Adaptarile Animalelor La Clima Terrei [PDF]

Zitiervorschau

ADAPTARILE ANIMALELOR LA CLIMA TERREI

ZONA ECUATORIALA O

Condițiile climatice favorabile din această zonă extrem de caldă și umedă permit existența unei mari diversități de animale.

O

Cele mai multe (șerpi, insecte, maimuțe, fluturi, păsări viu colorate) trăiesc în coroana arborilor unde găsesc o hrană abundentă. Principalele adaptări ale animalelor arboricole se referă la posibilitățile lor de a face salturi și de a se agăța de ramurile arborilor.

Zona savanelor O

In funcție de condițiile existente în cele două anotimpuri ale anului, viața animalelor din savană se desfășoară în mod diferit. În anotimpul secetos, dispariția ierburilor determină migrarea unor păsări și mamifere spre locurile unde își pot găsi hrana. În anotimpul ploios, bogăția ierburilor oferă hrana îmbelșugată numeroaselor mamifere erbivore (girafe, zebre, antilope).

Zona deșerturilor O

Sunt regiunile cele mai uscate de pe Pământ. Multe animale se adăpostesc în timpul zilei și ies la căderea nopții în căutarea hranei. Ele sunt capabile să supraviețuiască cu foarte puțină apă. De exemplu, CAMILA poate să nu bea apă săptămâni întregi, pentru că o înmagazinează în cantitate mare în stomacul ei buretos.

Zona mediteraneeana O

Este caracterizată prin temperaturi ridicate și numeroase animale sunt adaptate la activitatea nocturnă (păsări, viezuri, hiene, lilieci), adăpostindu-se în timpul zilei. Altele rezistă însă la căldură, căutându-și hrană ziua.

Zona de stepa O

Această zonă cuprinde întinse terenuri acopreite cu iarbă, care adăpostesc numeroase rozătoare (popândăi, șoareci de câmp) ce își sapă galerii în pământ. Culoarea animalelor din stepă este cafeniu-cenușie, asemănătoare pământului și ierburilor uscate.

Zona padurilor de foioase si conifere O

Verile puțin călduroase și iernile relativ blânde oferă hrană din abundență numeroaselor animale care o populează: insecte, viermi, șopârle, păsări (ciocănitori, forfecuțe), mamifere (vulpi, iepuri).

Zona de taiga O

Animalele caracteristice acestei zone (elani, veverițe, șoareci, urși bruni) s-au adaptat iernilor aspre și verilor friguroase. Unele animale își fac rezerve de hrană în timpul verii, altele intră în hibernare. Elanul are picioare lungi, care îi permit să alerge prin zăpada moale (În dreapta e anotimpul de vară).

Zona de tundră O

Deși clima este neprielnică și solul înghețat aproape tot anul, mai multe animale s-au adaptat condițiilor de viață. Astfel, culoarea unora (bufnițe, potârnichi, vulpi, iepuri) a devenit albă ca a zăpezii, apărându-se mai bine de dușmani, iar renul are degetele acoperite cu copite late, care îl împiedică să se afunde în zăpadă.

Zona polară O

Aici, animalele reușesc să trăiasca pe gheață și chiar apa înghețată a Arcticii și Antarcticii. Blana lor deasă ( la ursul polar), stratul de grăsime de sub piele ( la foci), penajul des și umflat (la pinguni) le permit să-și păsteze căldura corpului.

VALEA MORTII ANIMALE ADAPTATE O Sobolanul cangur

Ca multe alte animale care traiesc in zone cu temperaturi foarte ridicate, sobolanul cangur este activ mai mult noaptea, ziua dormind sub pamant. Acesta are insa si o adaptare iesita din comun la mediul inconjurator sarac in precipitatii, si anume nu bea niciodata apa. Sobolanul cangur are niste organe speciale in interiorul nasului care ii permit sa absoarba umezeala direct din aer, iar rinichii, foarte eficienti, il tin hidratat. Mai mult, acesta este atat de bine adaptat la climatul uscat incat si daca ar trai in captivitate ani intregi tot ar refuza sa bea apa.

O Diverse specii de pesti

Desi in Valea Mortii nu exista intinderi mari de apa, ci cel mult baltoace de 1-2 metri diametru, aici exista mai multe specii de pesti pupfish, adaptate la conditiile vitrege. Sunt pesti colorati, asemanatori sardinelor, care supravietuiesc band cantitati mari de apa. Iar ca sa nu fie afectati de sarea din ea, care poate fi si in cantitati duble fata de cea din apa de mare, acesti pesti elimina sodiul. Ei se confrunta insa cu probleme de cateva decenii incoace, de cand fermierii au inceput sa foreze pentru a stoarce si putinele resurse de apa din aceasta depresiune, ceea ce a dus la scaderea numarului de balti si, implicit, la amenintarea cu disparitia a unor specii de pesti. Devils Hole pupfish a ajuns aproape de extinctie in 2006, cand numarul reprezentantilor acestei specii a scazut sub 40. Ulterior, un cazinou din Las Vegas a transferat mai multi astfel de pesti in acvariile lui, ceea ce a dus la salvarea speciei.

Geococcyx californianus Geococcyx californianus este o specie de pasare, cunoscuta si dintr-o serie de desene animate marca Looney Tunes, ale carei personaje principale sunt o astfel de pasare si un coiot. In Valea Mortii pot fi vazute mai multe astfel de pasari. Turistii care ajung la centrul pentru vizitatori din cadrul Parcului National Valea Mortii pot admira aceste pasari prin ferestre mari, iar angajatii parcului emit adesea si sunetul caracteristic pasarii din desenul animat - "meep, meep!", pentru incantarea si mai mare a publicului. Exemplarele care fac parte din specia Geococcyx californianus, rezidente ale parcului, se folosesc de viteza mare pe care o pot atinge pentru a vana soareci, insecte, serpi si, in plus, sunt si foarte sirete – au

O Broasca testoasa de desert

Aceasta broasca evita cat poate de mult caldura. Mai exact, iarna hiberneaza, iar vara sta in cea mai mare parte a timpului in vizuina, ceea ce inseamna ca in 90% din viata ei nu se misca mai deloc. Broasca testoasa de desert iese la suprafata doar cand ploua, iar atunci isi face provizii: mananca plante cat mai multe si sapa gropi pentru a colecta apa. Insa cea mai importanta adaptare a ei la zona arida este legata de vezica urinara. Aceasta, spre deosebire de cea a multor animale, permite broastei sa reabsoarba apa din ea in loc sa o elimine, astfel ca o broasca testoasa de desert poate supravietui circa un an fara sa consume apa proaspata.

Vulturul curcan Acesti vulturi, care se hranesc cu animale aflate in descompunere, se folosesc de un proces rar pentru a se racori: urineaza pe picioare. Iar urina nu numai ca racoreste sangele care circula prin picioarele lor, dar actioneaza si ca un dezinfectant, indepartand orice germen.

Iepurele cu coada neagra Urechile foarte mari ale acestui iepure (au in jur de 18 centimetri lungime) il ajuta sa isi regleze temperatura corpului in caldura puternica. In plus, acesta mai are o adaptare care il protejeaza de mediul adesea ucigator: in timpul lunilor de vara, el consuma foarte multi cactusi si multe ierburi pentru a se mentine hidratat, adesea cantitati de cateva ori mai mari decat greutatea lui.

BIBLIOGRAFIE O WWW.GOOGLE.RO O WWW.WIKIPEDIA.RO

O Dinca Sebastian Virgil, clasa a 8-a, scoala

cu clasele 1-8 Tintava.

OVA

MULTUMESC PENTRU VIZUALIZARE