0 Uraganele [PDF]

  • 0 0 0
  • Gefällt Ihnen dieses papier und der download? Sie können Ihre eigene PDF-Datei in wenigen Minuten kostenlos online veröffentlichen! Anmelden
Datei wird geladen, bitte warten...
Zitiervorschau

URAGANELE

Cuprins: Ce este un uragan?  Legenda uraganului  Cum se formează uraganele?  Structura verticală a unui uragan  Unde apar uraganele?  Zone ale uraganelor  Uraganele din Oceanul Atlantic  Uraganul Katrina  Uraganele din Oceanul Pacific  Uraganele din Oceanul Indian  Clasificarea uraganelor  Curiozităţi  Bibliografie 







Uraganul este o furtună Ce este un uragan ? tropicală de mare intensitate. Uraganul se formează atunci când o furtună se deplasează deasupra oceanului. În contact cu apa mai caldă (cel puţin 26,5% grade Celsius), energia furtunii creşte. Astfel, ia naştere un vânt rotativ care, dacă depăşeşte 119km/h este considerat uragan.

Legenda uraganului 







Conform unei legende mayaşe, Hurakan, zeul vânturilor şi a furtunilor, îşi avea locuinţa în ceţurile care se ridicau deasupra apelor care acopereau iniţial Pământul. Hurakan a repetat mereu cuvântul “Pământ” până când acesta s-a ridicat deasupra apelor. Când zeii se supărau pe oameni, îi pedepseau trimiţând furtuni. Se spune că exploratorii spanioli au denumit câteva furtuni după acest zeu mayaş şi denumirea de uragan vine de la cuvântul spaniol “hurocon”.

Cum se formează uraganele? Ciclonii tropicali se formează şi se intensifică în apele oceanice calde (latitudini cuprinse între 5˚-15˚ N(S) şi în condiţiile în care temperatura apei şi a aerului are valori peste 27˚C). La centru, presiunea atmosferica este foarte scazuta (900 mb in cazuri extreme).

Uraganul este o furtună în formă de vârtej, care se formează într-o zonă depresionară tropicală de la suprafaţa oceanelor, cu diametrul uneori până la câteva mii de kilometri. Este formată dintr-o masă mare de nori şi furtunoşi care, datorită unui sistem de vânturi circulare puternice se rotesc tridimensional în formă de spirală în jurul unui centru, (în sens retrograd în emisfera nordică şi în sens direct în cea sudică). Energia ciclonului provine din degajarea de căldură provenită din condensarea la altitudine a vaporilor de apă formaţi la suprafaţa oceanului.

Structura verticală a unui uragan În centrul ciclonului se află “ochiul”, o zonă cu aer. Acesta este înconjurat de “peretele ochiului”, zona în care viteza vântului este maximă. “Ochiul ciclonului” sau “ochiul furtunii” este o zonă lipsită de vânturi sau precipitaţii, furtuna desfăşurându-se aparent în jurul său. Ochiul are un diametru de 30-60 km.

“Ochiul furtunii” este uşor de recunoscut pe imaginile satelitare. În ochiul ciclonului tropical vântul este calm, deoarece vânturile puternice de suprafaţă, care converg înspre acesta nu îl ating niciodată. Forţa Coriolis îndepartează uşor vântul de centru, obligându-l să se rotească în jurul peretelui ochiului, lăsând centrul calm. Ochiul devine vizibil când o parte a aerului ascendent se îndreaptă spre interior, în loc de exterior. Acesta va converge spre centrul ciclonului, generând o mişcare descendentă. Descendenţa determină încalzire şi deci disiparea norilor.

Unde apar uraganele? 







Uraganele îşi au originea în zonele de la nordul şi sudul Ecuadorului, marcate de tropice: Tropicul Racului la nordul Ecuadorului şi Tropicul Capricornului la sud. Acestea sunt zonele cele mai fierbinţi de pe glob; aici apa oceanelor este foarte caldă. Oceanele cu temperatură mai mare de 27 de grade Celsius, produc vapori calzi, din cauza cărora se formează un uragan. Uraganele apar în Oceanele Atlantic, Pacific şi Indian.







 

În regiunea sud-estică a Statelor Unite ale Americii uraganele reprezintă fenomene obişnuite. Uraganele au denumiri diferite, în funcţie de regiune. De exemplu, în Asia, acest tip de furtună se numeşte taifun. Uraganele pot dura de la o zi la circa o lună, în funcţie de cantitatea de apă înmagazinată. Uraganele aduc ploi torenţiale şi valuri uriaşe. Când ajung pe uscat, uraganele produc mari distrugeri. Uneori, valurile înalte şi ploile torenţiale provoacă inundaţii de-a lungul coastelor.

Zone ale uraganelor 







Cele mai multe uragane au loc în zonele situate de-a lungul liniilor imaginare ale Tropicului Racului şi Tropicului Capricornului, întinzându-se în anumite zone din Oceanele Pacific, Atlantic şi Indian. Uraganele se deplasează de obicei spre vest, împinse de vânturile din zonă. După aceea, ele se depărtează de Ecuador şi îşi măresc viteza, fiind afectate de mişcarea de rotaţie a Pământului. Multe uragane de deplasează spre est atunci când ating o zonă de mare sau de aer mai rece.

Uragane din Oceanul Atlantic 





Sezonul uraganelor din Atlantic este cuprins în perioada iunie-noiembrie; dar de obicei cele mai violente furtuni au loc în lunile august şi septembrie. În această perioadă, apele oceanului ajung la temperatura cea mai ridicată. De obicei, sunt în jur de şase pe sezon, dar uneori pot fi şi mai multe. De exemplu, în anul 1995, au avut loc 19 uragane. Cele mai multe uragane îşi au originea în nordul Atlanticului, apoi trec prin Marea Caraibelor şi Golful Mexicului apoi lovesc SUA.

Uraganul Katrina Uraganul Katrina s-a format pe 23 august 2005, în timpul sezonului de uragane din Atlantic din acel an şi a cauzat distrugeri masive în Statele Unite ale Americii, pe coasta Golfului Mexic. Majoritatea pagubelor materiale şi a pierderilor de vieţi omeneşti au fost localizate în oraşul New Orleans, care a fost inundat după ce sistemul de diguri din zonă a cedat. Alte distrugeri au avut loc în statele Mississippi şi Alabama, la distanţe de până la 160 km de centrul furtunii.

Pod distrus de uraganul Katrina

Uraganul Katrina S-a format deasupra Insulelor Bahamas pe 23 august 2005 şi a traversat sudul Floridei cu o putere moderată, doar de categoria I pe scara Saffir-Simpson, cauzând câteva morţi şi inundaţii, după care a căpătat putere brusc, deasupra Golfului Mexic şi devenind unul din cele mai puternice uragane înregistrate vreodată pe mare. Furtuna a slăbit înainte de a sosi a doua şi a treia oară la ţărm, atingând categoria 3 pe scara Saffir-Simpson în dimineaţa zilei de 29 august în sud-estul statului Louisiana, respectiv la limita dintre statele Louisiana şi Mississippi.

Louisiana inundată

Uraganul Katrina Furtuna a cauzat numeroase pagube de-a lungul coastei, devastând oraşele Waveland, Bay St. Louis, Pass Christian, Long Beach, Gulfport, Biloxi, Ocean Springs şi Pascagoula din statul Mississippi. În Louisiana, sistemul de protecţie contra inundaţiilor din New Orleans a cedat în peste 50 de locuri. Aproape toate digurile din dreptul oraşului New Orleans s-au spart când Uraganul Katrina a trecut pe la estul oraşului, inundând 80% din suprafaţa oraşului şi multe din regiunile învecinate timp de mai multe săptămâni. Cel puţin 1 836 de persoane şi-au pierdut viaţa din cauza Uraganului Katrina şi a inundaţiilor ce l-au urmat, acesta fiind cel mai mortal uragan din SUA de după Uraganul Okeechobee din 1928, producând şi cele mai mari pagube din istoria uraganelor americane.

Oraşul New Orleans sub apă

Uragane din Oceanul Pacific 





Mii de insule care au spre est Oceanul Pacific şi spre vest Marea Chinei de Sud se află într-o poziţie deosebit de riscantă. Aceste insule suferă deseori de pe urma uraganelor în perioada iunie-decembrie, în perioada sezonului ploios din regiune. În medie, în fiecare an au loc 11 cicloane în nord-vestul Oceanului Pacific. În această regiune, aceste furtuni se numesc taifunuri de la termenul chinezesc “tai fung” care înseamnă “vânt mare”.







Aceste furtuni se deplasează spre vest, ameninţând coastele Chinei şi Japoniei. Multe dintre ele străbat Filipinele şi Marea Chinei de Sud. În Pacificul de Sud, mai jos de Ecuador, pot apărea în medie 4 cicloane care ameninţă insulele din Pacific, Noua Guinee şi Australia, unde uneori sunt denumite “willy-willy”, după un termen aborigen. Aceste cicloane sudice sunt mai des întâlnite în perioada decembrie-martie.

URAGANUL WILMA (2005)





 

Centrul naţional pentru Uragane din Corol Gables, lângă Miami (Florida), urmăreşte îndeaproape urganele care se formează în Oceanul Atlantic şi Pacificul de Est. Centrul avertizează populaţia în legătură cu eventualele furtuni înainte cu 36 de ore. 50% din prezicerile acestui centru se adeveresc. După anul 1995, a crescut numărul uraganelor puternice. Specialiştii consideră că acest lucru este o urmare a încălzirii globale.

Uragane din Oceanul Indian 





Anual, în nordul Oceanului Indian pot izbucni circa şase cicloane. Cele mai multe cicloane au loc în octombrie, la sfârşitul sezonului musonic, când vânturi calde bat peste ocean, spre India, ducând mari cantităţi de vapori de apă. La sud de Ecuador, cicloanele apar mai târziu, prin luna decembrie. În medie, sunt câte 8 cicloane, dintre care patru au loc mai la sud, spre Madagascar şi coasta Africii.

Uraganele nu se formează în apropierea Ecuadorului deoarece aici forţa Coriolis este slabă.

Majoritatea uraganelor iau naştere în interiorul calmelor ecuatoriale, o zonă îngustă caracterizată de perioade de calm intermitente, brize uşoare şi vijelii frecvente, aflată între alizeele ce bat de la N-E în emisfera nordică şi dinspre S-E în cea sudică. Deoarece calmele ecuatoriale ale Atlanticului sunt situate în mare parte la nord de Ecuator, uraganele nu apar în Atlanticul de sud. În oceanul Pacific calmele ecuatoriale se extind atât la nord cât si la sud de Ecuator; astfel uraganele se pot produce atât în Pacificul de nord cât si în cel de sud.

Numele uraganelor 





Uraganele primesc nume pentru a fi identificate şi pentru a se evita confuzia atunci când apar mai multe furtuni în acelaşi timp. Organizaţia Meteorologică Mondială alege numele care începe de la litera A în fiecare an, alternându-se numele masculine cu cele feminine. De exemplu, în anul 1998, numele uraganelor din Oceanul Atlantic au fost: Alex, Bonnie, Charley, Danielle, Earl etc.

Iată lista cu numele uraganelor pentru anul 2009:



Ana Bill Claudette Danny Erika Fred Grace Henri Ida Joaquin

Kate Larry Mindy Nicholas Odette Peter Rose Sam Teresa Victor Wanda

Ce se întâmplă dacă, din nefericire, se termină lista de nume pentru un an? Organizaţia Mondială Meteorologică aplează la literele din alfabetul grecesc: alfa, beta, gamma, delta etc.





 

În 1953, s-a decis ca furtunile să fie denumite după femei, considerându-se că există asemănări între o furtună şi caracterul capricios şi imprevizibil al femeilor. În 1979, au fost introduse şi nume de bărbaţi care alternează cu cele de femei. Există şase liste de nume care se utilizează prin rotaţie. Doar numele furtunilor foarte devastatoare sunt înlocuite. De exemplu, nu va mai exista un uragan Andrew; numele de Andrew a fost înlocuit cu Alex. Uraganul Andrew din 2002 a fost cel mai costisitor din istoria SUA.

Clasificarea uraganelor 

În funcţie de intensitatea lor, uraganele sunt clasificate conform scalei Saffir-Simpson pe cinci trepte: - categoria 1: uraganul are o viteză a vântului cuprinsă între 119-153 km/h; - categoria 2: 154-177; - categoria 3:178-209; - categoria 4: 210-249; - categoria 5: viteza vântului depăşeşte 250 km/h;

Uragane din categoria 1 

Sunt furtuni care nu cauzează daune semnificative, deşi pot răsturna maşini şi pot smulge copaci.



Exemple: Alice (1954), Danny (1985), Jerry (1989), Ismael (1995),Claudette (2003), Gaston (2004), Humberto (2007), şi Hanna (2008).

Uragane din categoria 2 

Uraganele din categoria 2 sunt moderate dar suficient de puternice pentru a ridica o casă.



Exemple de uragane din categoria 2: Diana (1990), Erin (1995), Alma (1996), Marty (2003) şi Juan (2003).

Uragane din categoria 3 





Uraganele din categoria 3 sunt furtuni destul de puternice încât să producă pagube extinse. Astfel de uragane se întâlnesc în Oceanul Atlantic de Est şi în Oceanul Pacific. Exemple din categoria 3: Carol (1954), Alma (1966), Alicia (1983), Fran (1996), Isidor (2002), Jeanne (2004), Lane (2006), şi Bertha (2008).

Uragane din categoria 4 



Uraganele din categoria 4 provoacă distrugeri extreme. Exemple de uragane din categoria 4: Galveston (1900), Hazel (1954), Carmen (1974), Iniki (1992), Luis (1995), Iris (2001), Charley (2004), Flossie (2007), Ike (2008).

Galveston era cunoscut sub numele de “Bijuteria Texasului” până când uraganul din categoria 4 (8 septembrie 2009) i-a oprit dezvoltarea; au murit 8000 de oameni din cauza uraganului Galveston.

Uragane din categoria 5 



Uraganele din categoria 5 provoacă distrugeri catastrofale. Exemple de uragane din categoria 5:Labor Day Hurricane (1935), Camille (1969), Gilbert (1988), Andrew (1992), Katrina (2005), Dean şi Felix (ambele în 2007).

Curiozităţi 

Uraganele şi taifunurile au fost subiectul multor filme realizate la Hollywood, precum “Hurricane” (1937) sau “Tyhoon” (1940). Ando Hiroshige este un cunoscut pictor şi autor de stampe din Japonia; el a realizat numeroase peisaje de uscat sau marine, pictând furtuni şi valuri înalte, probabil inspirându-se din taifunurile din Oceanul Pacific.

Realizări ale lui Ando Hiroshige

Realizări ale lui Ando Hiroshige



Romancierul britanic Joseph Conrad a scris romanul “Taifunul” (1902); el a pornit de la o călătorie făcută în insula indoneziană Java şi de la un personaj real, căpitanul corabiei cu care a călătorit – John MacWhirr.

În anul 1279, Kublai Khan (1212-1294), nepotul lui Gingis-han, a cucerit China şi a integrat-o în Imperiul Mongol. În 1281, el a trimis 2 flote împotriva insulei japoneze Kyushu, gândindu-se că va fi o sarcină uşoară să cucerească insula. Dar flotele au fost prinse de un taifun. Peste 150 000 de oameni au murit. Pierderile au fost atât de mari încât Kublai Kan nu a mai îndrăznit să-i atace pe japonezi. De atunci, japonezii vând în taifun un “vânt divin”.

Călătorie într-un uragan În romanul "Căutătorul de aur", scriitorul francez Jean Marie Le Clezio, laureat al Premiului Nobel pentru literatură, descrie în amănunt uraganul care a lovit în 1892 insula Mauritius, din Oceanul Indian.

Uraganele nu au preocupat comunitatea ştiinţifică până cu mai puţin de doua secole în urmă. Aceasta se explică prin faptul că Europa n-a fost niciodată devastată de ele, iar fizica atmosferei s-a dezvoltat mai întâi pe bătrânul continent. De aceea, nu e de mirare că primul cercetător al uraganelor a fost un meteorolog amator american, pe nume William Redfield.

Vânătorii de uragane Drumul urmat de uragane ar fi imposibil de prezis fără avioane speciale care se luptă cu vânturi puternice pentru a culege datele necesare, legate de viteza, temperatură şi umiditate. Dar nu e periculos sa te avânţi într-o astfel de misiune? Nimeni n-a ştiut răspunsul până când primul zbor de acest fel n-a fost făcut. Până în primii ani ai celui de-al doilea război mondial, avioanele erau pilotate vizual, cu harta şi busola. Această procedură era riscantă, pentru că senzaţia de sus şi jos este uşor de pierdut în nori. Zborurile au devenit mai sigure după ce diverse instrumente au fost puse la bord, pentru a permite zborul pe vreme ploioasă. Dar nimeni nu a indraznit să înfrunte un uragan, până când doi ofiţeri americani n-au avut curajul să încerce acest lucru, în anul 1943.











Spre sfârşitul lui iulie 1943, un ciclon tropical format în Golful Mexic ameninţa comunităţile din sudul Texasului. Buletinele meteorologice erau secrete în timp de război, aşa că numai flota aeriană de la Bryan, bază militară aflată la 200 de kilometri de golf, a prins de veste de sosirea uraganului. Comandantul unităţii a ordonat imediat evacuarea avioanelor AT-6 Texan Trainer, din teama de a nu fi distruse de vânt. Pilotii britanici afiliaţi la unitate au început să facă glume pe seama avioanelor texane. Piloţii americani s-au simţit jigniţi. La un moment dat, Maiorul Joseph Duckworth, unul dintre instructorii şefi ai unităţii, nu s-a mai putut abţine şi le-a spus britanicilor: "Orice avion poate să zboare pe orice fel de vreme. Tot ce contează este capacitatea pilotului de a folosi instrumentele de bord". "Da?", răspunse un pilot britanic în zeflemea. "Atunci dovedeşte-o!". "Bine!", zise Duckworth şi propuse un pariu, care fu acceptat pe loc.

Drumul uraganului din 1943







Duckworth avea nevoie de un navigator, dar singurul din sala de mese unde se aflau era Locotenentul Ralph O'Hair, care nu părea entuziasmat să meargă. "Nimeni din aviaţie nu mi-ar fi putut ordona să fac asta", îşi aminti O'Hair mulţi ani mai târziu. "Iubesc viaţa prea mult". Dar O'Hair avea un respect deosebit pentru Duckworth, care era pe departe cel mai bun pilot de la bază. Iar dacă Duckworth spunea ca se poate zbura printr-un uragan cu un AT-6 texan, atunci aşa era. Acest gând il făcu pe O'Hair să accepte confruntarea.

 



Ignorând gândul la ce s-ar putea întâmpla dacă singurul motor al avionului texan s-ar defecta în timpul zborului, cei doi bărbaţi decolară în jurul prânzului.

Nu ştiau că prin acest act, numele lor, precum şi ziua de 27 iulie 1943, vor intra în cărţile de istoria aviaţiei.











Infruntând vânturi de peste 160 de kilometri la oră, avionul se apropia de vârtej la altitudine medie. Cu cât intrau mai adânc în uragan, cu atât mai întuneric devenea în jur. Ploaia părea să izbească avionul în duşmănie. Apoi, dintr-o dată, s-au trezit învăluiţi de lumină. O cortină de nori îi înconjura. Ajunseseră în ochiul uraganului, care părea a fi un trunchi de con înclinat, lat cam de 15 kilometri la inaltţmea unde se aflau. Uşurarea pe care au simţit-o a fost imensă. Dupa ce luară legatura cu baza meteorologică de la Houston pentru a-şi raporta poziţia, mai înconjurară ochiul de câteva ori şi apoi se îndreptară spre bază. Drumul spre casă fu mai uşor pentru că işi învinseseră teama de necunoscut. A zbura în ghearele unui uragan nu mai părea un act teribil. Intre timp, toată baza militară de la Bryan aflase de aventura lor, iar la aterizare au fost întâmpinaţi ca nişte eroi.

Distrugerile uraganului din 1943

Distrugerile uraganului din 1943

SUPERLATIVE DIN ISTORIA URAGANULUI ÎN SUA 

Ce uragan a produs cele mai multe victime?



Uraganul Galveston (Texas) din 1900. A fost un uragan de categoria 4. Au murit 8000 de oameni. A produs pagube de 700 milioane dolari. După uragan, pentru a mări siguranţa oraşului, a fost construit un zid.

 

 

Care a fost cel mai costisitor uragan? 



Uraganul Andrew care a afectat Florida în anul 2002. Pagubele estimate au fost de 26, 5 miliarde dolari.

Care a fost cel mai aglomerat sezon cu uragane? 

În anul 1995, au avut loc 15 uragane în Oceanul Atlantic: Allison, Barry, Chantal, Dean, Erin, Gabrielle, Jerry, Opal, Roxanne, Tanya etc.

În ce luni s-au produs cele mai multe uragane în SUA? Luna septembrie este pe locul 1, cu 64 de uragane. Pe locul 2 se află luna august cu 15 uragane.

Câte uragane au lovit SUA în secolul XX? 







În secolul XX, SUA au fost lovite de 158 de uragane. Dintre acestea, 58 au fost majore, de categoriile 3-5. Zonele cele mai afectate au fost părţile de nord-vest şi sud-est. Zonele cele mai afectate: Texas, Louisana, Carolina de Nord.

Bibliografie: 

     

Neil Morris, Uragane şi tornade, Ed. Arc, 2003 www.wikipedia.ro www.formula-as.ro www.art.com Images.google.ro www.vremea.meteoromania.ro www.miami.about.com