţie ·cu metropole sau cu oraşe, -chiar sudice sau luminoase, ale Europei "Citadele ca Parisul, Praga sa u chiar Florenţa, scrie Camus, sînt inchise asupra propriei lor fiinţe şi limitează a'stfel lumea care .le este prop rie . Dar Algerul... se deschide sub cer .aidoma unei guri, sau 'ca o rană. Poţi iubi in Alger ceea ce toată IU111s ea este ,capabii1ă de a poseda şi de a trăi marea la întorsătura fiecărei străzi, o anume greutate a -soarelui, frumuseţea rasei. ,Şi , ca întotdeauna, în această impudoare !'ii ofrandă se regăse9te un padum cu mult mai ,tainic. " Persistă, în proza lLli Camus, un Alger si mbolic, al :.Soarelui şi luminii exuberante, şi un Alger concret, detec­ iabil prin locuri preferate. Camus oferă U!l1 a devărat ghi.d iUti.! străinului rătădt pe aceste meleaguri "Recomand călătorului, dacă se duce la Alger, să meargă să bea un 1ichior de anason sub bolţile portului, să manll1ce ,dimineaţa, la Pescă.rie, peşte proaspăt prins, fript pe plite ,cu cărbuni să mea rgă să as culte muzi,că arabă într-o Icafenea -mică, al cărei nume l-am uita-t, din strada Lirei 'să se înt indă în voie către seară, pe ;la orele �ase, .la picioarele statuii ducelui de Orleans, în piaţa Guvernă­ mîntului ,(nu în cinstea du-celui, ci pentru simplul fapt că t, rece multă lume şi -că te simţi bine) ... să meargă să fumeze o ţigară în uliţa Măcelari,lor. din Casbah, în mij­ locul splinelor, fkaţi1or, mezenterelor şi bojocilor ..sînge­ rînzi ce-şi împră.?tie picurii peste tot , (ţigara este nece­ sară in acest ev mediu cu mirosuri tari)." (Mic ghid pen­ tru oraşe făTă trecut, în Vara.) 1 Alături de un A1ger al tum-ultului şi forfotei umane, Camus este sensibil la oraşul marilor linişti "Tăcerile nu au toa,te aceeaf?i nuanţă, depinde dacă nasc din umbră 1

Ibid.,

p.

84�

Reve1'S

şi faţă

21

sau din lum ină Există o tăcere a amiezii, în piaţa Guver­ nămî ntului. La umbra copacilor 'Care o mărginesc, arabi i vInd, 'Cu dnd parale paharul, o dtronadă rece ca gheaţa, parfumată 'Cu flori de portocal. Strigătul lor : .,'Proaspătă, proaspătă», străJbate piaţa pus tie. După strigăt, tăcerea recade sub 's oare în ulciorul negustorului ,gheaţa se intoarce leneşă şi poţi asculta clipodtu>l ei mă runt. Este tă'cerea s iestei ,h străzile Marinei, în faţa dughenilor murdare ale frizerilor, poţi măsura liniştea după bîzîitul melodios al muş telor din s patele perdele-lor de trestie. Aiurea, in cafenelele maure din Casbah, numai trupul este tă,cut, pentru că nu se mai poate' smulge acestor locuri, să pără sea'scă paharul de ,ceai şi să regăsească timpul ,cu zgomotele sîngelui său." (Vam la Aiger, în Nunţi.) I R ela­ ţi i le , dintre oameni sînt pline de candoare, pă's trează nai­ vitatea genuină, destinul uman fiind ho tărît prin inter­ mediul unor jo curi avînd un fond de seriozitate " În cinematografele de periferie ale Algerului pot fi 'cumpă­ rate pastile de menită 'care poartă .gravat în roşu tot ce este necesar incitării amorului 1. Întrebări : "Cînd te vei căsători ,cu mine ?" ; "Mă iubeşti ?" ; 2. Ră'spunsu ri "La pri măvară", "La nebunie" Du p ă p re gă ti rea terenului, pastilele sînt oferite partenerei, care procedează. în ace­ laşi fel sau se mul,ţu meşte să facă pe indi ferenta. La Be1court nu au fost pu ţine ,căsătoriile încheiate '$i vieţi 'intregi angajate prin simplul schimb al unor bomboane ·de mentă. Faptul defineşte limpede pu r i tatea ,copilărească a poporului acestei ţări." (Vara la Alger) � :Nopţile, de o senzuaili tate acută, r eţin aminti rea artis­ tului, sensibil la manifestările de vitalitate debordantă ale omului : "Pe plaja Padovani, dancingul este deschis în fiecare zi. Şi în imensa cutie rectangulară, îndreptată către mare pe toată lungimea ei, tineretu;l sărac al cartie­ r ului dansează pînă noaptea. Adesea eram aid în aştep­ tarea unei dipe singulare. In timpul zilei sala este apă­ rată prin obloane de lemn În clinate. Cînd soarele a .

.

'

I Ibid.,

' Ibicl.,

p.

70.

pp.

71-72.

ALBERT CAMUS



sau Tragicul exilului

dispărut, ele sînt ridi,cate. Atunci încăperea s , e umpl'e de o stranie lumină verde, generată de dubla 'co.chillie a ce'r u­ lui şi a mării. Da'că stai departe de ferestre, vezi numai cerul şi, ca umbre chinezeşti, profilurile dansatorilor rotin­ du-se rind pe rînd. Dînd se execută un vals, profilurile negre se înVÎrtesc cu obstinaţie pe fondul verde, , ca siluetele ,decupate şi fixate pe platoul unui fono.graf. Pe urmă: cadle, noaptea 'şi se aprind luminiile . Nu ,a ş putea spune !foarte limpede ,în ,ce anume rezidă farmecul secret al acestui moment subtil. Jnu am intesc de o Isplendidă tînără care dan:sase toată după-amiaza. Purta un ,colier de iasomie pe o rochie alJb astră, strînsă pe trup, păt ată de sudoare de la şolduri şi pînă ,la pidoare. Dansînd, !idea şi-ş i 'răsturna capul pe s pate. Cînd trecea pe -lîrugă mese, lăsa în urmă parfumul f1lorilor amestecat 'cu _a,cela al cărni i. în noapte nu mai vedeam trupul ei lipit d e al par­ tenerului, dar ,pe cer se învîrteau petele alternînde ale iasomiei al1be .şi părului negru şi, cind îşi răsturna capul pe spate, îi auzeam risul .şi vedeam profilul dansatoru1lui a plecat brus c deasupra ei. Ideea :pe care mi-o fa'c despre inocenţă o datorez unor asemenea nopţi . .In orke ,caz astfel de fiinţe, grele de pasiune, nu le mai pot separa de cerul pe care dorinţele lor impetuoa;se se rostesc."

(Nunţi) 1

Adolescentul descoperă însemnăta,tea trupului, rea'cţii1e neaşteptate, pătrunse de o sevă a senzualită1ii, în contact cu lumea, be1ia ,subtilă a simţurilor pe ,care Camus caută, .prin 'remarcabile disoderi .şi reconstituiri, să o aducă in lumina inteli.gihilului, a conş tientului. Contactul corpului cu marea trezeşte o întreagă 'lume de

senzaţii

pe

oare

prozatorul

le

consemnează

cu

toată fidelit atea , în consensul lor nativ. "Simt nevoia de a fi gol şi apoi de a mă ,arunca în mare, purtînd încă par,f umul şi esenţele pămîntului, , pentru a înnoda pe epidermă îmbrăIţişarea după , care suspină, ,gu ră lîngă gură, de atîta ,timp, pămîntul şi marea. Intra,t in apă, ai 1

Ibid., p.

71.

Revers

şi faţă

23

senza,ţia unei înhăJţări, apoi ur-cuşul a 'Ceva lipi'cios, rece şi opac, după 'care ul1mează cufurudarea cu vîjîitul ure­ chilQr, cu nasul care curge şi gura amară - inotul, braţele lă,cuite de apă şi aurite de soare , răsucite într-o torsiune a tuturor muşchilor fuga apei de a lungul trupului, această posesiune tumultuoasă a va'l ului de ,că,tre gambe - şi absenţa Qrizontului. Pe ţărm urme ază prăbuşirea în nisip, 3!bandonat lumii, reintrat în povara ,cărnii şi a oase­ lor, abrutizat de soare, aruncînd doar din cînd in dnd 'O pri:vire fugară peste braţe pe car-e insulele de piele uscată descoperă :0 dată cu scurgerea apei tuleie aurii -şi pulbe­ rea sării." (Nunţi) 1 Marea a c ' onstituit o contrapondere sărăciei. în pre­ zenţa mării viaţa putea fi sorbită cu plenitudine, puteau fi învinse piedidle menite să facă existenţa umană impo­ sibilă. In absenţa mării, Camus 'Îşi simte resorturile vitale ameninţate, în locul voluptăţii de a trăi instalîndu-se Ispe­ ranţa, aştept area ; "Am crescut în intimitatea mării şi sărăda mi-a fost fastuoasă, pe UIID1ă am pierdut marea toate bogă1iile mi-au apărut cenuşii, mizeria intolerabilă. De atunci aştept. Aş.tept c . orăbiile reintoarcerii, casa ape­ lor, ziua limpede . . " (Vara) 2 Sînt surprinzătoare nuanţ ele inventate de Camus pen­ tru a dărui, prin intermediul atît de relativ l'i'i incomplet aI -cuvîntului sentimentul complex al strălucirii solare, senzaţia insului trăind sub imperiul marii luminozităţi. In ianuarie lumina pare .o pojghiţă a-coperind peisajul ; "Pretutindeni 'O peliculă de s oare ,care ar putea trosni pe unghie, dar care îmlbracă toate lucrurile 'cu un surîs 'etern". 3 .In martie ; "un frig acoperit cu paiete galbene. . . Ac , el frumQs soare transparent de ieri. Golful tremurător de lumină - ca o buză umedă." 4 -

.

1 Ibid., , Ibid.,

p. 57.

p. 879.

, Carnets



Ibid.,

p.

1, p. 28.

2,1.

ALBERT CAMUS • sau T,-agicu.l exilultti

24

este "delicat", i ar atunci CÎnd ir ad iere a este in plină pu tere expans i'Vă , din că 1dura toridă izbucneşte un s entiment 8'cut, patetic, de ,plinătate, de f ericire umană "Primele zile de căldură. înăbuşitoare. Animal ele stau ,cu1cate pe 00 rîn ă . Cînd zi u a este în declin, nuanţa stranie a aerului d e a su pr a oraşului. Zgomotele urcă şi se pierd ca nişte baloane. I mobilitat ea arb o ril o r şi a oamenilor. Pe terase, m aurii s po rovă iIlld în aşteptarea în mai, soa rele

lui

serii. Cafea prăjită 8'1 cărei miros urICă ameţitor. Oră dulc e şi d ez nădă jdui t ă . Nimic care ar putea fi îmlbrăţi�at. Nică­ j,eri, U'n,dJe să t e arunci în gen unc h i, istovit de recunoş­ tinţă." 1 Lumina transfigurează moartea, sau ideea d e moarte, aşa 'cum e a apare în veci n ă t a t e a locurilor funebre. Cimi­ tirul El Ket t ar devine, sub cUI"gerea abundentă a lumi n i i , un lOoC al vol uptă ţil or materiei "Pe cînd ch1paroşii apar sub cerurile din Provence sau din Italia ,ca pete întu­ necat e, aici, in ,cimitirul din El Kettar, chipa rosul devine un şuvo i de lumină , revă rsînd to ată aurăria soarelui. Se pare ,că, izvorî nd din in im a neagră, un suc au rit Ispumegă pînă la ex,tremi tăţile s c u r t e lor ramuri şi ,cu r,ge in lungi dire roşcate pe vemele fr u n ziş u lui ." 2 Există în OIpera lu i Albert Camus, închinată în bună măsură tragi culu i u m an , o insulă de beatitud ine 'care se i ntitule ază Nunţi la Tipasa (din volum u l Nunţi) . Este un poem al exuberanţe i juvenile, debordînd Ide vol upta te in faţa miraj ului senzoria l al S udu lu i. S imţu ril e, în diver­ s i ta tea şi s ub ti l ita te a lor, sînt an gaj ate în e logie re a virtu­ ţi10r existenţei um ane . PredOomină vizualitatea pre ze n ti nd peis aj e pioct a te cu o past ă groasă, abundentă, în culori ti pă toare . "Tipasa este locuită pri m ăva r a de către zei şi zeii vorbesc în mijlocul soarelu i şi parfu mulu i de absint, al m ării cuira9ată cu plă ci de argint şi cerului de un azuriu crud, al ruinelor acoperitt e cu flori